floarea soarelui - REVISTA FERMIERULUI

Țara noastră şi-a consacrat în 2018 poziţia de lider european la culturile de floarea-soarelui şi porumb, ocupând primul loc în Uniunea Europeană şi în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene din agricultură şi dezvoltare rurală, a menționat, miercuri, 31 octombrie 2018, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, la deschiderea târgului IndAgra 2018.

„Locul 1 în Uniunea Europeană privind atragerea fondurilor europene, cu absorbţie de 99,61% din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi de 43% din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), unde faţă de un program anual de 1,2 miliarde euro am absorbit 1,215 miliarde euro, şi prima poziţie la floarea-soarelui şi porumb ne dă dimensiunea posibilităţilor pe care le avem, alimentând încrederea pentru viitor”, a afirmat șeful MADR într-un cadru nou al deschiderii IndAgra, altul decât cel din fața Pavilionului Central al Romexpo.

Oficialul guvernamental a vorbit despre principalele programe derulate de minister începând cu sistemul de irigaţii şi cel antigrindină, lăudând încă o dată eforturile făcute de fermieri pentru creşterea producţiilor agricole.

„În ani climatici diferiţi, fermierii români au găsit calea succesului, folosind câştigul cercetării, al inovării, al dotării şi al interpretării corecte a tehnologiilor, adaptate la condiţiile concrete în care-şi desfăşoară activitatea. (...) Deşi a fost un an capricios, care, prin desfăşurarea lui, a pus o serie întreagă de oprelişti în desfăşurarea lucrărilor în câmp, rezultatele obţinute onorează efortul fermierilor, satisfăcându-le în mare parte dorinţa de câştig şi progres. Prin însumarea rezultatelor obţinute de fermieri, România şi-a consacrat în acest an poziţia de lider european la culturile de floarea-soarelui şi porumb, onorând astfel efortul continu de obţinere a randamentelor ridicate în 2017 şi 2018”, a adăugat Petre Daea.

El a spus că instituția pe care o conduce a reuşit să pună în funcţiune sistemul de irigaţii pentru 1,2 milioane de hectare, asigurând apa gratuită pentru fermieri şi punând la adăpost 850.000 de hectare prin construirea celor 60 de puncte de lansare antigrindină.

„Acestea au făcut posibilă protejarea plantaţiilor viticole astfel încât întreaga producţie realizată a fost adusă pe liniile de prelucrare, obţinând cea mai mare producţie de struguri, de peste 1,27 milioane de tone, ce reprezintă un record de producţie”, a subliniat Daea.

Zootehnia şi comercializarea produselor agricole reprezintă în opinia ministrului doar două domenii în care România are „încă multe de făcut”.

„Însă în agricultură mai sunt multe de făcut în domeniul zootehniei, al prelucrării şi comercializării produselor, al echilibrării balanţelor de produse agroalimentare, al valorificării pe deplin a resurselor, al organizării fermierilor, al performanţei în industria alimentară şi nu numai. În dorinţa de a realiza pe deplin ceea ce merită România, s-au elaborat programe pentru susţinerea activităţii de reproducţie în sectorul creşterii suinelor, pentru susţinerea activităţii de reproducţie, incubaţie sau de creştere în sectorul avicol şi de încurajare a activităţilor din zona montană, fiind în stadiu avansat al dezbaterii legile privind infrastructura de preluare, prelucrare şi comercializare a produselor agricole. Sunt aşteptări ale tuturor, dar şi acţiuni ale fiecăruia”, a adăugat şeful MADR în discursul său de deschidere.

Cosmin Ştefan Marinescu: „Pesta procină africană „ne-a găsit nepregătiţi”

La finalul evenimentului, consilierul preşedintelui României, Cosmin Ştefan Marinescu, a vorbit despre modul în care a fost gestionată de autorităţi pesta porcină africană, boală care „ne-a găsit nepregătiţi încă o dată în faţa celui mai grav flagel cu care s-a confruntat zootehnia românească în ultimii ani”.

În altă ordine de idei, Marinescu a precizat că prin astfel de târguri şi expoziţii, cum este și IndAgra 2018, România devine un hub regional pentru sectorul agricol şi piaţa de profil.

„Cu toţii ne dorim o creştere a performanţelor, în agricultură, în zootehnie, în industria agricolă. Fermierii şi întreprinzătorii din sectorul agricol investesc continuu în creşterea competitivităţii (...) Tocmai de aceea, aşteaptă o viziune responsabilă din partea statului a problemelor sau a situaţiilor de urgenţă care ţin de competenţa autorităţilor naţionale. În acest sens, era important pentru România să se fi reuşit prevenirea pestei porcine africane, fenomen care s-a extins agresiv şi necontrolat. În ciuda precedentelor şi avertismentelor, situaţia ne-a găsit nepregătiţi încă o dată în faţa celui mai grav flagel cu care s-a confruntat zootehnia românească în ultimii ani. Sper pentru viitor că aceasta va fi o lecţie învăţată care va conduce la acţiuni şi decizii responsabile astfel încât pagubele să fie evitate, iar resursele bugetare să fie alocate nu pentru despăgubiri, ci pentru investiţii”, a menţionat consilierul prezidenţial, care a citit mesajul preşedintelui României.

Nu în ultimul rând, el a subliniat că deficitul comercial al României cu produse agricole s-a adâncit în ultimii ani, cea mai semnificativă influenţă provenind din comerţul cu carne şi produse din carne, dar şi din cel cu legume şi fructe.

„În plus, la nivelul produselor alimentare, importurile au depăşit exporturile pentru toate categoriile. Nu este suficient doar să producem, adică să avem recolte bune, este esenţial să şi creăm, să generăm valoare adăugată ridicată. Asta înseamnă să avansăm pe lanţul procesării pentru noi oportunităţi de piaţă şi exporturi mai valoroase. Doar aşa putem inversa evoluţia actuală bazată pe importuri mari de produse agricole. Avem nevoie în acest sens să promovăm în continuare, în mod inteligent, produsele tradiţionale atestate, care să devină o carte de vizită autentică pentru potenţial agriculturii noastre”, a mai spus consilierul prezidenţial.

Suprafața IndAgra 2018, mai mare cu o jumătate de hectar

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, a precizat că târgul Indagra aduce anual noi recorduri, în 2018 suprafaţa de expunere fiind cu o jumătate de hectar mai mare decât în 2017.

„Înregistrăm mai mulţi expozanţi şi suprafeţe de expunere mai mari. Astfel, avem 740 de expozanţi care ocupă 46.130 de metri pătraţi, avem jumătate de hectar mai mult ca anul trecut, adică 5.000 de metri pătraţi suprafaţă de expoziţie mai mult contractată faţă de anul trecut. (...) Vrem să ajungem la produse cu valoare adăugată mare, vrem să pariem foarte mult pe procesare, vrem ca probabil în viitor Indagra Food să depăşească Indagra”, a declarat Mihai Daraban.

Publicat în Știri

Dat ca exemplu de însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia vizitei sale la repornirea unei amenajări de irigații din localitatea Salcia, județul Mehedinți, tânărul fermier, Filip Purnavel, are o poveste pe cât de simplă, pe atât de lăudabilă, și anume una de patriotism modest.

Fără a fi prea darnic în detalii, am reușit totuși să aflăm de la tânărul ploieștean (da, a plecat din Ploiești în Mehedinți să facă agricultură) că a reușit să cumpere de la doi spanioli o fermă relativ mare într-o zonă care ar reprezenta o provocare serioasă pentru oricare dintre agronomii români.

Și spunem provocare pentru că vorbim de suprafețe de teren aflate pe malul Dunării, expuse deja fenomenului deșertificării ca urmare a lipsei de precipitații, dar și a unui sistem de irigații funcțional. Administratorul SC Manolo Y Alberto SRL provine dintr-o altă zonă de activitate (una „umană” și atât), însă dorește să se pregătească temeinic în acest domeniu complex al agriculturii, fapt pentru care, la cei 32 de ani ai săi, Filip Purnavel a optat pentru o nouă facultate, și anume pentru cea de Agronomie.

Chiar dacă bazinul de refulare al SPA Salcia trece prin inima exploatației sale, din cauza costurilor mari ale utilajelor pentru irigații, Purnavel este obligat să se confrunte cu seceta la câțiva metri de Dunăre.

Suntem siguri că vreți să aflați care sunt provocările cu care se confruntă Filip, așa că vă invităm să savurați interviul cu tânărul fermier.

Revista Fermierului: Domnule Purnavel, ne bucurăm să vă avem astăzi la o nouă ediție a interviurilor marca Revista Fermierului. Ne aflăm la evenimentul de inaugurare a Amenajării pentru irigații Izvoare-Cujmir, localitatea Salcia, județul Mehedinți. Ce suprafață cultivați în zona adiacentă canalului reabilitat?

Filip Purnavel: În momentul de față, prin societatea pe care o deținem cultivăm aproximativ 1.700 de hectare. Astfel, suntem și principalii beneficiari ai stației de aducțiune de apă.

R.F.: Cât timp ați așteptat până ce SPA Salcia a fost repusă în funcțiune?

F.P.: Sunt aici de patru ani de zile, însă până nu demult nu aveam mari speranțe să vedem apă pe canal. Hai să spunem că eram mai degrabă circumspecți privind reabilitarea SPA Salcia.

R.F.: În viziunea dumneavoastră, îl considerați drept un beneficiu pentru fermier faptul că nu plătește apa pentru irigații? Știm din anii anteriori că susținerea sectorului de irigații pentru clientul final nu era altceva decât de o reducere a prețului energiei electrice, nicicum de gratuitatea apei pe canal.

F.P.: Fără îndoială că este un avantaj foarte mare că nu plătim apa. Vorbim de această dată de cu totul și cu totul altfel de agricultură. Chiar și așa, cu SPA Salcia reabilitată, încă ne bazăm pe ploaie. Din motivul lipsei precipitațiilor, cred că vom întoarce câteva sute de hectare de culturi agricole.

R.F.: Atunci când v-a prezentat membrilor presei, ministrul Agriculturii amintea de o organizație de udători din care faceți și dumneavoastră parte. Câți membri sunt în OUAI Salcia?

F.P.: Noi avem puțini membri în organizația de udători. Sunt eu, că am o suprafață mare. Metodologia este că trebuie să acoperim măcar jumătate din suprafața deservită, cel puțin teoretic. Spun asta pentru că ea nu va deservi sau cine știe când va deservi vechiul plan. Noi am avut noroc. În cazul nostru, este vorba de o suprafață mică, un microsistem aproape, în condițiile în care canalul de irigații deservește 5.500 ha, aproximativ, iar noi, laolaltă cu alți încă vreo 10 fermieri mici, abia am reușit să atingem pragul acela.

R.F.: Presupunem că veți apela totuși la fondurile FEADR pentru a achiziționa utilaje de irigat.

F.P.: Da. Domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea) a spus că putem iriga deja, pentru că este apă pe canal. Fără îndoială că, teoretic, acest lucru este posibil, dar implică niște costuri pe care nu ni le putem permite anul acesta.

Nici anul trecut n-a fost pentru noi unul bun, pentru că a plouat foarte mult în timpul recoltatului. Am pierdut 300 ha de mazăre pe câmp destinate ZIE, iar grâul, mai mult de jumătate din cantitate a fost încolțit.

R.F.: Mai devreme aminteați că veți întoarce în brazdă ceva culturi. Despre ce este vorba?

F.P.: Vom întoarce 300 ha din cele aproximativ 350 hectare însămânțate cu rapiță, ca urmare a faptului că nu a răsărit din lipsa apei.

R.F.: În prezent, mai întâmpinați probleme și la alte culturi?

F.P.: Avem 680 ha semănate cu grâu care nu vor răsări până când nu va ploua.

R.F.: Ce altceva ați mai însămânțat anul acesta pe restul suprafețelor?

F.P.: Avem 145 de hectare semănate cu lucernă. Urmează să însămânțăm în primăvară floarea-soarelui. Cu porumbul, noi nu ne riscăm. Solul este nisipos și se află în plin proces de deșertificare.

R.F.: Vorbiți-ne, vă rugăm, de parcul dumneavoastră de utilaje. Este unul croit pe specificul solului din zonă?

F.P.: Avem semănătoare Horsch de 8 metri de păioase, avem utilaje, nu ne plângem în acest punct de vedere. Dacă nu le-am fi avut, nu am fi reușit nici măcar să semănăm. Aici, fermierul mic, cu un disc mic, nu are ce face, pentru că nu intră în pământ.

R.F.: Preferați utilaje și implemente noi sau second-hand?

F.P.: Am încercat să achiziționăm utilaje și noi, și second-hand din import. Este ca și când ți-ai lua mașină din străinătate, din Bulgaria, din Germania etc. Important este unde găsești utilajul și la ce preț îl cumperi.

Purnavel si DaeaMuncă multă, bani puțini

Am continuat discuția cu fermierul mehedințean despre provocările piețelor de desfacere a materiei prime produse în România. Am primit aceleași răspunsuri sintetizate simplu în sintagma „Muncă multă, bani puțini”.

R.F.: Să vorbim puțin de comercializarea materiei prime pe care o produceți și apoi o recoltați. Cum reușiți să răzbateți de la an la an, în condițiile în care, știm foarte bine, prețul grâului nu este unul mulțumitor pentru producătorii români?

F.P.: Noi suntem niște pioni în mâinile traderilor. 90 la sută din marfă o vindem Cargill, direct din câmp. Am avut probleme cu vânzarea, prețuri foarte mici...

R.F.: Cum pleacă materia primă de origine agricolă de la dumneavoastră din fermă?

F.P.: Marfa pleacă rutier până în portul din Severin sau în cel din Calafat, iar apoi călătorește pe barjă până la Constanța.

R.F.: Ați spus despre prețuri la materia primă de origine agricolă că sunt foarte mici. Dumneavoastră ce prețuri medii ați obținut pe producția comercializată?

F.P.: Floarea-soarelui am valorificat-o cu prețuri variind între 1,10 – 1,20 lei, în funcție de cum am prins contractul. Grâul a oscilat la recoltat, o perioadă rămânând la un nivel de 0,55 lei. Acum, prețul este foarte sus. Marfa a fost proastă oricum, dar acum aceasta se cumpără la prețuri cu care, în anii trecuți, se achiziționa materia primă pentru panificație.

R.F.: În afară de floarea-soarelui și de grâu, ce alt tip de produs ați mai valorificat?

F.P.: Rapiță. Vorbim de o cultură bună, profitabilă și care aduce primii bani în fermă, după orz, dar și una riscantă, deopotrivă. Profitul mai mare presupune un risc mai mare. Nu este întâmplător faptul că prețul la rapiță este mult mai sus. În acest caz vorbim de un preț de 1,5 lei kilogramul, de obicei, cam în fiecare an, destul de stabil.

În cazul mazării, optez pentru această cultură în fiecare an, de vreo trei-patru ani încoace, chiar și înainte să existe condiția cu Zona de Interes Ecologic (ZIE). Prețul ei însă a scăzut constant, de la 1,1 lei kilogramul la 0,70 lei kilogramul, urmând să ajungă cam pe același palier cu grâul, dar la producții mult mai mici.

R.F.: Să vorbim puțin de genetica utilizată la dumneavoastră în fermă.

F.P.: La floarea-soarelui, noi ne-am orientat către Tehnologia Express, de la DuPont Pioneer, fiindcă comportă costuri mult mai mici. Avem tribenuron-metil care este mult mai ieftin decât imazamox. Floarea-soarelui convențională este greu de cultivat pentru că avem probleme cu buruienile.

Ca genetică la rapiță, de obicei mizăm pe cea de la Monsanto, pentru că se scutură mai greu.

R.F.: Chiar dacă ferma dumneavoastră nu este la distanță mare de Dunăre, aveți parte de secetă, cât și de fenomene meteo extreme. Știm că în 2017 ați avut probleme agrometeo serioase. Despre ce a fost vorba?

F.P.: Pe lângă faptul că am avut probleme cu recoltarea, noi am avut parte și de grindină, anul trecut. Am avut pierderi, doar că am avut culturi bune. Eu, în solele mele cu grâu, unde am avut pierderi de 20-30 la sută, am reușit un randament mediu de 5.800 de kilograme. Chiar și așa, n-am reușit să beneficiez de asigurare pentru că era încheiată pe o productivitate medie de 6.000 de kilograme de produs la hectar; ne încadram la franciză. Iată un subiect în plus de discuție privind asigurările și daunele.

R.F.: În ce sistem achiziționați inputurile destinate agriculturii?

F.P.: În cazul pesticidelor, lucrăm cu plata la recoltă. Complexele și azotul care comportă dobânzi mari, încercăm să le achiziționăm cu banii jos.

R.F.: La cei 32 de ani ai dumneavoastră, ce anume v-a determinat să alegeți agricultura?

F.P.: Am cumpărat o fermă, aici, în zonă. M-am sacrificat și am venit aici. Dacă nu ești aici, sunt probleme mari.

R.F.: Ocoliți puțin răspunsul. Să încercăm altfel – ați avut vreo legătură cu agricultura dinainte de achiziția exploatației? Poate, părinții?

F.P.: Nu. Pur și simplu, în 2012, ferma asta era o oportunitate investițională bună. Eu sunt din Ploiești, nu pot să spun că trec pe acasă prea des. Am venit aici și nu pot da „vina” decât pe „soartă”.

R.F.: Din ce domeniu veniți?

F.P.: Nu am avut nicio legătură cu domeniul agriculturii, înainte de achiziție. Acum sunt student la agronomie. Am venit din domeniul uman, iar pasul a fost unul accidental.

R.F.: Ce sfaturi le-ați da tinerilor cu privire la orientarea sau reorientarea către agricultură? Merită să încerce sau este bătaia de cap mult prea mare?

F.P.: Depinde ce fel de producție vrea să facă un potențial tânăr fermier. Dacă este interesat de sectorul vegetal, el trebuie să dețină sau să arendeze suprafețe mari, pentru că profitul este relativ mic și nu este sigur. Dacă vrei să te apuci de o activitate din sectorul agroalimentar și ești tânăr, trebuie să faci ceva mai specializat.

R.F.: Cunoaștem pe scurt povestea fermei dumneavoastră. Am putea spune că achiziția sa este un gest... patriotic. De ce ați păstrat numele vechi al exploatației?

F.P.: Am păstrat numele vechi - SC Manolo Y Alberto SRL – pentru că este mai bine așa pentru relațiile cu clienții.

R.F.: Cât ați investit până în prezent în această activitate care v-a „alungat” din Ploieștiul natal?

F.P.: În jur de două milioane de euro.

R.F.: Presupun că ați apelat și la credite bancare...

F.P.: De obicei, creditele bancare le contractăm pentru achiziția inputurilor. Avem în curs inclusiv credite pentru înființarea de culturi.

R.F.: La fondurile europene pentru investiții cu bani FEADR v-ați gândit?

F.P.: N-am accesat până acum fonduri europene. Mi-a fost frică de metodologie, de controale, de bețele-n roate care se pun, de obicei. Așa mi-au spus alți fermieri din zonă care au accesat aceste fonduri și care regretă acum.

R.F.: Vă gândiți să vă orientați și către zona de procesare a materiei prime sau zootehnie?

F.P.: Ar fi niște pași interesanți de făcut, numai că vorbim de costuri mari de producție, de aici și neajunsurile. Morăritul nu prea mai merge de ceva timp, animalele presupun alte cunoștințe sau oameni care se pricep.

Pentru că trec de la una la alta, la noi în zonă, din păcate, avem probleme cu oamenii, cu mâna de lucru, cu tractoriștii.

R.F.: Să înțeleg că nu mai sunt oameni dispuși să muncească?

F.P.: Nu, nu mai sunt. Cei care sunt au alte probleme, de aceea sunt... liberi.

