lapte - REVISTA FERMIERULUI

Executivul de la București a aprobat, joi, 2 aprilie, o hotărâre pentru completarea art. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, prin care s-a alocat pentru anul 2020 suma de maximum 54.048 mii lei, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii.

Din suma totală alocată, care se acordă sub forma serviciilor subvenționate, prestate de către societăţile de ameliorare recunoscute de către Agenția Naţională pentru Zootehnie, 25.012 mii lei este pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 29.036 mii lei pentru speciile ovine şi caprine.

Ajutorul de stat se acordă pentru acoperirea costurilor pentru următoarele servicii:

  • întocmirea şi menținerea registrelor genealogice, servicii pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 100% din costuri;
  • efectuarea testelor de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului, cu excepţia controalelor efectuate de proprietarul şeptelului şi a controalelor de rutină cu privire la calitatea laptelui, pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 70% din costuri.
Publicat în Zootehnie

Clubul Fermierilor Români solicită ca toate lanțurile de retail să ia măsuri similare cu supermarketul Kaufland, transformând riscurile economice actuale în oportunități de dezvoltare a unui parteneriat solid și durabil cu furnizorii lor de produse agroalimentare, în beneficiul cetățenilor.

„Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă salută și își exprimă aprecierea pentru inițiativa Kaufland de modificare unilaterală a termenelor de plată contractuale pentru furnizorii săi de produse proaspete de la 7 zile la 3 zile și pentru alte produse de la 30 de zile la 7 zile. Acțiunea vine în sprijinul direct al fermierilor producători și al procesatorilor de produse agroalimentare, ajutând la menținerea unui cash-flow stabil al firmelor furnizor în această perioadă complexă din punctul de vedere al resurselor materiale și financiare, facilitând totodată asigurarea stocurilor de marfă și accesul populației la produse alimentare”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Măsura Kaufland este în vigoare până la sfârșitul lunii aprilie 2020, fiind aplicabilă inclusiv pentru facturile înregistrate deja la supermarket și care vor beneficia de aceeași reducere de termen de plată.

Clubul Fermierilor Români este o asociație non-profit și neguvernamentală, care promovează interesele fermierilor din România. Membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și bunele practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu. Obiectivul principal al Clubului este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare și elaborare a reglementărilor europene și naționale în domeniul agricol, cu scopul de a crește performanța fermierilor din România.

Publicat în Știri
Vineri, 28 Februarie 2020 00:01

Uniţi, vom fi mai puternici!

Dumitru Manole, fermier – Amzacea, județul Constanța:

Plafonarea subvențiilor este o problemă comună fermierilor mari și mijlocii. În contextul în care se conturează, contribuind și organizațiile, Planul Național Strategic 2021-2027, fermierii vor ca toți factorii decidenți să țină cont și de nevoile acestor ferme care s-au creat cu multă muncă și în mulți ani. Pentru a se dezvolta însă, agricultorii români trebuie să înțeleagă că trebuie să se oprească din a mai vinde materia primă și să înceapă a produce produse finite care aduc plusvaloare.

Începând cu 2007, o parte a ţărilor din Europa de Est a fost discriminată. Când spun „discriminată”, mă refer la plata unică pe suprafaţă. Dacă pentru exploataţiile agricole, şi dau nişte nume la întâmplare, din Franţa, Italia, Germania, plata unică pe suprafaţă, după datele mele mai vechi, este probabil peste 350 de euro pe hectar, în România, cel puţin în anul care a trecut, am primit 102,60 euro pe hectar, o diferenţă de vreo 200 de euro pe hectar. Mi se pare total anormal să discutăm de plafonarea plăților, în condiţiile în care şi aşa noi am luat ca plată unică pe suprafaţă mai puţin în cei 12 ani la care ne referim. O soluție este să rămână cel puţin aceeaşi sau, dacă nu, să primim şi noi aceeaşi subvenţie pentru plata unică pe suprafaţă pe care au primit-o celelalte ferme din Uniunea Europeană. Nu mă refer la o ţară, ci la toate celelalte, deoarece între toate cele 27 trebuie să fie egalitate. Acum găsim iar o hachiţă, plafonarea. De ce?

Legat de cum ar trebui procedat în perioada următoare ca fermierii să reuşească să fie competitivi pe o piaţă europeană şi mondială unde concurenţa este deosebit de acerbă, nu trebuie să uităm că schimbările climatice nu se termină de mâine şi că o să trăim în condiţii climatice normale. Hai să lăsăm birocraţia asta, să fixăm arealele geografice la care aplicăm proiectele de irigaţii, nu mai spun altceva, nici reabilitare, nici modernizare. Hai să ne punem mintea la contribuţie, să vedem unde avem arealele. Acum toate sunt în pericol, dar cele care au avut indicele de ariditate cel mai ridicat sunt din ce în ce mai alunecoase și nici nu mai au indice pe scara indicelui de ariditate. Şi atunci hai să mergem în aceste zone, dar repede. Am dus toate proiectele astea cu irigațiile, le-am aruncat în toată ţara, dar nu se poate aşa! Hai să mergem pe un anumit program, pe un plan anume! Puteți să ziceți că sunt de la Constanţa şi susțin asta, dar aici este cel mai mare asalt al secetei, al schimbărilor climatice. Şi, atunci, hai să canalizăm aceşti bani aici, hai să ne apucăm de treabă şi cu perdelele astea forestiere, că discutăm de prin 2002 cu legislaţia şi n-am făcut nimic.

Și, pentru că orice afacere îmbracă un caracter economic, în agricultură este tot mai important să nu mai vindem materie primă. Pentru generaţiile care vin, trebuie să acordăm foarte mare atenţie și să vindem produse finite. De exemplu, la floarea-soarelui, noi vindem seminţele, și nu ulei... dar mai sunt şi alte produse. De ce să nu rămână şrotul în România, cojile de floarea-soarelui sunt căutate şi alea, şi să vindem uleiul la export, unde se cere.

Ce ne-a mai rămas, că, dacă nu ne grăbim, pierdem iar trenul. Laptele – nu mai e loc de el. Când spun asta, mă refer la faptul că cei care au avut sau mai au vaci cu lapte o duc greu, pentru că vine mult din import. Pasărea – la fel. Porcul o să-l desenăm. Şi, atunci, ce ne-a mai rămas nouă? Doar carnea de taurină şi carnea de ovină. Atunci, să nu mai vindem porumbul, ci carnea. Pentru că, altfel, oare ce niveluri de producţie trebuie să avem noi, ca să fim profitabili?

Dumneata, care eşti producător agricol, cheltui undeva la 3.800-4.000 de lei la hectar. Dacă nu faci șapte tone de grâu pe care să îl vinzi cu 700 de lei, să ai un venit de 4.900 de lei şi să-ţi rămână 900 de lei ca să poţi relua ciclul de producţie, n-ai făcut nimic. Dar întrebarea este: câţi producători agricoli din România fac șapte tone producţie medie la grâu? Puțini!

Noi nu mai putem trăi numai pe baza nivelului mediu. Şi atunci ce trebuie să facem? Trebuie să investim în procesare şi producătorul trebuie să înţeleagă, chiar dacă are o mie de hectare, că el nu va putea face singur, chiar cu o mie de hectare, investiţii în care să producă nu carne de vită, ci produsele finite, decât dacă se uneşte.

Şi închei: uniţi, vom fi mai puternici!

Opinie publicată în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Opinii
Miercuri, 05 Februarie 2020 18:22

Lapte românesc pentru brânză italiană

La Sârbova, în județul Timiș, se produc 12 feluri de brânză după rețete sofisticate italiene. O mică afacere agricolă, pusă pe picioare de Adriana Formenti, menită să susțină un program social, prin care se acordă o șansă la o viață mai bună tinerelor ieșite din Casa de Copii.

Adriana Formenti este din Italia, dar s-a îndrăgostit de România în urmă cu 16 ani, când a venit ca voluntar al Mișcării Ecleziale Carmelitane, pentru a dezvolta proiecte sociale. A stat 9 ani la București, după care, în 2011, a cumpărat o casă la Sârbova, un sătuc liniștit din pusta bănățeană. A înființat  Asociația Curtea Culorilor, o asociație făcută „de femei pentru femei”, după cum afirmă cu mândrie Adriana Formenti. A cumpărat cinci văcuțe, din rase românești, iar brânzeturile făcute la Sârbova sunt realizate după reguli foarte stricte, cu multă răbdare și atenție, dar mai ales cu dragoste. „Încercăm să le dăm mai întâi posibilitatea să se formeze ca om și apoi să se formeze și din punct de vedere profesional. Fetele învață o meserie, învață să facă brânzeturi după rețete aduse din Italia și, când mergem la vânzare, ele se mândresc că brânza făcută de ele este atât de apreciată. Noi le asigurăm și cazare, și masă, iar fetele stau la noi cât doresc. Ele hotărăsc ce doresc să facă, în măsura în care reușesc să-și întemeieze o familie sau își găsesc un serviciu. Momentan, avem posibilitatea să găzduim șase fete, dar sunt ocupate trei locuri”, ne-a zis Adriana Formenti. Ea a ținut să puncteze că nu cantitatea, ci calitatea vinde. „Noi producem în cantitate mică. Am avut solicitări și de la un hypermarket care ne-a solicitat brânzeturi, dar am refuzat, pentru că nu vreau ca pe primul loc să fie producția de brânză, ci calitatea. Prefer să vindem la Piața Volantă din Timișoara, pentru care am achiziționat o mașină pentru vânzare și suntem foarte mulțumite”.

Mica fermă care a dus la o relație pe viață

La început, când a ajuns la noi în țară, Adrianei Formenti i-a fost dor de brânzeturile din Italia și așa a început totul. „Am mers în Italia să învăț cum se face pe la micii producători. Apoi am revenit în România, am început să achiziționăm utilaje, iar acum avem o mică unitate de prelucrare a laptelui. Producem brânza de trei ori pe săptămână, brânza cu laptele de două zile păstrat în frigider la o temperatură de 4-5°C, cu plus. Dimineața o smântânim, cu smântâna producem unt și apoi începem cu pasteurizarea manuală la 72°C timp de 20 de secunde. Apoi adăugăm culturi lactice, cheag natural de vițel, și urmărim fiecare rețetă în parte. Avem trei feluri de brânză proaspătă, stracchino, ricotta și ricotta la cuptor, și avem nouă feluri de brânză maturată. Primul fel de brânză pe care l-am făcut, l-am numit „Sârbova”, pentru că ne dorim ca toată lumea să cunoască satul nostru pentru brânzeturile pe care le facem aici. Este o brânză care se maturează până la 14 luni. Mai avem „Tondello”, de asemenea o brânză maturată de la o lună până la 6 luni. Toma este o brânză din Piemonte, dar pentru că o facem la Sârbova, se cheamă Tomasar. Mai avem și celelalte caciotte cu diverse arome, cu piper, cu ardei iute, cu chimen, și mai avem brânzeturi cu diferite mirodenii și cu nucă”, trece în revistă succint brânzeturile produse Adriana Formenti.

Casa de la Sârbova a devenit o mică fermă de familie din care nu lipsesc legumele proaspete, nici păsările, nici animalele de curte. Există o grădină de 3.000 de metri pătrați în care se produc ceapă, cartofi, morcovi, salată, varză, mazăre, zucchini, fasole verde, roșii de diferite feluri și coste (o salată italienească ce se mănâncă fiartă). Animalele au la dispoziție 400 de metri pătrați, iar vedete par să fie iepurii de casă.  Astfel, relația dintre Adriana Formenti și România a devenit una pe viață. „Tot ce sunt și tot ce am este la Sârbova”, concluzionează Adriana Formenti.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 01-14 decembrie 2019

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Satul românesc

Abatoarele au trecut printr-un proces de „curățare”, de când România a intrat în UE. Cele care nu îndeplineau condițiile au fost închise și în prezent există județe în care nu mai sunt abatoare specializate pentru vită, porc ori pentru oaie. Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental (ACVBR-SIM), împreună cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Brașov, a realizat un proiect care include un abator mobil în valoare de 55.000 de euro plus TVA, preconizându-se că până la finalul anului 2019 vor fi finalizate 60 de unități. Mai mult, proiectul a fost extins și a fost adaptat pentru procesarea laptelui.

Am scris și în trecut despre ceea ce-și doresc crescătorii de animale din toate zonele unde nu există abatoare: un loc unde să-și sacrifice animalele, în condiții foarte bune de igienă și de securitate a produsului obținut.

De data aceasta, vorbim despre faptul că, la Brașov, Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental a demarat împreună cu DSVSA din localitate un proiect complex care include și un abator mobil. „Noi am gândit un proiect, un concept integrat, unde în condiții sanitar-veterinare sigure se pot sacrifica trei specii de animale – ovine, bovine și suine –, în zile separate. Dar se poate comercializa 7 zile din 7 carne proaspătă către consumatori. Practic, sunt trei categorii câștigate: fermieri care vor avea plusvaloare, consumatori care vor avea carne proaspătă și, sigur, medicul veterinar care are un rol deosebit în toată această activitate, făcând acel control ante-mortem și post-mortem și garantând că la consumatori ajunge o carne bună”, a precizat Zoltan Haller, membru fondator și vicepreședinte ACVBR-SIM.

Concept integrat, cu posibilitate de finanțare

Costurile pe care gospodarii care creșteau câteva animale le aveau cu transportul până la un abator autorizat, eventual într-un alt județ, erau descurajante, astfel încât preferau să nu mai vândă carnea. Conceptul gândit de ACVBR-SIM schimbă această situație.

Acest proiect integrat, abatorul mobil, are trei părți componente: zona de așteptare, care din punctul de vedere al bunăstării animalelor respectă toată legislația europeană și națională, zona de abatorizare, amenajată într-un container, și zona de vânzare, care este mobilă și amenajată într-o rulotă. „Unitatea de abatorizare se autorizează drept centru de sacrificare. Este o unitate de capacitate mică, nu este o unitate în competiție cu vreun abator consacrat unde se pot sacrifica zeci, sute de animale pe oră. Aici vorbim de patru bovine tineret sau de 20 de ovine, 15 suine într-o zi – capacități mici, pentru o zonă relativ mică, la o comună sau două comune. E un proiect la care noi oferim inclusiv finanțare, prin partenerii pe care îi avem”, a explicat Zoltan Haller.

Practic, de la idee, la echipament și finanțare, asociația încearcă să pună la dispoziție o soluție integrată, iar fermierii sau asociațiile să decidă în cunoștință de cauză dacă o astfel de investiție le este utilă. În cazul în care sunt atrași de un astfel de proiect, ACVBR-SIM îi ajută să-l dezvolte.

Fermierii sau asociațiile, organizațiile care doresc doar partea de abatorizare, să aibă unde să sacrifice animalul, un certificat că acel produs a fost sacrificat în condiții de igienă și parafa medicului veterinar, fără partea de vânzare, trebuie să știe că pentru a se obține autorizația de funcționare trebuie respectat un anumit flux. „Din acel flux, nu trebuie să lipsească filtrul sanitar, care este, în cazul nostru, asigurat și amenajat în rulotă. Este destul de greu să ne imaginăm că se va obține o autorizație de funcționare în condițiile în care vreuna din cele trei componente pe care le-am amintit vor lipsi. Când am creat acest concept, l-am creat unitar, integrat, care să funcționeze împreună și sigur că, atunci când povestim, povestim de ceva unitar”, ne-a spus vicepreședintele ACVBR-SIM, subliniind că acest proiect este implementat cu brio în alte țări.

Valoarea unui astfel de proiect, a unui abator mobil, este de 55.000 de euro plus TVA. Cei interesați pot obține finanțări pe cinci-șapte ani, cu avans care poate să pornească de la 0% până la 25% și rate care pot fi corelate cu încasarea subvențiilor, rate anuale, în funcție de fiecare beneficiar.

Abatorul mobil, cum arată un astfel de punct de sacrificare

Prima zonă a unității mobile de abatorizare este gândită ca zonă de așteptare (aproximativ 30 mp, dar poate fi extinsă), acoperită și igienizată, cu o adăpătoare (ce ține de bunăstarea animalelor). Animalele sunt apoi preluate, urmând ca după un timp pentru odihnă să intre în procesul tehnologic de sacrificare.

După asomare, urmează partea de procedee tipice pentru sacrificare, respectiv sângerare, jupuire, eviscerare. În această zonă există și o macara pentru ridicarea pe țeava de transport. „Astea toate se întâmplă în zona murdară pe care o are unitatea noastră, după care carcasa intră în zona curată, se face toaletarea ei, șlefuirea. Din această zonă curată ajunge în camera frigorifică, unde temperatura se menține la 2°C. Pot fi ținute maximum cinci zile aici carcasele de la diferitele specii sacrificate”, a explicat Zoltan Haller.

Camera de refrigerare are o capacitate de 3.500 kg. Agregatul de răcire poate varia de la +5°C până la –10°C, în funcție de ce dorește beneficiarul, dar pentru refrigerare se va merge pe 2°C.

În zona curată are loc toaletarea carcasei, resturile necomestibile rezultate fiind eliminate. Aici se află o masă de lucru, sterilizator de cuțite, chiuvetă cu apă rece și caldă, cameră frigorifică, monitorizare temperatură refrigerare, grafic de monitorizare.

Beneficiarii vor primi și procedurile de asomare și tot ce ține de bunele practici, pe specii. Aceste proceduri sunt elaborate de medici veterinari, iar pentru buna funcționare a unității, procedurile trebuie respectate în mod obligatoriu.

Din zona de refrigerare-înghețare se poate trece ușor în următoarea încăpere, amenajată în rulotă. „Avem zona de tranșare și de vânzare. Rulota primește o autorizație suplimentară, sanitar-veterinară, care este pentru rulotă comercială tip măcelărie. Echipamentele sunt incluse în dotările unității și fac parte din preț. Se pot comercializa până în 3.000 kg de carne proaspătă pe săptămână sau produse proaspete, deoarece avem și un tocător de carne, pentru carne tocată, cârnat proaspăt sau alte produse proaspete”, a subliniat reprezentantul ACVBR-SIM.

Rulota comercială este independentă de apă-canal, pentru ca, în situațiile în care se merge în târguri sau piețe aflate mai departe de zonele locuite, fermierii să-și poată desface marfa.

Unitatea de frig se montează într-un loc fix, pentru că întreaga unitate primește un cod de exploatație, arondat unei adrese.

Unitatea mobilă de vânzare a produselor proaspete are vitrină frigorifică, fiind dotată cu un spațiu de depozitare. „Recomandăm ca mașina care va tracta această rulotă, abator mobil, să fie cu cameră frigorifică și mare parte din marfă să fie ținută acolo. Practic, sunt componente și, dacă se merge pe un proiect, foarte ușor aceste lucruri se pot adăuga, astfel încât să fie un proiect complet”, a menționat Zoltan Haller.

O astfel de unitate are nevoie de două persoane, plus un medic veterinar pentru care se va amenaja un birou. Având în vedere că există un cod de exploatație, va trebui să se facă trasabilitatea și intrările-ieșirile în urma abatorizării animalelor.

Unitatea mobilă de procesare a laptelui prinde contur

Pornind de la conceptul abatorului mobil, ACVBR-SIM dezvoltă un alt proiect. „Pornind de la această unitate de sacrificare mobilă, ne-am gândit mai departe și am făcut și o unitate de procesare lapte. Se adresează fermierilor care au animale unde procesatorii nu ajung ca să colecteze laptele și, sigur, au o problemă. Atunci, prin procesare, aduc un plus fermelor lor”, a detaliat vicepreședintele asociației, arătând că rolul organizației este de a prezenta soluții viabile pentru crescătorii de animale, care să se încadreze în cadrul legal.

Fermierii trebuie să știe că în noua Politică Agricolă Comună se pune accentul pe lanțul scurt alimentar și proiectele de acest gen vor fi finanțate cu un mai mare interes. „A fost o expoziție internațională la Frankfurt, unde cele mai multe unități de procesare-prelucrare au fost în containere amenajate. Practic, este o tendință pe plan european ca, pe unități mai mici, pe acest concept de lanț scurt alimentar, să se concentreze PAC în următorii cinci ani”, a completat Zoltan Haller.

Proiectul pentru procesarea laptelui este unul integrat și presupune recepția laptelui, pasteurizarea lui, prelucrarea laptelui și obținerea de produse lactate proaspete. Capacitatea zilnică este de aproximativ 1.500 de litri.

Pentru acest proiect, a fost gândită și o parte de școlarizare, astfel încât beneficiarii care vor achiziționa astfel de unități mobile de procesare a laptelui să știe cum să facă acele produse. Mai mult, rețetele pot avea îmbunătățiri, adăugiri, personalizări conforme zonei, pentru a se realiza produse căutate de consumatori.

Se urmărește și o schimbare de mentalitate, astfel încât consumatorii să aprecieze calitatea produselor realizate zonal. 

60 de unități, până la sfârșitul anului

Abatoarele mobile sau unitățile de procesare a laptelui puteau fi achiziționate prin PNDR, pe Măsura 4.2, care nu mai este activă în prezent. Cei interesați de achiziționarea lor prin fonduri europene trebuie să urmărească măsurile pentru zona montană, deoarece se vor lansa sesiuni noi în perioada următoare. „Există deja unități livrate, sunt în diferite faze de implementare, de construcție, iar în perioada următoare, și pe Măsura 4.2 sunt tot mai mulți beneficiari care au proiecte câștigătoare. Ca atare, aceste proiecte devin realități până la sfârșitul anului, când, cred eu, undeva la 60 de unități vor fi în funcțiune”, a încheiat Zoltan Haller, vicepreședinte ACVBR-SIM.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01 - 14 noiembrie 2019

Publicat în Zootehnie

„O formulă pe care am recomandat-o și crescătorilor de vaci cu lapte din fermele industriale: ultima lactație – folosiți material de carne. A prins la mulți.” - dr. prof. ing. Gheorghe Neață

Pionier în ceea ce înseamnă creşterea vacilor de carne, dr. prof. ing. Gheorghe Dan Neaţă spune că asta e o „nebunie din tinerețe”, încă de pe vremea regimului comunist, când a vrut să aducă la noi rase de taurine specializate pentru producția de carne. Prin anii 2000, a început creionarea unui program de creștere a vacilor de carne, iar astăzi, când această activitate a luat amploare, sfaturile lui Gheorghe Dan Neață au căutare, profesorul fiind considerat una dintre persoanele pregătite din domeniul zootehnic din România. 

Gheorghe Dan Neaţă, cel care de-a lungul vremii a ocupat funcții de conducere în diverse structuri ale Ministerului Agriculturii, vrea să se afle mereu în mijlocul evenimentelor, printre crescători și animale. „Nu eram incompatibil cu meseria de profesor, dar cred că nu mi se potrivea. Însă, obligat fiind într-o anumită perioadă a vieţii mele, a trebuit să predau reproducţie dirijată, aplicată în fermele de extensie din România”, ne-a spus specialistul despre perioada în care s-a aflat la catedra unei universități agricole.

Pasionat de rasele de carne, a reușit parțial în demersul său de a le aduce în România încă de pe când era pe băncile facultății. S-au adus atunci la Institutul de Cercetări de la Corbeanca vite din rasa Angus, Limousine şi Charolaise. „De atunci mi-am dat seama că țara noastră are un potenţial fantastic pentru creşterea vacii de carne şi, un lucru în plus pe care oamenii nu l-au luat în seamă, se și adaptează perfect, mai ales rasa Angus. Nu vreau să-i fac reclamă, dar este cea mai puternică «combină» pentru pășunile noastre colinare și alpine. Nu există altceva mai bun decât această vacă, care transformă totul în carne”, a punctat specialistul.

Între anii 2000 și 2003, a început creionarea unui program de creştere a vacilor de carne. După o perioadă de negocieri și refuzuri ba din partea autorităților, ba din partea unor mari lanțuri de magazine, programul a găsit susținere printre fermieri. „Am avut oarece discuţii cu reprezentanții unui lanț francez de hipermarketuri și am căutat să îi prind parteneri într-un program în care să aducă junincile, să le distribuie la populaţie, să preia produsul, să-l abatorizeze și să-l bage în magazin. Ei, n-a ţinut, pentru că erau oamenii reticenţi la această chestiune, și nu pentru că nu era bună rasa, ci pentru că nu fusese ideea lor. Invidia a făcut să clacheze programul. Însă nu m-am dat bătut şi l-am făcut într-o fermă”, povestește Gheorghe Dan Neață despre proiectul desfășurat la Doştat, în județul Alba, unde a găsit mediul prielnic și unde a adus primele vaci din rasa Angus. Primele vaci Aberdeen Angus din România au fost aduse la ferma Bioterra, aparținând omului de afaceri Mihai Miron. „Vaci de mare performanță, acestea au fost licitate în Scoția și aduse la Doștat în Alba, ca să putem să demarăm cu animale cu genetică înaltă, care, când intră pe animalele noastre autohtone ca metisări, să poată să dea şi rezultate. Pe urmă, a venit în sprijinul meu Semtestul de la Craiova, care a importat material seminal din rase de carne şi care m-a ascultat mot-à-mot – şi le mulţumesc celor de acolo, pe această cale –, şi a făcut difuzare în zonele de deal şi de munte cu material seminal de la tauri de carne. Au folosit crescătorii în gospodăriile proprii şi pe urmă a început să prindă programul”, își amintește Neață, zâmbind.

Recomandări de succes

Metoda recomandată de prof. dr. ing. Gheorghe Dan Neață și folosită în ferme a prevăzut ca pe ultima lactație să fie însămânțat animalul cu material din rase de carne. Viţelul suge până când face 250-280 kg şi pleacă cu tot cu mamă către abatorizare. „Perioada de finisare a viţelului, care este între un an şi 1,5 ani, este și perioada de finisare a mamei lui. Pentru că, oricum, când alăptează, animalul dă totul din el şi slăbeşte. Ei, cu finisarea ai prins doi iepuri: şi mama, şi viţelul. Așadar, asta e o formulă pe care am recomandat-o și crescătorilor de vaci cu lapte din fermele industriale: ultima lactaţie – folosiţi material de carne. A prins la mulți”.

O altă recomandare a specialistului a fost ca prima însămânţare a vițelelor, cu excepţia celor care provin din mame performante, să fie cu Angus. Apoi, după primele o sută de zile de lactaţie, când producţia este maximă, se stabileşte exact care sunt cele cu care se merge pe lapte în continuare, iar din restul se realizează un lot de carne. Această formulă nu a prins chiar în toate fermele mari.

Mai mult, viţeaua de reproducţie are un sistem de creştere care impune anumite procedee și procese, dar mai ales o perioadă prelungită de alăptare, indiferent de „ce se poartă” în domeniu. „Indiferent de ce ştiinţe de exploatare vin de peste Ocean, de prin Statele Unite ale Americii, crescătorii noștri ar trebui să se ducă să vadă fermele de extensie din Franța: vițeaua pentru reproducție suge patru luni la mamă. Aţi văzut reclama în care se recomandă femeilor să alăpteze copiii 6 luni la sân, cel puţin? Cam aşa-i şi acolo. Numai că noi am zis: am găsit laptele-surogat, le dăm raţie. Creşte, într-adevăr, se umflă, dar partea de dezvoltare a aparatelor și a organelor interne şi, mai ales, a aparatului genital are de suferit. Sunt ferme care au înţeles acest subiect şi cresc tineretul aşa cum trebuie. Dar sunt unele care nu au înțeles”, arată Gheorghe Dan Neață, subliniind că, la Angus, vițelul suge șapte luni și ajunge la 300 kg în cele mai reuşite cazuri și la 280 kg, în cele mai proaste cazuri. Iar carnea e de calitate superioară, incomparabilă cu alte tipuri de carne.

Mai este de lucru la Bălțata Românească

Legat de rasa Bălțată Românească, într-adevăr este o rasă mixtă care are o pornire spre producția de carne, însă nu are randamentul dorit. „Pe lângă calitate, nu are cantitatea de carne cu valoare biologică ridicată în carcasă. Deci ar trebui să fie dezvoltat foarte bine trenul posterior, „pistolul” aşa cum se zice la porţiunea aceea, chiulota şi o porţiune din şira spinării, în care sunt cei mai valoroşi muşchi doriți în reţetele culinare ce se folosesc în ţările care au gastronomia calată pe vaca de carne”, a explicat specialistul.

Îmbucurător este, totuși, că în ultimul timp și în România a început să se extindă consumul de carne provenită de la vită specializată crescută aici, în țară. În multe restaurante din orașe ale României, cum ar fi București, Brașov, Iași, Constanța, Timișoara, Oradea sau Arad, se preferă carne realizată aici, din vite de carne sau din metişii de vite de carne cu vacile autohtone, care au o calitate aproape insesizabilă faţă de rasa pură. „Poate în unele cazuri chiar mai bună, dacă finisarea a fost făcută cum trebuie. Aceasta este marea mea satisfacţie, că am reuşit. Mai mult chiar, am reușit să creez pe lângă mine o pleiadă de specialişti care mi-au luat ideile şi îi văd că merg aşa cum trebuie, merg înainte. Probabil că vor continua şi vor avea de câştigat. În niciun caz, nu vor avea de pierdut”, crede Gheorghe Dan Neață, fericit că a lăsat în urma sa oameni care ştiu să ducă mai departe ceea ce a avut în plan, indiferent că s-a aflat la Agenția Națională de Zootehnie, la Ministerul Agriculturii, în Direcţia Politici în zootehnie, sau în mediul privat.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 aprilie 2019

Publicat în Zootehnie

Peste jumătate (58,9%) dintre cei 771 de operatori economici care activează în domeniul lapte şi produse lactate, controlaţi în perioada 27 mai - 7 iunie 2019 de inspectori pentru protecţia consumatorilor, au prezentat abateri de la normele legale de comercializare, depozitare şi etichetare, iar valoarea amenzilor aplicate a depăşit 1,46 milioane de lei.

Conform anunțului făcut de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), transmis marţi, 2 iulie 2019, pe durata acţiunilor de control a fost verificată o cantitate de 64,5 tone lapte de consum şi produse lactate, din care circa 8,2 tone produse (12,7%) nu se încadrau în prevederile legale în vigoare.

Pe fondul deficienţelor constatate, au fost dispuse următoarele măsuri: oprirea temporară de la comercializare a unei cantităţi de aproape 3,6 tone de lapte de consum şi produse lactate, în valoare de 32.900 lei, până la remedierea neconformităţilor identificate, oprirea definitivă şi scoaterea din circuitul consumului uman a circa 913 kilograme produse, în valoare de 11.744 lei, care erau improprii consumului uman; aplicarea unui număr de 638 de sancţiuni contravenţionale, constând în 320 de avertismente şi 318 amenzi contravenţionale, care au însumat 1,46 milioane de lei, pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor.

În cursul acţiunii de control s-au constatat o serie de abateri printre care comercializarea produselor cu parametrii neconformi celor declaraţi sau ai celor prevăzuţi în actele normative în vigoare, precum şi comercializarea produselor cu caracteristici organoleptice necorespunzătoare în judeţele Galaţi, Brăila şi Argeş.

Totodată, în 69% dintre judeţe se comercializau lapte de consum şi produse lactate în afara datei durabilităţii minimale, respectiv a datei limită de consum stabilită de producători. Judeţele în care s-au constatat astfel de nereguli sunt: Gorj, Mehedinţi, Mureş, Satu Mare, Giurgiu, Prahova, Teleorman, Galaţi, Ilfov, Neamţ, Olt, Arad, Hunedoara, Timiş, Braşov, Maramureş, Bistriţa Năsăud, Argeş, Vaslui, Călăraşi, Vrancea şi Bucureşti.

Un alt gen de abateri se referă la starea ambalajelor produselor (ambalaje deteriorare, cu inscripţionări ilizibile, ambalaje bombate) în judeţele Cluj, Călăraşi, Botoşani şi Dolj.

Potrivit sursei citate, aproximativ 7,26% din cantitatea de lapte şi produse lactate controlată nu asigură informarea consumatorilor, astfel încât să permită alegerea sortimentului dorit. În timpul acţiunilor de control, s-au constatat, printre altele, lipsa totală sau parţială a elementelor de caracterizare-identificare (tipul sau denumirea produsului, zona de provenienţă, date despre producător, elemente de identificare ilizibile etc.) în judeţele Argeş, Teleorman, Bistriţa-Năsăsud, Iaşi, Galaţi, Neamţ, Constanţa, Buzău, Tulcea, Bacău, Giurgiu, Vrancea, Botoşani, Vaslui, Braşov şi Arad, utilizarea de denumiri sub care se vând produsele eronate, incomplete sau alese, pentru a induce în eroare consumatorul asupra naturii reale a produsului (în judeţele Vâlcea, Arad, Alba, Braşov, Bihor, Argeş, Ialomiţa, Vaslui, Vrancea, Galaţi şi Bucureşti), dar şi lipsa înscrierii sau înscrierea eronată a listei ingredientelor sau a cantităţii nete (în judeţele Vâlcea, Constanţa, Bacău, Vrancea şi Suceava).

În plus, s-au mai constatat: lipsa înscrierii sau înscrierea incompletă a declaraţiei nutriţionale, lipsa inscripţionării sau inscripţionarea incorectă a datei durabilităţii minimale/datei limită de consum, elemente de identificare netraduse în limba română, lipsa înscrierii procentului ingredientului menţionat în denumirea produsului, lipsa înscrierii substanţelor cu efecte alergene, expunerea înlocuitorilor de produse lactate (cu grăsimi vegetale în conţinut) în acelaşi spaţiu cu produsele lactate şi lipsa indicării originii laptelui materie primă.

Pe de altă parte, 26% dintre operatorii economici controlaţi prezentau abateri de la prevederile legale referitoare la afişarea preţurilor, dar şi nerespectarea condiţiilor de depozitare şi comercializare a produselor.

Alte abateri au făcut referire la: modul de desfăşurare a promoţiilor publicitare (neindicarea preţului vechi în cazul promoţiilor, lipsa informării asupra duratei promoţiei, lipsa produsului din ofertă, stocul nefiind aprovizionat la data de debut a acesteia), utilizarea la comercializarea produselor vrac a cântarelor neverificate metrologic, precum şi lipsa autorizaţiei de funcţionare a magazinului.

Publicat în Știri

Conform anunțului postat luni, 25 februarie 2019, pe un site de socializare, de însuși primarul orașului-stațiune Sângeorz-Băi, Traian Ogâgău, din această lună, județul se poate mândri cu un nou produs tradiţional, atestat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), și anume „Brânza frământată de Sângeorz-Băi”.

Vorbim practic de un produs realizat de Cooperativa Agricolă de gradul 1 „Grupul de producători Sângeorz-Băi”.

„Au înţeles de la bun început că acesta este viitorul şi au investit din subvenţii în dezvoltare! Ţin să felicit Cooperativa Agricolă din oraşul Sângeorz-Băi pentru acest atestat! Iată că după doi ani de muncă, investiţie, drumuri şi nervi de oţel, avem primul atestat «Produs tradiţional». În curând, veţi putea achiziţiona prima brânză etichetată şi produsă în condiţii optime! Felicitări şi vă îndemn să mergeţi mai departe şi cu alte produse. Împreună cu membrii cooperativei, veţi dezvolta acest sector, dezvoltare care într-un final se va simţi în buzunarul fiecărui membru”, a scris Ogâgău pe pagina sa de Facebook.

„Brânza frământată de Sângeorz-Băi” este un produs montan din lapte de vacă obţinut la o stână din locul numit Putredu Moară, situat la o altitudine de peste 1.600 de metri, în munţii Suhard.

Acesta este cel de-al treilea produs tradiţional certificat la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, după cele două atestate obţinute în anul 2013 de către AFI Pro Familia pentru „Povila de Bârgău” şi „Pita cu crumpiri”.

La finele anului trecut, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) lansa Catalogul Produselor Alimentare Certificate, o aplicaţie pentru telefoane mobile care găseşte „drumul” către 850 de produse agroalimentare atestate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Aplicaţia îl ajută pe consumator să se ferească de falsuri, pentru că tot ceea ce certifică MADR pe hârtie va fi introdus automat şi în această aplicaţie, iar toate înscrierile viitoare se vor face exclusiv online.

Potrivit datelor AFIR, Catalogul Produselor Alimentare Certificate (CPAC) este o aplicaţie care facilitează accesul la informaţiile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu privire la produsele agroalimentare înregistrate pe scheme naţionale şi europene de calitate.

Publicat în România Agricolă

Bas de Groot, primul somelier de lapte din lume, a realizat o degustare în orb a cinci probe de lapte din exploatații autohtone, provenite de la rase diferite de bovine, cu niveluri de proteină şi grăsime diferite, din două ferme din partea de nord şi trei din partea de sud a ţării, în cadrul unui eveniment organizat vineri, 2 noiembrie 2018, la Târgul Comercial IndAgra 2018.

Somelierul le-a prezentat crescătorilor de la noi din țară cum poate fi promovat laptele pe piaţă, în contextul susținerii majorării consumului.

„Dacă în România sunt 1,6 milioane de vaci, putem spune că sunt 1,6 milioane de tipuri de lapte, iar cantitatea aceasta se dublează, pentru că laptele dat de văcuţe dimineaţa diferă de cel dat seara. Este un lucru fascinant, dar în acelaşi timp trebuie să menţionăm provocarea cu care fermierii se confruntă atunci când vor să îşi exploateze produsul”, a precizat Bas de Groot.

Cu toate că aroma laptelui este una importantă în alegerea produsului, specialistul afirmă că nu este elementul principal de vânzare a produsului.

„În Olanda există în cel mai mare lanţ de supermarketuri lapte de la o anumită fermă şi de la o anumită văcuţă. Astfel se creează un produs care se diferenţiază pe baza unei poveşti, laptele provenit de la văcuţa Joiana din ferma X. Creează cumva o legătură specială. (...). În Noua Zeelandă este un trend, dar şi o popularitate tot mai mare a unui lapte cu un conţinut redus de proteină, tolerat mult mai bine de sistemul digestiv. Aici este vorba de un produs care se diferenţiează ţinând cont de sănătatea oamenilor”, a explicat olandezul.

Bas de Groot a declarat că un alt tip de diferenţiere a laptelui, care nu se regăseşte în Olanda, dar există în alte ţări, vizează laptele de dimineaţa şi laptele de seara, acesta din urmă fiind poziţionat ca un produs cu capacitate de relaxare, care induce un somn mai odihnitor.

Diferenţierea la nivel de rase este un alt produs care există în Olanda. Somelierul a explicat cum a creat pentru un client un lapte special pentru cafea, folosind lapte de la vaci din rasa Jersey. Această rasă oferă un lapte cu un conţinut mai ridicat în proteină şi în grăsimi şi astfel s-a găsit un echilibru între aceşti indicatori fără să omogenizeze laptele.

„Aceasta este o poveste de diferenţiere bazată atât pe calitate, cât şi pe destinaţia laptelui”, a spus de Groot.

Un alt segment de diferenţiere poate fi cel legat de bunăstarea animalului, în condiţiile în care sunt producători ce lucrează pe lapte provenit de la văcuţe care stau în hambar sau care lasă viţelul cu vaca, însă se pot face combinaţii între toate aceste elemente. În acest context, cel mai bun lapte provine de la o vacă Holstein, secretul fiind acela al furajării în afara grajdului.

„Este vorba despre laptele provenit de la o văcuţă Holstein, la care i se poate stimula lactaţia, pentru a oferi un gust mai dulce, echilibrăm laptele în conţinutul de proteină şi grăsime, lăsăm văcuţele afară pe pajiste în aer liber să pască, lăsăm viţelul alături de mama lui... şi aşa rezultă o poveste minunată unde se combină calitate, bunăstare şi partea de sănătate, dar şi un produs extrem de vandabil cu o poveste frumoasă în spate”, spune Bas de Groot, primul somelier de lapte din lume.

Cu toate că olandezul de Groot este de profesie legumicultor, acesta activează de cinci ani ca somelier de lapte, degustând acest produs pe tot Globul. El consumă aproape patru litri de lapte pe zi.

Casa Olandeză a Laptelui (Holland Dairy House) este un proiect susţinut de Ambasada Olandei, un parteneriat public-privat cu 16 companii olandeze din domeniul producţiei şi procesării laptelui. Proiectul şi-a dorit să dezvolte sectorul de lapte românesc cu ajutorul tehnologiei olandeze.

Fermele implicate în proiect au fost: Agroindustriala Pantelimon (Pantelimon, Ilfov - 600 capete, conținut proteină: 3,6% – 4,2% conținut grăsime: 3,3% - 3,4%), Moldovan – Agro Cocm Fan (Mociu, Cluj-Napoca - 150 capete, conținut proteină: 3,5% – 3,6%, conținut grăsime: 3,9%), Ada Prod Com (Viișoara, Cluj-Napoca - 280 capete, conținut proteină: 3,69%, conținut grăsime: 3,8% - 3,9%), Ovidiu Lungu Cristian (Dascălu, Ilfov - 48 capete, conținut proteină: 3,76%, conținut grăsime: 4,3%), respectiv Coferm – Cris-Tim (Boldești-Scăieni, Prahova - 618 capete, conținut proteină: 3,6%, conținut grăsime: 4%).

Publicat în Zootehnie

În vestul țării, vaca de lapte este considerată o afacere de tot mai puțini fermieri. Volumul mare de lucru, lipsa forței de muncă și nu în ultimul rând prețul i-au făcut pe mulți să se reorienteze spre alte ramuri ale agriculturii sau chiar să renunțe. Cătălin Jivan este unul dintre acei fermieri care cred încă în succesul fermei de bovine. Împreună cu familia, el a pus pe picioare o mică exploatație la Folea, în județul Timiș. Are 50 de capete de bovine, dintr-un efectiv de 80, cât mai are întreg satul acum.

Bazele fermei de vaci a familiei Jivan au fost puse în anul 2003, atunci când a fost construit adăpostul pentru animale. Inițial a fost populat cu cinci vaci, apoi s-au tot înmulțit, așa că în 2012 a fost necesară o extensie. Acum a ajuns la capacitatea maximă și Cătălin Jivan se gândește deja la modernizare. În acest sens, a depus un proiect în valoare de 40.000 de euro pe Măsura 6.1, destinată tânărului fermier, prin care adăpostul va fi dotat cu o rampă pentru dejecții și o fosă septică. Proiectele nu se opresc aici. „Sunt preocupat să extind ferma, să construiesc un adăpost modern, să instalez adăpători automate și să asigur un confort mai bun pentru vacile noastre. Acum mulgem cu o mulgătoare electrică cu două posturi și depozităm laptele într-un tanc de răcire, însă ne dorim să construim și o sală de muls. Vreau să investesc în tehnologie modernă pentru a ne ușura până la urmă munca, pentru că nici nu mai avem cu cine lucra. Avem doi angajați, pe care îi menținem cu greutate”, spune crescătorul de la Folea, din Timiș. Din efectivul de 50 de animale, 30 sunt vaci la muls și sunt susținute cu furajele obținute de pe cele 30 de hectare pe care le lucrează familia Jivan.

Pășunea comunală, exploatată de crescătorii de animale

În localitatea Folea, pășunea e bine delimitată între oieri și văcari. Cei din urmă au la dispoziție 50 de hectare de pășune, luată în concesiune pe șapte ani de la Primăria Voiteg. Cătălin Jivan spune că pentru a se asigura un pășunat rațional, pășunea vacilor a fost împărțită în două, s-a refăcut alimentarea cu apă, în așa fel încât animalele să beneficieze în permanență de apă proaspătă. Pășunea este curățată periodic. În plus, anul ploios a făcut ca durata de folosință a pășunii să crească semnificativ. „Spun bătrânii că pășunea arată anul ăsta cum n-a arătat niciodată. Până la începutul lui august, a plouat aproape săptămânal și iarba s-a menținut tot verde și fragedă, și asta s-a cunoscut atât în calitatea, cât și în cantitatea laptelui obținut”, punctează Cătălin Jivan. Pentru că și la Folea greu se găsesc boitari care să ducă vitele la păscut, animalele sunt ținute în gard electric, acesta înconjurând pășunea.

Oamenii harnici merită toată atenția și admirația

Întreaga producție de lapte este livrată la un procesator din zonă. Chiar dacă prețul nu este grozav, banii vin regulat și asigură supraviețuirea. „Acum primim un leu pe litrul de lapte. Nici nu vreau să calculez cât mă costă pe mine să produc litrul de lapte, pentru că, dacă aș face-o, cred ca aș închide. De altfel, prin 2006 am lichidat vacile tocmai pentru că nu mai erau rentabile. Am început să repopulăm din 2009. Avem noroc cu subvenția, pentru că din animale foarte greu trăiești. Dacă nu ai teren și utilaje și mai ales desfacere, este aproape imposibil să te descurci”, ne spune, cu tristețe în glas, Cătălin Jivan.

Pe lângă vacile cu lapte, familia Jivan mai are patru cai, de drag... Nu sunt puși la treabă, dar din când în când mai sunt folosiți pentru călărie.

De dragul vremurilor de altădată, familia Jivan împodobește „cocia” cu roți de lemn, cu ponevi înflorate, prinde doi cai la ham, îmbracă straiul popular și onorează astfel sărbătorile satului.

„Pasiunea pentru cai am moștenit-o de la bunicii mei, pentru care caii erau nelipsiți în gospodărie. Cocia sau docarul, cum i se mai spune, a cumpărat-o tata prin `90 de la un târg la Sacoșu Mare. O folosim doar când mergem la nunți sau la Rugă. Mă bucur când lumea ne oprește și face poze cu noi sau ne filmează, pentru că sunt secvențe desprinse dintr-o lume aflată pe cale de dispariție”, povestește micul fermier timișean, cu un soi de melancolie combinată cu mândrie.

Cam așa arată o familie de „paori” bănățeni, oameni harnici, care nu se dau înapoi de la muncă. Poate că astfel de oameni ar merita o atenție sporită din partea autorităților, pentru că sunt tot mai puțini cei care se sacrifică pe sine, dintr-o pasiune, pentru a produce un lapte de calitate. Iar laptele românesc chiar are calitate, dar, din păcate, nu are și preț.

Publicat în Zootehnie
Pagina 1 din 5

newsletter rf

Revista