polen - REVISTA FERMIERULUI

Cea de a șasea ediție a târgului destinat apicultorilor și iubitorilor de produse apicole are loc la Expo Arad, în zilele de 22 și 23 februarie 2020.

ARpicultura, evenimentul organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad împreună cu Asociația Crescătorilor de Albine, s-a născut din necesitatea de a sprijini apicultura, un sector agricol foarte dezvoltat în vestul țării.

ARpicultura este un târg cu vânzare, având amenajate standuri în care găsim producători și comercianți de produse destinate apiculturii, utilaje apicole, faguri artificiali, unelte, echipamente, stupi și accesorii, hrană și biostimulatori pentru albine, medicamente, precum și miere și o gamă variată de produse terapeutice și cosmetice pe bază de miere, polen, propolis, ceară, dulciuri și sucuri din plante medicinale, uleiuri, produse ecologice și tradiționale.

De asemenea, la ARpicultura se desfășoară conferințe pe teme de specialitate, întâlniri de afaceri, prezentări de firme, întâlniri ale membrilor asociațiilor profesionale, programe cultural-artistice, concursuri pentru vizitatori, tombole.

Foto: CCIA Arad

Publicat în Eveniment

Maestra din spatele produselor apicole realizate și comercializate de Stupina Diaconescu, Rodica Diaconescu, admite importanța asocierii în sectorul apicol, însă recunoaște că desfacerea trebuie făcută la nivel individual, unei clientele formate în timp, conform cererii pieței.

Se spune că mai toți militarii de carieră, pensionați, fie se apucă de agricultură, fie de apicultură. Afirmația este valabilă și în cazul familiei Diaconescu. Soțul, fost ofițer, Cristi Diaconescu, este cel care merge în pastoral, cel care duce greul pe drumurile țării, care petrece majoritatea timpului alături de albinele sale dragi, în câmp, însă creierul din spatele business-ului și interfața cu clienții și partenerii de afaceri este soția, Rodica Diaconescu, tehnician apicol și colaborator apropiat al ICDApicultură.

Într-un interviu acordat publicației noastre, cu ocazia celei de-a XX-a ediții a Târgului Național al Mierii, Rodica Diaconescu ne-a mărturisit că 2018 a fost un an „bunicel” pentru stupina pe care o conduce alături de soțul său.

În ceea ce privește discuția privind valoarea de comercializare a mierii, domnia sa recunoaște că prețul de cost s-a majorat constant, în timp ce prețul produsului finit nu a crescut de aproape șapte ani.

Diaconescu recunoaște totodată că apicultura este un business profitabil pentru familia sa, însă doar cât să aibă un standard de viață puțin mai ridicat.

Revista Fermierului: Ce a însemnat anul 2018 pentru familia de apicultori Diaconescu?

Rodica Diaconescu: Anul trecut a fost unul ca toți ceilalți pentru noi. An de an plecăm în pastoral, în luna aprilie, la rapiță, mergem la primul salcâm, la șes, apoi ne întoarcem la Vâlcea la al doilea salcâm. Stupina Diaconescu are sediul în București, însă vatra stupinei se află în Nicolae Bălcescu de Vâlcea. Pe Valea Topologului am descoperit o zonă bună cu salcâmi, o zonă foarte bună pentru mană, bună de polen, fâneață foarte multă, dar suntem nevoiți să facem și alte sortimente, astfel încât să ieșim pe piață cu produse diversificate.

Dar ca să vă răspund, 2018 a fost un an bunicel pentru afacerea noastră. În primăvara lui 2018, salcâmul a mers binișor. Doar puțin, așa, la tei, a fost ceva mai slab. Poliflora a mers și ea binișor. Nu a fost un an rău, ci unul bunicel.

R.F.: Ne-ați vorbit pe scurt despre cules, nu și despre prețul mierii. Din acest punct de vedere, ce ne puteți spune?

R.D.: Făcând pastoral, pentru a produce, un apicultor cheltuie cu carburanții, cu forța de muncă, cu transportul, procesarea, ambalarea, promovarea, participarea la târguri etc. Toate costurile de producție s-au majorat, dar prețurile mierii și ale celorlalte produse apicole le-am păstrat aceleași în ultimii 5-7 ani. N-am modificat niciun preț, chiar dacă avem cheltuieli mai mari.

R.F.: Pe cât de importante sunt pentru viața pe pământ, pe atât de sensibile la boli sunt albinele. În ultima perioadă, ați întâmpinat probleme la acest capitol? Loca americană, varroa ș.a. decimează familii întregi de albine din România.

R.D.: Noi am căutat să evităm locurile famate. Am mers în locuri mai nepoluate, în locuri mai nepopulate de familii de albine, astfel încât să nu ne căptușim cu vreo boală. Le hrănim pe mierea lor, pe păstura lor, pe polenul lor, pe tot ce aduc ele și ce este natural și, atunci, chiar nu am avut niciodată probleme.

R.F.: Ați încercat să intrați cu produsele dumneavoastră în magazinele locale, în rețelele de discount, super sau hipermarketuri?

R.D.: Noi nu producem atât de mult și nu avem atâta putere de muncă, astfel încât să ajungem să livrăm cantități mari. Noi mergem pe la târguri și reușim să vindem ceea ce producem cu ocazia acestor evenimente. Urmașii noștri nu vor să mai facă așa ceva, iar atunci noi încercăm să trăim puțin mai bine și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Sunt stupăritul și activitățile adiacente un business profitabil?

R.D.: În cazul nostru da, dar doar cât să trăim un pic mai bine, atât, nu să ne îmbogățim.

R.F.: Cu privire la cantitatea de miere polifloră, cât ați obținut anul trecut?

R.D.: Miere polifloră am obținut în jur de 20 de kilograme pe stup, dar în condițiile în care facem pastoral, alergăm cu ele, nu stând pe loc. Dacă staționăm, obținem în jur de 8-10 kilograme de miere pe stup.

Per total, în medie am obținut în jur de 35 de kilograme de miere pe stup, iar pe familie, în jur de 20 de kilograme. Noi nu ne facem niciodată un calcul total al mierii obținute. Mai înmulțim din familii de albine... Avem un stup, îl punem pe cântar și știm cât a produs, nu stăm însă să calculăm cât am obținut în total pe toată stupina.

R.F.: Optați pentru Apis Melifera sau Buckfast?

R.D.: Pe noi nu ne interesează nimic din afară. Am ales doar genetică autohtonă.

R.F.: Anul acesta, cu câte familii de albine ați rămas?

R.D.: Deținem în jur de 100 de familii de care avem mare grijă.

R.F.: Sunteți pentru asociere, pentru a vă dezvolta la comun sau individual?

R.D.: Suntem și pentru asociere, pentru că dacă nu era Asociația Crescătorilor de Albine (ACA), nu eram nici noi. Suntem pentru așa ceva pentru că au un istoric consolidat și de aceea suntem cu ei. Avem însă clienți formați și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Valorificați miere și prin asociație?

R.D.: Ne valorificăm singuri produsele, pentru că noi nu facem numai miere, ci și polen. Polenul trebuie să-l comercializăm singuri, să-l păstrăm în anumite condiții pentru că-l vindem crud. Valorificăm și păstura, lăptișorul de matcă; aceste produse nu pot fi comercializate decât individual.

R.F.: Efectul neonicotinoidelor asupra albinelor este bine-cunoscut. Ați identificat probleme de acest fel și în stupina dumneavoastră?

R.D.: Anul trecut, am avut o mică problemă - albinele rămâneau pe floarea-soarelui și acolo înțepeneau, dar dacă ai familii puternice nu este așa de mare necazul.

R.F.: Pericolul reprezentat de neonicotinoide unde credeți că a fost mai mare? La rapiță? La alte culturi?

R.D.: La rapiță, la floarea-soarelui, dar încercăm să evităm pericolele. Ni s-a întâmplat o dată, a doua oară, nu ne mai ducem acolo. Preferăm să ne ducem la o floră spontană, sălbatică și păstrăm stupii în stare bună.

Publicat în Interviu

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

biofest grafica

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista