Luni, 24 Ianuarie 2011 12:44

Tehnologii de cultură pentru floarea-soarelui- Tehnologii de combatere a buruienilor

Da o nota articolului
(20 voturi)

Întrucât omul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie, consider că punerea în discuţie din vreme a unor probleme cu care ne confruntăm şi documentarea pe aceste subiecte este binevenită.

În România, în ceea ce priveşte cultura de floarea-soarelui, au pătruns în ultimul deceniu o multitudine de teorii mai mult sau mai puţin aplicabile în sistemul de gestionare a culturii de folarea-soarelui.

Sistemele de cultură disponibile la acest moment pe piaţa din România cu referire la tehnologia de combatere a buruienilor, se împart astfel în funcţie de toleranţa plantelor de floarea-soarelui la anumite erbicide, respectiv:

- sistemul de cultură convenţional;
- sistemul de cultură al florii-soarelui rezistentă la erbicidele sulfonil-ureice;
- sistemul de cultură al florii-soarelui rezistentă la imidazolinone.

Apariţia sistemelor de cultură cu hibrizi îmbunătăţiţi genetic pentru rezistenţa la erbicidele nespecifice culturii de floarea-soarelui s-a datorat nevoii de combatere a buruienilor dicotiledonate din cultura de floarea-soarelui, buruieni care cu greu şi costuri mari, pot fi stăpânite în sistemul de cultură convenţional. Buruienile dicotiledonate problemă din cultura de floarea-soarelui
sunt: Cirsium, Xantium, Convolvulus, Amaranthus, Chenopodium, Datura, Galium, samulastra de floarea-soarelui etc.

Companiile producătoare de seminţe au dezvoltat aceste tehnologii şi cauta în continuare soluţii care să rezolve problema buruienilor cu cat mai mare usurinţă pentru fermieri.

Sistemul de erbicidare la floarea-soarelui în postemergenţă pentru combaterea buruienilor dicotiledonate a generat o creştere a rentabilităţii culturii de floarea-soarelui precum şi a creşterii suprafeţelor cu floarea-soarelui îmbunătăţită genetic.

Cele două tehnologii prezente pe piaţa semintelor de floarea-soarelui din România (cu rezistenţă la erbicide sulfonil ureice şi respectiv la imidazolinone), au generat opinii diferite în rândul fermierilor în ceea ce priveşte eficacitatea lor, păreri bazate în principal pe experienţa fiecăruia şi pe condiţiile concrete din cadrul fermelor proprii.

În concluzie, având păreri diferite pentru acelaşi fenomen în condiţii diferite de cultură, tehnologiile se adresează situaţiilor specifice şi nu trebuie nicidecum interpretate ca unilateral eficiente sau dimpotrivă, ineficiente.

Venind în întâmpinarea acestei probleme, pentru a ajuta fermierii să interpreteze cât mai corect eficienţa tehnologiilor de cultură recomandate în vederea luării unei decizii corecte, vom caracteriza pe parcursul a câtorva articole fiecare tehnologie în parte.

1. Tehnologia cu hibrizi rezistenţi la erbicide sulfonil ureice

Rezistenţa varietăţilor cultivate de floarea-soarelui la erbicidele sulfonil ureice a fost indusă prin incrucişări succesive cu plante din flora spontană rezistente la acest tip de erbicide. Aplicarea erbicidelor sulfonil ureice pe bază de tribenuron metil la cultura de floarea-soarelui permite controlul buruienilor dicotiledonate în postemergenţă.

În România hibrizii rezistenţi la tribenuron metil au apărut în 2008, odată cu apariţia şi a primului hibrid românesc de floarea-soarelui rezistent la erbicidele sulfonil ureice, respectiv PF100, urmat de PRO 229 (inregistrat in 2011), ambele dezvoltate de Compania Procera.

Cultivarea hibrizilor cu rezistenţă la erbicidele sulfonil ureice permite realizarea unor producţii cu grad ridicat de profit pe sole îmburuienate. Specificaţiile cu privire la aplicarea produselor sulfonil ureice trebuie însă respectate astfel încât să nu genereze fenomene de fitotoxicitate asupra culturii. Astfel, pentru a avea efectul scontat, trebuie luate în considerare următoarele elemente de ordin tehnic:

- asigurarea unui semănat de calitate, care să permită o răsărire uniformă a culturii
- respectarea epocii optime de erbicidare recomandate de producător
- efectuarea tratamentelor cu aparate bine calibrate, care să asigure o aplicare uniformă şi exactă a substanţei active
- evitarea efectuării tratamentelor în condiţii meteo neprielnice
- evitarea efectuarii tank-mixurilor cu produse incompatibile

Avantajele utilizării tehnologiei de erbicidare cu erbicide sulfonil ureice sunt următoarele: - Combate cu succes buruieni problemă cum ar fi: Cirsium, Xantium, Datura, Chenopodium, Amaranthus, Sonchus, Raphanus, Sinapis, Capsella, Solanum, samulastră rapiţă, samulastră de floarea-soarelui - Prezintă pretabilitate la sistemele de minimum tillage prin posibilitatea de a erbicida în acelaşi timp şi pentru buruienile monocotiledonate şi prin eliminarea din tehnologie a prăşitului mecanic
- Valorifică foarte bine terenurile puternic îmburuienate
- Comparativ cu alte sisteme de erbicidare cum ar fi cea cu produse din grupa imidazolinonelor, nu are fitotoxicitate pentru culturile ce urmează în rotaţie
- Reduce costurile pentru combaterea buruienilor dicotiledonate
- Permite rotaţia firească floarea-soarelui – cereale păioase de toamnă datorită remanenţei scăzute a substanţei active, dar şi specificităţii produselor pe bază de tribenuron metil
- Prezintă remanenţă scazută – permiţând astfel semănatul culturilor de cereale de toamnă fără riscuri

2. Tehnologia cu hibrizi rezistenţi la erbicide pe bază de imidazolinone

Această tehnologie presupune cultivarea de hibrizi de floarea-soarelui, îmbunătăţiţi genetic pentru rezistenţa la acest tip de erbicide, nespecifice culturii de floarea-soarelui conventională, hibrizi care au fost fie nou creaţi, fie au fost obţinuţi prin ameliorarea hibrizilor convenţionali pentru a rezista erbicidelor pe baza de imazamox.

Ca istoric, această tehnologie a intrat pe piaţa din România în acelaşi timp cu tehnologia de erbicidare cu erbicide sulfonil ureice, având acelaşi scop şi anume rezolvarea problemelor de combatere eficientă pe cale chimică a buruienilor dicotiledonate din cultura de floarea‑soarelui.

Spectrul de combatere a erbicidelor pe bază de imidazolinone, aşa cum susţin producătorii acestora, este alcătuit din buruieni dicotiledonate dar şi monocltiledonate cu diferite grade de eficienţă. Deasemenea, erbicidele pe bază de imazamox combat şi buruiana parazită Orobanche cumana, parazit des întâlnit în culturile de floarea-soarelui, dar mai ales în arealele din sudul şi sud estul ţării, cu tendinţă de exindere şi totodată de creştere a presiunii pentru cutura florii-soarelui prin dezvoltarea de rase din ce în ce mai virulente.

Prin utilizarea erbicidelor pe baza de imazamox, sunt controlate eficient buruienile dicotiledinate. Spectrul buruienilor dicotiledonate anuale cuprinde specii ca: Datura stramonium, Amaranthus, Solanum nigrum, Chenopodium, Ambrosia, Xantium, Atriplex. Cu privire la buruienile dicotiledonate perene, producătorii acestor erbicide specifică faptul că sunt mediu controlate specii ca Cirsium arvense şi Convolvulus arvensis. Spectrul de combatere cuprinde şi buruienile monocotiledonate anuale cum sunt: Setaria viridis, Panicum miliaceum, Digitaria sanguinalis, Echinochloa crus-galli şi Sorghum halepense (din seminte).

După cum bine se ştie, utilizarea erbicidelor presupune cunoaşterea caracteristicilor şi principiilor de acţiune pentru a avea efectul dorit şi ca urmare de optimizare a costurilor şi creşterea randamentelor la utilizare.

În primul rand, la utilizarea erbicidelor pe bază de imazamox trebuie să se ţină seama de asolament şi rotaşia culturilor, datorită remanenţei pe care o are această substanţă activă în sol.

Tehnologia prezentată presupune ca după utilizarea erbicidelor pe bază de imazamox să nu se însămânţeze cereale păioase în termen de 4 luni de la aplicarea produselor, 9 luni porumb, cartofi, legume şi 18 luni rapiţă sau sfeclă de zahăr. Perioada pentru care se fac aceste recomandări de restricţie este estimată luandu-se în calcul condiţii climatice normale. Însa perioada de neutralizare a moleculei în sol variază în limite destul de mari de la un an la altul fiind în principal dependentă de regimul de precipitaţii. Aşadar, în anii secetoşi sau în condiţiile în care nu s-au putut efectua lucrările solului în bune condiţii, pot apărea fenomene de fitotoxicitate asupra culturilor de păioase mai ales, culturi care urmează în mod normal după cultura de floarea-soarelui.

Fermierii care aleg să utilizeze această tehnologie trebuie să evalueze totodată gradul de îmburuienare şi spectrul de buruieni existent, astfel încât dacă se regăsesc cu pondere mare buruieni ca Sorghum halepense (din rizomi) şi Cirsium arvense (din rizomi) să aibă în vedere faptul că utilizarea acestei tehnologii generează un grad scăzut de combatere a acestor “buruieni problemă” pentru cultura de floarea-soarelui. În cazul în care ţinta este combaterea atât a buruienilor monocotiledonate cât şi a celor dicotiledonate prin utilizarea unui singur produs, trebuie avut în vedere faptul că buruienile monocotiledonate, care sunt în general plante termofile, ajung la faza de sensibilitate maximă mai târziu decât plantele dicotiledonate, existând astfel riscul compromiterii efectului erbicidului datorită aplicării lui în afara perioadei optime cu urmări negative asupra costurilor ridicate pentru tratamente de corecţie.

Când elementele tehnologice sunt cunoscute şi se gestionează corespunzător ele pot permite atingerea performaţelor maximale.

Ing. Mihai RADU, Director Tehnic, Procera Agrochemicals România

Citit de 11452 ori

Lasa un comentariu

Publicitate