R.F.: Care este salariul oferit unui tractorist la dumneavoastră în fermă?

F.P.: 2.000 lei, net, plus bonusuri de campanie. Spre exemplu, în perioadele de pauză, operatorii utilajelor încasează salariul, plus prime de sărbători, și iarna, și primăvara, apoi toamna, la finele campaniei. La fermele mari așa se întâmplă, însă se lucrează și mai mult. Fără îndoială, din punctul meu de vedere, dacă am iriga și am avea profituri mai mari, am oferi salarii și mai mari.

R.F.: La nivelul la care sunt în prezent, subvențiile vă sunt de ajutor?

F.P.: Subvenția este ceva esențial pentru activitatea noastră. Dacă n-ar mai exista plățile directe, 90 la sută din fermieri s-ar lăsa de agricultură.

R.F.: Vă gândiți să vă extindeți suprafețele din fermă sau vă sunt de ajuns?

F.P.: Creștem gradual, de la an la an. În acest moment, ne concentrăm doar pe comuna în care ne aflăm, unde mai există teren de valorificat. Acum patru ani de zile, când am ajuns aici, se lucrau undeva la 1.200 ha. Acum, deja am crescut și se crește gradual.

Pe de altă parte, este greu să coordonezi de unul singur o fermă atât de mare. Cu cât te vei extinde fără a avea o resursă umană solidă, cu atât o vei coordona mai prost, dacă se optează pentru acest sistem unic de mangement.

Publicat în Interviu

Potrivit adjunctului șefului Direcției pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin, ing. Pavel Nefir, la nivel de județ, anul în curs a fost unul excelent pentru producția de porumb, în condițiile în care aproximativ 80 de procente din acest total au fost obținute de micii fermieri.

„Anul 2018 a fost unul excelent pentru producţia de porumb, la nivelul judeţului Caraş-Severin. Din cele 21.000 de hectare cultivate cu această cultură, circa 80% aparţin micilor agricultori şi 20% fermelor mari. Producţia este una foarte bună - circa 5.500 de kilograme-boabe la hectar, până la această dată, cu tendinţă de creştere la aceste producţii. La porumb, producţia a fost recoltată, până la această dată, pe 74% din suprafaţa totală cultivată”, potrivit adjunctului DAJ Caraș-Severin.

Şi la floarea-soarelui s-a obţinut o producţie bună, recoltarea fiind aproape de final. La soia a început, de asemenea, recoltatul, preconizându-se o producţie bună, până la momentul actual.

„Deşi s-a arătat a fi un an cu probleme, anul agricol a demonstrat că rezultatele au fost mulţumitoare, bune şi chiar foarte bune”, a subliniat directorul-adjunct al Direcţiei pentru Agricultură Caraş-Severin.

Conform aprecierilor acestuia, nu numai prășitoarele sunt performerele acestui an agricol. Nefir precizează în acest context că fermierii cărășeni sunt mulţumiţi şi de recoltele de fructe din această toamnă. La măr, spre exemplu, la nivelul judeţului producția va atinge un total de circa 8.000 de kilograme la hectar, producţie de foarte bună calitate.

Pe de altă parte, temerile horticultorilor din județ sunt cu privire la valorificare.

„Ne îngrijorează şi pe noi, dar şi pe agricultori, faptul că sunt posibilităţi foarte reduse de valorificare a producţiei de mere. În anumite zone ale judeţului, agricultorii prelucrează fructele, obţinând sucuri naturale de o valoare deosebită. Posibilităţile de prelucrare sunt scăzute şi insuficiente pentru producţia pe care o avem în acest an, şi la mere, dar şi la pere şi la alte fructe. Din păcate, nici depozite, momentan, nu avem. Dorinţa agricultorilor este de a realiza aceste depozite, pentru a putea păstra producţia pe o perioadă mai îndelungată”, a conchis ing. Pavel Nefir.

Publicat în Cultura mare

Atâta vreme cât vom avea apă pentru irigat, potențialul de obținere a unui profit semnificativ din activitățile aferente sectorului vegetal este uriaș, a declarat, marți, 2 octombrie 2018, Adrian Țone, administratorul Bangkok 84 Impex SRL, una dintre societățile cu care acesta lucrează pe raza județului Ilfov aproximativ 3.000 ha de teren arabil arendat.

Aflându-se alături de ministrul Agriculturii, Petre Daea, și de directorul general ANIF, Ionuț Barbu, la evenimentul de repornire a staţiei de pompare Jilava din cadrul amenajării de irigaţii Berceni-Vidra-Frumuşani, fermierul a precizat că România deține un sol superior calitativ, iar aportul potențial, suplimentar, susținut de irigații, ne poate transforma ușor într-o țară competitivă pe plan productiv, una capabilă să se „bată” cu orice alt stat, din punctul de vedere al randamentelor la principalele culturi agricole.

Pe de altă parte, el se teme că eventuale producții competitive, cel puțin pe plan regional, ar putea genera nemulțumiri, inclusiv la nivel de decizie politică europeană.

„Fermierii români depind de ceea ce se vrea la un moment dat. Probabil, prin chestia asta (n.r. - reabilitarea infrastructurii principale de irigații) vom deranja încă puțin, așa cum am deranjat și cu insecticidele, cu pesticidele care ne tot sunt oprite, din motive știute doar de ei. Așa vor face și cu chestia aceasta. Când vor vedea că ieșim în piață cu porumb mai ieftin decât al lor, cu grâu, cu rapiță, atunci își vor pune problema: cum anume?”, afirmă fermierul.

Tot la capitolul temeri, Țone a adăugat că o eventuală schimbare viitoare de pe eșichierul politic ar putea duce la o reorientare, inclusiv în ceea ce privește apa gratuită pentru irigații, fapt care s-a mai întâmplat în urmă cu un deceniu.

„Mi-e teamă că investim, iar peste doi-trei ani nu vom mai avea apă din cauza schimbărilor politice. Se poate. Există posibilitatea ca altă guvernare să nu mai pornească stația, că nu mai are bani de curent. Așa s-a întâmplat și în 2008. Am 10 tamburi în curte și trei motopompe. Le-am cumpărat, le-am întins pe câmp să irigăm și... ne-am spălat pe mâini. Acum, tamburii aceia sunt niște utilaje moarte. Dacă nu ai apă, cum să irigi?”, a mărturisit producătorul agricol.

Țone Necredinciosul

Așa cum singur a recunoscut în fața presei, Adrian Țone a fost sunat la finele anului trecut de către directorul ANIF pentru a i se propune încheierea unui contract de irigații pe doi ani. Chiar dacă neîncrezător, acesta l-a semnat și nu mică i-a fost mirarea când a observat cât de repede au demarat lucrările la canalul de irigații Sabar, care se alimentează cu apă din râul cu același nume.

„Noi am irigat și acum 13 ani din acest canal. În luna decembrie 2017 m-a sunat directorul de ANIF să-mi comunice că trebuie să semnăm un contract de irigații pe 2018-2019. L-am întrebat pentru ce anume, iar dânsul mi-a răspuns pe atunci: «Că să fie, așa, semnat». Nu am crezut la acea vreme că se va ajunge aici. Am rămas însă uimit în februarie-martie 2018, când am văzut pe canal șapte excavatoare lucrând aproape zi și noapte. Având în vedere însă ce se întâmplă, avem deja discuții cu mai multe bănci pentru a investi în jur de un milion de euro în pivoți. Am alți prieteni agricultori, colaboratori, vecini de-ai mei care și-au manifestat și ei intenția de a investi în irigații. Și chiar dacă, momentan, nu suntem organizație de udători pentru a accesa banii europeni, în maximum șase luni, această organizație va fi; există voință”, a afirmat producătorul agricol. „Canalul exista de mult, însă nu era curățat, era colmatat, funcționa o singură pompă, se ardea mereu transformatorul, în fiecare an ne rugam de vechea conducere să dăm drumul la apă. Noi fiind și producători de sămânță, eram disperați să avem acces la apă”.

Cum fermierii români se descurcă în aproape orice condiții, înainte de reabilitarea stației, Țone iriga direct din râul Sabar nu mai puțin de 115 ha aflate aproape de cursul apei, direct, cu motopompa. El recunoaște că dacă, la prășitoare, anul acesta a fost bogat în precipitații, anul trecut s-a văzut clar că este nevoie de apă pentru irigații.

„Anul acesta, am irigat direct din râu, circa 80 de litri de apă pe metrul pătrat, și am avut un cost de circa 70-80 de euro pe hectar. Am avut o normă de udare de 20 de litri o dată și am irigat cele 115 ha pe care am pivot acum. 2018 a fost un an deosebit și a plouat mult. Însă anul trecut, când nu a fost la fel, plusul de producție a fost de cel puțin 30-35 la sută la culturile irigate de porumb și de floarea-soarelui”, a mai punctat producătorul agricol.

Despre investiții și capitalizarea fermierilor... numai de bine

Un alt punct al discuției cu fermierul român a fost și aspectul legat de investițiile în terenul agricol. Țone recunoaște că singurul pământ pe care îl deține este cel din ghivecele cu flori ale soției, cele peste 3.000 de hectare pe care le lucrează fiind toate în arendă.

Producătorul agricol nu se teme de eventuale speculații imobiliare, ca urmare a faptului că a încheiat contracte de arendă pe minimum 10 ani.

„Pivotul pe care îl voi monta din nou în mai-iunie 2019 va trece pe lângă două vile. Terenul acesta nu-l pot cumpăra pentru că nu se vinde cu 4.000 – 6.000 de euro hectarul. Aici se vinde cu 30 de euro metrul. Acest teren este luat în arendă. Avem însă contracte de arendare pe 10-15 ani. Afacerea „este betonată”, din punctul de vedere al agriculturii. Însă dacă proprietarul găsește să vândă terenul pe o sumă foarte mare, mă despăgubește. Nu-l poți opri pe om dacă își vinde terenul cu 300.000 de euro hectarul”, a mai declarat Adrian Țone.

În ceea ce privește potențialul investițional în instalații pentru irigat, suma necesară ar fi de 1.000 de euro hectarul.

„Dacă eu vreau să pun un pivot care să-mi irige 150 ha într-o singură trecere, costul acestui pivot va fi de 150.000 de euro”, mai spune el.

Tot în acest context, coroborat cu capacitatea sa de capitalizare, tocmai nevoia de investiții îl împiedică să se bucure de profitul obținut.

„Atâta timp cât investim încontinuu, nu se poate discuta de capitalizare. Spre exemplu, în ultimii cinci ani am făcut achiziții de utilaje de șase milioane de euro. N-ai cum să te capitalizezi”.

„Apa gratuită este prin lege”, Barbu, ANIF

Pentru a-i liniști atât pe fermier, cât și pe alții aflați în această situație, directorul general al ANIF, Ionuț Florin Barbu, a afirmat că prin programul de guvernare s-a legiferat acordarea apei gratuite pentru irigații și „nimeni nu poate umbla la această lege”.

„Noi am modificat prin programul de guvernare – apa gratuită este prin lege. Nimeni nu poate umbla la această lege. Ea trebuie respectată atât de Ministerul de Finanțate, cât și de Guvern și trebuie alocați bani în fiecare an pe bugetul ANIF pentru a fi apă gratuită pe canal”, a menționat la rândul său Ionuț Barbu.

Chiar dacă amenajări de irigaţii similare cu Berceni-Vidra-Frumuşani sunt energofage, Barbu a spus că singurele costuri puse pe seama fermierilor sunt cele de pompare a apei din canal către culturile agricole.

În ceea ce privește investițiile în amenajare, Barbu a mai precizat: „Investiția a fost demarată în luna februarie; este finalizată acum. S-a făcut bazinul de aspirație pe un kilometru. S-au montat stăvilare noi la râul Sabar. Au fost reabilitate stația, conducta de refulare și 26 km de canal. Valoarea investiției este undeva la 1,3 milioane de lei. Împărțind pe o amenajare de 10.000 ha, pe un hectar reprezintă 28 de euro această investiție pentru repunerea în funcțiune a unui sistem de irigații care, în ultimii 12-13 ani, nu a funcționat. Această unitate este una energofagă, însă fermierul trebuie să achite doar costurile cu motopompa sau stația de la canal până la plantă”, a conchis Ionuț Barbu.

Irigații vs productivitate

În zonă sunt circa 11 fermieri mari, potențial beneficiari ai apei gratuite pentru irigații. Adrian Țone, beneficiar a 3.200 ha irigabile pe amenajarea Berceni-Vidra-Frumuşani, este administratorl Bangkok 84 Impex SRL, companie care, alături de alte entități economice aparținându-i acestuia, cât și celorlalți membri ai familiei, lucrează pe raza județului Ilfov aproximativ 3.000 ha de teren arabil. În ferma lui Țone, structura de cultură este bazată pe grâu, rapiță, semințe certificate de porumb, cât și pe floarea-soarelui. Primele 2.000 ha de teren pe care acesta le lucrează de aproape două decenii sunt situate de-a stânga și de-a dreapta canalului de irigații, ca și ultimele 1.000 ha.

Arenda pe care acesta o oferă proprietarilor de teren variază între 800-1.000 kilograme de grâu.

Anul acesta, Adrian Țone a obținut randamente bune la rapiță, cu pierderi destul de mari la grâu, din cauza băltirilor. La floarea-soarelui a afirmat că „stă bine”, însă nu foarte bine, ca în 2017. Dacă anul trecut, a avut o producție medie de floarea-soarelui de 4.000 de kilograme, anul acesta a obținut randamente de doar 3.000 – 3.200 kilograme.

În orizontul 2020-2022, suprafața irigabilă din România se va situa undeva la 2,6 milioane de hectare. Anul acesta, potrivit spuselor lui Barbu, a fost pompată apă pe 1.600 – 1.700 de kilometri pentru 1,3 milioane ha, fiind irigate efectiv 548.000 ha.

În 2018, ca urmare a nevoii de apă, pentru prima dată în România a trebuit să fie dată apa pe data de 14 aprilie. S-a întâmplat la Sistemul Nicoreşti-Tecuci, pentru că nu se putea planta din cauza lipsei de umiditate. În comparație, anul trecut, s-a început introducerea apei pe canale la data de 15 mai. Explicația devansării, conform aprecierilor ministrului Agriculturii, Petre Daea, a fost aceea că fenomenele climatice din 2018 au fost cu totul şi cu totul diferite faţă de alţi ani şi vor fi diferite în continuare, „pentru ca schimbările climatice sunt o realitate”.

În anul 2016, suprafaţa contractată la irigat a fost de 346.000 de hectare, iar după numai un an, aceasta a depăşit 825.000 hectare.

Potrivit datelor MADR, în anul 2018 se vor aloca 26,5 milioane de euro pentru refacerea şi reconstrucţia sistemului naţional de irigaţii din miliardul de euro prevăzut în buget până la finele lui 2020.

Publicat în Din fermă-n fermă!

În condițiile în care, în sfârșit, de-a lungul mandatului său, președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, părea că apreciază la întreaga sa capacitate un ministru al Agriculturii (în cazul de față, Petre Daea), lucru vizibil inclusiv cu ocazia Conferinţei Naţionale a Agricultorilor din 23 mai a.c., fermierul băcăuan pare să fi schimbat temporar registrul și a afirmat în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc la București, miercuri, 19 septembrie 2018, că spusele șefului de la Agricultură, conform cărora România a avut anul acesta producţii-record la grâu, porumb şi floarea-soarelui, au determinat prăbuşirea preţului cerealelor.

„Producătorii sunt nemulţumiţi că aceste declaraţii au determinat prăbuşirea pieţei şi au prejudicii enorme. Producţiile nu sunt nici pe departe istorice, ci sunt mai mici decât anul trecut. La grâu sunt mai mici cu 30% decât anul trecut, iar la floarea-soarelui, cu 30-35%”, a precizat șeful Ligii, citat de agenția națională de presă Agerpres.

În plus, oficialul LAPAR a declarat că producătorii agricoli români au înregistrat pagube în această vară, ca urmare a secetei în mai-iunie şi din cauza ploilor abundente în iulie, iar spusele lui Daea nu fac altceva decât să blocheze din fașă capacitatea fermierilor de a solicita despăgubiri la Bruxelles.

„Cum putem cere despăgubiri Comisiei Europene pentru aceste pagube, din moment ce ministrul Agriculturii spune că avem producţie istorică? Aceste declaraţii de fapt ne-au băgat mâna în buzunar”, a adăugat Laurențiu Baciu în conferința de presă de miercuri.

Potrivit afirmațiilor făcute de ministrul Agriculturii, Petre Daea, luni, 3 septembrie 2018, în cadrul unei emisiuni televizate, în anul agricol 2017-2018 România a obținut cele mai mari producții de grâu, orz și orzoaică, înregistrate în statistici.

El a adăugat că România este, rămâne şi va fi una dintre marile puteri cerealiere ale Europei, datorită faptului că deține condiţii extraordinare de climă şi sol pentru a realiza randamente mari.

„România este, rămâne şi va fi una dintre marile puteri cerealiere ale Europei, pentru că are condiţii extraordinare de climă şi sol pentru a realiza randamente mari. Am demonstrat doi ani de zile, şi anul trecut, şi anul acesta, România a rămas în frunte. Puţini credeau. Am spus-o în primăvară. Anul acesta, faţă de anul trecut, este o singură diferenţă, la grâu. Anul trecut, au fost şi spice, şi paie, anul acesta, sunt mai multe spice decât paie. Se întrebau când intrau cu combina în lan că nu ştiau de unde curg atâtea boabe. Zic: uită-te la spic, tu vrei grâul până la buric. Nu. Acum e mai mic, dar uită-te la spic. Este cea mai mare producţie de grâu pe care a obţinut-o România, mai mare decât anul trecut cu 200.000 de tone şi la acelaşi nivel ca randament, la unitatea de suprafaţă. Cea mai mare de când e ţara, ţară (...) Este şi cea mai mare producţie de orz pe care am obţinut-o şi de orzoaică de toamnă”, a spus ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la Antena 3.

El a adăugat că aceste producţii-record nu reprezintă raportările de altădată pentru că, mai afirmă Daea, „nu mai facem raportări din acelea. Acum se fac raportări corecte şi oamenii sunt mai potoliţi la raportări. Şi o să confirme şi Eurostat”.

Marți, 28 august 2018, Petre Daea declara într-o conferinţă de presă că producţia de grâu din acest an este mai mare cu 200.000 de tone faţă de anul trecut, depăşind 10 milioane de tone, deşi a fost un an greu, în care „România a fost răvăşită de o serie întreagă de fenomene naturale extreme”.

„Anul acesta, România a fost răvăşită de o serie întreagă de fenomene naturale extreme, de la temperaturi ridicate în primăvară care au înţepenit răsăritul seminţelor şi care au generat secătuirea solului de apă, la lipsa acestor precipitaţii în intervalul de început al producţiei şi apoi urmat de evoluţii atipice cu cantităţi de apă foarte mari (...) Am încheiat recoltatul la grâu, am spus că nu vom da cifre până nu adunăm ultima cantitate de produs şi până când nu este sub cheia fermierului, să se bucure de ea, să si-o împartă cum doreşte, să o ducă unde doreşte şi să câştige cât poate. Vă pot spune că la grâu am făcut mai mult ca anul trecut, deşi am avut un an greu, cu temperaturi mari, dar prin dotarea pe care au avut-o fermierii, prin concentrarea lor din timpul zilei, prin urmărirea fazelor de vegetaţie, prin programul de lucru fermierii au reuşit să adune grâul, iar producţia este cu 200.000 de tone mai mult decât anul trecut. E o producţie pe care fermierii o merită, pe care ţara trebuie să o folosească şi pe care noi toţi trebuie să o consemnăm ca atare. Practic, este prima dată, cu anul trecut, când România depăşeste 10 milioane de tone de grâu”, declara ministrul de resort.

Potrivit statisticilor, recolta de grâu din acest an a depăşit 10,2 milioane de tone, cu peste 2,3% mai mare faţă de anul trecut, când s-a cifrat la 10 milioane de tone.

Zece judeţe au realizat peste 5 milioane de tone din recoltă, respectiv Timiş cu o medie de 6.200 kg /ha, Arad (6.100 kg/ha), Bihor (6.095 kg/ha), Giurgiu (5.800 kg/ha), Constanţa (5.652 kg/ha), Mehedinţi (5.400 kg/ha), Călăraşi (5.300 kg/ha), Ialomiţa (5.300 kg/ha), Satu Mare (5.100 kg/ha) şi Brăila (5.086 kg/ha).

Recolta de cereale păioase de vară a ajuns la 12,826 milioane de tone, în creştere uşoară, sub 1%, faţă de anul trecut, când a fost de 12,709 milioane de tone, cu o producţie medie de 4.655 kg/ha, comparativ cu anul trecut, de 4.598 kg/ha.

În rândul statelor membre ale Uniunii Europene (UE), România ocupa, în 2017, primul loc la floarea-soarelui (în funcţie de suprafaţa cultivată şi de producţia realizată), locul întâi la porumb boabe în funcţie de suprafaţa cultivată, şi locul doi la producţia realizată, după Franţa. De asemenea, la grâu era pe locul cinci atât la suprafaţa cultivată, cât şi la producţie.

Publicat în România Agricolă

Nu mai puțin de opt tone de porumb boabe la hectar au obținut, în medie, în acest an, fermierii olteni, chiar dacă recoltatul nu a fost definitivat decât pe o treime din suprafața însămânțată, randamentul intermediar înregistrat fiind semnificativ mai mare decât cel din anii precedenți, relevă datele unui raport al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Olt, prezentate marţi, 18 septembrie 2018, de directorul general al instituţiei, Dragoş Drăghicescu.

Potrivit acelorași date, până la această oră, de pe suprafața recoltată s-a obținut o cantitate totală de porumb boabe de 292.000 de tone, în condițiile în care campania de cules continuă.

Producătorii agricoli recoltează în această perioadă şi floarea-soarelui, cultură în cazul căreia randamentul mediu pe hectar este de 3,1 tone. Până în prezent, floarea-soarelui a fost recoltată de pe mai mult de 80% din suprafaţă.

Drăghicescu a mai precizat că după campania agricolă de vară, judeţul Olt se clasează printre primele zece din ţară din punctul de vedere al randamentului la hectar la principale grupe de culturi.

În 2018, în judeţul Olt, cea mai întinsă suprafaţă - 128.900 de hectare - a fost cultivată cu grâu, producţia medie la finalul campaniei de recoltare fiind de 4,8 tone pe hectar, iar cantitatea totală obţinută fiind de aproximativ 618.720 de tone.

Pentru anul viitor, producătorii agricoli au decis să semene grâu pe circa 126.000 de hectare, această cultură urmând să fie cea mai întinsă.

Publicat în Cultura mare

Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS), prof. univ. emerit dr. ing. Valeriu Tabără, este stupefiat de turnura pe care au luat-o lucrurile ca urmare a tăvălugului mediatic și social apărut ulterior afirmațiilor ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, conform cărora porumbul de pe suprafața imediat apropiată de locul unui mistreț răpus de pestă porcină africană (PPA) ar trebui izolat și neutralizat... prin ardere, dar și de prevederile unui ordin intern semnat de același oficial guvernamental.

În numai două zile de la publicarea informațiilor în cotidianul Libertatea și, apoi, dezmințite pe rând, în aceeași zi, la Antena 3, Agerpres și Realitatea, de același Petre Daea, presa internațională deja trimite solicitări de acreditare pe lângă Agenția Națională Sanitară Veterniară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și sună încontinuu la birourile din România ale exportatorilor de bunuri agricole tranzacționabile (în acest caz, porumb) pentru a-i întreba de situația fitosanitară a materiei prime românești.

Tabără consideră a fi inadmisibilă afirmația potrivit căreia porumbul și floarea-soarelui din România sunt infestate cu virusul PPA, dar și situația în care, în România, au fost aduși specialiști danezi în gestionarea crizei generate, în condițiile marginalizării omologilor români.

Practic, totul a început cu un ordin al ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (OMADR), 1295 din 3 august 2018 (un fel de circulară internă, adresată doar Direcțiilor Agricole Județene din țară, curios), care a stârnit controverse la doar câteva zile de la apariția sa și l-a determinat pe ministrul de resort, Petre Daea, să se contrazică în aceeași zi.

Conform unui comunicat de presă al Direcției pentru Agricultură a Județului Bihor, în zonele afectate de pesta porcină africană (PPA), în focarele care au fost declarate ca urmare a depistării bolii la mistreți, se interzice dislocarea plantelor, consumate parțial sau neconsumate.

„Plantele vor fi neutralizate la fața locului de către fiecare proprietar/utilizator de teren agricol”, se precizează în documentul de presă, nefiind clară (nici până la această oră) modalitatea de neutralizare. Dacă ar fi însă să luăm drept bune afirmațiile ministrului Daea din cotidianul Libertatea, în cazul porumbului am discuta de ARDERE (distrugere prin incendiere, incinerare etc.)!!!

În contextul unui an agricol greu pentru mai toată Uniunea Europeană, ce fel de mesaje transmitem pieței, până la urmă? Sunt voci care afirmă că anul acesta ar urma să producem circa 12 milioane de tone de porumb, din care, probabil, vreo patru vor fi exportate. Pe de altă parte, fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, afirmă că ne-am putea duce inclusiv spre 15 milioane de tone de porumb boabe.

Mai departe, în documentul de presă semnat de dr. ing. Hodișan Nicolae Florian de la DAJ Bihor este inserată chiar precizarea pe seama căreia ministrul Daea a făcut declarațiile incendiare. Practic, în comunicat se menționează că toate suprafețele agricole din zonele cu PPA în focarele care au fost declarate ca urmare a depistării bolii la mistreți vor fi verificate, înainte de recoltare, iar zonele afectate de mistreți vor fi izolate prin benzi arate și se va realiza neutralizarea plantelor, la fața locului, de către proprietarul/utilizatorul terenului agricol, fără însă a se specifica cum anume se va face această neutralizare. Inițial, Petre Daea a vorbit de ardere în interviul din Libertatea, pentru ca, ulterior, să dezmintă cele spuse la Antena 3, în după-amiaza de 7 august 2018, respectiv la Agerpres în aceeași zi.

Tot în comunicatul DAJ Bihor, se afirmă că, cităm: „Este interzisă recoltarea plantelor de pe zonele afectate, în focarele care au fost declarate ca urmare a depistării bolii la mistreți. În aceste zone, proprietarii/utilizatorii de teren agricol vor izola plantele, le vor distruge, după care vor dezinfecta zona”. Iată că prima explicație este cât se poate de clară – distrugere – fapt infirmat de Daea în cele pe care le vom prezenta ulterior, dar asimilat arderii în interviul din Libertatea. „Toți proprietarii/utilizatorii de teren agricol vor avea în dotare dispozitive pentru împrăștierea substanțelor dezinfectante, în toate zonele afectate de virus”.

Despre tot acest haos comunicațional care a generat inclusiv temeri printre cumpărătorii internaționali de porumb românesc, le-a dat practic apă la moară acestora pentru a impune creșteri negative de preț la materie primă și a determinat mass-media mainstream la nivel mondial (Reuters și Bloomberg) să ne ia la întrebări, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Domnule Tabără, nebunia mediatică apărută ulterior afirmațiilor privind neutralizarea plantelor din zona imediat apropiată a unui focar confirmat de PPA (arderea/neutralizarea/dezinfectarea plantelor potențial infestate) și amalgamul de informații ulterioare care se bat cap în cap, cum că virusul PPA ar putea avea drept vector sămânța de porumb și de floarea-soarelui exportate a degenerat. Deja, străinii își pun semne de întrebare și își freacă mâinile în privința unui orizont în care porumbul românesc ar putea fi subevaluat. Manipularea este în toi. Cum vedeți situația asta?

Valeriu Tabără: Este ceva incredibil ce tâmpenie s-a putut face. În privința celor afirmate de dumneavoastră cu presupunerile străinilor, este o mare tâmpenie pentru că virusul nu este un agent patogen pentru ceea ce înseamnă partea vegetală, așa cum la vremea respectivă nici E-coli nu era o bacterie care să pătrundă în interiorul plantelor. Pentru că am amintit de E-coli, transmiterea sa la om provenea din lipsa igienei.

Aici este inadmisibil să se vorbească de faptul că porumbul și floarea-soarelui din România sunt infestate cu virusul pestei porcine africane. Nu este există așa ceva. Și dacă ar fi, prin absurd, o secvență de virus să adere la o plantă, inclusiv roua de dimineață spală frunzele. Dacă mistrețul a trecut prin porumb, roua de dimineață spală planta. Nu este necesar să incinerezi planta respectivă pentru că ar fi purtătoare de virus. Pe tulpină, în afară, virusul nu rezistă, chiar dacă a rămas de la o trecere.

Tot ceea ce înseamnă chestiunea legată de infestarea părții vegetale, copaci și nu știu mai ce este o prostie. Altceva este dacă folosesc produse de proveniență animală pentru hrană sau export. În cazul porumbului însă, nu este nicio problemă legată de infestarea cu PPA.

R.F.: Din punct de vedere tehnic, atunci când este contractat și părăsește teritoriul României, porumbul este însoțit de certificate fitosanitare?

V.T.: Sigur, porumbul pleacă cu un certificat fitosanitar. Sunt vizate anumite boli, anumiți agenți patogeni. De pildă, putem vorbi de fuzarioză, de micotoxine, partea respectivă care aparține de porumb ca plantă, dar nu partea aceasta de virusuri de origine animală. Cel care a lansat treaba aceasta a făcut o foarte mare greșeală. Nu știu cine este respectivul. Am auzit și eu și m-au întrebat foarte mulți oameni. (...) Pe când o măsură să ardem pământul pe unde calcă porcii sau să dăm foc apei prin care au trecut? Este același lucru. În primul rând, nu ai cum să incendiezi porumbul acum, pentru că nu arde. Îți trebuie remorci și tone de substanțe inflamabile. Cine poate face treaba asta?

R.F.: Cine eliberează aceste documente de export la materia primă?

V.T.: Ele sunt certificate de Laboratoarele de Carantină Fitosanitară din țară. Probe pot să fie luate de beneficiari și să fie analizate oriunde în lume. Aceste certificate sunt comune la nivel de comerț internațional, pentru că trebuie să respecte legile OMC.

R.F.: Să ne gândim la un scenariu. Să luăm în calcul că un om obișnuit care are în gospodărie un porc posibil purtător de PPA, acest om devenind vector. Să ne gândim că el poate este arendaș și manevrează și materia primă recoltată, și utilajele aferente necesare. Devin astfel toate aceste obiecte vectori purtători de virus?

V.T.: Acolo este o altă problemă și asta este una dintre cele mai mari greșeli făcute până acum, și anume de a nu verifica ceea ce înseamnă deplasarea oamenilor. Omul a fost principalul vector. Eu am fost acum două săptămâni în Tulcea și am ajuns seara undeva, în drum spre Jurilovca, unde am stat două zile. N-am văzut pe nimeni făcând dezinfecție. Acum vin din Ialomița. Am fost undeva la Țăndărei. Nimic. Rămăsese un fel de plapumă pe drum care nu înseamnă nimic, chiar dacă este cu spumă. Dezinfecția se face altfel – roata automobilului trebuie să treacă cu o treime prin soluție, nu pe pânză de genul respectiv. A fost gestionată în mod neprofesionist această chestiune.

Este un lucru și mai grav. Cum am putut ajunge, când în România sunt specialiști, să-i aduci pe alții din Danemarca? Desconsiderare totală față de sistemul de specialiști din România. Eu o consider o greșeală imensă. Nici cei de la academie, nici universitarii nu au fost consultați, se pare că nici chiar Consiliul Științific al ANSVSA.

Pe de altă parte, nu are absolut nimic porumbul boabe pregătit, ambalat, depozitat ș.a.m.d., nu are absolut nimic. Pot garanta fără probleme. Nu este vector. Este o greșeală să se afirme acest lucru.

O prostie imensă făcută care nu avea ce căuta în spațiul public de dezbatere, pe care alții o speculează fără rușine. Este vorba de câștig și de exploatarea unei resurse fantastice pe care o are România, și anume cea de porumb și de floarea-soarelui.

R.F.: Pentru ce au fost aduși acești experți din Danemarca?

V.T.: Nu știu. Să rezolve problema PPA, de parcă Danemarca este marea purtătoarea de virusuri și au mari specialiști. La noi, condițiile sunt cu totul și cu totul altele.

R.F.: Anul acesta, care sunt previziunile dumneavoastră privind potențialul de dezvoltare și de producție ale culturii de porumb și floarea-soarelui?

V.T.: Producția nu este rea, dimpotrivă. S-ar putea să asistăm la un an-record. Sigur, mai avem până la coacerea porumbului. Însă și acum, pe unde am fost, am văzut un porumb de excepție, la Țăndărei. Am fost chiar în câmp, în lanuri. Arată bine și așa era la fel peste tot. De la 1 iulie 2018, am parcurs mai bine de trei mii de kilometri prin țară. Porumbul, floarea-soarelui și chiar și soia arată excepțional. Din punctul acesta de vedere, în cazul porumbului și al florii-soarelui, ar fi mare păcat dacă se așază o pată nejustificată pe producțiile României. Iese cu consecințe formidabile. Am vorbit chiar ieri (n.r. - miercuri, 8 august 2018) cu fermieri care sunt teribil de îngrijorați de aceste chestiuni scoase aiurea. Asta, când tu ai producția asta atât de mare... Pe de altă parte, este distrus sectorul porcin. Păi, ce fac cu porumbul? Îl vând subevaluat? Și așa noi nu gestionăm cum trebuie piața produselor agricole în România, de câțiva ani buni. Nu știu cine are interesul să nu gestionăm piața corespunzător.

R.F.: Anul acesta, cu cât aproximați că vom ieși la porumb și la floarea-soarelui?

V.T.: După părerea mea, producția medie a țării va fi cu mult peste cea de anul trecut, asta, dacă vremea merge bine, că pot apărea fenomene dure de tot în condițiile în care porumbul este încă în vegetație. Marea majoritate a culturii de porumb a trecut de faza aceea foarte critică de coacere în lapte. El este spre maturitate acum. Chiar este o schimbare de culoare. Revenind, eu cred că ne vom duce spre o producție medie-record la hectar.

Pe alocuri, vom avea producții de peste 10 tone la hectar, iar producția medie pe țară ar putea trece pragul de 5.000 – 6.000 de kilograme porumb boabe la hectar; ar fi un lucru excepțional. Iar ca producție totală, estimez una de aproape 15 milioane de tone. Părerea mea este că va ajunge acolo, dacă vom ști s-o gestionăm.

În fine, la floarea-soarelui ne putem duce fără probleme la peste 2,5 – 3 milioane de tone.

Publicat în Interviu

România va milita pentru o alternativă foarte clară în ceea ce privește utilizarea neonicotinoidelor, în condițiile în care, în cazurile porumbului şi florii-soarelui, nu sunt suficiente măsuri care pot fi luate astfel încât planta, odată răsărită, să nu fie atacată, a afirmat Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, miercuri, 2 mai 2018, la Alba Iulia.

„La aceste neonicotinoide, la aceste «neonics», România nu a renunţat niciodată şi, pe semnătura mea, de şapte ani se tot dă derogare. Acum, în discuţiile existente la nivel european, nu au fost găsite foarte multe alternative pentru a le înlocui. Sigur că mesajul celor 76% dintre cei care au votat din statele europene a spus «nu». La ora actuală, sunt alte produse care pot fi utilizate. Temerea mea este că, pentru porumb şi pentru floarea-soarelui, nu sunt suficiente măsuri care să fie luate astfel încât planta, odată răsărită, să nu fie atacată. (...) Este o decizie luată în acele grupe de lucru la nivel european pe fitosanitar, vor ajunge discuţiile şi la nivelul miniştrilor. Sigur că România va milita pentru o alternativă foarte clară, pentru că nu putem lăsa cinci milioane de hectare să fie afectate. Dacă în cazul fermelor mai mari mai pot fi găsite soluţii, în fermele mici şi mijlocii şi cele de subzistenţă va fi mai greu. (...). Şi aici, explicaţiile noastre au fost destul de clare. Am dovedit cu studii, am dovedit cu probe luate din teren”, a precizat Botănoiu în cadrul unei conferinţe de presă.

Oficialul guvernamental a adăugat că țara noastră „se va bate până la capăt” pentru fermierii mici şi mijlocii, categoriile care vor fi cele mai afectate de interzicerea neonicotinoidelor.

„Eu cred că, în perioada următoare, şi ţinând cont că vom deţine şi preşedinţia (n.r. - Consiliului Uniunii Europene), vom găsi o măsură alternativă, adică fie o măsură de susţinere a celor care sunt afectaţi - şi aici Europa trebuie să îşi asume acest vot, prin ceea ce au hotărât, dacă vor duce la capăt acest demers (...), fie găsim soluţii, cercetarea găseşte soluţii până atunci”, a adăugat Daniel Botăănoiu.

El a subliniat totodată că trebuie identificate măsuri alternative pentru fermieri.

„Pe fermierul mic şi mijlociu eu nu trebuie să-l condamn la pauperizare. Păi, unde să mă duc să dau 400 de euro pe ecologic şi cu cât vând grâul, cu 50 de bani? Ne vom bate până la capăt, vom găsi soluţii pentru ei. (...) Nu putem să-i lăsăm, aşa, de izbelişte, pe o decizie care a fost luată cum a fost luată. (...) România va prelua preşedinţia. România trebuie să-şi urmărească obiectivele de ţară (...) noi trebuie să explicăm foarte bine ceea ce se întâmplă”, a conchis secretarul de stat.

Vineri, 27 aprilie 2018, Statele Membre ale Uniunii Europene (UE) au sprijinit propunerea de extindere a interdicţiei parţiale de folosire a pesticidelor de tipul neonicotinoidelor, care sunt dăunătoare pentru albine, potrivit DPA şi Reuters.

Cercetătorii susţin că numărul albinelor scade semnificativ din cauza folosirii neonicotinoidelor, sporind temerile privind un impact sever asupra furnizării de alimente la nivel global, deoarece albinele au un rol-cheie în polenizarea multor culturi.

„Va fi interzisă în exterior folosirea acestor pesticide, iar utilizarea neonicotinoidelor va fi permisă numai în serele permanente unde nu ajung albinele”, se arăta într-un comunicat al Comisiei Europene (CE). Reglementarea va intra în vigoare până la sfârşitul anului.

Anunţul CE vinde după ce, luna trecută, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a confirmat că pesticidele sunt dăunătoare pentru albine, sprijinind astfel rezultatele unor studii contestate de industrie.

Evaluarea EFSA va fi transmisă Comisiei Europene şi guvernelor UE, care vor decide restricţionarea suplimentară a folosirii neonicotinoidelor.

Publicat în Cultura mare

Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, unul dintre vicepreședinții LAPAR, Daniel Ciobanu, s-a declarat neîncrezător în reușita intabulării tuturor suprafețelor din extravilan până la momentul la care România va trece la plata pe fermă și consideră că guvernanții români ar trebui să solicite o nouă derogare de la implementarea datelor cadastrale actualizate prin „Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023”.

Din cauza problemelor cu intabulările realizate după 1990, organizația pe care o reprezintă a insistat pe lângă ministrul Agriculturii, Petre Daea, ca anexa 1 din Ordinul 619/2015 (adeverință) să aibă același conținut ca în anul 2017, la fel și art. 33 din OMADR 619/2015.

În data de 13 februarie 2018, LAPAR a propus eliminarea din anexa 1 (din adeverința aferentă) a coloanelor 1 (denumirea parcelei) și 3 (număr cadastral sau topografic, conform înregistrării sistematice prin Programul Naţional de Cadastru şi Carte Funciară instituit potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (23) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), rezultatul demersului fiind unul pozitiv.

Cu oficialul LAPAR, am aprofundat și problematica Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, precum și a volatilității prețurilor materiei prime de origine agricolă la nivel național și regional, precum și a situației recapitalizării fermierilor din nord-estul României, după seceta din 2015.

Revista Fermierului: Fermierii români ar putea rămâne fără subvenții agricole, ca urmare a lipsei cadastrului național (intabulării suprafețelor din extravilan). Cadastrul gratuit, în vederea intabulării, pentru terenurile din extravilan și intravilan, cu costuri acoperite de la bugetul de stat pentru toate lucrările de cadastrare, ar urma să fie definitivat prin „Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023”. Aici apare însă o contradicție: plata pe fermă, din 2018, versus definitivarea programului de cadastru până în 2023. Care ar trebui să fie viziunea României, din punctul de vedere al fermierilor LAPAR, de rezolvare a impasului care se conturează din ce în ce mai clar la orizont?

Daniel Ciobanu: Din câte știm, până în prezent, Programul național de cadastru si carte funciară prin care se efectuează cadastrul general, gratuit, are rezultate foarte slabe. Pe site-ul ANCPI, avem o prezentare de la 31 decembrie 2017 care ne arată că prin program s-a terminat cadastrarea a circa 200.000 ha teren extravilan, ceea ce este extraordinar de puțin. Asta ne arată că, până în anul 2023, cadastrarea generală nu se va definitiva.

Consider că este obligatoriu ca România să ceară o derogare din timp, să anunțe situația, în cazul în care ni se va mai accepta acest lucru. Noi știm că și în 2015, tot la cererea și în baza dovezilor prezentate, am primit prelungirea până în 2020, cu angajamentul ca, din 2018, cum era prevăzut în Ordonanța 3/2015, să fie operate datele cadastrale conform regulamentului european; acolo unde este disponibil, cadastrul să fie folosit.

Ne aflăm într-o situație ciudată, însă. Intabulările făcute până în prezent nu prea corespund cu pozițiile din intabulările vechi. Astfel, la cadastrul general se produce o reașezare. Cadastrul vechi nu se poate folosi, iar cel din programul național lipsește cu desăvârșire. S-a încercat introducerea de către Direcția Proceduri Plăți pe Suprafață a APIA, în proiectul de modificare a Ordonanței 3/2015 (n.r. - prin OUG 4/2018), a acestui cadastru general, acolo unde este disponibil. Argumentele prezentate de noi au fost, poate, mai puternice și s-a renunțat, cel puțin pentru anul acesta. Astfel, s-a scos din anexa I a Ordinului 619/2015 (n.r. - modificat prin Ordinul 38/2018) adeverința de la primărie – cadastru și articolul 33 din OMADR 619/2015. Am mai sărit un an, dar nu am rezolvat problema.

R.F.: Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care nu vom avea definitivat cadastrul general pentru suprafețele din extravilan?

D.C.: Nu știm ce se va întâmpla, pentru că nu ne răspunde nimeni, deocamdată. Am adresat întrebări către oficialii din minister (n.r. - Agriculturii) și așteptăm răspunsurile. Dacă le vom primi în timp util, fiți siguri că suntem interesați. Cu o jumătate de gură, la o întâlnire pe care am avut-o în a doua săptămână a lunii februarie, la Ministerul Agriculturii, o doamnă director ne-a comunicat că nu vom scăpa de acest cadastru general. Nu vom scăpa, dar nu este vina noastră că nu se face. Își doresc asta și proprietarii, arendatorii, și noi, arendașii. MADR, declarativ, spune „da”, că își dorește cadastrul general. Ce facem însă în situația în care nu se reușește până în 2020 intabularea sau respectarea angajamentelor față de cei care au finanțat o parte din acest program? O parte a sa este finanțată din fonduri de la Comisia Europeană.

R.F.: Nevoile financiare pentru realizarea cadastrului general sunt uriașe. Vorbim de miliarde de euro. Or, tocmai lipsa banilor a făcut ca, până în prezent, și pentru proprietari să fie greu să se realizeze acest demers.

D.C.: Dacă nu se vor face modificări pe legi, cele pe care le au la dispoziție cei care lucrează la acest cadastru, nu știm dacă se vor rezolva problemele tehnice. Ca exemplu, persistă această problemă a moștenirilor, a dezbaterilor, a succesiunilor. Pe legile actuale, termenele sunt foarte lungi sau, poate, cei implicați nu se prezintă niciodată în fața autorităților notariale sau judecătorești. Cum să rezolvăm problemele acolo unde sunt mai mulți puși în posesie, acolo unde suprafața pe care s-au emis titluri este mai mare decât suprafața fizică? Reală?

R.F.: PAC. Prin intermediul Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, comisarul pentru Agricultură, Phil Hogan, taxează cumva implementarea înverzirii în cadrul PAC 2014-2020 și o identifică, în urma unei consultări publice, ca fiind elementul „cel mai împovărător și complex”. Cum vede LAPAR această schimbare de viziune, în contextul general al rolului pe care îl va avea țara noastră în remodelarea PAC post-2020?

D.C.: LAPAR este îngrijorat de puterea de decizie pe care o au unele state, implicit de cum anume va arăta acel plan strategic, care trebuia început măcar din noiembrie, dacă nu dinainte; se cunoșteau direcțiile principale. Fermierii români au avut deja experiențe neplăcute cu cuponiadele etc. Decizia politică a dăunat tot timpul bunului mers al funcționării exploatațiilor în România. De aceea am dat exemplul cuponiadei, pentru că deciziile se iau în funcție de numărul de voturi.

Dacă nu facem ceva simplu, ca să poată fi și înțeles, și care să aibă și viitor... La ce folosește că s-au dus bani pe fermele de subzistență? De ce n-am învățat fermierii mici să se unească în mici forme asociative, ca să poată funcționa peste 10 ani? Peste 20 de ani? Argumentul care ar trebui să-i convingă pe aceștia este faptul că exploatațiile mici „mor” în toată Europa. Este și exemplul Franței. Acolo, în 20 de ani, „au murit” 50.000 de exploatații, din cauză că este foarte greu să ții pasul cu cheltuielile impuse de înverzire, de PAC. Avem atâtea situații! O exploatație este obligată să respecte reguli PSI, de mediu, de protecția muncii. Fiecare aduce cu sine o cheltuială sau un angajat și ești obligat la sume suplimentare.

În fermă, factorul de ponderare care privește existența covorului vegetal este de 0,3! Ne dă peste cap rotația!

Revista Fermierului: Să ne orientăm puțin atenția și către exploatația dumneavoastră. Ce suprafață lucrați în prezent, care este structura de cultură și cu ce fel de probleme vă confruntați?

Daniel Ciobanu: În momentul de față, lucrez 300 ha, iar structura de cultură este cea clasică: porumb, floarea-soarelui, rapiță. Pentru că m-ați întrebat de probleme, acum apare o componentă nouă, și anume acest covor vegetal care ne dă peste cap rotația. De aceea, am ținut foarte mult la acele opt săptămâni de după răsărire (n.r. - în modificarea Ord. 619/2015). Mai exact, pe conținutul Ordinului 619/2015, LAPAR a insistat să rămână sintagma „stratul vegetal de la culturile secundare trebuie să acopere terenul până la 1 martie și cu derogare până la 15 aprilie” în condițiile în care, la altă poziție, este stabilit că „stratul vegetal trebuie să acopere terenul opt săptămâni”, problema fiind de când curge termenul de opt săptămâni. S-a stabilit ca termenul de opt săptămâni să curgă de la data la care fermierul notifică APIA că a înființat cultura secundară, iar din acel moment să curgă perioada de opt săptămâni. Să facem un exercițiu de imaginație – toamna, însămânțăm tandemul rapiță-grâu. Acum apare și covorul vegetal, egal ca paritate în ceea ce privește suprafața semănată ca factor de ponderare, adică 0,3. La o exploatație de 300 de hectare, ai peste 50 ha de covor vegetal. Alături de 150 ha care era media culturilor de toamnă grâu-rapiță, deja am ajuns la 200 ha; este greu să faci rotație, este greu să faci diversificare.

R.F.: Pentru că ați amintit de cereale, în toamna anului trecut cât grâu ați însămânțat?

D.C.: 90 de hectare

R.F.: Dar porumb și rapiță?

D.C.: În jur de 100 ha, respectiv 50 de hectare, restul fiind acoperit de cultura florii-soarelui.

R.F.: Ați semănat și culturi verzi?

D.C.: Am semănat soia, însă este o cultură perdantă. Eu nu-mi pot permite la o exploatație să ies în pierdere.

R.F.: Ați valorificat producția obținută anul trecut la recoltă sau vindeți în perioada iarna-primăvara 2018?

D.C.: Vând acum, nu am comercializat în toamnă, și vând prost. Este primul an (și toată Europa este îngrijorată) când nu avem o creștere de preț care să justifice costurile de depozitare. Piața este saturată sau manipulată. Rusia a avut două ierni favorabile de export. Globalizarea ne afectează. Franța nu poate exporta.

R.F.: Vindeți direct marfa sau vin cumpărătorii la dumneavoastră?

D.C.: Direct nu se poate vinde. Comercializăm prin intermediari.

R.F.: Costurile transportului sunt ale cumpărătorului sau ale dumneavoastră?

D.C.: Sunt variante diferite. Fie sunt ale cumpărătorului, fie, ca în cazul nostru, al comercializării directe către Agricola Bacău. Această ultimă variantă, cu transportul plătit de fermier, este una dezavantajoasă pentru noi. De aceea, preferăm să-l vindem intermediarului, care, oricum, are contract și el cu această firmă și obține un preț mai bun. Noi, direct la Agricola, nu putem vinde. Acesta este jocul pieței.

R.F.: Dacă ar exista o soluție de a transporta cerealele pe calea ferată, la costuri optime pentru producători, ar fi mai bine?

D.C.: Costul până la cea mai apropiată facilitate de încărcare pe calea ferată mă costă cu camionul o treime din cât m-ar costa până la Constanța, pe rutier; un leu până la Constanța, 0,30 lei până la Bacău. Nu se justifică investiția.

Au existat înainte bazele de colectare/consolidare Comcereal care aveau acces la calea ferată și care, la ordinul Băncii Mondiale, au fost dirijate către anumiți cumpărători. Nu mai știm cui aparțin acum.

R.F.: Cum ați ieșit din iarnă?

D.C.: În afară de fermierii afectați de seceta din 2015, o parte ne-am mai revenit. În schimb, sunt colegi de-ai noștri, de la Botoșani, spre exemplu, din jumătate de județ, de la Vaslui, care au prins al treilea an de secetă. Pe aceia nici nu-i putem întreba cum le este, pentru că le este greu, cu tot ajutorul dat la acel moment și care face obiectul unui scandal prin presă (acele proceduri pe care unii colegi nu le-au respectat, deși erau publice).

Personal, am avut șansa unor ploi mici, care ne-au ținut pe linia de plutire. Deficitul de apă din sol din martie 2017 a fost foarte mare și s-a menținut din 2015 încoace (a plecat de la 1.500 mc și am ajuns pe la 2.000 mc în 2017).

Pentru a sintetiza, cei mai mulți fermieri s-au redresat după acea secetă mare din 2015.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, producătorul agricol constănțean Gheorghe Lămureanu a mărturisit că decizia sa de a cultiva un soi de grâu dezvoltat de compania Semințe Fundulea – PG102 – a fost una inspirată, în condițiile în care acesta i-a oferit o productivitate-record în acest sezon, una de 9.980 kilograme la hectar.

Asta, în condițiile în care, în sezonul 2015-2016, fermierul constănțean a folosit pe 400 ha soiul Apache de la Limagrain, unul care i-a oferit atunci o producție de peste șapte tone la hectar. Pentru anul în curs, și la acest soi străin Lămureanu recunoaște că a obținut productivități mari în condiții de agromediu aproape perfecte.

Pe fondul unui an relativ slab din punctul de vedere al randamentelor obținute la floarea-soarelui, condițiile meteo din sudul țării fiind potrivnice acestei culturi (culcări din cauza furtunilor, calatidiu mic, uscat și tijă verde), Lămureanu se poate lăuda totuși cu o medie de circa 4.500 kg. de sămânță la hectar.

Și porumbul este motiv de laudă pentru fermierul constănțean, 12 tone la hectar fiind o medie de invidiat în 2016, limită peste care el estimează că va sări în această toamnă, și în acest caz cultura fiind ajutată de irigații.

În contrapartidă, Lămureanu urmează să renunțe treptat la rapiță, ca urmare a schimbărilor climatice din arealul în care acesta activează.

Conform celor mai recente rapoarte furnizate de USDA, suprafețele cultivate cu grâu și porumb, la nivel mondial, vor scădea în sezonul următor cu 0,71%, respectiv 0,5%.

Pentru Uniunea Europeană se estimează o scădere a suprafețelor cultivate cu grâu cu 2,52%, în vreme ce porumbul rămâne relativ constant, iar suprafețele cultivate cu rapiță și floarea-soarelui ar urma să crească cu 2,92%, respectiv 0,63%.

Revista Fermierului: În ceea ce privește cultura grâului, în ferma dumneavostră cum au evoluat lucrurile de la ultima discuție?

Gheorghe Lămureanu: La grâu am încheiat sezonul cu o producție medie de 7.500 kilograme la hectar, suprafața totală însămânțată fiind de 700 ha. Chiar dacă nu am semănat în totalitate soiuri românești, la acestea am obținut randamente care au depășit 9.000 de kilograme la hectar. Un exemplu elocvent în acest sens este și soiul creat de Semințe Fundulea – PG102 –, unul care s-a apropiat de 10 tone/ha randament mediu pe anul acesta. Adevărul este că grâul din ferma mea a avut parte de niște condiții de agromediu bune în sezonul încheiat cu recolta din vară: umiditate, a succedat o cultură premergătoare ideală (soia), însă 10 tone de grâu la hectar înseamnă până la urm o reușită (9.980 kilograme grâu la hectar).

R.F.: Și suntem siguri că, pe lângă randament, soiurile românești au și un grad de panificație pe măsură...

G.L.: PG102 este unul din soiurile care au proteină, așadar, indirect, și gluten. Asta nu înseamnă că soiurile străine n-au dat rezultate. Spre exemplu, Apache, care este considerat din punct de vedere al panificației nu atât de eficient, totuși, ne dă producții în fiecare an, de circa 4-5 ani de zile, de aproximativ 10 tone la hectar.

R.F.: S-a discutat foarte mult de irigații. Noi știm că investiți în acest sector. Ați reușit să aduceți apă pe solele cu deficit?

G.L.: De doi ani de zile am beneficiat de programul acesta al Uniunii Europene (UE) și am irigat în jur de 400 ha, motiv pentru care am obținut producții deosebite. Și pentru a exemplifica, am reușit să obținem la floarea-soarelui în jur de 4.500 de kilograme la hectar, ceea ce nu este deloc de neglijat. Sperăm să „sărim” și la porumb de limita pe care am avut-o anul trecut, undeva la 12 tone producție medie. I-am dat trei „ape”, i-am oferit umiditatea necesară atunci când a trebuit și cât a trebuit.

R.F.: Am înțeles că rapița a reprezentat o problemă pentru fermierii români, din punct de vedere al însămânțării în toamna lui 2017. Care este situația din ferma dumneavoastră?

G.L.: Catastrofă, și anul trecut, și anul acesta. Aici nu avem cu ce ne lăuda. Rapița este o cultură care, probabil, va dispărea în viitorul apropiat din arealul nostru. Ne-am sfătuit mai mulți fermieri, astfel încât, încet-încet, să renunțăm la această cultură. Am însămânțat totuși 200 ha și anul acesta, având în vedere oferta Pioneer (valabilă la suprafețe de peste 150 ha), companie care s-a angajat să suporte prețul seminței în cazul în care cultura nu va răsări. Rapița este de trei săptămâni în pământ și putem spune că este deja compromisă.

R.F.: Către ce ne putem reorienta? Dacă renunțăm la rapiță, prima cultură care aduce bani în fermă, avem potențial de a merge pe zona de sorg?

G.L.: Am semănat și eu 50 ha cu sorg acum trei ani. Totuși, eu prefer să merg pe cultura de orz, una care a dat rezultate la fel de bune ca ale grâului și care a avut un preț mai bun, chiar mai bun precum cel de anul trecut.

R.F.: Ați fost căutat de fabricile de bere pentru producția de orz?

G.L.: Sigur. De câțiva ani însă, nu mai colaborăm cu Soufflet, care este o firmă mare și corectă, dar care este foarte departe de noi și ne costă o groază de bani transportul, în condițiile în care, la malul mării, suntem căutați atât cu orzul, cât și cu grâul.

R.F.: În momentul de față, care este oferta de achiziție la florea-soarelui în zona dumneavoastră de interes? Sunteți mulțumit de sumele obținute?

G.L.: Din păcate, și la floarea-soarelui prețul este la fel de mic, comparativ cu cel al grâului. Am obținut 355 de dolari pe tona de materie-primă de la o fabrică românească. Nu ne satisface. Măcar 1,5 lei kilogramul dacă obțineam pe kilogramul de floarea-soarelui (o cultură la fel de riscantă ca rapița)... În zona noastră, primăvara și vara nu prea beneficiem de precipitații optime și, atunci, fie cultura trebuie neapărat irigată, fie te mulțumești cu producții mai mici pe unitatea pe suprafață, atunci când nu ai aport de precipitații.

R.F.: Domnule Lămureanu, care este cultura-regină a toamnei în ferma dumneavoastră?

G.L.: Cultura pe care o iubim mai toți fermierii este cea a grâului, una care dă satisfacție atunci când faci tehnologie și îi dai pământului puțin mai mult decât ai luat de la el, dar se pare că anul acesta floarea-soarelui va ocupa locul I. Și asta pentru că am semănat pe mai mult de jumătate din suprafață ceea ce am recoltat până acum – floarea-soarelui – în condițiile unui randament de 4.500 kg la hectar; un record.

R.F.: Asta vă îndeamnă să păstrați pe mai departe în structura de cultură floarea-soarelui?

G.L.: An de an, 10 la sută din suprafață o semănăm cu floarea-soarelui, astfel încât să facem rotația la 7-8 ani de zile.

R.F.: Vă temeți de posibila modificare legislativă (europeană și națională) cu privire la acordarea plăților directe în baza existenței cadastrului, și anume la plățile acordate pe fermă?

G.L.: Nu mă tem de nimic. Atunci când ești corect în declarații și dacă nu ești lacom, nu ai de ce să te temi de nimic. Eu sunt unul dintre cei care așteaptă anul 2020 pentru a vedea ceea ce se va întâmpla cu primele (n.r. - plățile). Probabil că dacă nu va mai da Europa, nu vom mai primi nici noi.

Sper însă ca, în perioada aceea, să putem vinde materia-primă la prețul corect, s-o valorificăm cu același preț pe care îl obțin și vesticii. În prezent, ei comercializează grâul cu 250 de euro tona, iar noi cu 150 euro tona; inadmisibil. Și asta în condițiile în care, la ora la care discutăm, cheltuielile pe unitatea de suprafață, în euro, sunt identice și la noi, și la ei (n.r. - fermierii din țările vestice). Prețul inputurilor este egal cu al lor, iar producția noi o vindem cu 40 la sută mai puțin.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Publicitate

Revista Fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Revista