capre - REVISTA FERMIERULUI

Cele de mai jos mi le-a zis, aseară târziu, după ce-a terminat munca la fermă, Eliana Dinuț, o tânără în vârstă de 30 de ani, care, împreună cu soțul, Costel (și el tânăr, 40 de ani), după ce-au muncit printre străini, s-au întors acasă, în 2014, și toți banii strânși acolo în șase ani i-au investit în vaci. Câți or mai fi în țară ca ei? Probabil că mulți au muncit peste hotare și au revenit pe meleagurile natale încercând să-și încropească o afacere, cu speranța unei vieți decente acasă. Numai că dezamăgirea își face loc printre toți acești gospodari.

„Speranțele noastre s-au năruit. Abatorul mobil era singura noastră șansă de a ne valorifica produsele. Era ca o gură de aer. În situația noastră sunt mulți crescători de animale din toată țara. Cel mai apropiat abator de ferma noastră este la de 200 kilometri distanță. Ne-am dus animalele acolo, ne plătea vițelul cu un preț de nimic, n-a meritat să batem atâta drum. Laptele îl dăm la viței. Dacă facem produse din lapte, nu ni le cumpără nimeni, nici la piață în oraș, că n-are lumea bani, preferă să dea un leu pe iaurtul de la supermarket, decât să-mi dea mie 5 lei pe iaurtul obținut din lapte de la vaci crescute pe pășune. Asta e puterea de cumpărare în toată România. Am lucrat și cu o fabrică de lapte, situată la vreo 100 de kilometri de fermă. Ne dădea 80 de bani pe litru, duceam noi laptele la fabrică, nici transportul nu ni-l scoteam. Noi cum ne vom valorifica produsele în astfel de condiții? Este un păcat că pe noi, tinerii fermieri, nu ne ajută statul român.”

Când s-a întors din Norvegia, familia Dinuț a luat-o de la zero, la Ciupercenii Vechi, un sat care aparține de orașul Calafat, din județul Dolj. Cei doi tineri soți și-au cumpărat 32 de vaci, cu viței. Azi, în fermă sunt 140 de taurine din rasa Bălțată Românească (vaci la muls, juninci și viței). Grajdul n-arată ca afară, e mai mult un foișor/pavilion, dar soții Dinuț au reușit să închirieze de la primărie o sută de hectare de pășune, unde animalele se simt și se hrănesc bine.

Din ce trăiește tânăra familie de fermieri? În niciun caz din ferma de vaci! Din credite la bănci, pe care tinerii fermieri le-au făcut tot pentru agricultură. Și-au luat utilaje, la început second-hand, apoi noi, tractoare, remorci, cositori și alte echipamente cu care fac prestări servicii pentru alți fermieri din zonă. Se descurcă așa până reușesc să se bucure de viața de crescători de animale. Pentru că, da, sunt ambițioși și muncitori și cred în viitorul fermei de vaci.

Abatoare mobile, nici la munte, nici la câmpie

Pe la începutul anului trecut, crescătorii de animale au fost încurajați de fosta guvernare să depună proiecte pentru abatoare mobile, finanțate de AFIR prin subMăsura 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, din PNDR 2020. Crescătorii au cheltuit sume consistente. „Am cheltuit bani pentru consultanța proiectului, pentru cumpărarea terenului pe care să punem abatorul mobil, au fost cheltuieli cu îngrădirea, cu energia electrică, să o aducem la terenul respectiv. Bani pierduți”, mi-a zis, decepționată, Eliana Dinuț, adăugând că își făcuseră planuri, ea și încă patru fermieri împreună cu care a pus bazele Cooperativei Agricole Eliana Dev. Abia așteptau să-și cumpere un abator mobil cu ajutorul banilor europeni, care... n-au mai fost.

Atât Eliana Dinuț, cât și ceilalți crescători care și-au pus speranța în abatorizarea animalelor în unități mobile s-au supărat că statul ajută pe acest segment zonele montane. Aici, e o altă problematică, mai complexă. Zona montană chiar trebuie sprijinită. Pe scurt, un produs se obține mai greu și cu costuri mai mari la munte, comparativ cu același produs obținut la șes. Iar toți fermierii știu asta. Și totuși se necăjesc, pentru că e posibil să aibă dreptate: dai mai mult unora, însă dă-le ceva și celorlalți, potrivit cu activitatea și cheltuiala pentru aceasta.

Doar că, din nefericire, nici cei de la munte, nici cei de la câmpie nu vor avea parte de abatoare mobile, cel puțin nu pe banii Uniunii Europene ori ai statului nostru.

Oros: „Nu există abator mobil!” Zău?

Așa cum am scris ieri, 4 martie 2020, în Revista Fermierului, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole, finanțate prin subMăsura 4.2 din PNDR 2020. Noutatea anunțată de AFIR este că se finanțează abatoarele de mici dimensiuni din zona montană, rata sprijinului public nerambursabil fiind de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și de 40% pentru întreprinderi mari. Valoarea finanțării acordate este de maximum 300.000 de euro și poate cuprinde și investiții în procesarea cărnii abatorizate, măsura având o alocare estimativă de 6.896.879 de euro.

Atenție, se dau bani zonei montane, dar pentru abatoare de mici dimensiuni, nu pentru abatoare mobile! Ca să nu mai socotim și să punem în balanță costurile cu construcția unui abator normal, comparativ cu cele pentru unul mobil.

De altfel, ministrul Adrian Oros, la o recentă întâlnire cu crescătorii de animale le-a spus că schema de ajutor de stat pentru abatoare mobile nu avea niciun leu bugetat. „Vi s-a spus o prostie, că vor fi abatoare mobile. Nu există abator mobil. Niciodată serviciile veterinare, în nicio țară din Europa, nu vor aproba abatoare mobile. Pot fi abatoare de mici capacități, în anumite zone unde animalele au acces mai greu, dar nu abatoare mobile”, a afirmat oficialul.

Așa să fie? Din ce-am auzit și ce-am văzut, pe glob există și funcționează abatoare mobile. Altfel de ce-ar s-ar mai construi asemenea unități de abatorizare, dacă n-ar avea cumpărători?

Un exemplu îl avem în România (am scris și noi, vezi aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/zootehnie/item/4330-unitati-de-abatorizare-si-procesare-mobile-pentru-carne-si-lapte.html), la Brașov, unde Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental a demarat împreună cu DSVSA din localitate un proiect complex care include și un abator mobil, în care, în condiții sanitar-veterinare sigure, se pot sacrifica trei specii de animale – ovine, bovine și suine –, în zile separate, putându-se comercializa 7 zile din 7 carne proaspătă către consumatori. Costurile pe care gospodarii care creșteau câteva animale le aveau cu transportul până la un abator autorizat, eventual într-un alt județ, erau descurajante, astfel încât preferau să nu mai vândă carnea. Conceptul gândit de ACVBR-SIM schimbă această situație.

Și atunci, care e adevărul? Sanitar-veterinarii nu le autorizează sau buzunarele statului sunt goale? Și mai am exemple de abatoare mobile care funcționează în țara noastră, care prestează servicii și pentru alții, nu doar pentru proprietarii lor, cumpărate de fermieri, pe banii lor.

Eliana Dinuț, pentru că de la discuția cu ea am pornit să scriu acest text, este tânără, a muncit peste granițe, s-a întors și a investit în economia țării în care s-a născut. Ca ea sunt mulți, prea mulți. Ce faci tu, statule, tu, politicianule, tu, autoritate, pentru „ăștia” care-ți alimentează buzunarele?

Foto: Eliana Dinuț (arhiva personală)

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru investiții în procesarea sau marketingul produselor din sectorul agricol, finanțate prin subMăsura 4.2 din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), pe pagina de internet: www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională.  Aprilie este perioada estimată pentru depunerea proiectelor pe sM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, care are o alocare estimativă de 6.896.879 euro.

Noutatea principală este că se prevede strict finanțarea abatoarelor de mici dimensiuni din zona montană. Prin subMăsura 4.2 rata sprijinului public nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și de 40% pentru întreprinderi mari. Valoarea finanțării acordate prin intermediul subMăsurii 4.2 pentru abatoarele de mici dimensiuni din zona montană este de maximum 300.000 de euro și poate cuprinde și investiții în procesarea cărnii abatorizate.

Perioada de consultare publică este de zece zile calendaristice de la data publicării pe site a versiunii consultative aferente Ghidului solicitantului pentru subMăsura 4.2. Toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., până la data de 14 martie 2020.

În link, calendarul orientativ al sesiunilor pentru depunerea de proiecte PNDR pentru anul 2020: https://revistafermierului.ro/finantari/item/4340-afir-sesiuni-de-depunere-proiecte-pndr-2020.html

Publicat în Știri interne

Producătorii din mediul rural care pun în valoare materiile prime locale reprezintă un pilon important pentru economia rurală, pentru bunăstarea comunităților din care fac parte. În acest sens, autoritățile locale sunt implicate în identificarea produselor care pot deveni branduri locale și în acordarea de sprijin necondiționat producătorilor locali, cum este cazul Asociației „Produs de Cluj”, a cărei activitate este finanțată și susținută de Consiliul Județean Cluj.

Femeia, „stâlpul casei”

În viața satului tradițional, femeia era „stâlpul casei”, ea ocupându-se de creșterea și educarea copiilor, de hrana cea de toate zilele și de îmbrăcămintea tuturor membrilor familiei. Din mâinile femeii ieșeau diverse țesături, covoare și costume populare. Astăzi, poate că femeia nu mai stă la războiul de țesut, însă în mod sigur are un rol important în afaceri, în comunitate și, nu în ultimul rând, în casă.

În Asociația „Produs de Cluj” sunt multe femei și numeroase mici afaceri de familie în care femeia are o implicare majoră. Și, pentru că martie este luna în care sărbătorim femeia, iată câteva exemple de femei ambițioase, puternice, mame și soții extraordinare.

„Am fost nevoită să preiau conducerea fermei după ce am rămas singură. Atunci am avut de ales între a continua ceea ce începusem împreună cu soțul meu și să duc mai departe moștenirea familiei sau să mă complac în statutul de văduvă și să nu fac nimic. Am decis că cei care au muncit înainte în ferma aceasta ar fi dezamăgiți, copiii mei ar putea crede că femeile sunt bune doar în bucătărie și să aibă grijă de urmași, așa că am pus mâna și mintea la treabă și am mers mai departe”, povestește Aurora Gânscă, originară din Mănăstireni, județul Cluj. Doamna are în grijă astăzi o exploatație de aproximativ 1.000 de oi, 150 de capre, 20 de vaci, câteva zeci de porci, inclusiv din rasa Mangalița. De asemenea, Aurora Gânscă produce, după rețete proprii, caș, brânză de burduf, telemea, urdă, cârnați, pastramă, caltaboși, jumări, slănină. A urmat cursuri de specializare în management și agricultură ecologică la Hanovra, în Germania, unde a învățat să folosească mai mult lumina naturală în saivanele oilor, construite cu panouri transparente.

Ildiko Kepes, din Turda, este o altă doamnă din Asociația „Produs de Cluj”, care este la a treia generație de apicultori. Și pregătește a patra generație care să ducă mai departe ferma de familie, prin Kinga, fiica sa. În apicultură se merge pe tradiție și pe abilități moștenite sau transmise, iar Ildiko Kepes și soțul său au profitat din plin de experiența înaintașilor. Împreună, produc și comercializează miere și alte produse apicole prin magazinul propriu și în târgurile destinate producătorilor. „Indiferent de florile din care au cules albinele polenul, mierea este superioară, este perfectă. Singura condiție este să fie produsă de albine. Noi avem stupina noastră, o plimbăm prin țară la cules de polen. Clujul nu este un județ unde să existe sute de hectare de culturi de rapiță sau floarea-soarelui, așa că producem o varietate destul de mare de miere”, spune Ildiko Kepes, adăugând că, pe lângă producția de miere, a ales să răspundă cererii tot mai ridicate de polen, propolis sau energizante pe bază de produse apicole.

O altă femeie care a ales drumul afacerilor rurale este Anca Șerpar. Ea a început să cultive lavandă în urmă cu aproape zece ani. A depus un proiect pe fonduri europene și a pornit afacerea de familie. A ajuns de la 5.000 de plante pe 2.200 de metri pătrați să aibă o cultură de 20.000 de plante, cu aproape 70 de specii de lavandă, pe un hectar și doi ari, aflată pe partea dreaptă a drumului către faimosul castel Banffy, din Bonțida. „Producem uleiuri, săpunuri, lumânări, pernuțe umplute cu boabe de lavandă pentru cei mici, săculeți de lavandă care îndepărtează moliile și dau un miros plăcut interiorului dulapului. Avem aproximativ 20 de produse, toate realizate din plantele cultivate de noi. Practic, plantele noastre sunt valorificate în procent de 100%, nimic nu se aruncă, totul are o întrebuințare”, arată Anca Șerpar, care și-a numit ferma de familie „Lavandă by Lola”.

Județul Cluj are 19 atestate de produs tradițional, un atestat de produs rețetă consacrată, iar 52 de produse au dobândit mențiunea de calitate facultativă produs montan. Arealul județului Cluj se află în aria geografică aprobată la Comisia Europeană pentru băutura spirtoasă „Pălincă”, un produs care, din anul 2018, este înregistrat ca Indicație Geografică.

Asociația „Produs de Cluj” a luat ființă la sfârșitul anului 2010, fondatori fiind Consiliul Județean Cluj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj (CJCPCTC) și Agro Transilvania. Mai apoi, locul CJCPCTC a fost luat de Şcoala Populară de Artă „Tudor Jarda”. Cel mai mare sprijin îl acordă Consiliul Județean Cluj, care finanțează și susține activitatea asociaţiei.

Înfiinţarea acestei organizaţii a fost determinată de nevoia, conştientizată de autorităţile locale, de a crea un cadru legal prin care micii meşteşugari şi producătorii clujeni, păstrători ai tradițiilor populare și culinare clujene, să fie sprijiniţi în demersul lor de a păstra şi perpetuua patrimoniul cultural rural clujean.

Prin acţiunile sale, Asociația „Produs de Cluj” contribuie la dezvoltarea şi promovarea micilor întreprinzători, cu precădere a celor din mediului rural, asigurându-le reprezentarea la nivel național şi internațional. Prin facilităţile acordate, micii meşteşugari şi fermieri din zonele rurale sunt sprijiniţi să păstreze tradiţiile, să rămână aproape de sat, iar împătimiții de autentic și tradițional au șansa de a-și prezenta și vinde produsele, contribuind astfel la creșterea şi dezvoltare economiei locale.

La sediul MADR, târg „Produs de Cluj”, 5 – 8 martie 2020

Ministerul Agriculturii susține conceptul de lanț scurt, în cadrul căruia producătorul se întâlnește direct cu consumatorul, fără intermediari. Prin urmare, în perioada 5 – 8 martie 2020, curtea MADR găzduiește o expoziție cu vânzare de produse agroalimentare românești din zona Clujului, manifestare organizată în parteneriat cu Consiliul Județean Cluj, prin intermediul brandului „Produs de Cluj”, aceasta fiind prima dintr-o serie de astfel de acțiuni ce urmăresc promovarea tradițiilor locale din diferite regiuni ale României.

Prin astfel de evenimente, Ministerul Agriculturii dorește să evidențieze importanța valorificării materiei prime autohtone care poate genera valoare adăugată prin prelucrarea acesteia, în vederea înregistrării și recunoașterii produselor agroalimentare românești pe plan național și european.

Chiar în inima Bucureștiului, vizitatorii au ocazia să descopere gustul bucatelor ardelenești, realizate după rețete tradiționale, având în vedere că la evenimentul dedicat produselor din județul Cluj participă 40 de producători și meșteri populari artizani. O gamă variată de produse agroalimentare va umple curtea sediului Ministerului Agriculturii, cum ar fi: produse lactate montane, produse din carne, miere, dulcețuri, sucuri naturale, turtă dulce, pâine, prăjituri și ciocolată de casă, conserve din legume și vinuri. Având în vedere că luna martie este dedicată femeilor, de la târg nu vor lipsi cadourile tradiționale realizate de meșteri artizani, precum obiecte de artizanat, costume populare specifice zonei și accesorii aferente acestora, bijuterii lucrate manual, articole de marochinărie, produse cosmetice bio și produse pe bază de lavandă. Pe parcursul celor patru zile ale târgului, atmosfera va fi animată de spectacole folclorice specifice zonei Văii Someșului.

Ministrul Agriculturii Adrian Oros va deschide oficial evenimentul, joi 5 martie, la ora 1100. Programul de vizitare al târgului „Produs de Cluj” este în perioada 5 - 8 martie 2020, între orele 1000 – 1800.

Foto: Produs de Cluj

Publicat în Eveniment

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că au fost stabilite cuantumurile aferente Ajutoarelor Naționale Tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal și zootehnic, pentru anul de cerere 2019. Valoarea totală a plafonului este de 246.232.400 de euro, iar banii sunt asigurați de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii (MADR).

Astfel, prin hotărâre de guvern au fost aprobate următoarele sume pe care le primesc producătorii agricoli pentru anul de cerere 2019:

- ANT 1 pentru culturi amplasate pe teren arabil: 13,3202 euro/ha (plafon 93.831.650 de euro);

- ANT 2 și ANT 3 pentru in și cânepă pentru fibră: 8,9570 euro/ha (plafon 6.050 de euro);

- ANT 4 pentru tutun: 1.569,4413 euro/ha (plafon 1.656.200 de euro);

- ANT 5 pentru hamei: 400,2599 euro/ha (plafon 92.400 de euro);

- ANT 6 pentru sfeclă de zahăr: 73,8219 euro/ha (plafon 1.667.050 de euro);

- ANT 7 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector lapte: 17,7220 euro/tonă (plafon 20.376.400 de euro);

- ANT 8 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector carne: 69,1109 euro/cap (plafon 85.631.700 de euro);

- ANT 9 Schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine: 4,7157 euro/cap (plafon 42.970.950 de euro).

Plățile pentru Ajutoarele Naționale Tranzitorii în sectorul vegetal și zootehnic se fac în lei, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2019 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 octombrie 2019.

APIA reamintește că, în perioada 16 octombrie – 29 noiembrie 2019, au fost autorizate plăți în avans aferente Campaniei 2019 în sumă de 1,319 miliarde de euro, reprezentând cea mai mare sumă autorizată la plata în avans începând cu Campania 2009, anul în care a fost acordată pentru prima data plata în avans.

De asemenea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură informează că, începând cu 2 decembrie 2019 și până în prezent, pentru efectuarea plăților regulare aferente anului de cerere 2019 au fost autorizați 759.466 de fermieri (90% din numărul fermierilor eligibili la plata regulară), suma totală ajungând la 690,98 milioane de euro, distribuită astfel:

- 598,32 milioane de euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA);

- 77,30 milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- 15,36 milioane de euro cofinanțare de la Bugetul Național.

Publicat în Finantari

Cu aproximativ o lună înainte ca inițiativa legislativă (Pl-x 798/2015) de modificare și completare a Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare să fie trimisă înapoi pentru modificare (demers taxat dur de Pro Agro), crescătorii de ovine se plângeau la „Sărbătoarea oieritului” din Ciugud că super și hipermarketurile au blocat dezvoltarea sectorului.

În opinia dr. Horia Moruțan, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine din județul Alba și vicepreședintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România, este nevoie de reactivarea vechilor piețe agroalimentare, locații în care crescătorii să-și poată vinde într-un mod civilizat produsele.

El este de părere totodată că marile rețele de retail își pot construi hipermagazinele și în afara orașului, iar românii să nu mai cumpere toate produsele ieftine venite din afara țării.

Moruțan a făcut inclusiv o comparație între ceea ce a însemnat sectorul creșterii ovinelor înainte de 1989 și în prezent și a pus declinul pe seama importurilor și intereselor individuale și de grup.

„Oaia, în acest moment, nu mai este rentabilă. Înainte de 1989 erau trei producții: lână, lapte și carne, iar în acest moment, lâna este gratis, nu acoperă nici măcar tunsul. Laptele, din cauza lipsei forței de muncă și a intrării pa piața noastră a tot felul de brânzeturi care, de cele mai multe ori nu sunt din lapte și la prețuri derizorii, cele de calitate sunt pe cale de dispariție. Rămâne mielul, produs pe care îl vindem foarte greu și la prețuri derizorii”, a spus dr. Horia Moruțan. „Creșterea ovinelor are nevoie de piață de desfacere, în primul rând. Noi trebuie să ajungem să vorbim de oaie, de miel, de brânză, nu neapărat de strategii, de genetică ș.a.m.d. Noi trebuie vechile piețe cumva să le reactivăm, iar omul să-și poată vinde într-un mod elegant și civilizat toate produsele. Trebuie să fim atât de inteligenți încât, chiar dacă suntem în UE, să nu mai lăsăm să intre în țara noastră tot «rahatul» țărilor din lume, iar produsele noastre să dăiunuie, să fie pe piața românească. (...) Este în afara legii firii să umplem orașele de hipermarketuri. În afara orașului poate fi plin de astfe de magazine. Având o astfel de politică și lăsându-le să intre în inima orașelor, atunci clar că este deja un prim prejudiciu adus producătorilor interni”.

Un cui împotriva supermarketurilor are și Adrian Botiș, fost electrician de profesie, actualmente crescător de caprine Saanen. Și el susține reactivarea piețelor agroalimentare de unde români își pot achiziționa produse de calitate.

„Eu nu vând în magazine, ci mă duc la piață. Este greu la piață, pentru că românul merge în supermarket de unde își cumpără de toate și la o calitate mult mai joasă. Asta este. Poate cu timpul ne vom da seama, vom merge la piață și vom cumpăra produse naturale de la oameni care fac ceva din pasiune și ceva natural, sănătos”, a spus Botiș cu ocazia „Sărbătorii oieritului” de la Ciugud.

Pl-x 798/2015, redistribuirea justă a valorii adăugate pe întregul lanţ alimentar

Federaţia Națională Pro Agro anunța în urmă cu câteva zile că îşi manifestă îngrijorarea faţă de modul în care plenul Camerei Deputaţilor decidea să se raporteze la această iniţiativă legislativă, prin retrimiterea sa la comisia de specialitate şi considera că aceia care au hotărât astfel, s-au poziţionat total greşit şi trebuie să-şi asume faptul că nu au acţionat în concordanţă cu interesele producătorului român.

„Faptul că textul a fost dezbătut de șase ori în Comisia de Agricultură, alături de toate părtile implicate, pentru Federaţia Națională Pro Agro a reprezentat o garanţie a respectării dreptului la opinie al tuturor”, se preciza în documentul de presă.

Potrivit conducerii Pro Agro, inițiativa legislativă în cauză are un singur mare obiectiv, și anume redistribuirea justă a valorii adăugate pe întregul lanţ alimentar, încercând să corecteze anumite inechităţi între diferitele verigi.

„Trebuie să înţelegem cu toţii că producătorul român nu poate continua să facă toate eforturile pentru a furniza marii reţele de comercializare produse de calitate superioară, fără a fi remunerat în consecinţă, iar consumatorul român nu poate nici el continua să nu cunoască în detaliu ceea ce cumpără. Lanţul alimentar se află, la ora actuală, într-un dezechilibru major cu impact direct asupra «extremelor lui», producătorul şi consumatorul”, au mai spus cei de la Pro Agro.

În plus, mai afirmă ei, această iniţiativă vine să completeze eforturile şi demersurile Ministerului Agriculturii în direcţia constituirii formelor asociative pentru comercializare - grupuri, organizaţii de producători, cooperative agricole. Iniţiativa este, în esenţă, parte a politicii de susţinere a asocierii, mai spun cei din Federaţia Națională Pro Agro.

„Degeaba încercăm noi, organizaţiile reprezentantive, să organizăm filierele de produs, degeaba încercăm să-i determinăm pe agricultori ca numai împreună îşi pot consolida poziţia pe lanţul alimentar, dacă legiuitorul nu vine şi el în întâmpinarea intereselor lor. Sperăm ca cei care au decis retrimiterea iniţiativei înapoi la comisia de specialitate să realizeze importanţa unei astfel de reglementări şi faptul că politica de încurajare a asocierii producătorilor este incompletă în absenţa unor atare prevederi. Federaţia Națională Pro Agro ar dori să cunoască motivele care au stat la baza acestei decizii, acceptă că textul poate fi îmbunătăţit, mizează în continuare pe sprijinul legiuitorului şi rămâne deschisă oricărei iniţiative menite să asigure producătorului agricol român locul pe care îl merită pe lanţul alimentar”, se mai preciza în comunicat.

Retailerii nu erau mulțumiți de forma pe care o luase Legea 321 încă de la finele lunii aprilie. Decizia din 10 aprilie, previzibilă?

Forma pe care a luat-o Legea 321 (a supermarketurilor) după ce a trecut de Comisia de resort din Camera Deputaților (for decizional) îi nemulțumea pe retaileri încă de la finele lunii trecute, cu mult înainte de trimiterea Pl-x 798/2015 în plen, fapt care i-a determinat pe mulți să creadă că lobby-ul marilor retaileri funcționează.

Aceștia considerau că prezența a 51 la sută produse românești la raft este una discriminatorie față de altele care provin din state membre ale Uniunii Europene (UE), fapt care ar putea genera inclusiv acțiuni de infringement asupra țării noastre, declara pentru Revista Fermierului Florin Căpățână, vicepreședinte AMRCR, director relații instituționale și dezvoltare durabilă, Carrefour.

Oficialul AMRCR recunoștea totodată că asociația pe care o reprezintă a încercat modificarea amendamentelor aduse actului normativ, inclusiv abrogarea sa și prin propunerea creării unuia nou, lege care să pornească pe baze noi, „de la alte premise”, demers care s-a soldat însă cu un eșec. Cel mai „fierbinte cartof” pentru marii comercianți îl reprezintă prezența la raft a nu mai puțin de 51 la sută produse agroalimentare românești, pe tot parcursul anului, excepție făcând  situațiile speciale în care nu se poate respecta procentajul stabilit, de exemplu în lunile de iarnă.

Nici definirea OIPA nu-i mulțumește pe retaileri.

„Întreaga lege i-a nemulțumit pe marii comercianți. Noi chiar aveam un amendament depus care se numește abrogarea Legii 321. Am cerut să facem o nouă lege în care să plecăm de la alte condiții și de la alte premise; nu ne-a auzit nimeni”, preciza pe atunci Căpățână. „Cele mai contestate amendamente aduse Legii 321 au fost cele cu 51% (n.r. - prezență la raft a produselor românești), definiția organizațiilor interprofesionale de genul OIPA care, Dumnezeu să mă ierte, n-au ce să caute într-o lege de comercializare a produselor agroalimentare. N-avem cum spune că eu voi negocia vreodată cu vreo OIPA. Noi nu avem organizații profesionale de producători adevărați, darămite interprofesionale”.

În plus, mai aprecia el, parlamentarii din Comisia de resort a Camerei Deputaților nu au solicitat/efectuat un studiu de impact cu privire la efectele generate de nerespectarea amendamentelor aduse Legii 321, efecte care se pot concretiza inclusiv prin suspendarea activității pentru șase luni de zile a retailerului care nu a urmat întocmai condiția prezenței a 51 la sută produse românești la raft.

„Ce facem? Concediem oameni? Ce facem cu marfa? Ce vină are, de pildă, CrisTim că nu am legume de la Vlad Gheorghe tot anul? Eu închid magazinul, concediez oamenii, creăm o problemă socială, creăm o problemă economică legată de TVA, legată de plata taxelor și impozitelor, de bonuri de masă la angajați... Nimeni n-a vrut să vadă dincolo de asta”, preciza oficialul AMRCR. „Pentru ei (n.r. - parlamentari) n-a contat niciun argument. Primul argument logic ar fi fost următorul: vreau un studiu de impact. Și asta pentru că 51% este discriminatoriu față de ceilalți. Atenție – trăim într-o țară membră a UE. Nu poți spune 51 la sută produse românești la raft, cât am fi noi de români. Mai bine n-o dădeau așa, pentru că există un risc, la un moment dat, să zică cineva: alo, România, păi ce faceți? Îi discriminați pe ceilalți din UE? I-am spus președintelui: gândiți-vă bine când când afirmăm lucruri de genul acesta pentru că este păcat”.

Marii retaileri recunoșteau că nu știu ce vor face dacă Legea 321 trece de plenul Camerei Deputaților, așa cum este ea în forma actuală. Căpățână ajungea până într-acolo încât să afirme că se dorește plecarea marilor lanțuri de magazine din țara noastră.

„Cred că se dorește plecarea acestor lanțuri din România. (...) Sunt de acord să avem produse românești, dar de ce 51% și nu 88 la sută? Sunt lanțuri de magazine care, în politica lor, lucrează cu firmele de afară. Pe ei nu-i poți obliga printr-o lege. Eu nu vreau să spună cineva că România ar trebui să intre în infrigement”.

10 mai 2016 – Pl-x nr.798/2015 înapoi la Comisie pe motiv că a apărut sub formă de inițiativă legislativă și nu de amendamente

În urma primirii raportului favorabil de la Comisia pentru agricultură din Camera Deputaților, la data de 3 mai a.c., inițiativa legislativă Pl-x nr.798/2015 de modificare a Legii 321/2009 a fost înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților. În urmă cu trei zile, mai exact pe 10 mai 2016, moment în care ar fi trebuit să se dea votul final, deputatul PSD Pâslaru Florin Costin a cerut retrimiterea proiectului înapoi, la Comisia pentru agricultură, conform Active News.

Potrivit spuselor deputatului, proiectul de lege a fost retrimis la discuții pe motiv „pe procedură”, „având în vedere că pe traseu, mult mai vechi introduse pe traseul legislativ, există alte trei legi (n.r. – proiecte legislative) și că acest proiect de lege a fost înaintea altora care au fost ținute la sertar, mai mult decât atât, s-au luat din acele proiecte de lege care, repet, au fost dinainte, s-au luat 90% din text. Noi am fi dorit să vină ca amendamente, nu ca un nou proiect de lege. Pentru acest lucru, vă trimit... vă propun retrimiterea acestei propuneri legislative la comisie”, afirma Pâslaru, în speach-ul susținut de la tribuna Camerei Deputaților. Voturile pentru întoarcerea la Comisie a proiectului de act normativ pentru o lună de zile au fost 143 pentru, 66 împotrivă, respectiv trei abțineri.

Inițitiva legislativă blocată în Parlament prevedea amenzi de 150.000 de lei, cât și faptul că autoritățile pot închide supermarketul pentru o perioadă de până la șase luni, în funcție de abateri, dacă acestea sunt repetate sau dacă cer producătorilor comisioane și le facturează servicii, adică taxele de raft. Eliminarea acestor taxe e contestată de marile lanțuri de magazine care spun că acestea reprezintă costuri de marketing, de promovare a produselor.

Publicat în Piata agricola

newsletter rf

Revista