mancare - REVISTA FERMIERULUI
Duminică, 22 Martie 2020 17:24

S.O.S. Agricultura! Ce mâncăm la anul?

Pandemia de COVID-19 a oprit lumea în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și, totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori i-a lovit noul coronavirus. Însă, COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii noastre. Seceta, gerul din ultimele zile, care pare că va mai ține, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.

Primim tot mai des semnale de alarmă de la fermieri. Uitați unul chiar de azi: „De agricultură se mai ocupă careva? Știți că se usucă grâul din cauza secetei și a gerului? Oare ASAS ce face, de ce nu vine cu soluții? Ministerul Agriculturii ce face? Toată lumea nu vede decât coronavirus, dar ce mâncăm la anul?”, întreabă Costică Măcelaru, fermier din județul Brăila.

Micii agricultori se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne, în cazul închiderii piețelor agroalimentare. În livezi înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe (am scris aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/horticultura/item/4412-productia-de-fructe-afectata-de-ingheturile-tarzii.html).

Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană (am scris și despre asta, aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/stiri-interne/item/4409-fermierii-se-mobilizeaza-pentru-a-asigura-productia-agricola-si-a-nu-periclita-siguranta-alimentara.html).

De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...

Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi românii ne-a prins în pielea goală. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați. Vreau să vorbesc de agricultură, un domeniu în care lipsa unei strategii ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea. În astfel de momente, se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea i-a ținut departe pe agricultori.

Un mesaj, care vine în apărarea celor de mai sus, e transmis de Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțată Românească” Tip Simmental (ACVBR-SIM): „Asigurarea hranei zilnice, proaspete și de calitate, trebuie să fie o preocupare continuă atât a fermierilor organizați în asociații, cooperative, cât și a autorităților. În momente de criză realizăm că avem nevoie de soluții care să ne asigure un confort psihic că va exista mâncare continuu și de calitate. Centrele de sacrificare, prelucrare, vânzare carne, dar și unitățile de colectare și procesare lapte, la nivelul comunităților locale sunt soluții care rezolvă necesarul de mâncare. Gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, cât și benefică. Acum, cei care au ales aceste unități de sacrificare, prelucrare și vânzare sunt câștigați și pot asigura hrana comunităților lor. Implementarea de astfel de proiecte este absolut necesară pentru asigurarea traiului de zi cu zi, în condiții sanitare-veterinare sigure. Disciplina trebuie să existe în orice perioadă, fie pandemii, fie viață normală. Viața merge înainte și e bine să fim optimiști, realiști și să învățam din mers.”

Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai nicio șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, mediu și lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce îngrășăminte, de exemplu.

Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana acum, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.

Foto: Ion Olteanu, fermier - Agromad Crops

Publicat în Eveniment

În România, o familie consumă 37,6% din ceea ce câștigă pentru a-și asigura nevoile alimentare, a declarat nu demult Vasile Iosif, director general DuPont România, cu ocazia conferinței „Dealers Meeting”.

„La nivel global, în cele 113 țări - părți ale indicelui global al securităţii alimentare (Global Food Security Index) - ca medie, totalul este de aproximativ 29,9 la sută. O familie din România cheltuie în medie cu șapte procente mai mult decât o face familia, la nivel global. Media nu ne este favorabilă”, a afirmat Iosif.

În ceea ce privește puterea de cumpărare a românilor, aici stăm puțin mai bine, cu puțin sub 200 de dolari sub media la nivel global. Asta în condițiile în care state cu care ne dorim să ne situăm pe același palier economic (inclusiv al performanțelor în agricultură) au niveluri vizibil mai mari, față de state cu niveluri mici, dar al căror total fac o medie la care ne raportăm.

„Dacă vom lua 113 țări, adăugăm puterea de cumpărare a fiecăreia și apoi împărțim la numărul total de state, vom constata că, în România, noi suntem la o putere de cumpărare medie. La nivel global, puterea medie de cumpărare este de 20.585 USD pe cap de locuitor, în timp ce noi avem doar 20.750 USD. Destul de jos dacă stăm să ne gândim la celelalte state”, a mai adăugat oficialul DuPont Pioneer.

Aceste două aspecte, dar și altele asemănătoare, la fel de importante, fac ca România să nu fie văzută, la ora actuală, în UE, ca o țară sigură din punct de vedere alimentar, în sensul de a obține în fiecare an producții constante. Din acest motiv, România ocupă același loc 42 în topul Global Food Security Index, chiar dacă am crescut cu câteva puncte.

„În ceea ce privește volatilitatea producției agricole, într-un an avem producții extraordinare, dacă plouă și dacă lucrurile sunt OK. Însă, sunt și ani când, din cauza lipsei de infrastructură și, mai ales, a lipsei de investiții în partea de irigații (anumite dezastre), pur și simplu pierdem 500.000 ha însămânțate cu porumb din cauza lipsei ploii”, a mai adăugat Vasile Iosif. „Am luat datele din 2013 până în 2016: am câștigat cinci puncte și am reușit să ajungem de pe locul 42... pe locul 42, în sensul că nu am câștigat niciun loc. Am câștigat însă câteva puncte, avem un scor mai bun, dar din păcate locul nostru a rămas același, excepție 2013 când eram locul 39 pentru că erau mult mai puține țări luate în discuție”.

„Securitate alimentară - populația are în permanenţă acces fizic, social şi economic la alimente suficiente şi hrănitoare”

În baza unei cercetări realizate cu sprijinul DuPont, Economist Intelligence Unit (EIU) pune anual bazele indicelui global al securităţii alimentare (Global Food Security Index - GFSI).

Potrivit declarațiilor de principii ale GFSI, putem vorbi de securitate alimentară atunci când populația are în permanenţă acces fizic, social şi economic la alimente suficiente şi hrănitoare care corespund necesităţilor lor alimentare pentru o viaţă activă şi sănătoasă.

GFSI include 113 state și are în vedere nivelurile de securitate alimentară relevante, pe baza a 25 de indicatori împărţiţi în trei categorii: Accesibilitate şi acces financiar, disponibilitate, respectiv calitate şi siguranţă.

Indicele global al securităţii alimentare este primul care examinează în mod cuprinzător securitatea alimentară, analizând factorii care influenţează capacitatea consumatorilor de a accesa cantităţi suficiente de alimente sigure, de calitate superioară şi accesibile.

Totodată, indicele utilizează un factor de ajustare trimestrială pentru fluctuaţiile de preţ pentru examinarea riscurilor la care sunt expuse ţările pe întreg parcursul anului. Acestea sunt evaluate pornind de la mai mulţi indicatori calitativi unici, stabiliţi şi evaluaţi de către analiştii Economist Intelligence Unit pentru a surprinde factorii care determină securitatea alimentară, măsuraţi în baza unui set internaţional de date. Rezultatele sunt afişate pe un site interactiv (foodsecurityindex.eiu.com) care permite aprofundarea condiţiilor din statul respectiv şi a relaţiilor dintre factorii care determină securitatea alimentară.

Accesabilitate şi acces financiar: - Consumul de alimente ca procent din cheltuielile casnice;
– Procent de populație sub limita globală de sărăcie; – PIB per capital; – Tarife pentru import agricol; – Prezența rețelelor de securitate alimentară; – Accesul la fonduri pentru agricultori.

Disponibilitate: – Aprovizionare suficientă: alimente în kcal/persoană/ zi și dependența cronică de subvențiile pentru alimente; – Cheltuieli publice pentru cercetare și dezvoltare agricolă; – Infrastructura agricolă; – Volatilitatea producției agricole; – Riscul de instabilitate politică.

Calitate şi siguranţă: – Diversificarea regimului alimentar; – Implicarea guvernului în creștere standardelor nutritive; – Disponibilitate a micronutrienţilor; – Calitatea proteinelor; – Securitatea alimentară.

Ajustare externă: – Factor de ajustare a prețului alimentelor; – Indicele global FAO al preţului alimentelor ajustat trimestrial la creşterea venitului şi coeficientul intermediar pentru preţurile internaţionale şi naţionale ale alimentelor.

Creşterea cotaţiilor la zahăr, dar şi a preţurilor la export pentru cereale şi uleiuri vegetale au dus la majorarea indicelui preţurilor produselor alimentare - FAO

Ca urmare a creşterii cotaţiilor la zahăr, dar şi a preţurilor la export pentru cereale şi uleiuri vegetale, indicele preţurilor produselor alimentare la nivel mondial a crescut cu 2,1% în luna ianuarie 2017, comparativ cu luna precedentă, atingând cel mai ridicat nivel de după luna ianuarie 2015, a anunțat joi, 2 februarie 2017; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), citată de Reuters.

FAO publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate de un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr. În luna ianuarie 2017, acest indice a ajuns la valoarea de 173,8 puncte, în creştere cu 3,7 puncte faţă de valoare din luna decembrie 2016 şi cu 24,5 puncte (sau 16,4%) peste nivelul din luna ianuarie 2016.

Conform UNFAO, luna trecută preţul zahărului a crescut cu 9,9% comparativ cu luna decembrie, pe fondul estimărilor privind o producţie mai mică în Brazilia, India şi Thailanda. Preţul cerealelor a crescut cu 3,4%, iar preţul uleiurilor vegetale a crescut cu 3,3%.

Publicat în Piata agricola

newsletter rf

Revista