Afişez elemetele după tag: vegetal - REVISTA FERMIERULUI

Valoarea plafonului dedicat ajutoarelor naţionale tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal și zootehnic, pentru anul de cerere 2018, este de 268.466.600 de euro, care se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), este anunțul făcut de instituția citată, marți, 19 martie 2019.

Hotărârea a fost luată în ședința Executivului de la București din data de 19 martie a.c. și se estimează că aproximativ 189.000 de fermieri vor beneficia de cel puțin un sprijin prin ANT. În plus, specialiștii MADR au previzionat că se vor efectua plăți pentru 11 milioane de capete de animale și 1.4 milioane de tone de lapte.

Potrivit unui comunicat de presă remis la redacție, în sectorul vegetal, 102.361.800 de euro se vor distribui pentru culturile amplasate pe teren arabil. De asemenea, 6.600 de euro vor fi disponibili pentru in pentru fibră şi cânepă pentru fibră, 1.656.200 de euro pentru tutun, 100.800 de euro pentru hamei, iar 1.818.600 de euro pentru sfeclă de zahăr.

„Cuantumul per hectar se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin raportarea sumelor prevăzute la suprafețele eligibile corespunzătoare”, au precizat oficialii ministerului de resort. Mai exact, în cazul ANT pentru culturi amplasate pe teren arabil, cuantumul este de 14,7033 euro/ha. ANT 2 și 3 - in și cânepă pentru fibră vor avea drept cuantum 7,6474 euro/ha, în timp ce ANT 4 pentru tutun are disponibilă suma de 1.487,6627 euro/ha. În ceea ce privește ANT 5 pentru hamei, beneficiarii vor primi 381,5147 euro/ha, iar la ANT 6 pentru sfeclă de zahăr, cuantumul va fi de 77,8186 euro/ha.

Pentru a încasa sumele aferente, în ceea ce privește sectorul vegetal, producătorii agricoli trebuie să fie înscriși în evidențele APIA, să exploateze suprafețe eligibile pe care se află culturi amplasate pe teren arabil și să dețină contract cu procesatorii pentru livrarea producțiilor obținute de in, cînepă, hamei, tutun și sfeclă de zahăr. Pentru cultura de cânepă, este necesară și autorizația de cultivare.

Aproape 94 de milioane de euro pentru bovinele de carne

În altă ordine de idei, Guvernul Dăncilă a decis și cu privire la sectorul zootehnic, astfel că 22.228.800 de euro vor fi repartizate pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul lapte, 93.416.400 de euro vor merge către schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul carne, respectiv 46.877.400 de euro pentru schema cuplată de producţie, speciile ovine/caprine.

„Cuantumul per unitatea de măsură se calculează de către APIA, prin raportarea sumelor prevăzute la cantităţile de lapte livrate şi/sau vândute direct eligibile la efectivele de bovine, respectiv la efectivele de femele ovine/caprine eligibile”, au adăugat specialiștii MADR. Concret, ANT 7 - schema decuplată de producție, specia bovine - sector lapte, suma va fi de 16,5777 euro/cap, la ANT 8 schema decuplată de producție, specia bovine - sector carne - cuantumul va fi de 76,0774 euro/cap, în timp ce la ANT 9 - schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine - cuantumul va fi de 4,8503 euro/cap de animal.

Și fermierii din sectorul zootehnic trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a-și primi banii. Astfel, în cazul acordării „ANT bovine lapte”, vorbim practic de obligativitatea deținerii de exploatații înregistrate în RNE, în care să existe cel puţin un animal identificat în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare din speciile bovine, ovine, caprine şi/sau suine, iar solicitantul să fi livrat şi/sau vândut direct o cantitate de minimum trei tone de lapte în anul de referinţă.

Pentru a fi eligibil la încasarea „ANT bovine carne”, solicitantul trebuie să fi deținut un efectiv de minimum trei capete bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de referinţă, înregistrate în RNE.

Nu în ultimul rând, se va primi „ANT ovine/caprine” pentru efectivul din exploataţia înregistrată în RNE de minimum 50 de capete de femele ovine/25 de capete de femele caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului în care se depune cererea unică de plată.

Publicat în Finantari

Cu siguranță, fiecare dintre noi s-a bucurat măcar o dată de un chilipir sau de o recomandare referitoare la o afacere, primită gratis. De ce nu? vom zice. Dacă e gratis, cu plăcere. Din păcate, descoperim, nu o dată, că acel lucru cumpărat mai ieftin sau sfatul primit gratuit, mai târziu, ne costă. Ne învățăm lecția? Ori, măcar, învățăm din experiența altora, pățiți? Realitatea îmi arată că nu.

Să trecem la agricultură, ca afacere! Și să începem cu „ieftin”.

De-a lungul timpului, s-a dovedit că semințele ori produsele de protecția plantelor, de pildă, cumpărate de la diverse persoane/firme la prețuri cu mult mai mici decât ale distribuitorilor autorizați, ale firmelor care reprezintă la noi în țară produsele respective, erau, de fapt, contrafăcute și, logic, nu au dat randamentul așteptat. Asociațiile profesionale ale furnizorilor de semințe și produse de protecția plantelor și, implicit, companiile au derulat și continuă și azi campanii de informare privitoare la contrafaceri. Cu toate astea, mai sunt agricultori care se îndreaptă spre chilipiruri, iar când vine vremea recoltei și roadele nu sunt ce trebuie, ia-l de unde nu-i pe cel ce-a vândut produsele contrafăcute…

Recent, pe grupurile de agricultori de pe facebook, niște „pățiți” căzuți în plasa lui „ieftin” au postat atenționări cu privire la niște persoane care „dau țepe” fermierilor. Mai exact, le vând mărci consacrate de utilaje agricole la prețuri de nimic, noi și ieftine. Ce face fermierul? Plătește un avans sau plătește transportul, după care vânzătorul e de negăsit. Ca să nu mai spun că în astfel de cazuri nu prea există contracte, prin urmare nu prea ai nimic la mână ca să-l tragi la răspundere pe „țepar”. Păi, nu era mai ieftin să încerce o negociere de preț cu dealerul autorizat al utilajului respectiv? Apoi, cu reprezentanții produselor faci contract, ai mentenanță, ai consultanță tehnică, ești acoperit, afacerea îți este la adăpost.

Acum, să vedem cum stă agricultura cu „gratis”. Revin la facebook și la grupurile de agricultori.

Se ia o poză cu o cultură, se pune pe rețeaua de socializare, de cele mai multe ori, cu textul: „Colegi, ce credeți că are cultura? Ce e de făcut?”. Și încep să curgă sfaturile…gratis! Își salvează omul cultura și, implicit, banii? Nu prea. Cine-i de vină? Firma care i-a vândut sămânța sau cea care i-a vândut pesticidele ori îngrășămintele, însă niciodată nu-i de vină el, agricultorul care vrea consultanță gratis, pe care și-o ia de pe internet. Doar că pământul lui are un specific, cultura, la fel, nicio fermă nu seamănă cu alta, așa cum și noi, oamenii, din fericire, suntem diferiți. Timpul pe care-l pierzi postând și citind sute de „sfaturi” și aplicându-le alandala costă mai mult decât dacă ai chema un specialist al furnizorului ori dacă ai plăti un consultant tehnic (există astfel de firme de consultanță, care-și trimit oamenii în câmp și vin cu soluții la diversele probleme).

Realitatea e că, în afaceri, ieftin și gratis înseamnă scump, foarte scump. Iar rețelele de socializare sau goagălul sunt o iluzie a lui „ieftin” și „gratis”, nu vor înlocui niciodată specialistul, fie el medic (că s-a umplut internetul și de astfel de „sfătuitori” care te asigură că lui „i-a trecut cu un ceai” o chestie precum cea pe care o ai și tu) sau agronom. Sau poate da, dar foarte rar și total întâmplător. Cine își asumă riscul? Doar mie mi se pare că prea mulți?

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 15-28 februarie 2019

Publicat în Editorial

Lansare „SAS by Cropio”

Spre finele anului trecut, mai exact pe 28 noiembrie 2018, a avut loc, la Hotel Select din Slobozia (Ialomița), evenimentul de lansare al companiei „Studio of Agricultural Systems Romania S.R.L”. SAS România face parte din grupul firmelor SAS și este reprezentantul companiei Cropio în România.

Principalul serviciu pe care îl oferă nou-lansata companie este managementul terenurilor agricole din satelit, precum și monitorizarea tehnicii agricole, a operațiunilor agricole. „Practic, soluția SAS by Cropio este un instrument modern și eficient de management a unei exploatații agricole”, precizează Radu Gorunescu, manager SAS România.

Accesibil prin internet, de pe orice dispozitiv, fie el PC, telefon sau tabletă, fără proceduri de instalare complicate, fără licențe software costisitoare, sistemul «SAS by Cropio» oferă informații satelitare zilnice despre starea vegetației - prin indicele NDVI, despre temperatura aerului și solului, despre umiditatea din sol, pe trei paliere de adâncime 0 – 70 mm, 70 – 280 mm, 280 – 1000 mm, precum și informații meteo despre precipitațiile zilnice și acumulate.

Sistemul oferă informații despre productivitatea estimată, imediat după primele săptămâni de la răsărit, pe baza indicelui NDVI, comparând curbele de vegetație cu curbele similare aflate în baza de date, încă din 2013. „Această informație este foarte utilă în luarea deciziilor manageriale privitoare la viitorul lucrărilor ce se vor executa pe sola respectivă”, afirmă Radu Gorunescu.

Sistem integrat de gestiune a fermelor

În „SAS by Cropio” este disponibilă vizualizarea, în timp real, a întregii flote de utilaje agricole, a operațiunilor efectuate, a numărului de kilometri parcurși sau a suprafețelor lucrate, a combustibilului consumat, a normelor orare sau de suprafață lucrată efectuate de fiecare salariat, a recoltelor obținute, toate aceste informații fiind disponibile ca rapoarte, în format digital, pentru diferitele compartimente ale companiei – management, contabilitate, financiar, agronomic, tehnic, service etc. „De asemenea, serviciul nostru are în componență un sistem integrat de gestiune a inputurilor agricole, a terenurilor, a contractelor de arendă, a schimburilor de terenuri, a datelor personale ale salariaților, arendatorilor și partenerilor”, a specificat managerul SAS România.

Un modul important al serviciului „SAS by Cropio” este reprezentat de monitorizarea terenurilor agricole din dronă. De la acest nivel, pe baza filmărilor și a fotografiilor disponibile direct în portal, se pot identifica problemele culturii, diversele zone neuniforme, cauzele lor, infestările și tipurile de buruieni, boli, carențe și chiar tipuri de dăunători. Un modul puternic permite măsurarea densității la hectar, pe baza informațiilor din dronă, pentru culturile prășitoare. „Sistemul «SAS by Cropio» este, și vă invităm să vă convingeți, o revoluție în vizualizarea și managementul agricol”, afirmă Radu Gorunescu.

Pentru detalii suplimentare, contactați SAS România, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., tel.: 0343.401.300.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 februarie 2019

Publicat în Eveniment

Semences de France este departamentul de vânzări de semințe pentru culturile de câmp din cadrul Grupului InVivo, cel mai important grup de cooperare agricolă din Franța. Compania, creată în 1991, este deţinută de InVivo în proporţie de 68%, iar restul de 32% aparţine celor 49 de cooperative franceze. Sediul administrativ al Semences de France se află în nordul Franței, în localitatea La Chapelle-d’Armentières. Compania Agxecutive, cu sediul în București, este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Florin Constantin, Strategic consulting&business development Agro-food sector Romania, Balkans&Black Sea, ne-a spus că Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să aibă un aport la valoarea adăugată din agricultura României. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional.

Spre finalul lunii august, s-a lansat oficial pe piața românească Semences de France, eveniment în cadrul căruia, pe lângă prezentarea brandului francez, s-a vorbit despre parteneriatul exclusiv cu Agxecutive, companie fondată și administrată de Florin Constantin, un nume cunoscut în agribusiness, cu o vastă experiență managerială, el deținând în trecut poziții-cheie în diverse firme furnizoare de input-uri pentru agricultură. „Agxecutive este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Se lucrează la prospectarea pieţei, dar şi la testarea unor soiuri şi hibrizi, în ideea de a introduce o gamă variată. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional. Astfel, Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să contribuie la valoarea adăugată din agricultura României. Am observat, şi este incredibil, că fermierii sunt deja interesaţi de ceea ce vom lansa în piaţă. Am fost asaltat de e-mailuri şi de telefoane pentru a afla mai multe informaţii despre genetica pe care am testat-o şi pe care o vom propune pieţei agricole româneşti. Cred că mitul prin care fermierul era fidel unei companii, mergând cu aceleaşi soiuri sau aceiași hibrizi cinci ani, pentru a nu risca, a dispărut. Astăzi, fermierii români şi-au schimbat mentalitatea. Ei sunt deschişi la tehnologia nouă, care le oferă performanţe şi, bineînţeles, un profit mai mare. Fermierii vor să testeze şi să încerce o altă genetică pentru că au realizat că noul înseamnă evoluţie, calitate, profit şi un business mai bun. Când oferi genetică, ea trebuie să confirme şi să aducă performanţe. În ceea ce ne priveşte, noi ne bazăm pe rezultatele comunicate de reţelele de testare tehnică agricolă care şi-au creat credibilitatea în piaţă, pe expertiza şi pe potenţialul genetic de producţie, dar şi pe adaptabilitatea pedoclimatică şi rezistenţa la boli şi dăunători ale soiurilor şi hibrizilor”, a precizat Florin Constantin. El a fost completat de invitatul special din Franța, Olivier Crabos, International Development Director al Semences de France: „Vom aduce revoluția franceză în agricultura din România. Avem convingerea că dacă la nivel european ne poziționăm ca un expert, vom reuși alături de partenerul nostru exclusiv Agxecutive să aducem valoare adăugată agriculturii. Chiar dacă nu suntem un ameliorator, ne dorim să devenim un jucător important şi valoros pe piața de seminţe din România”.

Hibrizi cu genetică revoluționară, care vor surprinde piața agricolă

Semences de France face parte din grupul cooperatist InVivo, care reunește mai mult de 200 de cooperative agricole, cu peste 10.000 de salariaţi, din care 60% sunt în afara Franţei. Grupul are patru activităţi principale, cea agricolă fiind cea mai importantă. „În urmă cu şase luni, partea agricolă a grupului InVivo a fost rebranduită sub numele Bioline, pentru a integra produsele de la sămânţă până la consumatorul final, cu misiunea fermă de a conserva mediul. Cea de-a doua activitate este legată de furaje pentru animale, urmată de distribuţia de accesorii şi bricolaj pentru grădinărit în cele 1.000 de magazine proprii, iar în urmă cu doi ani a fost lansată cea de a patra activitate, distribuția de vinuri. Astăzi, InVivo este prezentă în peste 40 de țări, ceea ce demonstrează că suntem un grup mare, cu o prezență substanțială. Cifra de afaceri ajunge la circa șase miliarde de euro”, a punctat Olivier Crabos.

Semences de France are 150 de angajați şi o cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro, fiind cea mai mare companie de material semincer din Franţa. „Avem 30 de specialiști pe culturi furajere, 20 pe cereale păioase și 40 pe restul culturilor hibride de câmp. Expertiza noastră este marcată de două modele de business. Primul vizează cerealele păioase, acesta fiind un model de prestări servicii pentru cooperativele agricole membre, iar cel de-al doilea, pentru culturile furajere şi hibride, reprezintă un model clasic al firmelor furnizoare de semințe bazat pe comercializare și profit. Trebuie să precizez că noi facem distribuție, nu cercetare. Prin urmare, am încheiat acorduri strategice cu mai mulți producători de semințe pe teritoriul francez care ne dau genetica lor. Pentru alte țări, discutăm cu fiecare în parte pentru extinderea acordului”, a explicat directorul Semences de France. Olivier Crabos a ținut să menționeze că în România vor fi comercializați hibrizi promițători care, cu siguranță, vor surprinde piața agricolă cu o genetică revoluționară. „La porumb, venim cu hibrizi productivi rustici toleranți la stresul de cultură, din grupele de maturitate FAO 300 – FAO 400. Avem origini genetice diferite, din Germania, Franța, Austria și SUA, iar tot ceea ce propunem agricultorilor pentru primăvara 2019 sunt varietăți testate și certificate în România. La cultura de floarea-soarelui, suntem interesați de segmentele Clearfield, Clearfield Plus, dar și de hibrizi cu rezistență la erbicidele sulfonilureice, iar genetica vine din Franța și Austria. Pentru sorg, avem parteneriate cu Franța și Ungaria, iar pentru soia, cu firme din Argentina și Italia. La rapiță, aducem genetică din Franța și Polonia, la grâu, orz și cereale păioase, din Franța și Germania, iar pentru mazăre genetica vine tot din Franța”, a specificat specialistul companiei Semences de France.

Articol publicat în Revista Fermierului, 15-30 septembrie 2018

Publicat în Cultura mare
Joi, 05 Iulie 2018 11:41

Ambiția l-a făcut om mare

George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croația și Serbia al CNH Industrial, este un pasionat de agricultură care spune, fără falsă modestie, că a reușit în viață. Parcurgând interviul de față, veți constata și dumneavoastră că are de ce să fie mândru românul nostru din Târgoviște. De formație inginer zootehnist, George Stanson a absolvit, în 1993, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București și, de 25 de ani, bate lumea-n lung și-n lat, lucrând aproape în toate zonele Globului. Sunt de apreciat entuziasmul cu care vorbește despre domeniul profesional și faptul că în jurul lui subalternii zâmbesc și par că nu sunt atinși de stresul lucrului într-o mare corporație. Chiar dacă am dorit să-l cunoaștem, mai întâi, pe omul George Stanson, discuția noastră a pornit cu agricultura.

 

Despre loialitate și idei preluate din ferme

Reporter: În domeniul tehnicii, al tehnologiilor agricole, tendința la nivel mondial este una galopantă, noutățile apar în ritm alert. Acum, când ne urcăm într-un tractor sau într-o combină, parcă zici că suntem într-un avion ori într-o navă spațială.

George Stanson: Din motive complet obiective, toţi lucrează permanent să țină pasul cu evoluția Planetei. Niciun producător mondial de utilaje agricole nu produce și nu inovează dedicat pentru piața românească sau germană, sau franceză, sau americană. Și pentru că vorbim de inovații, mi-am amintit ceva. Să știți că noi, cei de la CNHI, preluăm din teren idei care sunt geniale. Cel mai recent exemplu: undeva în județul Galați, un fermier care exploatează o suprafață relativ mică a sudat niște chestii pe un tractor de 30-40 de ani cu care distruge tulpina de la floare în aşa fel încât să protejeze cauciucurile tractorului. Este atât de simplu, nu s-a gândit niciun greu al corporațiilor mondiale, nici măcar noi nu ne-am gândit să facem chestia asta. Este o bară pe care a luat-o de pe un disc sau un combinator care-i zăcea în curte din anul 1975, ruginit, a tăiat-o cu flexul, a pus-o în faţă și a făcut o chestie puţin flexibilă acolo, în aşa fel încât fiecare bucată de tulpină de floarea-soarelui, în momentul în care intră la prelucrarea pământului după recoltat, să fie ruptă în fața roții. Floarea-soarelui este cel mai mare distrugător de cauciucuri din agricultură. Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât am preluat-o, am pus-o într-o formă relativ tehnologică pentru oamenii noştri și lucrăm la proiectul ăsta, să oferim ca opțiune, pe viitor, celor care fac foarte multă floare. Americanii nu produc floarea-soarelui. România și Bulgaria sunt numărul 1 și numărul 2 în floarea-soarelui în Comunitatea Europeană. Pentru noi, este o mare problemă. Pentru mulți fermieri din lumea aceasta, nu există, pentru că ei nu știu ce e aia floarea-soarelui decât din prisma folosirii uleiului. De asta spun, ne adaptăm. Și în momentul în care găsim idei de felul ăsta, iar pentru mine este o mândrie că găsești un inovator în mijlocul pustiului undeva, care gândește o chestie din asta, mi se pare absolut onorant. Deci, avem capacitatea de a prelua idei, oricât de nebunești ar putea părea din punctul de vedere al designului, care produc sisteme, le preluăm, noi, echipele de suport din regiuni, și le ducem pe masa inovatorilor. Însă durează, până să iasă pe piață o inovație.

Reporter: În România, aveți în grijă marca americană Case IH, reprezentată de Titan Machinery. În afară de John Deere, mai avem ceva de sorginte americană aici, la noi în țară?

George Stanson: Nu. Atât. Restul sunt de producție europeană și acolo depinde foarte mult cât de global gândești. Producătorii europeni gândesc eminamente pentru fermierul european, penetrează foarte greu alte piețe, respectiv Statele Unite ale Americii, unde, să fim serioși, există state în care 95% dintre fermieri folosesc un producător, două state laterale – către stânga, către dreapta, către est sau către vest – folosesc competitorul celălalt. Și asta, din cauza faptului că se transmite din generație în generație, oamenii ăia lucrează cu aceste utilaje agricole de o sută de ani, de 50 de ani sau de când sunt în farming. Foarte mulți dintre ei sunt la a patra sau la a cincea generație de fermieri, pe acelaşi pământ, motiv pentru care relația de fidelitate s-a creat într-o perioadă extrem de lungă. Există chiar o glumă care circula pe vremea când dezvoltam în emisfera de sud mai multe țări: un fermier hâtru, care din nefericire a murit – avea vreo 80 de ani – a pus în testament către băiatul său că „dacă, cumva, cumperi altceva decât ce ai avut în curte până acum – respectiv Case IH sau John Deere, ca să fiu concret – mă întorc din mormânt și s-ar putea să avem o problemă amândoi”. Astea sunt aspecte de glumă, dar în ceea ce privește fidelitatea, ea se construiește pe parcursul foarte multor ani. Titan Machinery este cel mai mare dealer al nostru la nivel mondial, este o firmă care din utilaje agricole are o cifră de afaceri de 2,2 miliarde de dolari americani. Nu poți să ajungi la nivelul acesta de cifră de afaceri vânzând numai utilaje agricole. Dacă aveai și input-uri – ok, există foarte multe conglomerate industriale care vând semințe, fertilizanți, chimicale, utilaje agricole și aşa mai departe. Dar nu, ei vând doar utilaje agricole și atât. Deci au ajuns la nivelul acesta de fidelizare datorită faptului că la 500 de metri mai jos de sediul central din North Dakota – Titan Machinery, este cel mai mare dealer de John Deere din lume. Și ca să poată ține pasul cu el, a trebuit să se unească și au avut un deziderat foarte simplu: au vrut ca acei 35-38 de clienți pe care-i aveau la început să aibă un mecanic care să doarmă sub combina de recoltat pe perioada de recoltare, să nu se miște de lângă ea. Nu mai poți să faci lucrul ăsta în momentul în care vinzi 4.000-5.000 de combine! Dar aspectul de fidelizare aşa se creează. Și noi, astăzi, lucrăm la restrângerea sistematică a zonei de acțiune a mecanicilor și am vrea ca într-un viitor extrem de apropiat să nu se deplaseze mai mult de 75, maximum 100 km.

 

Cum să scoți bani din piatră seacă

Reporter: Cum vedeți agricultura românească, astăzi?

George Stanson: Coloana vertebrală a agriculturii unei țări constă în oamenii care se dezvoltă. Și când spui „te dezvolţi”, nu înseamnă să ajungi de la 40.000 de hectare la 50.000 de hectare. Că tu, dacă ai ajuns la 40.000 de hectare, ţi-ai învățat lecția. Cu siguranță, ți-ai învățat lecția, altfel nu poţi administra 40.000 de hectare. Este mai greu pentru cel care a administrat 150 de hectare și acum trebuie să se adapteze la 500 de hectare. Asocierea, de care observ că românii se cam feresc, este calea succesului, iar cooperativa te va ajuta, mai devreme sau mai târziu. Cunosc foarte bine, pentru că am trăit jumătate din viață în emisfera de sud. În Noua Zeelandă, s-a creat compania care dă prețul exact al laptelui la nivel mondial - Fonterra. Îi cunosc bine pe acționarii inițiali, patru fermieri care nu au fost mulțumiți de prețul oferit de procesatori s-au unit și, treptat, li s-au alăturat și alți fermieri. Oamenii de la Fonterra nu s-au gândit ce or să ajungă ei într-o zi, că vor controla China, că vor controla India, Pakistan, și Europa, în ceea ce privește prețul laptelui. Ei doar au vrut să-și facă un teren mai bun de business, în aşa fel încât să producă atât de mult cât pot de pe pământul pe care-l au. Asta a fost, la început, inițiativa lor. Astăzi, Fonterra are peste 70.000 de acționari, crescători de vaci, și „dă ora exactă” pentru prețul laptelui la nivel mondial.

Noua Zeelandă are vreo 4,7 milioane de locuitori, iar vreo 75% din PIB vine din agricultură. Este o națiune care nu are și trebuie să găsească soluții. Noi, din nefericire, avem foarte multe, însă fie ne batem joc de ele, fie le vindem pe nimic, fie nu le folosim la maxima capacitate. Un singur exemplu extrem de scurt, pentru că este foarte, foarte elocvent: în anii ’90, la mijlocul Insulei de Sud din Noua Zeelandă, erau 200.000 de hectare de pământ bătute de vânt. De ce? Pentru că oamenilor le-a fost frig acum 150 de ani și a trebuit să-și facă case, și au tăiat toată perdeaua naturală. S-au băgat cu toporul pe ea, au făcut case, au pus-o pe foc și, după aia, și-au dat seama că nu mai pot crește nimic acolo; nici porumb, nici iarbă, nici grâu, nimic, din cauza faptului că cele două coaste, vânturile puternice și curenții puternici spulberau absolut tot. Primul ministru, o femeie, Helen Clark, care a deținut cinci mandate (1999-2008), pentru că a făcut niște lucruri deștepte, a luat doi absolvenți de facultate, le-a pus proiectul în faţă și le-a spus: trebuie să veniți cu idei în 6 luni cu privire la acele 200.000 de hectare, că e păcat să le bată vântul și să creștem piatră pe ele, că nu cumpără nimeni piatra. Unii a venit cu niște eoliene, unii au venit cu copaci – paulownia – din care faci peleţi, centrale termice și aşa mai departe, însă unul a zis: cel mai simplu este să facem iarbă și să mulgem vaca pe iarba aia. Întrebarea ei logică a fost: unde o găsim? La 100 km nord și 100 km sud, avem teren fertil, plătiți dumneavoastră, guvernul, să cărăm pământul arabil. Și au cărat pământ pe banii guvernului. Hectarul de pământ de piatră costa un dolar, iar în momentul în care s-a transformat în „vacă de lapte”, s-a vândut cu 10 dolari. La ora actuală, suprafața asta despre care vorbesc, la care au adăugat perdele naturale laterale, este printre cele mai productive zone pentru vaca de lapte, acolo unde acum 30 de ani era piatră.

 

Din emisfera sudică, înapoi în Balcani

Reporter: Totuși, haideți să aflăm și cine-i George Stanson, de unde a pornit în lumea largă. Când și unde v-ați născut?

George Stanson: În România, în județul Dâmbovița, la Târgoviște, în 1968 m-am născut. Am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Mi-am dorit să nu părăsesc niciodată agricultura. În 1993, am terminat Facultatea de Zootehnie. Am practicat foarte puţin în Noua Zeelandă zootehnia concretă, deoarece am fost absorbit de caracterul acesta global de business și am avut șansa să fiu șlefuit de către două nații extrem de puternice în domeniul agricol, respectiv Danemarca și Noua Zeelandă. Am apucat perioada în care au dispărut condicile de prezență de la cursuri. La final, după ce licența a fost definitivată, un grup de investitori și de politicieni danezi a venit în institut și așa am luat-o pe calea unui program de educație, am plecat la un master în Danemarca.

Reporter: Cum ați ajuns, totuși, la Facultatea de Zootehnie?

George Stanson: Datorită tatălui meu, care a fost un om deschis la minte și avea o vorbă extrem de sănătoasă: „De mâncare, n-o să ne săturăm niciodată”.

Am trăit într-o familie de clasă medie. Părinții mei au fost muncitori. Am prășit ceva porumb pe la bunici, dar nu-mi făcea foarte mare plăcere cu sapa în mână, de dimineața până seara în câmp. Aveam câteva tangențe cu agricultura, respectiv bunicii, atât din partea mamei, cât și din partea tatălui, nu se puteau numi fermieri, dar fiind crescuți la țară, vaca era în curte, oaia, gâsca și, probabil, hectarul de porumb. Tatăl meu m-a îndreptat către USAMVB, el ar fi vrut să devin medic veterinar, dar probabil că n-am avut ce-mi trebuie la vremea respectivă, din nefericire pentru el, dar nu regret nimic. Am avut parte de un sistem educațional sănătos, de niște profesori „monştri sacri” ai agriculturii românești, am avut șansa să învăț de la ei. La vremea respectivă, români fiind, erau invitați la tot felul de conferințe internaționale, în care aveau un mare cuvânt de spus. Aveam tehnicieni foarte buni, agronomi foarte buni, horticultori foarte buni. Am absolvit facultatea și am continuat cu masterul în Danemarca, la Universitatea Holstebro, care nu avea decât un singur țel - să pregătească oameni pentru dezvoltare de afaceri, în viitor, pentru ei.

Reporter: Ați dat examen?

George Stanson: A existat un test psihometric, la vremea respectivă nu știam nici măcar cum se pronunță „psihometrie”, d-apăi să mai dai și un test psihometric, cu foarte multe întrebări haioase care-ți căutau curajul, îți căutau puterea de adaptare, puterea de socializare, nu avea nicio treabă cu aspecte de cunoștințe tehnice în domeniul fiecăruia. A fost un test psihometric, după aceea am fost și am dat testul de limbă la British Council și abia la sfârșit ne-au întrebat cum arată ugerul la vacă și ce-i place să mănânce – în cazul nostru. Pe agronomi i-a întrebat despre cum e treaba cu grâul și porumbul, dar doar la final. Trei absolvenți români am fost selectați. Ne-au învățat acolo chestii pe care noi nu le învățaserăm în școală. De exemplu, nu învățai în școala din România cum să stai în fața unui client supărat pe tine. Am învățat foarte multe lucruri. După care, a existat un draft la sfârşit, exact ca în Campionatul Mondial de Baschet, în care toţi oamenii de sorginte est-europeană care eram la cursul respectiv – şi nu au fost numai români, au fost iugoslavi, nu se despărțise încă Iugoslavia, cehi, slovaci, câțiva din Ungaria, foarte mulți, din țările asiatice ale Uniunii Sovietice – Tadjikistan, Uzbekistan și din țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania – datorită faptului că oamenii respectivi, cei care au investit în programul nostru, aveau de gând să-și dezvolte afacerile în zonele respective și nu făceau acest lucru până nu-și creșteau oamenii care or să aibă grijă de afacere. Ăsta a fost principiul pe baza căruia eu am evoluat. După care, am fost contactat de Numărul 1 mondial în comerțul cu semințe mici – trifoi, lucernă. Neavând businessuri într-o piață care se deschidea, aveau nevoie de oameni vorbitori ai limbilor din piețele respective. Este foarte greu în zona Balcanilor.

Reporter: Așadar, primul job de-adevăratelea a fost la această firmă de semințe din Danemarca. Ați vândut în România?

George Stanson: Iniţial, în România, dar foarte puţin. După care, am fost ucenicul unui om care m-a implicat foarte mult în piața scandinavă, din Danemarca până sus, în Finlanda, cu ceva influențe și în Islanda. Șansa vieții mele a fost să le reprezint produsele în Emisfera de Sud, și acolo am plecat și nu m-am mai întors 17 ani deloc.

Reporter: În Noua Zeelandă.

George Stanson: Exact. Am căpătat cetățenie într-un timp foarte scurt, erau foarte puțini români la vremea respectivă în Noua Zeelandă. Când am ajuns acolo, dat fiind faptul că aveam un copil, m-am gândit la viitorul lui, să nu fie în niciun fel frustrat de faptul că are un nume est-european sau chinez, sau arab. A durat 48 de ore să-mi schimb numele de familie, am făcut-o online și mi-am primit pașapoartele prin poștă. Nu s-a pus problema să mă duc să-mi dau amprentele, datorită faptului că autoritățile din Noua Zeelandă te verifică din secunda în care ai aterizat, văd dacă plătești taxe, îți controlează nivelul de implicare în societate, orice ai făcut negativ ei știu, motiv pentru care am primit pașaportul într-un interval de trei ani. Astăzi, dacă emigrezi în Emisfera de Sud, probabil că-ți trebuie 15 ani să-ți iei un pașaport, deoarece numărul de emigranți a crescut, e un aflux imens de chinezi.

Reporter: Ați ajuns în Noua Zeelandă împreună cu soția și copilul.

George Stanson: Exact. Fetița mea s-a născut în anul 2000, a crescut acolo, în Noua Zeelandă, pleacă la facultate în toamna asta, am emoții mari. Din nefericire, n-a vrut s-o ia pe calea mea, ci vrea să facă diplomație, probabil că o să-i vând câteva ponturi cândva, dar o să facă diplomație la Eastern University, în UK. Revenind la cariera mea, am dezvoltat cât am dezvoltat acolo, după care am avut și Japonia, am avut Africa de Sud, am avut Australia, care mi-a mâncat foarte mult din timp, am plecat pe o piață în care nu aveam niciun pic de reprezentare și am ajuns la 18% cotă de piață în aproximativ nouă ani. E foarte greu, din cauză că sunt anotimpurile inversate. Eu, când spuneam că plantăm porumbul în martie, ei ziceau „stai aşa, că e septembrie!”. Adică, trebuie să-ți dai seama unde ești. Era foarte greu să te adaptezi. După care, am avut al doilea tren al vieții, în care m‑am urcat pentru ultimii zece ani. Afirm cu mândrie că eu nu am aplicat activ la niciun job, din momentul în care am absolvit facultatea. Nu am aplicat activ, adică nu am fost în situația în care să am pe CV 25 de companii într-un interval de 25 de ani.

Reporter: Îmi place asta cu „n-am aplicat activ”. Se caută cei care schimbă mai des locul de muncă sau cei care sunt mai stabili?

George Stanson: E o linie foarte fină în răspuns. Depinde de ceea ce-ți dorești. Eu, personal, în momentul în care găsesc un tânăr de 30 de ani care a avut zece joburi, ceva, probabil, nu a mers așa cum trebuie. Poate că n-a fost ajutat, poate n-a avut susținerea necesară sau sprijinul de care a avut nevoie. Pe de altă parte, este foarte greu să te integrezi într-o companie în care să reziști, o companie care, apropo, are 75.000 de oameni pe ștatul de plată. În fiecare zi, 75.000 de oameni la nivel mondial primesc salarii de la compania pentru care lucrez eu.

Reporter: Ați spus „al doilea tren al vieţii, pe care nu l-aţi ratat”. Sunteţi în el de câţi ani?

George Stanson: Din 2008, de zece ani. În toamna anului 2008, în noiembrie, am fost contactat de către un headhunter care vorbea în numele corporației. Din nefericire pentru el, și-a luat câteva înjurături neaoșe, pentru că m-a trezit la 3 dimineața, fără să facă calculul de diferență de fus orar, și am fost extrem de vehement cu el – ca să vorbesc diplomatic – , după care și-a prezentat scuzele și, după șase luni de negocieri, în condițiile în care mi-a fost foarte greu să-mi conving familia să ne întoarcem în România, pentru mine a fost o dorință imensă, am acceptat jobul și am revenit aici, în țară. A fost destul de greu, aveam grupul de prieteni, fetița era la școală, era foarte greu să o dezrădăcinezi. Dar, datorită faptului că mi-am dorit foarte mult să fac ceva cu experiența mea acolo unde m-am născut, am acceptat. Și nu regret nici în secunda de faţă. Ca o glumă, șeful nostru suprem la nivel mondial, pe care-l consider al doilea mentor al meu în viață, Andreas Klauser, m-a întrebat în taxi la vremea respectivă: ce faci, după 6 luni, după ce te-am zburat la business class cu familia, te duci înapoi acasă, la tine acolo? Și i-am zis: urmărește-mă. Și cred că este mândru de faptul că după zece ani am trecut prin foarte, foarte multe furci caudine, nu este ușor să lucrezi în Balcani, din cauza vitezei și agresivității pieței, concurența este din ce în ce mai bună, noi trebuie să fim din ce în ce mai buni, nu putem să pierdem absolut niciun tren, încercăm să fim echidistanți și să lucrăm la fel de serios cu absolut orice fel de categorie de fermier, pentru că numai acesta este viitorul. Am venit inițial pentru trei ani și probabil că n-o să mai plec foarte curând de aici, datorită faptului că-mi place foarte mult spiritul românesc de business.

 

Și în agricultura românească trebuie să apară contractorii

Reporter: Sunt diferențe sau asemănări între fermierii români și cei din celelalte țări de care vă ocupați, Bulgaria, Croația, Serbia?

George Stanson: Răspunsul este foarte simplu: cantitatea de „ego” în Balcani este la fel peste tot. Când vorbești de ego și de aspecte de personalitate ale fermierului român, bulgar, sârb sau croat, sunt aproximativ egale. Nivelul de dezvoltare al României, care administrează nouă milioane de hectare de pământ arabil, sau al Bulgariei, la 4,5 milioane, sau al Voivodinei, în Serbia, care este o mână de oameni, dar cumpără 100 de tractoare pe an, este complet diferit. Dar în ceea ce privește accesarea know-how-ului și evoluția într-un timp foarte scurt, toţi au făcut niște pași imenși, într-o perioadă de 25-30 de ani.

Reporter: În România, avem meteahna asta, ne lovim de mentalități când e vorba de cooperative, de unire.  Acum, în Anul Centenar al Marii Uniri, poate că ar trebui să vedem mai multă unitate între fermieri. De ce crezi că nu suntem uniți, că fermierii nu au cooperative, că nu se constituie grupuri care să lucreze împreună, să ajungem și noi să dăm ora exactă în lume în ceea ce privește grâul, așa cum e cooperativa pe lapte din Noua Zeelandă, pe care ați dat-o exemplu?

George Stanson: Din nefericire, este extrem de adevărat ceea ce ați spus. Cred că unul dintre aspecte, privind dintr-un unghi de glumă, este că foarte puțini români acceptă ca șeful să fie vecin. Din nefericire. Dar aici iarăși vorbim de ego. Pe de altă parte, probabil că pârghiile politice nu sunt destul de complexe și de atrăgătoare, poate că nu există strategii agricole, economice. În momentul în care ai capacitatea de negociere globală, se schimbă cu totul datele problemei. Începi să ai un cuvânt de spus. Indiferent cât de mare ești, la nivel mondial nu poți să fii la fel de mare ca domnul Kuzneţov din Ucraina, care administrează 800.000 de hectare, pentru că nu există în România un fermier de talia lui. Există țări cu suprafețe de agricultură foarte mici, în care fermierul își elimină astfel de probleme de mecanizare din program. Investește mult mai mult în familie, ca timp liber, investește mult mai mult în hobby-urile pe care le are, datorită faptului că se creează un contractor foarte puternic în zonă, care bagă în fiecare an un milion de euro în utilaje agricole și care ți-a promis că pe data de 17 iunie la ora 9 dimineața vine să-ți recolteze grâul. Și vine pe 17 iunie la 9 dimineața, nu peste două săptămâni. În felul ăsta, îți relaxezi cumva și viața socială, pentru că fermierii, cel puţin crescătorul de vacă de lapte, e, probabil, cel mai oropsit, 24 din 24 este slugă. Trebuie să găsești soluţii. Ele există. Nu spun că, deocamdată, fermierul român este gata să accepte contractorii, dar sunt o tagmă în agricultura mondială care balansează foarte bine ecosistemul agriculturii.

 

Maxim de performanță aduce doar plăcerea

Reporter: La final, pe scurt, care ar fi, dacă vă uitați în urmă, regretul cel mai mare?

George Stanson: Nu am absolut niciun regret referitor la ce am făcut în viață. Tot ceea ce am făcut mi-am dorit și nu regret nicio secundă nimic. Nu regret că am plecat și am stat departe de țară, pentru că dacă n-aș fi plecat din țară, probabil că n-aș fi fost omul de astăzi. Mie, când am redescoperit România după atâția ani, mi s-a părut extrem de frumoasă!

Reporter: Sunteți mai tot timpul pe drumuri, răspundeți de atâtea țări, plecați mult de acasă, cum vă descurcați cu familia? Soția vă înțelege?

George Stanson: Din păcate, la un moment dat nu prea m-a mai înţeles… dar viața merge înainte. Trebuie să plătești un anumit preț când ești pasionat de ceea ce faci. În momentul în care stabilești un nivel de viață la care vrei să fii constant, trebuie să mai faci și sacrificii, iar sacrificiul meu a fost că sunt de aproape 25 de ani aproape tot timpul pe drum. Dar o fac cu plăcere, iar părerea mea este că cine nu practică o meserie cu plăcere n‑o să cunoască niciodată maximul de performanță.

Reporter: Care e cea mai mare bucurie a dumneavoastră, în afara muncii?

George Stanson: În primul rând, că fii-mea merge la facultate la toamnă. Şi în al doilea rând, faptul că începem să ne aliniem ca un mare jucător pe piața românească, lucru care nu se întâmpla acum zece ani, investim permanent, avem un colaborator extrem de cooperant, Titan Machinery România. Cea mai mare bucurie, pe lângă aspectele legate de familie, ar fi faptul că am crescut în ultimii cinci ani constant și mi-aș dori să o facem și în următorii cinci ani. Îmi doresc să facem pași sănătoși, să ajungem să luăm motorul de la Titan Machinery din America și să reușim într-o zi să culcăm un mecanic nu lângă o combină, dar lângă cinci măcar, să doarmă în mașină acolo, lângă utilaj, în aşa fel încât să poată interveni într-un sfert de oră. Acolo aș vrea să ajungem într-o zi.

 

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iulie 2018

Publicat în Interviu
Miercuri, 27 Iunie 2018 11:17

Lecție de agricultură cu Lucian Buzdugan

L-am întâlnit pe președintele Consiliului de Administrație al Agricost Insula Mare a Brăilei la evenimentul de lansare a companiei FMC Agro Operational România, pe la început de februarie. În vervă și cu poftă de a vorbi despre câmp, dr. ing. Lucian Buzdugan și-a rupt mai bine de o oră pentru interviul de față. A făcut-o cu plăcere, ca de fiecare dată când este abordat la o discuție despre agricultură. Experiența, studiul continuu și mai ales pasiunea duc la rezultate performante, iar orice discuție cu Lucian Buzdugan devine o veritabilă lecție de agricultură.

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, cum arată câmpurile din Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Ești prima care mă întreabă de acest lucru, iar asta mă bucură. Noi am parcurs o etapă atipică, de iarnă foarte blândă, cu care nu prea suntem obișnuiți noi, românii, şi, sigur, o iarnă pe care alte țări din zona oceanică, începând cu Franța, Belgia, Olanda o au (așa blândă, n.r.). Iată că Dumnezeu ne încearcă şi pe noi. Câmpul arată bine acum, însă pot apărea probleme dacă temperaturile scad cu amplitudini mari. De ce?  Pentru că, de exemplu, de la 6-7 grade cu plus, cât se înregistrau ziua în februarie, o scădere la minus 15º le-ar fi dus undeva la o amplitudine de  minus 22º. Plantele suportă greu treaba asta, fie ele de grâu, de orz, dar mai cu seamă de rapiţă. Speranța mea era ca temperatura măcar noaptea să fi fost de minus 2º, chiar dacă ziua era de plus 6-7º, şi s-o fi ținut așa până în martie, când să zicem că nu ne vine, cum ne vine de fiecare dată câte o ninsoare, câte o înzăpezire chiar, un puseu de scurtă durată, şi în felul ăsta am ieșit în primăvară cu culturile pe care chiar le aveam bine.

Reporter: Grâul în ce stadiu este?

Lucian Buzdugan: De foarte bine înfrățit. Şi cel care a fost neînfrățit a avut posibilitatea, ocazia să înfrățească. Dar trebuie să tragem şi un semnal de alarmă: că atunci când avem astfel de condiţii, bolile sunt la ele acasă şi evoluează foarte rapid. Cine nu este atent, foarte ușor, poate pierde producția. De exemplu, să nu stăm cu gândul că e iarnă şi că trebuie să așteptăm, ci trebuie să mergem zilnic în câmp, să verificăm starea culturii din punct de vedere fitosanitar.

Reporter: La ce vă așteptați? Ați spus că acum verificați starea culturilor şi că bolile sunt un pericol.

Lucian Buzdugan: Atenția noastră e îndreptată spre rapiţă. Noi am avut rapiţă semănată la irigat şi rapiţă semănată la neirigat. Cea semănată la neirigat a răsărit după o ploaie de la sfârșitul lunii octombrie 2017. Am fost foarte interesați ca, la colet, aceste tinere plante care au răsărit alături de câteva care găsiseră puțină umiditate şi au pornit în vegetaţie, aceste tinere plante să ajungă la grosimea măcar de 6 mm, în februarie. Spre bucuria noastră, aveau 6 mm, dar ulterior, cu temperaturile de peste 6º constant în sol şi în aer, a evoluat un dăunător, cel mai periculos, de fapt, pentru rapiţă: este vorba de o gărgăriță - Ceutorhynchus quadridens. Această gărgăriță poate duce la pierderi de producție între 30 și 40%, chiar 50%. Adică, poți ajunge la un moment dat când toate plantele să fie atacate. Pentru că gărgărița este activă, la 6º Celsius începe să miște, iar la 9º atacă în mod constant. Şi noi stăm liniștiți, că lasă, că e cam rece afară, nu cred, uite ce frumos este. Şi, atunci, ce trebuie să facem? Să punem vase galbene, așa-zise capcane, așa încât vom putea determina care este densitatea atacului. Trebuie să se colecteze într-un singur vas în jur de 20-30 într-o zi, ca în momentul ăla să se dea drumul la tratament. Altfel, trebuie să repeți tratamentul şi e păcat. V-am dat un exemplu, la rapiţă. Să continui şi cu celelalte culturi. Trebuie observat că toate frunzele acestea care s-au îngălbenit, pe care le vedem pe câmp, la ora asta pe ele există o rezervă de boli, care așteaptă să migreze de pe aceste frunze care oricum sunt moarte, care nu vor contribui cu nimic la plantele viitoare, deci să știm că avem infecția acolo şi că ea foarte ușor va migra în sus. Sigur, nu recomand un tratament pe aceste frunze care vor muri, pentru că nu rezolvăm treaba. Ci trebuie să așteptăm să înceapă să crească, şi la grâu, şi la orz, şi când apar primele infecții pe frunzele adevărate şi depășim primul internod şi ne îndreptăm către al doilea, să intervenim. Dar încă o dată, nu înălțimea plantei este importantă, ci gradul de infestare. Trebuie să intervenim cu un tratament, însă fiecare are tratamentul lui, știe exact cu ce.

Reporter: Care este structura culturilor din toamna lui 2017 în IMB?

Lucian Buzdugan: Avem în jur de 14.000 de hectare de grâu, 8.000 de hectare de orz şi 4.000 de hectare de rapiţă. Cu rapița, revenim după trei ani de oprire, am făcut o pauză şi sperăm, la nivelul acesta de suprafață, să putem asigura o rotație așa cum ne-o dorim, măcar la patru-cinci ani să revenim pe aceeași solă. Pentru că, din cauza forțării, mai cu seamă în zona noastră neirigată, neavând alte culturi pe care să le rotim în afară de grâu, orz şi floarea-soarelui, o boală, sclerotinia, ne-a infestat câmpul. Sclerotinia nu poate fi combătută direct cu niciun fel de produs, ci la ora asta sunt soiuri rezistente şi produse care încearcă să combată. Dar sclerotinia nu poate fi combătută, şi atunci această boală a făcut ca rapiţa să arate foarte frumos, să evolueze foarte frumos, cine vedea spunea că fac sigur cinci tone la hectar, dar din cauză că în momentul când trebuia să umple boabele era ruptă legătura între rădăcină şi tulpină de către această zonă sclerotizată, boabele rămâneau mici. În loc ca 1.000 de boabe să aibă 5 grame, aveau 3 – 3,5 grame. De aici pierdeam o tonă, o tonă și jumătate de producție. Ceea ce mă situa într-o zonă a neperformanţei: la 3.500-3.600, la costurile din Insula Mare noi suntem nerentabili la rapiţă.

Reporter: În această primăvară, ce culturi semănați?

Lucian Buzdugan: Floarea-soarelui, o suprafaţă însemnată şi la irigat, şi la neirigat. În jur de 10.000 de hectare de porumb, vreo 2.800 de hectare de mazăre şi vreo 8.000-9.000 de hectare de soia.

 

Agricultura e business, nu joacă

Reporter: Dumneavoastră, domnule Buzdugan, cum alegeţi sămânţa pe care o puneți în pământ, în funcție de ce caracteristici alegeți soiul, hibridul?

Lucian Buzdugan: Răspunsul meu categoric este: îl aleg pe cel mai performant. Eu fac business, nu mă joc. Sigur, cultivăm grâu numai românesc. Dar orz, numai străin. Hibrizi de porumb numai străini şi hibrizi sau soiuri de soia românești. Noi testăm, nu introducem nimic în câmp decât după o testare de trei ani şi care e cel mai bun pe ăla îl folosim. Dar eu cred că nici nu merită să discutăm foarte mult. Dacă ar fi hibrizi de porumb competitivi sau comparabili în România cu hibrizii de la firmele consacrate, i-aș folosi. Dar nimic nu introduc netestat. Nimic.

Reporter: Ce urmăriţi? Ce caracteristici de la o sămânţă vă interesează? Ce vă aduce această performanță pe care o vedem an de an în Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Foarte bună întrebarea. Există niște elemente de producţie. Fiecare cultură are elementul de producţie. Grâul, de pildă, pe care-l cunoaște toată lumea, are câteva elemente de producţie, şi anume: în primul rând, trebuie să ai un număr de spice la metru pătrat sau la hectar. Spicele acestea le fac planta principală şi fraţii. Dacă pui normă redusă de sămânţă, ca să ai un spaţiu de nutriţie mai bun decât avem, atunci sigur că te interesează ca fraţii care se dezvoltă să fie fertili, nu să crească ca o buruiană şi după aia să moară. În felul ăsta, se comportă ca un parazit: a mâncat din mâncarea plantei-mamă şi a murit. E o investiţie zadarnică. Deci, eu trebuie să fac ca aceşti fraţi să facă spic. După aceea, vreau ca spicul meu să fie cât mai mare, şi anume să aibă cât mai multe spiculeţe. De asemenea, vreau ca în spiculeţul de grâu, alea care sunt lateral, să fie cât mai multe boabe, de la un bob până la 5, chiar 6-7 boabe, dacă s-ar putea. Dar, de regulă, avem una-două, un spiculeţ sau două cu trei şi nu facem decât vreo 25 de boabe pe spic, în timp ce 30 de boabe pe spic înseamnă o tonă în plus. Pentru că fiecare bob în plus la un spic, la o densitate de 700 de spice, înseamnă o tonă în plus. După aceea, boabele acestea trebuie să fie mari. Ca să fie mari, trebuie să crească, să aibă apă – că dacă-i secetă, ca să ia mâncare, mâncarea nu se ia din pământ pur şi simplu. În pământ, trebuie să fie soluția solului. Soluția solului se face apă plus sol sau apă plus elemente nutritive, pe care planta le poate vehicula, le poate lua. Dar trebuie să ai o frunză curată, pentru că bucătăria – acolo se transformă aceste elemente anorganice, pe care le ia din sol, azot, fosfor, potasiu, sub formă ionică, acolo se transformă în materie organică, respectiv amidon, aminoacizi  sau tot ce are planta. Prin urmare, trebuie să ai şi frunza curată. De asemenea, trebuie să ai numărul de spice. Degeaba, pe metru pătrat, în loc să ai 700 de spice cu un gram spicul, asta înseamnă 7 tone la hectar, dacă ai 600 de spice cu un gram spicul, înseamnă că ai doar 6 tone la hectar. Sau dacă ai 500, ai 5 tone la hectar. Şi atunci, în momentul când se formează fraţii – mă întorc puţin –, trebuie să vii să dai mâncare, să ştii când se formează fraţii, nu când vezi tu fraţii. Când se formează ei în primordie acolo, în intimitatea plantei pe care nici n-o vezi cu ochii, şi trebuie să ştii când. Ăsta e secretul specialistului. Că în rest, toată lumea ştie să facă agricultură şi fotbal. Revin: atunci trebuie să-i dai. Ai forţat să ai, îţi trebuie doi fraţi, trebuie să-i ai pe ăia doi. Dar ăia doi, ca să nu devină paraziţi, trebuie să aibă mâncare suficientă. Şi când faci asta? Când are loc înspicarea. Iar trebuie să dai mâncare. Noi, de exemplu, la grâu, facem trei fertilizări cu azot. Una cu fosfor şi trei cu azot. De ce? Pentru ca în momentele acestea critice, să-l obligăm să facă fraţi. Să iasă spicul! Spicul să fie mare, să aibă multe spiculeţe, spiculeţele să aibă multe boabe, iar boabele să fie grele. Toată chestiunea aceasta trebuie condusă, altfel nu ai rezultate remarcabile. Sigur, se face cu costuri, cu maşini speciale, cu oameni speciali.

Reporter: Da, dar aveți şi rezultate performante. Cheltuiala, investiția se amortizează.

Lucian Buzdugan: Se amortizează, dar să știi că uneori nu se amortizează, pentru că prețul mondial a căzut. Nimeni nu ține cont de treaba asta. În timp ce toate mașinile, toate îngrășămintele, tot ce cumpărăm noi e mai scump în fiecare an, în fiecare an prețul la cereale a scăzut. Asta e soarta oamenilor ăstora care lucrează în agricultură şi care sunt atât de stresați, pentru că stau un an de zile şi așteaptă să tragă linia, pentru că nu-i o linie programată. Că nu știi, până în ultima secundă, cu cât vinzi. Dacă pe celelalte le mai conduci, intervii – dar şi aici: vine o grindină, nu plouă, ai un vânt puternic, îţi culcă toată cultura şi așa mai departe. Deci, pe lângă aceste probleme, sunt şi cele care chiar nu pot fi controlate, cum e piața mondială.

Reporter: Tot vorbim de o bursă a cerealelor în România, o bursă a producției agricole...

Lucian Buzdugan: Bursa se face nu din dorință. Ea se face din necesitate şi din putință. Trebuie să fii mare. Acolo unde faci tu bursa, trebuie să se tranzacționeze. Prețul trebuie să se hotărască acolo. Nu-ţi vine cineva şi-ţi zice: azi e grâul atât, mâine atât. Nu. Între cerere şi ofertă este un joc pe care cineva-l stăpânește. Într-un an când este foarte mult grâu şi este o rezervă de grâu, sigur că prețul va scădea. Chiar dacă te-a costat pe tine mult. Dar asta e piața, oriunde în lume. Noi am vrut economie de piață, şi în loc de o economie din aia comandată, centralizată, sigur că o preferăm pe asta. Dar trebuie să fii foarte bun, trebuie să faci producții foarte mari, cu costuri foarte mici.

 

Teledetecția și aplicarea variabilă a îngrășămintelor, noi programe care se implementează în IMB

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, dacă ar fi să vă luaţi viaţa de la capăt, aţi mai face agricultură?

Lucian Buzdugan: Numai agricultură, nimic altceva. Sincer, nu mă văd făcând altceva. De altfel, tinerețea mi-am petrecut-o în câmp, alături de părinții mei, lucrând, muncă brută, în fiecare zi. Numai în zilele de sărbătoare nu mergeam la muncă. Şi acolo, în câmp, îmi doream, de exemplu, o mașină care să secere, că mă săturasem de secerat, acolo îmi doream o substanță care să omoare toate buruienile, să nu mai trebuiască să prășesc, deci acolo visam la tehnologia de care mă bucur astăzi. Ca să zic aşa, închei împlinit sub acest aspect.

Sigur, în agricultură sunt foarte multe lucruri de făcut. Spre exemplu, acum avem o preocupare deosebită în Insulă, care anul ăsta se realizează, şi anume, pe principiul noii agriculturi de precizie, să folosim teledetecția în determinarea problemelor care sunt în câmp. Vrem ca pe fiecare solă să ne uităm ca într-o oglindă, pentru că un fermier care are 200 de hectare, oricât de conștiincios ar fi, el nu poate să știe ce s-a întâmplat cu fiecare metru pătrat. În timp ce dacă ai o poză de sus şi ai oglinda în faţă, şi o ai în fiecare săptămână, cu această oglindă vei şti cum evoluează cultura ta, unde trebuie să intervii, cu precizie, nu peste tot, ci numai acolo unde e nevoie. Acolo dăm îngrășământ, acolo tratăm boala, acolo tratăm dăunătorul, acolo nu dăm.

De asemenea, tot anul ăsta implementăm aplicarea variabilă a îngrășămintelor. Ne-am făcut laboratorul, ne-am făcut hărțile, ne spune: aici avem substanță, aici n-avem. Aici mașina dă mai puțin, unde avem, cu ce doză dă, ca să-mi asigure necesarul meu de substanță fertilizantă în sol, element fertilizant, care să-mi asigure producția aia pe care mi-am scontat-o. Mergem mai departe, şi unde e mai puțin mărește doza, se deschide dispozitivul, mărește doza astfel încât tuturor plantelor să le asigur aceleași condiţii de a se manifesta cu producția maximă. Deci nu unde am mâncare să dau mai mult, pentru că planta cade, deoarece se dezvoltă prea puternic şi nu rezistă să stea în picioare și cade. Şi nu reușești să faci producție deloc. Iar unde nu are, face producția la cât are. Dar tu ai avut substanța şi ai dat-o unde nu trebuie. Acesta e programul anului 2018 în Insula Mare a Brăilei.

Interviu publicat în Revista Fermierului nr. 7 (159)/15-30 aprilie 2018

Publicat în Interviu

Producătorii agricoli români care vor să beneficieze de sprijinul cuplat în sectorul vegetal, aferent anului în curs, au obligaţia să depună până la 31 decembrie 2017 documentele specifice fiecărui tip de cultură în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare, a anunţat, vineri, 20 octombrie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Concret, sprijinul cuplat se acordă fermierilor activi care livrează către procesare sau consumă cu animalele înscrise în RNE anumite cantităţi de mazăre boabe şi fasole, precum şi pentru cei care livrează pentru industrializare tomate şi castraveţi.

Procesatorii care cultivă mazăre boabe şi/sau fasole boabe şi unităţile de industrializare care cultivă tomate trebuie să facă dovada procesării producţiei proprii, până la data de 1 noiembrie a anului de cerere.

De asemenea, sprijinul cuplat pentru legume cultivate în spaţii protejate, respectiv în sere, se acordă fermierilor activi pentru culturi de tomate, ardei, varză pentru consum în stare proaspătă şi pentru castraveţi pentru consum în stare proaspătă şi/sau destinaţi industrializării.

Sprijinul cuplat pentru culturile menţionate mai sus se acordă fermierilor activi care fac dovada comercializării următoarelor cantităţi minime anuale pe hectarul cultivat, în funcţie de legumele cultivate: 85 de tone la tomate pentru consum în stare proaspătă; 50 de tone la castraveţi pentru consum în stare proaspătă; 50 de tone la castraveţi destinaţi industrializării; 29 de tone la ardei pentru consum în stare proaspătă; 46 de tone la varză pentru consum în stare proaspătă.

Pentru legume cultivate în solare, sprijinul cuplat se acordă pentru tomate pentru consum în stare proaspătă (32 tone/ha), castraveţi pentru consum în stare proaspătă sau destinaţi industrializării (30 tone/ha), ardei pentru consum în stare proaspătă (16 tone/ha), varză (22 tone/ha) şi vinete ( 20 tone/ha) în stare proaspătă.

Potrivit sursei citate, unităţile de industrializare care cultivă castraveţi în sere sau solarii proprii fac dovada procesării producţiei proprii, până la data de 1 noiembrie a anului de cerere, prin documente contabile interne.

APIA precizează că nu sunt eligibile la plată suprafeţele de sere sau solarii în care legumele nu sunt cultivate pe pământ.

Nu în ultimul rând, sprijinul cuplat se acordă şi pentru fructele destinate industrializării: prune, mere, cireşe, vişine, caise şi zarzăre pentru obţinerea de produse alimentare nonalcoolice. Fermierii activi care exploatează livezi de pruni, meri, cireşi, vişini, caişi şi zarzări trebuie să facă dovada comercializării unei cantităţi minime anuale pe hectar de 5,6 tone la prune, 7,8 tone la mere, 4,4 tone cireşe şi vişine şi 4,7 tone caise şi zarzăre.

Unităţile de industrializare care exploatează suprafeţe cu livezi fac dovada industrializării producţiei proprii în cantităţile prevăzute mai sus prin documente contabile interne, iar dovezile se prezintă la APIA până la data de 31 decembrie a anului de cerere.

Totodată, pentru cultura de cartof timpuriu pentru industrializare, se acordă sprijin fermierilor activi care cultivă cartof timpuriu, categorie care include cartoful semitimpuriu şi de vară şi care fac dovada comercializării unei producţii minime de 12,5 tone/ha către o unitate de procesare înregistrată pentru siguranţa alimentelor.

Publicat în Finantari

Vineri, 30 iunie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a plătit 33,78 milioane de euro reprezentând schema de sprijin cuplat în sectorul vegetal – Campania 2016 – unui număr de peste 11.000 de fermieri români, anunță instituția printr-un comunicat de presă.

„Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează cu privire la faptul că în data de 30 iunie 2017, în urma publicării în Monitorul Oficial nr. 505 a Hotârării de Guvern nr. 434 pentru completarea art. 2 din Hotărârea nr. 208/2017 pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naționale tranzitorii și schemelor de sprijin cuplat în sectorul vegetal, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de plată 2016, a fost efectuată plata sumei de 33.788.356,48 euro aferentă schemei de sprijin cuplat în sectorul vegetal - Campania 2016, pentru un număr de 11.091 fermieri”, se precizează în documentul de presă APIA.

Potrivit aceluiași comunicat, și în această campanie, cel mai bine subvenționate sectoare sunt cele ale legumelor cultivate în sere și solarii, cuantumul fiind de 15.060,0289 euro la hectar!

„Cuantumurile stabilite pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul vegetal la data citată sunt următoarele: - sprijinul cuplat - soia – 254,6291 euro/ha; - sprijinul cuplat - lucernă – 341,6533 euro/ha; - sprijinul cuplat - mazăre boabe pentru industrializare – 88,8627euro/ha; - sprijinul cuplat - fasole  boabe pentru industrializare – 1.857,2825 euro/ha; - sprijinul cuplat - cânepă pentru ulei și fibră –2.080,6217 euro/ha; - sprijinul cuplat - orez – 814,7191 euro/ha; - sprijinul cuplat – cartofi pentru sămânță – 2.291,0809 euro/ha; - sprijinul cuplat - hamei –526,2179 euro/ha; - sprijinul cuplat - sfeclă de zahăr – 790,0444 euro/ha; - sprijinul cuplat - tomate pentru industrializare – 7.128,0522 euro/ha; - sprijinul cuplat - castraveți pentru industrializare – 5.727,1196 euro/ha; - sprijinul cuplat - legume cultivate în sere – 15.060,0289 euro/ha; - sprijinul cuplat – legume cultivate în solarii – 15.060,0289 euro/ha; - sprijinul cuplat - prune pentru industrializare – 1.717,6101 euro/ha; - sprijinul cuplat - mere pentru industrializare – 142,3913 euro/ha; - sprijinul cuplat - cireșe+vișine pentru industrializare – 223,8752 euro/ha; - sprijinul cuplat - caise+zarzare pentru industrializare – 1.048,5371 euro/ha; - sprijinul cuplat - cartofi timpurii, semitimpurii și de vară pentru industrializare – 2.291,0809 euro/ha”.

Plățile pentru ajutoarele naționale tranzitorii și pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul vegetal se fac în lei, la cursul de schimb de 4,4537 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2016 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 363 din 1 octombrie 2016.

Publicat în Știri interne

Peste 91 de milioane de lei vor fi plătite în perioada 16-20 iunie, în cadrul acțiunii de plată a ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, aferentă cantităţilor de motorină utilizate în perioada 1 ianuarie 2017 – 31 martie 2017 (trimestrul I 2017), conform prevederilor OMADR nr. 1272/2015 cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 1174/2014, anuNță APIA printr-un comunicat de presă.

Sursa de finanțare va fi bugetul național, suma totală de 91.026.815,00 lei urmând să fie plătită unui număr de 13.587 de beneficiari pentru o cantitate totală de motorină de 64.170.834,017 litri.

Valoarea nominală a ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorină pentru anul 2017 este de 1,4185 lei/litru.

Cantităţile de motorină aferente perioadei 1 ianuarie 2017 – 31 martie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi aprobate prin OMADR nr.186/6 iunie 2017, ce vor beneficia de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare sunt de 56.439.827,243 litri pentru sectorul vegetal (80.060.313 lei), respectiv 7.731.006,774 litri (10.966.502 lei).

Publicat în Finantari

Deşi țara noastră are un potenţial agricol imens, agricultura este încă la discreţia condiţiilor meteo, iar regimul de proprietate funciară este „un şantier”, a declarat marți, 5 iunie 2015, preşedintele României, Klaus Werner Iohannis.

„Sunt ferm convins că merită să acordăm o atenţie specială agriculturii şi fermierilor români. În ultimii 20 de ani, ponderea agriculturii în PIB a scăzut continuu, de la circa 18% în 1995 la 4 – 5 la sută în ultimii ani. Avem un potenţial agricol imens, dar agricultura noastră este încă la discreţia condiţiilor meteo”, a spus șeful statului, citat de Agerpres (www.agerpres.ro) la Palatul Parlamentului, la lansarea în dezbatere publică a documentului strategic „România competitivă: un proiect pentru o creştere economică sustenabilă”.

El a precizat că regimul de proprietate funciară este încă „un şantier” cu mișcare lentă.

„Deşi spunem că am încheiat tranziţia la economia de piaţă, regimul de proprietate funciară este încă un şantier, care se mişcă lent şi care nu şi-a găsit direcţia, indiferent de cei care s-au succedat la guvernare”, a completat şeful statului.

Printr-o Ordonanță de Urgență aprobată în data de 28 iunie 2016, în ședință de Guvern, Executivul tehnocrat condus de Dacian Julien Cioloș a decis ca unitățile administrativ-teritoriale (UAT-uri) vor înscrie în sistemul integrat de cadastru și carte funciară imobilele din extravilan, indiferent de calitatea titularului dreptului, respectiv proprietar, titular al unui drept real asupra imobilului sau posesor, bugetul pentru anul acesta urmând să depășească 90 de milioane de euro.

Conform comunicatului de presă primit de Guvern, în vederea întabulării terenurilor agricole, UAT-urile vor primi finanțare din bugetul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), pe bază de contract de finanțare anual.

Decizia luată de Guvern este definitorie atât pentru accesarea de către fermieri a fondurilor alocate României în cadrul Pilonului I al Politicii Agricole Comune, cât și la implementarea schemelor de plăţi în agricultură, în sectoarele vegetal şi zootehnic, care se aplică în perioada 2015 – 2020, prin întabularea terenurilor agricole din sectoarele cadastrale din extravilanul localităților.

De asemenea, actul normativ va da posibilitatea ca UAT-urile care au derulat deja lucrări de înregistrare sistematică din fonduri proprii să poată primi cofinanțare din partea ANCPI, ulterior finalizării înregistrării sistematice la nivel de sector cadastral și nu doar după finalizarea înregistrării la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale. Măsura este menită să asigure accelerarea ritmului de desfășurare a lucrărilor de întabulare.

O nouă reglementare instituită prin actul normativ creează cadrul legal pentru ca ANCPI să deschidă cărți funciare din oficiu, prin conversia în format electronic a informațiilor disponibile, acolo unde există cărți funciare vechi; noile prevederi detaliază și modalitatea de contestare a acestor înscrieri, ceea ce va asigura protejarea drepturilor cetățenilor și va conduce la creșterea numărului de imobile înscrise în Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară.

Totodată, pentru a asigura concordanța dintre situația din evidențele cadastrale și cea reală, la nivelul oficiilor teritoriale vor fi constituite comisii abilitate să procedeze la îndreptarea erorilor săvârșite cu ocazia recepțiilor cadastrale și a înscrierilor în cartea funciară.

O altă măsură are în vedere detalierea modalității de furnizare a serviciilor on-line, pentru a permite accesul on-line instituţiilor publice, notarilor publici, experţilor judiciari, persoanelor autorizate să realizeze lucrări de cadastru, geodezie, cartografie şi fotogrammetrie şi executorilor judecătoreşti și instanțelor judecătorești la platforma informatică a sistemului integrat de cadastru și carte funciară al ANCPI.

Cuantumul onorariului notarial ce se va achita de către ANCPI pentru eliberarea de către notarii publici a certificatelor de moștenitor pentru succesiunile nedezbătute, certificate întocmite cu privire la imobile ce au făcut obiectul înregistrării sistematice, va fi stabilit prin Ordin comun al ministrului Justiției și directorului general al Agenției, în îndeplinirea condiționalității stabilită prin Memorandumul de înțelegere ratificat prin Legea nr. 31/2014.

Măsurile sunt cuprinse în ordonanța de urgență aprobată astăzi de executiv prin care se care modifică Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările ulterioare.

Publicat în Știri interne
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista