fermieri - REVISTA FERMIERULUI

Corteva Agriscience a lansat, în România, optimizatorul cu rol în eficientizarea nutrienților - Utrisha™ N, ca parte a portofoliului său de produse biologice, pentru a satisface cererea tot mai mare de soluții sustenabile în agricultură. Deși produsul și-a făcut debutul în România la sfârșitul acestui an, a fost prezent cu succes în Republica Moldova în ultimul an, cu planuri de extindere începând de anul viitor. Din 2024, Utrisha™ N va fi disponibil în România pentru o gamă largă de culturi, inclusiv rapiță, cereale, porumb și floarea-soarelui.

Produsul biologic Utrisha™ N se adaptează la nevoile de nutriție ale plantelor și contribuie la maximizarea sustenabilă a potențialului recoltei.

Utrisha™ N furnizează o sursă suplimentară de azot care poate să ofere plantelor în creștere activă azot suplimentar pentru a facilita dezvoltarea acestora. Produsul microbiologic oferă fermierilor o soluție unică, furnizând natural mai mult azot culturii.

Această tehnologie revoluționară aduce valoare prin eficiența integrată a managementului nutrienților în condiții de teren, adaptându-se nevoilor de creștere ale plantelor și contribuind la maximizarea sustenabilă a potențialului de producție. Ca produs biologic, Utrisha™ N se bazează pe bacteria endofitică fixatoare de azot Methylobacterium symbioticum, capabilă să fixeze azotul din aer ca sursă adițională.

„Lansarea Utrisha™ N în România și Republica Moldova este o dovadă a angajamentului nostru în promovarea practicilor agricole sustenabile. Acest produs inovator se aliniază cererii tot mai mari pentru soluții care să aibă un impact cât mai mic asupra mediului în agricultură. Utrisha™ N nu abordează doar schimbările condițiilor de mediu, ci contribuie și la productivitatea și sănătatea culturilor într-un mod natural și eficient”, a declarat Jean Ionescu, Country Leader pentru România și Republica Moldova.

Utrisha N Romania

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Fără o strategie, nimic nu funcționează. În agricultură se vorbește de sustenabilitate, randamente, profitabilitate, durabilitate. Cuvinte mari, însă neacoperite de fapte.

Cum ajungem la realitatea unor asemenea caracteristici fără să avem o strategie? Merge agricultura României fără strategie? Pare că da, poticnit, dar „merge și așa”.  

Ca în fiecare an, din 16 octombrie trebuia ca Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) să înceapă plata avansurilor către fermieri pentru anul de cerere 2023. La final de octombrie încă nu se făcuse vreo plată. Și nici nu avea cum, chiar dacă APIA și Ministerul Agriculturii anunțaseră pe 16, respectiv 17 octombrie 2023 că se începe plata subvențiilor în avans. Abia pe data de 23 octombrie s-a publicat, în Monitorul Oficial nr. 956, actul normativ emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu privire la regimul subvențiilor aferente Campaniei de plată în avans, respectiv Ordinul 447/2023 pentru aprobarea în anul 2023 a relocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe decuplate finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă din cadrul Planului strategic PAC 2023 – 2027.

Pe 17 octombrie, MADR a postat pe pagina sa de internet în consultare publică actul normativ care reglementează avansurile, iar timp de zece zile toți cei interesați puteau să-și spună părerea. Ce s-a întâmplat practic? S-a mimat dezbaterea publică. Cum am spus mai sus, deja pe 23 octombrie, deci în mai puțin de zece zile, s-a aprobat în Guvern legislația necesară acordării avansurilor.

Cine urmărește pagina de internet a Ministerului Agriculturii poate remarca faptul că nu e prima dată când se postează acte normative în transparență decizională, pentru zece zile, și după una-două-cinci zile actul respectiv este aprobat în ședință de Guvern. Unde-i transparența? Unde-i dezbaterea? De ochii lumii ne facem că muncim.

Iar când IA (inteligența artificială) ia locul omului, probabil, prin diverse „artificii” (a se citi interese), posibilitatea ca lucrurile să o ia razna crește. O astfel de situație „razna” e legată tot de subvenții, fără de care pot rămâne mulți fermieri. De ce? Pentru că, în urma controalelor satelitare nu li se recunosc culturile declarate în cererea unică de plată. Mulți fermieri sunt în situația în care, de pildă, pe câmp au grâu, porumb, floarea-soarelui, iar satelitul IA susține altceva, că în loc de grâu e mazăre sau în loc de pășune e livadă, sau că soia e porumb, iar rapița e muștar.

Și minunea vine de la însăși autoritatea supremă în subvenționarea agriculturii, APIA, care le recomandă fermierilor să-și schimbe declarațiile și să… MINTĂ! Dacă nu vor, n-au decât să meargă în instanță. Deși poate părea o soluție, modificarea cererii unice și declararea în fals este în defavoarea fermierilor, deoarece vor avea probleme cu decontarea asigurărilor de cultură pe submăsura 17.1; vor avea probleme fiscale, generate de înregistrarea în contabilitate a unor inputuri pentru alte culturi etc. Ascunderea situațiilor din teren nu este o soluție viabilă pentru fermier și totuși autoritățile statului o recomandă. Cine va deconta în viitor? Fermierul și noi, populația. Va răspunde autoritatea, politicianul? Trecutul ne arată răspunsul. NU!

Alte „minuni” ne oferă și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), care lansează măsuri, ghiduri și după câteva ore sau zile sunt retrase. Sau vine cu niște termene că nici n-ai timp să te dezmeticești ca să ceri finanțare. Recent, a publicat pe pagina sa de internet Ghidul Solicitantului pentru obținerea finanțării acordate prin Schema de ajutor de stat privind sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice realizate din surse regenerabile pentru autoconsumul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol și industriei alimentare. Sesiunea de depunere a cererilor de finanțare se desfășoară în perioada 9 - 23 noiembrie 2023. Două săptămâni! Eu râd. Voi?

România, a opta minune a lumii, de (ne)povestit.

