PNDR - REVISTA FERMIERULUI

Odată cu apariția și evoluția pe teritoriul României a virusului PPA, sectorul suin a suferit o diminuare substanțială a efectivelor și, ca urmare, s-a generat o instabilitate în piața cărnii de porc, fapt confirmat de balanța comercială negativă a anului 2019, când s-a importat o cantitate-record de circa 328.000 de tone carne de porc. Activitatea de reproducție a fost grav perturbată, s-au ucis peste 40.000 de scroafe din focarele de PPA și multe ferme de reproducție au fost închise. Restricțiile impuse de evoluția COVID-19 vin să adâncească criza filierei porcului în România, în contextul în care importăm 60% din necesarul de carne de porc pentru consumul intern.

„Estimăm un efect negativ pe termen lung asupra economiei, cu 300.000 de companii lovite de criză și peste 100.000 de angajați care vor rămâne fără locuri de muncă, la care se va adăuga lipsa cărnii de porc pentru consum în stare proaspătă și pentru procesare. Pentru a asigura dreptul primordial al cetățeanului la hrană și prețuri accesibile, în contextul creșterii prețurilor la materiile prime, la furaje și la purceii pentru îngrășare și având în vedere că fermele de îngrășare sunt dependente de importul de purcei din țările membre UE, solicităm Guvernului și ministrului Agriculturii promovarea și aprobarea, în regim de urgență, a unor măsuri care să salveze de la faliment întreaga industrie a porcului din România. Considerăm că este absolut necesar să acordați sectorului de producție a cărnii de porc statutul de sector de importanță națională și să aprobați solicitările noastre care pot contribui la asigurarea securității alimentare naționale”, se arată într-o scrisoare deschisă semnată de patru organizații profesionale, respectiv Asociația Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin – AFISS (președinte Larisa Ene); Asociația Medicilor Veterinari pentru Suine - AMVS (președinte Adrian Balaban); Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine – ACEBOP (președinte Mary Pană) și Asociația Fermierilor din România – AFR (președinte Adrian Rădulescu).

Solicitări:

  • Reeșalonarea ratelor bancare fără a se percepe dobânzi suplimentare pe o perioadă de 12 luni. Perceperea pe o perioadă de 12 luni doar a comisioanelor ROBOR sau Euribor, în contextul în care multe dintre fermele din România sunt realizate cu credite de investiții și dobânzile sunt cel puțin duble față de restul Europei.
  • Plafonarea costurilor cu comisioanele datorate către fondurile de garantare la un minim utilizat pentru PNDR de 0,2-0,5% maxim.
  • Realocarea sumelor pe Măsura 5.2 – „Sprijin pentru investiții privind refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastre naturale, de condiții de mediu adverse și de evenimente catastrofale” cu sumele aferente Măsurilor M 2, sM 3.1, sM 3.2, sM 6.1 și sM 19.3 – achiziționarea de animale de reproducție sau rambursarea parțială a facturii acolo unde au fost achiziționate. Solicităm derogări și realocări de fonduri din alte măsuri ale PNDR 2014-2020, fiind perfect conștienți că legislația europeană în condiții normale nu permite acest lucru. Având în vedere contextul excepțional, considerăm că România trebuie să solicite modificări care să permită să își refacă și să protejeze efectivele de reproducție.
  • Aplicarea, în regim de urgență, a Legii nr. 195/2018 privind aprobarea Programului de susținere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducție. Solicităm o alocare bugetară care să acopere toate cererile depuse până în acest moment și aprobarea modificărilor propuse pentru a putea fi implementată. Vă reamintim că se lucrează la procedurile de implementare ale legii de cel puțin 12 luni, fără un succes vizibil. Sectorul are nevoie de investiții pentru a putea asigura bunul mers al aprovizionărilor cu purcei pentru îngrășare, cu carne pentru consum, cât și pentru susținerea pe termen lung a societăților și a economiei.
  • Deschiderea Măsurii 5.1 „Sprijin pentru investiții în acțiuni menite să reducă consecințele dezastrelor naturale, evenimentelor adverse și evenimentelor catastrofale”, verificarea, evaluarea și contractarea proiectelor care vor fi depuse cu un termen de 30 de zile, respectiv la sfârșitul fiecarei luni de depunere. Pentru cele contractate în sesiunea anterioară, solicităm proceduri de achiziție modificate prin acceptarea utilajelor cu caracteristici modificate față de cele depuse în SF. Din cauza situației actuale, beneficiarii nu reușesc să achiziționeze utilajele propuse și solicitările de modificare a parametrilor tehnici au timpi de aprobare extrem de lungi.
  • Consultarea asociațiilor de profil pentru ca România să reușească să producă, în viitor, soia modificată genetic. În acest moment, fermierii se află în imposibilitatea de a se aproviziona din țară cu această materie primă necesară în furajarea animalelor și sunt dependenți de import. Sectorul de creșterea suinelor se confruntă cu o criză acută de șrot de soia din import, materie primă la care prețul a crescut cu 35% de la începutul anului.
  • Ridicarea restricțiilor impuse de situația PPA la 21 de zile. Fermele aflate în zonele de supraveghere nu reușesc să livreze animale la greutate sau să repopuleze, din cauza faptului că, în condițiile actuale, medicii veterinari de stat nu se deplasează să recolteze probe de sânge. Propunem ca recoltarea probelor în fermă și trimiterea la laboratoare autorizate pentru testare să fie făcută de personalul sanitar-veterinar din ferme, ceea ce va reduce substanțial timpii de așteptare și fermele vor putea funcționa normal, fără blocaje tehnologice și financiare.
  • Asigurarea unui ajutor de stat fermelor de creștere și îngrășare pentru a putea produce la capacitate maximă în vederea asigurării unui procent cât mai ridicat din consumul intern. Fermierii se confruntă de 5 ani cu probleme legate de preț, PPA, dobânzi și mulți dintre ei sunt în pragul falimentului sau în faliment. Este necesar să se reia producția în toate unitățile disponibile.
  • Oprirea exporturilor de materii prime (grâu, porumb, orz) și comercializarea acestora pe piața internă. Livrarea la export a materiilor prime (grâu, porumb, orz) să se facă numai pentru cantitățile ce depășesc necesarul de consum național.
  • Stimularea comercializării producției interne de carne de porc, în condițiile în care se estimează o criză economică și, implicit, diminuarea puterii de cumpărare.
  • Includerea fermelor de porci, a abatoarelor și unităților de procesare în lista sectoarelor critice. În această perioadă se manifestă o lipsă acută de comenzi și multe contracte încheiate sunt anulate, ceea ce poate determina și o criză a cărnii de porc provocată de reticența exagerată a comercianților.
  • Plata facturilor pentru porcii livrați și pentru carnea proaspătă de porc să se facă în maximum 3 zile de la facturare.

Sprijin financiar pentru reproducție și pentru porcul livrat la abator

Miron Dascălu, fermier membru AFISS, deține, în județul Buzău, un grup de firme care controlează întregul flux, „de la furcă la furculiță”, având fermă de scroafe, maternitate, porci la îngrășat, abator, procesare, fiind și producător de produse tradiționale. Lucrează aproximativ 300 de hectare de teren, investițiile în vegetal și zootehnie fiind considerabile. „Lupta cu pesta porcină africană încă nu s-a încheiat, iar apariția noului coronavirus a adâncit criza filierei porcului la noi în țară. Din acest motiv, pentru continuarea și dezvoltarea activității industriei porcine în România avem nevoie de sprijin concret și urgent din partea statului”, ne-a spus Miron Dascălu. El completează doleanțele celor patru organizații profesionale cu următoarele: ajutor de 500 de euro pentru fiecare scroafă aflată în fermă; ajutor de 500 de euro pentru fiecare scrofiță selecționată în fermele de reproducție sau achiziționată; 50 de euro pentru fiecare porc livrat la abator; să se asigure input-uri, cereale din rezervele statului pentru FNC-urile fermelor de porci; producția zootehnică românească să devină prioritate, prin achiziționarea de către procesatorii români și comercializarea pe lanț în magazinele alimentare și hipermarketuri; magazinele alimentare și hipermarketurile să cumpere cu prioritate de la producătorii români, iar diferența să fie completată din importuri; sancționarea celor care nu achiziționează toate produsele și preparatele din carne cu prioritate de la producătorii români; securizarea prin legi a produselor românești și a producătorilor români; pentru situațiile în care, din cauza identificării pozitive cu COVID-19 a unuia dintre salariați, autoritățile publice locale să asigure cu personal activitatea curentă a fermei sau a capacităților de producție industriale din rândul asistaților social; măsuri de finanțare a fermelor afectate de PPA, cu garanția statului.

Publicat în Zootehnie

Au lucrat o viață de om în cercetarea pomicolă, au urcat treaptă cu treaptă în ierarhia Stațiunii de Cercetări Pomicole de la Caransebeș, județul Caraș-Severin. Momentul în care stațiunea și-a închis porțile, prin anul 2006, a fost, poate, cel mai dificil din viața familiei Băncilă, aproape de pensie, fără prea multe perspective și doar cu știința de a face pomi roditori.

Măriuța Băncilă: „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit.”

Mai degrabă de nevoie decât de voie, soții Băncilă au închiriat o bucată de teren în lunca Timișului, în cartierul Teiuș al orașului Caransebeș, și au pus pe picioare o  mică pepinieră. „Sunt pomicultoare, vreau să propag pomicultura pe care am făcut-o o viață, vreau ca omul să aibă fructele pe masă, să aibă mere, pere, prune, cireșe”, motivează cu emoție doamna dr. ing. Măriuța Băncilă decizia luată în urmă cu 12 ani.

Drumul succesului a fost unul presărat cu multe obstacole. Efortul fizic și financiar a fost consistent, însă piața i-a răsplătit pe măsură. Așa se face că, în această primăvară, tot materialul săditor produs a fost vândut, ba chiar ar mai fi fost nevoie. „Anul acesta, am altoit cam 16.000 de puieți, s-au prins în jur de 14.000 și apți pentru vânzare au fost circa 10.000 de pomișori. Am vândut tot, pentru că suntem o pepinieră de familie, nu producem în șarje mari, producem puțin și bun. Pomii care sunt sub STAS se selectează și nu se vând. Încercăm să producem mai mult ce se cere în zona noastră, iar cel mai căutat este prunul. Soiul Anna Spath are cea mai mare căutare, iar soiul de prun Stanley, mai puțin, dar îl recomandăm și pe el, pentru că este un bun polenizator. Acestea ar fi cele două soiuri, devenite cumva clasice. Pe lângă ele, am introdus și soiuri mai noi. Am început să producem puieți din soiul Centenar, precum și un soi de la vecinii sârbi - Cacanska Lepotica, un soi asemănător cu Bistrița noastră. Ei bine, toate soiurile astea au nevoie de polenizare și justifică nevoia de a introduce și soiul Stanley printre materialul săditor vândut”, arată doamna dr. ing. Măriuța Băncilă.

Pomii, îngrijiți cu dragoste, te răsplătesc

La pepiniera Băncilă, se produc pomi din categoria CAC, în conformitate cu standardele comunitare. „Pomii sunt sănătoși, sunt liberi de principalele boli virotice. La început, am procurat portaltoi și ramuri certificate din Ungaria, pentru că la noi nu se produc. Cu alte cuvinte, plantațiile nou-înființate din fonduri europene nu pot folosi decât material săditor certificat, care, din păcate, trebuie adus din import, și asta nu pentru că ai noștri cercetători români nu o pot face, ci pentru că e nevoie de investiții, consideră Măriuța Băncilă. Nu cred că la Institutul de la Mărăcineni nu ar exista capacitatea intelectuală și chiar materială să se producă material săditor din această categorie biologică, dar lipsesc banii. Trebuie făcută investiție în sâmburi, se fac anumite tratamente, chimioterapie, termoterapie, devirozări, se păstrează în izolatoare ani întregi, pentru ca pomul să fie liber total de orice boală. Este o întreagă tehnologie care, din păcate, lipsește”.

Chiar dacă nu produce puieți în cantități mari, familia Băncilă face profit din micuța afacere, atât cât să aibă satisfacția succesului. „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit. Totul merge până la o limită. Să stai aici în câmp, să transpiri și să te schimbi de nu știu câte ori și să stai cu nasu-n jos de când începe să mijească primul mugure și să plivești până când pomul ajunge la dimensiunile de plantare chiar nu este ușor. Am numărat, anul trecut: de 12 ori m-am aplecat la fiecare pomișor. Deci, aș minți dacă aș spune că nu e important profitul”, arată pomicultoarea din Caransebeș.

Tenacitatea cu care familia Băncilă a luptat să-și pună afacerea pe picioare este remarcabilă și demonstrează că niciodată nu este prea târziu să-ți iei destinul în propriile mâini. În plus, când pui, laolaltă, pasiunea și priceperea, calitatea este garantată, mai cu seamă că vorbim despre pomi fructiferi, despre care se zice că simt atunci când sunt îngrijiți cu dragoste și te răsplătesc.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2018

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html                                                   

Publicat în Horticultura

Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România (PRO AGRO), Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) au încheiat azi, 3 martie 2020, un acord de colaborare inter-organizațională în domeniul agriculturii, sub numele de „Alianța pentru agricultură și cooperare”.

Parteneriatul este justificat de necesitatea unei colaborări strânse pentru reprezentarea intereselor fermierilor din sectorul agricol românesc pe plan național și european. „Obiectivul comun al celor patru organizații profesionale este promovarea intereselor convergente în domeniile în care membrii acestora (producătorii agricoli, cooperativele agricole, industria alimentară și serviciile conexe) au interese comune și complementare. Cele patru organizații convin să colaboreze, din poziții de egalitate și pe baza Acordului, prin susținerea reciprocă pentru realizarea obiectivelor asumate, în interesul fermierilor, participare activă la lucrările COPA-COGECA (cea mai importantă structură a fermierilor și a cooperativelor agricole din UE, reprezentând 22 de milioane de fermieri), dar și reprezentarea și susținerea comună a intereselor membrilor în cadrul Planului Național Strategic – PAC 2021-2027. Acordul de colaborare inter-organizațională are caracterul unui document-cadru și acoperă întreaga activitate de realizare a obiectivelor comune, conform programelor și acțiunilor care urmează a fi convenite. Organizațiile semnatare și membre în „Alianța pentru agricultură și cooperare” își păstrează identitatea organizației din care provin”, se precizează într-un comunicat de presă comun al organizațiilor care formează noua alianță.

La nivelul mediului asociativ din sectorul agricol, se înregistrează o lipsă de structură a dialogului civil cu decidentul public, atât național, cât și european, fapt care se reflectă în incoerența documentelor de poziție și în lipsa unei abordări sistemice a problematicii sectoriale, se arată în comunicat. „În domeniul acesta, se confundă de multe ori dialogul social reglementat prin Legea 62/2011 (actualizată) cu consultarea părților implicate în sectoarele economiei naționale și, în special, în sectoarele agricol și alimentar. Consecința acestui fapt este simularea de cele mai multe ori a consultării civile și invitarea la dialog alături de reprezentanții legitimi ai sectoarelor a unor entități care deturnează, în funcție de diferite interese individuale sau de grup restrâns, discuțiile de la adevăratele teme de interes general. Fermierii români nu au o reprezentare consistentă la nivelul structurilor de dialog civil (CDG) instituite la nivel european, pentru a fi cu adevărat activi în vederea soluționării problemelor reglementate de politica agricolă comună. Legislativ, a fost creat cadrul general de participare a fermierilor români la structurile europene membre în CDG DG Agri prin Legea 52/2015, însă lipsa unei organizări naționale a dialogului instituțional a făcut imposibilă prezența reprezentanților români la masa negocierilor, afectând în mod categoric rezultatele negocierii programelor naționale de dezvoltare rurală”, specifică documentul transmis presei și semnat de președinții celor patru organizații unite sub umbrela „Alianța pentru agricultură și cooperare”, respectiv: Ionel Arion, Nicolae Vasile, Mircea Băluță și Nicolae Sitaru.

Amintim că, la jumătatea lunii februarie a.c., PRO AGRO și LAPAR au semnat un Acord de Colaborare Inter-Organizațională intitulat ,,Pactul pentru agricultură și progres”. Detalii, aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/ultimele-noutati/item/4374-pro-agro-si-lapar-impreuna.html

Publicat în Știri
Vineri, 21 Februarie 2020 12:12

LEADER, de 10 ani în România

Federaţia Naţională a Grupurilor de Acţiune Locală (FNGAL) a semnat un acord de parteneriat cu Asociația Comunelor din România (ACoR). „Acordul vizează atât colaborarea în dezvoltarea politicilor publice cu impact asupra dezvoltării locale, cât și susținerea în comun a Declarației ”, a precizat președintele FNGAL, Alexandru Potor.

La începutul lunii februarie, s-a desfășurat Conferința „Implementarea Strategiilor de Dezvoltare Locală LEADER și Grupurile de Acțiune Locală după 2020”, organizată de Federația GAL-urilor. Atunci a fost adoptată Declarația „10 Ani LEADER în România”. „La zece ani de la începerea programului LEADER, comunitatea GAL-urilor împreună cu membrii asociați și cu ceilalți actori locali relevanți, face apel către toți factorii decidenți administrative și politici pentru a susține în continuare funcționarea și dezvoltarea Grupurilor de Acțiune Locală, precum și finanțarea superioară a Strategiilor de Dezvoltare Locală după 2020”, a punctat președintele FNGAL.

Federația Grupurilor de Acțiune Locală solicită autorităților să analizeze și să accepte următoarele propuneri:

  • Acoperirea teritoriului național până la 100% cu parteneriatele GAL. Rezultatele foarte bune au fost obținute deoarece GAL-urile au avut posibilitatea să implementeze proiecte în toate comunele și orașele mici.
  • Continuarea funcționării GAL-urilor actuale și în perioada 2021-2027, utilizând formula actuală a organizațiilor și echipelor constituite în perioada de programare 2014-2020. „Este foarte important să valorificăm cunoștințele și rezultatele pozitive obținute până în prezent”, susține Alexandru Potor.
  • Alocarea unor resurse financiare suficiente pentru comunitățile LEADER, gestionate pein GAL-uri, în viitorul Plan Național Strategic 2021-2027. Se solicită 15% din sumele alocate dezvoltării rurale (Pilonul II).
  • Finanțarea multi-fond a viitoarelor Strategii de Dezvoltare Locală. Sume din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, Fondul Social European și Fondul pentru Dezvoltare Regională ar trebui utilizate de GAL-uri pentru a răspunde mai bine nevoilor comunităților.
  • În aplicarea Regulamentului de stabilire a dispozițiilor tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în anul 2021, FNGAL solicită ca în măsurile dedicate Grupurilor de Acțiune Locală să fie alocate finanțări pentru anul 2021.
  • Alocare specifică de sume pentru investiții nonagricole pentru GAL-uri și din Fondul Social European în perioada 2021-2027.
  • Susținerea dezvoltării tuturor inițiativelor CLLD/DLRC (GAL-uri rurale, GAL-uri urbane, FLAG-uri).

GAL-urile, mâna de ajutor dată spațiului rural. Acoperire teritorială de 93%

Grupurile de Acțiune Locală sunt parteneriate public-private între fermieri, autorități publice, organizații non-guvernamentale implicate în dezvoltarea locală, antreprenori din sectorul non-agricol.

În prezent, în România sunt 239 de GAL-uri care acoperă 93% din localitățile rurale și orașele sub 20.000 de locuitori.

Programul LEADER finanțează Strategiile de Dezvoltare Locală propuse de GAL-uri, cu implicarea comunităților unde sunt instituite. În aceste strategii sunt propuse investiții în dezvoltarea fermelor, instalarea tinerilor fermieri, furnizarea serviciilor sociale, noi afaceri non-agricole, instituirea de cooperative și grupuri de producători, procesarea producției agricole și sprijinirea fermierilor pentru a ajunge pe piață, proiectele de cooperare, transfer de cunoștințe etc.

Activitatea GAL-urilor a condus la selectarea și finanțarea a peste 10.000 de proiecte, cu o valoare totală de aproximativ 950 milioane de euro, în zonele cele mai defavorizate ale României. „Sursa acestor bani este Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală. Federația Grupurilor de Acțiune Locală este organizația care a susținut permanent funcționarea GAL-urilor și a reușit să reunească cei mai bine pregătiți experți dedicați conceptului de Dezvoltare Locală plasată sub responsabilitatea comunității”, arată Alexandru Potor, președinte FNGAL.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

 Foto: FNGAL

Publicat în Eveniment

Crescătorii de oi și capre se întâlnesc, pe 8 februarie 2020, la Sibiu, pentru a dezbate PNS - Programul Național Strategic 2021-2027.

Asociațiile profesionale din sectorul ovine și caprine au anunțat că invitați de onoare sunt ministrul Agriculturii, Adrian Oros, și președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice  (ASAS), Valeriu Tabără.

Evenimentul începe la ora 11, iar gazdă este Hotel Hilton, Sibiu.

Publicat în Eveniment
Joi, 30 Ianuarie 2020 10:07

Secetă, peste tot

Anul agricol 2019-2020 parcă arată mai rău decât toți cei rămași în urmă. Seceta e pe buzele tuturor. Acolo unde există posibilitatea, chiar și în luna decembrie s-a irigat. Însă, cele mai multe câmpuri nu beneficiază de irigații. În acest domeniu, de 30 de ani e secetă, de oameni cu inițiativă, de o legislație care să facă posibilă irigarea majorității terenurilor agricole.

Din ce în ce mai secătuite sunt și buzunarele fermierilor, dar și ale furnizorilor de input-uri. Oamenii ar trebui să-și facă griji pentru masa cea de toate zilele?

Toți se uită spre cer, cu speranță. Meteorologii nu dau vești bune. Nici zăpada, nici ploaia nu vor să se arate încă o perioadă mult prea lungă.

E bine totuși că nici înghețul nu își va face apariția.

În schimb, și-au făcut apariția în culturile agricole animalele sălbatice, multe câmpuri fiind pline de căprioare în căutare de hrană. Și aici e secetă de legislație, de inițiative, de oameni politici care să pună piciorul în prag și să rezolve odată problema animalelor sălbatice care distrug culturile agricole, care să ia la puricat fondurile de vânătoare.

Pesta porcină încă ne bântuie, acum și-a făcut apariția și gripa aviară.

Fermele vegetale sunt lovite acum și de interzicerea multor substanțe active care nu au înlocuitori. Câți vor mai semăna floarea-soarelui în această primăvară, fără a trata sămânța cu neonicotinoide? Cheltuielile vor crește prin aplicarea mai multor tratamente în vegetație.

E secetă de specialiști. Sau, poate, e secetă în rândul celor care să aplece urechea la ce au de zis specialiștii. Pomii înfloriți de pe la țară, de prin curți, sunt stropiți cu chimicale în neștire și te întrebi de ce mor albinele?

E secetă de informații, de oameni care să-și dorească informația.

De vreo trei luni, avem un nou guvern, o altă echipă în conducerea Ministerului Agriculturii. Se mișcă lucrurile și totuși nu prea se mișcă, pentru că se împiedică de același factor pentru care mâncarea noastră n-ar trebui să aibă culoare, politicul.

A durat ceva până s-a schimbat calimera, timp în care funcționarii statului n-au prea avut chef de muncă, neștiind ce va fi cu ei. Fiecare din nou-veniți în structurile statului, o vreme, și-au dat cu părerea, ba se desființează, ba nu se desființează diverse instituții. Prin urmare, secetă și pe la stat.

Fermierii și reprezentanții industriei alimentare tot au întâlniri cu cei din conducerea Ministerului Agriculturii. Poate, de data asta vor fi ascultați și măcar în legislație nu va mai fi secetă. Doar că până să prindă contur dorințele sectorului agroalimentar, se va schimba calimera. Și iar o luăm de la capăt cu întâlnirile.

Va avea și țara noastră vreodată o strategie pe agricultură, măcar pe termen scurt și pe termen mediu? Până acum, și aici seceta își face simțită prezența.

Asocierea poate fi ca o ploaie sau ca o ninsoare, că tot e ianuarie, bine-venită și, cu siguranță, uitându-ne peste gardul României, avem exemple că șansa supraviețuirii, mai ales în perioade grele, este asocierea, sub variate forme. S-or asocia și ai noștri, la un moment dat. Să sperăm că nu va fi târziu.

Aș putea scrie zeci, sute de pagini despre problemele agriculturii noastre, despre necazurile fermierilor, despre cum s-ar putea rezolva unele probleme, despre secetă, în diversele ei forme. Mă opresc acum. Subiectele la care m-am referit mai sus, dar și altele le găsiți în paginile revistei. Le voi aborda separat în editorialele mele.

Și, pentru că suntem la începutul unui an nou, vă urez „La mulți ani!” și îmi doresc să ne vedem sănătoși pe câmpurile României, îmbelșugate și ocolite de secetă!

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Vasile Busuioc, din localitatea Comloșu Mare, județul Timiș, lucrează 2.500 de hectare. Am ajuns în ferma lui în vara lui 2019 și l-am găsit plin de speranță, chiar după un an agricol greu, în care rapița a răsărit doar pe 60 ha din cele 300 ha programate inițial, iar la orz producția a fost cu aproape 1.500 kg/ha mai mică decât în anii precedenți.

De meserie, inginer mecanic agricol, Vasile Busuioc a terminat facultatea în 1971. În județul Timiș este din ’75 și a fost director de SMA, iar după ’90, a administrat o asociație agricolă și două societăți cu răspundere limitată.

Astăzi, are o societate în zona Comloșu Mare, în hotar cu Jimbolia şi graniţă cu Serbia. „Cultivăm cereale în marea majoritate a suprafeţelor, porumb, grâu, orz şi plante tehnice, floarea-soarelui şi rapiţă. Ca în toată ţara, probleme am avut cu rapiţa, că n-a răsărit, ne-a rămas o suprafaţă foarte mică de vreo 60 de hectare”, ne-a spus fermierul.

Inițial, programase vreo 300 ha de rapiță, dar a rămas la doar 60 ha, unde a plouat după ce a semănat-o și a răsărit. Producţia a fost de circa trei tone la hectar, ceea ce a însemnat acoperirea costurilor, cât și ceva în plus.

Mai puțin orz și grâu, secetă mare

Nici de orz nu e foarte mulțumit, pentru că anul acesta a recoltat undeva între 6.000-6.500 kg/ha, o producţie slabă, comparativ cu anii trecuți, când avea cu până la 1.500 kg mai mult. Dar orzul a răsărit în februarie și de aici problemele.

Aceeași problemă a avut-o și la grâu. Nu a plouat când plantele au răsărit, singura apă fiind cea de la zăpada de vreo 30 cm, după care, aproape 50 de zile, ploaia a fost extrem de puțină. „Venea o ploaie de 2-3 litri, până ajungea pe pământ, dispărea. Dar din vară avem ploi prea multe. Vin și furtuni, cu ploi în zonă între 15 și 40 de litri. A fost și un pic de gheaţă, n-a făcut mare stricăciune, dar în alte zone din judeţ am auzit că sunt pagube”, povestește Vasile Busuioc.

Agricultura cere investiții constante

Să faci agricultură e greu. Și greu a fost și pentru Vasile Busuioc, când după 1989 lucrurile au luat o turnură aparte. După 1990, a pus bazele asociației şi a închiriat de la Agromec utilajele, până când a putut să-și cumpere unele noi. „A fost după anul 2000, când a venit Guvernul Năstase şi s-au dat subvenţiile alea de 50% pentru utilaje. Dacă înainte, pe vremea Convenției Democratice, am reușit să iau o grapă, atunci, în guvernarea lui Năstase, am luat, la 2.500 de hectare cât lucrăm, 16 tractoare noi, venite din Brașov, dintr-odată. Acum din alea 16 au mai rămas două, de amintire. Am investit mult și cu ajutorul programelor SAPARD și PNDR, mai mult de un milion și jumătate de euro. Am luat combine, tractoare, mașini agricole”, ne-a detaliat fermierul, care susține că nu poți compara semănătorile, combinele şi tractoarele de atunci cu ce există acum. „Anual, prin forţe proprii, ne dotăm. Deci schimbăm şi tractoarele care-s mai vechi. Avem în fermă tractoare Fendt și combine Claas”, a completat Vasile Busuioc.

Doar subvenția îi interesează pe unii

Un timp, fermierul din Comloșu Mare a crescut și tăurași, dar n-a mers afacerea, astfel că se axează pe cultură mare. „Atunci veneau tot felul de samsari italieni să cumpere, nu-ți dădeau preț, trebuia să dai animalele”.

Un mare of al lui Vasile Busuioc e problema terenurilor nelucrate sau înstrăinate. „Eu am fost și primar în comună, și atunci s-a cumpărat de către străini mult teren. Dar nu am lăsat niciun străin să ia niciun metru pătrat de pământ pe raza comunei. Cred că e singura comună unde nu s-a vândut pământul la străini. Sunt zone în Timiș unde numai străinii au terenuri agricole”.

Din păcate, în jurul Timișoarei, e mult pământ nelucrat încă. „Mulți au achiziționat terenuri pentru care primesc subvenția și nu-i interesează restul”, afirmă Vasile Busuioc.

Speranța rămâne modificarea legii vânzării terenurilor, în parlament, având în vedere că vecinii unguri și bulgari nu și-au înstrăinat nicio bucată de pământ.

Pe mâinile cui lăsăm agricultura?

Am ajuns cu discuția la un punct dureros pentru orice fermier, viitorul afacerii și forța de muncă. Pentru utilaje performante, ai nevoie de oameni calificați. Fermierul nostru din județul Timiș spune că deocamdată nu are probleme, din acest punct de vedere. Viitorul însă nu pare la fel de senin. „Pentru ce am eu acum, băieţii ştiu, au învăţat – nu multă şcoală, dar au prins repede. Bineînţeles că avem contract de asistență tehnică cu firmele care reprezintă mărcile Fendt și Claas, sunt prompți dacă avem probleme mai mari. Din păcate, mă uit și, vă zic, nu vine nimic din urmă. Chiar mecanizatorii mei au copii şi-i dau în altă parte, au plecat pe afară şi nu mai vine nimeni. În 10-15 ani, când acești oameni ajung la vârsta pensionării, o să avem probleme de personal”, este de părere fermierul.

El însă și-a păstrat cei doi copii aproape. Au terminat amândoi Agronomia, fiecare are câte o fermă de vreo o mie de hectare, dar lucrează împreună. „Prin urmare, 40 de ani de acum, în privința conducerii, administrării afacerilor nu-mi fac probleme. Însă se pune problema cui lasă ei, că nici copiii lor, nepoții mei, nu vor să audă de agricultură”, ne-a mărturisit Vasile Busuioc.

Bucuria de a lăsa ceva urmașilor, de a construi pentru ei este cea care îl face pe agricultor să meargă mai departe. Iar dragostea de agricultură a copiilor săi s-a înfiripat când aceștia au văzut că din munca pământului se câștigă astfel încât să trăiască liniștiți.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15 - 30 septembrie 2019

Publicat în Din fermă-n fermă!

„O formulă pe care am recomandat-o și crescătorilor de vaci cu lapte din fermele industriale: ultima lactație – folosiți material de carne. A prins la mulți.” - dr. prof. ing. Gheorghe Neață

Pionier în ceea ce înseamnă creşterea vacilor de carne, dr. prof. ing. Gheorghe Dan Neaţă spune că asta e o „nebunie din tinerețe”, încă de pe vremea regimului comunist, când a vrut să aducă la noi rase de taurine specializate pentru producția de carne. Prin anii 2000, a început creionarea unui program de creștere a vacilor de carne, iar astăzi, când această activitate a luat amploare, sfaturile lui Gheorghe Dan Neață au căutare, profesorul fiind considerat una dintre persoanele pregătite din domeniul zootehnic din România. 

Gheorghe Dan Neaţă, cel care de-a lungul vremii a ocupat funcții de conducere în diverse structuri ale Ministerului Agriculturii, vrea să se afle mereu în mijlocul evenimentelor, printre crescători și animale. „Nu eram incompatibil cu meseria de profesor, dar cred că nu mi se potrivea. Însă, obligat fiind într-o anumită perioadă a vieţii mele, a trebuit să predau reproducţie dirijată, aplicată în fermele de extensie din România”, ne-a spus specialistul despre perioada în care s-a aflat la catedra unei universități agricole.

Pasionat de rasele de carne, a reușit parțial în demersul său de a le aduce în România încă de pe când era pe băncile facultății. S-au adus atunci la Institutul de Cercetări de la Corbeanca vite din rasa Angus, Limousine şi Charolaise. „De atunci mi-am dat seama că țara noastră are un potenţial fantastic pentru creşterea vacii de carne şi, un lucru în plus pe care oamenii nu l-au luat în seamă, se și adaptează perfect, mai ales rasa Angus. Nu vreau să-i fac reclamă, dar este cea mai puternică «combină» pentru pășunile noastre colinare și alpine. Nu există altceva mai bun decât această vacă, care transformă totul în carne”, a punctat specialistul.

Între anii 2000 și 2003, a început creionarea unui program de creştere a vacilor de carne. După o perioadă de negocieri și refuzuri ba din partea autorităților, ba din partea unor mari lanțuri de magazine, programul a găsit susținere printre fermieri. „Am avut oarece discuţii cu reprezentanții unui lanț francez de hipermarketuri și am căutat să îi prind parteneri într-un program în care să aducă junincile, să le distribuie la populaţie, să preia produsul, să-l abatorizeze și să-l bage în magazin. Ei, n-a ţinut, pentru că erau oamenii reticenţi la această chestiune, și nu pentru că nu era bună rasa, ci pentru că nu fusese ideea lor. Invidia a făcut să clacheze programul. Însă nu m-am dat bătut şi l-am făcut într-o fermă”, povestește Gheorghe Dan Neață despre proiectul desfășurat la Doştat, în județul Alba, unde a găsit mediul prielnic și unde a adus primele vaci din rasa Angus. Primele vaci Aberdeen Angus din România au fost aduse la ferma Bioterra, aparținând omului de afaceri Mihai Miron. „Vaci de mare performanță, acestea au fost licitate în Scoția și aduse la Doștat în Alba, ca să putem să demarăm cu animale cu genetică înaltă, care, când intră pe animalele noastre autohtone ca metisări, să poată să dea şi rezultate. Pe urmă, a venit în sprijinul meu Semtestul de la Craiova, care a importat material seminal din rase de carne şi care m-a ascultat mot-à-mot – şi le mulţumesc celor de acolo, pe această cale –, şi a făcut difuzare în zonele de deal şi de munte cu material seminal de la tauri de carne. Au folosit crescătorii în gospodăriile proprii şi pe urmă a început să prindă programul”, își amintește Neață, zâmbind.

Recomandări de succes

Metoda recomandată de prof. dr. ing. Gheorghe Dan Neață și folosită în ferme a prevăzut ca pe ultima lactație să fie însămânțat animalul cu material din rase de carne. Viţelul suge până când face 250-280 kg şi pleacă cu tot cu mamă către abatorizare. „Perioada de finisare a viţelului, care este între un an şi 1,5 ani, este și perioada de finisare a mamei lui. Pentru că, oricum, când alăptează, animalul dă totul din el şi slăbeşte. Ei, cu finisarea ai prins doi iepuri: şi mama, şi viţelul. Așadar, asta e o formulă pe care am recomandat-o și crescătorilor de vaci cu lapte din fermele industriale: ultima lactaţie – folosiţi material de carne. A prins la mulți”.

O altă recomandare a specialistului a fost ca prima însămânţare a vițelelor, cu excepţia celor care provin din mame performante, să fie cu Angus. Apoi, după primele o sută de zile de lactaţie, când producţia este maximă, se stabileşte exact care sunt cele cu care se merge pe lapte în continuare, iar din restul se realizează un lot de carne. Această formulă nu a prins chiar în toate fermele mari.

Mai mult, viţeaua de reproducţie are un sistem de creştere care impune anumite procedee și procese, dar mai ales o perioadă prelungită de alăptare, indiferent de „ce se poartă” în domeniu. „Indiferent de ce ştiinţe de exploatare vin de peste Ocean, de prin Statele Unite ale Americii, crescătorii noștri ar trebui să se ducă să vadă fermele de extensie din Franța: vițeaua pentru reproducție suge patru luni la mamă. Aţi văzut reclama în care se recomandă femeilor să alăpteze copiii 6 luni la sân, cel puţin? Cam aşa-i şi acolo. Numai că noi am zis: am găsit laptele-surogat, le dăm raţie. Creşte, într-adevăr, se umflă, dar partea de dezvoltare a aparatelor și a organelor interne şi, mai ales, a aparatului genital are de suferit. Sunt ferme care au înţeles acest subiect şi cresc tineretul aşa cum trebuie. Dar sunt unele care nu au înțeles”, arată Gheorghe Dan Neață, subliniind că, la Angus, vițelul suge șapte luni și ajunge la 300 kg în cele mai reuşite cazuri și la 280 kg, în cele mai proaste cazuri. Iar carnea e de calitate superioară, incomparabilă cu alte tipuri de carne.

Mai este de lucru la Bălțata Românească

Legat de rasa Bălțată Românească, într-adevăr este o rasă mixtă care are o pornire spre producția de carne, însă nu are randamentul dorit. „Pe lângă calitate, nu are cantitatea de carne cu valoare biologică ridicată în carcasă. Deci ar trebui să fie dezvoltat foarte bine trenul posterior, „pistolul” aşa cum se zice la porţiunea aceea, chiulota şi o porţiune din şira spinării, în care sunt cei mai valoroşi muşchi doriți în reţetele culinare ce se folosesc în ţările care au gastronomia calată pe vaca de carne”, a explicat specialistul.

Îmbucurător este, totuși, că în ultimul timp și în România a început să se extindă consumul de carne provenită de la vită specializată crescută aici, în țară. În multe restaurante din orașe ale României, cum ar fi București, Brașov, Iași, Constanța, Timișoara, Oradea sau Arad, se preferă carne realizată aici, din vite de carne sau din metişii de vite de carne cu vacile autohtone, care au o calitate aproape insesizabilă faţă de rasa pură. „Poate în unele cazuri chiar mai bună, dacă finisarea a fost făcută cum trebuie. Aceasta este marea mea satisfacţie, că am reuşit. Mai mult chiar, am reușit să creez pe lângă mine o pleiadă de specialişti care mi-au luat ideile şi îi văd că merg aşa cum trebuie, merg înainte. Probabil că vor continua şi vor avea de câştigat. În niciun caz, nu vor avea de pierdut”, crede Gheorghe Dan Neață, fericit că a lăsat în urma sa oameni care ştiu să ducă mai departe ceea ce a avut în plan, indiferent că s-a aflat la Agenția Națională de Zootehnie, la Ministerul Agriculturii, în Direcţia Politici în zootehnie, sau în mediul privat.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 aprilie 2019

Publicat în Zootehnie
Duminică, 19 Ianuarie 2020 12:42

Consiliile pe produs revin la MADR

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Emil Dumitru, a anunțat înființarea consiliilor pe produs, în cadrul cărora, o dată pe lună, se vor întâlni filierele de produs cu ministerele, cu autoritățile competente.

„Cei mai buni experți sunt cei din mediul privat. Fermierii sunt cei mai buni în ceea ce fac, știu cel mai bine de ce au nevoie. Nu statul trebuie să cumpere producția agricolă, să înființeze tot felul de năzdrăvănii, camere de comerț sau altele asemenea. Statul trebuie să asigure un mediu concurențial corect, să se consulte cu mediul privat, să ia decizii pe baza propunerilor venite din mediul privat, să fie un arbitru și să facă politici agricole sustenabile, care să corespundă nevoilor de dezvoltare a satului românesc. Vrem să avem o clasă de mijloc în agricultură. De aceea, de exemplu, trebuie ca statul să sprijine tinerii fermieri, să le dea terenuri agricole de la ADS, să ajute fermele mici și mijlocii. Fermele mari care au acaparat terenuri nu trebuie să producă doar materie primă, ci și produse procesate, așa încât să nu mai avem deficit de balanță comercială, iar astfel consumatorul român nu va mai finanța industria alimentară a altor țări. Niciun expert din Ministerul Agriculturii nu mai merge la Bruxelles fără consultarea prealabilă a sectorului. Pentru asta e nevoie de asociere, de cooperative agricole, de grupuri de producători, de organizarea filierelor de produs și de funcționarea consiliilor pe produs”, a declarat Emil Dumitru, astăzi, 19 ianuarie 2020, la Digi24.

Reamintim că, la Ministerul Agriculturii, au mai funcționat consiliile pe produs în perioada în care a fost ministru Gheorghe Flutur (2004 - 2006).

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale informează beneficiarii Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 că utilizarea semnăturii electronice pe formularele de plată aferente proiectelor de investiții este obligatorie. Astfel, începând din 24 decembrie 2019, formularele necesare au fost publicate pe pagina oficială de internet a AFIR, www.afir.info, la secțiunea Informații utile >> Tipizate.

Pentru a solicita decontarea cheltuielilor realizate în cadrul proiectului finanțat prin PNDR 2020, trebuie semnate electronic următoarele formulare tipizate: Declarații de eșalonare investiții, TVA și sprijin forfetar; Cereri de plată avans, tranșe de plată, TVA și sprijin forfetar; Declarații de cheltuieli și declarații de venituri; Centralizatorul facturilor AP 1.2.3 și anexă – submăsurile 9.1, și 9.1a.

Beneficiarii finanțărilor PNDR 2020 care semnează electronic trebuie să completeze electronic formularele de plată și să le încarce în sistemul electronic prin intermediul paginii de internet a AFIR. Aplicația nu va mai solicita și încărcarea documentului tipărit, semnat olograf și scanat.

AFIR precizează că aplicarea semnăturii electronice pe formularele tipizate este opțională acolo unde nu a fost prevăzută anterior în ghidurile solicitantului sau în procedurile de lucru obligația aplicării semnăturii electronice până cel târziu la momentul contractării.

În cazul beneficiarilor care semnează olograf, formularul de plată trebuie completat electronic, trebuie imprimat, semnat olograf, după care se scanează și se depune online împreună cu formularul electronic pe pagina de internet a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Completarea formularelor de plată se realizează conform Ghidului solicitantului, a anexelor aferente acestuia și a procedurilor în vigoare, disponibile pe portalul www.afir.info, iar depunerea tipizatelor se realizează online, direct pe site-ul AFIR.

Publicat în Știri
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Revista