D`ale gurii - REVISTA FERMIERULUI

Conform datelor preliminare, în toamna anului 2015, fermierii din România au însămânțat cu rapiță un total de 412.400 hectare, cu 18.000 ha mai puțin decât în toamna lui 2014, potrivit datelor agregate de blackseagrain.net.

Diminuarea suprafețelor cultivate cu rapiță a fost generată de condițiile meteo nefavorabile. Vremea anormal de caldă din luna decembrie 2015 nu a permis plantelor să se întârească suficient. Mai mult, acestea au continuat vegetația o perioadă, risipind astfel nutrienții acumulați.

La începutul lunii ianuarie, temperatura aerului a scăzut, iar cantitatea de zăpadă nu a fost suficientă pentru a proteja cultura de rapiță în majoritarea regiunilor de producție.

În perioada 9-15 martie 2015, temperaturile din aer şi sol mai ridicate decât în mod normal vor imprima ritmuri de vegetaţie în general normale culturilor de câmp pe aproape întreg teritoriul agricol, iar în zonele de câmpie din jumătatea de sud a ţării, procesele de creştere şi dezvoltare ale plantelor vor fi mai intense. Pe suprafeţele agricole cu o bună aprovizionare cu apă a solului, precum şi la culturile semănate în perioada optimă, starea de vegetaţie se va prezenta medie şi bună, iar la cele tardive uniformitatea şi vigurozitatea plantelor se va prezenta medie şi slabă, îndeosebi pe terenurile afectate de seceta pedologică.

La rapiţa înființată în epoca optimă se va înregistra înfrunzirea (8-16 frunze), pe întreg teritoriul agricol al ţării.

Drept urmare, specialiștii ANM din România recomandă continuarea controlului biologic pentru determinarea vigurozităţii plantelor la speciile de toamnă (orz, grâu şi rapiţă).

În această perioadă va predomina un regim termic mai ridicat decât în mod obișnuit, în aproape toată țara. Temperatura medie diurnă a aerului se va încadra între 3...13°C, abaterile termice pozitive fiind de 1...7°C, în majoritatea regiunilor agricole.

Ucraina: Rapița se află în stare de vegetație ușoară

În perioada 29 februarie – 4 martie 2016, condițiile agrometeo din Ucraina au fost oarecum similare cu cele de săptămâna trecută. Potrivit meteorologilor, o așa vreme neobișnuit de caldă a mai fost observată în 2002, 2008 (chiar și mai caldă), 2010, 2014 și 2015, dovadă clară a tendinței de schimbare a climei.

În săptămâna menționată, temperatura aerului s-a situat în intervalul -0,2 și 7,4 grade Celsius. Temperatura maximă a aerului a crescut până la 13 grade Celsius, iar cea minimă (din cele mai friguroase nopți) a ajuns la nivelul de -8 grade Celsius, în regiunea Dnepropetrovsk. Precipitații în cantități și intensități diferite, sub forma ploilor și lapoviței au fost observate de-a lungul întregii țări, excepție făcând regiunile din sud. Pământul s-a dezghețat în mai toate regiunile țării. Nivelul de adâncime la care a pătruns înghețul nu a fost mai mare de cinci centimetri, iar umiditatea acumulată în sol a fost eficientă.

Rapița reacționează negativ însă la fluctuațiile abrupte de temperatură din primăvară. Cea mai apropiată de optim temperatură pentru creșterea masei vegetative este de 18-20 de grade. Începând cu 3 martie a.c., starea de vegetație a rapiței de toamnă se va prezenta slabă spre medie.

Specialiștii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DARD) Harghita spun că perioadele de ger fără zăpadă din luna ianuarie 2016 au afectat doar în mică măsură culturile agricole de toamnă care, de altfel, încep să-şi revină, chiar dacă tot ei apreciau iniţial că multe dintre parcele urmau să fie reînsămânţate.

Conform aprecierilor șefului DARD Harghita, Torok Jeno, s-a observat în ultima vreme că majoritatea culturilor afectate de ger încep să-şi revină, semn că doar partea aeriană a plantei a avut de suferit.

„Este ciupită partea aeriană, dar nu total, iar rădăcina nu este afectată. Culturile îşi revin, arată destul de bine faţă de cum au fost. Ne-am speriat atunci când erau minus 20 de grade fără zăpadă şi credeam că rămânem fără culturi de toamnă”, a afirmat Jeno.

Tot el a spus că există totuși suprafeţe foarte mici care urmează să fie reînsămânţate, dar că producătorii agricoli vor putea răsufla uşuraţi abia în luna aprilie, pentru că în zonă se poate înregistra îngheţ şi în luna martie. Și atenționarea ar trebui să fie luată în serios, în condițiile în care, în 2015, fermierii harghiteni au avut de suferit serios.

Cu o lună în urmă, din evaluările angajaților DADR Harghita reieșea că circa o treime din totalul de 12.000 hectare însămânțate cu grâu, orz, triticale şi secară de toamnă a fost afectată de ger, întrucât culturile nu au fost acoperite cu zăpadă.

Este o premieră a ultimilor ani când în Harghita se înregistrează o iarnă atât de lipsită de zăpadă, care putea pune în pericol culturile agricole.

 

Agricultorii harghiteni au fost pățiți în 2015. Calamitarea le-a scos bani din buzunare

Același Torok Jeno declara la finele anului trecut că din suprafaţa de 162.784 de hectare afectată de secetă, 2.760 hectare erau cultivate cu porumb, 14 hectare cu sfeclă de zahăr şi 4.900 de hectare cu cartofi, adică mai mult de jumătate din suprafaţa însâmânţată cu cartofi în judeţ, care a suferit un grad de afectare cuprins între 35 şi 45 la sută.

În plus, acesta mai preciza că seceta a mai calamitat în Harghita 18.750 de hectare cultivate cu plante furajere perene, 3.100 de hectare cu plante furajere anuale, aproape 2.000 de hectare cu porumb siloz, 72.950 de hectare de fâneaţă şi 58.550 de hectare de păşune.

Direcția pentru Agricultură (DADR) HARGHITA este serviciul public descentralizat al Ministerului Agriculturii Și DezvoltĂrii Rurale prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor agroalimentare și de dezvoltare rurală, la nivel județean.

DADR Harghita este organul de specialitate al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în teritoriu și este condusă de un director executiv.

În ultimele săptămâni, autoritățile sanitare veterinare din Hexagon s-au confruntat cu noi cazuri de limbă albastră, 12 focare fiind raportate la data de 8 februarie 2016, alte 12 focare depistate în 12 februarie 2016, șapte focare descperite în data de 22 februarie 2016, respectiv 19 focare raportate pe 25 februarie a.c, în acest caz fiind afectate atât bovinele, cât și ovinele.

În total, francezii au fost raportat 61 de cazuri de îmbolnăvire cu boala limbii albastre la 61 de bovine (dintre care și un deces) și șase cazuri la ovine.

Focarele de limbă albastră depistate în Franța, în mare parte au fost cauzate de serotipul opt al virusului Bluetongue, în timp ce în alte țări europene, boala fiind cauzată de serotipul patru.

Cazurile din Hexagon au fost identificate mai degrabă prin monitorizare analitică decât prin suspiciune clinică. Franța utilizează vaccinarea, monitorizarea circulației animalelor, cât și controlul bolii prin zonare.

2015: Botoșaniul era afectat de Bluetongue

La data de 4 septembrie 2015, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) informa că a diagnosticat boala limbii albastre (Bluetongue) în localitatea Bobuleşti din judeţul Botoşani, în apropiere de râul Prut şi de graniţa cu Republica Moldova.

Ulterior, au mai fost identificate animale infectate şi în alte două localităţi din aceeaşi comună, respectiv Badiuţi şi Ştefăneşti. Până la acea dată, boala era confirmată la 18 bovine din 18 exploataţii, după cum urmează: în localitatea Bobuleşti 12 bovine din 12 exploataţii non-comerciale, în localitatea Badiuţi 4 bovine din 4 exploataţii non-comerciale, respectiv în localitatea Ştefăneşti 2 bovine din 2 exploataţii non-comerciale.

ANSVSA precizea pe atunci că în jurul focarelor s-a instituit o zonă de control de 20 kilometri, fiind interzisă ieşirea rumegătoarelor, „cu excepţia animalelor destinate abatorizării”.

Conform sursei citate, cele 18 bovine infectate şi-au revenit atunci în urma aplicării unui tratament simptomatic, nefiind înregistrată „nicio mortalitate”.

„La această dată nu mai este notificată oficial nicio suspiciune clinică de boala limbii albastre (Bluetongue) în România”, arata sursa citată.

Boala limbii albastre este cauzată de un virus din genul Orbivirus, care este transmis prin înţepătura unor specii de insecte hematofage, din genul Culicoides, şi nu prin contactul direct între animale.

Boala afectează rumegătoarele domestice şi sălbatice (de cele mai multe ori oi, dar şi vite şi capre) şi are caracter sezonier. Mortalitatea este variabilă, în funcţie de situaţie, procentul de îmbolnăvire putând ajunge, uneori, la 100% din efectiv.

Prevenirea bolii se face prin dezinsecţii periodice, pentru a distruge insectele hematofage care transmit boala.

Proprietarii de animale au obligaţia să anunţe imediat medicul veterinar de apariţia unor semne de boală la animale, a cazurilor de moarte suspectă sau despre tăierile de necesitate.

În România, la nivelul lunii septembrie 2015 fuseseră înregistrate 157 de exploatații comerciale de bovine care au solicitat vaccinarea voluntară contra Bluetongue pe raza a 32 de juețe, totalul animalelor tratate fiind de 82173 bovine, iar nevoia de doze de vaccin a fost de 167.961.

Munca în agricultura de semisubzistență continuă să fie unul dintre principalii factori care stau la baza riscului ridicat cu care se confruntă țara noastră în materie de sărăcie sau excluziune socială, un procent de 55 la sută dintre locuitorii zonelor rurale fiind în continuare expuși acestor două mari probleme, se arată în „Raportul de țară pentru România”, dat publicității pe 26 februarie 2016 și care urmează să fie prezentat oficial la data de 9 martie 2016.

Mai mult, ponderea ridicată a sectorului informal și neparticiparea la sistemul de pensii de tip contributiv a locuitorilor de la sate se traduc prin perspective defavorabile în materie de pensii, se mai precizează în document.

„Munca în agricultura de semisubzistență este unul dintre principalii factori care stau la baza riscului ridicat cu care se confruntă România în materie de sărăcie sau excluziune socială. Cincizeci și cinci la sută dintre locuitorii zonelor rurale sunt expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială (în comparație cu 31% în orașele mici și suburbii și 28% în orașele mari). Veniturile reduse asociate cu agricultura de semisubzistență sunt cauza ratei celei mai ridicate a sărăciei persoanelor încadrate în muncă din Uniunea Europeană (20%) și o concentrație a sărăciei monetare în zonele rurale (71%). Ponderea ridicată a sectorului informal și neparticiparea la sistemul de pensii de tip contributiv se traduc prin perspective defavorabile în materie de pensii. În plus, aproximativ 80% din beneficiarii asistenței sociale trăiesc în zone rurale”, potrivit documentului întocmit de Comisia Europeană.

În viziunea specialiștilor de la Bruxelles, zonele rurale de la noi din țară se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea foarte deficitară a capitalului uman și existența unor „insule” de sărăcie și de excluziune socială adânc înrădăcinate.

Agricultura, care este ocupația tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forța de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistență sau de semisubzistență, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută și cu sărăcia”, se mai afirmă în raport.

O altă informație îngrijorătoare este și aceea conform căreia nu scăpăm de ocuparea forței de muncă în agricultura de subzistență, pe termen scurt probabilitatea aceasta fiind situată la un nivel ridicat, în condițiile în care mai bine de un sfert din totalul locurilor de muncă ocupate până în 2030 find în acest domeniu.