 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Editorial

Peelhy dezvoltă bio-stickere antimicrobiene pentru decontaminarea fructelor și legumelor proaspete cu coajă comestibilă. Acest start-up, al cărui fondator este român, a concurat cu peste 120 de soluții din 11 țări europene în cadrul BASF Innovation Hub 2023 și a ajuns în Marea Finală. Soluția câștigătoare a competiției este SpeedPox, din Austria, un  start-up care se ocupă cu reinventarea procesului în care sunt create rășinile epoxidice. BASF Innovation Hub este o competiție destinată soluțiilor de tehnologie curată (Cleantech), circularitate și agricultură sustenabilă (Farm to Fork), parte integrantă a Pactului Verde European.

Start-up-ul românesc Peelhy a câștigat faza regională a competiției BASF Innovation Hub pentru un viitor sustenabil, organizată pentru Europa Centrală și de Sud-Est. Fondatorul Peelhy, Marius Pașculea, dezvoltă o idee de decontaminare a fructelor și legumelor proaspete cu coajă comestibilă, folosind un bio-sticker antimicrobian care se dizolvă prin spălare. „Problema pe care am identificat-o este suprafața neigienică a fructelor și legumelor cu coajă comestibilă chiar și după spălarea sub jet de apă. Pe suprafața acestora rămân microbi și reziduuri de pesticide. Eticheta noastră apare direct pe fruct la stand și poate fi foarte ușor utilizată pentru că ea conține exact cantitatea de substanță ce igienizează. Eticheta antimicrobiană igienizează mult mai bine decât o face doar spălatul fructelor și legumelor cu apă la chiuvetă”, a arătat Marius Pașculea.

Soluția câștigătoare a Marii Finale și a ediției din acest an BASF Innovation Hub este SpeedPox, un start-up care reinventează procesul în care sunt create rășini epoxidice, o clasă importantă de materiale plastice, făcându-l mai accesibil pentru industriile auto, de sport, de agrement și multe altele. Fondatorii vor folosi marele premiu câștigat, în valoare de 5.000 euro brut, pentru a-și dezvolta în continuare ideea.

image 1236502912

BASF Innovation Hub are loc pentru al treilea an la rând, iar interesul de participare al start-up-urilor a fost unul ridicat la ediția din 2023. „Anul acesta am primit peste 120 de înscrieri din 11 țări europene, mai mult decât în edițiile precedente. Europa are obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest lucru înseamnă că guvernul, industria și indivizii trebuie să lucreze împreună, iar start-up-urile joacă un rol foarte important în acest context”, a declarat Andreas Lier, Managing Director BASF pentru România, Bulgaria și Macedonia de Nord.

Sebastian Metz, director general al AHK România a adăugat: „Vom fi întotdeauna bucuroși să răsplătim inovația, mai ales când vizează sustenabilitatea și economia circulară. Este o veste foarte bună că atât de multe start-up-uri s-au înscris în competiția BASF, deoarece arată că tot mai mulți actori din societățile noastre, nu doar marile companii, au îmbrățișat ideea unui viitor verde. La fel ca în fiecare an, au fost multe proiecte bune pe hârtie. Consider că toate aceste tinere companii inovatoare care ne-au trimis planuri și schițe aplicabile, care pot fi implementate la costuri rezonabile, merită tot sprijinul nostru”. AHK România este reprezentanța oficială a economiei germane. Înființată în 2002, AHK numără peste 600 de firme-membre și oferă companiilor o platformă importantă pentru networking, schimb de informații și experiențe. Prin serviciile pe care le oferă și prin evenimentele pe care le organizează, AHK România susține activ companiile germane la intrarea lor pe piața românească și este totodată partener al firmelor românești interesate de piața germană.

image 1236502913

BASF Innovation Hub este o competiție destinată ideilor care se ocupă de soluții de tehnologie curată (Cleantech), circularitate și agricultură sustenabilă (Farm to Fork), care fac parte integrantă din Pactul Verde European. Competiția se organizează pentru 11 țări europene, inclusiv România. Anul acesta s-a desfășurat din luna mai până în noiembrie și au fost primite peste 120 de înscrieri.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment
Marți, 28 Noiembrie 2023 18:11

Glifosatul, autorizat în UE încă zece ani

Marți, 28 noiembrie 2023, Comisia Europeană a reînnoit, pentru zece ani, autorizația pentru glifosat.

Pe baza evaluărilor științifice, reînnoirea autorizației pentru glifosat este supusă anumitor condiții și restricții, cum ar fi: interzicerea utilizării înainte de recoltare și necesitatea anumitor măsuri pentru protejarea organismelor nețintă.

Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanța activă rămâne în responsabilitatea statelor membre. În urma reînnoirii aprobării glifosatului la nivelul Uniunii Europene, fiecare autorizație de produs existentă trebuie revizuită.

Autorizaţia aflată acum în vigoare în UE a fost înnoită în 2017 pentru cinci ani, apoi prelungită cu un an, iar la 15 decembrie 2023 urma să expire.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

În perioada 16 octombrie – 26 noiembrie 2023, Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plata avansului aferent Campaniei 2023 suma de 843.935.993,45 euro pentru un număr de 662.586 de fermieri.

Reamintim că, în cadrul Campaniei 2023, APIA acordă avansuri în cuantum de 70% din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru plățile directe și de 85% din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) pentru măsurile delegate.

Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9735 lei/euro, iar plăţile pentru măsuri finanțate din FEADR la cursul de schimb valutar de 4,9495 lei/euro.

„Ne apropiem cu pași repezi de finalul primei campanii de plăți în avans derulate în cadrul noului Plan Strategic PAC 2023-2027, care se va încheia la data de 30 noiembrie 2023. Deși provocările nu au lipsit, având în vedere elementele de noutate ale perioadei de programare 2023-2027 și necesitatea adaptărilor sistemice și procedurale, vreau să-i asigur pe fermieri că tot personalul APIA este mobilizat pentru finalizarea cu succes a acestei activități, astfel încât toți fermierii eligibili să fie autorizați la plata avansului în termenul legal”, a declarat Cornel Constantin Turcescu, director general APIA.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Concursul de Vinuri Spumante Românești, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 5, își va disputa în premieră finala în două capitale europene simultan, la București și Amsterdam, pe 4 decembrie. Evenimentul este găzduit de Aria TNB, respectiv de Amsterdam Wine Academy. Concursul de Vinuri Spumante Românești este singura competiție de acest tip din România și, în același timp, un etalon pentru industria spumantelor autohtone, în țara noastră existând în prezent 117 mărci locale de spumant.

Noutatea absolută a ediției 2023 a Concursului de Vinuri Spumante Românești este reprezentată de jurizarea unor spumante la sticlă magnum (1,5 l, față de cea clasică de 0,75 l).

La actuala ediție concurează majoritatea celor 29 de producători români care cumulează pe piață 117 mărci de vinuri spumante. Față de edițiile anterioare, în acest an a fost inclus în concurs un nou producător intrat recent pe această piață, respectiv Tenuta Mosconi.

Concursul de Vinuri Spumante Românesști

Fiecare echipă de jurizare din cele două țări este formată din câte zece specialiști, români și străini, printre care somelieri cu recunoaștere internațională, deținători ai titlurilor și certificărilor de excelență DipWSET/Wein Akademiker, ASI Gold, studenți ai „The Institute of Master of Wine”, educatori, bloggeri și membri ai „The Circle of Wine Writers” reuniți de către organizatorii Iulia Țigău, la Amsterdam, respectiv Tiberiu Onuțu, la București. Iulia Țigău deține titlul de excelență DipWSET, locuiește la Düsseldorf (Germania) și a început călătoria în lumea vinului în 2018. Tiberiu Onuțu este istoric amator al soiurilor românești de viță-de-vie, promotor al vinurilor spumante românești, colaborator la www.vivc.de și la www.wein.plus. De asemenea, Tiberiu duce mai departe, în Dealu Mare, tradiția a patru generații de viticultori.

Jurizarea este organizată pe secțiuni, în funcție de metoda de obținere, cu accent pe metoda tradițională (a doua fermentație în sticlă) și metoda Charmat (a doua fermentație în rezervoare de inox).

Cooptarea juraților internaționali în echipa concursului are două scopuri distincte. În primul rând, reconfirmarea angajamentului nostru ferm față de profesionalism și standarde ridicate în procesul de jurizare. Și, în al doilea rând, prin expunerea internațională, dorim să contribuim la consolidarea reputației spumantului românesc pe piețele externe”, a declarat Tiberiu Onuțu, inițiatorul concursului.

Vinuri spumante 1

Concursul de Vinuri Spumante Românești a luat naștere în 2018 cu scopul de a evidenția cei mai buni producători și cele mai bune vinuri spumante, pe fiecare categorie în parte. Jurizarea făcută de oameni cu înalte standarde profesionale în domeniu duce la consolidarea acestui concurs ca un etalon pentru industria spumantelor din România.

Mai multe detalii despre ediția trecută găsiți aici și aici.

 

Comisia de jurizare a Concursului de Vinuri Spumante 2023

 

București

Echipa feminină este formată din:

  • Arina Antoce, profesor de oenologie la USAMV București, expert OIV, degustător profesionist;

  • Dana Pop, dr. inginer în biotehnologie alimentară, maestru degustător de vinuri, brânzeturi, ulei de măsline, cafea, maestru degustător de salamuri și importator de vinuri;

  • Anne-Wies van Oosten, DipWSET, Wine-Food-Travel Writer, Wein Akademiker, International Wine Taster, membru al FIJEV și al Circle ofWine Writers;

  • Daniela Paraschiv, dr. inginer în biotehnologie alimentară, eurosomelier, director general Hansen România;

  • Roxana Nicolaescu, WSET 3, somelier, curator de vinuri.

Echipa masculină este formată din:

  • Horia Hasnaș, comunicator de vin, campion mondial la degustarea în orb, ediția 2023;

  • Valeriu-Constantin Popescu, somelier, pasionat de spumante;

  • George Ignat, WSET 2, absolvent al cursului organizat de „Comité Champagne”, lector la Școala Europeană de Somelieri;

  • Emil Popescu, WSET 3, proprietarul barului Wine With Me;

  • Ladislau Kristof, WSET, degustător, pasionat de șampanii, Luxury Adviser.

Amsterdam

Echipa feminină este formată din:

  • Anja Vondenhoff, DipWSET, Wein Akademiker și președinte al Weinakademiker Club, Certified Sommelier/The Court of Master Sommeliers, Europees Meilleur Formateur en vin de Champagne 2011;

  • Kristel Balcaen, DipWSET, studentă MW;

  • Roos Stevens, DipWSET, ASI Gold (singura din Țările de Jos), Maître-Sommelier Restaurant Bridges, Amsterdam;

  • Sue Eames, DipWSET, Committee Member, Circle of Wine Writers;

  • India Donisi (Winespicegirl), influencer;

  • Iulia Țigău, DipWSET, pasionată de vin.

Echipa masculină este formată din:

  • Wouter Aalst, DipWSET, Wein Akademiker, student MW;

  • Jan-Jaap Altenburg, DipWSET, ASI Somelier, coproprietar al barului de vinuri Vindict;

  • Marco Omar Herrouz, DipWSET, D.O. Cava Certified Wine Educator, D.O. Cava Ambassador for Italy & The Netherlans;

  • Antonello Nicastri, Head Sommelier la Restaurant Flore;

  • Marc Wabo, WSET 3, Wine International Association Ambassador Germania;

  • Tony Yip, DipWSET, student MW.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Compania Corteva Agriscience anunță că stația de producție a semințelor din Afumați, județul Ilfov, a încheiat cu succes sezonul agricol 2023. Peste două milioane de unități de semințe de porumb și floarea-soarelui au fost produse în România pentru sezonul următor, pe o suprafață de peste 11.000 de hectare.

La stația de la Afumați, hibrizii produși de Corteva Agriscience în România sunt procesați și utilizați pentru peste 20 de țări diferite din Europa, cu cel mai mare volum în România, Bulgaria, Polonia, dar și în Ucraina, Franța și Ungaria.

În acest an, au fost recoltați și sunt în curs de procesare un total de 42 de hibrizi de porumb, șapte hibrizi de floarea-soarelui și un soi de soia. În plus, în vara acestui an, au fost tratate și însăcuite 32.000 de unități de rapiță care alimentează în principal piața din România și Republica Moldova, contribuind la creșterea și dezvoltarea durabilă a agriculturii în aceste țări.

„Corteva investește constant în dezvoltarea capabilităților oamenilor și echipamente de ultimă generație la stația din Afumați. Angajamentul nostru se extinde la susținerea fermierilor români în atingerea rezultatelor optime din punct de vedere al productivității, prin valorificarea tehnologiilor inovatoare în România. Echipa noastră dedicată vine cu o expertiză extinsă, cu un accent deosebit pe siguranța și protecția muncii, prin care asigură desfășurarea fiecărei operațiuni într-un cadru sigur pentru obținerea unor rezultate superioare”, a declarat Jean Ionescu, Country Leader România și Republica Moldova Corteva Agriscience.

statie Afumati Romania

Inaugurată în 2002, stația de condiționare de la Afumați reprezintă un simbol al inovației și excelenței în procesarea semințelor. Cu o investiție care depășește 74 de milioane de euro în cei 21 de ani de existență, unitatea de producție este echipată cu utilaje de ultimă generație, inclusiv sortere optice și mașini de tratare performante. Susținută de o echipă dinamică de aproximativ 300 de angajați permanenți și sezonieri, stația asigură un ciclu de producție fără probleme pentru hibrizii Pioneer®.

Fabrica Corteva din Afumați este una dintre cele mai mari și moderne facilități de producție Corteva din lume, este cea mai mare stație de procesare a semințelor din România, producând semințe de porumb, floarea-soarelui, soia și rapiță cu tehnologii avansate pentru clienți de pe întreg teritoriul Europei, iar de curând și Asia. Fabrica Corteva din Afumați folosește tehnologii avansate pentru a aplica semințelor de porumb și floarea-soarelui tratamente care stimulează creșterea și sănătatea plantelor, oferind fermierilor soluții inovatoare și sustenabile.

Cu o investiție suplimentară de 14 milioane de euro în 2021, fabrica Corteva din Afumați și-a extins capacitatea de producție de semințe de floarea-soarelui, soia și rapiță, pentru a răspunde cererii tot mai mari din partea fermierilor, la nivel național și internațional.

Anual, Corteva Agriscience lansează în medie zece hibrizi de porumb și floarea-soarelui pe piața din România, cu un ciclu de lansare foarte rapid. Un hibrid premium în portofoliul Corteva rămâne pe piață timp de maximum cinci sau șase ani, după care este înlocuit pentru a oferi soluții adaptate nevoilor fermierilor în condițiile climatice în schimbare.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Comunicate

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a centralizat informațiile actualizate de Administrația Națională de Meteorologie (ANM) referitoare la aprovizionarea cu apă din sol. Astfel, precipitațiile înregistrate începând din 16 noiembrie 2023 și până în prezent au refăcut rezerva de apă din sol, îndeosebi în zonele din estul, sud-estul și sudul țării, unde seceta pedologică era extremă. La această dată aprovizionarea cu apă se prezintă în limite satisfăcătoare, apropiate de optim și chiar optim în cea mai mare parte a regiunilor agricole.

Dacă în intervalul 1-16 noiembrie 2023 cantitatea medie de precipitații a fost de 43,6 l/mp, pentru intervalul 1-26 noiembrie, aceasta a crescut până la valoarea de 86,3 l/mp (max.), cu 44,8 l/mp peste media climatologică a lunii noiembrie.

Potrivit ANM, luna noiembrie 2023 este a doua lună cea mai ploioasă din 1961 până în prezent, după luna noiembrie a anului 1966 (96,9 l/mp). Zona Dobrogea înregistrează un record sub aspectul cantității medii de precipitații în această lună, valoarea de 128,7 l/mp căzută în perioada 1-26 noiembrie 2023 fiind cea mai ridicată valoare din istorie, depășind recordul anterior de 88,9 l/mp din noiembrie 1975. De menționat că, în Dobrogea, în intervalul 1-16 noiembrie 2023, cantitatea medie de precipitații era de 11,6 l/mp, față de o medie lunară de 34,8 l/mp.

Nivelul de precipitații pentru ultimele trei luni:

  • Septembrie - 33,5 l/mp, față de o normă de 55,0 l/mp;

  • Octombrie 23,9 l/mp, față de o normă de 43,5 l/mp;

  • Noiembrie 86,3 l/mp, față de o normă de 41,5 l/mp.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Clubul Fermierilor Români s-a întrunit pe 20 noiembrie 2023 și a constituit Consiliul Național de Coordonare, format din membrii Consiliului Director al Clubului și fermieri performanți din toate regiunile țării. Noua structură are ca scop sprijinirea conducerii operaționale a Clubului în activitățile sale la nivel regional, precum și stabilirea priorităților și a direcțiilor strategice la nivel naţional. În cadrul întâlnirii au participat 33 de fermieri care și-au asumat deja roluri în comunitățile lor.

Demersul de a înființa Consiliul Național de Coordonare al Clubului Fermierilor Români vine în urma unei ample analize desfășurate în rândul fermierilor cu privire la problemele specifice cu care se confruntă diferitele regiuni ale țării noastre. Nevoile agriculturii nu pot fi satisfăcute doar prin politici agricole generale, rezultate exclusiv prin aplicarea politicilor europene în domeniul agriculturii și mediului. Este necesară punerea în valoare a elementelor specifice agriculturii românești, în contextul finanțărilor europene și din bugetul național, prin preluarea expertizei locale și regionale în dezvoltarea de politici și proiecte specifice unor domenii de specialitate, respectiv a unor zone și sectoare agricole din România. Noul organism este chemat să contribuie la identificarea unor astfel de abordări specifice, rezultate din expertiza acumulată la nivel regional, dar și pentru susținerea unor abordări integratoare economice – sociale – mediu pentru programele de dezvoltare ale agriculturii.

Deși Clubul este deja reprezentat prin peste 1.200 de ferme din toate județele țării, multiplicarea acțiunilor sale în teritoriu a făcut necesară stabilirea unei forme suplimentare de cooperare între fermierii membri ai Clubului, Unitatea Executivă, Consiliul Director, pe de o parte, și structurile de lucru la nivel regional și local, pe de altă parte.

Pe baza evaluării nevoilor reale ale fermierilor și a confirmării acestora de către Consiliul Național de Coordonare, Clubul Fermierilor Români oferă soluții concrete, care să contribuie la creșterea eficienței și randamentului activității în fermele din România și să promoveze modele de afaceri românești, în conformitate cu politicile Uniunii Europene.

„Găsesc această inițiativă foarte utilă, mai ales în contextul actual în care trebuie să colaborăm mai mult ca niciodată și îmi asum, ca membru fondator al acestei organizații, să mă implic direct, alături de ceilalți fermieri prezenți la această întâlnire, în reprezentarea sectorului agricol prin identificarea temelor prioritare și stabilirea unor acțiuni concrete atât la nivel național, cât și la nivel regional în zona mea, Moldova Sud”, a specificat Pavel Vlad, președintele Clubului Fermierilor Români.

Membrii noului Consiliu Național de Coordonare au analizat situația agriculturii românești din perspectivă economică, a dinamicii cadrului politic de reglementare pentru agricultură și mediu la nivel european, precum și din perspectiva impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii. Au fost dezbătute și agreate propuneri concrete privind prioritățile de acțiune ale Clubului Fermierilor în 2024, pentru a răspunde provocărilor sistemice și la nivel de fermă, fiind agreate acțiuni care să susțină adoptarea unui cadru predictibil de dezvoltare al agriculturii românești, transpartinic și pe termen lung, precum și poziționarea agriculturii ca sector strategic în dezvoltarea României.

„Atât problemele agriculturii românești, cât și modernizarea sa, nu pot fi rezolvate doar printr-un model unic, ci prin stimularea și planificarea unor abordări regionale, zonale și chiar locale. Pentru rezultate cuantificabile este nevoie de o viziune integrată care să asigure coerența și eficiența pe termen mediu și lung. Din acest motiv, s-a născut inițiativa de a extinde structura de coordonare a Clubului, prin proiecte și resurse generate la nivel teritorial, în echilibru cu legislația și măsurile adoptate la nivel național. Ne dorim să identificăm teme specifice din diferite regiuni ale României și, alături de fermierii din acea zonă, să putem crește puterea de reprezentare și să găsim soluții pentru aceste provocări în vederea creșterii competitivității membrilor noștri”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Printre principalele responsabilități ale Consiliului Național de Coordonare se numără:

  • Contribuirea la diversificarea și întărirea dialogului și a capacității de negociere cu autoritățile decidente din România și de la Bruxelles;

  • Asigurarea, prin capacitatea și implicarea personală a membrilor, funcției de reprezentare la nivel național și regional a intereselor prioritare ale fermierilor;

  • Participarea la punerea în practică a programelor și proiectelor Clubului la nivel național și regional, prin asumarea voluntară de către membri a unor responsabilități de coordonare în programe specifice;

  • Contribuirea la coordonarea tuturor activităților Clubului în vederea asigurării coerenței în raport cu legislația românească și directivele europene;

  • Identificarea noilor teme de interes pentru viitorul agriculturii la nivelul regiunilor;

  • Participarea la elaborarea luărilor de poziție ale Clubului în raporturile cu autoritățile române și europene.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Comunicate

Au trecut peste 30 de ani de la Revoluție și învățământul românesc se îndepărtează pe zi ce trece de realitățile lumii moderne. Lipsa de performanțe ale acestui sector încep să se simtă acut de ceva ani, astfel fiind în situația deloc plăcută în care cronicizarea acestei probleme începe să producă efecte nocive pentru activitatea economică și starea socială a țării.

În preambulul articolului din numărul trecut al publicației Revista Fermierului anunțam intenția de a ridica în atenția oricui este interesat un set de șase subiecte, pe care personal le consider de natură strategică (dar fără pretenția de a fi singurele) pentru viitorul agriculturii românești și implicit a întregii societăți. Mai mult, sper ca aceste subiecte, alături de multe altele care există deja „în piață”, să intre măcar în reflecția și dezbaterea celor care vor să se implice în alegerile de anul viitor și să activeze ulterior, în caz că vor primi mandat, în autoritățile de stat care se vor ocupa de destinele agriculturii pe mai departe.

Normal ar fi ca orice astfel de subiect să treacă prin filtrul cât mai multor persoane sau instituții interesate, care să îl analizeze, discute, argumenta sau contraargumenta, așa încât la final să putem spune că avem o direcție de urmat cât mai serioasă și profundă ca formă și conținut.

Peste tot în media, în fel de fel de dezbateri și reuniuni ale autorităților de stat sau ale mediului privat, în documente oficiale sau academice, lipsa forței de muncă este unul dintre aspectele care pune în pericol pe termen scurt și mediu dezvoltarea economică a României, lucru care cel puțin declarativ este acceptat de toate palierele societății românești.

Dacă lipsa forței de muncă ca număr de persoane nu are legătură cu învățământul, lipsa unor categorii socio-profesionale obligatorii a exista, dar care din păcate lipsesc cu desăvârșire, este și problema sectorului educativ românesc, la care mai trebuie adăugată și calitatea profesională a celor care absolvă, aici incluzându-i și pe cei din domeniul agricol în general.

În acest material mă voi opri la percepțiile unui antreprenor din agricultură în raport cu ce face (sau nu face) învățământul și pentru afacerea lui, dar și pentru sector în ansamblu.

Dar înainte de a derula firul problemelor pe care doresc să le abordez, este bine, pentru a așeza lucrurile în matca firească, să facem o precizare care nu va fi chiar foarte bine primită de unii dintre cei care activează în acest domeniu, în sensul că ,,artizanii” de până în prezent ai situației învățământului românesc sunt în cea mai mare parte profesori universitari și cercetători (a se vedea enumerarea de la finalul materialului), cu vreo 4-5 excepții puțin notabile și ca nume, și ca durată, care nu aveau astfel de grade universitare, iar dintre aceste excepții, două au asigurat doar interimatul funcției pe termen scurt între două numiri de miniștri.

Înainte ca multă lume să se inflameze că ar fi vezi Doamne un atac la adresa profesorilor, lucru total neadevărat, observația mea (fără să fiu eu primul care a făcut-o) are la bază o explicație banală, în sensul că un excelent specialist într-un domeniu tehnic, artistic, drept, economie sau artă, la nivel de activitate universitară sau cercetare nu înseamnă că în mod automat ar fi un foarte bun și eficient manager al unui domeniu, incluzând aici și funcția de ministru.

Să nu uităm că Nicolae Iorga este poate cel mai mare istoric român, dar mandatul său de prim-ministru în plan administrativ nu a avut anvergura celui al lui Lascăr Catargiu, un moșier cum erau mulți alții, dar un excelent administrator al treburilor țării, iar astfel de exemple sunt numeroase atât în istoria românească, cât și în cea europeană.

Explicația este simplă și are în vedere în mod exclusiv natura diferită a celor două activități care cer, la rândul lor, aptitudini diferite, astfel un profesor de înalt nivel științific în domeniul său are o activitate specifică cu o disciplină dusă la extrem, aparent monotonă în ochii celor care nu pot sta zi după zi cu ochii în cărți pentru a citi, analiza, interpreta, recompune forme și teorii și apoi pentru a scrie mii de pagini până la reușita realizării și publicării unei lucrări științifice, cărți sau tratat.

Un asemenea intelectual este ultraspecializat pe domeniul său, dar îi lipsește timpul, deprinderile și poate dorința de a avea și dezvolta abilitatea ,,comercială și administrativă” necesară funcțiilor de conducere a unor activități diverse, unde lucrurile se fac altfel, în sensul că administrarea (managementul) este un cumul de concepte din științe diferite (comercial, marketing, management, drept, resurse umane, contabilitate și altele), care se întrepătrund în proporții diferite și dau fluența (sau lipsa acesteia) pentru a obține rezultatele dorite, în baza unei strategii și a unui program economic foarte clar definit, dar care în permanență este adaptat la turbulențele mediului economic.

Dacă ne gândim la cei care au luat premiul Nobel pentru economie, o să vedem că aproape niciunul dintre aceștia (asta, ca să nu fiu absolut în afirmație) nu este vreun om de afaceri de anvergură mondială și să dețină vreun fond de investiții care să administreze câteva sute sau mii de miliarde, cum ar fi cazul lui Warren Buffet, al cărui fond a depășit o mie de miliarde de dolari administrați, sau cazul lui Rob Kapito și Larry Fink, fondatorii BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume cu active administrate de peste opt mii de miliarde de dolari.

La fel, putem să ne uităm și în domenii privind tehnologia informatică, metalurgie, mașini, utilaje agricole, industrie alimentară și ce mai dorim, unde la fel vom vedea că pot fi doar cazuri absolut izolate de oameni de știință care să dețină astfel de afaceri, asta deoarece lucrurile sunt ,,incompatibile” între științific și managerial.

Când fac astfel de afirmații nu mă gândesc la fel de fel de situații existente frecvent în SUA, Marea Britanie sau China, unde fel de fel de antreprenori de mare succes sunt invitați să țină prelegeri diverse ca teme și număr în universități și uneori primesc titulatura de profesori asociați sau invitați din partea acestora.

În altă ordine de idei, poate și cei care acceptă sau sunt puși în situația dacă acceptă sau nu astfel de demnități publice ar trebui să aibă capacitatea și verticalitatea unei analize pertinente și unde să își răspundă în mod corect dacă au calitățile manageriale necesare postului de ministru, dacă au echipa de specialiști necesară, dacă au acceptul și susținerea reală a partidului pentru echipa propusă și pentru programul pe care îl aure în vedere pentru a-l implementa.

Revenind la agricultură și învățământul specific, sunt de acord cu numeroasele voci care afirmă că avem o lipsă cronică de resurse, în special financiare, lucru absolut corect și în opinia mea, doar că lipsa acestora este dată pe de-o parte de lipsa unei finanțări corespunzătoare atât de la bugetul de stat, cât și lipsa unei deschideri către surse de finanțare din mediul privat.

Poate ar trebui să ne gândim care sunt o parte din problemele specifice legate de învățământul agricol și unde, fără a avea pretenția că ar fi singurele, eu le-aș ridica în rândurile următoare după cum urmează.

 

Profesionalizarea fermierilor

 

Agricultura, ca orice alt domeniu economic, are nevoie de profesionalizare, dar de una care să nu se facă cu risipă de resurse, să fie eficientă și adaptată nevoilor concrete din agricultura de azi și mâine.

O necesitate majoră a acestui deziderat este dată de faptul că o breaslă a fermierilor bine pregătită are câteva avantaje foarte importante, și am în vedere viteza de diseminare și implementare a noutăților tehnice și manageriale, apoi reducerea erorilor tehnice cu consecințe de mediu și economice, o mai bună comunicare către societate a problemelor specifice sectorului, dar și înțelegerea corectă a cerințelor consumatorilor.

Dar în spatele acestor explicații generale este bine să traducem și pe înțelesul tuturor, adică avem fermieri care fac agricultură fără să lucreze pe calculator, dar dacă ar ști să facă acest lucru, accesul lor la informații tehnice și economice ar fi mult mai facil, accesarea unor utilaje foarte performante, dar și foarte informatizate ar fi la îndemână, ceea ce ar duce la reducerea costurilor, cu impact pozitiv asupra profitabilității.

Un fermier care ar avea cunoștințe mai largi de economie, drept, marketing sau management, pe lângă cele specifice de natură tehnică, ar putea mult mai ușor să sesizeze problemele sectorului, dar și oportunitățile, ar putea să înțeleagă nevoia unui buget și a unei solvabilități bancare, importanța unui abonament la un avocat, dar și nevoia de a avea un contabil care să îl și sfătuiască pe lângă ținerea contabilității, despre nevoia și avantajul participării la o cooperativă agricolă.

 

Funcțiile suport pentru agricultură

 

Acest aspect este o altă mare problemă, în sensul că este foarte greu la ora actuală, și în scurt timp va fi chiar imposibil, de a mai găsi anumite categorii profesionale indispensabile, cum ar fi tehnician veterinar, mecanizator, electromecanic irigații, ifronist (încărcătoare frontale), tehnician culturi de câmp sau horticole, contabili activitate primară (economiști de fermă) în agricultură.

Pentru toate aceste poziții nu mai există forme de școlarizare, iar acolo unde teoretic cică ar mai exista, ceea ce rezultă nu are nicio legătură cu realitatea cerută de respectiva poziție.

Îmi aduc aminte cu plăcere că la un moment dat am cunoscut un antreprenor marocan, proprietar al unei firme de distribuție de inputuri pentru agricultură în Maroc, Tunisia și Senegal, familie influentă și cu acces facil la Curtea Regală din țara sa și care era foarte mândru că, după rege, era cel de-al doilea proprietar al unei ferme de oi rasa Ile de France și avea diploma de ,,berger”, cioban în românește, diplomă obținută în Belgia și ținută pe perete la loc de frunte. Doar că respectiva diplomă însemna de fapt un tehnician care știa tehnica furajării oilor, modul de exploatare pentru lapte, tehnici veterinare pentru intervenții la fătat sau bolile mai întâlnite, reguli privind monta dirijată pentru tinerea rasei în registru și multe altele.

 

Logistica învățământului agricol de toate nivelurile

 

Din păcate, în domeniul agricol cerințele specifice de desfășurare a activității pot fi destul de greu de standardizat și de aceea trebuie găsite căi de adaptare de la caz la caz. În primul rând, nu cred, de exemplu, că poți face școli de tehnicieni în horticultură oriunde, ci în mod clar trebuie să faci în regiunile unde se și găsesc aceste activități. Altfel, nu poți pregăti un tehnician horticol fără să aibă acces la culturi legumicole, viticole sau pomicole, cum la fel nu poți pregăti tehnicieni veterinari fără să ai zonă cu zootehnie.

Un alt aspect care ar putea contribui la formarea sistemului specific acestei forme de învățământ este reformularea implicării fermierilor atât ca asigurare a bazei de practică și pregătire, cât și în calitate de colaboratori în formarea profilului profesional al viitorilor absolvenți, adaptat la cerințele concrete din domeniu.

Nu poți ieși doctor sau asistentă fără să ai un spital de practică, lucru care ar trebui să fie și la agronomie, adică locuri de practică în ferme cu specializări și dotări diferite, tocmai pentru a acumula experiențe diferite.

La ora actuală, pentru învățământul agricol românesc se poate pune problema lipsei unei conduceri duale, așa cum este în Franța și Belgia, unde învățământul agricol este condus în duet de Ministerul Educației și Ministerul Agriculturii, lucru absolut normal în condițiile în care învățământul agricol are nevoie de o bază specifică, așa cum este și la medicină, de exemplu.

Școlile franceze de agricultură (ESA) sunt organizate în parteneriat cu organizațiile fermierilor, care participă inclusiv în consiliile de administrație, dar se implică și în organizarea de schimburi de experiență pentru studenți în țară și străinătate, organizarea de dotări ale facultăților, participă la realizarea profilului profesional al viitorului specialist și participă într-o anumită măsură la finanțarea acestor instituții, care le pregătesc consultanții de mâine din camerele agricole și nu numai.

Să ai un student în practică pe durata verii pentru una-trei luni, să îi asiguri cazare, masă, un venit și o anumită socializare este ceva acceptat și considerat ca un efort necesar pentru sectorul în care activezi tu, ca antreprenor, dar în același timp și pentru cel care vine în practică, care vine să lucreze efectiv după o programă clar stabilită, astfel încât și fermierul să perceapă o mulțumire pentru efortul pe care îl face. Este o linie fină între stagiu de practică și exploatarea unei forțe de muncă ieftine, dar au găsit calea de a evita abuzurile.

 

Redefinirea nevoii și locului inginerului agronom

 

Sunt conștient că acest subiect va suscita comentarii numeroase, ceea ce este bine, doar că îmi doresc ca acestea să fie însoțite și de argumente pertinente.

Dar revenind la enunț, la ora actuală avem o risipă de resurse importantă în învățământul agricol universitar, prin care pregătim absolvenți pentru meserii unde nevoia nu este stringentă, ca să nu spunem că nu ar fi necesară, iar pe de altă parte avem nevoie de o reformulare a structurii sectorului agricol.

Ca să înțeleagă toată lumea la ce mă refer, o să povestesc o mică experiență în acest sens, din perioada în care mă ocupam de activitatea în Europa de Est a unei foste companii de semințe. În acea perioadă am constatat cu surprindere, pentru momentul respectiv, că la toate firmele de semințe care activau în Franța (lucru întâlnit și în Spania, Germania, Belgia sau Austria), dar și la alte companii cum ar fi cele de pesticide, mașini și utilaje agricole sau fertilizanți, numărul celor cu studii superioare era extrem de redus și se întâlneau cu predilecție în conducerea laboratoarelor de cercetare, șeful de producție și de dezvoltare, directorul financiar sau economic, managementul de vârf și alte câteva poziții-cheie. În rest, pozițiile de reprezentanți vânzări, responsabili de loturi semincere, de testare și dezvoltare, de contabilitate primară, responsabili de marketing, administrativ, logistică și multe altele erau ocupate de absolvenți de liceu cu specializare în domeniul respectiv sau școli postliceale de tehnicieni. Este drept că la noi aceste instituții și-au pierdut identitatea, iar altele lipsesc cu desăvârșire, ,,meritul” fiind al doamnei Ecaterina Andronescu, care a considerat că între a asigura numărul de studenți și implicit normele didactice ale unor profesori, nu cei mai de vârf, indiferent de nevoia pieței, și pregătirea unor oameni în meserii extrem de cerute, s-a mers pe prima variantă.

Explicația vestului european ,,retrograd” era simplă, dacă te ocupai de facturare nu trebuia să deții cunoștințe de calculare a indicatorilor de solvabilitate bancară a unei companii, dacă erai reprezentant de vânzări nu trebuie să stăpânești noile tehnici genomice, iar dacă erai responsabil de marketing cu realizarea (nu conceperea) de fișe de prezentare a produselor sau realizarea de gadgeturi promoționale, nu trebuia să îl fi citit pe Kotler.

Acum hai să ne gândim cum este la noi. Dacă ai nevoie de cineva la facturare, trebuie să fie absolvent de ASE, minimum doi ani de experiență, engleza obligatoriu și franceza constituie un avantaj. La fel, dacă ai nevoie de un asistent manager, ceea ce la noi este fosta biată secretară, care pentru a ține o agendă de întâlniri, a se ocupa de protocol, activitățile de secretariat (corespondență, administrative etc.) și câte o cafea din când în când, trebuie să fie specialistă în psihologie sau litere, limbi străine cât mai multe și dacă se poate la nivel nativ. Un reprezentant de vânzări semințe, pesticide, fertilizanți sau mașini agricole trebuie, la fel, să fie doldora de diplome și hârtii, dar oricum ceea ce va spune pe viitor va învăța în cadrul firmei, deoarece foarte puțini au o pregătire prealabilă ca să poată schimba un discurs de marketing și vânzări al unei firme, iar dacă o pot face, vor ocupa poziții de management.

Pornind de la aceste considerente, se estimează pe ici pe acolo, fără a fi la nivel oficial, fiindcă nici universitățile și nici ministerul nu sunt preocupate de analize privind gradul de inserție profesională a absolvenților în primii 1-3 ani măcar, deoarece în acest mod s-ar constata dimensiunea exactă a dezastrului, în care mai mult de 50% din absolvenții de învățământ universitar agronomic nu profesează meseria pentru care au învățat.

Concluzia parțială a acestor afirmații nu este că aceste meserii pot fi făcute de oricine, doar că modul de instruire a acestora trebuie să aibă la bază un alt format, mult mai puțin costisitor pe partea de resurse și mult mai aplicat la cerințele practice.

Inginerul agronom, cum ar trebui să fie absolventul de învățământ superior și în alte domenii, ar trebui să fie dedicat activităților de cercetare și didactice, celor de consultanță, dacă am fi în stare să facem niște camere agricole funcționale și aplicate nevoilor din agricultură, activităților de reflecție și strategie din diferite companii private sau autorități de stat, dar nicidecum să facă planificarea camioanelor la încărcat, facturarea produselor sau baterea țărușilor la loturile demonstrative de pe marginea drumurilor. Nu este o rușine să muncești, dar este o prostie de a folosi forță de muncă supercalificată pentru astfel de activități simple.

Sunt situații în care avem ingineri care conduc ferme de dimensiuni mari și este decizia acestora, dar poate în destul de multe situații un tehnician agronom ar fi fost suficient, doar că nu avem de unde să îl luăm.

Poate vor fi și voci care vor zice că nu este nevoie de pregătire, deoarece sunt exemple de alte meserii care au reușit în agricultură, cum și agronomii au reușit în alte meserii. Doar că nu trebuie ca una, două reușite să fie considerate normalitate, fiindcă nu este și nici nu are cum să fie astfel, ci sunt doar niște excepții date de niște persoane cu abilități native mai dezvoltate și cu noroc mai mult în viață, plus disponibilitate de a fi autodidact în domeniul respectiv.

 

Legislația învățământului agricol

 

Venim după foarte multe experimente nereușite privind legile Educației și din păcate nu se văd niciun fel de perspective îmbucurătoare, deoarece dialogul real între părțile interesate nu există.

Pe de o parte, clasa politică vrea să schimbe pe ici, pe acolo, fără a se apleca asupra părților fundamentale, pentru a mima că a făcut ceva important și, când este posibil, să răspundă și unor interese de grup. Dar și cealaltă parte interesată, respectiv societatea civilă, participantă prin toate categoriile de actori, respectiv părinți, dascăli, beneficiari din mediul privat, cercetare, autorități de stat, participă la aceste dezbateri doar pentru a bifa, cu alocuțiuni lungi, dar fără consistență, făcute de la locul de muncă până la locul de desfășurare a reuniunilor, spunând generalități și balast fără importanță.

Ministerul Agriculturii din Franța sau Belgia, în schimb, urmărește modul de inserție a absolvenților în sectoarele profesionale, determină numărul de locuri necesare, valoarea costurilor pentru pregătire și pune umărul direct din bugetul propriu al ministerului, plătind tot personalul aferent instituțiilor de învățământ agricol profesional și universitar, dar și toate utilitățile. În plus, ministerul este activ în adaptarea panelului legislativ pentru alinierea acestor instituții la cerințele sectorului care îl deservesc.

Poate și noi ar trebui să ne gândim dacă vrem învățământ de stat sau privat, sau, dacă vrem privat, cum facem să asigurăm accesul tuturor la studii, prin existența unor credite specifice pe termen lung, cum beneficiază foarte mulți tineri în Marea Britanie, inclusiv cei care nu sunt britanici.

Alocarea fondurilor guvernamentale către universități să se facă pe criterii de performanță, cum ar fi rata de inserție a absolvenților în profesii pentru care s-au pregătit, apoi indicatoare de feedback ale studenților privind cursurile absolvite, clasare onorabilă în topurile europene și mondiale de profil, nivelul de pregătire al cadrelor didactice, notorietatea profesorilor asociați/invitați, personalități care au absolvit instituția și multe altele care pot fi definite fără probleme.

În plus, poate trebuie gândită o mai mare delegare a modului de formare universitară prin crearea unui trunchi obligatoriu de maximum 3-5 materii pe an, plus alte 2-3 materii opțional obligatorii (adică obligatoriu trebuie să alegi dintr-o listă de materii opționale) la alegerea studentului, dar dintr-un număr mai mare disponibile.

Nu avem o serie de materii importante în structurile programelor universitare și mă refer că nu avem, de exemplu, biologia solului, în condițiile în care mai toată lumea își dă cu părerea despre agricultura conservativă/regenerativă, dar mulți au evitat participarea la aceste cursuri în facultate, care și astăzi sunt facultative.

La fel, nu facem discuții de legislație agricolă, care nu este deloc simplă, dar este foarte necesară, apoi la contabilitate în loc să discutăm despre complexitatea unor decontări, mai bine am vorbi de gestiunea efectivă a fermei și de interpretarea bilanțului.

 

În loc de concluzii

 

Subiectul este prea vast ca teme pentru a fi expediat într-un simplu material, dar sper și îmi doresc ca abordarea problemelor efective ale învățământului agricol să devină o temă pentru MADR, ASAS, organizații profesionale ale fermierilor, parlamentari și oricine altcineva ar fi interesat de acest subiect.

Se pot face lucruri importante și cu resursele pe care le avem, dar printr-o altă alocare și pe alte criterii, astfel încât sectorul să devină din ce în ce mai eficient. Dar cine va pune osul la treabă?

În rest, numai de bine.

ministrii inv

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Gânduri de fermier

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

biofest grafica

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista