fonduri europene - REVISTA FERMIERULUI

De zece ani, Daniel Radu se ocupă de agricultură, an de an investind profitul în fermă, în dotări și dezvoltare pentru a ține pasul cu schimbările climatice și noile tehnologii. Îi place ce face și caută soluții să nu vândă doar materie primă.

Daniel Radu este un fermier ilfovean extrem de pasionat de munca sa. A început în 2010 cu 30 de hectare și acum, după două decenii, a ajuns la aproape 1.300 de hectare.

A lăsat domeniul construcțiilor pentru agricultură și spune că ambele sunt frumoase și profitabile, dacă pui pasiune în munca ta, dacă ai oamenii potriviți alături și dacă nu urmărești câştigul imediat: „Construcţiile sunt prima mea dragoste, să spun aşa. Am lucrat în străinătate vreo nouă ani, pe Coasta de Azur, ştiu ce înseamnă calitate, ştiu ce înseamnă lucrări făcute aşa cum trebuie, dar am decis să mă întorc în ţară, să rămân aici şi să construiesc în agricultură. Mi-aduc aminte că atunci când am început erau toate terenurile pârloagă, erau aproape cât mine ierburile, dar pas cu pas am reuşit, mulţumim lui Dumnezeu”, ne-a povestit, zâmbind, agricultorul din Ilfov.

Terenul lucrat de Daniel Radu se află pe raza localităților Lipa, Gruiu, Snagov şi Ciolpani, în mare parte în arendă. Exploatația este administrată împreună cu fratele său. Nu prea au cumpărat teren fiindcă prețul nu e accesibil, iar prioritățile le-au fost altele. „Cum ferma a fost în continuă dezvoltare în cei zece ani, bugetul a fost alocat dezvoltării, cumpărării de noi utilaje, angajării de oameni, taxe, impozite, care sunt şi ele prezente. Încă nu am făcut vreun demers pentru fonduri europene, am colaborat cu băncile şi am făcut câteva credite”, a arătat agricultorul.

„Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poți să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Tehnologiile adecvate, cel mai bun aliat al fermierului

Fermierul ilfovean este mulțumit de modul în care îi arată câmpul anul acesta, pe care a semănat, în toamnă, rapiţă, orz și grâu. Cultura de rapiță a înființat-o după data de 4 august 2019, iar pe cele de orz şi grâu, după 20 septembrie, dar aceste date nu sunt bătute în cuie și se pot modifica în funcție de vreme.

Un alt aspect de care toți fermierii vor fi nevoiți să țină cont este faptul că interzicerea unor substanțe active va atrage mai departe modificarea tehnologiilor.

Dar tehnologiile folosite depind în mare parte de specificul zonei și al anului. „Să vedem care vor fi efectele şi, în funcţie de efecte, depinde şi de climat, de primăvară, de ploi, de atacurile care vor fi, în funcţie de toate aceste evenimente vom căuta să găsim soluțiile potrivite. În zonă la noi, sunt ploi care – am observat în decursul anilor –, cad între 4 şi 10 august, după care până la sfârşitul lunii august nu mai avem nicio picătură de ploaie. Și, atunci, riscăm să stea sămânţa ca în sac şi să răsară poate după 15 septembrie, dar depinde de specificul fiecărui an. Şi în funcţie de specificul fiecărui an, ne adaptăm”, a detaliat Daniel Radu.

Pentru campania de primăvară a acestui an a pregătit 250 de hectare pentru floarea-soarelui și 250 de hectare pentru porumb, singura cultură cu derogare pentru neonicotinoide.

Terenurile pe care le lucrează nu beneficiază de sisteme de irigații, dar acest aspect e unul pe care fermierul vrea să îl schimbe, având în vedere că există râuri și lacuri în zonă. „Să vedem costurile şi ce posibilităţi există, dar ca să păstrăm apa în sol am arat – deşi mulţi spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul. Iar ploile care au venit ne-au ajutat să păstrăm apa în sol”, a explicat agricultorul din Ilfov.

Deocamdată, ferma fraților Radu are doar cultură mare, dar pentru viitor cei doi iau în calcul prelucrarea materiei prime. „Trebuie să găsim o soluţie să nu vindem întotdeauna materia primă şi mai ales în perioada recoltatului, când preţurile nu sunt la nivelul cel mai înalt, așa cum era grâul: la recoltat 0,65 bani/kg (anul trecut, în iulie), iar acum am înţeles că ar fi 0,85 de bani, în funcție de calitatea lui. Trebuie găsite soluţii ca să valorificăm materia primă profitabil”, a precizat Daniel Radu, care se confruntă și cu problema depozitării pe termen lung a producției, în fermă existând hale, magazii în care poate ține producția maximum o lună, după care o încarcă și o distribuie contractorilor.

„Ca să păstrăm apa în sol am arat – deși mulți spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul.”

Schimbările climatice impun retehnologizare

Deși dotarea fermei cu utilaje s-a făcut constant de-a lungul celor zece ani de activitate, agricultorul ilfovean spune că e nevoie să te dotezi constant, având în vedere că sunt tot mai dificile condițiile de lucru, de la an la an. „Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poţi să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Deocamdată, frații Radu nu au accesat fonduri europene, preferând să reinvestească profitul. „Nu ne este frică să încercăm proiectele cu finanțare europeană, nu ne e frică de birocraţie și mi se pare normal să treci prin toate etapele ca să fie corectitudine şi transparenţă, dar am preferat, până acum, să facem agricultură prin propriile forțe. Cu ajutorul subvenţiilor care au fost acordate, plus profitul care a ieşit, am tot reinvestit de la an la an, adică ne-am lăsat pe noi ca administratori ai societăţii şi am reinvestit. Ne-am asumat un risc, într-adevăr, dar fiind în continuă dezvoltare şi expansiune probabil că era şi dificil ca să accesăm fonduri europene. Mă gândesc că în momentul în care ne vom stabiliza atunci vedem la ce măsuri, scheme de sprijin ne vom putem încadra”, a încheiat Daniel Radu.

Una dintre investițiile viitoare la care se gândesc cei doi frați fermieri este creșterea capacității de depozitare prin construirea de silozuri.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Având în vedere instituirea stării de urgență la nivel național, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) anunță o serie de măsuri de sprijin pentru beneficiarii proiectelor derulate cu fonduri europene coordonate prin autoritățile de management ale Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020, Programului Operațional Capacitate Administrativă (POCA) 2014-2020, precum și ale Programelor de Cooperare Teritorială (PCTE) 2014-2020.

Astfel, autoritățile de management ale respectivelor programe au elaborat instrucțiuni prin care își dau acordul pentru prelungirea perioadei de implementare a proiectelor care se finalizează în cursul lunilor martie și aprilie 2020 și pentru care se inițiază/s-au inițiat în MYSMIS, până la sfârșitul perioadei de implementare, solicitări de încheiere a unor acte adiționale de prelungire.

Pentru toate celelalte solicitări de modificare a contractelor de finanțare care s-au inițiat sau se vor iniția prin MYSMIS, pe toată perioada existenței măsurilor de prevenire și protecție instituite de organele abilitate în acest sens, procesarea acestora se va realiza conform prevederilor contractuale, exclusiv electronic, prin MYSMIS, cu utilizarea corespunzătoare a semnăturii electronice de către toate părțile implicate.

Toată corespondența între beneficiari și autoritățile de management, legată de contractele de finanțare, inclusiv solicitări de puncte de vedere ș.a.m.d., pe toată perioada existenței măsurilor de prevenire și protecție instituite de organele abilitate în acest sens, se realizează exclusiv electronic, prin MYSMIS sau prin mail cu persoanele de contact din cadrul autorităților de management.

Instrucțiunile autorităților de management pot fi accesate pe pagina de internet a fiecărui program și își mențin aplicabilitatea până când autoritățile de management vor informa oficial asupra încetării acestor dispoziții.

Publicat în Comunicate
Vineri, 21 Februarie 2020 13:48

Cooperarea, viitorul agriculturii românești

Cooperativele agricole și grupurile de producători sunt singurele forme asociative de cooperare în agricultură prin care fermierii pot face față concurenței de pe piața produselor agricole. Aceasta este concluzia desprinsă la conferința internațională „Vision Coop 2020 – Viitorul agriculturii românești este cooperarea!”

Conferința a fost organizată la USAMV București, în 13 februarie, de către Egis România, companie care implementează la nivel național un proiect unic și important pentru sectorul agricol de la noi – „Servicii de consiliere acordate producătorilor agricoli în vederea înființării și dezvoltării formelor asociative în sectorul agricol – AGRICOOP”, proiect cofinanţat din FEADR prin PNDR 2014-2020.

Obiectivul principal al proiectului este înființarea a 350 de cooperative agricole și minimum opt grupuri de producători în toate regiunile de dezvoltare ale României până în 2021.

Conferința Vision Coop 2020 a avut ca scop conectarea fermierilor români la realitățile agriculturii europene și crearea unei legături cu piețele Uniunii Europene, fiind un eveniment internațional născut din necesitățile fermierilor consiliați în cadrul proiectului denumit pe scurt AGRICOOP de a înțelege mai bine care sunt beneficiile asocierii într-o cooperativă agricolă și principiile după care funcționează aceasta.

Un fapt dovedit la nivel european, prin istoria și tradiția pe care o au în domeniul cooperării agricole țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Grecia, Spania etc, este că formele asociative precum cooperativele agricole și grupurile de producători sunt singurele forme de lucru în agricultură prin care fermierii pot face față concurenței de pe piața produselor agricole.

Ca formă juridică, cooperativele agricole funcționează cu succes de zeci de ani în țările Uniunii Europene, dezvoltarea cooperativelor din statele vestice ale UE ajungând la un nivel superior și preluând inclusiv funcția de procesator de produse agricole, cercetare agricolă și marketing. „Vizitele de studiu pe care le-am derulat până în acest moment în cadrul proiectului la cooperative importante din Franța, Spania, Italia, Ungaria și Grecia ne-au arătat că formele de asociere în agricultură, și în special cooperativele agricole, nu fac doar vânzare, ci acoperă o plajă mult mai largă de activități prin care fermierii au succes pe piață și ne-au făcut să înțelegem că este obligatoriu ca fermierii români să se încadreze pe același drum, altfel, nu vor putea face față concurenței. Având în vedere importurile masive de produse agricole pe piața din România, ce au depășit producția internă, este un semn că fermierii români deja nu fac față concurenței și am decis să le facem cunoscut faptul că doar prin cooperare se pot dezvolta, aducându-le mai aproape modele de succes europene prin conferința pe care am organizat-o la București. România are câteva zeci de exemple pozitive de cooperative, însă numărul acestor exemple pozitive trebuie extins”, a precizat Dragoș Alexandru, manager proiect AGRICOOP.