„Productivitatea muncii în agricultură, silvicultură și pescuit este de peste cinci ori mai scăzută decât media națională. Creșterea productivității agricole ca urmare a progresului tehnologic și a unor perspective profesionale mai bune în restul economiei este susceptibilă de a avea ca rezultat pierderi semnificative de locuri de muncă pe termen lung (agricultura reprezentând 25% din numărul total de locuri de muncă în 2030, potrivit calculelor Cedefop). Cu toate acestea, pe termen scurt, este probabil ca ocuparea forței de muncă în agricultura de subzistență să rămână la un nivel ridicat”, conform documentului „Raportul de țară pentru România”.

Fermele continuă să nu fie competitive

Un alt subiect abordat în detaliu de europeni a fost și acela al competitivității fermelor românești. În opinia celor de la Bruxelles, activitățile economice ale exploatațiilor agricole din România au o diversificare limitată și depind de piețele de mărfuri pentru vânzarea produselor agricole, întrucât afacerile agroalimentare locale sunt limitate (potențial intern și de export).

Totodată, dezvoltarea agricolă a României continuă să fie limitată de structura polarizată a exploatațiilor, de fragmentarea extinsă și de accesul limitat la credite. Fermele de nivel mare și mediu care au nevoie de modernizare reprezintă doar 8% din exploatații și gestionează aproximativ 71% din suprafața agricolă utilizată. Pe de altă parte, restul de 92% care reprezintă ferme mici sunt exploatate pe bază de subzistență sau de semisubzistență. Acestea se caracterizează printr-o productivitate și o dotare tehnică limitate, printr-o orientare spre piață redusă sau inexistentă și printr-un nivel scăzut de cooperare sau printr-o lipsă a cooperării pentru realizarea economiilor de scară.

„Accesul la credite este în continuare dificil, fapt care împiedică dezvoltarea și utilizarea fondurilor UE. În noiembrie 2015, numai 14% din cele 32 de milioane de proprietăți rurale estimate erau înregistrate în baza de date eTerra. Cu toate acestea, cifra este în creștere constantă, cu ajutorul unui proiect finanțat din fonduri ale UE. În România, fondurile pentru dezvoltare rurală s-au concentrat pe sporirea competitivității, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare pentru micii fermieri. Încurajarea asocierii fermelor mici în cooperative agricole reprezintă o prioritate, la fel ca înființarea unui fond de credit pentru sectorul agricol”, se mai precizează în documentul celor de la Comisia Europeană.

Irigăm cu costuri mari, dar ne-am revigorat exporturile

Agricultura continuă și să fie o mare consumatoare de energie, infrastructura de irigații deteriorată constituind impedimente în calea competitivității exploatațiilor.

Potrivit raportului, suprafața totală acoperită de infrastructura de irigații reprezintă 20% din terenul agricol utilizat, dar suprafața irigată a scăzut în ultimii ani din cauza ineficienței sistemului, a costurilor de întreținere ridicate și a condițiilor meteorologice. Există planuri de îmbunătățire a legislației privind irigațiile. Totodată, programul de dezvoltare rurală va finanța și modernizarea infrastructurii de irigații.

Același document relevă totodată faptul că evoluția exporturilor reflectă potențialul agricol subiacent al României. Țara noastră era un importator net de produse agricole, însă balanța comercială privind produsele agricole și alimentare a devenit pozitivă începând cu 2013.

„A crescut de la 391,2 milioane EUR în 2013 la 517,8 milioane EUR în 2014, reflectând o ușoară îmbunătățire a competitivității agriculturii. Îmbunătățirea balanței comerciale a fost determinată de exporturile în interiorul UE, care au crescut cu 10% din 2013 până în 2014. În perioada 2009-2014, ponderea importurilor agricole în totalul importurilor a fost constantă, situându-se la aproximativ 9%, iar ponderea exporturilor agricole în totalul exporturilor a crescut treptat de la 8% la 11%”, afirmă oficialii europeni în raport.

Comisia Europeană a publicat analiza sa anuală privind provocările economice și sociale cu care se confruntă statele membre ale UE, așa-numitele rapoarte de țară. Rapoartele reprezintă un instrument al semestrului european raționalizat pentru coordonarea politicilor economice care permite monitorizarea reformelor de politică și care indică din timp provocările pe care statele membre ar trebui să le abordeze. În urma publicării, în luna noiembrie, a analizei anuale a creșterii pentru 2016 și a recomandării privind zona euro, care stabileau prioritățile la nivel european, acum, prin aceste rapoarte, semestrul european își îndreaptă atenția asupra dimensiunii naționale. Rapoartele vor sta la baza discuțiilor cu statele membre privind opțiunile lor de politici naționale, anterior prezentării programelor lor naționale în aprilie și vor contribui la formularea, spre sfârșitul primăverii, a recomandărilor specifice pe care Comisia le adresează fiecărei țări.

Etapele de parcurs

În cadrul semestrului european, CE va continua dialogul strâns cu statele membre. Luna aceasta, Comisia va organiza reuniuni bilaterale cu statele membre pentru a discuta rapoartele de țară. Comisarii vor efectua, de asemenea, vizite în statele membre pentru a se întâlni cu guvernele naționale, cu parlamentele, cu partenerii sociali și cu alte entități. Statele membre trebuie să prezinte în aprilie programele lor naționale de reformă și programele lor de stabilitate (în cazul țărilor din zona euro) sau de convergență (în cazul țărilor din afara zonei euro), care abordează finanțele publice. Comisia a invitat statele membre să se consulte îndeaproape cu parlamentele naționale și partenerii sociali atunci când pregătesc aceste documente. Comisia va prezenta, apoi, în primăvară, propunerile sale privind un nou set de recomandări specifice fiecărei țări, care vizează principalele priorități economice și sociale ale fiecărei țări.

Tot în luna martie, Comisia va decide asupra categoriei aferente procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) în care se va încadra fiecare stat membru care face obiectul unui bilanț aprofundat. Din acest an, Comisia a redus numărul categoriilor de dezechilibre macroeconomice (PDM), de la șase la patru: niciun dezechilibru, dezechilibre, dezechilibre excesive și dezechilibre excesive cu măsuri corective.

Context

Publicarea timpurie a acestor rapoarte de țară se înscrie în eforturile de raționalizare și de consolidare a semestrului european, în conformitate curaportul celor cinci președinți și cu măsurile anunțate de Comisie în vederea finalizării uniunii economice și monetare a Europei. Unele dintre aceste măsuri au fost inițiate anul trecut, iar punerea lor în practică este confirmată în acest an, în scopul de a facilita un dialog veritabil privind prioritățile europene, inclusiv provocările cu care se confruntă zona euro, la începutul semestrului european, precum și în scopul alocării de mai mult timp, ulterior, pentru dialogul cu statele membre și părțile interesate la toate nivelurile, pentru a se reflecta asupra priorităților lor. Aceste rapoarte reliefează, de asemenea, atenția mai mare pe care Comisia o acordă în cadrul semestrului european aspectelor legate de ocuparea forței de muncă și problematicii sociale.

Conferința organizată de Reprezentanța Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Ministerul Finanțelor Publice, lansează „Raportul de țară pentru România", publicat de Comisia Europeană în data de 26 februarie 2016, va avea loc la data de 9 martie 2016 la București. Următorul pas după publicarea raportului este transmiterea, de către autoritățile române, a Programului Național de Reformă și a Programului de Convergență. În cursul lunii mai 2016, pe baza documentelor sus-menționate și a analizei cuprinzătoare din Raportul de țară, Comisia Europeană va emite recomandările specifice de țară pentru România privind politicile economice.

Un protest de amploare cu producători agricoli legați cu lanțuri și lacăte de gardul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) ar urma să fie condus de rebelul vicepreședinte PNL, Costel Caraș, miting care ar urma să aibă locîn jurul datei de 20 martie 2016, a declarat acesta într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Mai bine de 1.500 de metri de lanț și „multe” lacăte au fost deja achiziționate pentru protestul care strânge adepți pe Facebook chiar de către președintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine (SCT), el însuși deținător al unei ferme integrate (vegetal și zootehnic), Costel Caraș.

„Vrem să ne legăm de porțile Ministerului Agriculturii și să rămânem acolo până plesnim. Plesnim sau nu plesnim. Să vedem, se rezolvă problemele sau nu se rezolvă?”, a afirmat acesta.

Costel Caraș este destul de inventiv atunci când vine vorba de proteste. În 2012, fermierul politician sosea la protestul LAPAR din Piața Victoriei cu un tractor de mare putere și o vacă din plastic spânzurată de partea din față a utilajului. Mesajul era clar – nu omorâți zootehnia!

Un an mai târziu, omul, care deţinea pe atunci o fermă cu 200 de vaci (în prezent, numărul acesta a scăzut la 100), arunca opt tone de lapte direct din cisternă, pe câmp, pentru că nu mai avea cui să îl vândă de la izbucnirea scandalului laptelului contaminat cu aflatoxină.

Tot el este cunoscut pentru faptul că a protestat alături de fermieri, cu mai mulți ani în urmă, într-un coșciug, tot în fața Ministerului Agriculturii. Și lista nu se oprește aici.

Revendicarea numărul unu din lista lui Costel Caraș și a protestatarilor pe care acesta îi va conduce la mitingul din martie 2016 este cea legată de achitarea integrală a subvențiilor pentru cultură mare și zootehnie până la data de 31 martie, altfel ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, ar trebui să-și dea demisia.

„Cea mai importantă revendicare a mea este însă ca până la 31 martie 2016 să se plătească în total toate obligațiile către fermieri. Mă refer la toate subvențiile – și la animale, și la vegetal. Acum am văzut tot felul de îmbârligători din ăștia, prosteală: «Dăm banii pe suprafață, iar crescătorilor de animale din iulie încolo»”, a afirmat penelistul. „Mie îmi dai banii sau imediat îți dai demisia dacă nu ești de acord; te duci și te spânzuri. Ce, te-am pus eu să accepți să fii ministrul Agriculturii sau să fii director la APIA? Ai acceptat? Rezolvă problemele!”.

El îi îndeamnă totodată pe producătorii din sectorul vegetal și pe cei din sectorul zootehnic să-i viziteze pagina de Facebook și să adauge revendicări la lista deja deschisă.

În plus față de toate acestea, despre noul scandal al brânzei și laptelui cu E-coli și despre cum acesta i-au înjumătățit vânzările de lapte crud prin automate, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Am observat că vă pregătiți de proteste serioase pe Facebook.

Costel Caraș: Da, mă rog, încercăm să demarăm o acțiune că nu se mai poate. Este depășită orice limită.

R.F.: Ce aveți în plan mai exact?

C.C.: Avem în plan un protest. Deocamdată suntem în perioada de organizare. N-am putut să stabilim foarte clar totul, știți cum este. Când te organizezi, trebuie să vezi dacă ai masa critică, că altfel nu are rost demersul.

R.F.: Observăm că s-au strâns ceva doritori. Ce spun aceștia?

C.C.: Deocamdată există o teamă, pentru că eu am adoptat sistemul acesta: - am vrut să se vadă clar cine este bărbat, cine este agricultor! Oamenii mă sună și îmi spun: „Bă frate eu vin, dar nu vreau să mă postez că mă întreabă ăștia, mă văd, mă iau la întrebări... ”. Adică statul polițienesc a rămas.

R.F.: Să înțelegem că oamenilor le este teamă...

C.C.: Le este teamă, da. Am primi zeci și zeci de telefoane. Eu cred că, până la urmă, se va mișca treaba, dar oamenii se tem de represalii, pentru că nu este pentru prima dată când organizăm și când înainte de a face protestul, oamenii sunt presați pe diferite căi de instituțiile statului.

R.F.: De către cine?

C.C.: De instituțiile statului! De APIA, de tot felul de instituții cu care fermierii au relații mai mult de SCLAVIE. Sigur, reprezentanții acestora îi cheamă și le spune: „Băi, vezi că nu este bine, băi, vezi că este posibil să fie probleme, lasă-l pe Caraș că el este cu treaba lui... ”.

R.F.: Din câte cunosc, cel puțin unul dintre apropiații premierului a mărturisit într-o discuție privată cu unii membri ai presei că Guvernul susține de principiu protestele bine întemeiate pentru că, în felul acesta, societatea civilă își spune cuvântul.

C.C.: Ce să sprijine ei? Astea sunt date pe trompetă, așa, ca să dea bine. Ei ă susțină protestele? Ei trebuie să dea banii domne! Să dea banii, să lase oamenii să trăiască, să facă treabă, să facă profit, să se dezvolte.

R.F.: Să plătească taxe...

C.C.: Să plătească taxe, bineînțeles. Că dacă faci profit, plătești, dacă ești mort pe masă, pe catafalc, ce să mai plătești? Trebuie să cheltuiască alții cu tine ca să te înmormânteze.

R.F.: Cum mai stă treaba cu partidul agricultorilor?

C.C.: Nu este nicio treabă. Merge prost de tot.

R.F.: Ați încercat să-l refaceți?

C.C.: Eu l-am lăsat cum era (...), am terminat. N-am mai făcut absolut nimic pentru că după alegerile din 2012, toată lumea a fugit. M-au lăsat cu datorii, m-au lăsat cu tot felul de probleme, fiecare și-a văzut de drumul lui.

R.F.: ... iar dumneavoastră ați rămas să trageți ponoasele.

C.C.: Da. Ponoase de sute de milioane de lei vechi și încă mai am de plată pentru că nu te iartă nimeni când ai datorii. Or, eu dacă am fost președintele partidului, normal că eu răspund, nu?

R.F.: Păi partidul dumneavoastră nu a fuzionat cu PNL?

C.C.: Ba da, a fuzionat cu PNL, dar datoriile au rămas.

R.F.: Datoriile nu s-au preluat și ele să înțelegem...

C.C.: Nu s-au preluat. Ideea este că și fuziunea aceasta cu PNL este un fiasco. Eu am venit aici prin fuziune cu PNL, am venit să facem un program pe agricultură, asta a fost înțelegerea și promisiunea PNL-ului: „Vrem neapărat o colaborare cu voi că nu avem segmentul acesta în PNL, că suntem morți, că suntem... ” și acum... nu se întâmplă absolut nimic.

R.F.: Noi știm că promisiunea aceasta v-a fost făcută de Crin Antonescu.

C.C.: A fost promisiunea președintelui partidului, dar el n-a fost singur acolo. Toți cei care sunt acum pe scaune, au fost și acolo. Mă refer la vechiul PNL. Că au mai venit și alții după aia, asta este o altă problemă.

R.F.: În prezent, mai aveți o funcție în Partidul Național Liberal?

C.C.: Da, sunt vicepreședinte la nivel național.

R.F.: Aveți o funcție importantă. Ați putea avea oarece influență pe zona de agricultură în interiorul PNL.

C.C.: Nu, nu pot avea niciun fel de influență. Adică nu am, nu că nu pot să am, nu am. Vă referiți la influență în partid?

R.F.: Da, în partid, la asta ne referim, la a crea politici, la a crea un departament de specialitate...

C.C.: Sunt create astea, ca peste tot, dar sunt create așa, ca să existe pe hârtie.

R.F.: Noi ne-am uitat pe pagina dumneavoastră de Facebook și am văzut acolo sintagma de protest mai dur. Ce ar însemna chestia asta? Am văzut pe Youtube că la cel mai important târg din Franța, fermierii din Hexagon l-au huiduit pe Hollande. Asta înseamnă dur!

C.C.: Nu numai că a fost huiduit, a fost aproape SECHESTRAT de fermieri, cum a fost și domnul Cioloș (n.r. - Dacian Cioloș, premierul tehnocrat al României) SECHESTRAT de mine și de fermieri pe vremea când era ministrul Agriculturii, la IndAgra; cu trei ore înainte de marile vizite pe care le aștepta acolo, mă rog, de la un oficial de la Comisia Europeană, vreo doi miniștri (al Poloniei, mi se pare, era o doamnă ministru atunci) (...) s-au plătit banii! Așa se face treaba. În loc să fim oameni și să respectăm munca, producția și plusvaloarea, noi ne batem joc de oameni, iar dacă oamenii se urcă cu picioarele, începem... „bă stai așa un pic că nu e chiar așa!”. Eu am avut atunci o demonstrație clară, făcută chiar cu domnul Cioloș, mă rog, în condiții grele și pentru dânsul. La acea vreme „cheia și lăcata” erau la Ministerul Finanțelor; s-a rezolvat totul. Acum, cheia nu mai este la Ministerul Finanțelor, ci la Ministerul Agriculturii, dar nu se rezolvă nimic. Prosteli din astea că, Vezi-Doamne, „ne sabotează” nu știu cine; povești.

R.F.: Eu știu că dumneavoastră ați acționat și diplomat, ați fost chiar și inventiv, atunci când ați protestat în coșciug, și uneori chiar dur, când ați aruncat laptele pe câmp sau ați legat o vacă din plastic de tractor și ați venit la Guvern. Adică ați încercat să transmiteți un mesaj. La ce vă gândiți de această dată? Ce mesaj să transmitem fermierilor din țară?

C.C.: Mesajul, acum, este legat de un protest dur! (...) Am un kilometru jumate de lanț și multe lacăte, vrem să ne legăm cu acest lanț o mie de fermieri minimum. Dacă va mai fi nevoie de lanț cumpărăm, că este lanț în țară, importat din Turcia, o grămadă. Vrem să ne legăm de porțile Ministerului Agriculturii și să rămânem acolo până plesnim. Plesnim sau nu plesnim. Să vedem, se rezolvă problemele sau nu se rezolvă?

Lactate Brădet, Fenov Robănești și Ferma Joiana, „terminate” de scandalul E-coli

Revista Fermierului: Că tot vorbiți de Facebook, am rămas consternați de reacția ministrului Agriculturii pe rețeaua de socializare. L-am apreciat ca un profesionist pe probleme europene, dar gurile rele spun că nu s-a orientat deloc cu afirmațiile vizavi firma Brădet. A confirmat numele vehiculat de presă, apoi și-a cerut scuze online. Un procesator și doi producători de lapte ar putea intra în faliment. Lipsa de implicare a Ministerului Sănătății care a pasat pisica ANSVSA-ului i-au pus tehnocratului în brațe „mortul”.

Costel Caraș: Nu numai de patronul Brădet putem vorbi de faliment. Așa cum ați menționat și dumneavoastră, de cei doi fermieri, primul de la Craiova – Viorel Ninulescu (n.r. - Fenov Robănești) și băiatul acesta de la Argeș pe care îl cunosc Romică (Romeo) Mandu (n.r. - ferma Joiana) din Stolnici. Ambii au ferme foarte bune; sunt terminați.

R.F.: Îi vom contacta și pe ei să vedem ce cred ei că s-a întâmplat. Este o nebuloasă, efectiv, situația actuală... Cazul aflatoxina, numai cu reacții diferite.

C.C.: Lucrurile sunt simple, nu este niciun fel de nebuloasă. Nebuloasă este în capul ministrului. O fi fi specialist pe probleme europene, și bine că este, eu n-am nimic cu el. Din câte înțeles, a ajutat agricultura românească pe la Bruxelles, a știut să deschidă uși, ce mi-au spus și mie alții care au lucrat cu el. Dar să vii ca ministru și să faci o astfel de gafă... Mie mi se pare intenționat făcută. Nu poți face așa ceva. Acum am văzut pe Facebook că se scuză și bagă copiii în față. Adică, „Domne, eu nu vreau să îi am pe conștiință!”. Păi băi frate, brânza a fost vândută vrac. Omul când s-a dus să cumpere brânză, a luat din cutie sau de unde au pus-o ăia în vitrina frigorifică, au luat cu o spatulă brânză și au vândut – 500 de grame, 800 de grame; pe pungă nu scria că era de la Brădet. Era brânză proaspătă de la magazinul lui „Popescu”. (...) Este o scuză venită cu ea de ministru. El și-a dat seama sau i-or fi spus alții: „Bă, oprește-te că faci prostii. Mergi pe un drum greșit” și acum o dă la întors. Dar nu-mi bagi mie copiii în față. Eu dacă iubesc ceva pe lumea asta, eu iubesc copiii mai mult ca orice și îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat în inima mea și în casa mea dacă exista o astfel de situație.

Însă, de aici, să călcăm așa pe cadavre, este mult. Eu sunt extrem de supărat pe chestia asta. Nu vă mai spun că mie mi-a scăzut vânzarea la jumătate la laptele meu și la toată lumea a scăzut vânzarea, pentru că, deja, sunt procesatori mari care spun așa: „Băi, nu mai luăm lapte de la voi o perioadă că ne distrugeți. Cu scandalul mediatic și cu astea aducem din Polonia, aducem de pe unde aducem, o perioadă, până se liniștesc lucrurile. După aceea mai discutăm”.

R.F.: A scăzut achiziția de lapte la dumneavoastră?

C.C.: Eu comercializez materia primă crudă prin automate; în trei zile mi-a scăzut la jumătate vânzarea. Oamenii sunt precauți. Este și normal: „Eu dau lapte copilului”, spun unii. „Cine știe? N-o avea și laptele ăsta ceva?” Nu este gândirea corectă? Este! „N-am de unde să știu, văd că treaba este confuză. Dacă a ieșit ministrul Agriculturii și a spus că problema este de la lapte... ”. Oficialul guvernamental a făcut afirmația foarte clar, că problema este de la lapte. Ce să fie băi nene de la lapte? Laptele este pasteurizat!

R.F.: Cât lapte crud vindeați prin automate?

C.C.: Circa 500-600 de litri la două zile prin cele 15 aparate autorizate pe care le dețin.

R.F.: Mai reprezentați vreo asociație în prezent?

C.C.: Sindicatul Crescătorilor de Taurine (al cărei președinte sunt) funcționează. Când eram în putere, eram 5.200 în SCT. Acum nu știu ce să vă mai spun. De când a fost cu partidul, n-am mai apăsat pedala. Dintre membri nu a fost dat nimeni afară, n-a depus nimeni vreo cerere că ar dori să plece. N-a mai fost nici cazul de cotizație pentru că SCT nu a mai avut cheltuieli. A fost zero pe zero că n-am mai făcut acțiuni, n-am mai plătit angajați, chirie.

R.F.: Atunci protestul din partea cărei forme asociative va fi?

C.C.: Protestul este pur și simplu o inițiativă de-a mea pe Facebook – chem fermierii la acțiune, la „bătaie”.

R.F.: Când preconizați că va avea loc protestul?

C.C.: Eu mi-aș dori ca până pe 20 martie 2016 să fim cu lanțul de gât.

R.F.: Care sunt revendicările dumneavoastră?

C.C.: Revendicările sunt, în fapt, o listă deschisă în care oamenii sunt liberi să introducă tot felul de propuneri. Cea mai importantă revendicare a mea este însă ca până la 31 martie 2016 să se plătească în total toate obligațiile către fermieri. Mă refer la toate subvențiile – și la animale, și la vegetal. Acum am văzut tot felul de îmbârligători din ăștia, prosteală: „Dăm banii pe suprafață, iar crescătorilor de animale din iulie încolo”.

R.F.: Dar știți de ce se întârzie plata la animale? Nu au fost contractate modulele necesare de soft în APIA. Noi am scris despre acest subiect.

C.C.: N-a fost contractată... de ce? Din cauza fermierilor? Nu mă interesează că ai contractat sau nu modulele. Ce-mi explici mie toate astea? Sunt prosteli! Mie îmi dai banii sau imediat îți dai demisia dacă nu ești de acord; te duci și te spânzuri. Ce, te-am pus eu să accepți să fii ministrul Agriculturii sau să fii director la APIA? Ai acceptat? Rezolvă problemele!

Cel de-al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase la nivelul județui Ilfov, recunoscut de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) – Cerif Oil SRL, a reușit să comercializeze producția de cereale obținută în 2015 de pe cele 3.000 ha lucrate în comun la prețuri mult mai bine decât cele existente pe piață la momentul tranzacției, a declarat pentru Revista Fermierului Ilie Dan, președintele Asociației Producătorilor Agricoli (APA) Ilfov, afiliată LAPAR.

Într-un interviu acordat recent publicației noastre, președintele APA Ilfov și al Cerif Oil SRL a precizat că asocierea a cinci producători agricoli într-un grup a dus la majorarea încasărilor la tona de grâu chiar și cu 90 de lei, în condițiile în care materia-primă se comercializa la acel moment cu 650 lei tona metrică (conform statisticilor MADR, luna septembrie 2015).

Grupul de producători prezidat de șeful APA Ilfov plătește impozit pe profit, fapt care convine membrilor săi de minune. Din unu la sută cotizație pe încasări de la membrii Ceri Oil, conducerea a reușit să-și achite cheltuielile interne și să declare și profit de pe care a plătit impozit; o singură dată. Problema, mărturisește Ilie Dan, este la grupul de producători de nivel mai mic și care este impozitat pe venit (plătesc o dată membrii grupului și a doua oară la nivel de grup).

Prodserv Conil SRL, ferma familiei Ilie, lucrează 270 ha în interiorul Cerif Oil, șeful APA și al grupului de producători ilfovean menționând în cadrul aceluiași interviu că în ciuda unui an 2015 călduros, producțiile au fost mulțumitoare la nivelul exploatației sale (5,5 tone de grâu la hectar, 6,6 tone porumb boabe STAS/ha și 3,3 tone la hectar rapiță linoleică).

Ilie Dan se plânge de faptul că nu are încă acele capabilități de stocare necesare negocierii unui preț și mai bun, respectiv de mixare a grâului de calitate superioară cu cel de nivel mediu, astfel încât toți membrii să aibă parte de profit. Din păcate, spune el, o parte din producători nu au avut calitate superioară și au fost nevoiți să vândă „pe lângă”, fapt care nu face bine nici statului (care nu încasează taxe) și nici membrilor care vând fără cei 10 la sută dați înapoi de stat pentru comercializarea în comun.

Revista Fermierului: Prodserv Conil SRL, firma familiei Ilie, face parte din APA, dar este și membră a grupului de producători Cerif Oil SRL. Acest tip de formă asociativă este atât pe placul actualului premier tehnocrat, Dacian Cioloș, cât și a ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Ne puteți spune mai multe despre formarea și activitatea acestui grup?

Ilie Dan: Așa este. Am pus bazele unui grup de producători pe sectorul vegetal – Cerif Oil SRL – al cărui președinte sunt eu. Membre sunt cinci societăți de pe zona Ilfov, printre care și Prodserv Conil SRL, firma familiei mele. Suntem al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase recunoscut de Ministerul Agriculturii la nivelul județului Ilfov (n.r. - locul 41 pe țară conform site-ului MADR). (...) Formarea acestui grup a avut ca motivație faptul că, până la un milion de euro cifră de afaceri, înainte se dădea cinci, acum se spune că se va da 10% la ceea ce se comercializează împreună. De aceea, i-am determinat și pe ceilalți fermieri să se asocieze în acest grup. Vânzând împreună, am reușit să obținem un preț mai bun. Am avut noroc și de un grâu de calitate. Asta nu s-a întâmplat însă în cazul tuturor și, din acest motiv, o parte din colegi au fost nevoiți să comercializeze materia-primă separat, pentru că nu au avut calitatea respectivă și n-au putut să vândă la același preț. Noi (n.r. - grupul de producători) am închis totuși un pic pe plus.

Motivația asta a făcut ca noi să vindem toată producția, iar celorlalți le-am dovedit că și dacă ar mai comercializa ceva pe afară, fără să înregistreze această marfă, pe de-o parte că ar comite abuzuri și s-ar alege cu pierderi, pe de altă parte câștigând 10 la sută, oricum ar fi mai mult bine decât dacă ar vinde în afara grupului, singuri sau fără acte legale. Mai mult, statul câștigă și el prin faptul că încasează taxe pentru toată producția. Noi comercializăm întreaga cantitate de cereale pe care o producem prin membrii grupului. În prezent suntem în plin proces de modificare a actelor normative; au apărut până acum doar pentru legume și fructe. Se pare cele dedicate nouă vor apărea pe la sfârștiul lunii mai; ar trebui să primim niște bani din urmă.

Am discutat totodată și cu alți colegi care au văzut cu ochi buni crearea de noi grupuri de producători. Asta vrea și Ministerul, dar „se grăbesc încet”. Legea a apărut în iulie 2015, însă normele n-au apărut nici după 7-8 luni.

R.F.: Ați vorbit de calitatea grâului. Soluții de depozitare nu dețineți? Știm că există modalități moderne de mixare a grâului, astfel încât produsul obținut să continue să fie conform.

I.D.: Nu. Cu depozitarea avem o problemă. Așa cum am menționat anterior, eu am vândut un grâu foarte bun. Dacă puteam să-l stochez și să-l mixez, comercializam întreaga cantitate la același preț. (...) Un depozit de 2.000 – 3.000 de tone ar fi fost suficient.

R.F.: Care este structura de cultură a Prodserv Conil SRL?

I.D.: Prin această firmă lucrez 270 ha de teren arabil, iar structura de cultură este următoarea: 112 ha cu grâu, 50 ha cu rapiță, 20 ha floarea-soarelui, iar restul cu porumb.

R.F.: Ce suprafață lucrează în total membrii grupului Cerif Oil?

I.D.: Asociația noastră, Cerif Oil Srl, lucrează 3.000 ha; nu este una prea mare. Era o discuție la un moment dat de o asociație mare. A încercat s-o facă Ioana Caragea, cooperativa Agri Sud, care nu a funcționat din păcate pentru că am fost foarte mulți dintr-o dată, nu ne-am înțeles, nu a funcționat. Trebuie început de jos, cu puțin, cu cei cu care te înțelegi și, pe urmă, o ridici, o faci mai mare.

R.F.: Ce producție medie a avut Prodserv Conil avut în anul agricol 2014-2015?

I.D.: Anul trecut, pe fondul unor temperaturi mari, producțiile au fost relativ mici. Chiar și așa, la grâu am obținut 5.100 kg, la porumb am avut 6.600 kilograme boabe STAS la hectar, 3.300 kilograme la rapiță linoleică, iar la floarea-soarelui 2.800 kilograme semințe la hectar. Singura cultură pe înverzire a fost cea de mazăre (14 hectare) care, din păcate, a rămas de o palmă înălțime și pe care nici n-am putut s-o mai recoltez. Am băgat-o în pământ, am făcut cheltuială cu ea, iar în toamnă a trebuit să refac 12 ha din total. Cheltuiala pe care am avut-o cu mazărea și cu înființarea rapiței m-a dus mai mult decât cei 55 de euro la hectar pe care îi primesc pe întreaga suprafață. Ca atare, în Ilfov sunt mulți fermieri care nu au optat pentru înverzire; vor pierde cei 55 de euro la hectar în condițiile acestea.

R.F.: Cât ați obținut ca prețuri, pe asociație, față de cât ați fi încasat ca și fermier obișnuit? Cu cât ați vândut grâul?

I.D.: Incredibil, d-ar l-am vândut bine, adică cu 740 lei tona. Alții au vândut marfa și sub 0,65 lei kilogramul. Mai mult, am încasat 618 lei pe tona de porumb boabe, în condițiile în care alții au comercializat materia-primă sub 0,55 lei kilogramul. Rapița am vândut-o spre 1.500 lei tona, iar floarea-soarelui circa 1.400 lei tona, în condițiile în care, anul trecut, marfa de de acest tip se comercializa cu 1.100 lei. Am fost mulțumit.

R.F.: Întâmpinați probleme cu dubla impunere în cazul grupului dumneavoastră de producători? Știm că multă lume evită asocierea din cauza impozitului dublu, atât pe membru, cât și pe asociație.

I.D.: Noi, pe tot ceea ce am încasat, am emis facturi fiscale și am plătit mai departe sumele cuvenite membrilor grupului de producători, iar aceștia au achitat la rândul lor o cotizație către Cerif Oil de unu la sută din total. Acest unu la sută a constituit venit la care am aplicat cheltuielile cu contabilitatea, președintele și ce mai avem ca administrare. După aceste acțiuni ne-a rămas și un mic profit. Având un venit mare ca grup, Cerif Oil a trecut la impozitarea pe profit; de aceea noi nu ne-am confruntat cu problema dublei impozitări.

Ce se întâmplă în cazul unor grupuri de producători mai mici – ei plătesc impozit pe venit. Grupul respectiv are un impozit pe venit, nu pe profit, și pe urmă plătesc și ceilalți impozit pe profit; de aici dubla impozitare. Însă, s-a discutat ca și aceia care s-au transformat, chiar și la un plafon mai mic, să fie trecuți ca plătitori pe profit. Chiar scrie în Hotărâre că acele cooperative care vor fi transformate în grupuri de producători, li se va acorda o reducere pe impozit de 20%, se va transforma în impozit pe profit și nu vor mai plăti impozit pe venit, că acolo era dublura.

R.F.: Grupul de producători Cerif Oil se gndește să-și diversifice activitatea? Vreți procesare? Zootehnie?

I.D.: Vrem să transpunem în realitate un proiect propriu în valoare de două milioane de euro pentru care cotizăm de trei ani. Proiectul este unul integrat și a fost pus la punct împreună cu Grupul Român pentru Investiții și Consultanță (RGIC). Vrem o moară, o fabrică de pâine pentru zonă, cu tărâțele rămase să creștem vaci cu lapte, iar laptele să-l valorificăm prin automate. Din banii aceștia luați în plus vrem să investim, pe lângă faptul că luăm între 70-90% fonduri nerambursabile. Oamenii nu prea au încredere însă. (...) Am rămas cu proiectul în stand-by.

LAPAR s-a luptat pentru schimbarea modului de echivalare a suprafețelor

R.F.: Și APA, din care faceți parte, dar în special LAPAR s-a luptat să modifice acte normative care pe ici, pe colo, generau sincope majore în bunul mers al agriculturii. Care au fost principalele nemulțumiri ale fermierilor vizavi de actele normative care îi impactau direct?

I.D.: În primă instanță, LAPAR s-a luptat să schimbe modul de echivalare a suprafețelor. Adică dacă aveam cinci procente din suprafața arabilă alocate pentru înverzire, să nu-mi revină obligativitatea înființării a trei la sută la culturile de toamnă, ci doar 0,7-1 ha, iar ceea ce am înființat, acel hectar sau 0,7 ha, să fie considerat 1,5 ha, astfel încât să scadă numărul de hectare pe care să le înființăm.

Pe urmă, nu suntem de acord cum am primit banii pe motorină. Am încasat trimestrul I și II cumulat, tot datorită dumnealor, că s-au pus pe treabă prea târziu. I-am primit după 11 luni, iar acum, pe trimestrul III când ai ajuns să vii să mi-i dai, spui: „Stai că ți-i dau, dar nu îi am pe toți și îți mai dau nu știu când”. Nu suntem de acord cu treaba asta. Eu am dat banul atunci și mie îmi trebuie acum să iau altă motorină, mai ales că nu mai am. Foarte mulți colegi nu și-au plătit inputurile către societățile de la care le-au luat. Pe lângă faptul că acestea pot oricând să introducă la plată instrumentele, furnizorii nu vor mai vinde inputuri pe datorie pentru noua campanie pentru că îi consideră pe producătorii agricoli rău-platnici. Nici de la bancă nu mai poți lua bani, pentru că nu mai ai bonitatea necesară că nu ai restituit creditul. Ai intrat, de asemenea, să plătești o dobândă penalizatoare. Ca atare, noi, la ora aceasta, ne găsim decapitalizați și nu ne putem continua activitatea. Eu nu cred că vina este în totalitate a Ministerului Agriculturii și a celor cu softul, ci a APIA; ai stat liniștit până acum și nu te-ai interesat că trebuie să faci plățile.

R.F.: Am aflat nu demult că și familia dumneavoastră a avut probleme cu Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură...

I.D.: Am înființat un lot de mazăre pentru înverzire, lângă el un drum de doi metri, iar fiul meu, vizavi, a avut și el tot mazăre. El a recoltat, a obținut 1.500 de kilograme la hectar. Eu am însămânțat suprafața două zile mai târziu și n-am mai prins ploaia de care a avut el noroc, drept pentru care nu am obținut nimic. Problema apare însă acum. Chiar dacă băiatul meu a obținut 1,5 tone producție, la teledetecție a ieșit că la mine a fost mazărea, nu la el! A fost și a discutat la APIA problema respectivă. L-au chemat apoi la Agenție... „că nu este în ordine treaba”. El i-a invitat atunci pe angajații APIA să vină și să vadă cu ochii lor, dar nu după șapte luni, ci atunci când era cultura pe teren. Cum putea să-mi mai plătească APIA banii, când ei nu sunt pregătiți. Și atunci noi vorbim de soft?

R.F.: Ce a însemnat anul agricol 2014-2015 pentru fermierul Ilie Dan și pentru colegii săi din APA Ilfov?

Ilie Dan: Eu și fermierii ilfoveni din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) am avut un an nu putem să zicem bun, dar nici atât de greu cum a fost în Moldova, cum a fost prin Mehedinți, Olt și prin alte zone. Vara, în câmp, temperaturile s-au menținut la o intensitate mare, între 33-40 de grade Celsius la umbră (am avut la plante chiar și 45-50 de grade), temperaturi care au afectat producțiile pe care așteptam să le obținem și pentru care am făcut investiții în vederea obținerii unor cantități importante de materie-primă. Putem spune fără să greșim că ploile care au mai căzut pe aici, au făcut-o în așa fel încât să obținem o producție care să ne acopere costurile pe care le aveam.

R.F.: Ce perspectivă aveți pentru anul agricol 2015-2016? Va fi unul bun sau dimpotrivă?

I.D.: E bine pornit anul agricol. Iarna a fost destul de blândă. La ora aceasta ar fi trebuit să începem să fertilizăm, însă mulți dintre noi nu avem banii necesari și, sigur, că se va repercuta într-o formă sau alta treaba respectivă asupra anului agricol menționat.

Alături de temele și dezbaterile care vor fi puse în discuție în ziua inaugurală a Expo-Conferinței Internaționale Meat & Milk 2016, care va avea loc la Hotel Alpin din Poiana Brașov, în pogramul datei de 12 mai, fireste, este prevăzut și workshop-ul Lapte-Procesatori.

Pornind de la constatarea că, doar dispunând de o tehnologie de ultimă generație poți face față noilor cerințe din ce în ce mai sofisticate ale consumatorilor, momentul se va desfășura sub titlul ”Industria lactatelor, sub imperativul investițiilor în tehnologie”.

Temele orientative, sub care companii din domeniu își vor susține prezentările ultimelor soluții tehnologice, ultimele produse și servicii destinate sectorului, amintim:

–Reperele liderilor: Inovație, expansiune, diversificare (Prezentarea unei afaceri de succes)

–Noi tehnologii=Eficiență+Profit (Prezentare de tehnologii de procesare, materii prime, soluții de sustenabilitate etc.)

–Ambalajul ecologic, condiția unui produs de succes (Inovații în tehnologia ambalajelor)

–Tehnologii de frig pentru depozitarea lactatelor (Prezentare de produse și servicii din zonele de Depozitare, Frig, Transport)

–Teste de determinare a antibioticelor în produsul final (Prezentare de echipamente de laborator, teste de siguranță alimentară etc.)

Pentru rezervarea din timp a spațiilor de prezentare, vă invităm să accesați site-ul www.meat-milk.ro, să transmiteți mesaj pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau să sunați la tel: 021.223.25.21.

Desigur, ultimul titlu al workshop-ului este rezervat dezbaterii care în acest an va fi ”Mulți am fost, puțini am rămas, ce va fi mâine?” Până în prezent, ca speaker-i ai dezbaterii au confirmat participarea domnii Dorin Cojocaru-Președinte APRIL și Dr. Ing. George Grecu.  Suntem convinși că titlul dezbaterii spune aproape totul, rămânând ca participanții, împreună cu speaker-ii și invitații oficiali pe care îi vom anunța în perioada următoare, să identifice intreumentele care pot face posibilă depășirea problemelor actuale.

Nu uitați! Expo-Conferința Internațională Meat & Milk este SINGURUL eveniment de profil din țară, dedicat exclusiv sectoarelor de lapte și carne ale României.

Meat & Milk-Profesionalism, Tradiție, CONTINUITATE!

Detalii despre organizarea Conferinței și înscrieri, pe meat-milk.ro.

Miercuri, 24 Februarie 2016 11:20

Au început înscrierile la Meat & Milk 2016!

Au început înscrierile la Meat & Milk 2016! Agentia infoGROUP, editor al publicatiilor Fabrica de Carne, Fabrica de Lapte, infoFERMA si infoALIMENT Magazin va invita sa participati in zilele de 12 si 13 mai, la Poiana Brasov, la cea de-a V-a editie a Expo - Conferintei Meat & Milk, cea mai importanta manifestare din Europa Centrala si de Est, dedicata sectoarelor de carne si lapte.

Sub genericul „SUBFINANTARE, SUPRATAXARE, IMPORTURI - Ziduri în calea unui business de succes, intr-o economie aflata in dezechilibru”, fermierii, procesatorii si specialistii din domeniile adiacente vor dezbate problematica la zi ale sectoarelor de carne si lapte, din Romania, puse in context national si international, vor afla ultimele noutati tehnologice, stiintifice, de sanatate animala si siguranta a alimentului, ultimele tendinte de piata, vor intra in dialog direct cu reprezentantii autoritatilor, cu presedintii principalelor asociatii profesionale, cu parlamentari europeni si invitati din strainatate.

Editia din acest an va cuprinde urmatoarele Sectiuni:

Sedinte generale: Vor sustine comunicari invitati oficiali din MADR, APIA, ANSVSA, ANPC, Parlamentul European. Speakeri ai companiilor vor prezenta ultimele produse si servicii.

Workshop-uri specializate: In ziua de 12 mai, vor avea loc workshop-urile: Carne-Procesatori, Lapte-Procesatori, Ferma. Vor fi prezentate echipamente si tehnologii destinate procesatorilor si fermierilor, nutritie animala, solutii de finantare, sanatate animala, siguranta alimentara, sustenabilitate etc. La finalul fiecarui workshop va fi organizata cate o dezbatere pe teme stringente.

Masa rotunda: In ziua de 13 mai va fi organizata o Masa rotunda. Personalitati de prim rang vor dezbate teme de maxima importanta, intrand in dialog cu asistenta. Masa rotunda va fi televizata in direct de postul Agro TV.

B2B-Expo va fi organizata într-un spatiu de maxima vizibilitate. Vor fi amenajate 20 de standuri, propice dialogului B2B, prezentarii detaliate ale ofertelor companiilor expozante, precum si degustarii produselor premium din carne si lapte.

infoTRIP: Programul infoTRIP va oferi oportunitatea efectuarii de vizite de documentare in ferme, unitati sau a unui furnizor de produse si servicii adiacente, pentru a afla pe viu modul de dezvoltare a unei afaceri. Programul infoTRIP se va desfasura in ziua de 13 mai.

Networking: Timp de doua zile, networking-ul va fi unul dintre programele forte ale evenimentului, facilitand realizarea de noi legaturi de afaceri, schimbul de informatii, identificarea de oportunitati de dezvoltare a propriului business. Pentru facilitarea dialogului, va fi amenajat un spațiu special, destinat discutiilor separate, elaborarea de strategii bilaterale, actiunilor comerciale comune si dialogului confidential.

La aceasta editie, organizatorii au pregatit noutati care, suntem siguri, vor fi apreciate in mod deosebit de aceia care vor fi prezenti la lucrarile Expo-Conferintei. Acestea sunt:

Liber la cuvant: Sesiune de dialog liber intre participanti si reprezentanti ai MADR, ANSVSA, APIA, ANPC, Ministerului de Interne, institutii nationale si europene. In cadrul sesiunii care va avea loc in dupa-amiaza zilei de 12 mai, invitatii oficiali vor raspunde intrebarilor puse direct de participanti, fara nicio alta prezentare introductiva. Momentul a fost gandit tocmai pentru a oferi participantilor o oportunitate in plus pentru dialog, pentru a pune intrebari si pentru a primi raspunsuri detaliate, la obiect, pe problemele de maxim interes pe care le au de eliminat, in dezvoltarea pri=oriilor afaceri.

Gala Premiilor Meat & Milk: Cina din seara de 13 mai va găzdui Gala Premiilor Meat & Milk, care va fi televizata în direct de postul Agro TV. In acest fel, Agentia infoGROUP ofera un motiv in plus pentru a ramane la eveniment pe toata durata lui. Mai mult decat atat, cum, Expo-Conferinta se va desfasura in zilele de joi si vineri, toti aceia care doresc isi pot prelungi in mod personal sederea la Poiana Brasov.

Pentru a afla detalii despre modalitatile de inscriere si pentru a fi la curent cu ultimele noutati despre organizarea manifestarii, program, speakeri, lista participantilor etc., va invitam sa accesati constant site-urile meat-milk.ro, fabricadecarne.ro, fabricadelapte.ro, infoferma.ro si infoaliment.ro, sau puteti suna la tel: 021.223.25.21.

Meat & Milk 2016- 5 editii, 5 ani de experienta, 1000 de motive pentru a participa!

Fostul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), George Turtoi, actualmente șef al DG Advisory, a declarat că în ceea ce privește fondurile FEGA și FEADR, țara noastră are un punctaj în plus pe factorii de risc, când se aleg tranzacțiile la nivelul Comisiei Europene (CE), menționând totodată că „nu am fost imaculați în programul trecut” (PNDR 2007-2013), pentru că acolo s-au încercat anumite „lucruri” pe zona de servicii agricole.

Nu de puține ori, atât fosta, cât și actuala conducere a MADR s-a plâns atât oficial, cât și off-the-record cu privire la duritatea auditurilor Curții Europene de Conturi (CEA) atât pe zona de fonduri FEGA (plăți directe), cât și pe cea FEADR (fonduri pentru dezvoltare rurală și pescuit).

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Turtoi a precizat destul de plastic că, cităm: „Dacă nu este foc, nu iese fum”, explicând că în PNDR 2007-2013 s-a încercat fraudarea pe zona de servicii agricole.

„Fiind densitatea mai mare de sprijin, respectiv 70 la sută inițial, mulți agricultori și-au făcut diverse firme care să cumpere utilaje pe Măsura 312, sub pretextul că prestează servicii agricole în zonă, când de fapt ele lucrau 100% în ferma proprie, iar firma respectivă avea legături evidente cu ferma care beneficia de acele utilaje”, făcând astfel referire inclusiv la zona de condiții artificiale, o altă problemă pe care actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, o blamează. „Pe zona de non-agricol, într-adevăr, poate s-au reziliat proiecte de circa 100 și ceva de milioane de euro”.

În plus, el a vorbit de tendințele actuale de finanțare prin programele de dezvoltare rurală ale statelor membre, Turtoi punând accentul pe faptul că europenii vor mai mult plăți directe (bunăstare), decât investiții.

El a arătat cu degetul către zona de agromediu unde din 250 de milioane de euro interes din partea fermierilor, abia 16 milioane de euro au fost plătite, în condițiile în care mulți potențiali beneficiari s-au răzgândit. Acest fapt a dus la dezangajarea a mai bine de 180 de milioane de euro, adică aproape un sfert din totalul banilor care nu au fost absorbiți de România prin PNDR.

Absorbţia fondurilor europene reprezintă o mare problemă în condiţiile în care România riscă să dezangajeze un miliard de euro pe dezvoltare rurală şi aproape 40% din fondurile pentru pescuit, declara la mijlocul lunii noiembrie 2015, Achim Irimescu, ministrul pe atunci propus pentru portofoliul Agriculturii, la audierile din Comisiile de specialitate din Parlament.

Revista Fermierului: Care este trendul actual? Plățile directe și prin FEADR sau investiții în agricultură și dezvoltare rurală?

George Turtoi: Statele cu vechime mai mare în Uniunea Europeană (UE) s-au concentrat foarte mult cu alocările pe măsurile care prespun plăți directe (n.r. - plăți pe bunăstarea animalelor). Și asta pentru că prin plățile directe, aportul de capital este relativ ușor de obținut de către beneficiari și plătit de către instituții, fără riscuri foarte mari, așa cum se întâmplă în cazul proiectelor pe fonduri de dezvoltare rurală. În acest caz, știm prea bine că, o dată, durata de cheltuire a banilor pe un proiect este foarte mare și, în al doilea rând, ai și toate regulile privind eligibilitatea, selecția, partea de achiziție și la sfârșit și zona de autorizare plăți și de lucrări. Așa, prin aportul de capital, relativ direct, beneficiarul își poate face investiții din acest capital, fără să mai stea să urmărească toate etapele unui proiect.

Sunt doar câteva state în Europa care mai merg pe zona de investiții. Într-adevăr, pe zona de investiții un beneficiar poate face o investiție mai importantă, chiar și de 1-2 milioane de euro. Așa, când primește subvenție, trebuie să aștepte câțiva ani de zile să se acumuleze acea subvenție ca și capital, astfel încât să poată să facă investiții și, de asemenea, ar presupune și o parte de creditare din partea băncilor, garantând cu acel capital pe care el trebuie să-l primească.

Și pe PNDR-ul trecut, noi am încercat la sfârșit de program să realocăm sume pe măsurile cu plăți directe, ca un debușeu pentru partea de absorbție, dar având în vedere programul trecut și faptul că am sesizat că acesta este lucrul cel mai facil pentru a reuși să atingi partea de absorbție, atunci ar trebui chiar în perioada actuală, din timp, să fie luate aceste măsuri.

La început, când am negociat PNDR-ul, Comisia Europeană (CE) era puțin refractară la zona aceasta de bunăstare. Ei, acum, după ce s-a văzut că s-au trecut și ultimele audituri, s-au refăcut formulele și s-au recalculat pierderile pe care le au beneficiarii pentru respectă măsurile de bunăstare, atunci s-ar putea negocia cu Comisia foarte bine o nouă măsură de bunăstare cu toate aceste reglaje realizate.

R.F.: Acum există o măsură de bunăstare în PNDR 2014-2020? Dacă nu, de ce nu a fost activată?

G.T.: În PNDR-ul nou nu există măsura de bunăstare activată. Există însă în Regulament și poate fi activată. De ce nu s-a întâmplat asta până acum? CE a fost refractară la activarea ei. Nu au trimis nimic scris, dar din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții săi, nu era oportun. Noi am încercat pe ultima sută de metri din PNDR 2007-2013, am făcut sesiune pe partea de bunăstare pentru a-i introduce în sistem pe toți cei care avuseseră ferme dezvoltate în cadrul programului. Pentru cei care le finalizaseră, a mai fost o sesiune în 2014, spre final, când am mai primit în sistem ultima serie de beneficiari.

R.F.: Are nevoie fermierul român de plata pe bunăstare la animale?

G.T.: Măsura de bunăstare, așa cum este ea stabilită în Regulament, este o măsură voluntară (n.r. - Regulamentul delegat [UE] NR. 807/2014 AL Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului [UE] nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală [FEADR] și de introducere a unor dispoziții tranzitorii). Nu este o măsură obligatorie și nu este una care să prevadă subvenții. Atunci când un producător se angajează se respecte anumite condiții superioare pentru bunăstarea animalelor, are niște pierderi de venit pentru respectarea condițiilor privind densitatea, lumina, apa asigurată și, prin urmare, se calculează o pierdere la veniturile pe care ar trebui să le încaseze, datorită respectării acestor condiții.

R.F.: Se compensează până la urmă în integralitate pierderea de venit cu această plată pe bunăstare?

G.T.: Eu zic că se compensează, pentru că așa a fost calculată. Sunt niște formule de calcul prin care exact asta se urmărește: care ar fi pierderea pe care o are beneficiarul, respectând acele condiții de bunăstare a animalelor.

Achim Irimescu: „Absorbţia fondurilor europene reprezintă o mare problemă în condiţiile în care România riscă să dezangajeze 1 miliard de euro pe dezvoltare rurală şi aproape 40% din fondurile pentru pescuit”

Revista Fermierului: De ce ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a adus în discuție în ultimul timp, atât de mult, dezangajările de fonduri pe zona de agricultură și dezvoltare rurală? Se vorbește de sume de peste 800 de milioane de euro (mai exact, un miliard de euro, dezangajări). Care au fost motivele pentru care nu s-au absorbit aceste sume?

df487827f26ffe8a07a9609e61989e46George Turtoi: Știm foarte bine care au fost cauzele; în principal externe. Acestea au apărut la final de program. În principal, problema majoră a fost lipsa de cofinanțare și faptul că beneficiarii au renunțat la proiecte pentru că nu mai aveau partea lor de numerar, de cofinanțare. Mai bine de 95% din cazuri, din cauza aceasta s-au dezangajat fondurile FEADR. Asta a fost principala problemă.

R.F.: Este o chestie care a ținut de mangementul guvernamental defectuos al programului?

G.T.: Nu neapărat. Sunt mult mai mulți factori care au fost implicați. A fost criza financiară care a apărut și a afectat fluxurile de numerar ale beneficiarilor: - de când ai depus un proiect și până când ai vrut să te apuci de implementat ți s-au modificat indicatorii economici. Tocmai de aceea am pus la punct și un alt sistem de selecție, pentru a nu mai aștepta luni sau chiar și un an de zile până la primirea confirmării că proiectul a fost selectat. Aceasta a fost logica schimbării sistemului, să se facă evaluarea cât mai repede, iar beneficiarul să primească notificarea cât mai repede, astfel încât indicatorii lui economici să nu fie modificați, cei de la depunere față de cei de la momentul aprobării proiectului.

O a doua cauză a fost problema de reorientare a procedurilor de risc ale băncilor, după ce s-a întâmplat cu alte tipuri de credite. S-a revizuit procedura de analiză a riscurilor și, prin urmare, foarte mulți beneficiari nu s-au mai încadrat pe zona de credite. În același timp, a mai fost și problema aceea cu scrisorile de confort care au fost date inclusiv pentru start-up-uri care, ulterior, nu au mai fost considerate bancabile.

Un alt fenomen care a determinat dezangajarea, un fenomen care a ținut de factori relativ externi a fost plata pentru agromediu și plata pentru bunăstare. Plata pentru agromediu, de la estimările de peste 250 de milioane de euro s-a ajuns la 80 de milioane de euro ca și solicitări. În același timp, din această sumă a fost plătit foarte puțin (circa 16 milioane euro).

R.F.: De ce nu s-au mai depus cereri în valoare de 250 de milioane de lei?

G.T.: Modificându-se Politica Agricolă Comună (PAC), s-au modificat condițiile pentru partea de agromediu. De aceea, beneficiarul a putut opta să-și încheie mai devreme angajamentul față de cei cinci ani pe care îi avea „legați”. A avut practic posibilitatea să renunțe la angajamentul vechi pentru a-și deschide un nou angajament anul acesta. Din cele 250 de milioane de euro, unii beneficiari au dorit să continue angajamentul doar 80 de milioane de euro. Și aici, din cele 80 de milioane de euro, doar 16 milioane au fost plătite (doar pe agromediu). Restul au renunțat, urmând să depună anul acesta.

R.F.: Pe zona de bunăstare ce s-a întâmplat? Dar cu restul de dezangajări?

G.T.: Pe zona de bunăstare a apărut probleme cu anumite pachete, în special cu cel de transport, care nu a fost plătit pentru că a stat suspendat, având în vedere auditul Comisiei. În rest, partea cealaltă cu rezilierile de proiecte, problemele au fost din cauza lipsei confinanțării.

În momentul în care am decis să plec de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), aveam maximum posibil estimat ca dezangajări de 800 de milioane de euro. În ce privește cealaltă zonă, cea cu corecțiile, acestea se află în diferite stadii. Corecțiile sunt propuse, iar de la propunere și până la finalizarea negocierii cu Comisia Europeană este cale lungă. De foarte multe ori chiar s-au retras corecțiile propuse sau s-au diminuat substanțial; a rămas doar 10% din suma pe care a considerat-o CE ca și corecție. Mai sunt corecții care sunt în curs de negociere care, la fel, nu sunt finalizate și mai sunt și cele certe, corecțiile pentru care s-a finalizat și partea de discuții bilaterale cu CE și s-a finalizat și partea de conciliere la organismul abilitat.

R.F.: Organismul de conciliere?

G.T.: Da. Organismul de conciliere intervine atunci când un stat membru nu este de acord cu deciziile luate în urma bilateralelor cu CE. Mai exact cu corecțiile rămase final ca propunere de către CE se duce la acest organism de conciliere care conciliază între CE și statul membru.

R.F.: După o întrebare adresată direct comisarului european pentru Agricultură, Phil Hogan, cu privire la problemele pe care România le întâmpină în anumite situații de condiții artificiale depistate la proiectele PNDR, prin vocea lui Roger Waite, purtător de cuvânt DG AGRI, acesta a menționat că totul depinde de contextul specific al proiectului, fapt pentru care competența în rezolvarea problemelor este a statului membru, în acest caz a României! Cum comentați?

G.T.: În Regulamentul amintit anterior apare un singur articol legat de condițiile artificiale, articol pe care îl poate interpreta și într-un sens, și în altul oricine. Ideea este să nu creezi un avantaj suplimentar celui care încearcă să creeze aceste condiții sau care crează aceste condiții. Avantaj suplimentar însemna că pe zona de selecție sau intensitatea sprijinului, dacă cineva anume a creat condiții artificiale, ar trebui să i se diminueze punctajul, respectiv intensitatea sprijinului. Doar dacă face condiții artificiale pe zona de eligibilitate, atunci ar fi proiectul neeligibil și nu în toate cazurile, ci doar în trei situații: punctaj, intensitate sprijin și eligibilitate. Doar când afectează eligibilitatea, proiectul este dat jos, în rest, în celelalte două cazuri, ar trebui diminuată intensitatea. Mai există o situație în care condițiile artificiale se identifică în timpul implementării proiectului pentru că, nedesfășurând activitate, în ceea ce-l privește pe un anume beneficiar, nu ai cum să-ți dai seama în toate situațiile, de la început, că vrea să facă vreo condiție sau alta. Ulterior, abia când începe să funcționeze, găsești legăturile pe care le are și faptul că el, de fapt, funcționează ca un interpus al altei societăți.

Pe zona de punctaj, în timpul derulării proiectului vezi că, de fapt, un anume beneficiar nu ar fi avut nevoie de o anume activitate pe care a băgat-o în proiect doar să obțină punctaj. Nici nu o face sau poate a achiziționat doar utilajele fără să desfășoare acea activitate. În acest context punctajul este diminuat, comparativ cu acea activitate care a fost punctată. Dacă se încadrează sub linie și n-ar fi trebuit să fie selectat, atunci poate, într-adevăr, și proiectul să fie reziliat. Altfel, dacă s-ar fi menținut peste linie, n-ar avea de ce să se rezilieze.

R.F.: De ce a spus totuși Hogan că totul depinde de contextul specific al proiectului, fapt pentru care competența în rezolvarea problemelor este a statului membru, în acest caz a României?

G.T.: Criteriile de eligibilitate și de selecție diferă între programele de finanțare ale statelor. CE nu ar avea cum să facă un ghid în care să prindă toate spețele de condiții artificiale pentru că nu are cum să ia toate condițiile de eligibilitate de la toate măsurile, toate criteriile de selecție de la toate măsurile și toate intensitățile de sprijin de la toate măsurile din toate programele de dezvoltare ale tuturor statelor, adică de la peste 160 de programe.

De aceea, eu cred că u spus că rămâne la latitudinea statului, că în funcție de condițiile din programul lui de dezvoltare își poate defini mai clar și intra în detalii ce anume se poate crea ca și condiții artificiale, care ar fi indicatorii pentru a depista acele condiții și ce anume specificații din program sunt sau pot fi încălcate prin condițiile artificiale.

R.F.: Pe lângă dezangajări, autoritățile de la București se plâng și de auditurile dure ale Bruxelles-ului pe zona de fonduri FEGA și FEADR. Cum comentați mesajul transmis de același Phil Hogan: „Există unele aspecte istorice financiare delicate în ceea ce privește subiectele aduse în atenția mea (...). Lucrăm cu autoritățile din România să încercăm să îmbunătățim sistemele și să vedem cum putem debloca unele sume de bani care sunt imobilizate în acest moment din cauza investigațiilor care au loc”?

G.T.: Dacă nu este foc, nu iese fum. Nu putem spune că am fost imaculați în programul trecut, pentru că acolo s-au încercat anumite „lucruri” pe zona de non-agricol, că acolo a fost fenomenul, acolo s-a manifestat, pe zona de servicii agricole. Fiind densitatea mai mare de sprijin, respectiv 70 la sută inițial, mulți agricultori și-au făcut diverse firme care să cumpere utilaje pe Măsura 312, sub pretextul că prestează servicii agricole în zonă, când de fapt ele lucrau 100% în ferma proprie, iar firma respectivă avea legături evidente cu ferma care beneficia de acele utilaje.

Pe zona de non-agricol, într-adevăr, poate s-au reziliat proiecte de circa 100 și ceva de milioane de euro, bani care au fost realocați. A fost timp de când s-au reziliat aceste proiecte pe Măsura 312. Nu acolo a fost problema dezangajării de la final. În același timp, corecția pe care a lăsat-o CE la final, după toate negocierile, de la inițial – blocarea programului și corecții pe întreg programul, s-a ajuns la 26 de milioane de euro ca și corecție, după doi ani de zile de discuții, negocieri, zbatere și revizuiri în cadrul programului. Sumele reziliate ca și contracte au fost realocate, deci nu acesta a fost fenomenul principal. Și alocarea măsurii de non-agricol era foarte mică în comparație cu celelalte. Fenomenul rezilierilor din cauza lipsei de co-finanțare care a afectat partea de absorbție a fost în principal de pe Măsurile 121 și 123, proiectele mari, nu cele de pe Măsura 312 unde erau proiecte de 200.000 de euro, maximum. Că n-au accesat toți 200.000 de euro. Acolo a apărut fenomenul dezangajării.

R.F.: Ați afirmat următorul lucru: „Dacă nu este foc, nu iese fum”. Înseamnă că am avut ceva probleme, nu?

G.T.: Nu trebuie să ascundem faptul că noi și bulgarii reprezentăm un risc, avem un punctaj în plus pe factorii de risc, când se aleg tranzacțiile la nivelul CE. Asta nu este ceva nou. Orice eșantionare pe orice procedură se face pe baza unor factori de risc (și cele ale AFIR, și cele ale APIA). Așa se fac și la CE eșantioanele, inclusiv la Curtea Europeană de Audit (CEA). Factorii de risc în cauză reprezintă valoarea tranzacției (suma plătită efectiv pe o anumită tranșă), partea de risc cum avem noi la CEA riscul de stat „nematurizat”, nu aceasta este exprimarea corectă, dar știu sigur că avem un punctaj pentru că suntem state noi.

De-a lungul timpului au fost audituri care au identificat cât de mici erori, dar mai tot timpul s-au identificat erori. Fiind o cursivitate în identificarea de erori, s-a stabilit și partea de risc. Cu timpul, noi am cam eliminat erorile. Ultimile audituri au ieșit destul de bine și, atunci, sper ca în viitorul cât de apropiat să nu se mai scoreze pentru România aceste riscuri.

R.F.: Ce s-a găsit cel mai des în urma acestor audituri?

G.T.: Pe zona de beneficiari publici, partea de derulare a procedurii de achiziție a fost găsită cu erori. Pe zona de beneficiari privați, tot zona de achiziții. A mai fost și partea aceasta cu condițiile artificiale pe măsura de non-agricol. Și pe plăți directe au fost probleme, în special din cauza documentelor pe care beneficiarii de subvenții le aveau pentru utilizarea terenului și, în același timp, și la unii dintre ei pentru nerespectarea anumitor condiții, cum a fost la agricultură ecologică. Aici, spre exemplu, la un anume fermier s-au descoperit în depozitele sale îngrășăminte chimice interzise pe zona de agricultură ecologică.

R.F.: Ați făcut pasul către consultanța privată. Sunteți șeful DG Advisory. Despre ce este vorba?

G.T.: În urma experienței de peste 10 ani de zile în fonduri europene, am intrat în zona aceasta privată de consultanță. Vorbim de consultanță în business, în managementul tehnic și financiar al investițiilor, pe partea de proiecte de țară, de dezvoltare de către anumiți investitori serioși care vor să facă producție și să și o lase în România. Lucrez inclusiv pe partea de fonduri europene, atât pe agricultură, cât și pe partea regională sau de mediu. În același timp, la USAMV, mă ocup de partea de proiecte sociale, de formare, de consiliere.

R.F.:: Ce faceți mai exact în cadrul USAMV?

G.T.: Aici sunt director al centrului de formare și consiliere în agricultură. Firma de consultanță se numește DG Advisory.

R.F.: De ce ar trebui un potențial beneficiar de fonduri europene în agricultură și dezvoltare rurală să apeleze la un consultant privat și dacă ar trebui să facă o selecție a ofertelor de astfel de servicii?

G.T.: Este o aviditate a unor consultanți pentru a încasa bani cât de repede de la potențialii beneficiari. Din această cauză, aici au apărut două probleme: prima – au făcut toată partea de consultanță pentru accesarea de fonduri și, ulterior, n-au mai făcut zona de implementare a proiectului și a rămas beneficiarul cu proiectul aprobat, dar mai departe, în zona de implementare, au început să apară probleme din cauză că acest consultant nu s-a mai ținut de ceea ce a scris în proiect. În același timp, tot din această cauză, au fost și acele proiecte copy-paste sau proiectele făcute „pe genunchi”, doar pentru a depune repede un proiect. Un al doilea fenomen care a apărut, pentru a reuși să conctracteze un potențial beneficiar, consultantul, indiferent că potențialul beneficiar era sau nu eligibil sau indiferent că beneficiarul strângea sau nu punctaj, îl învăța să facă anumite artificii (aici a apărut zona de condiții artificiale) numai ca să depună proiectul, să ia sprijinul și, ulterior, el să-și ia comisionul pe zona de consultanță. Fenomenul acesta ar trebui stârpit și împotriva acestuia ar trebui să lupte toți consultanții serioși.

R.F.: De ce este nevoie de consultanți serioși?

G.T.: De consultanți serioși este nevoie pentru că ei știu regulile europene și naționale pentru a face o dată un proiect, astfel încât să fie eligibil și fără probleme și, apoi, pentru a-l gestiona, astfel încât să se implementeze corect planul de afaceri și investiția pe care și-o propune prin proiect potențialul beneficiar.

Abia în anul 2020 s-ar putea să aflăm adevărul cu privire la proprietarii reali ai terenurilor arabile din România, despre ponderea investitorilor străini sau români în acest sector, în momentul în care se va face cadastrarea, a declarat drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu pentru Revista Fermierului.

 

Într-un interviu pe tema situației reale a terenurilor arabile din România, în fapt o analiză ad-hoc realizată de Steluța Neacșu, fondatoarea programului Agrointelligence SISA și doctorand în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, aceasta ajunge la concluzia că actuala legislație care reglementează piața funciară este „permisivă investitorilor străini”.

 

Potrivit spuselor sale, străinii au reușit în anii de la Revoluție încoace să acapareze suprafețe importante de teren prin achiziții cu ajutorul intermediul firmelor înființate în România sau prin arendă cu „clauze abuzive”, pe câte 10-20 de ani. Dacă LAPAR, cea mai importantă organizație de fermieri din România, apreciază că ne apropiem de 30% suprafață deținută de străini în România, Steluța Neacșu este de părere că procentajul este invers. Și n-ar fi departe de adevăr, în condițiile în care fonduri de investiții (inclusiv Rabo Farm) cumpără din ce în ce mai mult teren pentru a-l comasa, a produce sau a-l vinde la prețuri speculative.

 

Mai mult, lobby-ul mascat la nivel de conducere politică a țării și-a spus cuvântul după anii 2000.

 

Ea crede că abia atunci când cadastrarea se va fi definitivat la nivel național, realitatea dramatică va ieși la iveală.

 

„În momentul de față acest lucru nu se poate rezolva pentru că legislația este permisivă investitorilor străini care țin cu dinții de aceste contracte de arendă, documente care au uneori clauze abuzive (la hectar media pe arendă este undeva la 80-100 euro sau bunuri pentru cine refuză acești bani). Deja se pune problema cât la sută s-a vândut din terenul arabil al României, având în vedere că nu avem un control în momentul de față. Abia după ce se va face cadastrarea la nivel național, vom descoperi cu adevărat exodul suprafețelor agricole din România”, a spus drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu. „În prezent, cred că fermierii români mai dețin puțin peste 30% din totalul terenurilor arabile. Controlul aparține, din păcate, de investitorilor străini. Evident că și politicile, și reformele vin în funcție de aceste entități care influențează prin lobby-ul creat la nivel instituțional, la nivel decizional”.

 

Situația de necunoaștere vizavi de ce anume s-a întâmplat cu suprafețele arabile ale României a fost întreținută și perpetuată și de lipsa accesului la informația de calitate, a mai spus Steluța Neacșu: „Noi ne confruntăm în prezent cu o insecuritate alimentară pentru că nu avem acces la informație. Nu există departamente de culegere a informațiilor pe sectorul agroalimentar, care să le integreze, să creeze acele soluții integrate, deoarece nu avem infrastructura necesară să se realizeze acest lucru”.

 

Suprafața agricolă a României se întinde pe 14,6 milioane de hectare de teren. Țara noastră are suprafețe întinse cultivate cu cereale, dar media de producție este relativ scăzută, producându-se 4,4 tone de porumb la hectar, 3,4 tone de grâu, două tone de floarea-soarelui, considerabil mai puțin decât în alte state ale Uniunii Europene. Doar 2,5% din managerii exploatațiilor agricole au studii de specialitate. În plus, o treime din populația țării lucrează în agricultură, în special în cea de subzistență. Aproximativ patru milioane de exploatații individuale (dintre care 2,7 milioane neviabile economic), pe persoană fizică, lucrează 65% din întreaga suprafață agricolă a țării. Restul de 35% din teren este exploatat de fermele cu personalitate juridică ce susțin producția.

 

Revista Fermierului: Sunt voci din agricultura românească, destul de multe, care spun că străinii dictează la noi în țară atunci când vine vorba de terenurile arabile. Care este situația reală din punctul dumneavoastră de vedere?

 

Drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu: Legea 579, promulgată la începutului anului 2014, a liberalizat piața funciară în România. Liberalizarea pieței funciare, evident, a antrenat și mai mult interesul unor entități din afară care, deși investiseră și până la acel moment la noi în țară, nu aveau atâta susținere pe fond legislativ. (...) Mulți spun că aceste „investiții străine” au fost și sunt binevenite pentru că, altfel, noi nu am fi putut avea un venit constant pe fondul creării de locuri de muncă. N-aș putea spune că acest aspect este întru totul adevărat, pentru că știm prea bine că angajații români (mai ales cei din agricultură) continuă să fie plătiți foarte prost în comparație cu colegii lor din UE; salariul mediu este sub omologul său european.

 

O dată acaparat pământul de către străini (cumpărat prin societăți comerciale sau arendat pe 10-20 de ani), românul nu mai are control asupra suprafețelor arabile, implicit asupra resurei hrană. Nu mai vorbim de generațiile care vin după, care sunt blocate să investească. Competitivitatea este, iată, diminuată semnificativ la nivel rural. Noi nu mai putem gestiona și crește nivelul economic în acest segment agroalimentar, pentru că ne confruntăm cu anumite blocaje. Aceste blocaje pot fi eliminate doar în momentul în care vom avem libertatea de a fi din nou proprietari pe pământ, să-l muncim, să putem să susținem costurile, să producem și să valorificăm materia-primă. În momentul de față acest lucru nu se poate rezolva pentru că legislația este permisivă investitorilor străini care țin cu dinții de aceste contracte de arendă, documente care au uneori clauze abuzive (la hectar media pe arendă este undeva la 80-100 euro sau bunuri pentru cine refuză acești bani). Deja se pune problema cât la sută s-a vândut din terenul arabil al României, având în vedere că nu avem un control în momentul de față. Abia după ce se va face cadastrarea la nivel național, vom descoperi cu adevărat exodul suprafețelor agricole din România.

