agricultura - REVISTA FERMIERULUI

Vara lui 2020 s-a anunțat a fi una dificilă pentru agricultori, începând încă din toamna lui 2019, urmată de o primăvară uscată. Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a declarat la finele lunii mai că România are calamitate de secetă peste un milion de hectare de culturi agricole. Cel mai afectat județ este Constanța, cu 416.000 ha calamitate și irigate doar 13.000 ha. Agricultorii au nevoie de susținere, irigații și planuri concrete pentru a face față schimbărilor climatice și altor amenințări.

Pandemia împreună cu seceta i-au adus pe agricultorii români într-o situație extrem de sensibilă. De la inginerii constănțeni Dumitru Manole și Valentin Petre am aflat ce fac în noua realitate, dacă vom mai avea sau nu cereale în acest an, lipsit de precipitații până spre luna iunie și fără posibilitatea de a iriga în majoritatea zonelor agricole ale țării.

Dumitru Manole studiază de zeci de ani acest fenomen, seceta, și implicit influența perdelelor forestiere asupra culturilor agricole, chiar și într-un an ca acesta. Spune că nici acum 74 de ani nu a trecut România printr-o astfel de perioadă. „Istoria spune că la 1660, pe timpul lui Ștefăniță Vodă, din cauza secetei, oamenii mâncau trestie, papură și de aia i-a rămas numele de Papură Vodă. Observ că cele 484.000 de hectare de teren arabil ale județului Constanța, dintre care 194.000 de hectare sunt cultivate cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică, nu prea interesează pe nimeni. Ori această resursă extraordinară este dinamică în contribuția la PIB care era o țintă, de 6,5%, acum 8%. Dar, după cum se poate observa, majoritatea suprafețelor este calamitată, după cum se vede în arealul perdelelor forestiere pe care le-am hulit”, ne-a zis Dumitru Manole, pe când vizitam la Amzacea o solă de 120 de hectare cultivată cu grâu, a exploatației agricole a inginerului constănțean. El ne-a povestit cum, pe la 1921, prin Decret regal al regelui Ferdinand, nu s-au mai plantat perdele forestiere, dar că începând din 2007 s-a ocupat de acest aspect și a ținut simpozioane pe tema „Dobrogea în contextul deșertificării”. „Am plantat 14 hectare de perdele forestiere și nici până acum, în SAPS, plata unică pe suprafață, nu primesc subvenție pentru ele!”, exclamă Dumitru Manole.

E nevoie de perdele forestiere!

Problema este că din suprafața cultivată, 90% a fost declarată calamitată. Întrebarea sa este unde sunt cele zece hectare necalamitate. „Din suta de hectare mi-au lăsat zece hectare, iar restul de 90 de hectare sunt calamitate! Eu întreb: unde sunt cele 10 hectare necalamitate din 100 ha? Or, să fim serioși, pentru că spunea Albert Einstein «cea mai mare criză e criza de incompetență!». De ce? Pentru că eu trebuie să aplic procentul de 90% la toată suprafața, dar se referă la producția care urmează a fi realizată. Să înțeleagă toată lumea!”, exclamă Dumitru Manole, care ne-a arătat o solă pe care se vede lipsa perdelelor forestiere. Timp de 30 de ani nu s-a plantat nimic și asta îi afectează acum pe toți agricultorii. „Perdelele forestiere care erau în județul Constanța până în 1962, când a început programul de desțelenire și redarea către circuitul agricol a celor 4.084 de hectare, erau scuturi împotriva deșertificării și a secetei pe care anul 2020 o înscrie nemaipomenit. În toamna lui 2019, care și el a fost un an secetos, am adunat din octombrie până în decembrie 81 mm de apă, iar de la 1 ianuarie până la 9 iunie n-am avut decât 120 mm. De ce am făcut referire la 2019? Noi am trăit ani de zile pe baza a ceea ce se acumula în lunile de toamnă. Or, fiind secetoase, nu am mai avut rezervă de apă în sol”, arată fermierul, care adaugă că această cantitate de 200 mm de precipitații și cu temperaturile de 32° C ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea. Lipsa apei se traduce în migrație mai târziu și atenția trebuie sporită pentru a securiza generațiile viitoare.

Calamități de până la 100% și în arealul Costinești

Valentin Petre spune că și în arealul Costinești unde își desfășoară activitatea se confruntă cu aceeași situație și că influența mării, despre care se spune că mai aduce câte o ploicică, este doar un mit. „În condiții normale, poate mai aveam niște beneficii, dar în condițiile acestui an sunt declarate calamitate culturile între 90% și 100%, ca și la domnul Manole. Sper, dacă tot ajungem la calamități, să se stabilească odată despăgubirile și să ajungă banii cât mai repede la fermieri, pentru că anul acesta avem mare nevoie”, ne-a spus fermierul.

Valentin Petre a înființat circa 700 de hectare cu grâu și circa 200 de hectare cu orz și orzoaică, cu un procent de calamitate între 90% și 100%. Astfel, și el are estimat că de pe zece hectare va obține o medie de producție de cinci tone.

Se vehiculează despăgubiri ce nu reflectă realitatea

Fermierilor care au suferit pierderi din cauza secetei li s-a promis că vor primi o sumă forfetară, iar schema de despăgubire va fi notificată la Comisia Europeană.

„Ministerul a făcut Ordinul 97 în 2020, cu toate că trebuia făcut din 2017. Constatăm pagubele. Ca să putem să despăgubim, trebuie să avem o centralizare a suprafețelor afectate de calamități și după aceea cu siguranță vom notifica schema aceasta de despăgubire la Comisia Europeană și vom acorda, pentru a nu intra sub mecanismul acesta de pierderi-venituri în care să verificăm contabilitatea fiecărui fermier, o să acordăm o sumă forfetară fiecărui fermier care a suferit pierderi generate de secetă”, a afirmat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru.

În prezent, avem Legea antisecetă aprobată în Parlamentul României prin care se stabilesc procentele de despăgubire din valoarea investiției făcute de fermier într-o cultură, plus o extindere până la 18 luni a împrumuturilor sau a datoriilor pe care le au fermierii către bănci. S-au vehiculat mai multe ipoteze din partea Ministerului Agriculturii. Una este calcularea investiției la nivel de țară, cu cifre de la 150 de euro până la 170 euro/ha de cultură înființată și calamitată, fără a se avea în vedere procentul de calamitate și investițiile făcute de fermieri. „În momentul în care am depus acele înștiințări, au venit comisiile formate din reprezentantul Direcției Agricole și cel al APIA, împreună cu Primăriile de pe raza unde avem terenurile agricole; dânșii au venit cu niște sume, 2.400 și ceva de lei la grâu, 2.300 și ceva de lei la orz, din care s-au stabilit acele procente de despăgubire. Sperăm ca măcar aceste sume să ne fie rambursate sau măcar să se ia în calcul, să știm că avem ceva de primit”, a specificat Valentin Petre, care subliniază că dincolo de pierderea culturilor, au de plătit furnizorii de inputuri și să achiziționeze sămânță pentru a reînsămânța, plus creditele sau leasingurile existente.

Despăgubiri conforme cu producția, nu cu suprafața

Dumitru Manole ne spune că nu este simplu să faci aceste calculații. Un motiv îl reprezintă faptul că fenomenul de secetă pedologică extremă nu a fost, în toate arealele geografice ale României, de o asemenea agresivitate ca în județul Constanța. Dar chiar și doar la nivelul unui județ, diferențele sunt mari între areale, în Constanța existând zone unde se produc undeva la două tone de grâu pe hectar.

Apoi, sunt diferențe mari între sumele cheltuite de fiecare fermier în parte pentru un hectar. „În condițiile exploatației noastre, cheltuielile din toamnă, mă refer la producția neterminată, au fost 2.011 lei pe hectar, care au inclus: lucrările de pregătire, sămânță, semănat, aplicare pesticide, tratament sămânță. Am ajuns până la data de 1 aprilie – dincolo de care n-am mai aplicat tehnologie pentru că nu mai aveam de ce –, când aceste cheltuieli au ajuns undeva la 2.800 de lei. La care trebuie să adăugăm arenda, al cărei contract are caracter executoriu. Eu am spus să aplicăm o arendă liniară, 800 de lei – cu toate că sunt foarte multe situații cu 1.000 de lei, cu 1.200 lei, de la caz la caz – și în felul ăsta la cei 2.800 se adaugă 800, fac 3.600 lei, care înmulțit cu 70% ce prevede legea, ne dă o sumă”, arată specialistul, care a propus o altă schemă de calcul. „Dar am o altă propunere, care e mult mai ușor de realizat: luăm producția medie realizată în ultimii trei ani la nivelul fiecărui județ, o înmulțim cu prețul mediu de vânzare. Și, ca să fiu mai la subiect, bunăoară în Constanța producția medie pe ultimii trei ani a fost de 5.011 kg/ha la grâu, înmulțită cu prețul stabilit de specialiști, dar zicem acum un preț de 680 de lei, că așa s-a vândut – și atunci ne dă undeva o cifră de 3.411 lei. Înmulțit cu 70% vezi cât rămâne”, a continuat Dumitru Manole, subliniind că toate sumele vehiculate până acum de autorități sunt departe de a fi un sprijin real pentru fermieri. Trebuie păstrată stabilitatea exploatațiilor agricole din România, iar sumele trebuie să țină cont de realitățile din teren.

Irigațiile au devenit obligatorii

În acest moment, după datele Direcției Agricole Județene, în Constanța sunt aproximativ 480.000 de hectare, din care s-au înființat în toamnă 194.000 de hectare cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică. Adică 254.000 de hectare de cereale păioase de toamnă.

Oficial, sunt declarate calamitate circa 1.300.000 de hectare la nivel național, din 2.800.000 de hectare. Soluția? Irigațiile! „Dar în Constanța, din 194.000 de hectare cu grâu, eu spun că 170.000 de hectare sunt calamitate în diverse procente. Am organizat două asociații de udători acum doi, a apărut ordinul de ministru și nici până acum nu a ieșit preluarea patrimoniului de la ANIF – care, scuzați-mă, nici nu mai există! Dar hai să trecem la fapte mai repede, nu la vorbe, birocrație, pentru că uite ce e în 2020!”, ne-a spus Dumitru Manole supărat că acum 30 de ani, pe când la Amzacea existau echipamente de irigații de ultimă tehnologie, lipsea apa, pentru că „cineva a spus atunci la Stația Basarab Pădure că mai bine importăm grâu decât să plătesc energie electrică”.

Schimbările climatice progresează, iar agricultura nu se poate limita la apa venită din ploaie. „Ultimul an în care s-a irigat în zona noastră a fost 2003. Dar de atunci, a fost distrus progresiv tot sistemul de irigații, nu mai există”, a spus și Valentin Petre, care a avut recent o întâlnire cu cei de la ANIF Constanța, pentru a demara înființarea unei Organizații a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații. „Sunt de acord că trebuie să înceapă de jos (programul pentru irigații, n.r.), și de la noi de la fermieri, să începem să facem peste tot aceste asociații de udători. Dar mai departe urmează și partea guvernanților, în care ar trebui să se investească în canalele principale, să le impermeabilizăm, să investească în stațiile de pompare. Apoi și noi, cu ajutorul banilor europeni, putem să refacem instalațiile secundare, să le luăm de la zero, pentru că nu mai există absolut deloc. Tot ce a fost – antene, vane, hidranți – a fost smuls din pământ, dar nu de către noi, de fermieri, care am încercat fără succes să le păzim, să le protejăm”, a completat Valentin Petre.

Tristețea agricultorilor este cu atât mai mare cu cât în vecinătate se află canalul Dunăre–Marea Neagră.

La nivelul întregii țări se irigă în prezent, potrivit ministrului Adrian Oros, 222.121 de hectare.

Județele cu cele mai mari suprafețe calamitate:

-         Constanța: 416.000 ha

-         Tulcea: 129.000 ha

-         Ialomița: 123.000 ha

-         Brăila: 97.000 ha

-         Buzău: 75.000 ha

-         Galați: 61.000 ha

Suprafețe irigate în cele mai calamitate județe:

-         Constanța: 13.000 ha

-         Tulcea: 13.000 ha

-         Ialomița 25.000 ha

-         Brăila 100.000 ha

-         Buzău 7.000 ha

-         Galați 27.000 ha

Proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat acordat producătorilor agricoli care au înfiinţat culturi în toamna anului 2019, afectate de seceta pedologică poate fi consultat aici:  detalii proiect (pdf)

Despre cuantumul despăgubirilor pentru fiecare cultură am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4564-despagubirile-pentru-seceta-in-septembrie-intre-772-lei-ha-si-1-002-lei-ha.html

 Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Societatea de ameliorare ACVBR-SIM lansează proiectul „Ferma de testare după descendenți”, care va deveni operațional din luna septembrie 2020.

Prin acest proiect, Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească de tip Simmental își propune achiziția a câte 100 de capete viței, masculi și femele, născuți din vacile din rasa Bălțată Românească însămânțate cu taurii de la care ACVBR-SIM distribuie material seminal congelat (MSC) cu titlu gratuit, prin Programul de ameliorare la rasa Bălțată Românească.

Prețul de cumpărare este de 5 euro/kg +TVA, iar condițiile de achiziție sunt: confirmarea paternității și maternității la vițelul care urmează a fi achiziționat; vârsta între 1-3 luni și greutatea minimă 100 kg.

„Proiectul va funcționa continuu, pentru toți taurii de Bălțată Românească pe care ACVBR-SIM îi deține în semtest. Totodată, proiectul se adresează fermierilor înscriși în Registrul genealogic al rasei Bălțată Românească și care au primit MSC de la Asociația ACVBR-SIM”, precizează o informare a asociației, transmisă redacției Revista Fermierului.

Foto: ACVBR-SIM

Publicat în Zootehnie

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea finală a Ghidului solicitantului pentru submăsura 4.2 – „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Ghidul poate fi consultat pe pagina de internet a agenției, www.afir.info, secțiunea Investiții PNDR. Submăsura 4.2 are o alocare financiară totală de 12 milioane de euro. Inițial, prin luna mai a acestui an, AFIR anunțase că depunerea proiectelor pe această submăsură din PNDR 2020 va începe în iunie. Deocamdată a fost anunțată publicarea ghidului, nu și o dată pentru lansarea sesiunii de depunere a proiectelor.

Valoarea maximă a fondurilor nerambursabile va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și grupuri de producători/cooperative/societăți cooperative și 40% pentru alte întreprinderi și nu va depăși 300.000 euro/proiect.
Intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora, suplimentar, cu 20 de puncte procentuale, în anumite cazuri (de exemplu: pentru investițiile colective – proiecte depuse de cooperative/societăți cooperative sau grupuri de producători).

AFIR precizează că în viitoarea sesiune de primire a proiectelor se vor finanța doar proiectele de înființare a unităților de sacrificare (abatoare de capacitate mică, centre de sacrificare) și înființarea de unități de procesare carne și investiții privind marketingul produselor din carne (etichetare, ambalare).
Sunt eligibile și cheltuielile privind producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile (solară, eoliană, geotermală), a energiei produse cu ajutorul pompelor de căldură, în cadrul unității procesatoare (inclusiv în cadrul unității de sacrificare) exclusiv pentru consumul propriu. Totodată, sunt eligibile investițiile pentru îmbunătățirea eficienței energetice, ca operațiuni din cadrul unui proiect mai mare de investiții.
Sunt permise doar investiții noi pentru componenta de abatorizare sau pentru investiții noi în alte componente aferente lanțului integrat, însoțite de componenta de abatorizare. Astfel, investițiile în componenta de abatorizare sunt obligatorii indiferent de tipul de investiție vizat prin proiect.
Solicitanții care dețin componente ale lanțului integrat, altele decât cea de abatorizare (depozitare, procesare, comercializare), pot depune proiect doar pentru investiții în componenta de abatorizare și componentele lipsă care țin de activitatea de abatorizare (de exemplu: recepție).
Dintre cheltuielile eligibile, AFIR le amintește pe cele aferente investițiilor corporale, pe cele pentru înființarea unităților de sacrificare sau pe cele pentru construcții destinate protecției mediului.
În cadrul submăsurii 4.2, sunt sprijinite investițiile localizate în zona montană, conform Anexei 3 la Ghidul solicitantului „Lista UAT din zonele montane” (UAT marcate cu abrevierea ANC‐ZM).
Solicitanții eligibili pentru sprijinul acordat prin Submăsura 4.2 sunt întreprinderile, cooperativele și grupurile de producători care realizează investiții corporale și necorporale pentru procesarea și marketingul produselor agricole cuprinse în Anexa I la Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu excepția produselor pescărești.

Publicat în Știri

Anul trecut, a intrat în vigoare noua legislație europeană ce vizează motoarele pentru mașinile non-rutiere, respectiv utilaje agricole și pentru construcții. Se numește Stage V și impune limite nu doar la nivelul masei de particule fine din gazele evacuate, ci și în ceea ce privește numărul de particule per unitatea de energie produsă.

Noua legislație se aplică pentru utilajele mobile, industriale, acționate cu motoare cu aprindere prin compresie (diesel) sau cu aprindere prin scânteie. Legislația din ce în ce mai strictă privind emisiile de gaze de evacuare este o încercare de a limita substanțele nocive din gazele evacuate de motoarele alimentate cu combustibili fosili. Aceste substanțe includ oxizi de azot, monoxid de carbon, hidrocarburi și particule fine. „În ceea ce privește tehnologia producătorului american Case IH și a concernului CNH Industrial care deține această marcă, alinierea la aceste standarde de emisie a început cu lansarea unui nou tractor Case IH. Ca atare, producătorul american a construit primul tractor european cu motor de Stage V, Case IH Optum. A urmat modelul noului Magnum AFS Connect, așa cum se cunoaște de la lansarea sa de anul trecut. Construcția modelului Magnum AFS Connect are la baza sa motorul de Stage V, produs de FPT Industrial, cel mai mare producător de motoare din lume, care face parte, de asemenea, din grupul CNH Industrial. Din această primăvară, și-au făcut apariția și alte modele Case IH care beneficiază de motoare Stage V, precum Puma short wheelbase (n.r., ampatament scurt), urmând ca, din toamnă, să avem ocazia să vedem modelul Maxxum Stage V”, a precizat Bogdan Constantin, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România.

Conform planului inițial, elaborat înainte de pandemia generată de COVID-19, începând cu 2019, odată cu lansarea modelului Vestrum, și până la sfârșitul anului 2021, absolut toate modelele Case IH vor trece la Stage V. Tractoarele mari, articulate, Steiger și Quadtrac vor începe să vină cu motoare de Stage V spre sfârșitul anului, pe măsură ce sunt comandate.

Din punct de vedere tehnic și practic, Stage V nu va influența în niciun fel buna funcționare a motorului, respectiv a utilajului. „Pe de altă parte, operatorul nu miroase că motorul său nu este, de exemplu, de Stage V și e de Stage IV. Ceea ce se tratează în plus la Stage V față de Stage IV este reducerea cu 40% a masei de particule de funingine pe care o aruncă motorul în atmosferă. Ca atare, în fumul de eșapament apar mult mai puține microparticule diesel”, explică Bogdan Constantin.

Puteți citi articolul pe larg în Revista Fermierului ediția print – august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Pe 1 iulie 2020, Corteva Agriscience a lansat un program gratuit pentru dezvoltarea competențelor profesionale în managementul afacerilor și agricultură dedicat femeilor din mediul rural, denumit „TalentA”. „Iniţiind programul TalentA, Corteva Agriscience susţine obiectivele de sustenabilitate recent anunțate: practicarea unei agriculturi durabile, protejarea solului și a resurselor naturale, îmbunătățirea vieții comunităților și creșterea profitabilității operaționale. Ne adresăm doamnelor fermier din mediul rural, cărora dorim să le oferim acces la finanţare şi informaţie, prin utilizarea de mijloace moderne de comunicare. TalentA reprezintă un program educaţional care ajută femeile să-şi dezvolte şi să-şi modernizeze afacerea, să o facă competitivă, productivă şi creativă, asigurându-i sustenabilitate şi o dinamică pozitivă. Suntem profund recunoscători partenerilor din acest proiect, precum și doamnelor antreprenor care se vor înscrie în program, asigurându-le de sprijinul nostru pentru implementarea proiectelor care vor ajuta la îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale”, a precizat Maria Cîrjă, director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova. 

Programul utilizează instrumentele moderne de comunicare pentru a sensibiliza femeile din mediul rural, în special femeile din agricultura României. TalentA oferă programe educaționale online care ajută la dezvoltarea afacerilor, educație financiară, accesul la finanțare, tehnologii noi pentru agricultură. Totodată, ajută la dezvoltarea capacităților manageriale, abilități noi pentru a dezvolta, moderniza și îmbunătăți viața în comunitățile în care femeile își desfășoară activitatea.

Doamnele fermier care se vor înscrie pe platforma online a site-ului Corteva și care vor fi selectate vor participa la un curs gratuit de instruire, cu îndrumare din partea experţilor şi a mentorilor din domeniu. La finalul instruirii, Corteva Agriscience va înlesni implementarea celor mai bune planuri de afaceri prin acordarea de premii câștigătorilor și motivarea participanților la program.

Conform obiectivelor de sustenabilitate recent anunţate de Corteva Agriscience, proiectele câştigătoare trebuie să se axeze pe îmbunătăţirea securităţii alimentare, asigurarea accesului la apă potabilă în comunități, susţinerea consumului responsabil, combaterea schimbărilor climatice şi conservarea ecosistemelor.

Corteva Agriscience va sprijini implementarea a trei proiecte, cu o valoare totală de 12.000 $. Suma va fi distribuită între proiectele câştigătoare astfel: Locul I – 5.000 $; Locul II – 4.000 $ și Locul III – 3.000 $.

Cine poate participa la TalentA? Femeile care lucrează în agricultură şi locuiesc în zonele rurale, indiferent de statut şi domeniul de activitate, care doresc să implementeze proiecte de dezvoltare şi sunt hotărâte să facă din businessul lor o afacere sustenabilă, dinamică şi competitivă, precum şi să contribuie la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc şi muncesc.

Etapele proiectului:

  • 15-26 iulie - Alegerea candidatelor de către o comisie de specialiști;
  • 27 iulie - Anunțarea listei de participanți în programul TalentA;
  • 3 august - 14 septembrie - Implementarea cursurilor online (business & agri-business);
  • 14 septembrie - 10 octombrie - Construirea proiectelor inovatoare în Agri-Business și organizarea competiției finale, alegerea proiectelor câștigătoare.

Pe 15 octombrie 2020, de Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural, vor fi anunțate câştigătoarele concursului.

România a devenit a treia ţară care implementează programul TalentA. În 2019, Corteva Agriscience, împreună cu Federaţia Asociaţiilor Femeilor din Mediul Rural (FADEMUR), a lansat acest proiect educaţional şi inovator în Spania pentru femeile inovatoare care lucrează în agricultură. În Spania, proiectul câştigător a primit suport financiar din partea firmei Corteva Agriscience, iar autoarele celor două proiecte finaliste au fost instruite într-un program pregătit de FADEMUR, în colaborare cu Corteva. Debutul programului a avut mare succes şi de aceea s-a convenit să se lanseze proiectul în Ucraina, cea de a doua țară ca implementare, cu asigurarea accesului la instruire şi la fonduri de subvenţie mai multor participante, urmată de România.

Publicat în Eveniment

De astăzi, 1 iulie 2020, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) primește cereri de finanțare a proiectelor pentru dezvoltarea infrastructurii secundare de irigații, prin submăsura 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice” componenta infrastructură de irigații (inclusiv pentru Aria de aplicabilitate teritoriul ITI Delta Dunării) din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Fondurile disponibile pentru această componentă a submăsurii se ridică la 43.700.259 euro.

Depunerea Cererilor de finanțare pentru submăsura 4.3 – irigații se va face până pe data de 30 septembrie 2020, ora 16:00, on-line pe www.afir.info, de către beneficiarii eligibili, respectiv de către Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI), constituite din proprietari sau utilizatori de terenuri agricole conform legislaţiei în vigoare sau de către Federațiile Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (FOUAI). OUAI/FOUAI pot depune cereri de finanțare numai în măsura în care sunt deținători de infrastructură secundară de irigații preluată prin protocol sau proces verbal de predare-primire ori alte documente (acest tip de infrastructură este definită conform Legii nr. 138/ 2004 a îmbunătățirilor funciare, cu modificările și completările ulterioare).

Fondurile europene disponibile prin submăsura 4.3 pentru componenta infrastructură de irigații sunt 100% nerambursabile, iar valoarea maximă eligibilă a unui proiect este de un milion de euro. Reamintim că achiziția de echipamente de irigat pentru OUAI-uri/FOUAI-uri este limitată la un procent de maximum 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului, din care s-a scăzut valoarea aferentă echipamentelor de irigat.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții de fonduri nerambursabile au la dispoziție Ghidul solicitantului, care poate fi consultat pe site-ul www.afir.info, la secțiunea „Investiții PNDR” în pagina dedicată submăsurii 4.3.

Publicat în Știri

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) trage un semnal de alarmă cu privire la sectorul cărnii din țara noastră și cere intervenția urgentă a autorităților, având în vedere că există pericolul să ajungem dependenți de alte state pentru câteva generații.

Reprezentanții ACEBOP susțin că fermierii au probleme cu marile lanțuri de retail – care nu le cumpără carnea – cât și cu abatoarele, care nu le cumpără animalele. „Nu mai avem ce face cu animalele pe care le creștem, situația degenerează de la o lună la altă. Mulți fermieri au renunțat să mai crească animale, iar unitățile de producție nu mai cumpără carne din România. Suntem de mult timp în cădere liberă și riscăm să pierdem filiera cărnii, să rămânem dependenți de alte state. Producția de carne a scăzut pe toate palierele. Dacă la porc avem un regres de 8,1%, la bovine producția a scăzut cu 12,8% – și iată cum devenim exportatori de cereale la prețuri derizorii, în loc să le folosim în producția integrată de carne în țară”, afirmă președintele ACEBOP, Mary Pană, care a continuat: „De doi ani, situația a degenerat grav, iar noi ne simțim neputincioși – strigăm și nu ne aude nimeni! Autoritățile trebuie să aibă intervenții coerente, nu avem nevoie de reacții politice fără sens. Sunt necesare reacții clare și cineva trebuie să înțeleagă că nu țipăm degeaba. Institutul Național de Statistică (INS) confirmă ceea ce noi tot spunem de mult timp, sacrificările de animale au scăzut. Preferă să aducă carne din alte țări, sub pretextul că este mai ieftină, dar de calitate nu vorbește nimeni. Totodată, există multe abatoare care au unități de tranșare și preferă să aducă carne de pasăre grill și carcasă de porc pe care le tranșează și comercializează în marile lanțuri de supermarket. Cu siguranță nu mai putem vorbi de produse românești în acest sector. Acum avem legi ale reproducției, dar nu avem buget pentru ele! Rămânem cu un gust amar și cu senzația că cineva își bate joc de noi și prin noi, de carnea noastră și de consumatorul român. Modul în care România iși organizează agricultură și zootehnia denotă o incoerență clară. Așa cum celelalte state membre își susțin, prin fonduri nerambursabile, marcarea la raft a originii naționale, așa ar trebui să procedeze și România. Consumatorul român trebuie să înțeleagă ce cumpără, să fie informat transparent. El nu înțelege că în spatele unei mărci private cumpărate, se află produse venite din alte țări europene, mai puțin proaspete. Știm cu siguranță că dacă ar fi informat, ar alege produsele românești”.

Toate aceste lucruri despre care vorbesc reprezentanții producătorilor ar trebui dezvoltate prin programe naționale, susținute de stat, programe care să susțină și să transmită cumpărarea de produse românești, iar la raft produsele românești să fie marcate separat de produsele din alte țări. „Cerem Guvernului României să se implice în aceste acțiuni, să fie vizibilă marca românească atât în marea rețea de retail, cât și în rețelele tradiționale! Aceasta este una dintre măsurile pe care statul român o poate demara rapid, fără întârziere, alături de bugetarea legilor reproducției”, subliniază Mary Pană.

Sectorul cărnii se confruntă de ani buni cu o criză a forței de muncă, mai ales cea calificată. „Avem nevoie de măcelari, nu avem personal suficient să lucreze în tranșare, în producția de carne, iar ei sunt nevoiți să plece în alte țări, să lucreze în condiții mizere pe salarii care nu îi mulțumesc. Haideți să ne unim forțele și să facem un program coerent pentru tot ce înseamnă agricultură, zootehnie și industrie alimentară din România! Dacă zootehnia, industria alimentară sunt tratate la același nivel cu alte state europene și avem acces la drepturile pieței comune, românii nu vor mai pleca să lucreze în alte părți. Industria românească nu-i mai poate plăti. Cu ce să îi plătim, dacă nouă nu ne cumpără nimeni produsele?

Gândiți-vă că marele retail a ajuns să dețină 60% dintre vânzări. Nu avem nimic cu ei, comerțul este liber, noi cerem doar marcare corectă la raft, astfel încât consumatorul să fie informat și să decidă singur ce cumpără”, a încheiat președintele ACEBOP, Mary Pană.

Publicat în Știri

Pe agenda reuniunii miniștrilor agriculturii și pescuitului din UE s-au aflat subiecte precum: evoluția reformei Politicii Agricole Comune, viitorul PAC post 2020, pescuitul durabil în UE și posibilitățile de pescuit pentru 2021, stadiul actual al unor propuneri legislative în domeniul agriculturii și pescuitului, inclusiv a regulamentului privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, gestionarea stocurilor de pește ale UE, stabilirea limitelor și a cotelor de captură. La videoconferința Consiliului AgriFish, alături de ministrul Adrian Oros, s-a aflat secretarul de stat Gheorghe Ștefan, care asigură coordonarea sectorului pescuitului.

Ministrul Adrian Oros a declarat că România se așteaptă ca pe perioada Președinției germane să se avanseze suficient la nivel tehnic și politic pentru stabilirea unui acord asupra textelor finale, în paralel cu agrearea noului Cadru Financiar Multianual, care să asigure o finanțare corespunzătoare fermierilor. „În contextul reformei PAC, ținând cont de Cadrul Financiar Multianual pentru 2021-2027, consider că perioada de tranziție trebuie să fie de doi ani, având în vedere stadiul negocierilor, precum și al celor două strategii, De la fermă la consumator şi cea privind biodiversitatea”, spus ministrul român al Agriculturii.

Referitor la bugetul PAC, Adrian Oros a subliniat că, în ciuda recentei propuneri de îmbunătățire, acesta se situează totuși sub nivelul necesar perioadei actuale, în condițiile creșterii cerințelor și obligațiilor pe care fermierii trebuie să le respecte, derivate atât din noua reformă a PAC, cât şi din țintele ambițioase ale celor două strategii.

Cu privire la Organizarea Comună a Pieței, oficialul român a transmis oportunitatea dublării angajamentelor propuse de Comisie de un cadru flexibil adaptat realităților și nevoilor actuale cu care se confruntă producătorii la nivel european. Totodată, ministrul a reiterat necesitatea activării unor mecanisme de sprijin pentru sectoarele cărnii de porc și de pasăre, puternic afectate de pandemie.

Referitor la adoptarea reformei PAC, Adrian Oros a afirmat că este necesar a se avea în vedere continuarea convergenței externe pentru a stabili condiții de concurență echitabile între fermierii europeni, un sistem voluntar de plafonare a plăților directe care să permită statelor membre să adopte cea mai adecvată decizie pentru condițiile lor specifice, continuarea sprijinului cuplat pentru sectoarele care se confruntă cu dificultăți, menținerea ajutorului național tranzitoriu la 50%.

România și Bulgaria consideră că pescarii se confruntă cu dificultăți, cu atât mai mult cu cât situația stocurilor în regiune este determinată în mod deosebit de activitățile de pescuit ale statelor terțe, care nu au aceleași obligații legate strict de nivelul flotei de pescuit, monitorizarea și controlul pescuitului, precum cele asumate de statele membre UE, dar și datorită diferențelor de reglementare la nivel național. „Sub aspectul Regulamentului privind controlul pescuitului, România susține ca navele sub 10/12 metri să fie exceptate de la depunerea jurnalului de pescuit electronic, iar monitorizarea electronică de la distanță să se implementeze cu condiția identificării surselor de finanțare pentru achiziționarea echipamentelor necesare”, a precizat secretarul de stat Gheorghe Ștefan.

Publicat în Știri

Suprafețe în scădere cultivate cu cartof, competiția cu producătorii de tradiție din Vest, mana, ploile excesive și băltirile din 2019, imposibilitatea efectuării tratamentelor avio pentru mană sunt doar câteva dintre problemele cu care s-a confruntat și se confruntă această cultură cu tradiție în România. Realitatea acestui sector și soluțiile pentru dezvoltarea lui le-am discutat cu Romulus Oprea, președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR) și Sorin Chiru, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov (INCDCSZ).

Anul trecut a fost, ca și cel precedent, un an în care cultura cartofului a avut de suferit. Problemele au început în primăvară, care a fost destul de timpurie, cu ploi la plantare, ploi care au ținut aproximativ două luni. „Anul 2019 a fost un an destul de dificil din punctul de vedere atât al condiţiilor climatice, cât şi al repartiţiei precipitaţiilor. Noi am fost afectaţi pentru că la un moment dat a plouat și o sută de litri într-o zi, dar ca repartiţie a fost destul de prost asigurată şi din această cauză producţiile au fost diminuate. Chiar şi la cereale am avut producţii mai mici decât în anul 2018, mă refer la zona de influenţă a Institutului, în Ţara Bârsei”, arată Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr).

S-a plantat „printre picături” și mulți fermieri nu au reușit să rebiloneze toată suprafaţa de cartof. Astfel, cartoful a fost expus și afectat de epidemia de mană care a continuat încă vreo două săptămâni. „Am avut mari probleme în a controla această boală deosebit de păgubitoare. N-am avut nici posibilitatea de a face tratamente avio, pentru că nu sunt omologate produsele care ne interesează pe noi pentru controlul manei – sunt interzise pentru tratamentul avio. Sunt în schimb omologate produse precum insecticidele, care n-au nicio relevanţă pentru ceea ce ne interesează pe noi. Aşa că majoritatea a forţat şi a stricat utilajele de aplicare terestră, s-au făcut ogaşe în terenuri, am avut băltiri. Foarte mulţi fermieri au pierdut între 10% și 15% din producție, din suprafață de fapt, din start. S‑au oprit ploile – a venit seceta. Am sărit, cum ziceam, de la o extremă la alta și pământul s-a întărit”, ne-a spus președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR), Romulus Oprea, el însuși fermier, cultivator de cartofi.

În Covasna și Harghita, județe de tradiție pentru cultura cartofului, a continuat această alternare a zilelor cu temperaturi foarte ridicate cu perioade ploioase. „Aș zice că, în general, producţia a fost mai mică cam cu 15% decât în 2018, care deja a fost un an foarte, foarte problematic, mai ales în Europa de Vest. În schimb, în 2019 a fost invers: în Europa de Vest a fost aproape bine, aproape un sezon normal, cu producţii normale, și se vede ce se întâmplă pe piață, la începutul anului aveam numai cartofi de import – noi şi polonezii am fost cei care am suferit din cauza climei şi anul ăsta nu prea au fost cartofi importaţi din Polonia pe piaţa românească. Stocurile fermierilor români, în martie, erau aproape epuizate, probabil 10% din ce vedeţi pe piaţă sunt cartofi româneşti, restul sunt cartofi de import”, a explicat Romulus Oprea.

Diferența a făcut-o, dincolo de vremea bună în anumite zone, aplicarea corectă a tehnologiilor. „Per ansamblu pot spune că, în final, acolo unde s-a aplicat o  tehnologie corespunzătoare, chiar dacă producţiile au fost diminuate comparativ cu 2018, anul trecut a permis obținerea unor rezultate pozitive din punctul de vedere al profitului realizat”, susține Sorin Chiru.

Cifre „scoase din burtă”

În 2018, România a avut 33.246,42 ha cultivate cu cartof, din care 29.852,64 ha cartof consum, 496,26 ha cartof pentru sămânță, 2.897,52 cartof timpuriu pentru industrializare. În 2019, suprafața a scăzut și a ajuns la 27.000 ha.

Suprafețele cultivate cu cartof de sămânță au scăzut enorm. Dacă în 1999 se putea vorbi de 6.500 ha, în 2019 vorbim de până la 600 ha suprafață plantată (nu certificată). „Dacă ar fi să facem o comparaţie, acum 7-8 ani aveam 54.000 de hectare înregistrate la APIA. Avem în schimb o discrepanţă foarte mare faţă de cifrele oficiale publicate de INS (Institutul Național de Statistică), respectiv de Ministerul Agriculturii, care vorbesc de 174.000 de hectare. Și nu sunt nefiscalizate, din moment ce regulile sunt aceleaşi pentru toţi, din moment ce toţi fermierii mari sau mici plătesc impozit pe normă de venit. Asta înseamnă că orice fermier care produce sub două hectare de cartofi nu plăteşte niciun impozit, deci nu ar avea absolut niciun motiv să nu declare acea suprafaţă. Plus că beneficiază de acea subvenţie pe suprafaţă, ca orice alt fermier. Diferenţa cred că este în aer, eu cred că aceste cifre sunt scoase din burtă, pe româneşte”, afirmă Romulus Oprea, care crede că e posibil să mai avem 20.000-30.000 de hectare. „Vă dați seama ce ar însemna asta pentru producătorii de sămânţă? Cât material de plantat am avea nevoie cu 175.000 de hectare, când noi producem 10.000 de tone în România?”, a completat cultivatorul.

Doar 10% din necesarul propriu de cartofi pentru sămânță este asigurat de România

Legat de suprafețe, în România, cartoful pentru industrializare se cultivă pe 3.000 de hectare, cartoful de sămânţă până în maximum 600 de hectare. „Asigurăm cam 10% din necesarul de cartofi pentru sămânță, la cele circa 30.000 de hectare. Că, bineînţeles, se poate planta material necertificat pe celelalte suprafeţe şi drept urmare avem şi producţii foarte mici. În statistici avem producţiile cele mai mici din Europa, pentru că avem material de calitate slabă, sămânţă necertificată în primul rând, aşa-zisul cartof de sămânţă care, de fapt, este cartoful mărunt din culturile de consum, unde putem găsi orice”, explică Romulus Oprea.

Fermierii profesionişti, cu toate dificultăţile pe care le întâmpină, obţin producţii rezonabile, 35-45 de tone pe hectar. „De aici şi până a spune că în România se fac 12-14 tone de cartofi pe hectar în medie, iarăşi este o diferenţă foarte mare, şi eu zic că vine numai din raportarea la acele cifre care n-au nicio legătură cu realitatea. Dacă vorbim de datele INS, se spune că românul consumă cam 90-95 kg de cartofi pe an. Acum nu ştiu câţi români mai sunt în ţară, probabil sunt 15 milioane, dar dacă punem 15 milioane cu o sută de kilograme, avem nevoie de 1,5 milioane de tone. Dacă noi avem 30.000 de hectare şi producem 30 de tone, înseamnă că avem un milion de tone, ne mai trebuie 500.000 care se aduc din import, este clar. Calculul din punctul nostru de vedere este mai simplu. Celălalt cartof, produs neînregistrat la APIA, aș zice că este pentru autoconsum, nu este în niciun caz cartof destinat pieţei. Dar, repet, diferenţa între suprafeţele raportate şi ceea ce este în realitate este imposibil de justificat, nu cred în aceste cifre”, a detaliat președintele FNCR.

Statul trebuie să intervină în competiția neloială cu producătorii din Vest

Considerat a doua pâine a românului, cartoful este o cultură dificilă, care are nevoie de susținere și suport, iar acest fapt a fost semnalat, în ultimii ani, de mai toți cei implicați în domeniu.

După 1989, cartoful a fost lăsat de izbelişte. Iar dacă până în 2007, cât am avut piaţa „noastră” şi nu am fost membri în Comunitatea Europeană, fermierii români n-au avut probleme cu desfacerea producţiei pe piaţa românească, după 2007 a început competiţia directă cu marii producători de tradiţie din Vest, producători capitalizaţi, în care s-a investit 50-60 de ani după război. „Atunci trebuia să intervină statul şi să ne pună măcar pe picior de egalitate cu aceşti fermieri, pentru că peste tot în Europa cartoful este considerat o cultură liberală, nu presupune subvenţii, nu presupune nimic, doar că fiecare stat responsabil a găsit pârghiile de a ajuta această cultură prin subvenţii mascate, prin accesul la credite foarte ieftine la inputuri foarte ieftine. Noi plătim pe inputuri în agricultură mai mult decât fermierii din Vest; avem acces la credite cu dobândă de 6-7 ori mai mare decât un fermier din Vest, deci e imposibil să te capitalizezi. Am intrat în competiţie directă cu ei şi suntem, cum ar veni, cu pieptul gol în faţa gloanţelor”, a subliniat Romulus Oprea.

Ca un exemplu, legat de așa-zisul cartof toxic, în România nu se pot folosi substanţe pentru protecţia cartofului în timpul depozitării împotriva putregaiurilor, inhibitori de încolțire, pentru că sunt produse neomologate în România. În schimb, toate ţările din vest folosesc aceste produse şi-şi protejează cartoful cu care vin pe piața românească. „Inclusiv în primăvară, până în vară târziu, și nu se întreabă nimeni cum pot fi acei cartofi atât de turgescenţi. Iar producătorul român este aproape obligat să-şi vândă marfa în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, vorbim de cel din zona tradiţională, pentru că producătorii de cartof timpuriu din bazinele specializate din sud, în principal Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Constanţa, îşi vând marfa deja din vară. Or, producătorii noştri din zona tradiţională sunt „forţaţi” aproape să-şi vândă marfa în primele luni ale iernii, pentru că după aceea intervine deshidratarea, deprecierea şi competiţia cu marfa venită din import care arată, trebuie să recunoaştem, mult mai bine”, a punctat președintele FNCR.

Astfel, producătorii din Vest au putut folosi substanțe interzise la noi. Vestea bună pentru producătorii români este că, de anul acesta, acele substanțe vor fi interzise și la ei.

Tot mai puțini fermieri cultivă cartoful

Foarte mulți fermieri au renunțat la această cultură, deoarece e o cultură care într-un an te poate duce în faliment. Necesită o investiţie enormă, echivalentul înființării în fiecare an a unei plantaţii de viță-de-vie: pentru un hectar de cartofi de sămânţă, de exemplu, costurile se ridică la 10.000 de euro.

Aceste costuri le au producătorii în fiecare an la însămânțare, iar apoi sunt supuși vicisitudinilor climatice. „Poţi să ai și declasări, respingeri – ai pierdut toată cultura și n-are nimeni nicio treabă, este numai şi numai riscul tău. Dacă ar trebui să comparăm cu o cultură gen grâu sau porumb, unde se investesc 1.500-2.000, poate 2.500 de lei pe hectar și comparăm cu 25.000 de lei sau 30.000 de lei cât se consumă pentru un hectar de cartof pentru consum, deja vorbim de cifre considerabile. Prin urmare, trebuie să fii un pic nebun să continui să produci această cultură, care e fără dus și întors. În momentul în care ai investit atâţia bani în utilaje specifice şi în depozite, nu prea mai poţi să dai înapoi, pentru că ai pierdut totul”, ne-a explicat Romulus Oprea.

Din această cauză, numărul fermierilor producători de cartof e în continuă scădere, lucru observabil și la suprafețe. De pildă, Suceava era un judeţ dominant ca suprafață cultivată cu cartof în România, înainte de 1989 și până spre 2002, cu nu mai puțin de 30.000 de hectare. În prezent, suprafața cultivată se situează între 6.000 și 7.000 de hectare.

Covasna, care este cel mai mare producător de cartof pentru consum, pentru sămânţă şi pentru industrializare, a ajuns în prezent la aproximativ 9.000 de hectare. „Și acum câțiva ani avea 14.000-15.000 de hectare! Harghita, la fel, Braşovul, la fel. Deci suprafeţele sunt într-o continuă scădere şi se pare că nu observă nimeni treaba asta. În câţiva ani, noi n-o să mai avem cartof românesc şi e păcat, pentru că până la urmă vorbim de siguranţa alimentară”, a mai spus Romulus Oprea.

Dispariția cartofului de pe rafturile magazinelor a atras și creșterea prețului. Specialiștii din domeniu se tem că această creștere va fi tot mai mare, dacă nu va exista o minimă concurență cu produsul intern.

Atenția trebuie îndreptată către cercetare

O soluție pentru asigurarea continuității acestei culturi în România este ca fermierul să se îndrepte către cercetarea românească, iar aceasta să vină în întâmpinarea nevoilor lui. „La ora actuală, noi nu mai suntem în faza în care facem cercetare fundamentală. Noi facem cercetare aplicativă, acesta e profilul Institutului Național de la Brașov, şi, fiind aplicativă, se adresează în primul rând fermierilor – ceea ce facem noi prin loturi demonstrative și nu numai la institut, ba chiar la fermier. Avem acest eveniment cunoscut de toată lumea, „Ziua verde a cartofului”, când în fiecare an mergem într-o altă zonă, la un alt fermier, unde prezentăm tehnologii și soiuri noi, iar fermierii vin cu problemele lor. Şi iată că din această platformă de discuţii se generează direcţii de cercetare noi”, ne-a explicat Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov.

Ca un exemplu, fermierii români sunt preocupaţi de o serie de probleme, cum ar fi Nematodul comun, Clavibacter sau Ralstonia și de cum putem evita răspândirea lor. „Apariţia acestor boli de carantine poate să genereze cinci ani de interdicție de cultură a cartofului, ceea ce din punct de vedere economic este un dezastru. Noi avem o relaţie foarte bună cu Federația Națională Cartoful din România, care cuprinde principalii fermieri din acest domeniu, care, dată fiind raţiunea asolamentului şi a rotaţiei, nu se ocupă numai de cartofi, ci au în planul lor de cultură și cereale, sfeclă, plante furajere, și iată că ne regăsim în aceste preocupări, venim către ei de fiecare dată. Inclusiv soiurile noi pe care le creăm sunt testate în aceste câmpuri ale fermierilor şi numai în momentul în care le trezesc interesul continuăm cu promovarea lor pentru a produce sămânţă”, a detaliat directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, institut care a avut de suferit în perioada de tranziţie.

Potențial nevalorificat?

În România, înainte de ’89 se producea sămânță de cartof pe 40.000 de hectare, iar astăzi discutăm de circa 600 de hectare. Acest fapt este reflectat și în activitatea instituțiilor. „Dar la ora actuală, părerea mea este că potențialul institutului și al stațiunilor de profil care încă sunt la Miercurea-Ciuc şi Târgu Secuiesc nu este pe deplin valorificat, în sensul că sămânţa care se produce la ora actuală este departe de ceea ce ar trebui să oferim noi fermierilor. De ce? Pentru că soiurile noastre sunt create în condiţiile din România, sunt mai adaptate condiţiilor de la noi din câmp și, să nu uităm un lucru extrem de important, factorul economic, sămânţa românească este mult mai ieftină decât sămânţa din import”, a detaliat directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Dar sămânța nu e destulă și institutul brașovean nu acoperă cererea. Astfel că anul acesta o să multiplice suprafaţa de cartof de sămânţă.

Prețul mic i-a determinat pe unii fermieri să renunţe să mai multiplice cartoful, iar pe alții să renunţe chiar la cultura cartofului, migrând spre culturi „mai în trend”, cum este soia sau rapița. „Dar punctul meu de vedere sau punctul nostru de vedere, al Institutului, este că ultimii doi ani au demonstrat pe deplin că aceia care s-au implicat în cultura cartofului la un nivel tehnologic acceptabil, de la mediu spre bun, au obţinut rezultate economice pe măsură. Deci asta ne face să sperăm că în continuare va deveni interesant şi pentru alţi fermieri să intre şi să menţină cel puţin la nivelul ăsta cultura. Din calculele noastre, o suprafaţă care s-ar stabiliza undeva la 130.000-150.000 de hectare ar fi suficientă nu numai pentru a acoperi cererea din România, dar şi pentru disponibilități de export. Ceea ce zicem noi că s-ar putea realiza”, arată Sorin Chiru, specialistul care caută soluții ca această cultură să rămână în continuare a doua pâine a României.

Mai mult, Olanda şi Germania au suferit în anii trecuţi din cauza secetei, ceea ce a dus la o cerere mai mare de cartof românesc.

Faptul că la noi se cultivă la Paralela 45, care reprezintă condiţii foarte bune pentru cultura cartofului, dar și faptul că nu se folosesc abuziv tratamente fitosanitare pot duce la păstrarea cartofului ca o cultură principală pentru români.

Atragerea fermierilor mari în producerea de sămânță

La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov s-au brevetat în ultima perioadă șapte soiuri care sunt de viitor. „Avem un sistem de multiplicare in vitro, deci dorim să facem tot lanţul de producere a cartofului pentru sămânţă şi ne dorim foarte mult să ne implicăm astfel încât să oferim cantităţile care lipsesc, să mărim cantitatea. Şi în acelaşi timp, dorim foarte mult să atragem din fermierii mari, care au potenţial să intre în acest sistem de producere a cartofului pentru sămânţă din nou, pentru că economic au şi ei de câştigat, iar noi ne răspândim în ţară creaţiile obţinute la institut în ultimii ani”, ne-a zis în încheiere directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

În contextul acțiunilor menite să contribuie la combaterea schimbărilor climatice care preocupă întreaga comunitate internațională, acum, când economia europeană se aliniază la obiectivele Green Deal, Corteva Agriscience și PepsiCo anunță o realizare importantă generată prin eforturile conjugate ale celor două companii. Este vorba de finalizarea, în doar patru luni, a secvențierii integrale a genomului plantei de ovăz, grație unei susținute colaborări între cadrele universitare, guvern și sectorul privat, cu scopul de a contribui la creșterea rezilienței sistemelor alimentare, dar și pentru a produce varietăți de ovăz mai viguroase, mai stabile, cu gust și calități nutritive îmbunătățite.

Proiectul este circumscris demersului Corteva de a-și folosi capacitatea avansată de cercetare - dezvoltare în a construi un sistem alimentar mai durabil și a îmbunătăți viețile oamenilor și planeta pentru generațiile ce vin.  

Corteva și PepsiCo pun la dispoziția publicului genomul pentru a încuraja cercetarea asupra culturii ovăzului. În plus, publicarea genomului ovăzului se dorește un stimul al inovației agronomice la nivel internațional, care ar putea spori reziliența sistemului alimentar pe mai multe paliere:

  • Sustenabilitate – Ameliorarea care vizează creșterea productivității poate produce varietăți mai puternice, cu rezistență sporită împotriva bolilor și capabile să micșoreze pierderile în cultură; creează sisteme de rădăcini mai lungi și soluri mai sănătoase, care rețin carbonul și reduc pierderile de apă; în sfârșit, fac posibilă economisirea resurselor necesare cultivării ovăzului, inclusiv a suprafețelor de teren. 
  • Nutriție – Boabele de ovăz sunt cunoscute pentru cantitatea de fibre și de nutrienți esențiali pe care le conțin. Înțelegerea întregului genom al plantei ne dă posibilitatea de a ne concentra pe calitățile dorite, fiind, în cele din urmă, în beneficiul consumatorilor, care caută profiluri nutriționale superioare la această plantă.
  • Gust – Valoarea nutritivă a ovăzului este bine documentată și, prin încurajarea consumului pe baza posibilității de a crea varietăți mai aromate, îi crește atractivitatea.

Printre cei care au contribuit esențial la proiect se numără Corteva, prin tehnologia sa avansată de secvențiere și capacitățile analitice; Universitatea Charlotte din Carolina de Nord, care a furnizat date și studii privind secvențierea; precum și Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp al Universității canadiene Saskatchewan, care a pus la dispoziție soiul de ovăz.

Dr. René Lammers, PepsiCo Chief Science Officer: „Prin colaborarea noastră cu Corteva și cu alți parteneri cheie, am putut debloca soluții la problema dificilă a secvențierii întregului genom al ovăzului în doar câteva luni, un proiect de care vor beneficia atât marca noastră Quaker Oats, cât și comunitatea mai largă de pe lanțul de valoare al acestui produs. Prin abordarea de a acorda acces gratuit la informații, sperăm să promovăm știința ameliorării ovăzului și, în final, să îmbunătățim securitatea alimentară și nutrițională, dar și traiul fermierilor din toată lumea”.  

Neal Gutterson, Chief Technology Officer la Corteva Agriscience: „Genomica agricolă superioară a companiei Corteva și capacitățile sale legate de datele științifice pe care le deține și-au unit forțele pentru a permite științei avansate să descifreze acest genom complex, într-o provocare de anvergură. Această colaborare și publicarea genomului de referință sunt dovezi ale angajamentului Corteva de a participa la eforturile pentru soluționarea provocărilor din domeniul agricol”.

Dr. Jessica Schlueter, profesor asociat la Universitatea Charlotte din Carolina de Nord: „Trăim vremuri interesante legate de genomica ovăzului, deoarece progresele tehnologice au adus comunitatea reunită în jurul acestei plante în prim-plan în ceea ce privește înțelegerea modului complex în care funcționează genomurile poliploide. Acest parteneriat public-privat cu PepsiCo va continua să fie benefic pentru operatorii de pe întregul lanț de valorificare al ovăzului”.

Dr. Aaron Beattie, profesor asociat la Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp de la Universitatea din Saskatchewan: „Suntem foarte încântați de faptul că linia noastră de ameliorare a făcut parte din acest efort. Această linie este o combinație puternică de caracteristici calitative, incluzând un randament ridicat de beta-glucan, de proteine și de morărit, rezistență la boli cum ar fi rugina și tăciunele, și un potențial ridicat de producție la o plantă de statură mică. Caracteristicile sale de bază pot fi acum studiate și înțelese și vor ajuta, în final, cultivatorii în eforturile lor de a îmbunătăți calitatea ovăzului”.  

Sursa: Corteva Agriscience

Publicat în Comunicate
Pagina 1 din 21

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista