forta de munca - REVISTA FERMIERULUI

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal reușește în continuare să pună la dispoziția fermierilor soiuri și hibrizi și să fie pe plus, indiferent de condițiile dificile prin care trece cercetarea românească. Multiplică soiuri românești realizate la Fundulea pentru păioase, pe care le distribuie până în nordul țării, și urmărește reluarea producerii de sămânță și la culturile prășitoare, dar când va fi repus în funcțiune sistemul de irigat.

În prezent, SCDA Caracal aparține de Universitatea din Craiova, iar despre rezultatele deosebite, obținute prin muncă susținută și o colaborare strânsă, am discutat cu dr. ing. Eugen Petrescu, șeful Departamentului de Cercetare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal. De la dumnealui am aflat că mulți cercetători au părăsit cercetarea academică și au ales să lucreze pentru companii străine, având în vedere drumul anevoios pe care cercetarea autohtonă l-a parcurs. 

Investițiile în cercetare, o necesitate

Indiferent cărei instituții erau arondate stațiunile, până în 2005 SCDA Caracal a aparținut de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS) sub coordonarea Institutului Național de la Fundulea, colectivul din prezent a lucrat și înainte aici, la Caracal. Iar faptul că oamenii de știință au ales să meargă în sectorul privat are ca o cauză principală lipsa finanțării. „Cercetarea s-a distrus în lipsa unei finanțări. După cum se știe, cercetarea necesită fonduri, investiții. Noi nu primim niciun leu de la buget. Companiile străine investesc însă în cercetare peste 15% din cifra de afaceri, nu din venit – vă dați seama că se lucrează cu miliarde de dolari. Într-o piață competitivă, într-o piață globală, ca să reziști trebuie să cercetezi, să fii tot timpul în același pas sau cu un pas înainte, să vii cu ceva nou, altfel rămâi în urmă”, a explicat cercetătorul.

De altfel, stațiunea se confruntă cu tot soiul de probleme legate de statutul său de unitate publică ce aparține de Universitatea din Craiova. Una dintre ele este imposibilitatea de a utiliza forța de muncă zilieră. Asta, „în condițiile în care noi suntem unitate agricolă și primul segment pentru utilizarea zilierilor este agricultura. Deci sunt tot felul de neconcordanțe legislative sau anumite interese care ne perturbă activitatea. Vă spun sincer că tot ceea ce realizăm se înfăptuiește cu un efort deosebit”, a detaliat dr. ing. Eugen Petrescu.

O problemă generală în România: forța de muncă

De altfel, forța de muncă a devenit o problemă în ultima vreme și pentru agricultori, dar din alt motiv: e tot mai greu să găsești zilieri. Pentru stațiunea de la Caracal, problemele sunt mai multe. „În primul rând, legislația ne interzice să utilizăm forța zilieră, cu toate că, din punctul meu de vedere, este o discriminare și cine a conceput această lege a știut din start ce face, deoarece a spus că numai stațiunile care aparțin de ASAS pot folosi zilieri – se știa că există și alte stațiuni, deci această lege a fost făcută cu rea intenție. Al doilea aspect, într-adevăr, este foarte greu să mai găsești un om disponibil în agricultură. Noi, în sectorul de cercetare, lucrăm cu forță zilieră de mulți ani, s-au specializat oamenii, dar în ultimul timp n-am mai rămas decât cu doi-trei, pentru că s-au pensionat, s-au angajat în companii private, pentru că fiecare vrea ceva mai bun, să aibă un venit garantat. Toată forța de muncă tânără din jurul SCDA Caracal a migrat, din păcate, în alte țări și noi mai lucrăm cu câteva persoane care sunt aproape de pensionare. Apoi, tineretul, cu părere de rău vă spun, nu mai este atras de acest sector”, a menționat Eugen Petrescu.

SCDA Caracal este o unitate producătoare de sămânță și, ca orice segment agricol, indiferent de cât evoluează tehnologia, are nevoie de forță de muncă manuală.

Doar soiuri românești pentru păioase

SCDA Caracal produce sămânță în special pentru fermierii din zona de influență, mai exact pentru 500.000 de hectare din jurul stațiunii. Din anul 2018, a început să distribuie sămânță în toată țara, chiar și în nordul țării. „Noi nu am multiplicat sămânță străină până acum. La cereale păioase, multiplicăm creațiile de la Institutul de la Fundulea, soiurile românești. Din păcate, nu mai producem sămânță de floarea-soarelui și porumb de câțiva ani buni, din cauza oscilațiilor mari climatice din zonă și a nesiguranței. Așa că ne-am axat pe culturile de păioase. Intenționăm să reluăm producerea de sămânță și la culturile prășitoare, dar atunci când vom repune în funcțiune și sistemul de irigat, atunci când putem controla cultura”, a precizat șeful cercetării de la SCDA Caracal.

În fiecare an, la SCDA Caracal se organizează diferite manifestări, atât în scop științific, cât și demonstrativ, pentru a prezenta fermierilor noi genotipuri care vor fi introduse în cultură de firmele care acționează în piața de agrobusiness românesc. Se prezintă atât secvențe tehnologice, cât și verigi tehnologice complete, pentru protecția plantelor. Companiile multinaționale vin la SCDA Caracal pentru a testa noile soiuri deoarece aceasta este una dintre puținele stațiuni din țară care beneficiază și de un climat extrem de secetos, dar și de o echipă de profesioniști care fac pași importanți pentru agricultura românească. „Anual, la Caracal sunt testate peste 20.000 de genotipuri de porumb și floarea-soarelui. Se face o testare, o selecție a acestora, se lucrează și în ameliorare și, în următorii ani, o parte din tot ce se testează aici va intra în producție la fermieri. Noi încercăm să testăm și să selecționăm acele genotipuri care se aclimatizează și care corespund zonei noastre de cultură și zonei noastre de influență. Încercăm, după puterile noastre, să avem și noi un aport la promovarea agriculturii pe aceste meleaguri. De fapt, ăsta e scopul stațiunii de la înființare, încă de acum mai bine de o sută de ani, din 1896”, a punctat dr. ing. Eugen Petrescu.

Proiecte aprobate, dar nefinanțate

Stațiunea de la Caracal are un baraj propriu de 150.000 de metri cubi, din care sectorul de cercetare irigă doar platforme și nu toată suprafața, deoarece nu există aici infrastructura necesară. Proiecte au fost depuse pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare în universități, și în 2013, și în 2015. „Am câștigat în 2013, în 2015 am depus 700 de pagini în română și în engleză, iar am câștigat, iar statul n-a avut bani să finanțeze. Am rămas în lista de rezervă și am rămas cu câștigul și cu lucrul neîmplinite. Deci o treabă românească”, ne-a povestit cercetătorul.

În acel proiect, au fost trecute aparatură și mijloace specifice sectorului de cercetare, din care multe sunt prototipuri sau serie limitată, iar prețurile sunt pe măsură. De pildă, o combină de microploturi experimentale, fără toate echipamentele, ajunge la 270.000 de euro. Cu toate astea, unitatea a demarat un intens program de dotare. „Avem 2.560 de hectare teren arabil pe care-l lucrăm. Agricultura a început să fie ca o loterie, trebuie să faci lucrarea în momentul optim ca să ai și randamentul pe măsură. Și noi asta încercăm. Ne-am dezvoltat foarte mult baza materială, în special mașinile agricole și tractoarele, suntem într-un continuu proces de dotare, astfel încât să rămânem la nivelul la care suntem, ba chiar să mai urcăm puțin, dacă se poate”, a afirmat în încheierea dialogului nostru dr. ing. Eugen Petrescu.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția august 2019

Publicat în Cultura mare

Potrivit studiilor interne de piață ale marilor producători de motocoase, motofierăstraie și motocultoare, seniorii din mediul rural, deținători de mici gospodării, dar și fermierii care dețin suprafețe de pășune (în general crescătorii de animale) au găsit soluția la lipsa forței de muncă (zilieri și nu numai): motofierăstraie și motocoase cu pornire ușoară, motocultoare adaptabile grădinăritului hobby, cât și altor activități, respectiv motocoase profesionale cu carburație.

„Nu mai există forță de muncă în zonele rurale. În sate au rămas oamenii cu dizabilități și bătrânii. Ca urmare, seniorii cumpără, mai nou, gama de utilaje cu acumulator, unul dintre cele mai vândute produse fiind motofierăstraiele și motocoasele cu pornire ușoară Stihl”, a declarat pentru Revista Fermierului Andrei Motoc, reprezentant tehnic Stihl.

Vorbim de acumulatori de mare capacitate, baterii care furnizează curent de la 45 de minute în sus folosire efectivă, implementate pe unelte ușoare, eficiente, care fac față cu brio suprafețelor cu masă verde din curți și pășuni, precum și debitării șaibelor din butuci cu diametre care orbitează în jurul a 10 centimetri, chiar și mai bine, dar și activităților peisagistice.

În cazul motocultoarelor, pe lângă săpat, ingeniozitatea consumatorilor români a transformat agregatul dotat cu anvelope în loc de săpători în unealtă de tractat cu ajutorul implementelor-remorcă.

„Nu este ușor să tai iarba cu o motocoasă cu hamuri și carburație la 75-80 de ani. Acest tip de produs (pe benzină) are consumatorii săi țintă: crescătorii de animale de la deal și munte (și nu numai). Vorbim aici de trimmere, gama medie și Profi. Ce facem însă cu bătrânii!? Aceștia au înțeles puterea exemplului și au transpus în realitate munca de lămurire a distribuitorului”, a conchis Motoc, referindu-se la reorientarea către achiziția de produse pe acumulatori și la motocultoarele cu aplicabilitate multiplă.

În țara noastră, gamele de motounelte cu acumulator cresc de la an la an, în prezent comercializându-se peste 22 astfel de echipamente (motofierăstraie, motocoase, foarfeci de grădină, suflante, motodebitatoare). În acest an compania va pune pe piață noi astfel de modele, în gama D, destinate profesioniștilor.

Totodată, compania Stihl Romania a implementat un sistem de comerț online care le permite dealerilor să își integreze business-ul într-o platforma online de vânzări.

„Până în prezent, la Stihl Online Platform (SOP) au aderat 30 de dealeri, care sunt repartizați uniform pe teritoriul țării. Lucrăm la implementarea acestui sistem de peste doi ani și ne bucurăm că partenerii noștri locali și l-au asumat într-un număr atât de mare. Sistemul va permite fiecărui dealer local să își păstreze și să își administreze clienții locali, la fel ca până acum, doar că acum mai au încă un canal de comunicare și vânzare deschis către ei”, a explicat Ioan Mezei, director general Stihl România.

Compania continuă dezvoltarea rețelei de dealeri, în prezent activând aproximativ 200, cu 375 de magazine.

„Ne aflăm într-o extindere continuă cu rețeaua de dealeri, fiind în permanență în căutare de parteneri noi, cu viziune de business și înclinații tehnice. Dezvoltarea unui astfel de business local se poate face relativ ușor, dacă se respectă un set de reguli și standarde. Aportul investițional propriu minim este de minim 10.000 de euro, iar nivelul la care se poate ajunge cu business-ul este foarte ridicat. Spre exemplu, anul trecut am avut trei dealeri care au atins un nivel al vânzărilor de peste 1 milion de euro, fiecare. Iar anul acesta ne așteptăm la încă 5-6 parteneri care să atingă aceeași performanță”, a declarat Ioan Mezei.

Compania a anunțat recent că în acest an va mai avea loc o schimbare majoră la nivelul produselor. Gama VIKING, destinată amenajării grădinilor și peisagisticii, va suporta un rebranding la nivel mondial, toate produsele fiind transferate către brandul Stihl.

Din punct de vedere al business-ului, firma a atins în primele patru luni ale acestui an nivelul înregistrat în 2017. La nivel mondial, compania a anunțat recent rezultatele financiare, care arată o creștere spectaculoasă de 9,7 procente, cifra de afaceri atingând 3,8 miliarde de euro.

Pe lângă segmentul produselor cu motoare cu ardere, compania precizează că această creștere s-a datorat și utilajelor cu acumulator, introduse pe piață în ultimii ani, dar și digitalizării produselor, prin implementarea de soluții inteligente.

Publicat în Comunicate

Pentru intervalul iulie - septembrie 2017, intențiile de angajare a forței de muncă în sectorul agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit sunt cu patru puncte procentuale mai slabe decât în trimestrul al II-lea al anului în curs și cu doi la sută mai slabe decât în trim. al III-lea 2016, conform celei mai noi ediții a studiului de specialitate ManpowerGroup privind perspectivele necesarului de forță de muncă.

Potrivit documentului citat, piața forței de muncă din sector va fi cel mai probabil „liniștită” în trim. al III-lea, angajatorii raportând o previziune netă de angajare de +1%.

Ca viziune generală, în raport se precizează că 28 la sută dintre angajatorii din România plănuiesc să-și sporească numărul de angajați în următorul trimestru.

Pe de altă parte, doar 7% dintre angajatori au de gând să facă reduceri de personal și 64% nu intenționează nicio schimbare, ceea ce duce la o previziune netă de angajare ajustată sezonier de +14%, cu 2 puncte procentuale mai slabă decât cea raportată în trim. II/2017, dar relativ stabilă comparativ cu trimestrul III/2016.

„Șapte ani de intenții de angajare pozitive, din care mai mult de opt trimestre consecutive de previziuni cu două cifre, corespunzând creșterii numărului de angajați, au impact puternic asupra disponibilității talentelor pe piața din România, așa cum o arată rata scăzută a șomajului, care în aprilie și-a atins minimul istoric, dar și gradul de răspândire a deficitului de talente care, potrivit ultimelor noastre cercetări, afectează 73% dintre angajatorii români. Dat fiind că angajatorii prognozează creșteri ale angajărilor și în următoarele trei luni, este evident că pentru companii a sosit momentul să-și regândească serios practicile de personal și să se transforme în constructori de talente, pentru că găsirea lor gata formate pe piață este o opțiune din ce în ce mai puțin viabilă”, a spus Igor Hahn, Country Manager, ManpowerGroup România.

Perspectivele de angajare din trimestrul III/2017, deși ferm pozitive, au per ansamblu o tendință de slăbire, fiind mai puțin robuste decât în trimestrul II/2017 în șapte din cele zece sectoare de activitate analizate și în șase din cele opt regiuni alte țării, și slăbind față de trimestrul al III-lea al anului trecut în șase sectoare de activitate și în patru regiuni.

„Declinul cel mai abrupt, atât de la trimestru la trimestru, cât și de la an la an, este raportat în regiunea Centru, unde previziunea netă de angajare de +10% este cu 19 puncte procentuale mai slabă decât în trim. II/2017 și cu 15 puncte procentuale mai slabă decât în trim. III/2016. Scăderi de la trimestru la trimestru, de 14 puncte procentuale, și de la an la an, de 12 puncte procentuale, sunt raportate și în regiunea Vest”, se mai arată în document.

În schimb, se mai precizează în raportul Manpower, prognoza din regiunea Nord-Est, situată la +16%, se înseninează considerabil, fiind cu 17 puncte procentuale mai puternică decât anul trecut și îmbunătățindu-se față de trim. II/2017 cu 11 puncte procentuale.

Cele mai optimiste previziuni din trimestrul al III-lea, la nivel de regiuni, sunt cele din regiunile București și Ilfov, Nord-Vest și Sud, toate trei de +20%, în timp ce piața cea mai slabă este prognozată în regiunea Sud-Est, unde previziunea este de +4%.

Publicat în România Agricolă

Patru din membrii ROMPAN i-au transmis președintelui organizației, Aurel Popescu, să se adreseze cu cereri Ambasadelor Indiei, Pakistanului și Bangladeshului pentru a perfecta inițierea unui aflux de imigranți dispuși să lucreze în morile și brutăriile din România, potrivit spuselor șefului ROMPAN.

Popescu mărturisește că s-a ajuns în această situație din cauza încurajării „nemuncii” de la Revoluție încoace, așa cum îi place să descrie plastic starea de asistați social în care mulți dintre tinerii țării se regăsesc.

El consideră agricultura ca fiind o șansă atât de reîntinerire a satelor, cât și una de potențial business prin programe dedicate celor care au emigrat către țări străine pentru un câștig bănesc mai bun.

În plus, șeful ROMPAN dă asigurări că o parte din fondurile FEADR vor fi orientate și către cursurile de perfecționare a angajaților din sistem începând din 2017.

Nu în ultimul rând el vorește de grâul obținut de România în anul agricol 2015-2016, unul calitativ superior și care permite exportul de făină la parametri deosebit de buni (cenușă, proteină, gluten și w).

Revista Fermierului: Domnule Aurel Popescu, am auzit ceva, dar nu ne-a venit să credem. Recunoașteți că aveți cereri din partea unor membri ROMPAN de a contacta ambasade străine în vedere negocierii unui aflux de imigranți pentru a lucra în morărit-panificație?

Aurel Popescu: Am patru solicitări de la membrii noștri să discutăm cu Ambasada Indiei, Bangladeshului, Pakistanului și alte ambasade să aducem forță de muncă din afară.

R.F.: Cum s-a ajuns la situația aceasta?

A.P.: De-a lungul acestor 20 și ceva de ani de la Revoluție s-a tot încurajat nemunca. Pur și simplu s-au dat ajutoare pentru cei care nu muncesc, iar cei care munceau, spuneau că lucrează și câștigă puțin, în timp ce aceia care nu munceau, primeau acasă totul. Or, eu asta propun: să se termine cu ajutoarele acestea, pentru că suntem o țară de asistați.

Pe de altă parte, să facem ceva pentru tineri, să populăm satele românești. La sate au rămas puțini tineri, toți sunt plecați, satele sunt îmbătrânite, predomină femeile și, din această cauză, pot spune cu sinceritate că, deja, nu mai avem țărani. Țăranii pe care îi știu eu erau oameni cu dor de muncă, cu bun simț, primitori și darnici. Acum, s-a stricat mediul și la sate, din păcate, pentru că au rămas bătrânii, iar tinerii toți sunt plecați. Noi trebuie să-i aducem înapoi. Cum îi aducem? Făcând niște programe pentru ei, pentru că, altfel, mâine-poimâine, nu mai putem lucra.

R.F.: Cum s-a ajuns în situația ca tinerii angajați să emigreze? Credeți sincer că întoarcerea la agricultură ar fi soluția?

A.P.: Noi am tot angajat muncitori necalificați, i-am calificat, iar pe urmă aceștia au pleacat în străinătate cu diploma și muncesc acolo pentru că se câștigă mai bine. (...) În agricultură este însă o șansă pentru acești tineri de a se întoarce, asta îi spuneam și ministrului (n.r. - ministrul Agriculturii, Achim Irimescu) nu demult. Cunosc multe cazuri din Canada, SUA, din țări europene, în care tinerii ar vrea să vină și să-și facă o afacere în România și întreabă: «Ce să fac?», pe de-o parte. Pe de altă parte, e o șansă și pentru tinerii din țară, că trebuie să-i luăm și pe ei în calcul, să nu mai plece în străinătate să muncească.

R.F.: Cu ce îi poate motiva sectorul de morărit-panificație pe tineri să rămână în țară sau să se întoarcă? Cât ar putea câștiga în medie un nou angajat în acest domeniu? Cineva amintea de 1.500 lei net, plus tichete de masă...

A.P.: Nu pot spune care este media și nici nu vreau să influențez lumea să zică, spre exemplu, că unul plătește mai mult sau altul mai puțin. Însă, în orice caz, oamenii sunt plătiți destul de bine, mult peste salariul minim pe economie. Nu se pune problema de acest lucru. Sunt și facilități care li se dau: să primească niște pâine sau alte produse, tichete de masă, o calificare care îi stă omului în buzunar și care foarte bine poate să-l ridice pe o treaptă superioară de salarizare. Plătim oamenii dublu când lucrează în orele suplimentare și, mai ales, în week-end. Sunt foarte multe facilități, nu aceasta este problema.

Aici, la standul IndAgra, am vorbit cu o clasă de la școala profesională, cu profesorii și toți elevii. Au fost prezenți aici, la noi, la stand și am vorbit timp de o jumătate de oră vizavi de ceea ce vor face ei după ce termină școala. Nimeni nu s-a arătat dornic de a munci. Am auzit scuze de genul „voi vedea” sau „mă fac ospătar”. Munca nu este atractivă pentru că tinerii cum termină liceul, intră în șomaj. Politicile acestea nu sunt OK.

R.F.: Am avut finanțări pentru diverse programe de formare profesională cu cu fonduri FEADR. Au fost sau sunt angajați în morărit-panificație care au provenit din cursurile realizate prin intermediul acestor bani europeni?

A.P.: Nu au fost cursuri deloc, făcute pentru industria alimentară. Acestea ar fi trebuit să existe. Am accesat fonduri europene, am făcut unități noi de producție, am modernizat unități. Muncitori, pe noua tehnologie, trebuiau instruiți. Trebuiau făcute cursuri de perfecționare neapărat. Acum de abia, la solicitarea noastră expresă, AM PNDR ne-a promis că, începând cu 2017, vom face și cursuri de perfecționare. Peste tot este nevoie de a veni în întâmpinarea oamenilor cu noile tehnologii, cu noile utilaje, cu tot ce trebuie.

R.F.: Cum stăm cu grâul domnule Popescu? Avem acoperit necesarul intern și de export?

A.P.: Anul acesta, România a reușit și a trecut de pragul de patru tone de grâu la hectar. Anul acesta am realizat peste opt milioane de tone de grâu. Noi mâncăm patru milioane de tone; sunt patru milioane disponibile la export. Eu preconizez că în 2017, la 1 iulie, când se termină anul-recoltă, vom rămâne cu mai bine de un milion de tone de grâu. Materia-primă de anul acesta este foarte bună din punct de vedere calitativ. Nu cred că este nicio problemă.

Având în vedere cerințele partenerilor externi privind calitatea făinii, ne procupăm foarte mult să găsim loturile de grâu care să corespundă cerințelor, astfel încât să avem asigurat grâul, să putem face și export, dar în mod cert, în primul rând, piața internă este preocuparea noastră de bază.

R.F.: Care sunt parametrii principali pe care trebuie să-i atingă făina, astfel încât să fie catalogată una de calitate pentru export?

A.P.: La făină, la export, ni se cer patru parametri: cenușa (culoarea făinii), să aibă proteină peste 13, să aibă gluten peste 28 și să aibă W (n.r. - lucru mecanic alveografic) peste 200.

R.F.: Anul trecut se discuta de rețetele consacrate, inclusiv în panificație. S-a blocat pe undeva demersul? Nu mai vorbește nimeni de aceste rețete...

A.P.: Nu s-a blocat nimic. Noi realizăm toate aceste produse pe bază de rețete consacrate, le facem, au un succes în magazine, vindem și prin hipermarketuri. Dacă la început vindeam câte șase-opt bucăți pe zi din aceste produse, acum am ajuns și la 60-80 de bucăți pe zi și sunt convins că o să crească în timp, pentru că nu avem decât două săptămâni de când am început.

R.F.: Pentru programele guvernamentale au început contractările la produsele din panificație?

A.P.: Sigur. Pentru anul școlar în curs sunt făcute documentele, se derulează contractul, totul este în regulă. Pentru anul viitor, întrucât s-a schimbat legislația, iar laptele se asigură din fonduri europene, probabil se vor organiza licitații separat pe lapte, separat pe fructe și separat pe corn.

Din punct de vedere al produselor de panificație distribuite în școli, vor fi cornuri, vor fi biscuiți, precum și alte specialități de panificație, obținute însă în baza cerințelor impuse și solicitate de Ministerul Sănătății, referitoare la adaosul de zahăr și grăsimi.

Publicat în Interviu

newsletter rf

Revista