Mihaela Prevenda - REVISTA FERMIERULUI
Mihaela Prevenda

Mihaela Prevenda

În 18 noiembrie 2019, va avea loc a doua ediție a Concursului de Spumante Românești, în București, la GastroLab. „Anul trecut, am organizat prima ediție a Concursului de Spumante Românești. Am vrut, pe de-o parte, să văd care este nivelul de calitate al acestora și, pe de altă parte, să ajungă la consumatorul român informații pertinente despre categoriile de spumante. Pretențiile au crescut. Și din partea consumatorilor, dar și din partea mea. Acum organizez a doua ediție”, ne-a spus Tiberiu Onuțu, organizator și fondator al site-ului www.viesivin.ro.

Degustarea se va desfășura pe categorii distincte, respectiv vor fi evidențiate spumantele obținute prin metoda clasică, tradițională, separat de cele obținute prin metoda Charmat sau altele, mai rar întâlnite. „Va exista un clasament al spumantelor apreciate de consumatorul feminin și altul cu preferințele consumatorului masculin. De asemenea, e loc și pentru spumantele... mai speciale”, a explicat Tiberiu Onuțu. El a adăugat că va fi o degustare în orb pentru că, „dacă vrem să fim obiectivi, spunem ce simt papilele noastre, nu ce citim pe etichete”.

Comisia de jurizare este formată din oameni cu o competență recunoscută în domeniu, unii dintre ei făcând parte din echipa României care a participat la Campionatul Mondial de Degustare de la Chambord. Concret, sunt zece jurați: Iulia ScavoValentin Ceafalău, Horia HasnașZoltán Szabo, Cătălin PăduraruCezar IoanOlimpia Pleșa-Brandhuber, Dana Pop, Irina Mărășoiu și Ruxandra Păduraru. „Cu ajutorul lor, voi încerca să fac o jurizare cât mai obiectivă a probelor din concurs, astfel încât la consumator să ajungă o evaluare cât mai corectă”, a precizat organizatorul singurului concurs de la noi din țară destinat spumantelor.

Rezultatele vor fi făcute publice de Ziua Națională a României, la 1 Decembrie 2019. „Încep sărbătorile de iarnă, iar momentul este cât se poate de potrivit pentru consumatori”, a încheiat Tiberiu Onuțu.

Nu putem încheia însă fără a nominaliza producătorii români de spumante: Avincis, Balla Geza, Bauer, Bucium, Budureasca, Carastelec, Casa de Vinuri Cotnari, Crama Gîrboiu, Domeniile Panciu, Hermeziu, Jidvei, Liliac, Petro Vaselo, Rasova, Recaș, Riviera, Silvania, Știrbey, The Icon Estate (Halewood), Villa Vinea, Zarea.

La ediția concursului din 2018 au participat: Balla Geza, Casa de Vinuri Cotnari, Crama Gîrboiu, Domeniile Panciu, Hermeziu, Jidvei, Liliac, Petro Vaselo, Rasova, Recaș, Silvania, Villa Vinea, Zarea, iar anul acesta deja sunt înscrise în concurs nume noi care au lipsit anul trecut: Bucium, Carastelec, The Icon Estate (Halewood), SCDVV Blaj. Probele pot fi înscrise în Concursul de Spumante Românești până la data de 14 noiembrie 2019.

Despre prima ediție, din 27 noiembrie 2018, puteți citi accesând link-ul http://www.viesivin.ro/evenimente/concursuldespumanteromanestieditiai27noiembrie2018

Luni, 28 Octombrie 2019 14:11

Producătorul român, unealtă electorală

„Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești”, reglementată în urmă cu doi ani, se sărbătorește în 10 octombrie și este dedicată promovării produselor agroalimentare românești și producătorului român, portului și dansului popular.

Prin urmare, în această zi, în toată țara, au loc tot soiul de manifestări în prim-planul cărora se află „Măria Sa, producătorul”, care își aduce într-un spațiu special amenajat produsele pentru a fi degustate, probate, cunoscute, povestite și vândute. Pentru că, evident, vânzarea face ca orice afacere să meargă mai departe. Scopul prezenței unui producător la piață este să vândă.

O astfel de zi se sărbătorește prin muncă și voie bună împreună cu publicul larg, din care face parte consumatorul. Așadar, în fiecare an, la 10 octombrie, consumatorul din întreaga țară ar trebui să știe de această sărbătoare unde poate întâlni, în afară de distracție, produsele tradiționale, pâinea cu maia, brânzeturile, zacusca și dulceața ca la mama acasă, ia și cojocul, vinul etc. Este o zi în care, în același timp, în toată țara, producătorul și consumatorul sunt față în față. De multe ori, produsul tradițional local nu are cum să se promoveze acolo lângă casă, așa cum o poate face de „Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești”.

Așa arată, în teorie, o zi națională dedicată unui produs/producător.

În realitate, lucrurile stau altfel și, din păcate, vechile metehne continuă să ne bântuie.

Trepădușii din Ministerul Agriculturii merită toate aplauzele, și-au făcut treaba, au umplut cupola centrală de la Romexpo, au ținut înăuntru o zi întreagă sute de oameni aduși din toată țara cu promisiuni dovedite deșarte la final, au regizat o zi frumoasă pentru șeful lor și pentru șefa acestuia. Că doar suntem în campanie electorală.

Cei mai tineri nu prea au înțeles ce se întâmplă, pentru ce au ajuns la București. Ăi mai maturi s-au simțit ca la congresele PCR. De la intrare li se spunea unde să se așeze, apoi primeau indicații precise când să aplaude, cadența aplauzelor... Cei știuți „cu gura mare” nu au primit aprobare să deschidă gura la „Forumul agricultorilor – bilanț și perspective”. Discuțiile și interacțiunea pe teme de actualitate, anunțate de onor’ Ministerul Agriculturii, au avut loc ca pe vremuri… comuniste. Adică, dacă mă lauzi, vorbești. Dacă nu, taci. Iar premierea producătorilor a arătat respectul pe care-l poartă, de obicei, guvernanții, autoritățile față de cei care le asigură salariile și care contribuie la vistieria statului. Diplomele au fost înmânate producătorilor din ușă de aceiași vajnici sau veșnici trepăduși.

Ce povestesc eu s-a întâmplat în 9 octombrie 2019. În cupola de la Romexpo, pe lângă flori și lădițe cu legume, zarzavaturi așezate cam ca oile lui Flutur de pe deal, cu ani în urmă, producătorii au fost lăsați să-și amenajeze standuri, pentru că a doua zi, în 10 octombrie, li s-a spus că publicul larg, adică cetățenii Capitalei și din împrejurimi, „va avea acces la Expoziția de produse românești desfășurată la Romexpo în data de 10 octombrie 2019, în intervalul 10.00-18.00, intrarea fiind liberă”.

Au venit oamenii de departe, chiar din toată țara, pe cheltuiala lor, au plătit hoteluri în București, și-au expus produsele al căror transport, de asemenea, a costat. Au venit cu speranța că și vor vinde ceva, că nu se vor întoarce cu marfa acasă. În 9 octombrie n-au vândut nimic, deoarece o zi întreagă au luat cunoștință de realizările lui Petre Daea, au asistat la lingușeli și plecăciuni în fața premierului. A trebuit ca aplauzele pentru Viorica Dăncilă să fie puternice și de lungă durată, fiind văzută de ai ei deja cocoțată în deal la Cotroceni.

Prima zi i-a dezamăgit pe producători. Cei veniți doar pentru așa-zisa dezbatere au plecat către casele lor, iar cei care și-au instalat standurile în cupolă, a doua zi, pe 10 octombrie, s-au dezumflat de tot. Dimineață când au ajuns la Romexpo să-și aștepte vizitatorii, cumpărătorii, au fost anunțați, de data aceasta de reprezentanții centrului expozițional, că trebuie să părăsească incinta. Da, au fost dați afară. Au fost buni doar ca aplaudaci pentru o clasă politică bolnavă. Păi, și ziua națională a produselor agroalimentare românești, în care bucureștenii au intrare liberă și pot vizita standurile și cumpăra produse, ce se întâmplă cu ea, cu promisiunile trepădușilor care au avut misiunea să-i aducă pe producători la București?

Ei bine, expoziția s-a mutat afară, în jurul cupolei. „Cum să car vinurile singur până afară? Ajutați-mă cu un cărucior, ceva, vă rog!” „N-avem!”, venea rapid răspunsul angajaților Romexpo. „Vă rog, dați-mi o masă și o umbrelă ca să pun borcanele, nu pot sta cu zacusca în soare.” „Nu se poate, să vă ajute ministerul, se știa acolo că nu puteți sta în cupolă și azi.” La minister s-o fi știut, dar producătorii n-au fost informați. „Ieri a fost campanie electorală, am fost prostiți să venim la București, am venit tocmai din vestul țării să aplaudăm ca pe vremea lui Ceaușescu. Ni s-a spus că se amenajează o expoziție cu vânzare. Am venit să ne facem cunoscute produsele și ne-am trezit în plin congres al PCR, parcă ne-am întors în timp. Și azi am alergat înnebuniți pe aici ca să ne facem standuri, să ne expunem produsele, că ne-au dat afară din pavilionul central”, mi-a zis aproape cu ochii în lacrimi un producător.

Și la finalul acestei zile dedicate lor și produselor muncite de ei, producătorii români, plătitori de taxe și impozite la statul român, au plecat acasă cu tot cu produse. Bucureșteanul n-a avut habar de expoziția de la Romexpo. 

Fiecare dintre dumneavoastră trageți concluziile după cele văzute și povestite de mine.

Concluzia mea este că orice guvernant, fie el de stânga sau de dreapta, mai tânăr ori mai matur, nu vrea să priceapă nicicum că proprietatea privată e privată, nu e a statului, că producătorul nu e angajatul statului, ci e cel care susține financiar statul, că datorită producătorului el, statul, trăiește, există.

Postura de slugă în care e ținut sectorul privat de 30 de ani de guvernanți, de politicieni, de simpli funcționari nu face altceva decât să continue să țină România în metastaze. Nu ne mai facem bine. Sau… speranța moare ultima.

Parcă văd că la anul, de 10 octombrie, indiferent de culoarea politică a guvernului, vom asista din nou la o manifestare populară de tristă amintire, parcă-i văd pe producători plini de speranță venind iarăși, cu mic, cu mare, la Capitală, uitând pățania de anul ăsta. Pentru că, nu-i așa, românul uită și trece mai departe, sperând.

De 30 de ani facem la fel, trăim în democrație, într-o economie de piață, dar nu uităm și tot revenim la vechile metehne.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 octombrie 2019

Luni, 30 Septembrie 2019 13:34

Aur la preț de tinichea

Toamna se culeg și se numără roadele. Agricultorului român îi dă cu minus la numărătoare, în timp ce la Ministerul Agriculturii se numără ca în Caragiale. Se pare că și anul acesta, când seceta a pârjolit culturile agricole, mai-marele „agriculturii Țării Românești” vede câmpurile pline de „recorduri”.

Cum stau lucrurile în realitate? De exemplu, în Dobrogea, nu doar că nu se poate lucra pământul crăpat de atâta uscăciune, dar agricultorii din această zonă a țării nu prea au avut ce recolta. Grâul nu le-a dat nici tona pe hectar, iar porumbul s-a dus spre zero. De rapiță nu se mai pomenește, că aproape toată suprafața a fost întoarsă. Nici cu floarea-soarelui nu se prea pot lăuda dobrogenii.

Una peste alta, anul agricol 2018-2019, pe lângă faptul că a fost atipic, cum îl caracterizează fermierii, a fost și greu pentru toată țara, situație care continuă și în noul an agricol, 2019-2020.

Acolo unde s-a putut iriga ori în fermele care au beneficiat de ceva ploi și în care s-au investit sume importante pentru salvarea culturilor, producțiile obținute sunt mulțumitoare, la numărătoare. Că altfel, recoltele stau în hambare în așteptarea unor prețuri mai bune, care să nu bage fermele în faliment.

Și, da, ajungem la problema prețului. Într-un an în care, pentru un hectar de orice, cheltuielile au fost mai mari, comparativ cu anii trecuți, prețurile sunt mai mici și se duc tot în jos. E adevărat că acest trend se remarcă și pe bursele internaționale, nu doar în România. În hambare e aur, iar prețul e ca pentru o tinichea, cum s-a exprimat un fermier.

Se pare că porumbul are cel mai mult de suferit. Majoritatea cultivatorilor și-au pus bazele în această cultură, al cărei preț atinge, la ora actuală, nivelul de acum nouă ani, de sub 50 de bani pe kilogram. Și anul trecut, porumbul avea un preț considerat mic, în jur de 80 de bani kilogramul. Azi, cu certitudine, e dramatic. Și, din cauza pestei porcine, nici nu se întrevede vreo urmă de speranță, existând pericolul ca achizițiile să nu fie semnificative din cauza cererii scăzute în zootehnie.

Prin urmare, agricultorii care au reușit să-și umple hambarele cu ceva roade sunt obligați să le stocheze, dar nici ei nu știu până când. Se uită la porumb, se bucură ca la aur și... speră. În ce? Unii speră că Ministerul Agriculturii va face totuși ceva, cumva, ca pesta porcină africană să nu distrugă chiar de tot fermele de porci. Alții așteaptă de la autoritățile române măsuri adecvate situației reale în care se găsește agricultura acum, măsuri pe care nu trebuie nici să le inventeze și pentru care nici să nu ceară voie de la UE ca să le ia, ci doar trebuie să se uite peste gard la alte țări europene și să facă demersurile necesare pentru a fi aplicate și în fermele noastre. Dar, despre ce se întâmplă prin Europa cu sprijinirea fermierilor aflați în situații dificile și despre pesta porcină, acestea sunt subiecte pe care le voi aborda altă dată.

Până atunci și cu speranța că nu voi apuca vreodată să vorbesc despre agricultura românească la trecut, îmi doresc să văd un ministru și o echipă la Agricultură pentru care fermierul să fie într-adevăr cel care le asigură salariile. Mersul pe jos, din fermă în fermă, face piciorul frumos, dar nu înseamnă că-i neapărat și sănătos. O agricultură sănătoasă înseamnă strategii, dialog real și o legislație adaptată momentului și realităților din fermele românești. Pentru că degeaba avem „recorduri istorice”, dacă ele rămân în hambare, nefăcând, astfel, nici doi bani. 

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 01 - 14 septembrie 2019

În perioada 23-26 mai 2019, se desfășoară la București a XVI-a ediție a International Wine Contest Bucharest – VINARIUM, sub patronajul OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului) și VINOFED (Federația Marilor Concursuri Internaționale de Vin). IWCB VINARIUM este găzduit de Muzeul Recordurilor Românești (Museum of Romanian Records), un spațiu unic din România în care se află și cea mai mare colecție de tirbușoane din lume, cu peste 30.000 de piese. Recordul mondial a fost înregistrat de Guinness Book în anul 2015, când erau „doar” 23.965 de piese.

La IWCB VINARIUM 2019 sunt înscrise aproximativ o mie de vinuri care vor fi jurizate de judecători din 15 țări.

Corpul internațional de jurați este format din specialiști cu experiență, având grade înalte de calificare – WSET, degustători autorizați ADAR, Master of Wine, doctori în enologie. Cei mai mulți jurați sunt și comunicatori puternici, ne-a precizat Daniela Păduraru, director executiv IWCB VINARIUM. „În topul primilor 20 de influenceri/comunicatori ai Lumii Vinului se află și Luiz Alberto, prezent la București în postura de evaluator IWCB VINARIUM. Fondatorul comunităţii Winelover (peste 25.000 de membri în toată lumea) se va întâlni cu membrii simpatizanți din România într-un eveniment comun #Winelover – IWCB VINARIUM, la Gastrolab-Wine & Food Experience, Piața Victoriei. Dr. Jean-Pierre Peynaud, autorul studiului, și-a manifestat dorința de a fi parte a juriului IWCB VINARIUM. Suntem onorați de prezența cercetătorului, fiul celebrului Émile Peynaud, personalitate marcantă a cercetării vitivinicole, autorul cărții”, a adăugat Daniela Păduraru.

În zilele de 25 și 26 mai, la București, are loc și un festival de vin, RO-Wine, the International Wine Festival of Romania, astfel că, sâmbătă 25 mai, juraţii IWCB VINARIUM vor vizita – in corpore – festivalul unde se vor întâlni cu producătorii și importatorii de vin. „Vizita este folositoare pentru fiecare judecător, dar și pentru expozanți, care își vor putea verifica „în direct” vinurile de top, puterea mesajelor lor”, a completat dr. Cătălin Păduraru, CEO IWCB VINARIUM.

O ediție cu noutăți

VINOFED a hotărât la Adunarea Generală de la Berlin, din februarie 2019, să ofere premii speciale la IWCB VINARIUM, concursul de la București fiind membru al Federației din 2017. „Vinurile liniștite albe, rosé și roșii care obțin punctajele cele mai mari vor primi premiile VINOFED, iar IWCB este printre primele concursuri din lume care pune în aplicare decizia Federației Marilor Concursuri Internaționale de Vin, pentru sporirea vizibilității globale, în beneficiul vinurilor premiate. Totodată, FIJEV (Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin) va acorda, pentru prima dată în România, un premiu pentru selecționerul de vinuri cu cele mai multe medalii obţinute în concurs”, a precizat Cătălin Păduraru.

Cercetări IWCB VINARIUM. Amprentă audio a vinului

La IWCB VINARIUM s-a etalat, pentru prima dată, necesitatea de a corecta istoria oficială a viţei-de-vie de pe teritoriul actual al României. „Direcția și fluxul limbilor proto-indo-europene, migrația preistorică, Cultura Cucuteni, proximitatea (inclusiv terestră) faţă de Georgia şi Armenia (unanim acceptate în mediul academic şi profesional ca epicentrul „vitis vinifera”), materialul paleobotanic, descoperit în Moldova şi datat cu C14 ca având 4.500 ani B.C., sunt elemente care, odată însumate, conturează concluzia că viţa-de-vie s-a plantat aici încă din primul palier istoric cunoscut pentru viticultură”, a punctat dr. Cătălin Păduraru.

Ediția a XVI-a a IWCB VINARIUM este marcată şi de comunicarea, în premieră absolută, a procedeului de obţinere a amprentei audio a vinului. „Practic, pentru prima dată în istorie, am reușit crearea unei proceduri standardizate, definitorie pentru fiecare vin, prin care această nobilă materie să poată fi „auzită”. Umanitatea câştigă, în sfârşit, posibilitatea de a putea evalua vinul cu toate cele cinci simţuri: văz, miros, gust, tactil şi auz. Odată cu implicarea sunetului/auzului, vinul poate candida la statutul de „obiect de artă”, refuzat până acum de esteţi tocmai din cauza acestui element lipsă. De asemenea, sunetul poate fi augmentat, inclus în etichetă, spre a putea fi ascultat de către consumatori”, a specificat sufletul IWCB VINARIUM, dr. Cătălin Păduraru. 

Prin cooptarea în bordul tehnic al concursului a expertului în calcul statistic – dr. Dan Gherguţ, IWCB VINARIUM prefigurează apariţia unor metode noi de evaluare, unitare şi complete, folosindu-se de diferiţi coeficienţi de corecţie statistică şi calcule matematice. Studiul se va desfăşura pe o perioadă mai lungă, iar IWCB VINARIUM va înainta rezultatele şi propunerile OIV şi VINOFED pentru eventuala adoptare a noilor metode de lucru. „Experiența și datele acumulate în nouă ediţii de către echipa IWCB VINARIUM stau la baza acestui demers științific”, a conchis directorul executiv Daniela Păduraru.

Târgul Agraria, de la Jucu, județul Cluj, ajuns la ediția cu numărul 25 (11-14 aprilie 2019), oferă ocazia perfectă pentru a discuta despre pasiunea comună a tuturor celor prezenți – agricultura. „Sigur, doar pasiunea nu este de ajuns pentru rezultate excepționale, consideră Cristian Dănescu, director general Mewi. De aceea, e musai, cum ar spune ardelenii, să fie completată de eficiență. Adică tehnică de vârf și echipamente agricole perfect adaptate nevoilor fiecărui fermier”.

Ca de fiecare dată, vizitatorii vor găsi la standul Mewi utilaje agricole cu specific regional, potrivite zonei și tipurilor de ferme existente în Ardeal. Sunt produse consacrate, dar și cele mai recente inovații, special gândite și create pentru a economisi timp, forță de muncă, bani, energie etc. „Printre acestea, tractoare Fendt și Valtra (de diverse puteri), utilaje și semănători Horsch, distribuitoare de îngrășăminte, încărcătorul multifuncțional Merlo Turbofarmer și nu numai”, punctează Leontin Coca, director vânzări.

Fendt „Full Line”

Dacă până acum, la expoziții, Mewi a prezentat în principal mașini agricole, precum autopropulsate, tractoare și combine, de data aceasta va prezenta elemente din „full line”, concept al producătorului german Fendt, pe care îl reprezintă în România. Pe lângă bine-cunoscutele tractoare din seria 300, 700 și mai noul 1000, fermierii vor putea vedea și un tractor cu totul special, care poate fi folosit atât la viticultură, cât și la pomicultură, Fendt 211 F Vario. „Fendt 211 F Vario face parte din tractoarele specializate din gama Fendt, din seria 200, unde regăsim variantele V, F, P și S. Acest model poate fi folosit atât pentru viticultură, cât și pentru pomicultură, datorită ecartamentului, tractorul având o lățime totală de până la 1,3 metri”, precizează Radu Tălpan, brand manager Mewi.

Acestora li se adaugă două modele de utilaje pentru zootehnie, o cositoare cu discuri Fendt Slicer, cu lățime de lucru de 2,50 m, și o greblă Fendt Former, două implemente potrivite pentru tractorul din seria 300.

Tractorul 1000 care va însoți echipa Mewi la târg are motor MAN și transmisie VarioDrive. „La acest tractor, o caracteristică importantă este partea de plajă de lucru a turației motorului, de la 650 rpm până la 1.700-1.800 de ture, unde la 1.200 avem deja palier de cuplu maxim. Ca exemplu, dacă la un tractor din seria 900, 950  rpm e turația de ralanti, un tractor din seria 1000, la 950 rpm poate atinge 40 km/ oră”, adaugă Radu Tălpan.

Un alt produs apreciat marca Fendt este combina 6275 L. „E o combină recunoscută pentru randament și pentru fiabilitate. Are motor Agco Power, 360 cp, grătarul la toba de batere e reglabil electric, independent față-spate, și foarte important e că dispunem de o a treia tobă de batere, iar în condiții dificile de recoltat contrabătătorul poate fi dat la o parte electric. Buncărul are o capacitate de 8.600 de litri, capacitate de descărcare 105 litri/secundă”, a mai spus reprezentantul companiei cu sediul central în județul Timiș, la Orțișoara.

Valtra Red Bull, tractorul emblematic al producătorului finlandez

Valtra T 234 Direct, tractorul-stindard al producătorului finlandez, va fi, de asemenea, prezentat la Agraria 2019. „Vom prezenta modelul de top al producătorului din Finlanda, cu transmisie cu variație continuă CVT, cu mult premiatul Smart Touch. E un tractor care nu mai are nevoie de prezentare, a câștigat la Hanovra, la Agritechnica, foarte multe premii. Tractorul are o echipare de top, cu suspensie pneumatică la cabină, suspensie care se găsește la tractoare de peste 300 de cai, pentru ca vizitatorii să vadă că și tractoarele mai mici pot fi astfel echipate. Prezentarea este cu totul și cu totul deosebită, designul fiind conceput în parteneriat cu Red Bull, în studioul Unlimited”, arată George Tănase, brand manager Mewi.

Utilaje Horsch perfect adaptate specificului zonei

Horsch va completa lista de produse perfect adaptate specificului regiunii cu utilaje care să răspundă întocmai nevoilor fermierilor ardeleni. Poate cel mai mare plus al producătorului german este fiabilitatea, un aspect extrem de important în cazul condițiilor de climă și de relief din această zonă a țării. „Și cei care fac pâini mici, și cei care fac cozonaci tot brutari se numesc. Diferența dintre agricultura din Ardeal și cea din restul țării, după părerea mea, constă în faptul că, deși Ardealul produce și grâu, și porumb, și alte cereale, condițiile de sol și climă (de cele mai multe ori, extreme), dar și formele de relief accentuate (dealurile) fac ca întregul proces de producție să fie mai greu. Fermierii de aici au un necesar de cai-putere pe metru de lățime de lucru cu cel puțin 30-35% mai ridicat decât fermierii din sudul țării (din Bărăgan, de exemplu). Cu toate acestea, ei lucrează cu utilaje de lățimi mai mici, cu tractoare și mai puternice, cu consumuri și mai mari. Succesul nostru în zonă se bazează pe faptul că, lucrând în condiții mai grele, fermierii din Transilvania au nevoie de utilaje mai bune. Încetul cu încetul, Horsch a pătruns și pe această piață – desigur, vorbim de lățimi de lucru mai mici și nu visăm la lățimi de 12 m, dar utilajele noastre sunt construite să poată rezista în astfel de condiții și, într-un final, să aducă plusvaloare exploatațiilor”, apreciază Constantin Curcă, reprezentant Horsch România.

Bunăstarea unei societăți vine din însumarea tuturor acțiunilor constructive pe care membrii acesteia le fac, așa mi se pare firesc. Cu cât sunt mai mulți cei care lucrează, cu atât nivelul de trai este mai mare. Împotriva acestui algoritm stau leneșii și hoții, găurile negre ale societății. Într-o astfel de schemă ar trebui să adăugăm și starea de spirit, care sporește puterea, și numărul celor pozitivi sau al celor negativi.

Din păcate, în societatea noastră și-a făcut loc o confuzie care are efect dăunător asupra stării generale. Impresia că miștocăreala este similară cu satira sau cu hazul de necaz.

Spre deosebire de acestea, care au un efect pozitiv, pentru că satira folosește umorul pentru a-l îndrepta pe cel ironizat, iar hazul de necaz îl relaxează pe cel prins într-o situație dificilă, miștoul este o acțiune agresivă, vătămătoare, un comportament ostil de excludere prin înjosire a cuiva, prin umilire și batjocură. Miștocarii nu vor îndreptarea celui care a greșit sau a celui care a fost stângaci în acțiunea lui, ci vor să se amuze pe seama lui, bucurându-se de reacțiile pe care acela le va avea. Din păcate, rețelele de socializare abundă de astfel de atitudini, iar presa preia fără cenzură trendul. Agresorii se justifică pe considerentul că victimele merită agresiunea, fiind, la rându-le, persoane negative. Ok, dar dacă sunt așa, în gena lor intră și imunitatea la tratamentul aplicat, iar efectul nefast se va răsfrânge asupra celorlalți. Pe infractor chiar îl ajută, pentru că se așterne o ceață a derizoriului, sub care poate opera mai bine.

Nu îmi este cunoscut ca miștoul să fi rezolvat vreo problemă în țara asta, dar sunt foarte multe situații în care inițiative onorabile au fost anihilate pe această cale.

Miștocăreala parcă e din ce în ce mai prezentă peste tot, în presă, în politică, în economie, a trecut granițele țării, că ne râd și curcile de prin Franța sau Germania. Adevărul e că singuri ne facem de râs. Și, totuși, continuăm să ne mințim că, vezi Doamne, facem haz de necaz…

Să vedem un exemplu concret și recent. Daea și cormoranul. Deja zâmbiți, așa-i? Nu-i de râs. Țara piere și toți (ziariști, politicieni) stau cu cormoranu-n bot. Unde-i fericirea? La frații noștri europeni, care-și râd de noi, mai ales că ei și-au făcut legile în așa fel încât să nu le ajungă cormoranii în piscine.

Un slogan publicitar zice: „Suntem cu toții diferiți. Din fericire!”. Pentru români, asta nu e nicio fericire. Din momentul în care am început aderarea la UE și după ce am intrat în marea familie europeană, n-am făcut altceva decât să luăm și să aplicăm mot a mot directivele de la Bruxelles. Asta, în loc să le adaptăm realităților noastre. În loc să ne fi „bătut” pentru nevoile noastre, rezultate din specificul local, sau să fi arătat cu demnitate și cu tărie, în fața celorlalte state, greutățile cu care ne confruntăm și cum considerăm că se pot rezolva, pentru că nimeni nu poate ști, mai bine decât noi, bunele și relele noastre. Fiecare și le știe pe ale sale.

Piscicultorii români au o reală problemă cu păsările care mănâncă pește, ihtiofage le zice. Iar cormoranul este campion, consumă zilnic vreo 400-600 grame de pește, ceea ce echivalează cu circa 150 kg pește pe an, consumat de fiecare cormoran. După ani, merge un ministru la Bruxelles, expune o realitate care i-a dus pe mulți piscicultori la faliment și cere sprijin de la Comisia Europeană. Nimeni, absolut nimeni dintre români nu și-a pus problema de fond ridicată de ministrul agriculturii de la noi, nu s-a interesat de acvacultura românească, ci s-au pus pe miștocăreală pe seama acestuia. Apropo, poate că ar fi cazul ca Petre Daea să-și ia niște consilieri pe imagine și, personal, îi recomand să lase exprimările plastice, să renunțe la poezie când se duce undeva în calitate oficială. După cum se vede, nu face bine nimănui, nici măcar lui. În calitate oficială, ministrul trebuie să fie tehnic, să aibă un discurs clar, coerent, fără „floricele”.

Întreb, câți ziariști, câți politicieni (parlamentari de aici, ori din cei care ne reprezintă în Europa), înainte să batjocorească problemele piscicultorilor, au mers la ei ori le-au dat acestora un telefon ca să afle ce se întâmplă? De cealaltă parte, s-au îndreptat fermierii spre presă, pentru a spune adevărul lor dureros? Doar când le-a ajuns cuțitul la os.

Din toată povestea, am rămas cu atât: Daea, cormoranii și piscinele.

Dacă le-ar fi păsat de fondul problemei și nu de stângăcia în exprimare a celui care a pus problema, cei la care mă refer ar fi aflat că păsările ihtiofage mănâncă anual 25.000 - 30.000 de tone de pește pe an, în condițiile în care producția națională se cifrează la 12.000 de tone. Las` să mănânce cormoranul, că românul mănâncă pește din import.

România deține, conform organizațiilor piscicultorilor, 25% din suprafața piscicolă a Europei și importă 90% din peștele de apă dulce. Trebuie spus că în cazul cormoranului nu există prădători naturali.

Cine vrea să cunoască situația reală din acvacultură se poate îndrepta către Patronatul Peștelui, către fermele piscicole, e simplu, dacă vrei.

Să mergem și noi, scurt, în istorie. În 1979, Comunitatea Economică Europeană a stabilit ca o serie de specii de păsări să fie protejată special, printre care și cormoranul, care la acea vreme număra 5.000-6.000 de exemplare în Europa. Când au apărut măsurile de protecție pentru cele două specii de cormoran, cormoranul mare și cormoranul mic, nu a mai fost voie să se ia nicio o măsură asupra lor. În directivă scria clar că se interzice deranjul păsărilor. La ora actuală, în Europa sunt 1,8 milioane, iar în România, după un inventar, incomplet, se pare, doar în zona Dunării și Deltei sunt în jur de 70.000 de cormorani.

Problema acestor păsări nu este doar una românească, ci una cu care se confruntă și fermierii piscicoli din celelalte state europene. Diferența e că în România cormoranii au protecție totală, în timp ce prin alte părți, ca Germania, Polonia, Ungaria, Cehia, Franța, este voie să se împuște un număr de cormorani. La noi, niciunul! Ce se poate face? Sigur că sunt soluții și oameni competenți să le găsească. Noi nu ne băgăm peste ei, doar presupunem că s-ar putea da o derogare și pentru țara noastră sau că piscicultorii ar putea să primească compensații anuale pe hectar care să acopere pierderile, precum și subvenții, așa cum sunt în celelalte sectoare ale agriculturii, și s-ar putea găsi soluții de simplificare a accesului la fondurile europene.

În fapt, asta voia Daea să arate la Bruxelles. Numai că... poezia nu e pentru toată lumea…

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 martie 2019

Joi, 28 Martie 2019 12:39

Învățarea, cheia performanței

Compania de recrutare Agxecutive lansează programul de formare profesională Agxecutive Pro Class®, venind astfel în întâmpinarea nevoilor celor care activează în agribusiness și sectorul agroalimentar. Înscrierile pot fi făcute până la data de 19 aprilie 2019.

Programul Agxecutive Pro Class® a fost creat ca răspuns la solicitările recurente ale principalilor actori din agricultura locală și regională, pe fondul crizei acute de mână de lucru calificată și performantă, în special în zona de „middle” și „top management”, necesară pentru implementarea cu succes a strategiilor de piață ale acestor jucători în regiune. „Obiectivul programului de formare profesională continuă este dobândirea și consolidarea competențelor transversale agrotehnice, comerciale și de management”, precizează Florin Constantin, fondatorul companiei de recrutare Agxecutive. Iar Loredana Voicu Gîdea, Business Developer Professional Training, în cadrul companiei, punctează: „Candidații-țintă pentru această formare sunt salariații de talent care doresc să își dezvolte competențele și cariera sau pe care compania lor are nevoie să-i dezvolte pentru a putea face față noilor provocări profesionale. Aceștia provin din companii din sectoarele agribusiness și agroalimentar, cu focus pe managerii și reprezentanții tehnico-comerciali ai furnizorilor de inputuri și tehnologii, ai distribuitorilor, ai procesatorilor și ai traderilor de cereale și pe șefii de fermă din exploatațiile agricole profesioniste”.

Agxecutive Pro Class®, programul de formare profesională continuă, cuprinde patru zile complete de formare, după cum urmează:

- Ziua 1: Negocieri vânzări – ecosistemul agribusinessului românesc și produsele (inputuri)/politicile comerciale;

- Ziua a 2-a: Negocieri vânzări – ½ zi, tehnici de negocieri și ½ zi achiziții;

- Ziua a 3-a: Agricultura de azi, cu aspecte de tehnologie și fitotehnie pentru principalele culturi de câmp, dar și aspecte economice și de valorificare a recoltei;

- Ziua a 4-a: Agricultura de mâine v4.0, cu focus pe partea digitală (software) și AgTech (hardware).

Toate modulele și submodulele vor conține o parte practică, de aplicare a cunoștințelor teoretice.

Programul de formare profesională continuă Agxecutive Pro Class® se va desfășura în perioada 7 – 10 mai 2019, la sediul Agxecutive, din București (str. Heleșteului nr. 17, sector 1).

Cu o echipă de formatori de elită și cu experiență de peste trei ani în instruirea angajaților talentați, recunoscută intern și internațional, Agxecutive Pro Class® transformă debutanți în profesioniști, specialiști și lideri. În 2017 și în 2018, au fost formați aproximativ o sută de profesioniști din sectoarele agribusiness și agroalimentar, în cadrul a două sesiuni „open” deja desfășurate și al altor sesiuni personalizate „in-house”, desfășurate pentru clienții firmei de recrutare. „Cunoașterea detaliată a nevoilor de instruire din piață a fost rezultatul experienței acumulate în sesiunile de formare derulate anterior, iar conținutul programului a evoluat datorită receptivității și capacității de adaptare ale Agxecutive și ale formatorilor noștri la feedback-ul primit. De asemenea, un rol important, în continuă evoluție îl are contactul permanent al formatorilor cu piața și cu nevoile generate de aceasta”, a arătat Florin Constantin.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 martie 2019

Cu siguranță, fiecare dintre noi s-a bucurat măcar o dată de un chilipir sau de o recomandare referitoare la o afacere, primită gratis. De ce nu? vom zice. Dacă e gratis, cu plăcere. Din păcate, descoperim, nu o dată, că acel lucru cumpărat mai ieftin sau sfatul primit gratuit, mai târziu, ne costă. Ne învățăm lecția? Ori, măcar, învățăm din experiența altora, pățiți? Realitatea îmi arată că nu.

Să trecem la agricultură, ca afacere! Și să începem cu „ieftin”.

De-a lungul timpului, s-a dovedit că semințele ori produsele de protecția plantelor, de pildă, cumpărate de la diverse persoane/firme la prețuri cu mult mai mici decât ale distribuitorilor autorizați, ale firmelor care reprezintă la noi în țară produsele respective, erau, de fapt, contrafăcute și, logic, nu au dat randamentul așteptat. Asociațiile profesionale ale furnizorilor de semințe și produse de protecția plantelor și, implicit, companiile au derulat și continuă și azi campanii de informare privitoare la contrafaceri. Cu toate astea, mai sunt agricultori care se îndreaptă spre chilipiruri, iar când vine vremea recoltei și roadele nu sunt ce trebuie, ia-l de unde nu-i pe cel ce-a vândut produsele contrafăcute…

Recent, pe grupurile de agricultori de pe facebook, niște „pățiți” căzuți în plasa lui „ieftin” au postat atenționări cu privire la niște persoane care „dau țepe” fermierilor. Mai exact, le vând mărci consacrate de utilaje agricole la prețuri de nimic, noi și ieftine. Ce face fermierul? Plătește un avans sau plătește transportul, după care vânzătorul e de negăsit. Ca să nu mai spun că în astfel de cazuri nu prea există contracte, prin urmare nu prea ai nimic la mână ca să-l tragi la răspundere pe „țepar”. Păi, nu era mai ieftin să încerce o negociere de preț cu dealerul autorizat al utilajului respectiv? Apoi, cu reprezentanții produselor faci contract, ai mentenanță, ai consultanță tehnică, ești acoperit, afacerea îți este la adăpost.

Acum, să vedem cum stă agricultura cu „gratis”. Revin la facebook și la grupurile de agricultori.

Se ia o poză cu o cultură, se pune pe rețeaua de socializare, de cele mai multe ori, cu textul: „Colegi, ce credeți că are cultura? Ce e de făcut?”. Și încep să curgă sfaturile…gratis! Își salvează omul cultura și, implicit, banii? Nu prea. Cine-i de vină? Firma care i-a vândut sămânța sau cea care i-a vândut pesticidele ori îngrășămintele, însă niciodată nu-i de vină el, agricultorul care vrea consultanță gratis, pe care și-o ia de pe internet. Doar că pământul lui are un specific, cultura, la fel, nicio fermă nu seamănă cu alta, așa cum și noi, oamenii, din fericire, suntem diferiți. Timpul pe care-l pierzi postând și citind sute de „sfaturi” și aplicându-le alandala costă mai mult decât dacă ai chema un specialist al furnizorului ori dacă ai plăti un consultant tehnic (există astfel de firme de consultanță, care-și trimit oamenii în câmp și vin cu soluții la diversele probleme).

Realitatea e că, în afaceri, ieftin și gratis înseamnă scump, foarte scump. Iar rețelele de socializare sau goagălul sunt o iluzie a lui „ieftin” și „gratis”, nu vor înlocui niciodată specialistul, fie el medic (că s-a umplut internetul și de astfel de „sfătuitori” care te asigură că lui „i-a trecut cu un ceai” o chestie precum cea pe care o ai și tu) sau agronom. Sau poate da, dar foarte rar și total întâmplător. Cine își asumă riscul? Doar mie mi se pare că prea mulți?

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 15-28 februarie 2019

Joi, 28 Februarie 2019 11:29

Ce transmitem generațiilor viitoare?

Din dorința de a începe noul an într-un ton optimist, vreau să vă relatez o întâmplare.

Anul trecut, într-una din zilele târgului Indagra, plimbându-mă printre standuri, întâlnesc o veche cunoștință la firma Himel (specializată în sisteme de prelucrare a paielor, în tehnologii de măcinare, amestecare și preparare a furajelor), Liviu Ceclan, cu care mă aștern la povești. La o altă masă, în discuții, era o familie cu doi copii, adulții vorbind despre utilaje. Mi-a atras atenția băiețelul, în vârstă de 8-9 ani, foarte atent la dialogul adulților. La un moment dat, băiatul s-a apucat să scrie ceva pe o bucată de hârtie. Când a terminat, a pus hârtia pe masă. Reacția părinților mi-a stârnit curiozitatea și mi-am exprimat dorința să văd și eu ce i-a impresionat, ce i-a făcut pe părinți să se emoționeze, că parcă le și auzeam bătăile inimii, mândri de feciorul lor.

„Fără tractoare n-am rezista, ele ne dau hrană și viață. Ele sunt niște mașinării foarte interesante și puternice. Tractoarele sunt minunate.” Întreaga „operă” a micuțului fermier o vedeți în imaginea alăturată.

I-am felicitat pe părinți că reușesc să transmită copiilor valori, că-i implică în activitatea de zi cu zi a fermei. Cu siguranță, într-o zi, acest micuț de 8-9 ani va prelua și va duce mai departe ferma părinților.

Mi-am amintit că în drumurile mele prin ferme am mai întâlnit astfel de copii. În urmă cu mulți ani, realizam un interviu într-o fermă de vaci. La un moment dat, am intrat în grajd, unde o fetiță de vreo 10 ani mătura. Am aflat că e copilul fermierului. Era martie și era frig. „Ea vrea”, îmi spune bărbatul, care a continuat: „De mică, de pe la trei ani merge în spatele tractorului și strigă după tractorist că plugul nu intră cum trebuie în pământ”. Un tată mândru. Și avea de ce, fata îi duce mai departe munca, pentru că, azi, fetița de 10 ani este o tânără domnișoară care conduce acea fermă din Dâmbovița.

La demonstrațiile în câmp, la evenimentele din lumea agricolă, văd agricultori însoțiți de copii. Am văzut acest lucru și prin alte părți de prin Europa: fermierii îi aduc pe copii chiar în căruț. Pe mulți dintre copiii aceștia i-am văzut în repetate rânduri, la vârste diferite, s-ar putea spune că au crescut sub ochii mei, iar acum sunt eroii reportajelor mele. Au stat de mici pe lângă părinți, pe lângă ferme, au plecat la facultate, s-au întors și au preluat frâiele. Firesc, spun eu. Valorile se sădesc, precum sămânța. Deprinderile bune nu se predau la școală sau de către profesori, oricât de buni ar fi aceștia, ele „se fură” din familie.

Ce ne propunem să transmitem generațiilor viitoare? Valori, ca bunătate, iubire, cinste, generozitate, responsabilitate, muncă, pasiune? În primul rând, noi, cei mari, trebuie să le deprindem, pentru a le fi modele celor mici, modele pe care să le admire și să tindă către ele la maturitate. Copiii nu au nevoie de educație, ci de modele și amintiri frumoase.

Nu de case ori de mașini au nevoie generațiile viitoare, ci de afaceri solide, sănătoase, care să fie duse din tată-n fiu.

Așa văd eu rețeta succesului.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 ianuarie 2019

Compania Rodbun a încheiat cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea un parteneriat destinat relansării a doi hibrizi de porumb creați de institut în anii 1990 și 1993: „F376” și „Olt”.

Rodbun va gestiona formele parentale ale celor doi hibrizi și îi va produce la nivel național, pe o suprafață totală de 2.000 de hectare. „Piața pentru cei doi hibrizi este în scădere, iar demersul nostru și al partenerilor de la Fundulea este destinat stopării acestui declin. Vorbim de două mărci sută la sută românești, care au o calitate certă, probată în ani mulți de cultură. Noi vindem acești hibrizi de mult, acoperim aproape o jumătate din cota lor de piață. Suntem convinși că hibrizii și soiurile românești au o calitate comparabilă și, uneori, chiar superioară celor vândute de multinaționale. Diferă doar marketingul”, precizează Octavian Petrescu, director comercial al companiei Rodbun.

Până în prezent, INCDA Fundulea a dezvoltat 28 de hibrizi de porumb, însă nu pentru toți se produce, deocamdată, sămânță de cultură. „Ne-am bucura dacă promovarea tuturor hibrizilor de la Fundulea ar face obiectul atenției fermierilor, pentru că acolo se produce bine și de calitate”, a punctat Octavian Petrescu.

Pagina 1 din 5

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista