carne - REVISTA FERMIERULUI

Executivul de la București a aprobat, joi, 2 aprilie, o hotărâre pentru completarea art. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, prin care s-a alocat pentru anul 2020 suma de maximum 54.048 mii lei, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii.

Din suma totală alocată, care se acordă sub forma serviciilor subvenționate, prestate de către societăţile de ameliorare recunoscute de către Agenția Naţională pentru Zootehnie, 25.012 mii lei este pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 29.036 mii lei pentru speciile ovine şi caprine.

Ajutorul de stat se acordă pentru acoperirea costurilor pentru următoarele servicii:

  • întocmirea şi menținerea registrelor genealogice, servicii pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 100% din costuri;
  • efectuarea testelor de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului, cu excepţia controalelor efectuate de proprietarul şeptelului şi a controalelor de rutină cu privire la calitatea laptelui, pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 70% din costuri.
Publicat în Zootehnie

Clubul Fermierilor Români solicită ca toate lanțurile de retail să ia măsuri similare cu supermarketul Kaufland, transformând riscurile economice actuale în oportunități de dezvoltare a unui parteneriat solid și durabil cu furnizorii lor de produse agroalimentare, în beneficiul cetățenilor.

„Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă salută și își exprimă aprecierea pentru inițiativa Kaufland de modificare unilaterală a termenelor de plată contractuale pentru furnizorii săi de produse proaspete de la 7 zile la 3 zile și pentru alte produse de la 30 de zile la 7 zile. Acțiunea vine în sprijinul direct al fermierilor producători și al procesatorilor de produse agroalimentare, ajutând la menținerea unui cash-flow stabil al firmelor furnizor în această perioadă complexă din punctul de vedere al resurselor materiale și financiare, facilitând totodată asigurarea stocurilor de marfă și accesul populației la produse alimentare”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Măsura Kaufland este în vigoare până la sfârșitul lunii aprilie 2020, fiind aplicabilă inclusiv pentru facturile înregistrate deja la supermarket și care vor beneficia de aceeași reducere de termen de plată.

Clubul Fermierilor Români este o asociație non-profit și neguvernamentală, care promovează interesele fermierilor din România. Membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și bunele practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu. Obiectivul principal al Clubului este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare și elaborare a reglementărilor europene și naționale în domeniul agricol, cu scopul de a crește performanța fermierilor din România.

Publicat în Știri
Vineri, 28 Februarie 2020 00:01

Uniţi, vom fi mai puternici!

Dumitru Manole, fermier – Amzacea, județul Constanța:

Plafonarea subvențiilor este o problemă comună fermierilor mari și mijlocii. În contextul în care se conturează, contribuind și organizațiile, Planul Național Strategic 2021-2027, fermierii vor ca toți factorii decidenți să țină cont și de nevoile acestor ferme care s-au creat cu multă muncă și în mulți ani. Pentru a se dezvolta însă, agricultorii români trebuie să înțeleagă că trebuie să se oprească din a mai vinde materia primă și să înceapă a produce produse finite care aduc plusvaloare.

Începând cu 2007, o parte a ţărilor din Europa de Est a fost discriminată. Când spun „discriminată”, mă refer la plata unică pe suprafaţă. Dacă pentru exploataţiile agricole, şi dau nişte nume la întâmplare, din Franţa, Italia, Germania, plata unică pe suprafaţă, după datele mele mai vechi, este probabil peste 350 de euro pe hectar, în România, cel puţin în anul care a trecut, am primit 102,60 euro pe hectar, o diferenţă de vreo 200 de euro pe hectar. Mi se pare total anormal să discutăm de plafonarea plăților, în condiţiile în care şi aşa noi am luat ca plată unică pe suprafaţă mai puţin în cei 12 ani la care ne referim. O soluție este să rămână cel puţin aceeaşi sau, dacă nu, să primim şi noi aceeaşi subvenţie pentru plata unică pe suprafaţă pe care au primit-o celelalte ferme din Uniunea Europeană. Nu mă refer la o ţară, ci la toate celelalte, deoarece între toate cele 27 trebuie să fie egalitate. Acum găsim iar o hachiţă, plafonarea. De ce?

Legat de cum ar trebui procedat în perioada următoare ca fermierii să reuşească să fie competitivi pe o piaţă europeană şi mondială unde concurenţa este deosebit de acerbă, nu trebuie să uităm că schimbările climatice nu se termină de mâine şi că o să trăim în condiţii climatice normale. Hai să lăsăm birocraţia asta, să fixăm arealele geografice la care aplicăm proiectele de irigaţii, nu mai spun altceva, nici reabilitare, nici modernizare. Hai să ne punem mintea la contribuţie, să vedem unde avem arealele. Acum toate sunt în pericol, dar cele care au avut indicele de ariditate cel mai ridicat sunt din ce în ce mai alunecoase și nici nu mai au indice pe scara indicelui de ariditate. Şi atunci hai să mergem în aceste zone, dar repede. Am dus toate proiectele astea cu irigațiile, le-am aruncat în toată ţara, dar nu se poate aşa! Hai să mergem pe un anumit program, pe un plan anume! Puteți să ziceți că sunt de la Constanţa şi susțin asta, dar aici este cel mai mare asalt al secetei, al schimbărilor climatice. Şi, atunci, hai să canalizăm aceşti bani aici, hai să ne apucăm de treabă şi cu perdelele astea forestiere, că discutăm de prin 2002 cu legislaţia şi n-am făcut nimic.

Și, pentru că orice afacere îmbracă un caracter economic, în agricultură este tot mai important să nu mai vindem materie primă. Pentru generaţiile care vin, trebuie să acordăm foarte mare atenţie și să vindem produse finite. De exemplu, la floarea-soarelui, noi vindem seminţele, și nu ulei... dar mai sunt şi alte produse. De ce să nu rămână şrotul în România, cojile de floarea-soarelui sunt căutate şi alea, şi să vindem uleiul la export, unde se cere.

Ce ne-a mai rămas, că, dacă nu ne grăbim, pierdem iar trenul. Laptele – nu mai e loc de el. Când spun asta, mă refer la faptul că cei care au avut sau mai au vaci cu lapte o duc greu, pentru că vine mult din import. Pasărea – la fel. Porcul o să-l desenăm. Şi, atunci, ce ne-a mai rămas nouă? Doar carnea de taurină şi carnea de ovină. Atunci, să nu mai vindem porumbul, ci carnea. Pentru că, altfel, oare ce niveluri de producţie trebuie să avem noi, ca să fim profitabili?

Dumneata, care eşti producător agricol, cheltui undeva la 3.800-4.000 de lei la hectar. Dacă nu faci șapte tone de grâu pe care să îl vinzi cu 700 de lei, să ai un venit de 4.900 de lei şi să-ţi rămână 900 de lei ca să poţi relua ciclul de producţie, n-ai făcut nimic. Dar întrebarea este: câţi producători agricoli din România fac șapte tone producţie medie la grâu? Puțini!

Noi nu mai putem trăi numai pe baza nivelului mediu. Şi atunci ce trebuie să facem? Trebuie să investim în procesare şi producătorul trebuie să înţeleagă, chiar dacă are o mie de hectare, că el nu va putea face singur, chiar cu o mie de hectare, investiţii în care să producă nu carne de vită, ci produsele finite, decât dacă se uneşte.

Şi închei: uniţi, vom fi mai puternici!

Opinie publicată în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Opinii

Abatoarele au trecut printr-un proces de „curățare”, de când România a intrat în UE. Cele care nu îndeplineau condițiile au fost închise și în prezent există județe în care nu mai sunt abatoare specializate pentru vită, porc ori pentru oaie. Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental (ACVBR-SIM), împreună cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Brașov, a realizat un proiect care include un abator mobil în valoare de 55.000 de euro plus TVA, preconizându-se că până la finalul anului 2019 vor fi finalizate 60 de unități. Mai mult, proiectul a fost extins și a fost adaptat pentru procesarea laptelui.

Am scris și în trecut despre ceea ce-și doresc crescătorii de animale din toate zonele unde nu există abatoare: un loc unde să-și sacrifice animalele, în condiții foarte bune de igienă și de securitate a produsului obținut.

De data aceasta, vorbim despre faptul că, la Brașov, Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental a demarat împreună cu DSVSA din localitate un proiect complex care include și un abator mobil. „Noi am gândit un proiect, un concept integrat, unde în condiții sanitar-veterinare sigure se pot sacrifica trei specii de animale – ovine, bovine și suine –, în zile separate. Dar se poate comercializa 7 zile din 7 carne proaspătă către consumatori. Practic, sunt trei categorii câștigate: fermieri care vor avea plusvaloare, consumatori care vor avea carne proaspătă și, sigur, medicul veterinar care are un rol deosebit în toată această activitate, făcând acel control ante-mortem și post-mortem și garantând că la consumatori ajunge o carne bună”, a precizat Zoltan Haller, membru fondator și vicepreședinte ACVBR-SIM.

Concept integrat, cu posibilitate de finanțare

Costurile pe care gospodarii care creșteau câteva animale le aveau cu transportul până la un abator autorizat, eventual într-un alt județ, erau descurajante, astfel încât preferau să nu mai vândă carnea. Conceptul gândit de ACVBR-SIM schimbă această situație.

Acest proiect integrat, abatorul mobil, are trei părți componente: zona de așteptare, care din punctul de vedere al bunăstării animalelor respectă toată legislația europeană și națională, zona de abatorizare, amenajată într-un container, și zona de vânzare, care este mobilă și amenajată într-o rulotă. „Unitatea de abatorizare se autorizează drept centru de sacrificare. Este o unitate de capacitate mică, nu este o unitate în competiție cu vreun abator consacrat unde se pot sacrifica zeci, sute de animale pe oră. Aici vorbim de patru bovine tineret sau de 20 de ovine, 15 suine într-o zi – capacități mici, pentru o zonă relativ mică, la o comună sau două comune. E un proiect la care noi oferim inclusiv finanțare, prin partenerii pe care îi avem”, a explicat Zoltan Haller.

Practic, de la idee, la echipament și finanțare, asociația încearcă să pună la dispoziție o soluție integrată, iar fermierii sau asociațiile să decidă în cunoștință de cauză dacă o astfel de investiție le este utilă. În cazul în care sunt atrași de un astfel de proiect, ACVBR-SIM îi ajută să-l dezvolte.

Fermierii sau asociațiile, organizațiile care doresc doar partea de abatorizare, să aibă unde să sacrifice animalul, un certificat că acel produs a fost sacrificat în condiții de igienă și parafa medicului veterinar, fără partea de vânzare, trebuie să știe că pentru a se obține autorizația de funcționare trebuie respectat un anumit flux. „Din acel flux, nu trebuie să lipsească filtrul sanitar, care este, în cazul nostru, asigurat și amenajat în rulotă. Este destul de greu să ne imaginăm că se va obține o autorizație de funcționare în condițiile în care vreuna din cele trei componente pe care le-am amintit vor lipsi. Când am creat acest concept, l-am creat unitar, integrat, care să funcționeze împreună și sigur că, atunci când povestim, povestim de ceva unitar”, ne-a spus vicepreședintele ACVBR-SIM, subliniind că acest proiect este implementat cu brio în alte țări.

Valoarea unui astfel de proiect, a unui abator mobil, este de 55.000 de euro plus TVA. Cei interesați pot obține finanțări pe cinci-șapte ani, cu avans care poate să pornească de la 0% până la 25% și rate care pot fi corelate cu încasarea subvențiilor, rate anuale, în funcție de fiecare beneficiar.

Abatorul mobil, cum arată un astfel de punct de sacrificare

Prima zonă a unității mobile de abatorizare este gândită ca zonă de așteptare (aproximativ 30 mp, dar poate fi extinsă), acoperită și igienizată, cu o adăpătoare (ce ține de bunăstarea animalelor). Animalele sunt apoi preluate, urmând ca după un timp pentru odihnă să intre în procesul tehnologic de sacrificare.

După asomare, urmează partea de procedee tipice pentru sacrificare, respectiv sângerare, jupuire, eviscerare. În această zonă există și o macara pentru ridicarea pe țeava de transport. „Astea toate se întâmplă în zona murdară pe care o are unitatea noastră, după care carcasa intră în zona curată, se face toaletarea ei, șlefuirea. Din această zonă curată ajunge în camera frigorifică, unde temperatura se menține la 2°C. Pot fi ținute maximum cinci zile aici carcasele de la diferitele specii sacrificate”, a explicat Zoltan Haller.

Camera de refrigerare are o capacitate de 3.500 kg. Agregatul de răcire poate varia de la +5°C până la –10°C, în funcție de ce dorește beneficiarul, dar pentru refrigerare se va merge pe 2°C.

În zona curată are loc toaletarea carcasei, resturile necomestibile rezultate fiind eliminate. Aici se află o masă de lucru, sterilizator de cuțite, chiuvetă cu apă rece și caldă, cameră frigorifică, monitorizare temperatură refrigerare, grafic de monitorizare.

Beneficiarii vor primi și procedurile de asomare și tot ce ține de bunele practici, pe specii. Aceste proceduri sunt elaborate de medici veterinari, iar pentru buna funcționare a unității, procedurile trebuie respectate în mod obligatoriu.

Din zona de refrigerare-înghețare se poate trece ușor în următoarea încăpere, amenajată în rulotă. „Avem zona de tranșare și de vânzare. Rulota primește o autorizație suplimentară, sanitar-veterinară, care este pentru rulotă comercială tip măcelărie. Echipamentele sunt incluse în dotările unității și fac parte din preț. Se pot comercializa până în 3.000 kg de carne proaspătă pe săptămână sau produse proaspete, deoarece avem și un tocător de carne, pentru carne tocată, cârnat proaspăt sau alte produse proaspete”, a subliniat reprezentantul ACVBR-SIM.

Rulota comercială este independentă de apă-canal, pentru ca, în situațiile în care se merge în târguri sau piețe aflate mai departe de zonele locuite, fermierii să-și poată desface marfa.

Unitatea de frig se montează într-un loc fix, pentru că întreaga unitate primește un cod de exploatație, arondat unei adrese.

Unitatea mobilă de vânzare a produselor proaspete are vitrină frigorifică, fiind dotată cu un spațiu de depozitare. „Recomandăm ca mașina care va tracta această rulotă, abator mobil, să fie cu cameră frigorifică și mare parte din marfă să fie ținută acolo. Practic, sunt componente și, dacă se merge pe un proiect, foarte ușor aceste lucruri se pot adăuga, astfel încât să fie un proiect complet”, a menționat Zoltan Haller.

O astfel de unitate are nevoie de două persoane, plus un medic veterinar pentru care se va amenaja un birou. Având în vedere că există un cod de exploatație, va trebui să se facă trasabilitatea și intrările-ieșirile în urma abatorizării animalelor.

Unitatea mobilă de procesare a laptelui prinde contur

Pornind de la conceptul abatorului mobil, ACVBR-SIM dezvoltă un alt proiect. „Pornind de la această unitate de sacrificare mobilă, ne-am gândit mai departe și am făcut și o unitate de procesare lapte. Se adresează fermierilor care au animale unde procesatorii nu ajung ca să colecteze laptele și, sigur, au o problemă. Atunci, prin procesare, aduc un plus fermelor lor”, a detaliat vicepreședintele asociației, arătând că rolul organizației este de a prezenta soluții viabile pentru crescătorii de animale, care să se încadreze în cadrul legal.

Fermierii trebuie să știe că în noua Politică Agricolă Comună se pune accentul pe lanțul scurt alimentar și proiectele de acest gen vor fi finanțate cu un mai mare interes. „A fost o expoziție internațională la Frankfurt, unde cele mai multe unități de procesare-prelucrare au fost în containere amenajate. Practic, este o tendință pe plan european ca, pe unități mai mici, pe acest concept de lanț scurt alimentar, să se concentreze PAC în următorii cinci ani”, a completat Zoltan Haller.

Proiectul pentru procesarea laptelui este unul integrat și presupune recepția laptelui, pasteurizarea lui, prelucrarea laptelui și obținerea de produse lactate proaspete. Capacitatea zilnică este de aproximativ 1.500 de litri.

Pentru acest proiect, a fost gândită și o parte de școlarizare, astfel încât beneficiarii care vor achiziționa astfel de unități mobile de procesare a laptelui să știe cum să facă acele produse. Mai mult, rețetele pot avea îmbunătățiri, adăugiri, personalizări conforme zonei, pentru a se realiza produse căutate de consumatori.

Se urmărește și o schimbare de mentalitate, astfel încât consumatorii să aprecieze calitatea produselor realizate zonal. 

60 de unități, până la sfârșitul anului

Abatoarele mobile sau unitățile de procesare a laptelui puteau fi achiziționate prin PNDR, pe Măsura 4.2, care nu mai este activă în prezent. Cei interesați de achiziționarea lor prin fonduri europene trebuie să urmărească măsurile pentru zona montană, deoarece se vor lansa sesiuni noi în perioada următoare. „Există deja unități livrate, sunt în diferite faze de implementare, de construcție, iar în perioada următoare, și pe Măsura 4.2 sunt tot mai mulți beneficiari care au proiecte câștigătoare. Ca atare, aceste proiecte devin realități până la sfârșitul anului, când, cred eu, undeva la 60 de unități vor fi în funcțiune”, a încheiat Zoltan Haller, vicepreședinte ACVBR-SIM.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01 - 14 noiembrie 2019

Publicat în Zootehnie

Călin Matieș, președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România (FNPPTR), a anunțat constituirea grupului de lucru „Produsele tradiționale, viitorul satului românesc”, creat împreună cu Ministerul Agriculturii, asociațiile membre ale FNPPTR și Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România.

De altfel, Ministerul Agriculturii a transmis un comunicat în care informează că, în 14 ianuarie 2020, a organizat la sediul instituției o întâlnire cu reprezentanții Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale, ai Asociației Bio România, precum și cu reprezentanți ai Agenției Naționale a Zonei Montane, dar și ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, ai Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și ai Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism. „Scopul întâlnirii a fost identificarea și stabilirea unui plan de acțiuni care să contribuie la susținerea și promovarea produselor agroalimentare românești înregistrate pe scheme de calitate naționale, precum și la dezvoltarea acestei nișe de produse”, precizează comunicatul MADR.

S-a discutat despre cum poate fi îmbunătățită colaborarea interinstituțională dintre autoritățile responsabile cu implementarea legislației naționale privind atestarea produselor tradiționale, pentru a crește numărul de produse tradiționale atestate de MADR și cultivarea încrederii consumatorilor în calitatea acestor produse.

Un alt subiect de discuție a fost organizarea de târguri de profil, destinate produselor atestate/recunoscute de MADR, distinct față de spațiul alocat produselor convenționale. Totodată, au fost dezbătute subiecte ce privesc elaborarea de noi scheme de calitate voluntare, precum și posibilitățile de finanțare din fonduri europene a produselor agricole și alimentare înregistrate pe scheme de calitate.

Promovarea produselor de calitate agroalimentare românești în cadrul agroturismului a fost o altă temă abordată în cadrul întâlnirii de la Ministerul Agriculturii. „Producătorii de produse tradiționale și ecologice ne sunt parteneri în dezvoltarea politicilor din domeniul agroalimentar și în elaborarea viitorului Plan Național Strategic. Orice întâlnire cu ei este benefică”, a spus ministrul Adrian Oros.

Alături de ministrul Agriculturii, la întâlnirea cu producătorii de produse tradiționale și ecologice a participat Aurel Simion, secretar de stat – coordonator al Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț și al Agenției Naționale pentru Zona Montană.

Aurel Simion provine din rândul producătorilor, fiind fondatorul brandului de produse tradiţionale „Ca altădată”, din județul Vâlcea. Actualul secretar de stat din MADR este unul dintre primii producători care şi-au atestat produsele ca fiind tradiţionale.

Publicat în Eveniment
Marți, 14 Ianuarie 2020 23:52

Gripa aviară, și în România

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a transmis în această seară, marți 14 ianuarie 2020, un comunicat prin care anunță diagnosticarea într-o exploatație comercială de găini ouătoare din judetul Maramureș a gripei aviare, boală care evoluează la această dată în mai multe țări europene.

Pentru izolarea focarului, se vor aplica măsurile specifice, care vor fi gestionate de Centrele Locale de Combatere a Bolilor din județul Maramures și județele limitrofe”, precizează comunicatul ANSVSA, specificând că, la această oră, situația este sub control, fiind luate toate măsurile de combatere în focar și neexistând posibilitatea afectării sănătății populației.

Având în vedere că încă n-am reușit să scăpăm de pesta porcină după aproape doi ani de evoluție, apariția acestui focar de gripă aviară mie nu-mi miroase a bine.

Organizațiile profesionale de profil din țara noastră, încă de la apariția bolii în Polonia, au tot cerut autorităților măsuri urgente care să oprească virusul la granițe. Însă, nu doar ai noștri, ci și cei de la Bruxelles se mișcă cu o viteză mai mică decât cea a propagării gripei aviare, după cum se vede.

Organizațiile profesionale au tras semnale de alarmă. Degeaba!

Reamintim că, în primele zile ale noului an, Polonia, țară care nu a mai înregistrat focare din 2017, a notificat la Organizația Mondială pentru Sănătate Animală (OIE) primul caz de influență aviară înalt patogenă din 2020. În numai trei zile virusul s-a extins, fiind afectate trei ferme pe o rază de 3 km, cu aproximativ 400.000 de păsări. De asemenea, în decembrie 2019 au fost înregistrate notificări de cazuri de influență aviară slab patogenă de către Franța și Regatul Unit al Marii Britanii.

Autoritățile veterinare din statele membre UE au început aplicarea de măsuri pentru a preveni eventuala răspândire a virusului influenței aviare H5N8 în alte exploatații de pasări din statul afectat și din celelalte state membre, cu precădere cele care achiziționează păsări, carne și ouă din Polonia. În procent de risc, susține Uniunea Națională a Crescătorilor de Păsări (UNCPR), România este prima pe listă, deoarece importă din Polonia sute de tone de carne pe săptămână și sute de mii de ouă.

Ilie Van, preşedintele UNCPR, a cerut, înainte de apariția bolii și la noi în țară, interzicerea importurilor de carne de pasăre şi de ouă din Polonia, ţară ce este cel mai serios afectată de această epidemie. La fel, Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) și-a manifestat îngrijorarea încă de săptămânile trecute și a cerut autorităților din România măsuri urgente pentru protejarea consumatorilor și fermelor românești. „Asocierea pestei porcine africane în evoluție cu afectarea sectorului aviar cu gripă înalt patogenă ar fi un dezastru pentru societățile producătoare, dezastru care considerăm că poate fi evitat prin acțiuni rapide și ferme”, este de părere Mary Pană, președintele ACEBOP.

Prima restricție corectă ar fi suspendarea achizițiilor de carne și ouă până la aplicarea măsurilor stabilite de Comisia Europeană, cu scopul protejării consumatorului român, știindu-se faptul că virusul influenței H5N8 poate trece la om. Apoi, Mary Pană consideră că ar trebui un control întărit la destinație al cărnii și ouălor, respectiv în depozitele de la noi, pentru a reduce spre zero riscul pentru consumator, cât și retragerea lor de pe piață. Este necesar un recensământ al cantităților intrate în perioada noiembrie 2019 – ianuarie 2020 și destinația finală, o astfel de acțiune ajutând în eventualitatea unui risc.

În întâlnirile cu reprezentanți ai Ministetrului Agriculturii și ai ANSVSA, UNCPR a solicitat interzicerea urgentă a importurilor din Polonia. „Avem şi noi capacitatea de a produce carne de pasăre, nu trebuie să importăm din Polonia. Această ţară are în fiecare an probleme şi ar trebui să respecte condiţiile tehnice dacă vrea să activeze în piaţa comună. Anul trecut a umplut toată Europa de Salmoneloză, acum are probleme cu gripa aviară”, a punctat președintele UNCPR. Și totuși, crescătorii de păsări nu au reuşit să convingă autorităţile că interzicerea importurilor se impune. „Se prevalează de faptul că trebuie mai întâi Comisia Europeană să emită o decizie în acest sens. Probabil că aşteaptă să vină gripa aviară peste noi, ca să interzică importurile și să ia măsuri extreme care chiar se impun în aceste cazuri care pot dărâma un întreg sector. Vorbim de un virus care poate foarte uşor să se răspândească”, a spus Ilie Van. Și, președintele UNCPR nu s-a înșelat.

Înainte să ajungă și la noi, în Maramureș, conform organismelor europene, alte astfel de focare cu gripă aviară au fost descoperite şi în Slovacia şi în Ungaria.

În Slovacia, pe 9 ianuarie 2020, a fost depistat un focar de gripă aviară înalt patogenă cu subtipul H5N8. După care, un raport transmis Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală de către Ungaria anunţă detectarea unui focar de gripă aviară înalt patogenă de tip H5N8 la o fermă de cucani. Posibila sursă de infecţie este contactul indirect cu păsările sălbatice.

Specialiștii informează că virusurile de tip H5 ce produc gripa aviară sunt letale pentru păsări, însă afectează omul doar în cazuri rare, manifestându-se numai în prezenţa virusului gripei umane, când se combină cu acesta, preiau unul de la altul anumite gene şi rezultă un hibrid patogen pentru om.

Publicat în Știri

Ca urmare a faptului că oferta de slănină de porc este limitată la nivel european, iar prețul acestui produs necesar procesării cărnii s-a majorat exponențial, se prefigurează și aici o criză, în plus față de cea a cărnii, a recunoscut Dana Tănase, directorul executiv al Asociaţiei Române a Cărnii, vineri, 29 noiembrie 2019.

„Noi, procesatorii, ne confruntăm cu această criză a cărnii de porc, fiind vorba despre o tendință la nivel european. Acest fapt vine ca urmare a faptului că pesta porcină africană a devastat și Asia, în special China, unde exporturile europene s-au concetrat foarte mult asupra acestei destinații. Pentru a avea un tir de carne sau două trebuie să faci comandă cu două luni de zile înainte. Totodată, s-a configurat și o aprovizionare dificilă cu slănină, care este atât de necesară procesării produselor din carne. Se aleargă foarte mult după 20 de tone de slănină prin Europa și, din cauza faptului că oferta este limitată, prețurile la nivel european au explodat. În România, s-a observat o majorare a prețurilor în acest sens, dar încercăm să le menținem și să ne descurcăm și cu piața internă”, a menționat Tănase.

Tot în ceea ce privește prețurile, la carne de această dată, Dana Tănase preconizează că, anul acesta, de sărbători, se va resimți o scumpire de 15-20% pe piață pentru carnea de porc, deprecierea monedei naționale fiind unul dintre motivele majorării prețurilor.

„În clipa în are aducem carne de porc din Uniunea Europeană, dintr-odată prețul este mai mare. Mai intervine și devalorizarea monedei naționale și faptul că UE face un export masiv de carne de porc în Asia, în special în China. Acesta este factorul care a contribuit ca, la nivel european, de la începutul anului, prețul cărnii de porc să crească cu 30%. Pe lângă creșterea acestui preț mai intervine și prețul porcului ca atare. În special purceii grași au ajuns cam la 50 de euro. Deci s-a majorat și prețul la nivelul fermelor”, a explicat Dana Tănase.

Nu în ultimul rând, aceasta a dat asigurări că va exista carne de porc în perioada imediat următoare, iar consumatorii trebuie să verifice etichetele de pe produsele cumpărate.

„Asigur toți consumatorii că va exista carne de porc în perioada imediat următoare. Fie că vorbim de carnea din România, fie de cea adusă din statele membre, în funcție și de restricțiile față de această maladie care a devastat industria cărnii de porc din țara noastră în ultimii doi ani. Consumatorului îi revine sarcina de a citi eticheta, există un regulament european care obligă trecerea originii cărnii de porc, de pasăre sau de ovine și bovine pe etichetă”, a conchis oficialul ARC.

În primele opt luni ale anului în curs, importurile de carne de porc au crescut atât din punct de vedere cantitativ, cât şi valoric, faţă de aceeaşi perioadă din 2018, ocupând în continuare primul loc în topul produselor importate.

Conform datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), în perioada 1 ianuarie - 31 august 2019 au fost importate 179.079 de tone de carne de porc, pentru care s-au cheltuit 362,39 milioane de euro, în timp ce, anul trecut, s-au adus de pe piaţa comunitară şi din ţări terţe 169.795 de tone, în valoare de 312,46 de milioane de euro.

Publicat în Zootehnie

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Adrian Oros, a infirmat recent zvonul potrivit căruia „porcul din gospodărie va dispărea”.

Aflat în comuna Bragadiru, din judeţul Teleorman, pentru a discuta cu agricultorii, ocazie cu care a criticat modul în care fosta guvernare a gestionat problema pestei porcine africane, acesta le-a dat asigurări fermierilor că vor putea creşte în continuare suine, pentru consum propriu, în gospodăriile proprii.

„Legat de porcul din gospodărie, că va dispărea. Pentru consum propriu, fiecare gospodărie va putea să crească porci, asta vă garantez. Cât sunt eu ministru al Agriculturii, porcul din gospodărie nu va dispărea”, a mărturisit Oros. „De doi ani de zile, la noi în ţară evoluează pesta porcină africană şi, din păcate, faţă de alte ţări, la noi a împânzit toată ţara pentru că nu s-au mişcat lucrurile. S-au făcut lucruri pe jumătate, s-au făcut lucruri târziu, oamenii n-au avut încredere în măsurile care s-au impus. Şi, dacă populaţia n-are încredere, nu poţi să iei o măsură. (...) Ca atare, suntem în pericol de a ne închide pe ani de zile tot exportul. Adică nu vom putea mişca nici porci, nici produse din carne în Europa”.

Ministrul de resort a facut referire şi la ordinul semnat de predecesorul său, Petre Daea, privind dimensionarea exploataţiilor.

„Când am ajuns la minister, am găsit un ordin privind dimensionarea exploataţiilor (...), ordin pe care domnul Daea l-a semnat cu o zi înainte de plecare. Sigur că trebuia semnat acum doi ani, tocmai ca să fim credibili acolo, la Comisia Europeană. Acum, cei de la Autoritatea Veterinară trebuie să facă nişte norme de biosecuritate, aşa încât joi, poimâine, să fie la Comisie şi să prezinte nişte garanţii că acele norme vor fi respectate. Altfel, suntem în pericol ca tot ce înseamnă producţie românească de carne, mă refer aici la marile crescătorii, să fie pusă în pericol pentru ani de zile”, a mai precizat oficialul guvernamental.

Nu demult, fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, publica un proiect de ordin de ministru care defineşte exploataţia pentru creşterea suinelor de subzistenţă ca fiind acea exploataţie agricolă cu un efectiv de maximum 5 capete porcine, cu greutatea de minimum 30 de kilograme, iar exploataţia mică de creştere a suinelor însemnând acea exploataţie agricolă cu un efectiv cuprins între 6 şi 65 de capete de porcine.

Conform datelor aceleiași instituții, în perioada 1 ianuarie - 31 august 2019, au fost importate 179 079 de tone de carne de porc, pentru care s-au cheltuit 362,39 milioane de euro, în timp ce, anul trecut, s-au adus de pe piaţa comunitară şi din ţări terţe 169 795 de tone, în valoare de 312,46 milioane de euro.

Publicat în Zootehnie
Vineri, 04 Octombrie 2019 18:10

Cârnații de Pleșcoi au intrat în Europa!

Produsul „Cârnații de Pleșcoi” dobândește denumirea de Indicație Geografică Protejată (IGP), potrivit anunțului făcut vineri, 4 octombrie 2019, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Sursa citată precizează că a fost deja publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei Europene din data de 27 septembrie 2019, în cadrul căruia „Cârnații de Pleșcoi” (IGP) au fost înregistrați ca produs de Indicație Geografică Protejată.

Ministerul de resort precizează că, potrivit procedurilor de înregistrare a unei denumiri în Registrul Denumirilor de Origine Protejate și al Indicațiilor Geografice Protejate, nu a fost depusă în termenul legal nicio declarație de opoziție.

„Astfel, potrivit termenelor Regulamentului de punere în aplicare al Comisiei Europene, produsul «Cârnații de Pleșcoi» (IGP) dobândește denumirea de Indicație Geografică Protejată, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deci termenul curge de la data de 4 octombrie 2019.”, se menționează în informarea MADR.

Asociația pentru promovarea cârnaților de Pleșcoi, înființată în anul 2009, a solicitat protecția la nivel european, din dorința de a duce mai departe tradiția și de a păstra gustul autentic al cârnaților de Pleșcoi.

România avea, până la această dată, cinci produse înregistrate pe sisteme de calitate europene: Magiun de prune Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Salam de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), Novac afumat din Ţara Bârsei - Indicație Geografică Protejată (2017), Scrumbie de Dunăre afumată - Indicație Geografică Protejată (2018) și Telemea de Ibănești - Denumire de Origine Protejată (2016), la care se adaugă, începând de astăzi, încă un produs protejat la nivel european, respectiv Cârnați de Pleșcoi – Indicație Geografică Protejată.

La Comisia Europeană se mai află depuse documentațiile pentru încă cinci produse, în scopul dobândirii protecției europene, din care patru - pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată: Telemea de Sibiu, Caşcaval de Săveni, Salată cu icre de știucă de Tulcea, Plăcintă dobrogeană și un produs Salată tradițională cu icre de crap, pentru dobândirea protecției europene Specialiate Tradițională Garantată.

Produs regional de tradiție

Cârnaţii de Pleşcoi sunt cârnaţi afumaţi din carne de oaie şi vită. Proporția de carne de oaie este de minimum 55%, iar cea de vită de maximum 45%. Sezonier, toamna - iarna, carnea de oaie se poate înlocui, în proporție de maximum 10%, cu carnea de capră, fără a se modifica semnificativ proprietățile organoleptice.

Cârnaţii de Pleşcoi se fabrică şi se comercializează sub două tipuri: afumaţi şi crud-uscaţi afumați.
Ambele tipuri de Cârnați de Pleșcoi sunt iuţi, datorită ardeiului iute roşu din compoziţie. Aceștia au o suprafaţă curată, intactă și nelipicioasă, iar în secțiune au consistenţă legată, densă şi uniformă atât pe margine, cât şi în mijloc.

Cârnaţii de Pleşcoi afumaţi se prezintă sub formă cilindrică; şiraguri lungi, porţionate la dimensiuni de 15-18 cm lungime, cu greutatea de 40-50 de grame.

Cârnaţii de Pleşcoi crud-uscaţi afumați se prezintă sub formă aplatizată; şiraguri lungi, porţionate la dimensiuni de 15-18 cm lungime, cu greutatea de 25 -40 de grame.

Toate etapele procesului de producţie pentru obţinerea Cârnaţilor de Pleşcoi se desfăşoară în aria geografică delimitată.

Reputația produsului Cârnaţi de Pleşcoi şi dezvoltarea ulterioară a producţiei acestora poate fi atribuită faptului că este un produs regional de tradiţie. Reţeta a fost transmisă din tată în fiu, deoarece prepararea cârnaţilor şi valorificarea lor era principala sursă de venit a localnicilor din Pleşcoi.

Cârnaţii de Pleşcoi se disting de alţi cârnaţi din aceeaşi categorie prin gustul specific datorat combinaţiei dintre carnea de oaie/capră, vită, ardei iute, sare (amestec de sărare), usturoi şi cimbru. Gustul picant al Cârnaţilor de Pleşcoi este rezultatul unei combinaţii de usturoi, ardei iute roşu şi cimbru.

Pentru a celebra această specialitate, în România, se organizează, începând cu anul 2008, festivalul ,,Cârnaţilor de Pleşcoi”. Ediția a XII-a a acestui eveniment se va desfășura, anul acesta, în perioada 5 – 6 octombrie, în localitatea Berca, Buzău.

Indicație geografică protejată (IGP)

Indicațiile geografice permit consumatorilor să aibă încredere și să distingă produsele de calitate, ajutând, de asemenea, producătorii în comercializarea lor.

Indicația geografică protejată arată legătura dintre regiunea geografică specifică și denumirea produsului, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice. Produsele cu IGP pot fi alimente, produse agricole sau vinuri. Pentru a beneficia de această etichetă de calitate, cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune.

În cazul vinului, aceasta înseamnă că cel puțin 85% din strugurii utilizați trebuie să provină exclusiv din aria geografică în care se produce efectiv vinul.

Publicat în Comunicate

În comuna Redea, județul Olt, am întâlnit un tânăr în vârstă de 29 de ani, Liviu Marius Ciocan, care nu numai că are grijă de partea vegetală din ferma întinsă pe 3.200 ha, dar are și drag de animale.

Deține în prezent un efectiv de 200 de capete de taurine de carne din rasa Angus. De ce Angus și nu Bălțată românească sau Charolaise, de exemplu? Pentru că, spune el, este o rasă mai puțin pretențioasă, „mai rustică”.

Povestea fermei specializate pe rasa de carne Angus a început acum trei ani, cu 120 de vaci. „O perioadă, am ținut-o în repaus, n-am mai extins-o, deoarece am vrut să punem cultura vegetală la punct, s-o organizăm foarte bine. După care, anul acesta, am demarat niște proiecte pentru modernizarea fermei și ne dorim să mărim efectivul de animale, care azi a ajuns la 200 de capete”, ne-a spus tânărul fermier.

Rasa Angus se comportă cel mai bine pe pășune, dar în zona în care Liviu Marius Ciocan are ferma, nu există niciuna prin apropiere. Deocamdată, animalele stau libere în adăpost, dar fermierul intenționează să caute o zonă cu pășune, în care să mute ferma de vaci Angus.

Printre planurile sale se află și valorificarea prin închiderea lanțului. „Ideal este să închidem tot cercul, ca să dăm plusvaloare afacerii. Toate trebuie făcute pas cu pas. Mai întâi să modernizăm ferma, după care luăm în calcul și abatorizarea, și procesarea”, arată fermierul din județul Olt, nemulțumit fiind de ce sume se obțin doar din creșterea animalelor pentru carne.

Procesarea în fermă, cea mai bună variantă pentru profit

Liviu Marius Ciocan a început aventura agricolă în urmă cu șase ani, pe la vârsta de 23 de ani, când s-a decis să facă pasul acesta și să administreze societatea. „Când am intrat prima dată în afacerea asta, într-adevăr mi-a fost destul de greu, pentru că nu eram obișnuit. Agricultura, până la urmă, necesită multă muncă, iar munca cu pământul este grea, după părerea mea. Trebuie să fii prezent, trebuie să te implici foarte mult. Dar, zic eu, în toți acești ani am acumulat experiență și am făcut lucruri bune, per total”, își amintește tânărul fermier care urmează să investească în modernizarea unei mori cumpărate din zonă. Produsul obținut – făina – se va vinde către procesatori, dar și ambalată către magazine.

Valorificarea producției a fost și rămâne o problemă pentru fermierii mici, uneori chiar și pentru cei mari, în condițiile în care nu sunt uniți să vândă împreună printr-o cooperativă, grup de producători. După părerea lui Liviu Marius Ciocan, la ora actuală, procesarea rămâne cea mai bună variantă pentru a avea profit. „Generează și ea costuri, o muncă mult mai mare, dar cred că este singura soluție prin care să stăm tot timpul pe plus și de asta am hotărât să facem pasul și pentru procesare, pentru valorificarea grâului sub formă de făină, valorificarea vacilor de carne sub formă de produse procesate”.

Deși ferma pe care o administrează tânărul deține spații de depozitare, spune că, în general, a vândut imediat după recoltat o mare parte a producției, mai ales că în ultimii doi ani prețul n-a mai prea crescut, a variat la grâu între 60 de bani și 70 de bani pe kilogram. „Depozitarea, la fel, generează costuri și n-a fost rentabil să ținem grâul până în ianuarie-februarie, ca să-l vindem atunci. În mare parte, vindem la recoltat. Avem nevoie de bani, de lichidități, așa că am ales varianta vânzării direct din câmp”.

Investiții în utilaje și în calitatea solului

Pe cele 3.200 de hectare pe care le are în grijă Liviu Marius Ciocan, culturile se împart astfel: 50% grâu, 25% rapiță, 10% leguminoase, mazăre, în special, și restul, floarea-soarelui și porumb, în suprafețe mai mici, deoarece nu au fost atât de profitabile în ultimul an.

Modernizarea realizată până în acest moment a însemnat investiții în utilaje și în îmbunătățirea calității solului. „Trebuie să avem grijă de culturi, dar şi de sol. Îl îmbunătățim de la an la an. Ferma este împărțită pe două zone: la 10 km de Caracal către Dolj, către Craiova, avem 1.500 de hectare, iar pe zona aceasta, unde este și ferma de taurine de carne, sunt în jur de 1.700-1.800 de hectare. Pe zona aceasta, este un sol mult mai bun decât pe partea de Dolj, unde este un brun-roșcat de pădure, și acolo am pus accent pe îmbunătățirea calității solului”.

Diferența de producție între cele două zone este destul de mare. Mai mult, la un sol de calitate slabă, omiterea unei lucrări se simte la producție. În schimb, un sol mai bun îți permite și anumite greșeli.

Forța de muncă, o mare provocare

În total, Liviu Marius Ciocan lucrează cu 50 de angajați, doi fiind ingineri agronomi deoarece, oricât ar fi de informat, are nevoie de astfel de suport de specialitate. „Întotdeauna avem de învățat și de la an la an apar tehnologii noi și produse noi, care uneori ne depășesc. Trebuie să ne consultăm cu specialiștii”, crede fermierul oltean, care se confruntă și el cu lipsa forței de muncă. Ba mai mult, spune despre generația tânără că „nu prea este așa dornică și nu vrea să se implice în agricultură... forța de muncă este o problemă și la noi în zonă, cum este în toată țara. Sperăm ca lucrurile să se îndrepte și din punctul ăsta de vedere”.

Pași înceți, dar siguri pe drumul spre apă

O altă problemă este cea a lipsei apei, a precipitațiilor, mai ales că în ultimii cinci ani s-a schimbat mult „harta” lor. „A mai plouat… câteodată. Pe partea de irigații, sunt depuse proiecte pe OUAI pentru modernizarea și punerea în funcțiune a stațiilor de irigat și sper eu că, într-un an, maximum doi, să punem la punct o mare parte din sistemul de irigații, adică să începem să irigăm nu toată suprafața, dar cât mai mult din ea”, a precizat Liviu Marius Ciocan.

Pentru canalul principal de irigații, s-au demarat lucrări de reparații, iar echipamentele de irigații sunt prinse în proiecte. „Sunt depuse proiecte pe modernizare. O să fie puțin mai dificil la sistemele secundare, pentru că sunt dezafectate și trebuie refăcute complet. Acolo cred eu că o să fie o problemă”.

În zonă nu se mai irigă niciunde și speranțele rămân în modernizare și investiții. Organizația de Utilizatori de Apă pentru Irigații Deveselu va deservi Redea, Grădinile, Vișina, către Corabia. Așadar, o suprafață destul de mare.

Articol publicat în Revista Fermierului, 01-14 octombrie 2018

Publicat în Din fermă-n fermă!
Pagina 1 din 4

newsletter rf

Revista