peste - REVISTA FERMIERULUI

Miniștrii agriculturii și pescuitului din Uniunea Europeană au discutat ieri, 25 martie 2020, într-o ședință în regim de videoconferință, despre implicațiile pandemiei de COVID-19 pentru sectorul agricol și al pescuitului. S-au creat coridoare verzi pentru transportul materiilor prime, al alimentelor și al materialelor medicale pentru a nu afecta funcționalitatea pieței unice a Uniunii Europene. La videoconferință au mai participat cei doi comisari europeni pentru agricultură și pentru mediu, oceane și pescuit, Janusz Wojciechowski și Virginijus Sinkevičius, precum și secretarul general al COPA-COGECA, Pekka Pesonen.

S-a realizat un schimb de informații între statele membre în ceea ce privește criza determinată de pandemia de COVID-19, cu scopul de a identifica împreună și cu sprijinul Comisiei Europene, cele mai bune acțiuni care trebuie luate pentru a face față acestei situații foarte dificile prin care trece economia globală. „În România, odată cu declararea stării de urgență ca urmare a pandemiei COVID-19, din data de 16 martie a.c., au fost adoptate o serie de măsuri care afectează toate sectoarele economiei, inclusiv sectorul agroalimentar. În scrisoarea transmisă Președinției și Comisiei, am prezentat principalele probleme, iar propunerile din documentul Președinției corespund, în linii generale, solicitărilor României. Considerăm esențială coordonarea de către Comisie a menținerii integrității pieței unice de către statele membre prin asigurarea faptului că verificările la frontiere nu perturbă în mod inutil libera circulație a mărfurilor pe teritoriul UE. Nu ar trebui să se permită, în niciun caz, întârzieri ale livrărilor de alimente la punctele de frontieră”, a afirmat ministrul Adrian Oros, în intervenția din cadrul videoconferinței.

De asemenea, ministrul a subliniat că, având în vedere toate problemele pe care le întâmpină sectorul agricol, este important ca normele actuale ale PAC să fie adaptate cât mai repede posibil, pentru a permite statelor membre să aibă flexibilitate suficientă în a-și susține fermierii și alte categorii de beneficiari.

Ministrul român al Agriculturii a detaliat importanța reducerii controalelor și a extinderii zonelor în care se aplică controlul satelitar, precum și devansarea termenelor de plată a avansurilor, concomitent cu creșterea procentului acordat în ceea privește plățile directe. Referitor la măsurile de dezvoltare rurală, România consideră că Regulamentul nr. 1305/2013 ar trebui să permită statelor membre mai multă flexibilitate în adaptarea programelor și ar trebui modificat în sensul introducerii de noi forme de sprijin, mai bine adaptate nevoilor urgente actuale ale fermierilor, cum ar fi:

  • Acordarea de sprijin sub formă de sumă forfetară pentru fermierii din cei mai afectați din punct de vedere economic (clasa de mijloc - IMM -uri);
  • Finanțarea capitalului de lucru prin instrumente financiare, necondiționat de sprijinul pentru investiții;
  • Adaptarea instrumentului de stabilizare a veniturilor;
  • Modificarea condițiilor de aplicare privind achiziția de animale pentru refacerea potențialului de producție agricolă, coroborat cu aplicarea unor derogări privind restricțiile prevăzute de directivele europene, astfel încât să se asigure securitatea alimentară la nivelul statelor membre (de exemplu relaxarea condițiilor aferente Directivei nr. 60/2002 având în vedere că sectorul suine este puternic afectat de pesta porcină africană).

Referitor la măsurile de piață, România consideră necesară activarea unor măsuri excepționale, respectiv aplicarea întregii game de măsuri de susținere a pieței prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

România a propus, de asemenea, introducerea în Regulamentul 1308/2013 a regimului de plată unică și sprijinul pentru viticultori, astfel cum a fost aplicat în perioada anterioară de programare. Totodată, se consideră necesară prelungirea cu un an a termenului pentru toate măsurile de piață din Programul vitivinicol.

Referitor la pescuit, România susține propunerile formulate de Comisia Europeană, menționând în special următoarele aspecte legate de Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime:

  • Introducerea unei flexibilități bugetare temporare;
  • Permiterea compensației pentru încetarea temporară a pescuitului, fără restricțiile actuale, a compensației pentru a acoperi pierderile economice în acvacultură și a capitalului de lucru;
  • Permiterea utilizării bugetului aferent anului 2021 pentru finanțarea măsurilor speciale prevăzute de Regulamentul 508/2014.
Publicat în Eveniment

Bunăstarea unei societăți vine din însumarea tuturor acțiunilor constructive pe care membrii acesteia le fac, așa mi se pare firesc. Cu cât sunt mai mulți cei care lucrează, cu atât nivelul de trai este mai mare. Împotriva acestui algoritm stau leneșii și hoții, găurile negre ale societății. Într-o astfel de schemă ar trebui să adăugăm și starea de spirit, care sporește puterea, și numărul celor pozitivi sau al celor negativi.

Din păcate, în societatea noastră și-a făcut loc o confuzie care are efect dăunător asupra stării generale. Impresia că miștocăreala este similară cu satira sau cu hazul de necaz.

Spre deosebire de acestea, care au un efect pozitiv, pentru că satira folosește umorul pentru a-l îndrepta pe cel ironizat, iar hazul de necaz îl relaxează pe cel prins într-o situație dificilă, miștoul este o acțiune agresivă, vătămătoare, un comportament ostil de excludere prin înjosire a cuiva, prin umilire și batjocură. Miștocarii nu vor îndreptarea celui care a greșit sau a celui care a fost stângaci în acțiunea lui, ci vor să se amuze pe seama lui, bucurându-se de reacțiile pe care acela le va avea. Din păcate, rețelele de socializare abundă de astfel de atitudini, iar presa preia fără cenzură trendul. Agresorii se justifică pe considerentul că victimele merită agresiunea, fiind, la rându-le, persoane negative. Ok, dar dacă sunt așa, în gena lor intră și imunitatea la tratamentul aplicat, iar efectul nefast se va răsfrânge asupra celorlalți. Pe infractor chiar îl ajută, pentru că se așterne o ceață a derizoriului, sub care poate opera mai bine.

Nu îmi este cunoscut ca miștoul să fi rezolvat vreo problemă în țara asta, dar sunt foarte multe situații în care inițiative onorabile au fost anihilate pe această cale.

Miștocăreala parcă e din ce în ce mai prezentă peste tot, în presă, în politică, în economie, a trecut granițele țării, că ne râd și curcile de prin Franța sau Germania. Adevărul e că singuri ne facem de râs. Și, totuși, continuăm să ne mințim că, vezi Doamne, facem haz de necaz…

Să vedem un exemplu concret și recent. Daea și cormoranul. Deja zâmbiți, așa-i? Nu-i de râs. Țara piere și toți (ziariști, politicieni) stau cu cormoranu-n bot. Unde-i fericirea? La frații noștri europeni, care-și râd de noi, mai ales că ei și-au făcut legile în așa fel încât să nu le ajungă cormoranii în piscine.

Un slogan publicitar zice: „Suntem cu toții diferiți. Din fericire!”. Pentru români, asta nu e nicio fericire. Din momentul în care am început aderarea la UE și după ce am intrat în marea familie europeană, n-am făcut altceva decât să luăm și să aplicăm mot a mot directivele de la Bruxelles. Asta, în loc să le adaptăm realităților noastre. În loc să ne fi „bătut” pentru nevoile noastre, rezultate din specificul local, sau să fi arătat cu demnitate și cu tărie, în fața celorlalte state, greutățile cu care ne confruntăm și cum considerăm că se pot rezolva, pentru că nimeni nu poate ști, mai bine decât noi, bunele și relele noastre. Fiecare și le știe pe ale sale.

Piscicultorii români au o reală problemă cu păsările care mănâncă pește, ihtiofage le zice. Iar cormoranul este campion, consumă zilnic vreo 400-600 grame de pește, ceea ce echivalează cu circa 150 kg pește pe an, consumat de fiecare cormoran. După ani, merge un ministru la Bruxelles, expune o realitate care i-a dus pe mulți piscicultori la faliment și cere sprijin de la Comisia Europeană. Nimeni, absolut nimeni dintre români nu și-a pus problema de fond ridicată de ministrul agriculturii de la noi, nu s-a interesat de acvacultura românească, ci s-au pus pe miștocăreală pe seama acestuia. Apropo, poate că ar fi cazul ca Petre Daea să-și ia niște consilieri pe imagine și, personal, îi recomand să lase exprimările plastice, să renunțe la poezie când se duce undeva în calitate oficială. După cum se vede, nu face bine nimănui, nici măcar lui. În calitate oficială, ministrul trebuie să fie tehnic, să aibă un discurs clar, coerent, fără „floricele”.

Întreb, câți ziariști, câți politicieni (parlamentari de aici, ori din cei care ne reprezintă în Europa), înainte să batjocorească problemele piscicultorilor, au mers la ei ori le-au dat acestora un telefon ca să afle ce se întâmplă? De cealaltă parte, s-au îndreptat fermierii spre presă, pentru a spune adevărul lor dureros? Doar când le-a ajuns cuțitul la os.

Din toată povestea, am rămas cu atât: Daea, cormoranii și piscinele.

Dacă le-ar fi păsat de fondul problemei și nu de stângăcia în exprimare a celui care a pus problema, cei la care mă refer ar fi aflat că păsările ihtiofage mănâncă anual 25.000 - 30.000 de tone de pește pe an, în condițiile în care producția națională se cifrează la 12.000 de tone. Las` să mănânce cormoranul, că românul mănâncă pește din import.

România deține, conform organizațiilor piscicultorilor, 25% din suprafața piscicolă a Europei și importă 90% din peștele de apă dulce. Trebuie spus că în cazul cormoranului nu există prădători naturali.

Cine vrea să cunoască situația reală din acvacultură se poate îndrepta către Patronatul Peștelui, către fermele piscicole, e simplu, dacă vrei.

Să mergem și noi, scurt, în istorie. În 1979, Comunitatea Economică Europeană a stabilit ca o serie de specii de păsări să fie protejată special, printre care și cormoranul, care la acea vreme număra 5.000-6.000 de exemplare în Europa. Când au apărut măsurile de protecție pentru cele două specii de cormoran, cormoranul mare și cormoranul mic, nu a mai fost voie să se ia nicio o măsură asupra lor. În directivă scria clar că se interzice deranjul păsărilor. La ora actuală, în Europa sunt 1,8 milioane, iar în România, după un inventar, incomplet, se pare, doar în zona Dunării și Deltei sunt în jur de 70.000 de cormorani.

Problema acestor păsări nu este doar una românească, ci una cu care se confruntă și fermierii piscicoli din celelalte state europene. Diferența e că în România cormoranii au protecție totală, în timp ce prin alte părți, ca Germania, Polonia, Ungaria, Cehia, Franța, este voie să se împuște un număr de cormorani. La noi, niciunul! Ce se poate face? Sigur că sunt soluții și oameni competenți să le găsească. Noi nu ne băgăm peste ei, doar presupunem că s-ar putea da o derogare și pentru țara noastră sau că piscicultorii ar putea să primească compensații anuale pe hectar care să acopere pierderile, precum și subvenții, așa cum sunt în celelalte sectoare ale agriculturii, și s-ar putea găsi soluții de simplificare a accesului la fondurile europene.

În fapt, asta voia Daea să arate la Bruxelles. Numai că... poezia nu e pentru toată lumea…

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 martie 2019

Publicat în Editorial

newsletter rf

Revista