AGRICOOP, consiliere pentru asociere

Suprafața agricolă din România este mare în raport cu media europeană. Cu toate acestea terenurile nu sunt exploatate la toată capacitatea, iar un motiv este și faptul că fermierii români lucrează izolat, evitând lucrul în cooperare. Conectarea la realitățile agriculturii europene și crearea unei legături cu piețele Uniunii Europene devin mijloacele prin care fermierii români pot înțelege adevărata importanță și beneficiile lucrului împreună, în cooperative și grupuri de producători.

Printre beneficiile majore ale cooperativelor agricole se numără reducerea costurilor de achiziție al input-urilor și creșterea forței de negociere pe piața de desfacere.

Proiectul, denumit pe scurt AGRICOOP, este finanțat prin Măsura 2 a PNDR și constă în promovarea serviciilor de consiliere în rândul producătorilor agricoli cu scopul de a facilita asocierea acestora în cooperative agricole sau grupuri de producători conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Prin proiect, producătorii agricoli din România beneficiază de sprijin pentru înființarea de cooperative agricole și grupuri de producători, precum și de consiliere tehnologică, fiscală și juridică, de sprijin în elaborarea planului de afaceri și monitorizarea acestuia timp de 12 luni în vederea evaluării stadiului privind funcționarea și realizarea ajustărilor necesare pentru o cât mai bună organizare a cooperativei și pentru creșterea vânzărilor prin crearea unui lanț scurt de producție-distribuție-vânzare, precum și de sprijin în redactarea și întocmirea documentației pentru accesarea de fonduri publice și europene.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Vineri, 17 Ianuarie 2020 20:42

Afaceri de familie, cu bani de la GAL

Grupul de Acțiune Locală Asociația „Timiș Torontal Bârzava” de la Deta își ia în serios rolul de promotor local și se implică activ în dezvoltarea comunității locale. GAL-ul funcționează în două județe, Timiș și Caraș-Severin, și are în componență două orașe și 17 comune.

În 2019, au fost semnate 11 proiecte, însumând peste un milion de euro, bani destinați tinerilor fermieri pentru finanțarea unor proiecte ale administrațiilor locale, dar și pentru activități non-agricole dezvoltate în mediul rural, ne-a spus Ioan Iovan, vicepreședintele Grupului de Acțiune Locală Asociația Timiș Torontal Bârzava. „La Banloc avem un proiect prin care un fost bloc al IAS-ului a fost modernizat și au fost create spații de cazare. O să mă întrebați ce relevanță turistică are comuna Banloc. Ei bine, dacă Deta, ca oraș, nu este pe lista localităților turistice din România, Banlocul este. Și din punctul meu de vedere chiar un loc meritat, pentru că acolo este Mănăstirea de la Partoș, una dintre cele mai importante destinații de pelerinaj religios din Vestul României. Am mai reușit să finanțăm două ateliere de tâmplărie la Birda și la Giera, o activitate meșteșugărească la Deta, la Doclin, în Caraș-Severin, avem o vopsitorie auto și o fierărie, un atelier auto avem și la Gătaia. De asemenea, suntem cu două proiecte în evaluare, este vorba despre o frizerie și un atelier de costume populare bulgărești la Breștea”, a precizat reprezentantul GAL.

Valentin Buzaș, de la Birda, a fost pe vremuri angajat al fabricii de mobilă de la Deta. S-a format ca meșter tâmplar la școala profesională din micuțul oraș timișean. Din păcate, fabrica s-a închis, iar școala s-a desființat. Valentin a fost nevoit să se recalifice și a devenit șofer de TIR. Din 2016 s-a întors acasă și prin intermediul GAL-ului a reușit să-și achiziționeze agregatele necesare și a revenit la prima dragoste. Acum are acasă un atelier în care face mobilă, este propriul șef, iar comenzile curg gârlă. „Am  rămas surprins de cât de repede au mers lucrurile. Proiectul l-am implementat în 2018. Utilajele au costat 20.000 de euro. Am luat un abricht, o mașină de rindeluit la grosime, o freză și un circular de formatizat. Urmează să mai achiziționez o presă pentru îmbinat panouri și o mașină de șlefuit”. Dacă afacerea va merge bine, Valentin Buzaș este decis să se dezvolte în continuare. „Urmează să construiesc o hală nouă și să achiziționez utilaje în continuare. Mai am nevoie de o instalație de exhaustare, mai am în plan și un uscător, iar visul meu este să achiziționez o mașină cu comandă numerică. Vom vedea. Important este că sunt acasă lângă familie”, ne-a zis mândru meșterul de la Deta.

Cooperativa agricolă, vitală pentru succesul legumicultorilor

Mâna de ajutor a oamenilor de la GAL s-a cunoscut și la înființarea unei cooperative a producătorilor de legume din zona Deta, pe care oamenii o cunosc acum sub numele de „Grădina bănățeană”. Radu Ghilezan din satul Mănăstire al comunei Birda (Timiș) consideră această formă asociativă vitală pentru succesul afacerii sale de familie în legumicultură. „Mergem împreună pe piața din zonă. Din fericire, sunt 40 – 50 de magazine sătești care încă funcționează și am reușit anul acesta să valorificăm cantități mari de legume. Pentru primul an de funcționare, cred ca a fost bine. De la anul, lucrurile s-ar putea schimba, pentru că prin intermediul cooperativei am reușit să stabilim contacte cu lanțul de magazine Profi. Ei își doresc să semnăm un contract-cadru prin care să le livrăm diverse sortimente de legume în cantități destul de mari. Acest lucru ne obligă pe noi, cei din cooperativă, să ne specializăm pe doar câteva culturi. Nu mai  putem produce fiecare de toate. Eu, de exemplu, aș dori să mă specializez pe cultura de tomate, un alt coleg, pe varză, un altul, pe cartofi, în așa fel încât fiecare să stăpânească perfect două-trei culturi. În felul acesta, câștigăm timp și o calitate uniformă”, a arătat legumicultorul.

Planurile Grupului de Acțiune Locală „Timiș Torontal Bârzava” nu se opresc aici. Alte două cooperative agricole sunt pe cale să ia ființă.

De la momentul înființării (anul 2011) și până acum, Grupul de Acțiune Locală Asociația „Timiș Torontal Bârzava” a reușit să sprijine și să implementeze peste o sută de proiecte, în valoare totală de peste cinci milioane de euro. GAL-ul are în componență orașele Deta și Gătaia, precum și comunele Banloc, Birda, Berzovia, Denta, Doclin, Forotic, Foeni, Giera, Ghilad, Jebel, Jamu Mare, Liebling, Livezile, Pădureni, Moravița, Măureni, Voiteg.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019

Publicat în Satul românesc

Irigațiile sunt un subiect la modă, mereu fierbinte al agriculturii românești, chiar și în perioade ca acestea în care ploile nu mai contenesc. Motivele sunt multe, iar lipsa sistemelor de irigat se reflectă în producție și într-o mai mică putere de cumpărare pentru agricultorii români, care au doar de pierdut pe o piață comună. S-au făcut pași importanți în acest sens, accentul fiind pus pe infrastructura principală de irigat, care are în prezent 2.000 km de apă gratuită.

La capitolul realizări în acest domeniu, în ultimii patru ani, s-au făcut pași importanți pentru „chestiunea irigațiilor” prin implicarea Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România şi a Ministerului Agriculturii. „S-au putut obţine umplerea canalelor, achiziţia energiei electrice de pe piaţa liberă, s-au legiferat sume importante pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigat, s-a început a treia sesiune pentru submăsura pentru modernizarea infrastructurii secundare de irigat şi în cele din urmă se poate iriga cu apă pompată fără niciun ban de la ANIF, venind în sprijinul fermierilor şi încurajându-i să vină să-şi înfiinţeze OUAI-urile şi să acceseze acele proiecte europene de un milion de euro nerambursabil, atât pentru modernizarea infrastructurii secundare, cât şi pentru achiziţia de echipamente moderne de irigat”, ne-a declarat Viorel Nica, preşedintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România (LUAIR).

În prezent, Organizaţiile Utilizatorilor de Apă din România sunt undeva la 570, fiind în curs de înfiinţare în unele judeţe cu deficit mare de precipitaţii, iar suprafaţa depăşeşte 1,8 milioane de hectare. „În momentul de faţă, sunt aproape 570 de organizaţii înfiinţate. În 2017 aveam undeva la 340, iar de atunci au fost înfiinţate foarte multe şi mai avem de aprobat încă vreo 70 de organizaţii de udători. Practic, vreo 220 de organizaţii au fost înfiinţate în doi ani, pe o suprafaţă de aproape 600.000 de hectare”, a precizat Florin Barbu, director general, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare.

ANIF, prin programul de guvernare, a urmărit două puncte foarte importante: reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii şi apă gratuită pe canale. „În momentul de faţă, pe reabilitarea celor două milioane de hectare din aducţiunea principală avem 50 de şantiere deschise în ţară, deja suntem la 1.400.000 de hectare puse la dispoziţia fermierului, faţă de 2016, când aveam 340 de hectare puse la dispoziţia fermierilor”, a adăugat Florin Barbu.

În cifre concrete, sunt 2.000 km de apă gratuită pe toată infrastructura principală. „Îi rog foarte mult pe fermieri să acceseze fondurile europene. Avem o axă deschisă acum pe subMăsura 4.3 pentru reabilitarea infrastructurii secundare de irigaţii, pe organizaţii de udători, proiectele sunt de un milion de euro, prin care sunt zero cofinanţare, inclusiv TVA-ul este eligibil. Mai mult de atât, am modificat programul de dezvoltare rurală, prin care în 30% din proiect să poată să-şi ia şi echipamentul de irigat. Astfel, închidem ciclul acesta, infrastructură principală – infrastructură secundară – instalaţie, pentru a aduce în condiţiile cele mai bune apa la plantă”, a completat Florin Barbu.

Apa gratuită este „vitală”

Și fermierii sunt de acord că punctul declanșator al organizării în OUAI-uri și al accesării fondurilor prin subMăsura 4.3 l-a constituit furnizarea de apă gratuită, agricultorii fiind însă susținuți activ de autorități, în acest proces. „Este esenţial, fără de asta nu s-ar fi putut altfel, cel puţin pe anumite trepte de pompare, unde aducerea apei crea un preţ de cost al apei destul de mare. Vă dau un exemplu ca să mă fac înţeles în acest sens, de ce eu îl consider vital. Noi avem terenuri aflate pe treptele 3 şi 4 de pompare a sistemului de care aparţinem şi, în 2004, când a apărut Legea 138, Legea Îmbunătăţirilor Funciare, în decembrie, prin conţinutul acelui act normativ s-a eliminat subvenţia care făcea obiectul apei de irigaţii. În primăvara anului următor, 2005, am cerut o ofertă ANIF-ului pentru apa care urma să fie folosită pe treapta 3: preţul era de 2.000 de lei pe 1.000 de metri cubi şi pentru treapta 4 – 4.000 de lei, în condiţiile în care cu un an în urmă, moment în care energia era subvenţionată, care făcea obiectul pompării apei, apa adusă la plantă era la 50 de lei 1.000 de metri cubi. Prin exemplul pe care vi l-am dat vreau să scot în evidenţă că acest act normativ, în speţă Legea prin care s-a stabilit că apa se livrează gratuit, este elementul-cheie care a generat investițiile în irigații şi a mobilizat”, ne-a explicat Constantin Soare, fermier din localitatea Fântânele, județul Constanța. Convingerea lui este că degeaba autorităţile au creat un pachet de acte normative, dacă producătorii agricoli nu se organizează în OUAI şi nu depun proiecte în vederea atragerii acelor fonduri şi a reabilitării şi modernizării infrastructurii secundare.

Reabilitarea infrastructurii secundare de către fermieri, importantă

Astfel, în această primăvară, s-au pus în funcţiune foarte multe staţii de pompare, de repompare și chiar canale de irigaţii. Pe lângă Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii, a fost conceput şi un program de reparaţie a staţiilor nefuncționale în ultimii 20 de ani. „Prin acest program, pe lângă cele două milioane de hectare pe care noi le punem în funcţiune în 2020 pe reabilitare, pe schimbare de pompe, încă 400.000 de hectare prin acest program de reparaţii vor fi puse în funcţiune. În Botoşani am pus (în funcțiune, n.r.) două amenajări care n-au funcţionat în ultimii 20 de ani, în Covasna, care la fel n-a irigat în ultimii 20 de ani, în Cluj – Mihai Viteazu, Ostrov-Clopotiva, în Hunedoara, în Călăraşi – Olteniţa, în Olt amenajarea Bucşani-Cioroiu”, a afirmat directorul general ANIF, Florin Barbu.

Pe Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii, din cele 50 de şantiere, aproape 11 sunt închise. În zona Brăilei, 70% din infrastructură este finalizată, iar în Olt mai sunt doar mici detalii de pus la punct. „În judeţul Dolj, deja am reabilitat amenajarea Nedeea-Măceșu, care are în spate aproape 80.000 de hectare, în proporţie de 90%, deci practic 11 amenajări din cele 50 care sunt în execuţie au fost finalizate începând cu anul trecut. Anul acesta, sper ca 80% din cele 50 de amenajări să fie finalizate. Mici intervenţii vor mai fi în anul 2020, când din septembrie vom începe diferenţa de amenajări care sunt mult mai mici şi timpul de execuţie va fi foarte scurt, maximum un an, astfel încât pe 31 decembrie 2020 să avem cele două milioane de hectare reabilitate”, speră Florin Barbu.

Dar foarte important este ca fermierii să reabiliteze infrastructura secundară de irigaţii, astfel încât sistemul să funcționeze în parametri optimi.

Legat de gratuitatea apei, Florin Barbu dă asigurări, astfel încât fermierii să stea liniștiți: „Împreună cu domnul preşedinte al Comisiei de agricultură din Camera Deputaților, Alexandru Stănescu, această apă gratuită am transpus-o prin lege, deoarece dacă era printr-o hotărâre de guvern era mai uşor de anulat”.

Printre proiecte se află și cei 51 km din canalul Siret-Bărăgan, preluat prin OG de la Apele Române, iar pe 30 martie 2020 vor începe lucrările, cu termen de finalizare în 2023. Mai există și o strategie pentru lacurile de acumulare, prin care să se irige gravitațional 400.000 de hectare.

Doar natura a împins dezvoltarea sistemelor de irigat

În judeţul Ialomiţa, spre exemplu, au fost amenajate, până în 1990, 204.000 ha de irigat. Astăzi se irigă aproape 100.000 de hectare, din care 80% au beneficiat de proiecte, 20% şi-au făcut sisteme locale de irigat prin puţuri, din heleşteie. „În continuare, se înfiinţează OUAI-uri şi în judeţul Ialomiţa. În judeţul Călăraşi, acolo unde suprafaţa de irigat a fost şi este mai mare, dinamica înfiinţării OUAI-urilor este mai puternică decât în judeţul Ialomiţa şi chiar dacă beneficiază de o sursă de apă din pânza de apă freatică şi de ceva precipitaţii, irigă şi ei peste 100.000 de hectare”, a completat Viorel Nica, menționând că se merge pe eficienţă economică, iar investiţiile care nu se plătesc singure şi care n-aduc profit nu trebuie făcute.

Celor care nu accesează proiecte şi nu merg la bănci să-şi achiziţioneze chiar şi terenul agricol, dar şi echipamente moderne de irigat, nu le merge bine, susține fermierul ialomițean care conduce LUAIR. „Eu am peste patru milioane de euro credite bancare pentru investiţii, atât în achiziţionarea terenurilor, cât şi a echipamentelor de irigat. Irig din 3.500 de hectare aproape 2.800 de hectare cu pivoţi cu rază de la 550 de metri până la 900 de metri – aceşti pivoţi sunt atât de automatizaţi, încât pot să-i pornesc şi să-i opresc de pe tabletă în cadrul unui soft al furnizorului de echipamente de irigat”, ne-a spus Viorel Nica. Acesta lucrează 50% din terenul unei exploatații ce a avut, până în anii ’90, o amenajare de 7.200 de hectare. Cu echipamentele vechi, nu se putea iriga nici 30%, irigațiile făcându-se cu precădere la culturile de talie mică, nu și la porumb, cultură cu rentabilitate ridicată.

Dinamica irigațiilor a ținut și de ce s-a întâmplat cu vremea în ultimii ani. În judeţul Ialomiţa, au fost doi ani de secetă, 2001 – 2002, și înființarea OUAI-urile a devenit subiectul fierbinte. „A mai venit un val de ani normali, s-a renunţat, dar încurajarea fermierilor de a se asocia în OUAI-uri şi a accesa proiectele cu finanțare europeană a avut loc în anii 2007, 2011. Anul trecut, mulţi fermieri, colegi de-ai mei din judeţul Ialomiţa, ştiau că am echipamente de irigat tip tambur şi veneau să cumpere aceste echipamente”, povestește Viorel Nica.

Astfel, se pare că, uneori, numai natura mai reușește să-i determine pe unii să acționeze rapid.

Pentru ca acest proces să aibă trend pozitiv, trebuie înfiinţate, în continuare, Organizaţiile Utilizatorilor de Apă. Mai mult, chiar dacă toată legislaţia de astăzi care se regăsește pe site-ul MADR este foarte avantajoasă, este necesară o colaborare la nivel judeţean între mai multe organisme. „Între Ministerul Mediului, Direcţia Sanitar-Veterinară, între OCPI, între Consiliul Judeţean, pentru că orice proiect depus are nevoie de avize de la aceste direcţii deconcentrate. Ministerul Agriculturii a luat o măsură foarte inteligentă de a se deplasa lunar în fiecare judeţ, cu pondere la irigaţii şi cu multe proiecte pe irigaţii, şi la acele întruniri participă reprezentantul Ministerului Agriculturii, reprezentantul Consiliului Judeţean, reprezentantul Prefecturii, OCPI-ul, ANIF-ul, AFIR-ul. În cadrul acestor întâlniri, să ştiţi că se pune repede în aplicare obţinerea avizelor”, a subliniat preşedintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România.

Astfel, nu prea mai există impedimente, spun specialiștii, în obţinerea avizelor sau în accesarea proiectelor. O soluție este ca fermierii să lucreze cu un consultant, care să obţină toate avizele, pentru că prezentând documentaţia unei direcții deconcentrate, aceasta este obligată să-i răspundă în maximum 30 de zile la toate avizele.

„Fără apă, nu facem producție”

Sămânța și tehnologiile nu înlocuiesc lipsa apei, iar acest fapt e și mai bine evidențiat în zona de sud a țării. Nicuşor Şerban, administratorul Agroserv Măriuța, este unul dintre fermierii care lucrează o suprafață mare, în jur de 3.500 ha în județele Călărași și Ialomița, și a reușit anul trecut să amenajeze pentru irigaţii o suprafaţă de aproape 200 de hectare, pe care o folosește cu precădere pentru culturile furajere, pentru că vrea să își poată asigura furajele pentru ferma de taurine, indiferent de cât de secetos este anul. „Putem să avem de toate, fără apă, nu facem producţie. Şi, din păcate la ora asta, la noi şi mai ales în zona de sud-est, principalul fapt care în anumiţi ani limitează producţia este apa. Şi este clar că, dacă discutăm despre producţia vegetală, toate eforturile trebuie duse în această direcţie, în a face tot ce este posibil în a asigura necesarul de apă al plantelor. Aici vorbim de irigaţii, în primul rând, dar nu numai, și de perdele de protecţie, vorbim de orice sursă de apă care poate fi folosită la nivel regional sau chiar la nivel local. Să nu uităm că avem surse multe de apă la nivel local, care trebuie reglementate de forul legislativ pentru a le putea folosi”, a specificat fermierul Nicuşor Şerban.

Există fermieri care vor să-și facă singuri sistemele, fără o asociație

În zona în care Nicușor Șerban are terenurile, nu există organizații de udători și crede el că nici nu sunt necesare, dacă agricultorii au resurse pentru a crea aceste sisteme de irigații. „Ar trebui regândită un pic formula de acordare a banilor, şi anume s-o facem cât de simplu se poate. Orice fermier care are voinţa să facă irigaţii şi are şi posibilităţi financiare – personale, împrumuturi sau orice altă formă – nu trebuie condiţionat de nicio prezenţă, decât de dorinţa lui de a face irigaţii. Cred că nu e cazul să ne formalizăm de o anumită asociere şi din cauza asta să pierdem, pentru că dacă unu-doi dintr-o zonă nu vor să se asocieze, nu e cazul să stea cineva după ei şi din cauza asta să pierdem timp şi să nu facem ceea ce trebuie în privinţa irigaţiilor”, a explicat Nicuşor Şerban, subliniind că fondurile europene se dau în condiţiile pe care România le stabileşte cu Europa. „Nu Europa stabileşte singură condiţiile de acordare a banilor, ci, de cele mai multe ori, la propunerile făcute din România. Deci eu nu cred că nu putem face anumite lucruri că nu ne lasă Europa. Nu. Dacă nu putem face un lucru este pentru că noi nu le-am gândit corect”, a completat fermierul.

Astfel, e nevoie de o deschidere atât în ceea ce priveşte partea legislativă, cât și cea logistică, dar și în ceea ce priveşte sursele de apă. „Nu trebuie să ne gândim numai la sistemele clasice de irigaţii, ci trebuie să luăm în calcul fiecare posibilitate locală: că este lac, că este un râu, că este puţ forat. Trebuie să ne ducem în ţările care au tradiţie deja în această treabă, şi vorbesc de Spania, Ungaria, Turcia, de unde să luăm modele pentru a putea rezolva această problemă care este, aşa cum spuneam, o frână în calea producţiei agricole sigure pe care România ar putea să şi-o facă an de an”, a mai spus agricultorul.

Investițiile trebuie făcute, chiar dacă ploaia nu lipsește

Despre ce se întâmplă în județul Călărași am discutat cu Alexandru Baciu, unul dintre specialiștii cunoscuți ai zonei, care lucrează aproximativ 3.000 ha de teren agricol și are o fermă cu 1.200 de bovine: „Călăraşiul are sistem de irigaţii în proporţie de, cred eu, 35-40% funcţional. Mai trebuie puse la punct sistemele, se investesc bani acum în acest sens, dar se investesc bani și în reamenajarea sau reabilitarea unor sisteme care, din punctul meu de vedere, sunt fostele sisteme energofage, cu consum foarte mare de energie electrică. Probabil că atunci când s-au făcut aceste investiţii trebuia să gândească şi un sistem cu energie alternativă, o eoliană, nişte panouri solare care să folosească tot timpul această energie, să pompăm apa cu energie ieftină, şi atunci şi apa care ajungea la noi, la fermieri, era mai ieftină. Dar e bine şi aşa, bine că se face”.

Din punctul său de vedere, și fermierii ar trebui să facă un efort şi să se doteze cu echipamente. Investiția guvernului e degeaba, dacă ei nu au cum să o distribuie plantelor.

În ferma sa, Alexandru Baciu are o acoperire de 80% în privința irigațiilor, dar i-ar mai trebui echipamente. Chiar dacă anul acesta ploaia nu a lipsit, investițiile tot trebuie făcute, pentru a avea o continuitate în producție. „Factorul climă a devenit acum primordial. Nu mai putem să contăm pe prognoze, că se schimbă de la oră la oră, de la minut la minut și nu poţi să mai faci o predictibilitate pe termen lung cum va fi vremea – mă plouă când leagă porumbul sau când răsare grâul sau răsare rapiţa. De departe, asta este loterie. Şi atunci va trebui să ne adaptăm noilor condiţii climatice, care sunt determinante în ziua de astăzi în segmentul nostru, pe agricultură”, a explicat Alexandru Baciu.

Despre programul de modernizare, spune că trebuie avut în vedere finalitatea lui: câţi dintre fermieri vor beneficia de aceste programe și cât se va iriga efectiv. Apa ajunge la terenul agricultorilor, dar trebuie verificat dacă au cu ce iriga.

Dobrogea se usucă. Soluția? Tot banii UE!

Constantin Soare, fermier dobrogean din Fântânele – Constanța, se confruntă cu toate problemele cauzate de lipsa apei. „La această dată, nu avem apă. În Dobrogea e secetă, în timp ce agricultorii din restul țării au exces de apă. Cauza este generată de factorii naturali, de modul în care a evoluat clima, care, de un an de zile încoace, a fost aşa de imprevizibilă în sensul că, pe zona în care ne derulăm activitatea, în speţă în zona Dobrogea, trăim o perioadă cum n-am întâlnit de când fac agricultură, de după Revoluţie încoace. Avem o secetă atât de acută, încât nu ştiu dacă ne vom recupera cheltuielile pe care le-am făcut la culturile înfiinţate la această dată”, ne-a spus fermierul constănțean, subliniind că zona aceasta „impune” irigațiile.

Constantin Soare a pus bazele unei Organizaţii a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii cu numele Eravo, al cărei președinte este, cu care a depus deja proiecte pentru reabilitarea sistemelor de irigații. Ulterior, a preluat infrastructura de la ANIF, în total 6 ploturi, ce cumulează o suprafaţă irigabilă de 5.350 de hectare. „La ora actuală, pe programul PNDR, subMăsura 4.3, am depus șase proiecte în vederea reabilitării şi modernizării celor 6 ploturi şi proiectele sunt în acest moment în analiza AFIR, urmând ca în perioada următoare să intre în faza de selecţie şi de contractare.”

Și în viitorul PNDR e nevoie de continuarea măsurilor pentru irigații

Lucrurile par însă că au intrat în linie dreaptă, spune Constantin Soare, și politica celor de la conducere, de la această oră, vine în sprijinul agricultorilor. „Își menţin principiile care fac obiectul acestor pachete de acte normative. Mă bucură faptul că sunt interese în a continua aceste investiţii, aceste acte normative şi în programul următor, PNDR 2021-2027”, afirmă Constantin Soare.

Acest fapt e necesar având în vedere că acel milion de euro, care se alocă pentru un proiect pentru reabilitarea şi modernizarea unui plot, nu este suficient pentru a finaliza întreaga infrastructură secundară, e nevoie ca fermierii, aşa cum este permis şi prin Ghidul Solicitantului, să mai depună un proiect sau chiar două. În caz contrar, riscul e de a crea o investiţie nefinalizată ce ar putea deveni piesă de muzeu.

Soluția e ca și guvernele următoare să acorde atenție acestui segment al economiei și să susțină agricultorii. „Toţi cei care vor veni la conducerea acestei ţări de acum încolo trebuie să dea o importanţă deosebită modului în care se derulează activitatea din agricultură, să-i acorde atenţia pe măsura importanţei ei şi în mod special pe tema pe care o discutăm la acest moment, irigaţiile, apa se impune a fi livrată permanent, gratuit, organizaţiilor şi celor care o utilizează. Pentru că, dacă se va schimba această decizie, să nu se mai livreze gratuit apa organizaţiilor, se va ajunge în situaţia în care investiţiile pe care le-am făcut şi le vom face de acum încolo pe ce înseamnă reabilitarea şi modernizarea infrastructurii secundare, şi nu numai noi, ci şi Ministerul Agriculturii prin Programul Naţional de Reabilitare  a Infrastructurii Principale de Irigaţii, să devină piese de muzeu – va ajunge ca după ’90, când totul s-a distrus”, este de părere dobrogeanul. Dacă nu va fi o coeziune legat de buna funcţionare a acestei activităţi, nu doar fermierii pierd, ci și statul.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 14-30 iunie 2019

Publicat în Dosar

Potrivit unei informări transmise exclusiv redacției noastre de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), la data de 31 decembrie 2018, 82 la sută din terenurile agricole din România erau fie înregistrate în evidențele de cadastru și carte funciară, fie în lucru.

Până la finalul anului 2020, toate terenurile agricole vor avea carte funciară, este promisiunea făcută încă din 2015 de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) și susținută de statistici.

În ultima zi a anului trecut, din totalul de 9,57 milioane de hectare de teren agricol care fac obiectul subvențiilor APIA erau înregistrate în Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară 3,72 de milioane de hectare (39%). Pentru alte aproximativ 4,10 milioane ha (43%) erau în contractare lucrări de înregistrare sistematică a imobilelor, cu termen de finalizare sfârșitul anului 2019, ceea ce reprezintă aproximativ 82 de procente din totalul suprafeței subvenționate de APIA.

Anul trecut, ANCPI a înregistrat, din veniturile proprii, fără costuri pentru cetățeni, peste 500.000 de imobile, în cadrul Programului Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF). Astfel, în 2018, numărul proprietăților înregistrate prin PNCCF a depășit 1.165.000, peste un milion de cărți funciare fiind deschise doar în ultimii trei ani, datorită măsurilor luate de conducerea ANCPI pentru accelerarea PNCCF și înscrierea cu prioritate a terenurilor agricole în Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară.

„În cadastru, progresul este vizibil, fiind ușor de măsurat. Vorbim despre cifre, care trebuie să crească de la an la an. În funcție de evoluția cifrelor, știi dacă măsurile pe care le-ai luat au fost bune sau nu. În cazul nostru, majorarea sumelor destinate lucrărilor de cadastru general și simplificarea și modificarea continuă a legislației au fost pârghiile care au ridicat, în mod susținut, Programul național de cadastru și carte funciară”, a declarat, pentru Revista Fermierului, președintele – director general al ANCPI, Radu – Codruț Ștefănescu.

În anul 2018, ANCPI a majorat atât suma alocată anual fiecărei primării, care a ajuns la 155.000 de lei/UAT (comparativ cu 135.000 de lei în 2016 și 150.000 de lei în 2017), cât și suma pe care Agenția o decontează pentru lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor, care a crescut proporțional cu gradul de dificultate al terenurilor, de la 60 la 132 de lei/imobil.

660 de comune vor fi cadastrate integral cu fonduri europene

De asemenea, în anul 2018, ANCPI a reușit să acceseze fonduri europene pentru realizarea lucrărilor de cadastru general în 660 de unități administrativ-teritoriale (UAT) din mediul rural.

Astfel, ANCPI este beneficiarul contractului de finanțare pentru Proiectul major „Creșterea gradului de acoperire și de incluziune a sistemului de înregistrare a proprietăților în zonele rurale din România”, inclus în AXA prioritară 11 din Programul Operațional Regional 2014-2020 (POR). Finanțarea proiectului este asigurată din fonduri europene în valoare de aproape 313 milioane de euro.

Tot anul trecut, după semnarea contractului de finanțare, ANCPI a inițiat procedura de licitație pentru achiziționarea Serviciilor de înregistrare sistematică în Sistemul integrat de cadastru și carte funciară a imobilelor din primele 194 din cele 660 de comune care vor fi cadastrate integral cu bani europeni. Anul acesta, ANCPI va scoate la licitație alte aproximativ 300 de comune.

Publicat în Comunicate

Administratorul fermei băcăuane I.I. Iosif Bejan din Parincea, Bacău, ajuns agricultor datorită sutelor de mii de euro câștigate prin muncă asiduă în sectorul de construcții din străinătate, este de părere că asocierea din agricultura românească va ajunge la nivelul mult-așteptat doar după întoarcerea celor circa patru milioane de emigranți, oameni care vin cu un alt tip de mentalitate de peste hotare.

„Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de emigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire”, a afirmat producătorul agricol.

El recunoaște că a ajuns în sectorul agribusiness românesc pentru simplul fapt că a crescut la țară, dar în special datorită banilor încasați în cei 13 ani petrecuți pe șantiere din țară și din străinătate. De asemenea, Bejan confirmă faptul că munca de agricultor i-a fost facilitată și de cunoștințele dobândite în liceul agricol și se plânge, printre altele, de lipsa angajaților bine pregătiți, de lipsa de loialitate a acestora, dar și de lipsa predictibilității legislativ-economice.

„Cam 300.000 de euro (...) am cheltuit la întoarcerea în țară. (...) Inițial, am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani adică. Oricum, și la 250 ha, investiția în utilaje a fost de aproximativ 500.000 de euro. Nici eu n-am fost agricultor. Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat”, a afirmat Iosif Bejan.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Iosif Bejan a mărturisit că se așteaptă de la guvernanții români să-și respecte promisiunile, astfel încât proiecțiile de business să nu fie date peste cap de la an la an.

„Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit, nu în plus. Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe sfeclă și de pe soia. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă, cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin”, se plânge Bejan de lipsa de predictibilitate și de promisiunile nerespectate.

Revista Fermierului: Domnule Bejan, în prezent, care este structura de cultură a fermei pe care o conduceți?

Iosif Bejan: 250 ha cultivate cu cereale și plante tehnice, din care doar două hectare în proprietate. În toamnă am însămânțat în mare parte grâu și rapiță, însă rapița am întors-o toată. Și asta din cauză că, în toamnă, nu a fost ploaie suficientă și nu a răsărit. De asemenea, nu am avut un utilaj bun cu care să însămânțez, motiv pentru care plantele nu au răsărit. Am semănat și porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre.

R.F.: Ați cultivat soia pentru plata cuplată pe produs, dar și pentru restul subvențiilor, corect?

I.B.: Am însămânțat soia pentru a beneficia atât de banii de pe plata cuplată, cât și pentru sumele destinate ZIE. Din punct de vedere al cuantumului, anul trecut s-au plătit la soia 210 euro, în condițiile unei producții minime de 1.400 de kilograme boabe la hectar. Obligativitatea constă în livrarea mărfii cu contract de vânzare-cumpărare către un procesator. Aici am întâmpinat însă probleme.

R.F.: Ce fel de probleme, mai exact? Mai sunt procesatori de soia pe piață, în adevăratul sens al cuvântului?

I.B.: Nu prea mai sunt. Cei care achiziționează soia boabe de la fermieri, traderii, fac tot felul de învârteli. Se bazează doar niște documente care atestă că sunt și procesatori, însă doar atât, astfel încât fermierii să poată beneficia de plata cuplată. Fără plată cuplată, soia nu este rentabilă, mai ales la noi în zona Bacăului, unde nu avem irigații; dacă faci producție de două tone la hectar ești campion! Cu două tone producție, nu se recuperează nici măcar investiția la hectar. Venind plata cuplată – circa 200 de euro – plus SAPS și toate celelalte se compensează și există chiar și un profit. În plus, soia fixează în mod natural azotul în sol, mai exact în jur de 80 kg la hectar.

R.F.: Pe ce soi ați mizat la soia? Dar la porumb? În cazul grâului, ați achiziționat genetică românească sau străină?

I.B.: În cazul soiei am însămânțat Pioneer M10. Porumb am avut de la Syngenta. Grâul nu a fost românesc. Am semănat două soiuri comercializate de Brise, și anume Arezzo și Accroc. Ei au venit cu semințele, cu tot ceea ce înseamnă pesticide, îngrășăminte, pachete tehnologice pentru grâu, iar plata a fost în cereale, la recoltat. Am mers pe acest sistem cu plata în cereale pentru că ni s-a oferit un preț bun la grâu – 700 lei pe tonă, ridicat din câmp. Am semnat așa în condițiile în care, în prezent, materia-primă de acest tip se vinde la un preț de 54 de bani kilogramul. Și am înțeles că speranțe de creștere nu mai sunt. Dimpotrivă.

R.F.: Cu toate acestea, temerile privind posibila scădere a recoltei de grâu din Franța ridică prețurile futures pe bursa Euronext. Revista Fermierului chiar a scris recent despre acest aspect.

I.B.: A crescut prețul grâului, dar puțin. Era la un moment dat 54 de bani kilogramul, iar acum este la un nivel de 60 de bani/kg. Cel puțin la noi în zonă, grâul nu este o cultură profitabilă. Punem mai mult floarea-soarelui și rapiță, culturi care aduc bani. Pe lângă soia, de anul acesta am însămânțat și mazăre, cultură care și ea adaugă azot în sol și se încadrează în culturile aprobate pentru ZIE. Mazărea furajeră are un potențial de producție bun în zona noastră, mai exact de 3-5 tone la hectar. Dacă respecți tehnologia, iar prețul este bun, ajungi să încasezi undeva aproape de 90 de bani pe kilogram. Totul în condițiile în care investiția se situează undeva la 1.600-1.800 lei la hectar, pe an agricol. Producția de mazăre furajeră, în zona în care lucrez eu terenul, este de 4.000 de kilograme în medie, nivel profitabil pentru noi.

R.F.: Pe ce utilaje ați mizat până în prezent? Sunt oferte peste oferte și o multitudine de comercianți la noi în țară. Vi le puteți permite?

I.B.: Problema este toate utilajele sunt scumpe pentru noi, mai ales pentru cei cu suprafețe mici. Dacă nu prestezi servicii și pentru alții, nu se prea mai justifică investiția. Însă, nici de prestat nu prea mai ai pe unde. Toată lumea și-a cam luat câte ceva. Finanțările se dau, dar pe perioade prea scurte. În cinci-șase ani să returnezi 200.000 de euro înapoi este cam greu. Mi s-a spus nu o dată: „De ce îți iei tu utilaj de 200.000 de euro?”. Simplu – pentru că mai ieftin nu găsim. Mai ieftine sunt hârburile cu care, la o suprafață de 200 ha, când mergi la recoltat nu te poți încumeta. Nu poți merge la recoltat cu o combină de 1000 CP; nu face față.

R.F.: Cum ați făcut rost de bani pentru investiția în exploatația pe care o dețineți?

I.B.: Am fost în străinătate și am muncit pe brânci. În afară nu se făceau bani din agricultură, ci din construcții, în cazul imigranților. Am avut un serviciu bun. Apoi, am reușit să-mi fac documentele și să-mi fac o mică firmă. Am activat în regim propriu. Am câștigat bani cu care am venit și, într-un an, doi, pe toți i-am „băgat” în pământ.

R.F.: Cu ce sumă v-ați întors mai exact?

I.B.: Cam 300.000 de euro pe care i-am cheltuit la întoarcerea în țară. În plus, ulterior, alte leasinguri. Am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani etc. Și la 250 ha lucrate, investiția în utilaje este de aproximativ 500.000 de euro.

Să știți, eu nici n-am fost agricultor! Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat.

R.F.: Cele 250 ha pe care le lucrați în prezent sunt suprafețe comasate?

I.B.: Toată suprafața de care vorbiți este împărțită în 30 de parcele! Asta înseamnă contracte de arendă cu aproximativ 200 de persoane. Acum, APIA nu mai cere contracte de arendă, ci doar adeverința de la Primărie, cu lista proprietarilor. La Primărie ducem contractele de arendă, ele sunt centralizate și înregistrate. La APIA mergem doar cu centralizatorul și adeverința de la rolul agricol. În anii trecuți însă, înșiram la APIA toate actele; de pomană.

IMG 20170622 114920De ce au tăiat din subvenție?

Revista Fermierului: Apropo de APIA, s-a văzut o ușoară îmbunătățire în lucrul cu fermierii. Cel puțin în ultimul an așa se observă. S-au dat și banii mai devreme...

Iosif Bejan: Cu siguranță, totul a fost o chestie de imagine. S-au dat banii mai devreme. Pentru noi a fost OK că s-au dat aceste sume la timp. Însă, nu se știe cum se vor mai da următorii bani. (...) Au acordat la timp subvenția, dar de ce au tăiat din ea? Am avut sfeclă de zahăr anul trecut și promisiunea a fost de circa 800 de euro la hectar subvenție; am primit doar 610 euro plată cuplată.

R.F.: Care a fost explicația? Au fost prea mulți producători de sfeclă?

I.B.: Da. Însă, la calculul inițial, suprafața se încadra la nivel de țară la 800 și ceva de euro. Ni s-au dat doar 610 euro. Restul? Sunt bani mulți pentru noi...

R.F.: Asta în condițiile unor costuri de cât anume la hectar în cazul sfeclei?

I.B.: Costurile la hectar cu sfecla de zahăr sunt de 7.000 de lei; de la 6.000 de lei investiție la hectar poți spune că produci sfeclă. Fără irigații, fără nimic, pe câmpurile de la mine din zonă, am reușit să obțin totuși 48 de tone de sfeclă de zahăr pe hectarla plată, livrabile la fabrica de zahăr Agrana Roman. Chiar dacă prodcătorul de zahăr ridică marfa din câmp, totul este conta cost pentru fermier. Procesatorul trimite o mașină de recoltat direct din pământ, forță de muncă și utilaj pentru încărcat și, astfel, se ajunge la 10 bani kilogramul de sfeclă, la 48 de tone media la hectar, adică la 4.800 de lei în cazul meu. Ce facem cu restul, până la 7.000 de lei? Toată subvenția mea s-a dus către această cultură... Eu speram să-mi rămână ceva din subsidia pe suprafețele cu sfeclă. Din 800 de euro la hectar, pus SAPS, plus, plus... M-am gândit că la aproape 1.000 de euro subvenție la hectar cheltui 500-600 cu terenurile și cultura... Nu mi-a mai rămas nimic.

R.F.: Din ce vă rămâne cel mai mult ca profit? De asemenea, care este „cultura-regină” în exploatația dumneavoastră și de unde ați achiziționat genetica pentru ea?

I.B.: Sunt două culturi importante în cazul meu: floarea-soarelui și rapița. Semăn trei—patru hibrizi de la trei-patru firme diferite. Nu e vorba de risc, însă mă cunosc cu toți distribuitorii și promotorii și iau de pe la fiecare. În prezent, cea mai mare pondere din suprafața pe care o dețin este reprezentată de cultura florii-soarelui; vorbim de circa 100 ha. Rapiță am avut însămânțate 90 ha, însă, așa cum am menționat anterior, am fost nevoit s-o întorc pe toată. Am mărit astfel suprafața cultivată cu floarea-soarelui, ca urmare a faptului că am întors toată rapița. Dacă era rapiță, floarea-soarelui aș fi avut doar 20-30 ha în acest an; pentru rotație nu mai aveam unde să însămânțez.

R.F.: La dumneavoastră în zonă se mai vinde teren arabil?

I.B.: Nu se mai vinde teren. În prezent, am semnate aproape 200 de contracte de arendă pentru 250 ha. Proprietarii din zona mea au teren puțin. În zona în care muncesc eu sunt proprietari care au și câte 10 ari într-o tarla. Astfel de proprietari se gândesc că iau puțin pe suprafețe așa mici și se spun că este mai bine să vină an de an și să ridice arenda (vreo doi saci de grâu) decât să vândă terenul. La noi nu sunt proprietari cu suprafețe de 5-10 hectare.

R.F.: Cam cu cât merge la vânzare hectarul de teren pe la dumneavoastră prin zonă? Asta în cazul în care proprietarii se decid să vândă...

I.B.: Vorbim de o sumă de până la 2.000 de euro, 10.000 de lei să spunem. Și nici nu merită mai mult. Acele 10.000 de lei nu le scot nici în 15 ani de lucrat acel pământ, ca și profit.

R.F.: Ați încercat să depuneți proiecte pe fonduri ENPARD sau FEADR?

I.B.: Am întocmit un proiect în 2008, când au demarat plățile pe fonduri FEADR. Am avut noroc că a fost prima sesiune. Am luat atunci 90.000 de euro pentru utilaje (tractor John Deere, iar plugul și utilaje de pregătit solul de la Kuhn). Ulterior, nu am mai reușit. Nici n-am mai încercat, văzând că am un vecin și coleg de breaslă care se chinuie de vreo doi-trei ani și nu prinde nimic. Asta în condițiile în care omul este proprietar pe 150 ha!

R.F.: Știm că ați mai interacționat cu presa de specialitate și v-ați plâns că mesajul a fost trunchiat. Ce mesaj și cui vreți să transmiteți? Noi vă stăm la dispoziție...

I.B.: Cui vrem noi să transmitem mesaje nu ne aud. Am fost și la mitinguri la București de atâtea ori... (...) Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit! Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe urma comercializării sfeclei și soiei. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin.

Apoi, banii pe motorină vin târziu. Anul trecut, ne-au dat un leu șaizeci și ceva de bani, în timp ce anul acesta puțin peste 1,40 lei. De ce e mai mică subsidia? Se taie mereu. Nu cerșim, nu cerem în plus. Să ni se dea ceea ce s-a promis și să se încerce să se ajungă la nivelul subvențiilor din afară. Cum poți fi competitiv pe piața comună? Prețul grâului se face la Bursa din Paris sau Londra. Fermierul de acolo are 1.000 de euro subvenție la hectar, în timp ce noi avem 150 de euro și vindem grâul la fel, cu același preț.

Personal, mă întreb încontinuu de ce nu se implementează și la noi programele bune din străinătate? În săptămâna 12-18 iunie 2017 am vizitat Polonia; e ceva de vis, e schimbată total. Ei au accesat aproape toți banii pe dezvoltare rurală, iar la noi se pun doar piedici, noi nouă, ca să nu luăm banii. Eu zic că cineva are interes în acest sens.

Mesajul mai este că nu suntem lăsați să facem treabă. Nu vrem mereu controale, piedici. Pe lângă APIA, avem controale de la Finanțe, Garda de Mediu, Arme și Muniții (erbicide, azotoase etc.). Toți vin, te caută și automat îți găsesc ceva. Până la urmă, cele 250 ha sunt lucrate doar de mine. Am doar un angajat care face pază și manipulare. Nu-mi convine și n-ai om pregătit să-i dai utilajul de 100.000 – 150.000 de euro pe mână.

R.F.: Totuși, marii producători de utilaje școlesc operatorii...

I.B.: Îi școlesc și apoi îți pleacă din fermă. Găsesc pe moment oferte mai bune. Poate de la mine primesc 2.000 de lei, însă vecinul le poate propune un salariu de 2.500 de lei, numai ca să plece de la tine. (...) Ne „ardem” unul pe celălalt. Mâncătoria aceasta este peste tot la noi în țară. Asta este mentalitatea noastră și nu ne vom schimba. Nu suntem educați să colaborăm unul cu celălalt.

R.F.: Ați încercat vreo formă de asociere în zona dumneavoastră?

I.B.: Nu. Pe vremea când se discuta mult de grupurile de producători, când se dădeau bani pentru depozitare, cu finanțare 75-90 la sută, am încercat împreună cu un vecin să-i convingem și pe alții. Mulți dintre aceștia sunt însă în vârstă, rămași cu ideea CAP-ului în cap și n-a mers. (...) Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de imigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire. Aceștia știu ce înseamnă progam, corectitudine. Acolo, dacă n-ai de muncă, ești dat afară din casă. Aici se profită. Angajații nu stau la tine, pleacă la celălalt, dacă nu-i lași să bea, spre exemplu. Asta-i marea problemă la noi, la țară.

Publicat în Interviu

Senatorul PSD Lucian Trufin a anunțat vineri, 31 martie 2017, că va începe organizarea de întâlniri locale cu fermierii din județul Botoșani pentru a-i informa și a le prezenta măsurile pe care le pot accesa în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală.

Toate aceste întâlniri vor fi organizate împreună cu autoritățile administrației publice din fiecare localitate și vor fi prezenți consultanți în accesarea proiectelor europene, precum și reprezentanți ai instituțiilor din domeniul agriculturii de la nivel județean.

„Așa cum am promis atunci când am candidat pentru Parlamentul României, în perioada imediat următoare mă voi deplasa în fiecare zonă a județului Botoșani pentru a organiza sesiuni de informare și pregătire a fermierilor botoșăneni privind măsurile din Programul Național de Dezvoltare Rurală. Aceste consultări și dezbateri publice le voi realiza sub egida «Forumului fermierilor botoșăneni», eveniment pe care îl voi realiza periodic pentru producătorii și agricultorii din Botoșani”, a declarat Lucian Trufin, conform unui comunicat de presă remis redacției.

Fermierii și asociațiile agricole din județul Botoșani care vor să obțină finanțări prin PNDR vor avea la dispoziție următoarele măsuri: instalarea tânărului fermier: 50.000 euro/proiect; dezvoltarea fermelor mici: 15.000 euro/proiect; activități în agricultură: 2.000.000 euro/proiect; activități non-agricole: 200.000 euro/proiect; servicii non-agricole: 50.000 euro/proiect; producție agricolă: 70.000 euro/proiect; start-up nation: 44.000 euro/proiect.

Programul întâlnirilor pentru prima parte a lunii aprilie va fi următorul:
Vineri, 7 aprilie, ora 10.00, în Trușești, la Campusul Școlar „Demostene Botez” vor fi invitați fermierii din: Trușești, Blândești, Sulița, Durnești, Ștefănești, Dobârceni și Gorbănești.
Vineri, 7 aprilie, ora 13.00, în Todireni, la căminul cultural vor fi invitați fermierii din: Todireni, Lunca, Albești, Românești, Santa Mare, Hlipiceni, Călărași și Răuseni.
Sâmbătă, 8 aprilie, ora 11.00, în Manoleasa, la Căminul Cultural vor fi invitați fermierii din: Manoleasa, Ripiceni, Mihălășeni, Avrămeni, Adășeni și Mitoc.
Sâmbătă, 8 aprilie, ora 14.00, în Săveni la sala de ședințe a primăriei vor fi invitați fermierii din: Săveni, Vlăsinești, Hănești, Dângeni, Ungureni, Știubieni și Drăgușeni.
Duminică, 9 aprilie, ora 12.00, în orașul Darabani, la Casa de Cultură vor fi invitați fermierii din: Darabani, Concești, Hudești, Suharău, Havârna, Mileanca, Coțușca, Viișoara, Păltiniș și Rădăuți Prut.

3.400 de proiecte depuse de tinerii fermieri, la nivel național, selectate

Nu mai devreme de joi, 30 martie 2017, aproximativ 3.400 de proiecte propuse de tinerii fermieri în sesiunea din 2016, cu o valoare totală de peste 139 de milioane de euro, au fost selectate pentru finanţare nerambursabilă prin măsura sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, anunță Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

Potrivit unui comunicat al agenției, AFIR a publicat pe pagina oficială de internet Rapoartele de selecţie aferente submăsurilor 6.1 şi 6.3 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (PNDR 2020), prin care se acordă fonduri nerambursabile pentru instalarea tinerilor fermieri (sM 6.1) şi pentru dezvoltarea fermelor mici (sM 6.3).

„Comitetul de selecţie constituit la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (format din experţi ai AFIR şi ai Autorităţii de Management pentru PNDR) a selectat pentru finanţare 3.121 de proiecte propuse de tinerii fermieri, dintr-un total de 4.545 de proiecte depuse în sesiunea din 2016, mai exact, în perioada 28 aprilie - 31 octombrie 2016. Proiectele selectate au fost depuse online la AFIR prin sM 6.1 «Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri» şi sunt în valoare de 128 de milioane de euro. De asemenea, ulterior soluţionării contestaţiilor depuse la rapoartele de selecţie, au mai fost selectate pentru finanţare alte 270 de proiecte pentru instalarea tinerilor fermieri. Valoarea totală nerambursabilă a acestor proiecte este de aproximativ 11,2 milioane de euro", precizează AFIR.

De la demararea programului şi până în prezent, AFIR a semnat contracte de finanţare cu 2.977 de tineri fermieri, beneficiari ai sM 6.1, în valoare totală de aproximativ 124 de milioane de euro. Dintre tinerii fermieri care au primit sprijin prin PNDR, 930 sunt femei şi 160 sunt persoane juridice.

Suprafaţa totală a exploataţiilor agricole sprijinite ca urmare a semnării contractelor de finanţare cu tinerii fermieri este, până în acest moment, de circa 18.600 de hectare.

De asemenea, au fost selectate 992 de solicitări de finanţare a proiectelor pentru dezvoltarea fermelor mici prin intermediul sM 6.3 ''Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici", în valoarea totală nerambursabilă de aproximativ 15 milioane de euro.

„Solicitările au fost depuse la sediile Oficiilor judeţene ale AFIR în sesiunea anuală 2016, desfăşurată în perioada 28 aprilie - 31 octombrie. În această sesiune au fost depuse 3.688 de solicitări de finanţare în valoare de aproximativ 55,3 milioane de euro. Până în acest moment, AFIR a contractat 821 de proiecte de investiţii pentru dezvoltarea fermelor mici, în valoare totală nerambursabilă de 12,3 milioane de euro”, spune Agenţia.

Suprafaţa totală a fermelor mici care au primit sprijin este de circa 2.700 de hectare. Dintre cei 821 de fermieri beneficiari ai sM 6.3, 195 sunt femei şi şase sunt constituiţi ca persoane juridice.

Finanţarea acordată prin PNDR - sM 6.1 este 100% nerambursabilă şi se acordă pentru o perioadă de maximum 3 sau 5 ani (perioada de 5 ani se aplică doar pentru sectorul pomicol). Valoarea sprijinului este, în funcţie de dimensiunea exploataţiei, de 40.000 euro sau de 50.000 euro.

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri se acordă sub formă de primă în două tranşe (75% din cuantumul sprijinului la încheierea deciziei de finanţare şi 25% din cuantumul sprijinului se acordă cu condiţia implementării corecte a planului de afaceri).

Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de administrare cu drepturi depline în calitate de şefi/ manageri ai unei exploataţii agricole, pentru prima dată. Exploataţia agricolă produce în principal produse agricole vegetale şi/sau animale (materie primă) pentru consum uman şi hrana animalelor. Astfel, sunt eligibile în cadrul sM 6.1, investiţiile în ferme zootehnice (de exemplu: bovine, ovine, caprine, suine, păsări, apicultură), precum şi cele în sectorul vegetal.

Potrivit AFIR, sunt foarte căutate investiţiile în legumicultură, fie că sunt în spaţiu deschis, în câmp, fie că este vorba despre sere şi solarii de legume.

Totodată, prin sM 6.1, se poate obţine sprijin pentru producerea de material săditor sau chiar pentru pomicultură.

Finanţarea acordată prin PNDR - sM 6.3 este 100% nerambursabilă şi se acordă pentru o perioadă de maximum 3 sau 5 ani (perioada de 5 ani se aplică doar pentru sectorul pomicol) şi este de 15.000 de euro. Sprijinul pentru dezvoltarea fermelor mici se acordă sub formă de primă în două tranşe, astfel: 75% din cuantumul sprijinului la semnarea deciziei de finanţare, iar 25% din cuantumul sprijinului se va acorda cu condiţia implementării corecte a planului de afaceri.

Publicat în Comunicate

Puși în fața realității prețurilor mici practicate pe piețele agricole la achiziția de produse lactate și a unei volatilități în creștere, în cadrul Forumului de Afaceri „Cooperative din sectorul lactate”, președintele Cogeca, Thomas Magnusson, a subliniat rolul crucial al cooperativelor din sector în demersurile fermierilor de a obține prețuri mai bune pentru laptele lor, respectiv nevoia de încurajare a dezvoltării acestora.

„Cooperativele specializate pe producția de lactate oferă beneficii economice unice membrilor săi fermieri, în speță debușee de piață, prețuri de achiziție mult mai competitive și venituri securizate, respectiv perspective mult mai favorabile pe termen lung”, a adăugat Magnusson.

Și premierul tehnocrat al României, Dacian Julien Cioloș, preciza la finele lunii iunie că este gata să îi ajute pe producătorii din agricultură care au ales să se asocieze și să acționeze în comun.

„Mă bucur că formele asociative în agricultură încep să se dezvolte. Sunt producători care au înțeles și cred în puterea unei voci și a unor acțiuni comune. Sunt gata să-i ajut”, scria prim-ministrul României pe pagina sa oficială de Facebook, după ce în dimineața zilei de 23 iunie 2016 a avut o întâlnire cu reprezentanții Asociației Cooperativelor din sectorul laptelui.

El a precizat totodată că întrevederea a fost „foarte bună și aplicată”, discutându-se „posibilele măsuri de sprijin pentru acest tip de forme asociative, prin valorificarea programelor europene, dar mai ales prin adoptarea unor măsuri de care este nevoie la nivel național”.

Producătorii de lapte caută soluții pentru demararea procesării materiei-prime în cadrul fermelor

Printre producătorii care s-au întâlnit cu premirul Cioloș s-au numărat reprezentanții Cooperativei TimLact Agro, din județul Timiș, ai Cooperativei Agricole Arieșul Apuseni, din județul Alba, ai Cooperativei Târnava Mare, din județul Harghita, respectiv ai Cooperativei Someș Arieș, prima de acest tip înființată după Revoluție, în zona Transilvaniei, în fruntea căreia se află Mircea Ciurea.

Fermierii caută în continuare soluții pentru a începe și procesarea în cadrul fermelor, în contextul în care prețul cu care se vinde laptele la poarta fermei este sub prețul de producție.
     
„Din acest motiv ne-am organizat în cooperative, pentru a putea să ne procesăm și produsele noastre - laptele și carnea, așa cum se întâmplă și afară, doar că grantul (n.r. - fonduri europene nerambursabile) pe care îl obținem pentru această investiție este de 50 la sută și, având în vedere decapitalizarea fermierilor, mi se pare cam puțin. Mai ales că alții care doar colectează laptele, îl procesează și îl valorifică în magazine beneficiază de granturi de 70% și chiar 90 la sută. Și am vrea și noi mai mult, cotă nerambursabilă”, afirma Mircea Ciurea.

El a mai adăugat că după eliminarea cotelor de lapte la nivelul Uniunii Europene și impunerea embargoului de către Federația Rusă, puterea de negociere a fermierilor în raport cu procesatorii a scăzut.

„Am ajuns în situația să vindem laptele la niște prețuri derizorii: aproximativ 0,90 lei pe litru; un preț foarte mic. Costul de producție este undeva la 1,1-1,2 lei – aici intră și furajele, utilajele cumpărate pe credite, dar și dobânzi, impozitele plătite către stat”, a conchis acesta.

Mai mult, producătorii vor și promulgarea mai rapidă a Legii cooperativelor, deoarece „oamenii vor să se organizeze, dar nu au un cadru legislativ”.

Totodată, producătorii și-ar dori anumite facilități fiscale pentru cooperative (de la scutirea de anumite taxe și impozite la neimpozitarea profitului reinvestit care sunt, de altfel, prevăzute în Legea cooperativelor), dar și măsuri concrete pentru atragerea tinerilor către domeniul agriculturii.

2015: Procesatorii români de lapte au achiziționat cu 7,8 la sută mai puțin lapte autohton

În comparație cu 2014, anul trecut, cantitatea de lapte de vacă achiziţionată de unităţile procesatoare de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare a scăzut cu 77.356 tone (-7,8%).

Potrivit INS, cantităţile de lapte brut procesat din alte specii au crescut în anul 2015 faţă de anul anterior, producţia de lapte de capră remarcându-se cu o creştere cu 12,2%.

De asemenea, cantitatea de lapte brut importat a crescut, în anul 2015 faţă de anul 2014 cu 23.782 tone (+30,7%).

În 2015, producţia principalelor produse lactate a manifestat o tendinţă ascendentă, cea mai mare creştere a producţiei având loc la smântână de consum, cu 8.739 tone (+14,9%).

Majorări semnificative ale producţiei în anul 2015 faţă de anul precedent pot fi menţionate la: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut şi altele), cu 24.522 tone (+14,8%), brânzeturi (inclusiv urdă) cu 6.996 tone (+9,4%), unt cu 608 tone (+5,7%), lapte de consum cu 9.045 tone (+3,6%). Evoluţia cantităţii de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă (84,7% din producţia totală de brânzeturi) s-a menţinut în aceeaşi tendinţă ascendentă.

Anul trecut, producţia de lapte praf şi cea de brânză topită au scăzut cu 1422 tone (-36,1%), respectiv cu 24 tone (-0,3%).

Cele mai mari cantităţi de lapte de vacă s-au colectat în regiunile Centru (37,1%), Nord-Est (22,7%) şi Nord-Vest (15,9%).

Laptele de consum s-a produs cu preponderenţă în regiunile Centru (46,7%), Nord-Est (peste 17,0%), Nord-Vest (16,2%) şi Vest (peste 10,0%).

Regiunile Centru, Bucureşti-Ilfov şi Sud-Muntenia deţin peste 75,0% din producţia de produse lactate proaspete (smântâna şi laptele acidulat).

Cele mai mari cantităţi de unt s-au produs în regiunile Centru (45,5%), Vest (peste 24,0%), Nord-Vest (14,5%) şi Nord-Est (12,7%).

Brânza s-a produs, îndeosebi, în regiunile Centru (36,2%), Nord-Est (21,5%), Nord-Vest (18,4%) şi Sud-Muntenia.

Publicat în Zootehnie

Reprezintă sau nu Brexit-ul o lovitură serioasă dată Politicii Agricole Comune, din punct de vedere bugetar? se întreabă zilele acestea co-fondatorul think tank-ului „Farm Europe”, Luc Vernet, răspunsul său imediat fiind cât se poate de clar: luând în calcul nivelul rambursărilor către Marea Britanie, mai exact echilibrul dintre contribuții și accesări de fonduri ale acestui stat membru al Uniunii Europene (UE) – NU!

Potrivit spuselor lui Vernet, Politica Agricolă Comună este o zonă în care Marea Britanie este, cel mult, contribuitor net. Așadar, impactul „divorțului” dintre insulari și UE va avea ca efect direct, în primă instanță, în principal asupra sectorului agricol britanic și asupra comerțului, totodată generator de incertitudini majore pentru fermierii englezi.

Conform statisticilor agregate de specialiștii Farm Europe, Marea Britanie este un contribuitor important la bugetul consolidat al Uniunii Europene, însă nu la fel se pune problema când vine vorba de Politica Agricolă Comună. Din analizele lui Vernet reiese că englezii își aduc aportul la bugetul consolidat al UE în procent de 10,5 la sută, însă un calcul mai amănunțit relevă faptul că insularii contribuie doar cu 5% la veniturile consolidate ale PAC.

Potrivit datelor agregate de think tank-ul amintit anterior, în anul 2014, contribuția Marii Britanii a fost de 14,1 miliarde de euro, în timp ce cheltuielile UE cu acest viitor fost Stat Membru al blocului a totalizat șapte miliarde de euro. Iată că, Marea Britanie, în acest caz, a fost prin excelență un contribuitor net cu suma de 7,1 miliarde de euro.

„Și pentru a înțelege în și mai mare măsură impactul Brexit-ului asupra bunei funcționări a PAC, ca parte integrantă a bugetului consolidat UE, este necesar să ne întoarcem la motivația negocierilor asupra Cadrului Financiar Multianual, adică să analizăm poziția fiecărui Stat Membru, atunci când vine vorba de fiecare politică în parte”, a afirmat Luc Vernet într-una din analizele sale publicate recent. „Prioritățile de negociere ale fiecărui stat membru în parte în ceea ce privește împărțirea bugetului UE între atâtea zone de politici pot fi «citite», în mare măsură, drept consecință a performanței specifice, așa numita «recompensă a contribuțiilor» aferente fiecărei zone de politici, comparată cu performanța generală a statului membru”, afirmă Luc Vernet.

Această definiție complicată la prima vedere ne ajută, adaugă el, să ne facem o imagine asupra amprentei britanice asupra bugetului UE, cât și asupra implicațiilor absenței insularilor într-un context post-Brexit, implicații la nivelul ministerelor de finanțe, în ceea ce privește PAC.

Analistul Luc Vernet este de părere că indicele de performanță al englezilor în cadrul Politicii Agricole Comune este de 0,57. Asta înseamnă că englezii au primit 0,57 cenți la fiecare euro plătit, situație mult mai bună decât alte zone de politici: în general, dacă luăm toate cheltuielile UE la pachet, englezii primesc aproximativ 0,39 eurocenți pentru un euro plătit, în mare parte datorită politicilor regionale (fondurilor structurale).

Luând anul 2013 ca bază, Marea Britanie a primit 3,9 miliarde prin PAC și a contribuit la aceasta cu 6,8 miliarde. În termeni financiari, acest lucru înseamnă că impactul general al Brexitului asupra bugetului Politicii Agricole Comune ar fi limitat la mai puțin de cinci procente din total, mai exact 2,9 miliarde de euro pe an.

Pierderea acestor cinci procente ar putea fi contrabalansată politic în cadrul unor negocieri post-Brexit, spune Luc Vernet, cunoscând faptul că guvernele engleze au fost în mod tradițional principalele combatante împotriva susținerii bugetului agriculturii europene (și nu au fost singurii).

Analiza grupului de contribuitori neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

Potrivit datelor agregate de Farm Europe, în cadrul ultimelor negocieri bugetare europene, pozițiile grupului de contribuitori neți nu numai că au reflectat diferitele nevoi bugetare nete, dar și rolul lor în susținerea unei Europe nu neapărat ca bloc comercial, cât ca entitate politică.

Chiar dacă Marea Britanie și Suedia și-au expus opiniile cu privire la un buget comunitar mai mic, respectiv contribuții mai mici, Germania și Olanda au făcut apel nu numai la disciplină bugetară (fără majorări ale cheltuielilor europene), dar și la o Uniune Europeană mai puternică, mai unită, cu politici orientate doar către obținerea creșterii economice. Aceste țări UE doresc, de asemenea, să se asigure că nu numai Statele Membre cu economii puternice sunt chemate la apel atunci când va fi nevoie de majorarea contribuțiilor, dacă va fi nevoie.

Prioritățile de negociere ale diferitelor State Membre în relația cu distribuirea bugetului UE între cele trei mari politici unionale pot fi interpretate, în mare parte, ca urmare a performanțelor individuale, specifice fiecărei zone de politici, în comparație cu performanța generală a țării membre a blocului UE de acum 27. În cazul Austriei spre exemplu, în timp ce performanța generală este de 0,59 (0,59 euro primiți la un euro plătit), performanța defalcată pe politici separate arată că la nivelul PAC aceasta este de 0,92 (0,92 euro încasați la un euro plătit), 0,58 la politici de creștere și de locuri de muncă, respectiv 0,28 la politici regionale.

Calculând astfel, spun specialiștii Farm Europe, în cazul fiecărui grup de contribuitori neți din cadrul Statelor Membre UE (excepție făcând Marea Britanie, Suedia, Olanda și Italia) se poate observa că PAC este cea mai „profitabilă” politică europeană, în procentaje diverse.

Ca exemple concrete, Politica Agricolă Comună este cea mai profitabilă investiție pentru Danemarca (0,84 pentru PAC față de 0,50 performanță generală), Austria, Franța (0,95 versus 0,60) și pentru Finlanda (0,93 față de 0,60).

Afirmația este valabilă și pentru Germania, însă într-un procentaj mai mic (0,58 față de 0,49).

Performanța PAC față de performanța generală este de asemenea mai mare în Marea Britanie (0,57 față de 0,39), în cazul Suediei (0,55 versus 0,42) și Italiei (0,74 față de 0,72). Însă, pentru ultimele trei țări menționate, proporția este mai favorabilă în cazul politicilor de creștere economică și de locuri de muncă (0,67 atât pentru Marea Britanie, cât și pentru Suedia), iar în cazul Italiei în ceea ce privește politicile regionale (0,83).

Doar în cazul Olandei, performanța PAC este mai mică (marginal) decât performanța generală a statului în sine (0,43 față de 0,45), chiar dacă un indice de 0,98 la politici de creștere economice oferă o performanță relativă mai mare.

Cu excepția Danemarcei, entuziasmul guvernelor țărilor membre UE în cadrul discuțiilor privind bugetele defalcate pe diversele zone de politici este egal cu performanța comparativă proprie.

Cu toate acestea, afirmă analiștii Farm Europe, este de notat faptul că toate țările membre UE din cadrul grupului de contribuitori neți la bugetul consolidat european sunt și contribuitori neți pentru cele trei zone de politici majore, luate individual. Cu alte cuvinte, Politica Agricolă Comună (PAC), Politicile Regionale, respectiv Creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă constituie costuri nete pentru grupul de contribuitori mari din cadrul țărilor membre UE.

Analiza grupului de beneficiari neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

În ceea ce privește grupul de țări membre UE care sunt beneficiare nete, cu excepția Luxemburgului, Belgiei, Maltei și Ciprului, a căror performanță pe zona PAC este mai mică de unu la sută, toate celelalte State Membre ale Uniunii Europene au rate mai mari de unu la sută (adică pentru fiecare euro contribuție la bugetul consolidat al UE, primesc mai mult decât un euro prin intermediul PAC).

Pentru aceste țări membre, demn de luat în seamă este faptul că performanța pe zona de politici regionale este dublă, uneori triplă față de cea a PAC, cu excepția notabilă a Irlandei.

Performanța PAC în Irlanda este de 2,46 față un indice de 1,32 acces general la fondurile UE, ratele de performanță pe zona de politici regionale și de creștere fiind de 0,17, respectiv 0,99.

În cazul Spaniei și României, performanța Politicii Agricole Comune este mai mare decât performanța generală, dar cu foarte puțin. România are un indice de 3,70 pe zona de politici agricole comune, 4,97 pe zona de politici regionale și doar 0,27 pe politici de creștere.

Bulgarii au pe zona de politici agricole europene un indice de 1 la 4,95 euro primiți față de 1 la 4,28 euro încasați, bani europeni primiți în general de la bugetul UE.

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 142 de miliarde de euro (conform cifrelor din 2014). Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.

Sursele de venit ale Uniunii Europene includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara comunității și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările Uniunii convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.

Cele trei direcții din care provin banii UE

Un procentaj mic din venitul național brut al fiecărui stat membru (în jur de 0,7 %) reprezintă cea mai mare sursă de încasări la buget. În acest caz, principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, însă valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

De asemenea, o altă sursă este reprezentată dintr-o mică parte a încasărilor din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în jur de 0,3 %), respectiv o parte importantă din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația comunitară. Acest sistem a fost ales în unanimitate de statele membre ale Uniunii pentru o perioadă de șapte ani și a fost ratificat de toate parlamentele naționale.

În condițiile în care, în 2014, economia națională creștea 2,9%, automat avea să crească și contribuția anuală pe care țara avea s-o verse în conturile Uniunii Europene. Potrivit calculelor realizate de unii analiști, contribuția României la UE a fost în 2014 de circa şase miliarde de lei – patru miliarde din venitul naţional brut, 1,5 miliarde din TVA şi 0,5 miliarde din taxele vamale.

24 iunie 2016: Englezii vor să iasă din UE în procentaj de 51,9%; rușii spun că n-au nicio treabă cu acest demers. Doar Daniel Constantin a ieșit la rampă pe probleme de fonduri europene

Numărătoarea finală a voturilor de la referendumul de joi din Marea Britanie confirmă că majoritatea britanicilor au optat pentru Brexit, respectiv ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, transmit vineri DPA, AFP și BBC, citate de Agerpres. Conform rezultatelor definitive, 51,9% dintre alegători au votat în favoarea Brexit-ului. Rata de participare la vot a fost de 72,2%. Numărul votanților care s-au pronunțat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană se ridică la 17.410.742 milioane.

Arătată de multe ori cu degetul pentru această ieșire dramatică a Marii Britanii de pe scena politică a UE, Federația Rusă, prin vocea liderului de la Kremlin, afirmă că nu s-a amestecat, nu se amestecă și nu se va amesteca în alegerea Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană (UE), informează ITAR-TASS.

„Aceasta este alegerea supușilor Marii Britanii. Nu ne-am amestecat în niciun fel în aceasta și nu intenționăm să ne amestecăm. Judecând după toate, acum vor urma niște proceduri oficiale, legate de decizia britanicilor privind ieșirea lor din UE. Vom urmări cu atenție ce se întâmplă, pentru a analiza”, a declarat Vladimir Putin.

Liderul rus a dat asigurări că autoritățile Federației Ruse vor face totul pentru a reduce la maximum efectele negative pe care decizia Marii Britanii le-ar putea avea pentru economia rusă.

Tot vineri, copreședintele ALDE Daniel Constantin a precizat în urma ieșirii Marii Britanii din UE, trebuie analizat impactul asupra absorbției fondurilor europene de către România și că, din acest moment, nu mai trebuie căutate scuze, ci să se treacă la o absorbție efectivă a acestor fonduri.

„Suntem la jumătatea exercițiului financiar 2014-2020 și cred că aici trebuie să analizăm care va fi impactul. Marea Britanie este cel mai important contributor la bugetul UE. (...) Trebuie să analizăm care va fi impactul asupra României și cred că, din acest moment, nu mai trebuie să căutăm scuze în ceea ce înseamnă absorbția de fonduri europene. Cred că trebuie să trecem la o absorbție efectivă, pentru că nu știm care va fi impactul pe termen mediu și lung al pierderii unui contributor net la acest buget din care ne hrănim și noi pe diverse teme economice”, a afirmat, la o conferință de presă, Daniel Constantin, citat de Agerpres.

Potrivit lui Constantin, una dintre cauzele pentru care Marea Britanie a luat această decizie este „un sentiment pe care britanicii nu l-au prea simțit în ultima perioadă, și anume acela de suveranitate în deciziile care se iau la nivel european și național”.

„Am făcut un apel către toți factorii de decizie ca de acum înainte să încercăm să fim ceva mai activi la toate nivelurile în raport cu UE astfel încât să încercăm să transmitem cetățenilor din țara noastră că suntem suverani în țara noastră”, a adăugat Constantin.

Până la momentul publicării acestui articol, ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, nu a făcut nicio declarație oficială pe tema impactului Brexit asupra sectorului de care acesta se ocupă.

Publicat în Știri

newsletter rf

Revista