 

R.F.: Cine are mai mult teren arabil în România? Investitorii autohtoni sau, dimpotrivă, cei străini?

 

S.M.P.N.: Există un mare decalaj între investitorii români și cei străini. Fermierii români sunt câțiva și sunt aceia care au reușit să preia anumite ferme de stat în perioada de după 1990, cum este și cazul lui Dimitrie Muscă, al lui Laurențiu Baciu etc., cei care au cunoscut într-o oarecare măsură direcția către care se va îndrepta România. Au avut și ceva viziune, bravo lor, însă sunt foarte puțini românii care au reușit.

 

În prezent, cred că fermierii români mai dețin puțin peste 30% din totalul terenurilor arabile. Controlul aparține, din păcate, de investitorilor străini. Evident că și politicile, și reformele vin în funcție de aceste entități care influențează prin lobby-ul creat la nivel instituțional, la nivel decizional.

 

R.F.: Resursele naturale (apă, sol etc.) reprezintă priorități pentru marile puteri ale lumii. Din acest motiv, acestea investesc foarte mult și pe zona de agrointelligence (servicii specializate de informații). De ce noi nu avem și entități specializate informative pliate pe acest sector?

 

S.M.P.N.: În momentul de față, în România nu există o cultură a securității, global vorbind. În țara noastră este foarte greu ca pe individ să-l faci să conștientizeze ce înseamnă cultura de securitate. După aceea, individul trebuie învățat să conștientizeze ce înseamnă securitatea pe fiecare segment. Noi ne confruntăm în prezent cu o insecuritate alimentară pentru că nu avem acces la informație. Nu există departamente de culegere a informațiilor pe sectorul agroalimentar, care să le integreze, să creeze acele soluții integrate, deoarece nu avem infrastructura necesară să se realizeze acest lucru.

 

Așa cum am spus, noi nu avem cadastrarea terenurilor agricole și, atunci, nu putem crea soluții pe anume parcele, pentru că unii proprietari nu au un statut clar pe terenul respectiv. Ne-ar trebui până la cinci ani de eforturi, timp în care să suprapunem datele, pentru a putea să citim și să vedem posibile vulnerabilități sau riscuri care ar putea interveni în perioada următoare. Vorbim de o perioadă de test, după cadastrare, să se implementeze această agricultură de precizie la nivel național, să se suprapună datele, tocmai pentru a crea coerența și relevanța informațiilor pe care să le culegem și abia apoi să funcționeze. Deja noi nu facem nimic în momentul de față.

 

R.F.: Care sunt cei mai mari latifundiari străini ai României?

 

S.M.P.N.: N-aș putea da nume, pentru că aceste entități (n.r. - marii latifundiari) sunt integrate. Dacă aș spune Emiliana West Rom, aș vorbi despre un mic segment care, de fapt, este integrat într-un conglomerat mai mare. Apoi Maria Group, acolo deja ne raportăm la un grup și mai extins, unde îl descoperim și în alte segmente ale agriculturii și în alte parteneriate cu Orientul Mijlociu. Sunt și alții, dar analiza este complexă pe fiecare entitate în parte și rezultatele se pot schimba constant.

 

R.F.: În câți ani vom pierde controlul asupra terenurilor agricole?

 

S.M.P.N.: Mi-a teamă că în 2020 aflăm deja adevărul, din păcate, în momentul în care se va face cadastrarea. Să știți că aceste piedici de cadastrare a României multă lume nu le înțelege din perspectiva obiectivelor. Există și o manipulare, o dezinformare a oamenilor.

 

Aici este o dublă interpretare a lucrurilor, de ce, de fapt, nu s-a creat cadastrarea, tocmai pentru a mai ține un pic în suspans aflarea adevărului, atunci va ieși în evidență acest exod, această înstrăinare masivă a terenurilor agricole.

 

R.F.: Ați vorbit de entități integrate atunci când v-am întrebat de marii investitori în agricultură. Vă referiți inclusiv la prezența lor în sectorul de comercializare a inputurilor? Știm că sunt investitori străini care dețin teren arabil, atât în proprietate, cât și în arendă, au ferme zootehnice, dau pe datorie pesticide, motorină, semințe și chiar și-au dschis și IFN-uri...

 

S.M.P.N.: De obicei, aceste inputuri vin la pachet cu o serie de „beneficii” pentru agricultorul de rând. La un moment dat am realizat o analiză și am descoperit că nu acest segment reprezintă zona generatoare de profit pentru aceste entități, pentru că ei vin cu un alt pachet de servicii, mult mai integrate: financiare, bursă (un alt factor de insecuritate alimentară pentru că duce la un control al prețurilor), valorificarea, producerea și chiar procesarea materiei-prime de proveniență agricolă. Au foarte multe segmente la care se raportează. Să luăm ca exemplu Agricover. Această companie nu este doar furnizor de inputuri, el gestionează și conservă aceste grâne, după care influențează vânzarea acestor produse agricole. După aceea procesează, au terenuri arendate, zootehnie etc. Lucrurile sunt mult mai complexe și ar trebui să cunoaștem aceste lucruri. Și aceasta nu este singura entitate. Aș mai putea da și alte exemple de companii.

 

Parteneriat public-privat pe zona de agrointelligence

 

Revista Fermierului: Cine ar trebui să gestioneze zona informativă și de control cu privire la tot ceea ce se întâmplă în agricultură?

 

Drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu: În momentul de față, știm foarte bine că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) ar trebui să fie cel care se ocupă cu gestionarea acestor informații și propunerea de soluții, analize pentru factorii decizionali. Însă, noi știm foarte bine că la nivel instituțional ne confruntăm în momentul de față cu disfuncționalități. Nu există o comunicare la nivel teritorial, local, iar informația să fie gestionată la nivel central. Nu există o legătură între societatea civilă și nivelul instituțional, acele think-tank-uri. Ar trebui să ne consultăm cu ceea ce există în teritoriu, să vedem clar, să putem avea o legătură strânsă cu societatea civilă, cu experții de renume (oarecum independeți) care pot analiza, gestiona bazele de date. Nu s-a creat acest lucru.

 

Eu nu zic că nu se vrea să se creeze, însă statul ar trebui să se deschidă mai mult către societatea civilă. MADR ar trebui să creeze un departament de analiză, un sector care să se ocupe cu această culegere de informații, cu rapoarte periodice pe fiecare segment, dar în parteneriat public-privat. S-a vorbit foarte mult de acest parteneriat public-privat, însă eu nu-l văd a funcționa în România, ceea ce ne dezavantajează într-un mod excepțional.

 

R.F.: De ce nu funcționează? Care sunt motivele?

 

S.M.P.N.: Nu există pentru că noi nu avem cadrul legislativ care să susțină acest lucru. A crea un parteneriat public-privat înseamnă a gestiona niște cheltuieli: încadrarea unor departamente, a unor sectoare la nivel teritorial, la nivel local, la nivel central. În al doilea rând, nu avem o viziune. Nu avem o strategie care să ne orienteze.

 

R.F.: Dar sunt tone de strategii pe zona de agricultură și dezvoltare rurală: președinția, Guvernul prin Ministerul Agriculturii, Academia Română, toate au conceput strategii.

 

S.M.P.N.: Într-adevăr, inclusiv Academia Română are o strategie, o viziune până în anul 2035. Strategii sunt, însă nu sunt aplicate sau aplicabile din cauza vulnerabilității legislative. Cum s-o aplic dacă eu nu am infrastructura necesară? Nu mai vorbim de infrastructura umană. Viziunea există, dar este formată după modelul european, că tot ceea ce creăm noi în momentul de față este după viziunea europeană. Nu putem crea o similitudine între România și alte țări din UE, care sunt cu 10-20 de ani înaintea noastră, cel puțin.

 

În momentul în care nu vine nimeni cu o strategie care să fie nuanțată, particularizată pe situația din România, ea nu se poate aplica. Nu mai vorbim de modificările pe care trebuie să le aducă la nivel de structuri, la nivel de infrastructură, la nivel de pregătire, pentru că noi vorbim de o dezvoltare durabilă. Către asta ne îndreptăm, către o dezvoltare durabilă economică, dacă vorbim din perspectiva agricolă.

 

R.F.: Ce înseamnă dezvoltare durabilă economică?

 

S.M.P.N.: Înseamnă echitate socială. În momentul de față nu avem echitate socială. Protecția mediului – Roșia Montană a fost un subiect unde, iată, securitatea alimentară implică inclusiv controlul resurselor naturale și protejarea mediului înconjurător. Și încă ceva – dezvoltarea economică. Când vorbim de dezvoltare economică, vorbim de competitivitate. Noi nu avem competitivitate în momentul de față. Tocmai ce discutam mai devreme că nu putem crea competitivitate la nivel rural, din moment ce nu avem control asupra terenurilor proprii și am fost puși în situația să le vindem.

 

Cum să investim? Cum să devenim investitori, când noi nu mai avem resursa necesară? Noi știm foarte bine că acele înstrăinări de terenuri agricole s-au făcut înainte să vină ajutoarele de la UE. Și asta pentru că noi am aderat în 2007 la Uniunea Europeană, iar abia după au venit acest subvenții. În momentul în care au venit aceste ajutoare, n-au mai venit pentru noi. Poate doar pentru un mic segment care a reușit să reziste pe această piață. Dacă am fi menținut terenurile până în 2010 când am început să avem și noi acces la anumite finanțări, altfel era agricultorul de rând motivat să investească.

 

Nu sunt de acord cu sistarea plăților directe pe suprafață

 

Revista Fermierului: Ar fi de bun augur sau dimpotrivă sistarea plăților pe suprafață, astfel încât să vedem dacă putem fi competitivi pe piață?

 

Drd. Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu: Eu nu sunt de acord ca UE să le sisteze, chiar dacă acești bani (plăți directe și fonduri pentru dezvoltare rurală) nu vin în mare măsură pentru fermierul român. Eu propun altceva – să se mențină în continuare, iar noi să fim educați în spiritul de a atrage fondurile europene pentru investiții. Foarte mulți bani nu mai ajung în România. Nu sunt atrase toate fondurile europene pentru dezvoltarea durabilă la nivel național.

 

Fermierii noștri nu au fost educați să atragă banii europeni. Noi am venit cu ele, le-au atras doar cei care au fost școliți. Nu mai vorbim de faptul că investitorii străini din România iau o dată subvenții din România pentru că dețin controlul asupra acestor resurse naturale care se integrează în cadrul european și le exportă de două ori, au dublu beneficiu.

 

R.F.: De ce sunt încă mici prețurile mici la materia-primă agroalimentară de proveniență românească?

 

S.M.P.N.: Influența marilor jucători la bursele agroalimentare sunt destul de evidente. Au spații de depozitare pe perioade lungi a acestor cereale. Așteaptă momentul în care să le comercializeze. Evident, ei le preiau de la țărani cu un preț foarte mic și își permit să le stocheze, să devină jucători. Altfel spus, pe lângă faptul că preiau materia-primă cu un preț foarte redus de la agricultorul român, o depozitează, iar în momentul în care îl comercializează, nu mai există competitivitate. Dacă nu există competitivitate, agricultorul de rând nu mai poate vinde, nu mai poate interveni. Se crează astfel o volatilitate a prețurilor la un moment dat care nu este în beneficiul creșterii noastre economice, în niciun caz.

 

R.F.: Noi mai mâncăm românește?

 

S.M.P.N.: Mâncăm, dar nu la nivelul prețului la care ar trebui s-o facem și nu la calitatea așteptată de consumator. Consider că, în mare parte, românii au acces doar la o mâncare prelucrată, o mâncare care este procesată de trei patru ori, dar care este mai scumpă de trei patru ori față de alte țări. Mi-e teamă că, în viitor, vom ajunge să consumăm „vestita” hrană funcțională.

newsletter rf

Publicitate

ATS25 300X250

FERMIERULUI ROMANIA AGRIMAX V FLECTO BANNER 300x250px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Bizon Profesional Agromedia 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista