Pioneer - REVISTA FERMIERULUI
Joi, 06 Februarie 2020 21:59

APPR, de la fermieri pentru fermieri

Asociația Producătorilor de Porumb din România a avut, pe 5 februarie 2020, Adunarea Generală și alegeri, iar astăzi, 6 februarie, a organizat Congresul anual „De la fermieri pentru fermieri”, ajuns la a cincea ediție. Gazdă a fost hotelul Crowne Plaza din București.

La finalul congresului s-au decernat trofeele „Porumbul de Aur”, ediția 2019. La secțiunea irigat câștigător este Liviu Bălănici (județul Iași), cu producția de 18.340 kg/ha (Dekalb), iar la secțiunea neirigat, câștigător este Biță Răcman (județul Giurgiu), cu producția de 17.460 kg/ha (P0937 -Pioneer).

La congresul APPR, în prezența fermierilor și din România, și de pe alte meridiane, cât și a reprezentanților Comisiei Europene, ai Băncii Mondiale, ai Confederației Europene a Porumbului, ai Ministerului Agriculturii, ai Parlamentului European și ai Cercetării, s-au dezbătut cele mai arzătoare probleme ale agricultorilor, cum ar fi reforma Politicii Agricole Comune (PAC) și provocările cu care se confruntă fermierii europeni.

De remarcat că acțiunile Asociației Producătorilor de Porumb din România s-au diversificat și intensificat, reprezentanții săi fiind din ce în ce mai prezenți în dialogul cu autoritățile de la București și Bruxelles, mai ales la grupurile de dialog civil. „De asemenea, s-a extins activitatea de testare în Rețeaua Independentă RITAC, ajungându-se la șase culturi de câmp de importanță majoră pentru România (porumb, păioase, floarea-soarelui, rapiță, soia și sorg). Asociația Producătorilor de Porumb a început, în 2019, și câteva parteneriate de cercetare în proiecte privind digitalizarea agriculturii (cu finanțare din Programul European Horizon 2020) și practicile de agricultură durabilă (cu finanțare din programul sectorial gestionat de MADR)”, a precizat Alina Crețu, director executiv APPR.

În acest context, echipa asociației s-a lărgit prin angajarea unor tineri absolvenți de universități agricole și numără, în prezent, nouă membri, dar se bucură și de prezența unor consultanți veterani experți în cercetarea agricolă.

Cu scopul de a fi cât mai aproape de autoritățile și de asociațiile profesionale europene, APPR va avea un delegat permanent la Bruxelles, în persoana directorului său pentru afaceri europene, Cristina Cionga.

Nicolae Sitaru, noul președinte al asociației

Începând din acest an, Consiliul Director al Asociației Producătorilor de Porumb din România are șapte membri titulari și trei supleanți. În urma votului celor prezenți la Adunarea generală din 5 februarie 2020, fermierul ialomițean Nicolae Sitaru a fost ales președinte, iar Arnaud Perrein, la rândul lui fermier, tot din Ialomița, cel care a fost la conducerea asociației de la înființarea ei în anul 2012, va ocupa de acum funcția de vicepreședinte. Noua conducere va avea un mandat de doi ani.

„Felicit noua conducere a APPR și mă bucur să văd entuziasmul și implicarea pe care candidații le-au demonstrat astăzi, atunci când și-au prezentat proiectele legate de viitorul asociației noastre. Sper cu sinceritate că anul 2020 va marca mutații majore în mediul asociativ din România. Se simte peste tot o dorință de înnoire, de colaborare și parteneriat”, a declarat Arnaud Perrein, vicepreședinte APPR.

„Este o responsabilitate mare cu care am fost investit și sper ca, împreună cu Consiliul Director și echipa de conducere executivă, să atingem obiectivele impuse de Adunarea Generală a APPR. Sperăm ca în viitor toți fermierii din producția vegetală să găsească calea spre o unificare a organizațiilor profesionale din sector și împreună să stabilim strategiile coerente necesare. Dorim să fim parte la toate deciziile importante ce ne privesc și acestea să fie în interesul tuturor agricultorilor”,  a concluzionat președintele Nicolae Sitaru.

Pe larg vom publica în Revista Fermierului, ediția print

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Cum să nu lauzi un fermier când reușește să obțină peste cinci tone la hectar de soia boabe, într-o țară care încă suferă din cauza lipsei apei, mai ales că vorbim de o doamnă a agriculturii brăilene, și anume Gina Drăgan de la SA Nr. 1 Valea Cînepii.

Chiar dacă nu a însămânțat cu soia o suprafață reprezentativă din totalul pe care o lucrează, doamna Gina, campioana soiei de la Pioneer, a reușit cea mai bună producție cu soiul PR92M35 și a recoltat 5.520 kg/ha.

„Lucrez 1.015 ha, dintre care anul trecut au fost cu soia 35 ha. Cultura premergătoare a fost porumbul, așa că am arat în toamnă, în primăvară am lucrat terenul cu combinatorul și am administrat 250 kg/ha de îngrășământ 20.20.0, după care am semănat în 27-28 aprilie. Am erbicidat o singură dată și am aplicat două tratamente, unul cu insecticid și unul cu fungicid, și am irigat în două tranșe. Recoltatul a avut loc pe 20 octombrie, iar în această primăvară vom semăna 40 ha cu soia”, a precizat Gina Drăgan.

Potrivit spuselor Mariei Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience™ - Divizia de Agricultură a DowDuPont, din punct de vedere agronomic, soia este o cultură deosebit de importantă prin cantitatea mare de azot lăsată în sol, țara noastră având deja o tradiție în cultura leguminoaselor.

„Dacă de ceva vreme prezentăm fermierii campioni la porumb și floarea-soarelui, a sosit momentul să prezentăm și agricultorii care au obținut producții-record la soia. Știm deja că țara noastră are o tradiție importantă în cultura de soia, iar agronomic, este o cultură deosebit de importantă prin cantitatea mare de azot lăsată în sol. Agricultorii care seamănă soiurile din portofoliul companiei noastre se bucură și de rezultate foarte bune, dovadă fiind creșterea numărului de hectare semănate de la un an la altul”, a declarat Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience™ - Divizia de Agricultură a DowDuPont.

PR92M35 de la Pioneer este un soi semitimpuriu de soia, cu bobul mare, rotund și hilul de culoare maronie. Are o rezistență foarte bună la principalele boli și asigură producții foarte bune atunci când sunt aplicate tehnologii medii și de vârf.

Publicat în Tehnica agricola

Hibridul PR32F73 de la Pioneer a fost desemnat câștigător al trofeului „Porumbul de Aur”, secțiunea irigat, cu ocazia celei de-a IV-a ediții a congresului „Fermieri pentru fermieri”, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) în data de 30 ianuarie 2019, la București.

Premiul i-a fost înmânat lui Mihai Solomei, director tehnic Agricost, IMB, acesta reușind un record de 22.609 kg/ha cu hibridul menționat.

Într-un testimonial, Solomei a precizat că a însămânțat 77.000 de boabe de porumb PR32F73 la hectar, în data de 20 aprilie 2018, și a optat pentru distanța între rânduri de 50 cm.

„Am semănat 35 ha cu acest hibrid, iar planta premergătoare a fost grâul. Așa că, după recoltarea acestuia, am scarificat la 40 cm, imediat după scarificat am nivelat cu Jokerul și după am erbicidat pentru a ține terenul curat până la intrarea în iarnă. Apoi, în primăvară am erbicidat din nou (...). La semănat am aplicat 300 kg/ha de îngrășământ complex 12.24.12 + 6% sulf, iar după semănat am aplicat azot lichid – 100 l/ha. După aceea, în faza de 2-3 frunze, am erbicidat pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, iar în faza de 6-7 frunze pentru combaterea buruienilor monocotiledonate și tot atunci am mai aplicat și 1.5 l/ha de îngrășământ foliar.

Atunci când plantele aveau 8-10 frunze am fertirigat cu 150 l/ha de azot lichid, apoi am făcut un tratament împotriva dăunătorului Helicoverba, la apariția acestuia. Imediat după polenizare am mai aplicat 140 l/ha de azot lichid, tot prin fertirigare. Cultura a am avut parte de precipitații, 170 l, în perioada iunie-iulie, dar am și irigat în 3 tranșe - 900 m.c/ha.

Am recoltat în prima jumătate a lunii octombrie, noi am avut un o suprafața de 170 ha unde am semănat hibrizi de la mai multe firme distribuitoare de semințe, iar PR32F73 ne-a oferit cea mai ridicată producție. Semănam acest hibrid încă din 2013 și mereu am avut producții care au depășit 18.000 kg/ha, însă în acest an putem spune că a atins recordul de producție la noi în fermă”, a declarat fermierul campion, Mihai Solomei.

Rolul semințelor de calitate în productivitate

PR32F73 este un hibrid tardiv, FAO 600, rezistent la principalele boli ale porumbului, la frângere și cădere, are toleranța la secetă. Se recomandă a fi cultivat numai în sistem de irigare.

„Ne bucurăm atunci când fermierii aleg hibrizii Pioneer și au parte de rezultate excepționale. Știm că în Inusla Mare a Brăilei se aplică tehnologii de înaltă clasă, poate chiar cele mai inovatoare din piață, iar rezultate se observă în sporurile de producție. Este clar că pentru a avea cele mai bune rezultate trebuie să alegi sămânță de calitate, trebuie să ai grijă de fiecare verigă tehnologică să fie respectată și să dispui de oameni pregătiți care să aplice toate aceste lucruri. Echipa Agricost este una profesionistă și ne bucurăm că dintre toți hibrizii pe care i-au semănat și înscris în concursul organizat și monitorizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România, PR32F73 a oferit o producție istorică în acest moment, dar cu siguranță hibrizii Pioneer vor depăși în România acest potențial”, a precizat, la rândul său, Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience, Divizia de Agricultură a DowDuPont.

Câștigătorii ediției 2018 a concursului „Porumbul de Aur” au fost, la categoria neirigat, Daniel Nica, din Călărași, cu o producție de aproape 14 tone/ha, iar la categoria irigat, Mihai Solomei, din Brăila, cu o producție care a depășit 22,6 tone/ha, încununând performanțele deosebite ale unui sezon agricol favorabil pentru cultura porumbului.

„Aș dori să mulțumesc astăzi, la ceas de bilanț, dar și de început al unei noi etape, tuturor celor prezenți aici: fermieri de la 25 la 50.000 ha, firme de inputuri care ne susțin cu sfaturi  și cu prețios ajutor financiar și tehnic fără de care activitatea de testare nu ar fi posibilă, parteneri ai noștri din media, care reflectă permanent eforturile noastre de a fi mai buni, reprezentanți ai autorităților naționale, autorități de la Bruxelles și federații europene și naționale ale producătorilor agricoli care, prin activitatea lor conjugată, pot schimba radical modul de implementare a măsurilor de politici publice, institutelor de cercetări și universităților care ne ajută în activitatea noastră de zi cu zi. Nu în cele din urmă, aș vrea să mulțumesc echipei executive a APPR, care a crescut și numără în prezent nouă angajați și colaboratori, pentru dedicarea și pentru profesionalismul cu care consolidează în fiecare zi locul organizației nostre printre vocile care contează în agribusiness”, a comentat Arnaud Perrein, președintele APPR.

Anul trecut, APPR a realizat 12.000 de microparcele în 40 de locații de testare pentru cinci culturi de câmp esențiale pentru zona pedo-climatică în care ne aflăm (porumb, grâu, floarea-soarelui, orz și sorg), la care în 2019 se va adăuga soia.

Publicat în Cultura mare
Luni, 25 Iunie 2018 11:27

Suflet de femeie în agricultură

Despre fuziunea companiilor Dupont, Pioneer și DowAgroscience, am mai vorbit în Revista Fermierului. Despre oamenii care au trudit ani la rând în cadrul acestora și care vor continua și în nou-înființata companie - Corteva Agriscience, care va activa exclusiv în agricultură, am făcut-o mai puțin. Ne luăm revanșa și vă invităm să cunoașteți o doamnă care a pus mult suflet în tot ce a făcut în cadrul companiilor amintite, ca și în altele pe la care a mai activat, Maria Cîrjă, în prezent – director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova.

Reporter: Pentru început, aș vrea să vorbim despre noua companie, Corteva Agriscience, un nume pe care fermierii îl vor auzi de acum încolo și cu care încă nu sunt prea familiarizați. Pe dumneavoastră, lumea vă știe ca director de marketing la Pioneer.

Maria Cîrjă: Corteva este un nume nou, care înglobează trei nume pe care agricultorii din România, şi nu numai, le-au cunoscut și le cunosc. Este vorba de Pioneer, de DuPont şi de Dow AgroScience. Prin urmare, Corteva este noua companie care a luat fiinţă anul trecut, prin unirea celor doi mari coloși: DuPont şi Dow, iar în această primăvară numele Corteva a fost lansat în toată lumea, inclusiv în România, iar noi, cei care am lucrat în cele trei companii, suntem acum angajaţii noii companii, Corteva Agriscience, despre care putem afirma că în acest moment este numărul 1 în lume ca firmă de agricultură. Pioneer acum face parte din grupul Corteva. Trebuie să ştie toţi clienţii noştri, toţi fermierii din țara noastră, că sămânța în continuare se va numi Pioneer, deci brandul Pioneer rămâne. În schimb, produsele de protecția plantelor Dow AgroScience şi DuPont vor fi reetichetate Corteva, dar nu în 2018, ci, probabil, cel mai târziu la începutul sezonului 2020.

Corteva acum este compusă din două mari businessuri: sămânța Pioneer şi produsele de protecția plantelor de la DuPont şi Dow AgroScience. Așadar, oferim fermierilor pachetul integrat semințe plus pesticide.

În ultimii ani, există schimbări la nivel global. Companiile mari se cumpără sau se unesc – cum a fost cazul Dow-DuPont, s-au unit 50 la 50 toate industriile celor două companii. Pentru ca astfel de fuziuni să fie aprobate, bineînțeles pe motive concurențiale, o parte din produse trebuie să fie vândute, pentru a evita monopolul, de exemplu. În cazul fuziunii Dow-DuPont, s-a ales ca o parte din produsele DuPont să fie vândute unei alte companii, tot o companie americană, este vorba de FMC. Deci, o parte bună din produsele pe care noi le cunoșteam că erau vândute de DuPont în România au fost cumpărate de către FMC şi astfel s-a obținut aprobarea de fuziune de către Comisia Europeană, de către autoritățile din America de Sud, din Asia, pentru că în toată lumea există autorități care controlează foarte bine aceste evenimente.

Indiferent de mișcările din piață, misiunea noastră, a celor care lucrăm în agricultură, este una foarte importantă, pentru că trebuie să producem hrană pentru oameni. Şi orice s-ar întâmpla cu vremea, condițiile climatice, noi trebuie să găsim soluții ca să ne hrănim semenii. Normal, investițiile care se fac în cercetare, în crearea de produse noi, adaptate la fiecare zonă de cultură din lume, urmează evoluția condițiilor climatice. În cazul României, de pildă, putem spune că, an de an, seceta e tot mai agresivă. Automat, trebuie să venim cu hibrizi toleranți la secetă şi la arșiță, nu numai la seceta pedologică, cât şi la arșița atmosferică, mai ales că în două-trei zile de arșiță în perioada de polenizare, poți să nu mai ai porumb. La fel, la floarea-soarelui. Sunt tot felul de buruieni, dăunători care se adaptează la substanțele active – vorbim în cazul acesta de produse de protecția plantelor. După 2-3-4-5-10 ani, dăunătorul respectiv rezistă, își dezvoltă forme de rezistență. Automat, trebuie să găsești soluții, să vii cu alte substanțe active, alte combinații, ca să distrugi concurentul plantei de cultură, pentru că altfel nu faci producție. Pe de altă parte, Uniunea Europeană vine cu noi reglementări în ceea ce privește protecția plantelor, prin legislația foarte pro-natură – şi este de apreciat, şi fiecare dintre noi dorește să trăiască într-o lume mai curată, să mănânce hrană sănătoasă – dar prin hrană sănătoasă să nu înțelegem întotdeauna produse ecologice la care nu s-au aplicat pesticide. De pildă, un vierme al mărului în fruct poate să dezvolte toxine mai periculoase decât un insecticid care este aplicat pentru combaterea lui. Există o grămadă de dăunători care dezvoltă micotoxine în cazul netratării culturilor. Este prost înțeles conceptul de „agricultură ecologică” neapărat fără tratamente. Putem găsi soluții naturale, extracte de plante, care să fie repelente, să plece dăunătorii că le miroase a mentă sau a leuștean, de exemplu, dar asta n-o putem face pe suprafețe mari şi să avem producții încât să hrănim miliarde de oameni. Asta o putem face pe suprafețe mici. Este normal să ai şi produse ecologice, dar, încă o dată, cu suprafețele pe care se cultivă în sistem bio nu putem hrăni pe toată lumea. Şi nu întotdeauna, cum spuneam, sunt cele mai curate.

Reporter: Dacă tot ați adus vorba de câmp, de condițiile climatice, nu pot să nu întreb despre această primăvară ciudată, venită după o iarnă atipică, mai ceva decât în anii trecuți. Fermierii au cam întârziat cu lucrările în primăvara aceasta.

Maria Cîrjă: Niciun an nu seamănă cu celălalt, fiecare sezon vine cu provocări noi. Acum, în 2018, am avut o primăvară foarte răcoroasă şi foarte lungă, s-a întârziat semănatul, mai mult de atât, temperaturile ridicate care au apărut brusc au determinat o creștere excesivă sau o maturare, am putea spune, rapidă a culturii de rapiţă, care n-a avut timp să se dezvolte suficient, a înflorit prematur şi sperăm să nu fie probleme prea mari cu producțiile. Acum, toată rapiţa este semipitică, ceea ce este un inconvenient, pentru că rapiţa trebuie să dezvolte foarte multe ramificații, să aibă timp să-şi dezvolte elementele de producție, iar această înflorire prematură poate afecta producția din anul acesta. Rapiţa a trecut peste iarnă în condiţii destul de bune. I-ar mai fi trebuit două săptămâni măcar de temperatură constantă şi de o trecere mai ușoară de la 7º sau 5º la 25º. A fost forțată înflorirea.

Reporter: Revenind, sunteți director de marketing Corteva Agriscience România şi Republica Moldova. De ceva vreme, observăm că marile companii au reprezentare nu numai pentru România, ci şi pentru piața din Moldova de peste Prut.

Maria Cîrjă: Da, majoritatea companiilor care au afaceri în agricultură în România îşi extind activitatea şi în Republica Moldova, deoarece putem spune că este un copil mai mic al României, în ceea ce priveşte evoluţia şi dezvoltarea agriculturii. În Republica Moldova, o să fiţi surprinşi, există ferme cu tehnologie avansată, fermierii investesc în agricultură.

Pasiunea poate călăuzi pașii spre culmi

Reporter: Haideți să vorbim puțin și despre omul Maria Cîrjă. Sunteți născută, crescută, unde?

Maria Cîrjă: Îmi place să spun că m-am născut în pădure, la marginea pădurii, chiar acasă, nu într-un spital. În august 1968, a plouat foarte mult, apa care trecea pe la poarta casei a crescut atât de mult, încât a luat punți, poduri, şi atunci mama a fost nevoită să mă nască acasă. M-am născut la poalele munților Stânişoarei, în județul Suceava, la Mălini, în comuna cunoscutului poet Labiș. Am urmat școala generală în satul meu, Văleni-Stânişoara, după care cursurile liceului agricol din Fălticeni, la secția de horticultură, iar mai departe, Facultatea de Horticultură din Bucureşti, pe care am absolvit-o în 1993.

Reporter: Aţi ocolit Iaşiul.

Maria Cîrjă: Nu ştiu de ce, dar în perioada respectivă era o concurență foarte, foarte mare, iar la universitățile agronomice de la Iași, Cluj și Craiova erau doar 20 de locuri la Facultatea de Horticultură. Am considerat că am șanse mai mari la USAMV din București, unde erau 40 de locuri. La admitere, am fost 11 candidați pe un loc la Horticultură în București. Bineînțeles că n-am reușit din prima încercare, am revenit în 1988 și mi-am început cursurile la Facultatea de Horticultură, pe care am absolvit-o în ’93.

Reporter: Să ne întoarcem la Mălini, o zonă frumoasă, lângă pădure, un peisaj, probabil, extraordinar. Vă amintiți cu plăcere de copilărie…

Maria Cîrjă: M-am născut într-o familie de țărani, oameni care aveau un mod de gândire foarte sănătos, într-o familie cu șase copii, patru fete și doi băieți. Eu sunt al patrulea copil al familiei, mai mici ca mine - un băiat şi o fată. Tata, Dumnezeu să-l ierte, că a murit anul trecut, un om foarte, foarte inteligent, cu o inteligență emoțională… i-am urmat întotdeauna sfaturile. Pentru mine, tata a fost modelul de viață, modelul de corectitudine, modelul de cinste. Tata spunea un singur lucru: „Dacă nu învățați, o să ajungeți să aveți cizmele murdare de noroi ca ale mele”. Şi nu trebuia să spună mai mult. Pentru el, şcoala era sfântă. Nu am lipsit o zi de la școală. Aveam colegi pe care părinții nu-i trimiteau la școală, fiindcă îi puneau să muncească. Orice ar fi avut, nu a existat o oră sau o zi în care să spună tata „stai acasă, că avem ceva de făcut”. Bineînțeles că în momentul în care ne terminam temele și eram siguri că totul este pregătit pentru a doua zi, nici nu trebuia să ne cheme, pentru că mergeam singuri să ajutăm în gospodărie. Aduceam lemne, tăiam lemne, duceam oile la râu, deci tot ce înseamnă de făcut pe lângă casă. Agricultura pe care am practicat-o pe lângă casă a fost una de mici dimensiuni, pentru că fiind un sat de munte, suprafaţa de pământ agricol era foarte mică. Era o suprafață mică unde plantam cartofi, unde aveam porumb, lucernă și, desigur, o grădină de legume. Mai aveam două vaci, doi porci, 10-15 oi. Când am început eu să ajut la treburile gospodăriei, cei trei frați mai mari erau plecați deja la facultate, iar eu eram cea mai mare din grupul doi.

Reporter: Pasiunea pentru horticultură de unde se trage?

Maria Cîrjă: Pasiunea pentru horticultură a venit în momentul în care am început să învăț la liceul agroindustrial din Fălticeni. Asta, pentru că pe vremea aceea făceam foarte multă practică. Fălticeniul este înconjurat de livezi care, din păcate, parte din ele, au dispărut, dar stațiunea pomicolă încă există. Bazinul pomicol Fălticeni era cunoscut pe vremea aia, și atunci toate lucrările care trebuiau făcute le făceam noi în practică. Acolo am învățat să tai pomii, acolo am învățat să altoiesc, acolo am învățat toate lucrările de îngrijire din pomicultură. Şi a început să-mi placă lucrul ăsta. Aşa că m-am îndreptat către Facultatea de Horticultură. Mi-a plăcut agricultura în liceu şi nu mă vedeam făcând altceva.

Reporter: N-aș vrea să mergem mai departe până nu discutăm un pic şi despre ceea ce înseamnă învățământul, la ora actuală. Mulți părinți sunt îngrijorați că nu ne îndreptăm într-o direcție bună.

Maria Cîrjă: Învățământul, înainte de 1989, era orientat spre meserii, puteai de mic să gândești cam ce ai vrea să faci şi găseai nișa, sistemul, școala pe care doreai să o urmezi, să ajungi să lucrezi în domeniul pe care ţi-l doreai. Selecția era mult mai riguroasă, pentru că nu poți să accepți într-o universitate de agricultură pe oricine nu reușește să intre la altă facultate, care zice că „mă duc totuși să fac o facultate, şi fac agricultură, că acolo pot să intru cu o notă mică”. Niciodată nu vei ajunge un bun specialist dacă faci o școală doar pentru că „asta e, n-am altă posibilitate de a avea o diplomă”. Asta e marea greșeală care se întâmplă acum. De aceea, acum, e foarte greu să găsești specialiști. Noi căutăm specialiști, încercăm să recrutăm şi e foarte greu să găsești oameni pregătiți care vin de pe băncile școlii. Devin pregătiți sau îi pregătim noi în doi, trei, patru ani, investim, ca să putem să pregătim un specialist care să răspundă cerințelor pe care le are compania.

Reporter: Acelaşi lucru se întâmplă și în ferme. Agricultorii se plâng de ceva ani de lipsa forței de muncă. E drept, nici înainte nu ieșeai școlit, să știi practică sută la sută, dar învățai din mers, îți plăcea și mai și furai meserie.

Maria Cîrjă: Pe vremea mea, chiar se făcea practică în școală. De pildă, aici unde am biroul, în Băneasa, era ferma Facultăţii de Horticultură. Chiar aici unde este clădirea în care eu lucrez acum, era livada de pruni. Când ies şi plec spre casă sau mă duc la mall, știu exact unde era via, unde erau cireșii, unde erau florile, unde am muncit, aș putea spune, cinci ani. Cunoșteam fiecare rând. Unde să mai facă practică studenții de azi?

Reporter: La fermierii care-şi deschid porţile pentru studenţi.

Maria Cîrjă: Da, am putea chiar să facem un apel la fermieri pentru acest lucru. Universitățile ar trebui să înceapă să aibă parteneriate cu fermele şi cu fermierii mari, unde studenții să poată să facă practică sau, dacă nu practică efectiv, măcar să vadă cum se face o lucrare.

Reporter: Ați terminat facultatea într-o perioadă tulbure, în care nu mai aveai un loc de muncă asigurat, ca înainte de ’89. În 1993, nu mai era aşa.

Maria Cîrjă: Anul acesta, facem 25 de ani de când am terminat facultatea. Fiecare dintre noi era un pic derutat: ce fac, unde mă duc. Iar agricultura, fermele sau unitățile de stat nu mai erau deschise să primească absolvenți şi nici ei nu știau ce se va întâmpla cu unitățile respective.

Reporter: Apăruseră societățile agricole în ’91, adică după desființarea CAP-urilor, mai erau întreprinderile agricole, niște IAS-uri.

Maria Cîrjă: Da. Dar care nu angajau o sută de absolvenți, câți terminam agricultură şi horticultură la București. Așa că m-am întors acasă, la Mălini, şi un an am fost suplinitor, am predat biologie la două școli generale. Pot să spun că sunt un om norocos. După primul an de învățământ, m-am întors la București să-mi ridic diploma, în 1994. Era aprilie, am întâlnit un profesor care m-a întrebat „ce faci, Maria, unde eşti?”, i-am zis că în învățământ, „şi e ok, cum e?” – „da, dar…” – „dar ce? Te-ai întoarce la Bucureşti, dacă ar fi...?”. Am răspuns: „Cred că da!” – „Stai că acum sunt la Institutul de Legumicultură de la Vidra, mi-a cerut domnul director să-i recomand un absolvent, pentru că are nevoie”. La laboratorul de ameliorare aveau nevoie, mai exact. „Rămâi până mâine, să te duci să vezi despre ce este vorba?”. Şi am rămas. Am mers şi la Vidra, când l-am cunoscut pe domnul Scurtu – că acum este profesor la Universitatea de Științe Agricole – cu dumnealui era domnul Costache, biolog, care era șeful Laboratorului de Protecția Plantelor, am stat de vorbă cu ei, iar domnul Costache a spus: „Eu o vreau la mine” – „Dar noi avem nevoie la ameliorare la ardei!” – „Nu, o vreau la protecția plantelor”. M-am întors acasă, le-am spus părinților că închei anul școlar şi că plec. A fost dezamăgire generală, amândoi plângeau, credeau că voi rămâne la Mălini, mai ales că eram primul dintre copii care s-a întors şi sperau că nu mai plec. Dar am plecat, m-am întors la București şi am lucrat la Vidra doi ani şi jumătate, în cadrul Laboratorului de protecția plantelor, unde am devenit în doi ani şi jumătate cercetător științific, mi-am început doctoratul, iar în toamna anului 1996, la un târg de agricultură, ProPlant, la Călimănești-Căciulata (Vâlcea), dedicat protecției plantelor, una dintre companiile expozante, Makhteshim Agan (azi, Adama), mi-a făcut o ofertă, prin directorul de atunci al companiei, care m-a întrebat: „N-aţi vrea să renunțați la cercetare pentru o activitate mai comercială?” I-am spus: „Cred că da”. M-au invitat la un birou, am semnat contractul şi, în ianuarie ’97, domnul Scurtu de la Vidra, în cele din urmă, mi-a acceptat demisia, că inițial mi-a zis „nu vreau!”...

Reporter: Sigur, pierdea un om. Şi poate că nu era primul, pentru că după aceea s-a întâmplat ca mulți dintre cercetători să plece în sectorul privat, în companii multinaționale.

Maria Cîrjă: În ’97, în ianuarie, am început să lucrez la Makhteshim Agan, unde în primele două luni m-am ocupat de dezvoltarea produselor, asta a fost intenția, dar din luna martie am primit poziția de director tehnic, după trei luni, şi a trebuit să mă ocup de tot ce înseamnă omologări în România, dezvoltare, promovare. Zece ani, am lucrat aici, până în 2007. Am colaborat foarte bine cu Constantin Soare, care și azi lucrează în aceeași companie. 70%, poate chiar 90% din timp ni-l petrecem la serviciu și uneori activitatea pe care o desfășuram era destul de presantă. Dacă nu ai colegi cu care să colaborezi foarte bine şi nu este o atmosferă plăcută, atunci consumul energetic este dublu.

Reporter: Iată, inginerul Maria Cîrjă, proaspăt cercetător, a trecut repede în barca cealaltă, a celor care se ocupă de promovare şi comerț. N-a fost o perioadă grea şi pentru companiile furnizoare de input-uri pentru agricultură? Atunci, în 1997, inflația era mare, un IAS ba falimenta, ba nu mai avea bani, nu mai veneau fonduri de la buget, prețurile la materiile prime – vorbesc aici de grâu, de porumb, de floarea-soarelui – nu erau unele extraordinare.

Maria Cîrjă:  Îmi amintesc că se colectau bani cash, se umbla cu genţi de bani, directoarea economică trebuia să meargă cu ele la bancă... Nu puteai să facturezi în lei pentru că azi era un leu 3-4-5 dolari şi mâine putea să fie dublu, şi toate facturile se făceau în dolari şi se plătea la cursul zilei. Au fost perioade foarte dificile şi, în general, companiile străine nu erau obișnuite cu o astfel de atitudine economică. România a trecut prin perioade foarte, foarte grele. Dar trebuia să te adaptezi rapid la piaţă. Dacă voiai să rămâi acolo, trebuia să găsești soluții şi să reziști. Şi s-a rezistat. Makhteshim a crescut în fiecare an. Mi-amintesc când am ajuns, în ’96, a avut o cifră de afaceri de un milion de dolari, în ’97 a avut trei milioane, iar în 2007, când am plecat eu, avea deja 18 milioane USD.

Agricultura României, pe drumul cel bun

Reporter: În 2007, ați plecat la o altă companie.

Maria Cîrjă: Domeniul a rămas agricultura, dar am schimbat segmentul de piață, am schimbat obiectul muncii. Nu mă mai ocupam de promovare-dezvoltare la produse de protecția plantelor, ci am trecut la semințe. Bineînțeles că în momentul în care am fost sunată de acea companie de recrutare, mi s-a şi spus compania care caută un specialist şi am spus „da” din prima. Au fost câteva runde de interviuri şi nu eram singurul candidat, dar am plecat la drum cu gândul că vreau o schimbare, după zece ani, şi eu am fost aleasa. În aprilie 2007, am început să lucrez la Pioneer, cea mai mare companie de semințe din lume.

Reporter: Adică, la una dintre cele mai vechi companii, cu care stațiunile de cercetări din România, institutele și statul nostru au colaborat și înainte de 1989.

Maria Cîrjă: Hibrizii de porumb Pioneer erau importați de Ministerul Agriculturii, cu ministerul se făceau toate aşa-zisele afaceri, deal-uri, schimburi, erau importați din anii ’60 în România. Deci Pioneer era o companie cunoscută inclusiv de specialiștii români, care reușeau să plece înainte de ’89 în Statele Unite ale Americii, vizitau compania și învățau cum se face ameliorare la porumb și la floarea-soarelui. Un cercetător de la Fundulea, care a plecat în SUA, a creat primul hibrid de floarea-soarelui aici, în țară.

Reporter: E trist că România, care a avut bază genetică pe toate speciile de plante, pornind de la porumb, floarea-soarelui, grâu, a decăzut. Ca fin cunoscător al domeniului semințelor, de ce credeți că am ajuns în această situație, de ce am decăzut atât de tare?

Maria Cîrjă: Din cauză că nu investim bani în cercetare-dezvoltare. Dacă ne uităm la porumb și la floarea-soarelui, când am venit eu în 2007 la Pioneer, Fundulea era pe primul loc. În zece ani, dacă vă uitați în studiile de piață, parcă ne e rușine că suntem români, să vedem unde a ajuns pe cele două culturi Institutul de la Fundulea și, bineînțeles, cu stațiunile cu care lucrează din țară. Este păcat! Pentru că bază genetică aveam, oameni pregătiți erau, dar faptul că nimeni n-a mai avut, nu știu, interes să mergem mai departe în crearea de produse românești pe care să le dezvoltăm și să investim bani în marketing și fermierii români să aibă posibilitatea să cumpere produse românești... Fără bani, n-ai cum să ții pasul cu investițiile pe care le fac companiile multinaționale în cercetare. În Corteva, în acest moment, se investește un milion de dolari pe zi. Pe zi! Investițiile care se fac au dus cu rapiditate la crearea de noi produse... Un hibrid de porumb prin metodele vechi se crea în șapte ani. Acum, într-un an, poți să creezi un hibrid de porumb, prin noile metode de ameliorare rapidă. Vă dați seama câți bani trebuie investiți într-un institut ca Fundulea? Şi oameni pregătiți care să poată ține pasul cu această dezvoltare rapidă?

În România, partea de cereale încă a rămas un segment de care instituțiile de cercetare românești țin strâns și e foarte bine că se întâmplă aşa. Dar nu putem să facem bani numai din grâu și orz. Trebuie să ne ducem și spre celelalte culturi care ocupă suprafețe importante.

Reporter: Ce părere aveți despre nivelul la care a ajuns agricultura în România? Avem tehnică, avem tehnologie, avem și performanță. Nu întotdeauna constantă, e drept.

Maria Cîrjă:  Marea nemulțumire a fermierilor, de peste 20 de ani de când lucrez în agricultură, este, și ne-am obișnuit cu ea – nu că nu ar fi adevărată – lipsa banilor. Când își cumpără un produs, fie sămânță, fie pesticid, cer credit. De exemplu, toate vânzările de semințe, de îngrășăminte, de pesticide, sunt pe credit. Noi nu vindem cu banii jos niciun sac de porumb sau niciun gram de produs de protecția plantelor. În general input-urile sunt pe credit. Caz în care există dobândă. Dar întorcându-mă la situația agriculturii, este o dezvoltare vizibilă și, să spunem aşa, colegii noştri din alte țări care vin în România o dată pe an simt lucrul acesta și-l văd. Fermierii au cunoștințe mai multe, știu să-și aleagă produsele, fermierilor le place să aibă tractorul cel mai bun, mașina cea mai bună, combina cea mai bună, pentru că toate investițiile astea pe care le fac, de fapt, sunt regăsite în producțiile obținute la hectar. Nu se mai abat de la a cumpăra o sămânță de calitate. Agricultura României este pe drumul cel bun, și asta o spun vânzările noastre, care cresc în fiecare an cu 10-15%, aș putea să spun, la semințe. Deci, asta ce înseamnă? Că agricultorul vrea hibrizi cu potențial mare de producție. Și ca să ai un potențial mare de producție, acea sămânță are nevoie de o pregătire a terenului corespunzătoare, de fertilizanți, nimic nu crește fără mâncare, are nevoie să combați buruienile, are nevoie să combați dăunătorii și bolile. Agricultura din România, aș putea spune, 60% este agricultură de performanță.

În 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, a fost o revelație. Imediat, ne imaginam că totul se va derula rapid și că vom fi tratați precum celelalte țări membre. Dar știm foarte bine că subvenția primită de fermierii români nu este la nivelul subvenției din Franţa sau din Germania, iar contribuția ţării – poate știți mai bine – este aproximativ la fel. Așadar, și aceasta poate să fie o cauză a faptului că ne dorim să avem o agricultură dezvoltată, ne uităm la țările dezvoltate, dar, din păcate, nu avem parte de aceleași resurse.

Un mic producător de vin, cândva, în viitor

Reporter: Agricultura nu-i ușoară. Dumneavoastră faceți mult teren, sunteți plecată destul de mult de acasă. Probabil, vi s-a întâmplat să lipsiți de acasă cu săptămânile…

Maria Cîrjă: Vreau să vă spun că am de ce să mă întorc acasă. Am o fată extraordinară, acum are 15 ani, ne pregătim de liceu. Este atât de matură, încât mă susține, și nu de acum, ci de mic copil este alături de mine și chiar îmi dă sfaturi. Iris este o minune care mi s-a întâmplat în viață. Îmi doresc un pic mai mult timp să petrecem împreună. Dar și aşa, atunci când îl avem, suntem sută la sută una cu cealaltă și compensăm. Am avut noroc de o doamnă care și acum este cu noi, de 15 ani, care a suplinit lipsa mea de acasă și care, aș putea spune, este a doua mamă a lui Iris.

Reporter: Uitându-vă în urmă, aveți regrete, dar bucuria cea mai mare care ar fi?

Maria Cîrjă: Regrete n-am, cred că totul s-a întâmplat la momentul potrivit. Chiar nu văd ceva ce aș fi vrut să fac mai repede decât s-a întâmplat. Totul a mers ca la carte. Iar cea mai mare bucurie a mea este copilul, Iris.

Reporter: Ce ați vrea să mai faceți, ce vă doriți de aici înainte, v-ați gândit?

Maria Cîrjă: Pe termen scurt, aș putea să spun că-mi doresc ca acest nou nume, Corteva, să devină cunoscut – am spus pe termen scurt, într-o lună-două efectiv să uităm de DuPont, să uităm de Dow, să uităm de Pioneer. Corteva este  compania care va trebui să fie pe buzele tuturor celor care-şi doresc sămânță și produse de protecție a plantelor.

Pe termen lung, îmi doresc să am o pensie lungă și frumoasă, undeva într-o plantație viticolă, să am un conac mic în vie, că-mi place vinul și-mi place să colecționez vin, dar cred că mi-ar și plăcea să produc vin. Deocamdată, degust și colecționez vinul făcut de alții. Vinul este o poveste frumoasă care se poate termina într-o sticlă frumoasă. Dar ăsta este un vis care nu știu dacă se va realiza neapărat, dar îmi place să mă gândesc la el.

Interviu publicat în Revista Fermierului nr.10 (162) / 1-14 iunie 2018

Publicat în Interviu

Cu o producție de 13.856 kg/ha obținută de pe cele 10,4 ha însămânțate cu hibridul de porumb AQUAmax P9903, lot cu care, de altfel, Aedin Celzin, s-a și înscris în 2017 în concursul „Porumbul de Aur”, acesta a reușit să câștige trofeul cu același nume la categoria «Neirigat» și recunoaște că a avut parte de precipitații la momentul oportun, ploi care au susținut acest randament important.

Celzin a precizat pentru serviciul de comunicare al Pioneer că a respectat cu sfințenie tehnologia și că a semănat 62.000 de boabe germinabile la hectar... fix pe data de 1 aprilie 2017.

„Ca de obicei, am optat pentru arătură de toamnă, efectuată la sfârșit de octombrie, început de noiembrie, la adâncimea de 32 cm. În luna februarie am fertilizat cu TSP – 160 kg/ha, am pregătit terenul și am efectuat o trecere cu combinatorul. Pe 1 aprilie am semănat, 62.000 boabe germinabile/ha, și am aplicat 160 kg/ha complex triplu 16. După o săptămână, am aplicat primul erbicid, iar al doilea a fost aplicat în luna mai. La începutul lunii iunie am prășit și am aplicat 100 kg/ha uree substanță brută. Pot spune că pe tot parcursul procesului de vegetație, cultura a beneficiat de precipitații, aproximativ 400 ml, în lunile mai și iunie, iar cultura s-a dezvoltat foarte bine. Am recoltat în octombrie, am fost foarte mulțumit de hibridul P9903 și, bineînțeles, de producția obținută”, a declarat fermierul-campion Aedin Celzin.

În momentul de față, 95 la sută din suprafața cultivată cu porumb în țara noastră nu beneficiază de irigații. Din acest motiv, fermierii trebuie să aleagă cei mai buni hibrizi, astfel încât să aibă performanțe notabile și, implicit, producții care să îi mulțumească.

„Unul dintre hibrizii pe care noi îl recomandăm este AQUAmax P9903 – FAO 360, cel mai vândut hibrid semitimpuriu Pioneer din Europa. Prezintă o adaptabilitate deosebită în condiții de arșiță și secetă, are sistemul radicular foarte bine dezvoltat, cu un randament foarte bun al absorbției apei și elementelor nutritive. Oferă producții de excepție în zonele semiaride și semiumede din vestul și sud-estul țării”, spun cei de la Pioneer.

Aedin Celzin este unul dintre fermierii campioni ai companiei. Lucrează aproximativ 3.000 ha în județul Constanța, iar porumbul este a doua cultură ca importanță în ferma sa.

Publicat în Cultura mare

Area Sales Manager Crop Protection for North - West (BH, SM, SJ, MM) – 1 position; Centre (CJ, MS, BV, CV, HR, BN, AB, SB, HD) – 1 position; South - Est (CT, TL, BR, BZ, PH, IL, CL, DB) – 1 position; Oltenia (AG, GR, DJ, OT, VL, TR) – 1 position.

Purpose - Be responsible for delivering results and developing sales activities in represented business in the designated geographical area.

Key responsibilities - Managing the relationship and further development of the existing key customers, indirect and direct accounts; Active proposing sales initiatives for customers in specific area of the country; Managing of entrusted region according to general objectives of the company and representing the company in commercial and technical relations on dedicated region in cooperation with distributors, farmers and consulting companies; Contacts with colleagues from technical and commercial departments. Active participation in business teams, whose task is developing future strategies and decisions covering the whole country.

Competencies - Very good interpersonal & presentations skills, Orientation on reaching goals, Very good understanding of corporate mission/vision and corporate goals, Very good time management & planning skills.

Skills & Knowledge - 3 to 5 years’ experience with Crop Protection domain, Solid experience in Sales with distribution and direct customers, Education in Agronomy, Good knowledge of local agriculture industry, Strong networking & communication skills.

Driving license (cat.B) and ready to frequent travel.

Very good command of English. Other languages will be an advantage.

Very good computer skills (Word, Excel, PowerPoint).

You can send your CV to the following e-mail address: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Publicat în Comunicate

Purpose: Be responsible for delivering results and developing sales activities in represented business in the designated geographical area.

Key responsibilities: Managing the relationship and further development of the existing key customers, indirect and direct accounts; Active proposing sales initiatives for customers in specific area of the country; Managing of entrusted region according to general objectives of the company and representing the company in commercial and technical relations on dedicated region in cooperation with distributors, farmers and consulting companies; Contacts with colleagues from technical and commercial departments.

Active participation in business teams, whose task is developing future strategies and decisions covering the whole country.

Competencies: Very good interpersonal & presentations skills, Orientation on reaching goals, Very good understanding of corporate mission/vision and corporate goals, Very good time management & planning skills.

Skills & Knowledge: 3 to 5 years’ experience with Crop Protection domain, Solid experience in Sales with distribution and direct customers, Education in Agronomy, Good knowledge of local agriculture industry, Strong networking & communication skills.


Driving license (cat.B) and ready to frequent travel.


Very good command of English. Other languages will be an advantage.

Contact: Raluca Tomiuc- HR Consultant, email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.


Very good computer skills (Word, Excel, PowerPoint).

Publicat în Comunicate

Din punctul de vedere al product managerului Pioneer Romania, Mihai Valentin, în cazul evaluării perioadei de vegetație a hibrizilor de porumb, cea mai corectă și mai pe înțelesul marii majorități a persoanelor care activează în sistemul agricol este utilizarea grupelor FAO de maturitate, care sunt legate de SUTU (suma unităților termice utile), în condițiile în care CRM (Comparative Relative Maturity) este doar un sistem relativ de comparare a hibrizilor din aceeași maturitate și nu reprezintă numărul de zile calendaristice necesar porumbului pentru a se matura.

„As dori să atrag atenția asupra unor practici mai putin «ortodoxe» de a masca anumite noțiuni și, prin aceasta, de a induce confuzia în rândul fermierilor în legătură cu termenul de maturitate a hibrizilor de porumb”, afirmă Mihai Valentin, product manager Pioneer Romania.

Și specialistul gigantului semincer vine în completarea celor de mai sus cu explicații suplimentare: „Din punct de vedere agronomic, perioada de vegetație sau maturitatea porumbului reprezintă perioada de timp parcursă de un hibrid de porumb de la răsărire, la maturitatea fiziologică (apariția punctului negru), moment în care, din punct de vedere economic, se consideră stoparea «vieții» plantei”.

Practic, mai spune el, apariția punctului negru marchează momentul în care „asimilatele” nu se mai transferă către bob (cariopsa), sămânța de porumb este capabilă să germineze și să dea viață unei noi plante de porumb. Din acel moment, mai adaugă angajatul companiei, doar pierderea apei din bob rămâne un caracter de interes economic.

„Apariția punctului negru se face în mod normal atunci când umiditatea boabelor este cuprinsă între 25 și 35% (dar sunt și excepții)”, precizează Valentin.

Totodată, există și termenul de maturitate la recoltare, care definește momentul în care se poate intra la recoltarea porumbului (de obicei, atunci când umiditatea scade sub 25 – 22 la sută).

Reprezentantul companiei menționează, de asemenea, că, în prezent, există două sisteme empirice de evaluare a maturității porumbului, folosite pe scară largă, și anume grupele FAO (Food and Agricultural Organization) și utilizate cu precădere în Europa, respectiv CRM (Comparative Relative Maturity) folosit pe continentul american.

În stabilirea grupelor FAO se folosesc formule pentru calculul SUTU (suma unităților termice utile), după cum urmează: SUTU = (Tmax+Tmin)/2 – Tbiol activ, Tmax – temperatura maximă zilnică, Tmin – temperatura minimă zilnică și Tbiol activ – temperatura bilogică activă (la porumb este de 10 grade Celsius).

„Practic, prin însumarea SUTU zilnice se obțin gradele utile totale pentru fiecare grupă de maturitate. Dacă temperatura maximă zilnică depășește 30 grade Celsius, se va lua în calcul această cifră. La fel se procedează și cu temperatura minimă zilnică, dacă scade sub 10 grade Celsius. Se consideră că peste aceste intervale, activitatea biologică a porumbului este diminuată, chiar stopată”, mărturisește Mihai Valentin. „Trebuie menționat faptul că acumularea de GU (grade utile) depinde de foarte mulți factori (climatici, expoziția terenului, radiația solară etc)”.

Pe de altă parte, CRM (Comparative Relative Maturity) - concept impropriu înțeles ca „zile până la maturare” - se bazează pe compararea hibrizilor atunci când ating maturitatea de recoltare, plecându-se de la premiza că toți hibrizii vor pierde 0,5% de umiditate în fiecare zi, precizează gigantul agribusiness prin vocea lui Valentin. Trebuie menționat faptul că valoarea dată de CRM nu reprezintă perioada calendaristică parcursă de hibrid de la răsărire la maturitate, termenul de „zile” fiind forțat de-a lungul timpului de către anumite companii cointeresate, ci stabilește dacă acel hibrid se va matura înainte de venirea iernii.

Relatia dintre grupele FAO si CRM

Grupe FAO

CRM

150 - 250

80 - 85

260 - 340

86 - 94

350 - 390

95 - 99

400 - 450

100 - 105

>450

>105

În România, porumbul, în funcție de maturitate se clasifică în: porumb extratimpuriu - FAO 150 - 250, SUTU = 1000 - 1200 grade C, porumb timpuriu - FAO 260 - 340, SUTU = 1200 - 1500 grade C, porumb semi-timpuriu - FAO 350 - 390, SUTU = 1500 - 1600 grade C, porumb semitardiv - FAO 400 – 450, SUTU = 1600 – 1700 grade C și porumb tardiv - FAO >460, SUTU >1700 grade C.

Din punct de vedere agronomic, mai adaugă expertul Pioneer, este corectă utilizarea SUTU (suma unităților termice utile), dar și în acest caz, maturitatea hibrizilor poate fi influențată de foarte mulți factori greu de controlat (condiții pedo-climatice, de cultură etc).

Publicat în Tehnica agricola

O producție-record la porumbul P0937 a fost înregistrată în anul 2017 (18.030 kilograme boabe la hectar) în ferma lui Dan PRICEPUTU din localitatea Viziru, județul Brăila, practic cea mai înaltă de acest gen de când agricultorul în cauză activează în domeniu, anunță compania PIONEER printr-un document transmis presei de specialitate zilele acestea.

Conform testimonialului, fermierul brăilean lucrează circa 1.400 ha, iar pasiunea pentru agricultură a moștenit-o de la tatăl său, care de altfel a pus bazele fermei.

„A studiat și a devenit inginer agronom, iar în urma rezultatelor obținute, putem spune că este cu adevărat PRICEPUT în ale agriculturii”, au ținut să precizeze producătorii de sămânță de porumb.

Aceiași furnizori au transmis presei că PRICEPUTU a semănat porumb pe 530 ha, dintre care 240 cu hibridul P0937, ale cărui performanțe au confirmat așteptările la proba cântarului.

„Poate vă întrebați care a fost «secretul» unei asemenea producții”, se întreabă reprezentanții companiei, tot ei răspunzând că acesta a constat în alegerea hibridului, în ciuda unei tehnologii „nu foarte complexă, ci una chiar modestă”.

„Hibridul a fost cu mult peste așteptările mele, cultura s-a dezvoltat excepțional, este adevărat că într-un an agricol bun, dar nu trebuie să uităm de vijeliile care au pus probleme chiar și culturilor de porumb și în multe sole plantele au fost afectate, lucru care nu s-a întâmplat și cu P0937. Ca tehnologie de cultură nu am aplicat cine știe ce. Am arat în toamnă, pregătirea patului germinativ a avut loc în primăvară și a însemnat o singură trecere cu combinatorul. Semănatul l-am început din data de 15 aprilie și a durat aproximativ o lună. Am semănat 84.000 de boabe/ha și am aplicat 200 kg/ha complexe 20.20.0. Apoi, postemergent, am erbicidat, iar la prășit, atunci când plantele aveau 6-8 frunze, am mai aplicat 200 kg/ha azot substanță brută. Apoi, la stadiul de 10-12 frunze, cultura a mai beneficiat de 200 kg/ha substanță brută. În zonă am avut o medie a precipitațiilor destul de bună, însă eu am și irigat în 3 tranșe. Nu am făcut niciun tratament, hibridul a fost foarte viguros, rezistent la căderi, chiar nu am avut probleme cu el”, a declarat fermierul campion.

Hibridul potrivit și spații de depozitare

Fermierul încă nu a terminat recoltatul, mai are încă 70 ha de cules, chiar dacă în fermă a început campania în data de 20 septembrie, iar la P0937 a început în data de 15 octombrie.

„Umiditatea la recoltare a fost de 16,7 %, iar producția record într-o solă a fost de 18.030 kg/ha. Până în prezent, media pe fermă este de 16.000 kg/ha; cred că la finalul recoltatului va depăși această valoare. Am fost mai mult decât mulțumit de alegerea acestui hibrid, chiar dacă are FAO un pic mai mare, pentru mine a fost hibridul potrivit pentru că am și irigații și uscător de cereale”, a adăugat Dan Priceputu.

Mai mult, producătorul agricol are întreaga producție depozitată, pentru că beneficiază de spații de depozitare ce pot adăposti 7.000 tone - 4.000 tone în silozuri cilindrice și 3.000 tone în magazii.

„Depozitez, nu vând la aceste prețuri, care nu justifică munca. Dacă noi am știut să alegem un hibrid bun și am făcut producție bună, nu înseamnă că prețul ar trebuie să fie atât de mic. În cei 18 ani de când sunt în producție, nu am avut asemenea rezultate. Într-adevăr, a fost un an bun, am avut ploi, dar hibridul a fost cheia, iar noi am reușit să-l valorificăm aproape de potențialul maxim”, a conchis agricultorul brăilean.

P0937- FAO 550 este un hibrid tardiv, cu un potențial de producție excelent. Acesta beneficiază de o greutate hectolitrică a boabelor excelentă, precum și de o toleranță foarte bună la Helmitosporioza și tăciunele zburător. Totodată, P0937 tolerează bine temperaturile ridicate din perioada de umplere a boabelor.

„Fiind vorba de un hibrid intensiv, recomandat pentru tehnologii ridicate, se recomandă a se cultiva numai în sistem de irigare!”, menționează specialiștii în încheierea materialului de presă.

Publicat în Cultura mare

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, producătorul agricol constănțean Gheorghe Lămureanu a mărturisit că decizia sa de a cultiva un soi de grâu dezvoltat de compania Semințe Fundulea – PG102 – a fost una inspirată, în condițiile în care acesta i-a oferit o productivitate-record în acest sezon, una de 9.980 kilograme la hectar.

Asta, în condițiile în care, în sezonul 2015-2016, fermierul constănțean a folosit pe 400 ha soiul Apache de la Limagrain, unul care i-a oferit atunci o producție de peste șapte tone la hectar. Pentru anul în curs, și la acest soi străin Lămureanu recunoaște că a obținut productivități mari în condiții de agromediu aproape perfecte.

Pe fondul unui an relativ slab din punctul de vedere al randamentelor obținute la floarea-soarelui, condițiile meteo din sudul țării fiind potrivnice acestei culturi (culcări din cauza furtunilor, calatidiu mic, uscat și tijă verde), Lămureanu se poate lăuda totuși cu o medie de circa 4.500 kg. de sămânță la hectar.

Și porumbul este motiv de laudă pentru fermierul constănțean, 12 tone la hectar fiind o medie de invidiat în 2016, limită peste care el estimează că va sări în această toamnă, și în acest caz cultura fiind ajutată de irigații.

În contrapartidă, Lămureanu urmează să renunțe treptat la rapiță, ca urmare a schimbărilor climatice din arealul în care acesta activează.

Conform celor mai recente rapoarte furnizate de USDA, suprafețele cultivate cu grâu și porumb, la nivel mondial, vor scădea în sezonul următor cu 0,71%, respectiv 0,5%.

Pentru Uniunea Europeană se estimează o scădere a suprafețelor cultivate cu grâu cu 2,52%, în vreme ce porumbul rămâne relativ constant, iar suprafețele cultivate cu rapiță și floarea-soarelui ar urma să crească cu 2,92%, respectiv 0,63%.

Revista Fermierului: În ceea ce privește cultura grâului, în ferma dumneavostră cum au evoluat lucrurile de la ultima discuție?

Gheorghe Lămureanu: La grâu am încheiat sezonul cu o producție medie de 7.500 kilograme la hectar, suprafața totală însămânțată fiind de 700 ha. Chiar dacă nu am semănat în totalitate soiuri românești, la acestea am obținut randamente care au depășit 9.000 de kilograme la hectar. Un exemplu elocvent în acest sens este și soiul creat de Semințe Fundulea – PG102 –, unul care s-a apropiat de 10 tone/ha randament mediu pe anul acesta. Adevărul este că grâul din ferma mea a avut parte de niște condiții de agromediu bune în sezonul încheiat cu recolta din vară: umiditate, a succedat o cultură premergătoare ideală (soia), însă 10 tone de grâu la hectar înseamnă până la urm o reușită (9.980 kilograme grâu la hectar).

R.F.: Și suntem siguri că, pe lângă randament, soiurile românești au și un grad de panificație pe măsură...

G.L.: PG102 este unul din soiurile care au proteină, așadar, indirect, și gluten. Asta nu înseamnă că soiurile străine n-au dat rezultate. Spre exemplu, Apache, care este considerat din punct de vedere al panificației nu atât de eficient, totuși, ne dă producții în fiecare an, de circa 4-5 ani de zile, de aproximativ 10 tone la hectar.

R.F.: S-a discutat foarte mult de irigații. Noi știm că investiți în acest sector. Ați reușit să aduceți apă pe solele cu deficit?

G.L.: De doi ani de zile am beneficiat de programul acesta al Uniunii Europene (UE) și am irigat în jur de 400 ha, motiv pentru care am obținut producții deosebite. Și pentru a exemplifica, am reușit să obținem la floarea-soarelui în jur de 4.500 de kilograme la hectar, ceea ce nu este deloc de neglijat. Sperăm să „sărim” și la porumb de limita pe care am avut-o anul trecut, undeva la 12 tone producție medie. I-am dat trei „ape”, i-am oferit umiditatea necesară atunci când a trebuit și cât a trebuit.

R.F.: Am înțeles că rapița a reprezentat o problemă pentru fermierii români, din punct de vedere al însămânțării în toamna lui 2017. Care este situația din ferma dumneavoastră?

G.L.: Catastrofă, și anul trecut, și anul acesta. Aici nu avem cu ce ne lăuda. Rapița este o cultură care, probabil, va dispărea în viitorul apropiat din arealul nostru. Ne-am sfătuit mai mulți fermieri, astfel încât, încet-încet, să renunțăm la această cultură. Am însămânțat totuși 200 ha și anul acesta, având în vedere oferta Pioneer (valabilă la suprafețe de peste 150 ha), companie care s-a angajat să suporte prețul seminței în cazul în care cultura nu va răsări. Rapița este de trei săptămâni în pământ și putem spune că este deja compromisă.

R.F.: Către ce ne putem reorienta? Dacă renunțăm la rapiță, prima cultură care aduce bani în fermă, avem potențial de a merge pe zona de sorg?

G.L.: Am semănat și eu 50 ha cu sorg acum trei ani. Totuși, eu prefer să merg pe cultura de orz, una care a dat rezultate la fel de bune ca ale grâului și care a avut un preț mai bun, chiar mai bun precum cel de anul trecut.

R.F.: Ați fost căutat de fabricile de bere pentru producția de orz?

G.L.: Sigur. De câțiva ani însă, nu mai colaborăm cu Soufflet, care este o firmă mare și corectă, dar care este foarte departe de noi și ne costă o groază de bani transportul, în condițiile în care, la malul mării, suntem căutați atât cu orzul, cât și cu grâul.

R.F.: În momentul de față, care este oferta de achiziție la florea-soarelui în zona dumneavoastră de interes? Sunteți mulțumit de sumele obținute?

G.L.: Din păcate, și la floarea-soarelui prețul este la fel de mic, comparativ cu cel al grâului. Am obținut 355 de dolari pe tona de materie-primă de la o fabrică românească. Nu ne satisface. Măcar 1,5 lei kilogramul dacă obțineam pe kilogramul de floarea-soarelui (o cultură la fel de riscantă ca rapița)... În zona noastră, primăvara și vara nu prea beneficiem de precipitații optime și, atunci, fie cultura trebuie neapărat irigată, fie te mulțumești cu producții mai mici pe unitatea pe suprafață, atunci când nu ai aport de precipitații.

R.F.: Domnule Lămureanu, care este cultura-regină a toamnei în ferma dumneavoastră?

G.L.: Cultura pe care o iubim mai toți fermierii este cea a grâului, una care dă satisfacție atunci când faci tehnologie și îi dai pământului puțin mai mult decât ai luat de la el, dar se pare că anul acesta floarea-soarelui va ocupa locul I. Și asta pentru că am semănat pe mai mult de jumătate din suprafață ceea ce am recoltat până acum – floarea-soarelui – în condițiile unui randament de 4.500 kg la hectar; un record.

R.F.: Asta vă îndeamnă să păstrați pe mai departe în structura de cultură floarea-soarelui?

G.L.: An de an, 10 la sută din suprafață o semănăm cu floarea-soarelui, astfel încât să facem rotația la 7-8 ani de zile.

R.F.: Vă temeți de posibila modificare legislativă (europeană și națională) cu privire la acordarea plăților directe în baza existenței cadastrului, și anume la plățile acordate pe fermă?

G.L.: Nu mă tem de nimic. Atunci când ești corect în declarații și dacă nu ești lacom, nu ai de ce să te temi de nimic. Eu sunt unul dintre cei care așteaptă anul 2020 pentru a vedea ceea ce se va întâmpla cu primele (n.r. - plățile). Probabil că dacă nu va mai da Europa, nu vom mai primi nici noi.

Sper însă ca, în perioada aceea, să putem vinde materia-primă la prețul corect, s-o valorificăm cu același preț pe care îl obțin și vesticii. În prezent, ei comercializează grâul cu 250 de euro tona, iar noi cu 150 euro tona; inadmisibil. Și asta în condițiile în care, la ora la care discutăm, cheltuielile pe unitatea de suprafață, în euro, sunt identice și la noi, și la ei (n.r. - fermierii din țările vestice). Prețul inputurilor este egal cu al lor, iar producția noi o vindem cu 40 la sută mai puțin.

Publicat în Din fermă-n fermă!
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Revista