asociere - REVISTA FERMIERULUI
Miercuri, 22 Aprilie 2020 19:49

Goi în fața unui inamic invizibil

Lumea s-a oprit în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori, de la cel mai mic la cel mai mare, i-a lovit noul tip de coronavirus, acest inamic al omenirii care „nu se vede, nu se simte și nu are miros”.

COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii autohtone. Seceta, gerul de pe la jumătatea lunii martie, care ba se dă plecat, ba revine, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.

Micii producători se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne. Piețele agroalimentare au rămas, în mare parte, deschise, dar consumatorul nu le mai frecventează, preferă magazinul de la colțul blocului ori supermarketul. În livezi, înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe.

Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană.

De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...

Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi, românii, ne-a prins „în pielea goală”. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați pandemia de COVID-19. Vreau să vorbesc de sectorul agroalimentar, care ar trebui să fie unul strategic pentru siguranța națională.

Lipsa unei strategii în domeniul agroalimentar ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Când spun importuri, nu mă refer doar la produsul finit. România nu-și acoperă, de pildă, necesarul de carne de porc din producția internă. Crescătorii de porci, să nu uităm, încă se luptă cu pesta porcină africană. Nu avem suficiente ferme de reproducție, purceii pentru îngrășat vin din afara țării. Veneau, că cine știe ce și cum o mai fi. Hrana animalelor vine de peste granițe. Da, avem fabrici care ar putea produce șroturi de soia, de floare. Însă acestor fabrici le lipsește materia primă. Cu alte cuvinte, România nu prea produce soia. Se pare că, oricum, e mai convenabil să se importe șroturi decât să se producă aici. Spuneam mai sus „strategie”. M-ar putea contrazice vreun guvernant? În 30 de ani, crescătorii de porci, ăștia câțiva care mai există azi, nu au reușit din propriii bani ori cu ajutor de la bănci, ori cu bani europeni, să investească în reproducție, iar azi n-avem grăsuni. Poate, dacă ar fi existat guvernanți, politicieni care să gândească strategii, așa cum fiecare afacere are planuri, măcar pe termen scurt și mediu.

E secetă. Dacă nu plouă în viitorul foarte apropiat, mii de hectare cu grâu, rapiță, orz se vor întoarce. De irigat, se irigă o suprafață infimă. Sunt fermieri care și-au făcut puțuri, au lacuri în apropierea terenurilor agricole. Ei, bine, pentru ei apa nu e gratuită precum cea care vine din canalele de pe vremuri. Aceștia de ce n-ar beneficia de ajutoare de la stat? Strategiile lipsesc!

Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea, că li se strică marfa în sere și solarii. În astfel de momente se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea îi ține departe pe români.

Sunt exemple prin țară care ne arată clar că gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, benefică. Acum, cei care au ales să-și gospodărească micile afaceri împreună asigură hrana comunităților lor, în condiții sanitar-veterinare sigure. 

Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai vreo șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce sămânță, pesticide, îngrășăminte, furaje. Dacă țările mari exportatoare de legume, de exemplu, vor opri exporturile, iar noi nu ne vom mai putea asigura necesarul intern deoarece virusurile și clasa politică omoară producătorul?

Știți ce mi-a zis un austriac, acum, când ne-a văzut cât ne plângem că n-avem unde vinde legumele? Fix asta: „Nu vă mai văitați, puneți mâna și vă asociați. Doar așa puteți sta la masa negocierilor cu cei din lanțurile de supermarketuri. Doar așa produsele pot ajunge în farfurii!”.

În Austria, și nu doar acolo, asociațiile/grupurile de producători/cooperativele sunt regionale, au firme de logistică (depozitare, sortare, ambalare, distribuție), au marketing, au departament de vânzare, toate fiind controlate de fermieri, de toți membrii asociați. Producătorul își vede de fermă, iar specialiștii angajați au grijă ca legumele, fructele, spre exemplu, să ajungă pe rafturile magazinelor.

Totuși, nu putem da vina doar pe producător și pe mentalitate. În opinia mea, statul e cel mai mare vinovat. Pentru că, repet, în 30 de ani niciun guvernant n-a făcut și nici măcar n-a gândit vreo strategie pentru sectorul agroalimentar. Au făcut o lege a cooperativelor care se tot modifică, care ba are, ba n-are norme de aplicare. O lege, și aia beteagă, nu se poate numi strategie.

Autoritățile o să spună că au un buget pentru 2020, că sunt aprobate programele guvernamentale care prevăd ajutoare de stat. Suntem într-o criză fără precedent, planeta întreagă se luptă cu un inamic necunoscut. Prin urmare, trebuie regândite toate ajutoarele statului. Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana în aceste momente grele, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.

Întreaga clasă politică trebuie să se așeze la masă cu Agricultura pentru a construi strategii pentru fiecare sector în parte. Altfel, oricâte haine de firmă vom avea pe noi și după pandemie, în realitate vom continua să fim datori, săraci și cu mâinile întinse către cei bogați.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial
Vineri, 06 Martie 2020 11:47

Pomicultura are nevoie de susținere

8.957 de hectare cu exploatații pomicole noi, în prezent, iar pentru 2027 se estimează creșterea suprafeței la 17.685 de hectare. Sunt cifre vehiculate la cea de-a VII-a ediție a Conferinței Naționale a Pomiculturii, organizată pe 3 martie, la Poiana Brașov, de către Centrul pentru Management Agricol cu sprijinul Asociației Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare de Legume și Fructe (OIPA Prodcom). Conferința a reunit aproape 200 de pomicultori, alături de specialiști și reprezentanți ai celor mai mari companii producătoare de tehnologii din agribusiness, pentru o discuție realistă despre schimbările aduse de reforma PAC în sectorul pomicol, tendințele pieței, tehnologii inovatoare pentru creșterea productivității, precum și despre soluțiile specializate de finanțare în domeniul pomicol.

Producția românească de fructe și legume este din ce în ce mai solicitată la nivel național și are nevoie de permanentă susținere, iar eliminarea concurenței neloiale trebuie să devină  o prioritate. Fermierii români sunt pregătiți să folosescă ambalaje de unică folosită marcate cu etichetă pentru identificarea și eliminarea riscurilor, astfel încât piața să se bucure de produse sigure. Sunt concluziile desprinse la conferința pomicultorilor, unde companii importante de tehnologii din agribusiness – Adama, Intermag, Summit Agro, TimacAgro, Agricover – au fost prezente și au vorbit despre soluțiile eficiente de scădere a costurilor de producție la hectar și despre cele mai noi și performante tratamente pentru sector pomicol.

Sub 500 de proiecte finanțate dintr-un total de circa 1.200 depuse

În deschiderea conferinței, Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni, a prezentat principalele direcții ale Planului Național Strategic pentru Pomicultură pentru intervalul 2021-2034, menționând faptul că în intervalul 2015-2019 au fost finanțate doar 40% din totalul proiectelor depuse pentru reconversie și modernizare, respectiv 493 de proiecte din totalul de 1.267 depuse, valoarea finanțată prin fonduri europene fiind de 270 milioane de euro. „Dacă în 2017, în România, consumul de fructe pe cap de locuitor era de 62 de kilograme, pentru 2027 previzionăm o creștere a consumului la 85 de kilograme, iar pentru 2034 la 93 de kilograme. În 2017, România a exportat 10.000 tone de fructe, în valoare de 13 milioane de euro, iar pentru 2027 se estimează o cantitate de 80.000 de tone, cu o valore totală estimată la 104 milioane de euro. În prezent, exploatațiile pomicole noi reprezintă 8.957 de hectare, iar pentru 2027 estimăm creșterea suprafeței la 17.685 de hectare”, a precizat Mihail Coman.

Pentru intervalul 2021-2027, ICDP Pitești-Mărăcineni a solicitat finanțare în valoare de 500 milioane de euro pentru o suprafață de 17.000 de hectare.

Accent pe asociere

Președintele OIPA Prodcom, Aurel Tănase a identificat problemele cu care fermierii se confruntă, urmând ca acestea să fie supuse atenției Ministerului Agriculturii în cadrul unei întâlniri care va avea loc săptămâna viitoare. Accentul a fost pus pe nevoia de asociere, sub această formă fermierii urmând să beneficieze de condiții mai bune pentru valorificarea producției, precum și o importantă reducere a cheltuielilor pentru input-uri. „Situația importurilor, omologarea produselor la nivel european și național, plafonarea subvențiilor, obținerea unor producții de calitate eșalonate pe o perioadă lungă de timp, nevoia de asociere a fermierilor, situația gravă a livezilor părăsite și care reprezintă focare de infecție, sunt doar o parte dintre subiectele pe care le avem în vedere și pentru care ne dorim să găsim soluții împreună cu reprezentanții MADR”, a arătat Aurel Tănase.

Prezent la discuții, Ovidiu Popescu, consilier superior al Direcției de Dezvoltare Rurală din cadrul MADR, a discutat cu fermierii despre identificarea de fonduri neconsumate pentru proiectele valoroase din sectorul pomicol, proiecte punctate, dar care nu au primit finanțare, cât și despre alte probleme cu care pomicultorii se confruntă zi de zi.

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru subMăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Ghidul poate fi consultat pe pagina de internet: www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională. Sfârșitul lunii aprilie este perioada orientativă pentru depunerea proiectelor pe sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, cu o alocare estimativă de 42.681.019 euro.

AFIR reamintește că sprijinul public acordat prin intermediul subMăsurii 6.1 este 100% nerambursabil și este în valoare de maximum 50.000 de euro. De asemenea, sprijinul se acordă în baza unui plan de afaceri, sub formă de primă în două tranșe, astfel: 75% din cuantumul sprijinului la semnarea Contractului de finanțare și 25% din cuantumul sprijinului se va acorda în funcţie de implementarea corectă a Planului de afaceri, fără a depăși trei ani sau cinci ani pentru exploatațiile pomicole.

Solicitanții eligibili pentru sprijinul nerambursabil acordat prin această linie de finanțare sunt tinerii fermieri, în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE) nr.1305/2013, care se instalează ca unici șefi ai exploatației agricole și persoanele juridice cu mai mulţi acţionari, unde un tânăr fermier se instalează și exercită un control efectiv pe termen lung în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, la beneficii și la riscurile financiare legate de exploatație.

Pentru a fi eligibilă, exploataţia trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiţii: să aibă o dimensiune economică cuprinsă între 12.000 – 50.000 SO, să fie înregistrată ca microîntreprindere sau întreprindere mică și să fie înregistrată în Registrul Unic de Identificare – APIA, în Registrul agricol și/sau în Registrul exploatațiilor – ANSVSA.

Perioada de consultare publică este de zece zile calendaristice de la data publicării pe site, respectiv până la 14 martie 2020. Toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

În link, calendarul orientativ al sesiunilor pentru depunerea de proiecte PNDR pentru anul 2020. https://revistafermierului.ro/finantari/item/4340-afir-sesiuni-de-depunere-proiecte-pndr-2020.html

Publicat în Știri

Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România (PRO AGRO), Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) au încheiat azi, 3 martie 2020, un acord de colaborare inter-organizațională în domeniul agriculturii, sub numele de „Alianța pentru agricultură și cooperare”.

Parteneriatul este justificat de necesitatea unei colaborări strânse pentru reprezentarea intereselor fermierilor din sectorul agricol românesc pe plan național și european. „Obiectivul comun al celor patru organizații profesionale este promovarea intereselor convergente în domeniile în care membrii acestora (producătorii agricoli, cooperativele agricole, industria alimentară și serviciile conexe) au interese comune și complementare. Cele patru organizații convin să colaboreze, din poziții de egalitate și pe baza Acordului, prin susținerea reciprocă pentru realizarea obiectivelor asumate, în interesul fermierilor, participare activă la lucrările COPA-COGECA (cea mai importantă structură a fermierilor și a cooperativelor agricole din UE, reprezentând 22 de milioane de fermieri), dar și reprezentarea și susținerea comună a intereselor membrilor în cadrul Planului Național Strategic – PAC 2021-2027. Acordul de colaborare inter-organizațională are caracterul unui document-cadru și acoperă întreaga activitate de realizare a obiectivelor comune, conform programelor și acțiunilor care urmează a fi convenite. Organizațiile semnatare și membre în „Alianța pentru agricultură și cooperare” își păstrează identitatea organizației din care provin”, se precizează într-un comunicat de presă comun al organizațiilor care formează noua alianță.

La nivelul mediului asociativ din sectorul agricol, se înregistrează o lipsă de structură a dialogului civil cu decidentul public, atât național, cât și european, fapt care se reflectă în incoerența documentelor de poziție și în lipsa unei abordări sistemice a problematicii sectoriale, se arată în comunicat. „În domeniul acesta, se confundă de multe ori dialogul social reglementat prin Legea 62/2011 (actualizată) cu consultarea părților implicate în sectoarele economiei naționale și, în special, în sectoarele agricol și alimentar. Consecința acestui fapt este simularea de cele mai multe ori a consultării civile și invitarea la dialog alături de reprezentanții legitimi ai sectoarelor a unor entități care deturnează, în funcție de diferite interese individuale sau de grup restrâns, discuțiile de la adevăratele teme de interes general. Fermierii români nu au o reprezentare consistentă la nivelul structurilor de dialog civil (CDG) instituite la nivel european, pentru a fi cu adevărat activi în vederea soluționării problemelor reglementate de politica agricolă comună. Legislativ, a fost creat cadrul general de participare a fermierilor români la structurile europene membre în CDG DG Agri prin Legea 52/2015, însă lipsa unei organizări naționale a dialogului instituțional a făcut imposibilă prezența reprezentanților români la masa negocierilor, afectând în mod categoric rezultatele negocierii programelor naționale de dezvoltare rurală”, specifică documentul transmis presei și semnat de președinții celor patru organizații unite sub umbrela „Alianța pentru agricultură și cooperare”, respectiv: Ionel Arion, Nicolae Vasile, Mircea Băluță și Nicolae Sitaru.

Amintim că, la jumătatea lunii februarie a.c., PRO AGRO și LAPAR au semnat un Acord de Colaborare Inter-Organizațională intitulat ,,Pactul pentru agricultură și progres”. Detalii, aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/ultimele-noutati/item/4374-pro-agro-si-lapar-impreuna.html

Publicat în Știri

Legumicultorii din Belinț au fost printre primii din județul Timiș care au înțeles că numai împreună se pot impune pe piață. Încă de acum patru ani, a luat ființă Cooperativa Agricolă Legume Belinț, sub umbrela căreia produc și vând nouă legumicultori. Doar produc, subliniază Angelica Buză - președintele cooperativei, pentru că grija desfacerii a dispărut.

„Cooperativa Agricolă Legume Belinț s-a născut din dorința de a vinde, dar nu doar în piață, pentru că a vinde în piață înseamnă mult prea puțin. A vinde în piață înseamnă să-ți duci traiul de zi cu zi, iar noi ne-am dorit mai mult. Am dorit să facem ce ne place și să fim profitabili, așa că ne-am îndreptat către supermarketuri, dar n-am fi ajuns în marile lanțuri de magazine dacă nu ne asociam. Suntem nouă fermieri tineri și am înțeles asta”, a arătat Angelica Buză, adăugând că, odată înființată cooperativa, interesul supermarketurilor a apărut aproape firesc.

Președintele cooperativei agricole din județul Timiș spune că nu a fost ușor ca legumicultorii să înțeleagă că trebuie să producă și mult, și de calitate. „La ora actuală, vindem cartofi, varză, salată, ridichi, sfeclă roșie, ardei, vinete, dovlecel zucchini, iar de anul acesta vom continua să diversificăm producția, deoarece avem oameni care, după ce au văzut că treaba merge bine prin cooperativă, vor să ni se alăture”, a precizat Angelica Buză.

2019 este considerat un an mulțumitor de legumicultorii din cooperativă, prin prisma faptului că și-au onorat contractele, iar cifra de afaceri a crescut. De altfel, acest indicator arată cel mai bine faptul că înființarea cooperativei a fost decizia corectă, luată la momentul potrivit, cifra de afaceri crescând în cei patru ani de funcționare de patru ori, de la 30.000 de lei în primul an, la 120.000 de lei, anul trecut.

Articolul pe larg îl puteți citi în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2020.

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Maestra din spatele produselor apicole realizate și comercializate de Stupina Diaconescu, Rodica Diaconescu, admite importanța asocierii în sectorul apicol, însă recunoaște că desfacerea trebuie făcută la nivel individual, unei clientele formate în timp, conform cererii pieței.

Se spune că mai toți militarii de carieră, pensionați, fie se apucă de agricultură, fie de apicultură. Afirmația este valabilă și în cazul familiei Diaconescu. Soțul, fost ofițer, Cristi Diaconescu, este cel care merge în pastoral, cel care duce greul pe drumurile țării, care petrece majoritatea timpului alături de albinele sale dragi, în câmp, însă creierul din spatele business-ului și interfața cu clienții și partenerii de afaceri este soția, Rodica Diaconescu, tehnician apicol și colaborator apropiat al ICDApicultură.

Într-un interviu acordat publicației noastre, cu ocazia celei de-a XX-a ediții a Târgului Național al Mierii, Rodica Diaconescu ne-a mărturisit că 2018 a fost un an „bunicel” pentru stupina pe care o conduce alături de soțul său.

În ceea ce privește discuția privind valoarea de comercializare a mierii, domnia sa recunoaște că prețul de cost s-a majorat constant, în timp ce prețul produsului finit nu a crescut de aproape șapte ani.

Diaconescu recunoaște totodată că apicultura este un business profitabil pentru familia sa, însă doar cât să aibă un standard de viață puțin mai ridicat.

Revista Fermierului: Ce a însemnat anul 2018 pentru familia de apicultori Diaconescu?

Rodica Diaconescu: Anul trecut a fost unul ca toți ceilalți pentru noi. An de an plecăm în pastoral, în luna aprilie, la rapiță, mergem la primul salcâm, la șes, apoi ne întoarcem la Vâlcea la al doilea salcâm. Stupina Diaconescu are sediul în București, însă vatra stupinei se află în Nicolae Bălcescu de Vâlcea. Pe Valea Topologului am descoperit o zonă bună cu salcâmi, o zonă foarte bună pentru mană, bună de polen, fâneață foarte multă, dar suntem nevoiți să facem și alte sortimente, astfel încât să ieșim pe piață cu produse diversificate.

Dar ca să vă răspund, 2018 a fost un an bunicel pentru afacerea noastră. În primăvara lui 2018, salcâmul a mers binișor. Doar puțin, așa, la tei, a fost ceva mai slab. Poliflora a mers și ea binișor. Nu a fost un an rău, ci unul bunicel.

R.F.: Ne-ați vorbit pe scurt despre cules, nu și despre prețul mierii. Din acest punct de vedere, ce ne puteți spune?

R.D.: Făcând pastoral, pentru a produce, un apicultor cheltuie cu carburanții, cu forța de muncă, cu transportul, procesarea, ambalarea, promovarea, participarea la târguri etc. Toate costurile de producție s-au majorat, dar prețurile mierii și ale celorlalte produse apicole le-am păstrat aceleași în ultimii 5-7 ani. N-am modificat niciun preț, chiar dacă avem cheltuieli mai mari.

R.F.: Pe cât de importante sunt pentru viața pe pământ, pe atât de sensibile la boli sunt albinele. În ultima perioadă, ați întâmpinat probleme la acest capitol? Loca americană, varroa ș.a. decimează familii întregi de albine din România.

R.D.: Noi am căutat să evităm locurile famate. Am mers în locuri mai nepoluate, în locuri mai nepopulate de familii de albine, astfel încât să nu ne căptușim cu vreo boală. Le hrănim pe mierea lor, pe păstura lor, pe polenul lor, pe tot ce aduc ele și ce este natural și, atunci, chiar nu am avut niciodată probleme.

R.F.: Ați încercat să intrați cu produsele dumneavoastră în magazinele locale, în rețelele de discount, super sau hipermarketuri?

R.D.: Noi nu producem atât de mult și nu avem atâta putere de muncă, astfel încât să ajungem să livrăm cantități mari. Noi mergem pe la târguri și reușim să vindem ceea ce producem cu ocazia acestor evenimente. Urmașii noștri nu vor să mai facă așa ceva, iar atunci noi încercăm să trăim puțin mai bine și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Sunt stupăritul și activitățile adiacente un business profitabil?

R.D.: În cazul nostru da, dar doar cât să trăim un pic mai bine, atât, nu să ne îmbogățim.

R.F.: Cu privire la cantitatea de miere polifloră, cât ați obținut anul trecut?

R.D.: Miere polifloră am obținut în jur de 20 de kilograme pe stup, dar în condițiile în care facem pastoral, alergăm cu ele, nu stând pe loc. Dacă staționăm, obținem în jur de 8-10 kilograme de miere pe stup.

Per total, în medie am obținut în jur de 35 de kilograme de miere pe stup, iar pe familie, în jur de 20 de kilograme. Noi nu ne facem niciodată un calcul total al mierii obținute. Mai înmulțim din familii de albine... Avem un stup, îl punem pe cântar și știm cât a produs, nu stăm însă să calculăm cât am obținut în total pe toată stupina.

R.F.: Optați pentru Apis Melifera sau Buckfast?

R.D.: Pe noi nu ne interesează nimic din afară. Am ales doar genetică autohtonă.

R.F.: Anul acesta, cu câte familii de albine ați rămas?

R.D.: Deținem în jur de 100 de familii de care avem mare grijă.

R.F.: Sunteți pentru asociere, pentru a vă dezvolta la comun sau individual?

R.D.: Suntem și pentru asociere, pentru că dacă nu era Asociația Crescătorilor de Albine (ACA), nu eram nici noi. Suntem pentru așa ceva pentru că au un istoric consolidat și de aceea suntem cu ei. Avem însă clienți formați și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Valorificați miere și prin asociație?

R.D.: Ne valorificăm singuri produsele, pentru că noi nu facem numai miere, ci și polen. Polenul trebuie să-l comercializăm singuri, să-l păstrăm în anumite condiții pentru că-l vindem crud. Valorificăm și păstura, lăptișorul de matcă; aceste produse nu pot fi comercializate decât individual.

R.F.: Efectul neonicotinoidelor asupra albinelor este bine-cunoscut. Ați identificat probleme de acest fel și în stupina dumneavoastră?

R.D.: Anul trecut, am avut o mică problemă - albinele rămâneau pe floarea-soarelui și acolo înțepeneau, dar dacă ai familii puternice nu este așa de mare necazul.

R.F.: Pericolul reprezentat de neonicotinoide unde credeți că a fost mai mare? La rapiță? La alte culturi?

R.D.: La rapiță, la floarea-soarelui, dar încercăm să evităm pericolele. Ni s-a întâmplat o dată, a doua oară, nu ne mai ducem acolo. Preferăm să ne ducem la o floră spontană, sălbatică și păstrăm stupii în stare bună.

Publicat în Interviu

Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) și Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) au încheiat un protocol de colaborare prin care cele doua organizații profesionale vor forma un parteneriat activ pentru promovarea și susținerea obiectivelor comune în interesul fermierilor din România, anunță reprezentanții Alianței printr-un comunicat de presă.

„Cele două organizații vor acționa împreună pentru promovarea asocierii fermierilor, folosirii de semințe certificate, promovarea agriculturii moderne, optimizării costurilor de producție și reducerea riscurilor, realizarea de proiecte, desfășurarea unor acțiuni și evenimente comune și schimbul reciproc de informații, în vederea implementării obiectivelor comune stabilite”, se menționează în documentul citat.

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) a fost înființată în anul 2017 cu scopul de a reprezenta și apăra interesele cooperativelor agricole din sectorul vegetal în relațiile cu administrația publică, autoritățile statului, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme naționale și internaționale și cu asociații internaționale echivalente, pentru susținerea și promovarea principiilor cooperatiste, precum și de a asigura, prin cooperare, serviciile necesare menite să contribuie la dezvoltarea și modernizarea mijloacelor și metodelor de creștere a eficienței economice a membrilor și de specializare și concentrare a activității cooperativelor agricole ce activează în România.

UNCSV a început cu opt cooperative agricole, membri fondatori fiind: Agrisud, Argeș Biosud, Braicoop, Dobrogea Sud, Oltenia Cereal Nord, Tinoasa, Unirea Covurlui și 15 Februarie Rotunda, cărora li s-au alăturat alte șase: Agromureșana, Agrosîrbi, Fermierul Nădlăcan, Răzeșii Moldavi și Tormac, aflându-se în continuă creștere și consolidare. Cooperativele agricole reunite în UNCSV însumează peste 350 de persoane juridice și fizice. Membrii afiliați în cooperativele agricole din uniune exploatează suprafețe între 10 ha și 3.400 ha, iar cumulat ajung la 180.000 ha.

Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) a fost fondată în anul 2012, cu obiectivul de a reprezenta o voce a industriei de semințe din România și de a asigura un dialog deschis și permanent cu toate asociațiile profesionale și patronale din agricultura românească, precum și cu autoritățile, în procesul de reglementare a semințelor certificate din țara noastră.

Membrii Alianței Industriei Semințelor din România reprezintă peste 70% din piața domestică, reunind cele mai mari companii (Advanta Seeds, Bayer, Caussade, Euralis, KWS, Limagrain, Maisadour, Monsanto, Pioneer, RAGT și Syngenta), care produc, testează și comercializează semințe de calitate, adaptate condițiilor de cultură din țara noastră, oferind soluții durabile fermierilor.

Începând cu anul 2016, AISR are ca membru onorific Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (ICDA) Fundulea, iar din luna ianuarie 2017, și Institutul de Fitotehnie Porumbeni din Republica Moldova.

AISR este din 2013 membru cu drepturi depline în cadrul Asociației Europene de Semințe - ESA, iar din 2017, al Camerei de Comerț și Industrie a Franței.

Publicat în Comunicate

Puși în fața realității prețurilor mici practicate pe piețele agricole la achiziția de produse lactate și a unei volatilități în creștere, în cadrul Forumului de Afaceri „Cooperative din sectorul lactate”, președintele Cogeca, Thomas Magnusson, a subliniat rolul crucial al cooperativelor din sector în demersurile fermierilor de a obține prețuri mai bune pentru laptele lor, respectiv nevoia de încurajare a dezvoltării acestora.

„Cooperativele specializate pe producția de lactate oferă beneficii economice unice membrilor săi fermieri, în speță debușee de piață, prețuri de achiziție mult mai competitive și venituri securizate, respectiv perspective mult mai favorabile pe termen lung”, a adăugat Magnusson.

Și premierul tehnocrat al României, Dacian Julien Cioloș, preciza la finele lunii iunie că este gata să îi ajute pe producătorii din agricultură care au ales să se asocieze și să acționeze în comun.

„Mă bucur că formele asociative în agricultură încep să se dezvolte. Sunt producători care au înțeles și cred în puterea unei voci și a unor acțiuni comune. Sunt gata să-i ajut”, scria prim-ministrul României pe pagina sa oficială de Facebook, după ce în dimineața zilei de 23 iunie 2016 a avut o întâlnire cu reprezentanții Asociației Cooperativelor din sectorul laptelui.

El a precizat totodată că întrevederea a fost „foarte bună și aplicată”, discutându-se „posibilele măsuri de sprijin pentru acest tip de forme asociative, prin valorificarea programelor europene, dar mai ales prin adoptarea unor măsuri de care este nevoie la nivel național”.

Producătorii de lapte caută soluții pentru demararea procesării materiei-prime în cadrul fermelor

Printre producătorii care s-au întâlnit cu premirul Cioloș s-au numărat reprezentanții Cooperativei TimLact Agro, din județul Timiș, ai Cooperativei Agricole Arieșul Apuseni, din județul Alba, ai Cooperativei Târnava Mare, din județul Harghita, respectiv ai Cooperativei Someș Arieș, prima de acest tip înființată după Revoluție, în zona Transilvaniei, în fruntea căreia se află Mircea Ciurea.

Fermierii caută în continuare soluții pentru a începe și procesarea în cadrul fermelor, în contextul în care prețul cu care se vinde laptele la poarta fermei este sub prețul de producție.
     
„Din acest motiv ne-am organizat în cooperative, pentru a putea să ne procesăm și produsele noastre - laptele și carnea, așa cum se întâmplă și afară, doar că grantul (n.r. - fonduri europene nerambursabile) pe care îl obținem pentru această investiție este de 50 la sută și, având în vedere decapitalizarea fermierilor, mi se pare cam puțin. Mai ales că alții care doar colectează laptele, îl procesează și îl valorifică în magazine beneficiază de granturi de 70% și chiar 90 la sută. Și am vrea și noi mai mult, cotă nerambursabilă”, afirma Mircea Ciurea.

El a mai adăugat că după eliminarea cotelor de lapte la nivelul Uniunii Europene și impunerea embargoului de către Federația Rusă, puterea de negociere a fermierilor în raport cu procesatorii a scăzut.

„Am ajuns în situația să vindem laptele la niște prețuri derizorii: aproximativ 0,90 lei pe litru; un preț foarte mic. Costul de producție este undeva la 1,1-1,2 lei – aici intră și furajele, utilajele cumpărate pe credite, dar și dobânzi, impozitele plătite către stat”, a conchis acesta.

Mai mult, producătorii vor și promulgarea mai rapidă a Legii cooperativelor, deoarece „oamenii vor să se organizeze, dar nu au un cadru legislativ”.

Totodată, producătorii și-ar dori anumite facilități fiscale pentru cooperative (de la scutirea de anumite taxe și impozite la neimpozitarea profitului reinvestit care sunt, de altfel, prevăzute în Legea cooperativelor), dar și măsuri concrete pentru atragerea tinerilor către domeniul agriculturii.

2015: Procesatorii români de lapte au achiziționat cu 7,8 la sută mai puțin lapte autohton

În comparație cu 2014, anul trecut, cantitatea de lapte de vacă achiziţionată de unităţile procesatoare de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare a scăzut cu 77.356 tone (-7,8%).

Potrivit INS, cantităţile de lapte brut procesat din alte specii au crescut în anul 2015 faţă de anul anterior, producţia de lapte de capră remarcându-se cu o creştere cu 12,2%.

De asemenea, cantitatea de lapte brut importat a crescut, în anul 2015 faţă de anul 2014 cu 23.782 tone (+30,7%).

În 2015, producţia principalelor produse lactate a manifestat o tendinţă ascendentă, cea mai mare creştere a producţiei având loc la smântână de consum, cu 8.739 tone (+14,9%).

Majorări semnificative ale producţiei în anul 2015 faţă de anul precedent pot fi menţionate la: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut şi altele), cu 24.522 tone (+14,8%), brânzeturi (inclusiv urdă) cu 6.996 tone (+9,4%), unt cu 608 tone (+5,7%), lapte de consum cu 9.045 tone (+3,6%). Evoluţia cantităţii de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă (84,7% din producţia totală de brânzeturi) s-a menţinut în aceeaşi tendinţă ascendentă.

Anul trecut, producţia de lapte praf şi cea de brânză topită au scăzut cu 1422 tone (-36,1%), respectiv cu 24 tone (-0,3%).

Cele mai mari cantităţi de lapte de vacă s-au colectat în regiunile Centru (37,1%), Nord-Est (22,7%) şi Nord-Vest (15,9%).

Laptele de consum s-a produs cu preponderenţă în regiunile Centru (46,7%), Nord-Est (peste 17,0%), Nord-Vest (16,2%) şi Vest (peste 10,0%).

Regiunile Centru, Bucureşti-Ilfov şi Sud-Muntenia deţin peste 75,0% din producţia de produse lactate proaspete (smântâna şi laptele acidulat).

Cele mai mari cantităţi de unt s-au produs în regiunile Centru (45,5%), Vest (peste 24,0%), Nord-Vest (14,5%) şi Nord-Est (12,7%).

Brânza s-a produs, îndeosebi, în regiunile Centru (36,2%), Nord-Est (21,5%), Nord-Vest (18,4%) şi Sud-Muntenia.

Publicat în Zootehnie

Publicitate

Revista Fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Revista