Afişez elemetele după tag: Bulgaria - REVISTA FERMIERULUI

Dacă înainte de 2013, consumul anual de pește ajungea la aproape 5 kilograme pe locuitor, în acest moment, acesta se apropie de 7 kilograme, este anunțul făcut joi, 31 octombrie 2019, de Marian Cuzdrioreanu, preşedintele Organizaţiei RO-FISH - Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor, Exportatorilor, Distribuitorilor şi Comercianţilor de Peşte din România.

Nivelul consumului s-ar putea majora semnificativ dacă se va face un management pentru limitarea speciilor de păsări invazive la nivelul întregii ţări, a adăugat sursa citată.

„Dacă înainte de 2013, românii consumau în jur de 4,5-5 kilograme de peşte, acum s-a ajuns la 6,5 - 7 kilograme. Dacă vom face un management şi pentru limitarea speciilor de păsări invazive la nivelul întregii ţări, nu numai din Delta Dunării - şi asta nu înseamnă eliminarea speciilor, ci limitarea lor - gândiţi-vă cum s-ar dubla cantitatea de peşte şi ne-am duce la 30%-40% consum de peşte românesc. Acum, consumăm sub 20% peşte românesc, undeva între 15% şi 17%, dar gândiţi-vă că, dintr-o dată, am dubla cantitatea de peşte românesc, ceea ce ar reduce preţurile, iar în plus am redobândi şi gustul cu care ne-am născut”, a precizat Marian Cuzdrioreanu pentru Agerpres.

Cu toate că românii au ajuns la un consum anual de circa 7 kilograme de peşte, cantitatea este de peste trei ori mai mică decât media Uniunii Europene, de 22,5 kilograme pe locuitor într-un an.

Prin comparaţie, în Bulgaria şi Ungaria se consumă 2,5 kilograme de peşte pe an, la jumătate faţă de România, în timp ce Portugalia este ţara unde se mănâncă cel mai mult peşte din ţările UE, respectiv 76 de kilograme pe an. În Spania, consumul este de 60 de kilograme de peşte pe an, în timp ce media europeană ajunge la 22,5 kilograme pe locuitor într-un an. Cel mai mult peşte din Europa îl consumă islandezii - 90 de kilograme pe an.

Înainte de 1989, în România se consuma anual între 8 şi 10 kilograme de peşte pe locuitor.

Publicat în Știri interne

Potrivit notificării primite de polițiștii români de frontieră de la omologii bulgari, au fost introduse unele măsuri pentru limitarea răspândirii pestei porcine africane (PPA) în regiunile de la graniţa cu România, în acest context fiind interzise importurile de materii prime şi produse procesate din carne de porc, a anunțat, luni, 5 august 2019, Garda de Coastă.

Conform anunțului făcut, autorităţile de frontieră bulgare au informat Poliţia de Frontieră Română, prin Centrul Comun de Contact (CCC) Giurgiu-Ruse, despre faptul că mai multe regiuni din partea de nord a Bulgariei au fost declarate zone calamitate de PPA şi, în consecinţă, au fost luate măsuri pentru limitarea răspândirii acestui virus pe teritoriul naţional.

Ca atare, autorităţile bulgare interzic importurile de materii prime sau produse alimentare de origine animală care conţin carne de porc sau diferite alte produse din porc, cu excepţia cazului în care acestea sunt însoţite de o documentaţie veterinară corespunzătoare, iar cetăţenii români pot fi supuşi controlului fizic al mijlocului de transport la punctele de trecere a frontierei către Bulgaria, ca măsură de susţinere a embargoului instituit.

„Pentru evitarea aglomerărilor, recomandăm participanţilor la trafic tranzitarea tuturor punctelor de frontieră existente la graniţă, astfel încât să se preîntâmpine apariţia suprasolicitărilor doar a unora dintre acestea, din cauza unui număr mare de călători, într-un timp foarte scurt”, se arată în comunicatul Gărzii de Coastă.

În judeţul Constanţa, la graniţa cu Bulgaria, sunt cinci puncte de trecere a frontierei cu specific rutier, în total fiind disponibile nouă benzi de control pe sensul de intrare în ţară, respectiv 10 benzi pe sensul de ieşire, la: Vama Veche - Durankulak; Ostrov - Silistra; Negru Vodă - Kardam, iar la Lipniţa - Kainardja şi Dobromir - Krushari, punctele de trecere a frontierei comune sunt deschise pentru autoturisme cu greutate totală maxim admisă de 3,5 tone, programul de funcţionare fiind de la ora 8:00 la ora 20:00.

Publicat în International

Anul trecut, o cantitate de 137.000 de tone de miere a fost tranzacţionată între statele membre UE, Ungaria fiind cel mai mare exportator de miere spre celelalte țări membre, cu o cantitate de 20.000 de tone (14% din totalul exporturilor intracomunitare de miere), potrivit statisticilor publicate luni, 20 mai 2019, de Eurostat, cu ocazia zilei mondiale a albinelor.

În topul celor mai mari exportatori intracomunitari de miere, Ungaria este urmată de Belgia (19.000 de tone), Spania (18.000 de tone), Germania (16.000 de tone), Polonia (15.000 de tone), Bulgaria (10.361 de tone) şi România (9.377 de tone).

Ziua mondială a albinelor se sărbătoreşte, în fiecare an, la 20 mai, în scopul evidenţierii importanţei albinelor pentru umanitate şi necesităţii protejării acestora, dar şi a altor polenizatoare. Data aleasă reprezintă ziua de naştere a lui Anton Jansa (20 mai 1734-13 septembrie 1773), considerat un pionier şi un expert important al apiculturii moderne. Ziua a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în anul 2017, la propunerea Asociaţiei Apicultorilor din Republica Slovenia.

Sursa informației: Agerpres

Publicat în International
Joi, 14 Martie 2019 16:07

H5 „măcăne” în Bulgaria

O fermă de rațe din satul Lisets, situată la aproximativ 125 km nord-est de Sofia, se confruntă cu un focar de gripă aviară H5, a anunțat joi, 14 martie 2019, agenția bulgară pentru siguranța alimentelor, citată de Reuters.

Toate păsările aflate în exploatație vor fi sacrificate în vederea prevenirii răspândirii bolii, fapt confirmat de testele de laborator.

Publicat în International

Importurile de grâu ale britanicilor s-au mai domolit în luna septembrie 2018, dar, chiar și așa, acestea se află cu mult înaintea perioadei similare a anului trecut, țara noastră aflându-se pe locul al II-lea în topul furnizorilor de materie primă, cu peste 36.000 de tone.

Potrivit statisticilor vamale ale Marii Britanii, totalul importurilor de grâu aferente lunii septembrie a.c. se cifrează la 238.791 de tone, în scădere față de luna anterioară, atunci când totalizau 270.380 de tone. În acest context, Bulgaria se află pe primul loc în topul furnizorilor de materie primă, cu 99.183 de tone exportate, în timp ce România se află pe locul al II-lea, cu 36.044 de tone vândute.

Importurile cumulate aferente sezonului comercial care a debutat la data de 1 iulie 2018 ating nivelul de 758.179 de tone, în creștere vertiginoasă față de nivelul de 373.502, cât se contabilizau în aceeași perioadă a anului trecut.

Per total, Bulgaria se află pe locul I la exportul de grâu către englezi în perioada iulie-septembrie 2018, cu 174.077 de tone comercializate, în timp ce Franța ocupă locul al II-lea, cu 137.991 de tone de grâu.

În contrapartidă, exporturile de grâu ale britanicilor nu au totalizat decât 29.034 de tone în septembrie 2018, în scădere față de aceeași lună a anului trecut, atunci când se comercializau peste graniță nu mai puțin de 35.001 tone.

Exporturile cumulate ale englezilor sunt și ele mici, mai exact, de 79.054 de tone de grâu comercializate peste graniță, în scădere drastică față de nivelul de 146.968 de tone aferent anului trecut.

Publicat în International

Marți, 2 octombrie a.c., analiștii din piața specializată au dat publicității primele cifre privind producția totală de floarea-soarelui a principalilor producători de la Marea Neagră: Ucraina, Rusia, Republica Moldova, Bulgaria și Româna, informația fiind aceea că recolta totală ar putea crește în acest an cu 10 procente până la un total 31,7 milioane tone.

Specialiștii agribusiness de la APK au menționat într-un raport recent că producția din Ucraina se va majora cu 10 la sută, până la un total de 14,8 milioane tone, în timp ce recolta din Rusia se menține la un nivel estimat de 10,9 milioane tone.

În ceea ce privește potențialul de producție a României, anul acesta totalul obținut ar putea atinge un nivel de 2,7 milioane tone, în Bulgaria 2,44 milioane tone, iar în Moldova 900.000 de tone.

Ucraina și Rusia se află printre principalele producătoare și exportatoare de ulei de floarea-soarelui la nivel mondial.

Regiunea Mării Negre contabilizează circa 65 la sută din totalul producției de semințe de floarea-soarelui din totalul obținut pe mapamond.

Publicat în Piata agricola

În contextul apariției situației epidemiologice deosebite, cauzată de apariția și evoluția pentru prima dată în Europa, în Bulgaria, a pestei micilor rumegătoare, secția Medicină veterinară a ASAS a transmis la redacție un articol amplu, actualizat, despre această boală virală foarte gravă care afectează mai multe specii de rumegătoare mici, domestice și sălbatice, foarte contagioasă și cu o evoluție foarte severă, terminată prin exitus în propoție de 80 - 100%.

Potrivit documentului primit la redacție, denumirea sub care această boală este consemnată în literatura și documentele oficiale internaționale este de Peste des Petits Ruminants, dar este cunoscută și sub denumirile de Small Ruminants Plague, Pest of Small Ruminants și Ovine Rinderpest.

Clinic, aceasta se caracterizează prin evoluție de la supraacută la subacută, cu manifestări de febră și tulburări generale, digestive și respiratorii, iar morfopatologic, prin hemoragii, leziuni ulcerative, eroziuni sau necroze pe mucoasele digestive și respiratorii, în unele cazuri prin pneumonie sau bronhopneumonie.

PMR a fost descrisă pentru prima dată în anul 1942 de Gargadennec L. și Lalanne A. în Coasta de Fildeș, care au sesizat că maladia studiată de ei prezenta unele diferențe clinice și epidemiologice față de evoluția pestei bovine la ovine, cu care se asemăna într-o oarecare măsură și cu care putea fi confundată. Studiile care au urmat s-au axat în special pe proprietățile agentului etiologc, demonstrând că acesta este asemănător, dar nu identic, cu virusul pestei bovine, de care se deosebește genetic și antigenic.

Agentul etiologic al PMR face parte din familia Paramyxoviridae, subfamilia Paramyxovirinae, genul Morbillivirus, specia cu denumirea oficială de Peste-des-petits ruminants virus. Este un virus ARN anvelopat, cu geometrie sferică, diametru de 150 nm și genom linear. Virusul este foarte asemănător antigenic cu cel al pestei bovine. Are o rezistență relativ redusă la acțiunea agenților fizici și chimici, fiind distrus în 60 de minute la 50 de grade Celsius, cu o perioadă de înjumătățire de două ore la 37 de grade Celsius. Este distrus de ph-ul ≤ 4 sau ≥ de11. Este foarte sensibil la alcool, fenol și la majoritatea substanțelor dezinfectante. Hidroxidul de sodiu 2% îl distruge în 24 h, iar refrigerarea și congelarea îl conservă.

Inițial, s-a crezut că distribuția geografică a bolii se limitează la anumite teritorii din Africa și Asia, dar în anii care au urmat s-a văzut că PMR se extinde, relativ lent, dar implacabil, astfel că în cei 75 de ani care au trecut de la prima semnalare a bolii, aceasta cuprinsese teritorii aparținând tot atâtor țări.

În prezent, PMR este endemică în peste 70 de țări, cele mai multe din Africa, Orientul Mijlociu, China și India, ultima fiind cel mai grav afectată, întrucât deține și cele mai mari efective de capre și oi. S-a apreciat că din cele aproximativ 1,8 miliarde rumegătoare mici existente la nivel global, actualmente aproximativ 1,12 miliarde se găsesc în zone cu risc de apariție a PRM. În această situație, după 2010, India, OIE și FAO au demarat programe ambițiose de cercetare, la care s-au mai adăugat cu fonduri UE și fundația deținută de Bill și Melinda Gates.

PMR, aproape de granițele României

În Europa, PMR nu a fost semnalată până anul acesta, când, în data de 23 iunie, primul focar a fost depsitat în Bulgaria, în localitatea Bolyarova, aproape de granița cu Turcia, și apoi alte două focare, ceea ce a pus pe jar serviciile veterinare din toată Europa. Au fost sacrificate în vederea distrugerii peste 4000 de rumegătoare mici, s-a instituit carantină și o zonă de protecție, ceea ce a stârnit proteste ale deținătorilor. După doar câteve ore de la acestea, prim ministrul Boyko Borissov a ordonat demiterea ministrului-adjunct și a altor câțiva oficiali, pentru gestionarea defectuoasă a situației. Grație măsurilor drastice întreprinse, până la data redactării prezentului material se pare că nu au mai apărut noi focare.

De asemenea, și în România, în județele aflate la frontiera cu Bulgaria, au fost întreprinse măsurile de prevenire adecvate.

Receptivitate și surse de infecție

„Se pare că cele mai receptive la PMR sunt caprinele domestice, la care boala are cea mai severă evoluție, cu cea mai mare mortalitate și contagiozitate, urmate de diversele rase de ovine. Rasele pitice și animalele tinere sunt cele mai sensibile. Speciile sălbatice de rumegătoare mici sunt de asemenea receptive, dar despre sensibilitatea acestora persistă încă multe necunoscute”, scriu specialiștii ASAS.

Cert este că PMR a fost diagnosticată și la mai multe asemenea specii, aflate în grădini zoologice. Este posibil ca, în anumite zone, fauna silvatică reprezentată de unele specii de ongulate, de rumegătoare mici, să se constituie ca rezervor de infecție, dar observațiile existente au relevat că în focarele cercetate sursa de infecție exterioară a constituit-o de regulă alte animale domestice, aflate în perioada de incubație sau în timpul bolii, care elimină cantități mari de virus, în special prin secrețiile oculare, nazale și digestive și în timpul tusei.

Se cunoaște prea puțin despre spectrul speciilor de animale sălbatice sensibile la infecția cu virusul PMR, dar se pare că numărul lor este foarte mare. Este important că în cazul acestora nu este vorba doar de alte rumegătoare mici (gazele,căprioare), ci și de ongulate mari (cămile, bovine, bubaline), și chiar de alte specii, ca de exemplu leul asiatic. Transmiterea bolii se face cel mai ușor direct, prin contactul strâns dintre animalele bolnave și cele sănătoase, dar și indirect, prin aerosoli sau, mult mai puțin eficient, prin intermediul surselor secundare, a solului, apelor, furajelor sau diverselor obiecte contaminate de animalele infectate aflate în imediata vecinătate, în migrație sau transhumanță.

Eficiența mai scăzută a transmiterii pe aceste căi se datorează rezistenței scăzute a virusului aflat în mediul ambiant, față de acțiunea factorilor fizici și chimici (2,8 ). Au fost descrise și rare episoade de PMR, cu extindere limitată la bubaline și cămile, iar la taurine și porcine au fost depistate infecții inaparente clinic, dar ne contagioase (2). Animalele infectate elimină virusul în timpul incubației și al bolii, prin toate secrețiile și excrețiile, dar nu rămân purtătoare de virus de lungă durată.

PMR poate îmbrăca forme endemice sau epidemice, cu morbiditate de până la 90-100% și cu mortalitate de până la 50% la animalele adulte și de până la 100% la cele tinere, mai ridicată în formele epidemice și mai redusă în formele endemice.

Există și o oarecare sezonalitate, cu o dinamică ceva mai pronunțată în sezoanele mai reci și mai umede, dar poate apărea oricând în cursul anului.

Tabloul clinic

Perioada de incubație este de 4-6 zile, dar poate fi și de numai 3 zile sau de 10 zile. Evoluția clinică predominantă este supraacută sau acută la tineret, dar la animalele adulte apar frecvent forme subacute sau chiar fruste și inaparente.

Forma supraacută, cel mai frecvent întâlnită la tineretul caprin sub vârsta de 4 luni, are o evoluție scurtă, de numai 5-6 zile, care debutează cu febră, anorexie, depresie, catar oculo-nazal, tuse, se continuă cu diaree gravă și apoi survine moartea, practic în toate cazurile.

Forma acută este forma caracteristică a bolii. Debutează cu febră, acompaniată de prostrație, anorexie și jetaj sero-mucos, care apoi devine muco-purulent, obstruând căile respiratorii. Pe mucoasa bucală apar ulcerații, focare necrotice și pseudo-membranoase, care determină hipersalivație și halenă. Apar apoi manifestări de dispnee, cu tuse uscată sau grasă și o diaree profuză, epuizantă. Moartea survine în hipotermie, într-o stare de deshidratare și emaciere, după 6-10 zile, în majoritatea cazurilor. La exemplarele care supraviețuiesc, urmează o lungă perioadă de convalescență.

Forma subacută se întâlnește la animalele mai rezistente, la care prezintă simptome asemănătoare cu forma acută, dar mai puțin severe, cu o durată ceva mai lungă și cu mai mare procent de supraviețuire.

Există și evoluții cu simptome foarte șterse, limitate la erupții pe mucoasele aparente, sau chiar fără niciun fel de semne clinice distinctive, dar cu pozitivare serologică.

Tabloul morfopatologic

Leziunile consemnate la examenul necropsic sunt destul de asemănătoare cu cele observate la bovine, în cazul infecției cu virusul pestei bovine. În afară de leziunile de pe mucoase, sesizabile și la examenul clinic, la necropsie se mai pot găsi hemoragii, ulcere și necroze de-a lungul tubului digestiv, în special în intestinul gros, afectând inclusiv plăcile Peyer (mai puțin prestomacele), uneori sub formă de benzi longitudinale în special în regiunile ileocecală și cecocolică; bronhopneumonie cu pleurite; limfonodurile sunt edemațiate, iar splina și ficatul sunt mărite în volum. Cadavrele sunt deshidratate și emaciate, cu urme evidente de diaree.

La examenul histologic se pot observa hiperplazia reticuloendotelială și incluzii intranucleare și intracitoplasmatice.

Diagnostic

Diagnosticul prezumptiv are în vedere diferențierea anatomo-clinică și epidemiologică față de infecția cu virusul pestei bovine la ovine, bluetongue, ectima contagioasă, febra catarală malignă, febra aftoasă, pleuropneumonia contagioasă a caprelor, pasteureloză ș.a. Dată fiind importanța acestei boli, asemănările cu alte boli și riscurile pe care le incumbă, la apariția pentru prima dată a suspiciunii de PMR într-o țară sau teritoriu, confirmarea diagnosticului prin metode de laborator este indispensabilă și urgentă. În acest scop se recoltează și se expediază la laborator , în condiții de refrigerare: probe de sânge integral, pe EDTA, preferabil de la animale cu forme incipiente; secreții și segmente de membrane exfoliate de la nivelul leziunilor de pe mucoase; flacoane cu sânge coagulat pentru exprimarea serului, recoltate de la animalele cu formele cele mai vechi de boală. Ambalate în flacoane cu soluție-tampon formolizată se trimit limfonoduri mezenterice și mediastinale și fragmente din splină și pulmoni cu leziuni.

În laborator există o paletă foarte largă de teste specifice, dintre care unele dedicate formelor recente, care urmăresc evidențierea virusului (imunodifuzia în gel de agar, imunelectroforeza cantitativă, ELISA, reverstranscriptaza PCR și alte tehnici de PCR, IF,izolarea pe culturi celulare renale de fetus ovin, de pulmon sau pe culturi celulare standardizate Vero, precum și prin evidențierea EC pe monostrat de culturi celulare) , iar alte teste sunt dedicate formelor de boală mai vechi de 12-14 zile, prin care se urmărește evidențiere anticorpilor specifici, prin metode serologice (ELISA de competiție, SN și mai ales tehnica de virusneutralizare, pentru care există acum o metodă standardizată).

Tratament

Fiind vorba de o viroză, desigur că PMR nu beneficiază de un tratament specific, dar tratamentul cu unele antibiotice sau chimioterapice cu spectru larg de acțiune poate preveni infecțiile bacteriene secundare sau să amelioreze evoluția clinică a bolii.

Profilaxia specifică

Datorită faptului că virusul PMR este bun imunogen, lăsând o imunitate solidă după trecerea prin boală, care induce autosterilizarea în timp, au putut fi create și vaccinuri eficace. Pentru început au fost utilizate vaccinuri heteroloage, preparate din tulpini atenuate de virus al pestei bovine (PB), dată fiind similitudinea antigenică dintre virusurile PB și PMR.

După câțiva ani s-a renunțat la acestea, deși conferă o imunitate bună contra PMR, tocmai din cauza similitudinii antigenice dintre cele două virusuri, care putea să inducă cofuzii în monitorizare programului de eradicare a PB. Între timp s-a lucrat pentru obținerea unui vaccin omolog, prin atenuarea unei tulpini patogene, prin pasaje repetate pe culturi celulare Vero. Primul astfel de vaccin a fost produs și folosit cu succes pentru prima dată în Africa, și apoi și în alte țări, dar pentru India a fost creat un alt vaccin, similar, însă cu o sușă autohtonă, deși între diversele tulpini de virus din cadrul speciei virale există o bună imunitate încrucișată.

Totuși, studiile făcute prin testul de seroneutralizare încrucișată au arătat că tulpinile vaccinale de virus PMR sunt foarte asemănătoare antigenic cu sușele izolate din cazuri de infecție naturală, dar nu identice. Asemenea vaccinuri au fost puse pe piață, dar utilizarea lor trebuie făcută cu discernământ, deoarece înrudirea antigenică a virusului PMR cu virusul PB poate genera erori în diagnosticul și supravegherea serologică a ambelor boli, iar utilizarea lor preventivă fără discernământ într-un teritoriu indemn poate să mascheze momentul apariției primelor cazuri de infecție naturală.

Mai concret, testele serologice folosite astăzi pentru supravegherea statusului efectivelor nu disting între anticorpii postvaccinali și cei postinfecțioși. Pentru acest motiv s-au făcut și se continuă eforturile pentru perfectarea unor noi vaccinuri comerciale, marcate, cu tulpini atenuate sau inactivate, care să înlăture acest neajuns Toate vaccinurile atenuate existente astăzi, liofilizate, produc o imunitate foarte puternică, transmisă prin anticorpi si progenilor, din care cauză aceștia nu pot fi vaccinați înainte de vârsta de 3-4 luni.

Profilaxie generală și control

PMR este cel mai mult răspândită și produce cele mai mari pierderi în țările și regiunile în care există cea mai mare densitate de caprine și ovine. Boala se răspândește cel mai adesea nu prin intermediul surselor secundare, ci cu ocazia mișcărilor de animale receptive, a transhumanței, târgurilor și în general a comerțului cu asemenea animale. În cazul importurilor, controlul serologic și carantina sunt obligatorii.

FAO a recomandat ca în zonele de risc intens să se facă permanent o supraveghere serologică a tuturor efectivelor, cu introducerea vaccinării acolo unde se impune, în virtutea unor programe concepute cu consultarea și sprijinul unor organisme internaționale competente, care să evite risipa de fonduri. În acest sens trebuie să se aibă în vedere statutul diferit al regiunilor și efectivelor analizate, ca fiind a) libere, b) libere dar amenințate, sau c) cu evoluție endemică de PMR. În cazul ultimelor, obiectivul propus de FAO a fost eradicarea PMR până în 2020.

De asemenea s-a recomandat ca de-a lungul frontierelor în țările cu risc epidemiologic să se instituie zone în care să se aplice screening serologic și/sau vaccinare de necesitate. În scopul utilizării judicioase a fondurilor s-a recomandat, acolo unde este cazul, utilizarea de vaccinuri bivalente sau polivalente.

Cu toate că pesta bovină (PB) a fost eradicată oficial încă din 2011 la nivel global, o întrebare la care nu s-a primit încă un răspuns definitiv este dacă ar trebui sau nu să fie cuprinse și bovinele în campaniile de vaccinare contra PMR cu scopul eradicării acesteia la ovine, dat fiind faptul că virusul PMR produce infecții subclinice și la bovine, ceea ce ridică problema rolului posibil al bovinelor în întreținerea lanțul epidemiologic al PMR.

Având în vedere succesul important obținut în eradicarea PB, pe baza recomandărilor OIE și FAO, trebuie avută în vedere parcurgerea conceptuală a unui traseu similar și pentru eradicarea PMR, cu șanse mari de succes, avându-se în vedere că, în cazul PMR există și câteva avantaje, comparativ cu situația din PB, care ar facilita atingerea obiectivului. În primă instanță, nu se pune problema unei pluralități antigenice între tulpinile patogene și cele vaccinale. Apoi, toate vaccinurile atenuate conferă imunitate pe viață, ceea ce însemnează că fiecare animal trebuie vaccinat doar o singură dată. Nu în ultimul rând, difuzarea PMR nu se face cu aceeași ușurință ca în PB. Transmiterea se face de regulă prin contact direct, iar virusul eliminat în mediu rezistă puțin (se pare că nu mai mult de patru zile) la acțiunea nocivă a factorilor fizici și chimici din mediul ambiant.

Un program judicios de eradicare trebuie făcut prin cooperarea țărilor vecine interesate, cu asigurarea ab initio a tuturor fondurilor necesare pentru următorii trei ani, deoarece întreruperea la un moment dat a programului, din lipsă de fonduri, ar putea duce la compromiterea întregului program.

Publicat în Zootehnie

În condițiile în care 88 la sută din suprafețele însămânțate cu grâu sunt în condiții bune sau foarte bune, potrivit spuselor ministrului bulgar al Agriculturii, Rumen Porozhanov, țara vecină ar putea recolta peste șase milioane de tone în acest an.

În jur de 1,15 milioane de hectare au fost semănate cu grâu anul trecut, 115.000 ha cu orz și aproape 185.000 de hectare cu rapiță, a adăugat Porozhanov.

Calitatea grâului bulgăresc va fi una superioară și nu vor exista probleme cu comercializarea sa, în condițiile vremii nefavorabile din Rusia și Ucraina, potrivit spuselor oficialului guvernamental.

În prezent, prețul grâului este de aproximativ 300 de leva (178,5 USD sau 153,4 euro) tona, în timp ce contractele futures cu livrare în septembrie ating prețuri de 350 de leva.

În 2017, Bulgaria a recoltat 5,76 milioane de tone de grâu de pe o suprafață semănată de 1,09 milioane de hectare, menționa șeful ministerului bulgar al Agriculturii în septembrie 2017. Volumele au fost mai mari cu 7,7 la sută decât în 2016, în timp ce suprafața recoltată a fost mai mică cu 2,5 la sută.

Publicat în International

O cantitate de 1,5 milioane de tone de grâu ar urma să fie importată în 2018 de către Siria, principalul furnizor fiind Rusia, dar Republica Arabă Siriană este interesată totodată să cumpere grâu şi din România, şi din Bulgaria, a precizat Abdullah al-Gharbi, ministrul sirian al comerţului interior.

Intenția guvernului sirian este de a achiziționa materie primă de pe piața locală, mai exact, peste o jumătate de milion de tone.

„Suntem încă la începutul sezonului de achiziţii de pe piaţa internă, care a demarat în urmă cu aproximativ 20 de zile, însă estimăm că achiziţiile de pe piaţa locală se vor situa în acest an între 500.000 şi 600.000 de tone”, a afirmat Gharbi.

El a subliniat că Siria dispune de rezerve strategice de grâu care să îi acopere consumul timp de peste opt luni.

„Aceasta este o realizare. Uitaţi-vă la Egipt, de exemplu, au rezerve pentru trei luni, iar Algeria, pentru patru luni”, a precizat Abdullah al-Gharbi.

Cu ceva timp în urmă, Siria era capabilă să îşi asigure singură necesarul de grâu, însă producţia a scăzut dramatic de la debutul războiului civil. Anterior ciocnirilor, Republica Arabă Siriană producea, într-un an bun, patru milioane de tone de grâu şi putea exporta 1,5 milioane de tone. Însă declinul producţiei de grâu a obligat regimul Bashar al-Assad să majoreze importurile. Pâinea este un produs de bază subvenţionat pentru sirieni, care au avut de suferit de pe urma unui conflict care a provocat sute de mii de morţi şi a forţat milioane de persoane să îşi părăsească locuinţele.

„Nu vom majora preţul la pâine, nu în viitorul apropiat. Desigur, aceasta reprezintă o povară pentru guvern, în special având în vedere preţul ridicat pe care îl plătim fermierilor pentru grâu, dar vom continua să îi subvenţionăm”, a mai spus Abdullah al-Gharbi.

Siria plăteşte fermierilor săi un preţ de 175.000 de lire siriene (400 de dolari) pentru fiecare tonă de grâu şi o sumă suplimentară de 30.000 de lire siriene drept subvenţii de transport.

„Preţurile noastre sunt mai mult decât excelente, în timp ce în Turcia sunt de aproximativ 225 dolari per tonă, la noi sunt de aproape 500 de dolari”, a conchis Abdullah al-Gharbi.

Decalajul dintre necesităţi şi producţia locală va fi acoperit prin organizarea unor licitaţii pentru achiziţii de pe piaţa internaţională, licitaţii organizate de Agenţia de stat pentru achiziţia de cereale din Siria (Hoboob).

Această entitate a anunţat deja o licitaţie cu data-limită 2 iulie 2018 pentru achiziţia a 200.000 de tone de grâu din Rusia, România sau Bulgaria.

Publicat în International

Specialiştii Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului (LCCIV) Valea Călugărească au verificat, în perioada premergătoare Paştelui, 316 eşantioane de vin, colectate atât din depozitele distribuitorilor, cât şi de la producători, rezultatul fiind că unele loturi de vin produs şi îmbuteliat în Bulgaria au fost neconforme, potrivit comunicatului de presă al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de joi, 5 martie 2018.

Conform sursei citate, scopul acţiunilor de control a fost asigurarea consumatorilor în privinţa autenticităţii şi conformităţii vinului românesc.

În urma analizării celor 316 de eşantioane de vin, în laboratoarele specializate din cadrul MADR pentru acest gen de determinări, nu au fost depistate neconformităţi de calitate sau compoziţie fizico-chimică, cu excepţia unor loturi produse şi îmbuteliate în Bulgaria, ce s-au fost dovedite ca fiind neconforme şi, prin urmare, au fost interzise la comercializare şi returnate furnizorului din ţara vecină.

„Întreaga producţie de vinuri autohtone se caracterizează prin calitate şi diversitate, iar autenticitatea şi naturaleţea sunt elemente garantate de producătorii români, constatate de către specialişti în domeniu, dar şi certificate prin distincţiile oferite vinului românesc la concursurile organizate pe plan naţional sau internaţional. Rezultatele analizelor efectuate în cadrul LCCIV Valea Călugărească asupra celor 316 eşantioane prelevate au confirmat progresele realizate în domeniul vitivinicol românesc, datorită programelor derulate prin MADR privind refacerea patrimoniului viticol şi retehnologizarea cramelor”, se precizează în documentul de presă al MADR.

Instituția citată subliniază totodată că piaţa vinurilor din România oferă produse de calitate, ce corespund din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic cerinţelor impuse de lege.

Publicat în Ultimele noutati
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista