Creșterea vacilor de lapte se dovedește a fi o afacere tot mai greu de susținut, mai ales pentru fermele mici. Inginerul Coraș Ardelean de la Mașloc din județul Timiș a înțeles repede acest lucru și a rostogolit  ghemul afacerii până l-a crescut. Altfel spus, Ardelean Coraș crește vaci cu lapte de aproape 18 ani, timp în care a reușit mărirea efectivului. A încercat și cu o crescătorie de porci la îngrășat, dar până la urmă vaca de lapte a avut câștig de cauză.

În anul 2000, Ardelean Coraș a împrumutat 2000 de mărci cu care a cumpărat trei vaci, pentru a le crește împreună cu familia. În scurt timp, micul crescător și-a mărit efectivul, a cumpărat vaci din rasa Bălțată Românească, a păstrat în fermă tot ce a fost femelă după fătări și așa a reușit să crească efectivul fără a cumpăra alte animale, ajungând azi la circa 200 de capete de bovine. În ferma de la Mașloc – Timiș, lucrează medici veterinari, ceea ce a permis ca în ultimii ani să se facă selecție. „Folosim material seminal din Franţa, de la o rasă de tauri Montbeliarde. Vacile din această rasă au structuri, nu sunt masive, dar se pretează foarte bine la mulsul mecanic”, spune inginerul Ardelean Coraș. Mărind efectivul, fermierul și-a făcut sală de muls și cu ajutorul unui credit bancar de vreo 40.000 de dolari și-a construit o mică fabrică de lapte. În anul 2006, pentru eficiență, a schimbat întreaga tehnologie de producție a laptelui, a cumpărat o linie nouă foarte performantă de prelucrare a laptelui cu ambalare automată şi pasteurizare. În tot acest timp, și-a dezvoltat și baza furajeră, cumpărând și arendând pământ. Pe cele aproximativ 200 de hectare cultivă porumb siloz, orz, ovăz, borceag, triticale şi lucernă. „Totul a început așa, ca un fel de afacere de familie. Ulterior s-a dezvoltat frumos. Am în jur de 20 de angajați. E un cerc aproape închis. Sunt aproximativ 200 de capete de bovine, teren suficient pe care producem singuri baza furajeră, dar și o mică unitate de procesare în care producem smântână, brânzeturi și ambalăm laptele în pungi de un litru”, punctează Ardelean Coraș.

Propria unitate de procesare, mai greu dar mai bine

Procesarea l-a ajutat pe fermierul din Timiș să aducă plus-valoare fiecărui litru de lapte pe care-l produce în fermă. Astfel a rămas pe piața laptelui și a traversat  perioada de criză. „Fac cinci produse mari și late de mai bine de 17 ani. Am mizat pe calitate și am satisfacția faptului că sunt apreciate și căutate. Procesez cam o tonă și jumătate de lapte pe zi. Fac spre exemplu un caș adevărat, fără aport chimic. De altfel, în mica mea unitate de procesare nu folosesc decât lapte, cheag și sare”, menționează Ardelean Coraș.

Eliminarea cotelor de lapte în anul 2014, dar și politicile agricole defectuoase  perpetuate de-a lungul timpului au scos rând pe rând competitorii autohtoni de pe piața laptelui. În urmă cu aproape 18 ani, când a pornit la drum fermierul din Mașloc, în județul Timiș erau peste 20 de mici procesatori de lapte, iar acum a rămas singur. „În județul Timiș doar eu mai procesez lapte, dacă nu punem la socoteală brandul național Simultan, cu care nu mă pot compara. În cazul în care aș fi luat ca exemplu și de alți crescători, le-aș spune deschis că dacă își fac propria unitate de procesare, o să le fie mult mai greu, dar și mult mai bine.”

Marile lanțuri de magazine reprezintă o piață interzisă pentru Ardelean Coraș, deși și-ar dori să-și vândă produsele acolo. A sperat că aplicarea legii care obligă retailerii să vândă 51% din produsele alimentare de pe raft din producția internă va relansa industria alimentară autohtonă. Speranțe deșarte. „Ar fi fost singura șansă pentru procesatorii români din industria alimentară să fie căutați de către supermarketuri și nu invers, să stea producătorul român în genunchi în fața magazinului și să nu fie primit decât în condiții de suprataxare ca să-și vândă un produs de calitate, în care a înglobat multa muncă și multă sudoare.”

Calitatea și prețul produselor lactate din magazine reprezintă o altă problemă care-l nemulțumește pe inginerul Ardelean Coraș. În ecuația mic producător, magazine, cumpărător -  pierde de regulă cumpărătorul, care cumpără scump și de proastă calitate, dar și micul producător autohton care deși produce mai ieftin și la o calitate mai bună nu are loc pe raftul plin cu produse de import. „Ceea ce produc eu este nesemnificativ ca segment de piață. Eu îmi vând marfa în Timiș și foarte puțin în Arad. Asemenea mie mai sunt alți câțiva în țară, și ei foarte puțini. Din păcate, piața unor astfel de produse este tot mai strangulată, nu avem acces la cumpărător decât prin magazinele de cartier și ele tot mai puține, în comparație cu supermarketurile care se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Să nu uităm ca la ora aceasta cel mai mare angajator din România este un lanț de supermarketuri. În condițiile acestea, din comoditate, omul cumpără unde găsește toata marfa la un loc, ori noi tocmai la aceste rafturi nu avem acces”, conchide Ardelean Coraș.

Dacă luăm ca reper prețul pe litrul de lapte, vom constata discrepanțe uriașe între prețul plătit de procesator la poarta fermei, care oscilează în jurul valorii de un leu, în funcție de parametrii de calitate, și cel de pe raft, care pleacă de la trei lei și poate ajunge chiar la șapte lei pe litru. Fermierul bănățean spune cu tristețe că „în România se consumă mai mult alcool decât lapte” și consideră că fără unitate și o doză de patriotism, piața românească a produselor alimentare va fi complet acaparată de producătorii străini.