Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) din Parlamentul European a aprobat avizul privind Politica Agricolă Comună (PAC) pentru perioada 2028 – 2034, a anunțat Dan Motreanu. Amendamentele pe care le-a propus eurodeputatul român pentru sprijinirea fermierilor au fost aprobate de REGI în dosarul pe care oficialul îl coordonează din partea Grupului PPE.

Astfel, s-a solicitat creșterea bugetului PAC la 433,01 miliarde euro, față de 300 de miliarde cât a propus Comisia Europeană. „Prioritățile pe care le-am susținut în cursul negocierilor înseamnă un sprijin concret pentru fermierii din România. Am susținut plăți directe mai echitabile și continuarea convergenței între statele membre, astfel încât diferența dintre mediile naționale ale subvenției pe hectar să nu depășească 50 de euro”, arată Dan Motreanu.

Comisia REGI sprijină indexarea anuală a plăților directe în funcție de inflație și protejarea acestora împotriva taxelor.

„Cel puțin 5% din bugetul alocat fermierilor trebuie să fie destinat tinerilor fermieri și va fi acordat un sprijin de până la 300.000 de euro pentru instalarea tinerilor fermieri, a noilor fermieri și pentru dezvoltarea afacerilor rurale. Sprijinul va ajunge la 85% pentru investițiile realizate de tinerii fermieri și până la 75% pentru celelalte investiții agricole”, subliniază europarlamentarul.

Totodată, Dan Motreanu susține ca minimum 5% din fondurile pentru dezvoltare rurală să fie alocate pentru programul LEADER, iar cel puțin 30% din fondurile destinate dezvoltării rurale să fie gestionate prin instrumente teritoriale integrate. „Fermierii, întreprinderile rurale, organizațiile locale, autoritățile publice și persoanele fizice își pregătesc propriile strategii de dezvoltare locală și își gestionează propriile bugete. Sprijinim investițiile în accesul la apă și modernizarea sistemelor de irigații, esențiale pentru România, întrucât seceta și deficitul de apă afectează tot mai grav producția agricolă”, a punctat Dan Motreanu.

Avizul adoptat în Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) va contribui la mandatul Parlamentului European în negocierile cu Consiliul Uniunii Europene privind reforma PAC pentru perioada 2028–2034.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu mult chin și multă muncă rezistă de 40 de ani în agricultura românească fermierul Constantin Buzatu. Lucrează peste o mie de hectare de cultură mare în județul Timiș, la Becicherecu Mic, unde are, de asemenea, o fermă de găini ouătoare. Totodată, Constantin Buzatu este președintele Asociației pentru Dialog și Reprezentare pentru fermierii din Crișana – Banat (patru județe din vestul țării: Caraș-Severin, Arad, Timiș, Bihor).

Agricultura României este astăzi performantă?

Constantin Buzatu: Fac agricultură de 40 de ani, am făcut‑o şi în regimul trecut, o fac şi acum, şi am condus două societăţi, înainte o întreprindere şi după Revoluţie o societate comercială, societăți care nu au dat faliment. Prin urmare, eu zic că am practicat o agricultură care poate fi performantă. Am o experienţă îndelungată în domeniu şi am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta. Pentru că acum, în mentalul colectiv al unora dintre semenii noştri, din păcate, şi-a făcut loc acea idee că noi, agricultura, ce tot mai cerem, nu primim destul de la UE? Să nu mai vorbesc de cuvintele jignitoare pe care le-au adresat unii și alții întregii bresle agricole. Eu zic că nu primim suficient sprijin. Şi vreau să vă explic. În momentul în care noi am aderat la UE, diferenţele erau mari, să nu spun ca de la cer la pământ, dar făceam agricultură înainte de UE cu tractorul de la Braşov de 65 CP. Puteam noi să intrăm în competiţie cu ţările dezvoltate din Apusul Europei, care aveau tractoare performante Fendt, John Deer? Nu trebuie să fii filozof al timpurilor noastre să-ţi dai seama că nu puteam intra în această competiţie total inegală şi defavorabilă pentru noi. Iar prin dezvoltarea punctelor vamale, de când am intrat în Schengen acum vreo doi ani, vă daţi seama că discrepanţa ar fi fost şi mai mare, dacă nu s-ar fi investit în această ramură, pornind de la următoarea realitate, că România are potenţial agricol. Nu este o ţară constructoare de maşini, nu este o ţară care să fabrice ceasuri, avioane, elicoptere, aşa, câteva ramuri din domeniul industriei. Deci este o ţară cu potenţial agricol, că nu întâmplător ni s-a spus că suntem grânarul Europei, şi atunci hai să dezvoltăm ceea ce e profitabil.

„Am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta.”

Revenind la performanţă, pentru că societatea asta capitalistă, economia de piaţă ne obligă să facem performanţă, că altfel nu suntem fezabili, nu rămânem pe piaţă. Şi asta ce înseamnă, în condiţiile noastre? Ca să scurtez puţin explicaţiile: producţii mari cu costuri mici. Doar atunci poţi să fii performant. Şi care să-ţi asigure un profit, iar profitul în agricultură trebuie o parte din el să-l reinvesteşti. În momentul în care doi-trei ani nu ţi-ai împrospătat parcul de tractoare şi maşini agricole este foarte greu, îţi cresc costurile. Ca să reîmprospătezi trebuie să ai producţie, ca să ai producţie trebuie să ai bani. Deci toate chestiile astea legate te duc spre perfomanţă. Nu a ajuns agricultura la acest nivel de performanţă, am această responsabilitate s-o spun, pentru că politicile care sunt la noi în ţară n-au fost coerente, n-au avut continuitate.

Pentru că România nu are o strategie pe termen lung pentru agricultură...

Constantin Buzatu: Nu, nu avem strategii nici pe termen lung și nici pe termen mediu sau scurt, din păcate.

Aș vrea să mă refer la un subiect de actualitate, încălzirea globală, care este certă, nu este o iluzie, şi care bineînţeles că are influenţe negative, din păcate, în această ramură meteodependentă care se cheamă agricultura. Se vorbeşte despre irigaţii. Din suprafaţa agricolă de 9,8 milioane de hectare, ştiu din bibliografia existentă a vremii că înainte de 1989 am avut vreo 3,5 milioane de hectare irigate, cu predilecţie într-o zonă aridă, respectiv sudul României. Acum, aceasta s-a extins. Ba, mai mult, în Banat, unde suntem şi lucrăm, în ultimii trei ani am zis că e Sahara Bănăţeană, pentru că în câmpia din vestul ţării, statistic vorbind, după datele de la ANM, se constată că au fost cele mai puţine precipitaţii. Deci, este o constatare foarte bună şi o certitudine. Şi atunci se pune problema irigaţiilor.

În anii anteriori, datorită mediilor multianuale, era zona cea mai bogată în precipitaţii, şi datele statistice spun că între 550 și 600 de litri pe metru pătrat. Or, eu, anul trecut, am avut 390. Deci iată unde ne îndreptăm. Şi, sigur, fiind o zonă cu exces de precipitaţii şi cu nivelul apei freatice sus, s-a dezvoltat această reţea de desecare, care la ora actuală este colmatată, neîngrijită, cu toate că există instituţii ale statului cu funcţii, cu director general şi aşa mai departe, care sunt plătiţi să facă această destufizare, pentru că nu se ştie, vine odată un fenomen extrem cu 100 de litri pe metru pătrat, cum s-a întâmplat în alte localităţi din ţara noastră, şi atunci o să băltească, pentru că nu mai sunt canalele de desecare funcţionale.

Revenind la ce ne doare astăzi, şi pe termen mediu, şi pe termen lung, e vorba de aceste sisteme de irigaţii. S-au făcut ici-colo nişte amenajări locale, că unii folosesc termeni pe care nu-i stăpânesc cum trebuie. Deci nu sunt sisteme de irigaţii în vestul ţării, şi în vestul ţării spun judeţele cu potenţial agricol ca suprafaţă, fiind vorba de Timiş, Arad şi Bihor, doar nişte amenajări locale, pe suprafeţe 500-600 de hectare, nu la nivel de sute de mii de hectare amenajate.

„Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa, iar știinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, nu la un producător agricol.”

Acum, în sudul ţării într-adevăr, acolo se fac eforturi de reamenajare, de reabilitare a vechilor sisteme care au fost devastate, furate, motoare electrice, pompe, ţevi, dalele de beton, tot ce s-a putut fura, care n-au fost comuniste, c-au fost bine gândite. Şi acum, pe aceleaşi canale, că pe alea n-au putut să le ia pământul din canal, se încearcă să se reamenajeze, bineînţeles cu nişte costuri foarte mari. Este lăudabilă chestia asta în partea aia de ţară, dar aici, în vestul ţării, nu avem aşa ceva. Adică, eu nu pot să-mi permit să-mi fac nişte foraje la 120 de metri ca să am debit de apă, pe o suprafaţă care nu toată este a mea. Este în arendă. Eu am doar dreptul de folosinţă a terenului. Şi atunci trebuie să vină statul român, şi nimeni altcineva, aşa cum sunt canalele de desecare astăzi ale statului român, proprietatea statului român, nu sunt ale mele sau ale cuiva, tot aşa, să facă un sistem de irigaţii din cele două mari râuri care brăzdează vestul ţării, Bega şi Mureş, şi să facă o reţea aşa cum s-a făcut reţeaua de desecare, cu costuri mult mai ridicate, desigur, dar gândindu-ne la viitor. Pentru că, din păcate, dezvoltarea urbanistică ne duce la concluzia că suprafaţa agricolă sau arabilă a ţării, vorbind de România, scade. Populaţia creşte, numărul de autostrăzi, la fel, care  iau tot din arabil, ocolesc localităţile şi aşa mai departe. Va trebui să revenim la performanţă, adică să facem producţii. Şi toate cheltuielile noastre ca fermieri, cu toate inputurile necesare, cu cele mai avansate tehnologii, ba, mai mult, acum aţi văzut că şi-a făcut loc de vreo doi ani ca o necesitate sau ca o luptă împotriva secetei cu aceste lucrări minime, care nici astea nu şi-au demonstrat eficacitatea şi eficienţa, doar aşa, am luat-o din mers, că aşa suntem noi, poporul român, câteodată o luăm după ureche, sună bine, să ne schimbăm gama de tractoare, de semănători, de discuri, în două-trei treceri, dacă putem astăzi să aruncăm sămânţa şi peste 5-6 luni să ne trezim cu combina că şi recoltăm. În rest, să nu mai facem absolut nimic. Sunt păreri şi păreri aici, unele sunt fundamentate, altele nu, dar aici este un segment de activitate care zic eu că ar trebui să implice mai mult staţiunile de cercetări, care, după ştiinţa mea, în România sunt în număr de 14. Așadar, dacă este staţiune de cercetare-dezvoltare, are fondurile necesare şi să ne prezinte nouă, fermierilor, plusurile şi minusurile acestor metode de a pregăti şi însămânţa terenul printr-un număr mai redus de lucrări, în scopul menţinerii, reţinerii, protejării apei în sol. Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa.

Ştiinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, cu dotarea necesară, nu la un producător agricol, ca să punem un termen mai cuprinzător. Că, dacă-s producător agricol, nu-s cercetător. Cercetătorii sunt în altă parte, plătiţi prin Academie, prin ajutoare de la Ministerul Cercetării şi aşa mai departe.

Cum facem să dezvoltăm şi să atingem acel potenţial pe care agricultura României îl are?

Constantin Buzatu: În facultate am învăţat un lucru care ni s-a prezentat la disciplinele respective, cum era programa din anii aceia, 1980-1985, că trebuie să transformi  producţia de origine vegetală în producţie de origine animală. Ca să vă conving că sunt adeptul acestui principiu, am, pe lângă suprafaţa pe care o lucrez, şi 20.000 de găini. Transform o parte din producţia vegetală, mă refer aici la porumb, grâu, floarea-soarelui, în ou. Şi nu vând kilogramul de porumb, vând oul. Şi sunt nişte coeficienţi de transformare uneori foarte buni, nu pe toată perioada anului, că sunt mici curbe la ouă. Sigur că zootehnia este industria grea a agriculturii, n-ai Paşti, n-ai Crăciun. Animalele trebuie îngrijite, trebuie strânse ouăle, vacile şi oile trebuie mulse, în maternitate la purcei trebuie să te uiţi 365 de zile din 365 de zile. Deci, trebuie să fii acolo. Ochiul stăpânului îngraşă animalul. Şi acum noi ne-am trezit, din mari exportatori până în 1989, acum vrem sau nu vrem, cu regret sau fără regret, iară ne raportăm la ce a fost până în 1989, din mari exportatori am devenit importatori şi e ruşinos că la o ţară cu atâta potenţial să imporţi 80% din carnea de porc. Care şi aşa, din cauza medicilor nutriţionişti, se consumă din ce în ce mai puţin, nici pe aia nu o mai avem, ca să dau un exemplu. E jenant!

„Am stocuri de grâu şi de porumb, iar preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Doar produsele agricole, doar materia primă, asta, pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare.”

Apoi, s-au schimbat şi generaţiile din domeniul agriculturii, care, convine, nu convine, nu prea vor să mai muncească. Vaca are un miros specific, porcul are alt miros specific, găina are alt miros specific, oaia, alt miros specific. Acum aţi văzut, păstor electric, ciobanul are cască în urechi, ascultă la telefon muzică pe YouTube şi aşa mai departe, nu mai doarme „în ţâţă”, cum zicea sibianul, acum are rulotă, are alte condiţii. Nu e rău că am făcut progresul ăsta, dar am neglijat – ca să nu spun alt termen – vaca de lapte. Am dezvoltat vaca pentru carne că nu e aşa pretenţioasă, nu se mulge de două ori pe zi, se montează şi rămâne mai uşor gestantă, fată singură, fără ajutorul tehnicianului sau a medicului veterinar.

Viaţa mi-a dat ocazia să-i cunosc pe toţi cei 13 miniştri ai Agriculturii, al 14-lea încă nu, e domnul Barbu. Pe toţi i-am cunoscut. Nu pot să le spun perioada de domnie. Unii mai sunt în viaţă, unii nu mai sunt în viaţă, nu vreau să fiu păcătos, nu mai este Ştefan, nu mai este Surdu, nici domnul Tabără. Să-i lăsăm acolo unde sunt. Deci, n-au fost susţinuţi de partidele din care proveneau pentru a face o strategie reală pentru agricultură. Adică, ce tot vorbesc eu? Trebuia menţinut ce a fost de calitate şi productiv. Că nu toate complexele de porci şi de vaci au fost comuniste, că şi acolo, la baza lor, a fost o gândire. Nu toate sistemele de irigaţii din sudul ţării au fost comuniste. Alea s-au gândit, s-au proiectat, s-au executat cu efortul României şi al românilor de atunci, ca să fie pe o perioadă mai lungă. Acum, când e secetă, ne aducem aminte de sistemele de irigaţii. De ce?

Nişte lucruri au fost făcute bine.

Constantin Buzatu: Sigur. Trebuie să recunoaştem că nu tot ce a fost înainte a fost rău, a fost comunist. Şi îmi asum ce zic. Au fost lucruri care au fost bune. Că vine civilizaţia, că ne-am ancorat la UE, datorită poziţiei geopolitice a României, de acord, şi mergem mai departe. Eu sunt român pe buletin, dar sunt şi cetăţean european şi-mi asum nişte chestii. Dar cu agricultura, din păcate, se lucrează pompieristic. Dacă acum arde ceva, hai să vedem. Iar acum, cu datoriile pe care le are România la cât s-a îndatorat, toate facilităţile fiscale pentru această meserie meteodependentă, că nu depinde de dorinţa mea şi de putinţa mea, şi ale tuturor fermierilor din ţară, ci mai depinde şi de Bunul Dumnezeu, depinde şi de natură, şi de conjunctura cu vecinii, că vedeţi că de cinci ani încoace, din 2020, de la nenorocita aia de pandemie, seceta a fost cam în fiecare an în diferite zone ale ţării, la noi, cel puţin în ultimii trei ani, a fost devastatoare, plus influenţa preţurilor. Astăzi, când vorbim, că mai am stocuri de grâu şi de porumb, preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Şi atunci apare întrebarea firească: care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Răspunsul e clar: doar produsele agricole, doar materia primă, asta pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare, că pleacă grâul meu în Italia şi de acolo se întoarce TIR-ul cu aluat congelat, ca după aceea să facem pizza şi alte prăjituri.

Astăzi, majoritatea fermierilor este decapitalizată. Finanțarea este marea problemă a agriculturii...

Constantin Buzatu: Dacă nu ai cu ce să finanţezi agricultura, asta înseamnă că ai început să cobori pe tobogan şi de acolo nu te mai scoate nimeni, ajungi la fundul gropii pe care scrie faliment, din păcate. E nevoie de intervenţia statului. În ultimii ani au fost bune două măsuri, au fost gură de oxigen pentru fermieri, IMMinvest și Creditul fermierului. Numai că s-a terminat și cu ajutoarele astea, s-a terminat și cu facilităţile fiscale. A mai rămas subvenția la motorină, dar cu nişte consumuri subnormate de acum 20 de ani. Adică vrea cineva să-mi spună că reuşeşte să se încadreze într-un consum de 23 de litri pe hectarul de arătură? Nu există aşa ceva! Sunt multe de discutat… Poate, totuși, cineva se trezeşte, acolo, în rândul autorităților.

Practicaţi agricultura de 40 de ani şi sunteţi pe producţie în continuare şi în activitate, cum ați reușit în aceste condiții vitrege?

Constantin Buzatu: Cu mult chin şi multă muncă, reușesc să rezist în agricultura românească.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Emil Dumitru a participat luni, 13 iulie 2026, la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), care s-a desfășurat la Bruxelles. Alături i-a fost Daniela Rebega, director general al DGDR AM PNDR și PS.

După prezentarea programului de lucru al Președinției irlandeze, Comisia Europeană a prezentat Strategia UE privind creșterea animalelor și Planul privind proteinele, urmată de un schimb de opinii.

„Am salutat inițiativa Președinției irlandeze de a susține dezvoltarea sectorului zootehnic și stimularea cultivării culturilor proteice. Totodată, am susținut încurajarea producției de proteină vegetală, în special prin extinderea cultivării soiei, un domeniu în care România are un potențial strategic și poate contribui la consolidarea securității alimentare europene. Am pledat pentru investiții, competitivitate și sprijin real pentru sectoarele aflate sub presiune, dar și pentru reguli echitabile, însoțite de finanțare și predictibilitate. Tranziția este necesară, însă nu poate fi făcută prin sacrificarea celor care asigură hrana Europei”, ne-a declarat Emil Dumitru, secretar de stat în MADR.

Fiind unul dintre principalii producători de soia din UE, România solicită ca Planul pentru proteine să includă investiții în procesare și depozitare, acces la soiuri performante și dezvoltarea întregului lanț valoric. Alături de culturile proteice, trebuie valorificat și potențialul culturilor oleaginoase, precum rapița și floarea-soarelui, care contribuie la consolidarea bazei furajere europene.

România apreciază publicarea celor două inițiative și consideră că trebuie implementate într-o manieră integrată, întrucât dezvoltarea producției europene de proteine este strâns legată de competitivitatea și reziliența sectorului zootehnic. Secretarul de stat român a semnalizat nevoia unui sprijin financiar de urgență pentru sectorul lactatelor, întrucât în România situația din sectorul laptelui continuă să fie critică din cauza prețurilor scăzute în raport cu costurile de producție. În acest sens, a solicitat ferm alocarea de sprijin financiar din rezerva de criză a UE.

„La reuniunea AgriFish am vorbit răspicat despre ceea ce contează cu adevărat, faptul că fermierii trebuie să fie protejați, nu împovărați. Nu voi susține niciodată politici care transformă munca fermierilor în cost și investițiile lor în pierderi. România are nevoie de o agricultură puternică, iar fermierii noștri au nevoie de un partener care să le apere interesele cu fermitate, oriunde se iau deciziile. La Bruxelles și în fiecare loc în care se iau decizii pentru agricultura europeană, voi avea aceeași misiune: să mă asigur că vocea fermierilor români se aude, interesele lor sunt apărate, iar munca lor este respectată”, a arătat Emil Dumitru.

Față de prevederile strategiei privind normele de bunăstare, România își exprimă îngrijorarea profundă privind eliminarea progresivă a cuștilor și uciderea puilor de găină masculi. Țara noastră slicită ca această tranziție să fie voluntară, bazată pe cererea consumatorilor și fundamentată pe evaluări de impact. De asemenea, noile norme ar trebui să fie impuse doar după ce se garantează sursele de finanțare, iar mecanismul de reciprocitate standardizată devine funcțional și aplicat atât țărilor terțe, cât și celor candidate.

În privința protejării investițiilor realizate de fermieri, Emil Dumitru a subliniat că fermierii români au investit masiv în modernizare, inclusiv din fonduri europene, motiv pentru care România solicită compensarea costurilor suplimentare, acordarea de sprijin adițional și stabilirea unor perioade de adaptare care să respecte perioada de amortizare a investițiilor deja efectuate, pentru a evita deprecierea acestora sau închiderea fermelor.

Referitor la bunăstarea animalelor vii în timpul transportului maritim, România respinge restricțiile disproporționate care ignoră realitățile geografice și logistice și solicită menținerea transportului de animale pe cale maritimă către țările terțe, acest canal fiind catalogat drept vital pentru economia națională și pentru punerea producției autohtone pe piața globală.

În ceea ce privește finanțarea pentru digitalizare și reglementarea datelor, se solicită alocarea de resurse financiare europene adecvate pentru tehnologiile moderne și digitalizare, alături de o reglementare clară privind dreptul de acces, controlul și utilizarea datelor agricole.

România concluzionează că viabilitatea acestor strategii depinde direct de asigurarea posibilităților de finanțare prin viitoarea Politică Agricolă Comună (post-2027), care trebuie orientată clar spre investiții și inovare.

„Dacă viitoarea Politică Agricolă Comună, după 2027, va beneficia de un buget pe măsura provocărilor și va susține cu adevărat zootehnia și culturile proteice, România are toate resursele pentru a face pasul de la un mare producător de materii prime la un furnizor de securitate alimentară pentru Europa de Sud-Est. Acesta este viitorul în care cred și pentru care voi continua să lupt: o agricultură românească puternică, competitivă și respectată”, transmite secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru.

Totodată, la Consiliul AgriFish a avut loc o dezbatere axată pe tema „Femeile în agricultură”. Referitor la această dezbatere, demnitarul român a declarat că, în România, aproximativ 46,5% dintre persoanele active în agricultură sunt femei. „Contribuția acestora este esențială pentru funcționarea fermelor și pentru dezvoltarea comunităților rurale. Este important să accentuăm creșterea vizibilității femeilor în agricultură, prin prezentarea exemplelor de succes și prin încurajarea participării acestora în structurile asociative profesionale”, a subliniat Emil Dumitru.

Ordinea de zi a inclus și un schimb de opinii bazat pe informarea Comisiei Europene referitoare la aspecte legate de comerț în domeniul agriculturii, precum și o informare din partea Italiei privind proiectul programului de lucru al Comisiei pentru 2027 referitor la politica UE de promovare a produselor agroalimentare.

Cu privire la Proiectul de Program de lucru al Comisiei pentru 2027 privind politica UE de promovare a produselor agroalimentare, Emil Dumitru a precizat că România susține solicitarea Italiei și consideră că este esențială menținerea unui buget ambițios pentru politica de promovare a produselor agricole, ca mecanism fundamental pentru a asigura competitivitatea agriculturii europene.

De asemenea, în cadrul lucrărilor Consiliului, Ungaria a oferit o informare legată de apariția gândacului Agrilus planipennis (gândacul smarald al frasinului)  pe teritoriul său. Având în vedere evoluția acestui dăunător, Emil Dumitru a subliniat că se impune consolidarea cooperării la nivelul UE și schimbul de expertiză între autorități prin utilizarea echipei pentru situații de urgență în domeniul sănătății plantelor, intensificarea supravegherii în zone cu risc și continuarea sprijinului pentru cercetarea unor metode inovatoare de monitorizare și combatere.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a extras, din baza de date a instituției, eșantionul de control aferent Campaniei 2026.

Eșantionul de control cuprinde un număr total de 14.802 fermieri (fermieri distincți), pentru care se vor face verificări privind respectarea criteriilor de eligibilitate, a normelor de condiționalitate și a cerințelor specifice intervențiilor solicitate, în funcție de scopul pentru care fermierii au fost selectați la control.

Pentru controlul pe teren aferent condiționalității și intervențiilor din sectorul vegetal au fost selectați 11.025 fermieri, pentru o suprafață de aproximativ 1.610.324 ha.

Pentru controlul pe teren aferent intervențiilor de ajutor din sectorul zootehnic au fost selectați 4.433 fermieri.

APIA precizează că unii fermieri sunt incluși în ambele categorii, întrucât au fost selectați atât pentru control în sectorul vegetal, cât și în sectorul zootehnic. Prin urmare, totalul fermierilor selectați pe cele două sectoare nu este egal cu numărul fermierilor distincți incluși în eșantionul de control.

În conformitate cu Procedura operațională privind controlul clasic pe teren aplicabilă în Campania 2026, APIA are obligația de a finaliza, până la data de 15 octombrie 2026, controalele la fața locului pentru cererile de plată incluse în eșantionul de control. Verificarea unor obligații sau cerințe specifice se va face, după caz, în perioada de iarnă sau în primăvara anului următor.

În situația în care fermierii refuză efectuarea controlului la fața locului de către inspectorii APIA, cererea de plată va fi respinsă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deșertificarea reprezintă fenomenul de degradare a terenurilor din zonele aride, semiaride și subumede din cauza diverșilor factori nefavorabili, printre care schimbările climatice și activitățile umane necorespunzătoare, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirație este cuprins între 0,5 și 0,65.

Evoluția nedorită care duce la degradarea solului și care trebuie stopată prin orice mijloace are loc după schema: „Pădure – defrișare – teren arabil – eroziune – aridizare – deșertificare”.

Studii recente menționează că 1/3 din teritoriul României și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Anual se pierd deja o mie de hectare de teren din cauza acestui fenomen (vă recomand să citiți articolul „Securitatea solului” din Revista Fermierului nr. 12/2025, pag. 26).

Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă din Sudul Munteniei, Dobrogea și Sudul Moldovei. Dar trebuie avute în vedere, pentru a fi protejate, și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului, Centrul Moldovei și Câmpia Olteniei în care se află și cele 100.000 ha, zonă așa-numită Sahara Olteniei.

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali din punct de vedere al precipitațiilor, ce să mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.

Dacă analizăm situația din Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați, secetoși.

În asemenea zone nu se poate vorbi de de agricultură performantă în lipsa irigațiilor.

De menționat că, o unitate Indice hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță și soia, 10,0 t/ha sfeclă de zahăr.

În schema generală privind apariția fenomenului de deșertificare am văzut că se pornește de la PĂDURE. De aceea, pădurea este singura soluție pentru stoparea acestui fenomen.

• Pădurea creează zonele de presiune joasă care atrag ploile;

• Pădurea răcorește aerul (cu 10°C mai puțin) și aduce umezeală în zonele vecine;

• Prezența pădurilor asigură mai multă apă, mai puține inundații;

• Pădurile stochează carbonul, creează norii care aduc ploaia, deci au rol esențial în combaterea secetei și schimbărilor climatice.

România avea peste opt milioane de hectare de pădure și mai are 6,3 milioane de hectare, care sunt în continuă diminuare prin tăieri masive fără respectarea regimului silvic.

La nivelul UE, suprafața împădurită este de 29,3%, iar în România de 26% care se găsește 66% în zona de munte, 27% în zona de deal și numai 6% în zona de câmpie față de 14-16% cât ar fi optim.

În Câmpia Transilvaniei pădurea ocupă 6,8 %, în Câmpia Olteniei 5,8 % în Câmpia Moldovei 4,1 %,Câmpia Bărăganului 3,5 % și în Câmpia de Vest 3,2 %.

Cele mai expuse fenomenului de deșertificare sunt județele Olt cu 65% din suprafață, Dolj cu 60% și Mehedinți cu 30%.

În principalele județe agricole suprafața ocupată cu pădure este de 10,6% în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița și 4,4% în Călărași.

Până în 1961, România a avut perdele forestiere de protecție de 7.700 km pentru protejarea a un milion de hectare de teren și 1.400 km pentru căile de comunicații. Aceste perdele s-au mai păstrat în Stațiunile de Cercetări Agricole și efectul lor este foarte favorabil în special în actualul climat. În zonele cu perdele forestiere de protecție viteza vântului se reduce cu 25-50%, transpirația plantelor se reduce cu 30% și evaporarea apei din sol cu 25-45%.

Suprafețele ocupate cu perdele forestiere de protecție pentru culturile agricole sunt de 2,5% în silvostepă, 3-4% în stepă și 5-7% pe nisipuri. Aceste diminuări de suprafață sunt compensate de sporurile de producție datorită perdelelor.

Prezența speciilor forestiere este benefică nu numai pentru culturile agricole, ci și pentru oameni.

Așa se explică de ce ONU a scos în evidență în repetate rânduri că țara cu cea mai fericită populație este Finlanda și aceasta din cauza apropierii de natură. Se menționează că în Finlanda, în orice loc te-ai afla pe teritoriul său, nu trebuie să mergi pe jos mai mult de 10 minute pentru a întâlni un parc, o pădure. La noi, pe traseul București – Constanța, de peste 260 km, rar vezi câte un pâlc de pădure.

Referindu-ne la suprafața spațiilor verzi din marile orașe, la nivelul Europei este, în medie, de 42%, Oslo are 77%, Zagreb 74%, iar București, în mod rușinos, 26% și este în continuă scădere. Prin urmare, sunt suficiente argumente care ne obligă, cât încă nu este prea târziu, să trecem la măsuri organizate și continue, de lungă durată, pentru prevenirea și stoparea fenomenului de deșertificare.

Asemenea măsuri au în vedere:

1. La nivel național

a) Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, Ministerul Educației, împreună cu Academia de Științe Agricole și Silvice, ar fi de dorit să întocmească un program concret pentru sănătatea solului și reducerea schimbărilor climatice, program care să fie însușit de Guvern și avizat de Parlament și care să fie valabil pe termen lung, indiferent de formațiunile politice care vor fi la guvernare. Acest program poate avea o finanțare relativ modestă, dar de lungă durată.

b) Definitivat acțiunea de Cadastru și Organizarea Teritoriului pentru a cunoaște bine situația fiecărei bucăți de teren.

c) Romsilva să extindă suprafața de pepiniere pentru a asigura materialul săditor pentru plantarea pădurilor pe mari suprafețe.

d) Desfășurat o bogată și susținută activitate de educație în rândul populației care să participe atât la înființarea pădurilor și perdelelor forestiere de protecție, cât și la întreținerea și păstrarea tuturor spațiilor verzi. Îmi amintesc că în perioada 1934-1940 a fost o asemenea măsură organizată de marele agronom Gh. Ionescu-Șișești, ministrul Agriculturii, precum și de marele silvicultor Marin Dracea, când s-au plantat multe suprafețe de teren degradat și perdele forestiere de protecție în cadrul Stațiunilor de Cercetări Agricole care se păstrează și în prezent. Eram elev și tot tineretul a participat: elevi, studenți, militari și chiar oameni în vârstă.

e) Creșterea suprafețelor împădurite pe terenurile improprii agriculturii, terenuri cu pante mari supuse eroziunii și alunecărilor de teren. Agenția Domeniilor Statului are peste 80.000 ha improprii agriculturii. De ce nu se împăduresc?

f) Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru culturile agricole, pentru șosele și căi ferate, pe canale și diguri etc.

g) Extinderea suprafețelor amenajate pentru irigat în zonele cu deficit mare de umiditate cum am văzut mai sus.

2. La nivel regional

a) Participarea, cu prioritate, la toate acțiunile întreprinse la nivel național și au aplicații în zona respectivă.

b) Întreprinderea de măsuri antierozionale specifice zonei.

c) Amenajarea de lacuri de acumulare în zonă.

d) Asocierea producătorilor agricoli pentru extinderea irigațiilor.

3. Măsuri în fiecare fermă

a) Măsurile de la punctul 1 și 2, care au aplicație în fermă, vor fi prioritare.

b) Organizarea de asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de graminee și leguminoase perene.

c) Folosirea de soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă și rezistență la stresul hidric.

d) Menținerea solului afânat, pentru acumularea apei și o înrădăcinare adâncă a plantelor.

e) Extinderea sistemului de agricultură conservativă.

f) Menținerea terenului permanent verde, culturi de acoperire etc.

g) Asigurarea necesarului de materie organică în sol – 10 t/an/ha.

h) Realizarea acțiunilor de mulcire a solului.

i) Evitarea măsurilor de tasare-compactare a solului.

J) Reducerea fenomenului de eroziune a solului prin lucrări specifice terenului în pantă.

k) La limită de proprietate și pe marginea parcelelor se vor planta garduri vii.

Datoria proprietarilor de teren și a specialiștilor agronomi este să acționeze pentru prevenirea fenomenelor de degradare a solului prin eroziune, dehumificare, destructurare, compactare, aridizare, acidificare, salinizare și, bineînțeles, deșertificare.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Agricultura românească traversează una dintre cele mai complexe crize financiare din istoria sa recentă. Suprapunerea mai multor ani de secetă severă (2022–2025) peste un sistem de creditare comercială cu reguli neclare a creat o tensiune structurală între doi actori esențiali ai lanțului agricol: fermierii, care produc, și distribuitorii de inputuri, care finanțează producția. Această tensiune a erupt public în 2024 și s-a agravat în 2025–2026, ajungând în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului și stârnind reacții din partea ministerului, asociațiilor profesionale și jurnaliștilor din presa agricolă.

Contextul crizei: Datorii acumulate pe cinci ani

Din cei cinci ani agricoli 2020–2025, patru au fost marcați de secetă pedologică sau de alte șocuri severe (pandemia, războiul din Ucraina, culoarul solidarității care a inundat piața cu cereale ucrainene). Fiecare an dificil a împins fermierii să amâne plățile către distribuitori și să acumuleze noi datorii, fără ca datoria anterioară să fi fost stinsă.

Potrivit Asociației Input Agro România (AIAR), peste 90% din inputurile utilizate de fermieri sunt achiziționate pe credit de la furnizori sau din sistemul bancar, iar distribuitorul rămâne principalul creditor, asigurând finanțarea pentru aproximativ 80% din necesarul de semințe, produse fitosanitare, fertilizanți și motorină. Cifra de afaceri agregată a distribuției de inputuri se ridică la circa 2,5 miliarde de euro anual, deservind aproximativ 20.000 de fermieri profesioniști pe o suprafață de 7 milioane de hectare.

Distribuitorul este de fapt bancherul fermierului român. Fără creditarea comercială pe care o oferă, producția agricolă s-ar opri în prima campanie. Dar un bancher fără lichiditate nu poate finanța recolta următoare, acesta este cercul vicios al crizei actuale.

La finele anului 2024, rata de recuperare a datoriilor de la fermieri se situa la aproximativ 50% pentru creanțele din acel an și la 75% pentru cele din 2023, în condițiile în care rata de profit medie multianuală a distribuitorului tipic este semnificativ sub aceste procente de nerecuperare.

Disputa datoriilor: Între empatie și supraviețuire

Vocea fermierilor: Forță majoră, nu rea-voință

Fermierii afectați de secetă au transmis constant un mesaj simplu: nu există rea-voință în neplată, ci imposibilitate obiectivă. Când producția de porumb a coborât la 7 milioane de tone în 2024, comparabilă cu cea din 2007, și când prețurile cerealelor au rămas la niveluri relativ scăzute, o mare parte din fermieri nu au putut acoperi nici măcar costurile de producție, darămite datoriile restante.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), una dintre organizațiile fermierilor, a semnalat public că fermierii traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), sesizare la Comisia pentru Agricultură a Senatului, 30 aprilie 2026: „Fermierii români traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond. Seceta, pandemia, războiul din Ucraina, efectele culoarului solidarității și concurența neloială generată de lipsa clauzelor în oglindă în acordurile comerciale au erodat rezistența financiară a fermelor românești”.

Vocea distribuitorilor: Nici ei nu sunt la infinit

Pe cealaltă parte, distribuitorii se confruntă cu propria lor criză de lichiditate. Ei sunt, la rândul lor, debitori față de producătorii și importatorii de inputuri - multinaționale care nu acceptă amânări și care cer plata la termen. O suspendare a datoriilor fermierilor față de distribuitori blochează automat capacitatea distribuitorului de a-și onora propriile obligații.

Cristian Dinu, managerul unui distribuitor de inputuri din sudul țării cu sute de clienți mici și medii din cinci județe, a sintetizat dilema distribuitorului cu o claritate devastatoare.

Cristian Dinu, manager distribuitor inputuri agricole, sudul României, Adevărul, decembrie 2025: „Fermierii sunt în incapacitate de plată, în jur de 80%. Să-i execut eu pe ei, sau să mă execute pe mine furnizorii? Am să-l întreb asta și pe ministrul Agriculturii, i-am solicitat o întâlnire”.

Același distribuitor a relatat că a susținut un fermier timp de doi ani de zile, acordându-i credit peste credit pentru a-i permite să-și achite datoria de 600.000 de lei. Rezultatul: în al treilea an, fermierul a încercat să-și vândă marfa fără să achite datoria și acum se află pe rolul instanței cu plângere penală.

Mihai Răzvan Moraru, fondatorul AIAR și al Agro Est Muntenia, a avertizat că suspendarea administrativă a datoriilor nu rezolvă problema, ci o mută pe lanțul comercial: dacă distribuitorii nu încasează, nu pot plăti producătorii, care nu pot livra inputuri pentru sezonul următor, ceea ce blochează întreaga producție agricolă.

Cezar Gheorghe, expert în agribusiness și fondator AGRIColumn, a sancționat propunerile de suspendare generalizată a datoriilor: „Ați blocat tot agribusiness-ul din România dacă faceți asta până la 31 decembrie 2025». El a catalogat mesajele oficiale drept populiste și a avertizat că suspendarea creanțelor ar produce un efect de bumerang, datoriile fermierilor crescând în continuare cu dobânzi și penalități, făcând recuperarea și mai grea”.

Răspunsul instituțional: OUG 118/2024 și limitele sale

Sub presiunea crizei, Guvernul a adoptat în octombrie 2024 Ordonanța de Urgență nr. 118/2024, care prevedea că pe întregul lanț valoric - fermieri, distribuitori, producători/furnizori - debitorii care își achită obligațiile până la 31 decembrie 2024 nu vor suporta dobânzi, penalități sau majorări de întârziere și nu pierd discounturile contractuale. Termenul a fost ulterior prelungit până la 1 august 2025.

Ministrul Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, a prezentat măsura ca parte a unui pachet mai larg de sprijin, care includea și Creditul Fermierului cu garanție de stat 100% și ajutoare de calamitate pentru seceta din 2024.

Florin-Ionuț Barbu, conferință de presă, septembrie 2024: „Apreciem sprijinul financiar suplimentar acordat prin ajutoarele de calamitate pentru seceta din 2024, dar și decizia de a plăti subvenția mai devreme în acest an. Noul program Creditul Fermierului, cu modificările adoptate prin OG 7/2024, va oferi sprijinul financiar pentru a achita datoriile către furnizori și pentru a continua activitatea în 2025”.

Mecanismul discountului condiționat: O bombă cu ceas contractuală

Cum funcționează sistemul

Miezul disputei depășește însă simpla problemă a datoriilor. El ține de un mecanism comercial profund înrădăcinat în piața de inputuri din România: facturarea la prețul de listă, urmată de acordarea unui discount substanțial (30–50%) condiționat strict de respectarea termenului de plată.

Mecanismul este vechi de două decenii și funcționează astfel: un fermier cumpără pesticide, semințe sau fertilizanți la prețul de catalog, cu înțelegerea contractuală că va primi un rabat de 35%, spre exemplu, dacă plătește până la data X. Dacă fermierul întârzie chiar și o singură zi, pierde integral tot discountul și poate fi, în plus, penalizat contractual.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a semnalat în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului că au fost identificate cazuri concrete în care fermieri au achitat sume confirmate de furnizor, doar pentru a primi ulterior somații de executare silită din cauza anulării retroactive a discountului.

Efectul teoretic poate fi devastator: o datorie pe care fermierul o calcula la 100.000 de lei devine, din cauza pierderii discountului și a penalităților, o creanță de 150.000–200.000 lei sau chiar mai mult. AAC a relatat cazuri în care datoria s-a multiplicat de două-trei ori față de valoarea considerată inițial de fermier.

Totuși mai trebuie făcută și mențiunea că forte multe firme de distribuție manifestă destul de multă înțelegere în raport cu fermierii serioși și de multe ori problemele apar doar acolo unde caracterele sunt mai deficitare, dar sigur mai sunt și excepții. Unde între fermier și distribuitor există o relație de durată, bazată pe încredere și respectarea angajamentelor, rar s-au înregistrat probleme, dar unde ori erau fermieri care zburau din floare în floare, ori distribuitori de carton, situațiile au fost tensionate.

Poziția fermierilor: Sistem abuziv fără reglementare

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a sesizat Comisia pentru Agricultură a Senatului, solicitând inițierea urgentă a dezbaterilor legislative și elaborarea unui act normativ echilibrat, care să protejeze fermierii fără a fragiliza rețeaua de distribuție. AAC califică situația actuală drept «un vid legislativ grav».

Doar că cei care doresc să se implice în această problemă din partea AAC de cele mai multe ori sunt depășiți de realități, fiindcă este foarte posibil ca aceste posibile modificări de mecanism propuse să ducă în realitate la decizia distribuitorilor de a accepta doar plata cash, caz în care în mod cert toți fermierii cu probleme vor închide porțile deoarece mai nici unul dintre aceștia nu sunt finanțabili bancar, sau poate vor accepta finanțarea dar doar pe criterii mai dure și cu discounturi mult reduse, unde vor fi afectați toți fermierii indiferent de starea lor de sănătate financiară, deoarece se va merge pe principiul luăm de la cei sănătoși să compensam bolnavii.

AAC, comunicat public, 30 aprilie 2026: „Mecanismul discountului condiționat la produsele de protecție a plantelor funcționează fără nicio reglementare clară, generând dezechilibre majore și riscuri financiare severe. Orice întârziere, chiar și minoră, duce la pierderea integrală a discountului, aplicarea de penalități contractuale și multiplicarea datoriei, uneori de două-trei ori față de valoarea inițial considerată de fermier”.

Poziția distribuitorilor: Standard internațional, nu abuz

Asociația Input Agro România (AIAR) respinge interpretarea de abuz. Organizația susține că mecanismul „credit furnizor cu discount ulterior” este un standard internațional al industriei, prezent în toate țările cu agricultură dezvoltată, și că distribuitorii sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor/importatorilor de la care se aprovizionează.

AIAR subliniază că în agricultura României, termenele de plată ajung și la 360 de zile (în campania de toamnă, când sunt înființate culturile de rapiță), iar finanțarea pe această durată nu se poate face gratuit. Discountul condiționat este, practic, garanția prețului implicitul al creditului comercial.

AIAR, comunicat de presă, aprilie 2026: „Avem deja norme europene care definesc condițiile de creditare, dar pentru termen scurt, de maximum 60 de zile. În domeniul agricol din România, termenele de plată ajung și la 360 de zile. Acest mecanism, cunoscut drept «credit furnizor cu discount ulterior», este un standard al industriei. Distribuitorii, la rândul lor, sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor”.

Distorsiunile contabile: Cine plătește prețul ficțiunii

Cum apar distorsiunile

Una dintre problemele cel mai puțin discutate public, dar cu consecințe concrete, este natura distorsionantă a facturării la prețul de listă. Atunci când un distribuitor emite o factură la prețul de catalog, să spunem 100 lei/kg de fungicid, deși prețul real agreat între părți (prețul net) este de 65 lei/kg (discount 35%), în evidențele ambilor parteneri se înregistrează o realitate economică falsificată, cel puțin temporar. Dar este și o realitate dorită în unele cazuri ale unor distribuitori care au avut dificultăți financiare și au folosit această metodă pentru a mai amâna un timp inevitabilul, prezentând băncilor o realitate coafată.

Distribuitorul înregistrează la vânzare un venit de 100 lei/unitate, ceea ce umflă artificial baza sa de impozitare pentru impozitul pe profit. Dacă discountul este acordat ulterior, fie prin factură de reducere comercială, fie prin neacordare în caz de întârziere, distribuitorul a plătit (sau poate plăti) impozit pe un profit care nu există economic, cel puțin până la regularizare. Dacă discountul nu se mai acordă deloc (fermierul a întârziat), atunci profitul respectiv devine real și legitim — dar este un profit extras din pierderea fermierului, nu dintr-o activitate economică productivă.

Cătălin Grigoriu (Moldova Farming Agricultură) a articulat public mecanismul: „Profitul distribuitorilor provine, în mare parte, din tăieri de discount, dar și alte artificii, elemente care asigură supraviețuirea distribuitorilor, dar nenorocesc iremediabil fermierii”. Și a adăugat că „în prima parte a anului, distribuitorii vând adesea pe minus sau pe zero pentru cotă de piață, urmând să-și recupereze marja prin tăierea discounturilor la scadență”.

Impactul pentru fermier: Cost de producție supraevaluat

Fermierul, la rândul său, înregistrează în evidențele sale achiziția de inputuri la prețul de factur, 100 lei/unitate, adică la prețul de catalog, nu la prețul net. Aceasta înseamnă că costul de producție pe hectar apare mai mare decât este în realitate (dacă discountul va fi primit), ceea ce distorsionează calculul marjei, al pragului de rentabilitate și al indicatorilor financiari ai exploatației.

Pe durata perioadei dintre facturare și momentul acordării/neacordării discountului, fermierul calculează o marjă negativă sau comprimată față de realitatea economică. Dacă discountul vine — se corectează. Dacă nu vine — costul de producție real a fost mai mare decât cel planificat, iar marja, deja fragilă, se prăbușește.

Impactul pentru TVA

Mecanismul are și implicații în materie de TVA. Potrivit Codului fiscal român, baza de impozitare a TVA se reduce atunci când sunt acordate reduceri comerciale ulterior facturării, distribuitorul fiind obligat să emită o factură de reducere (storno parțial). Dacă discountul condiționat nu este acordat, TVA-ul rămâne calculat la prețul de listă, în timp ce valoarea economică reală a tranzacției era la prețul net, situație care distorsionează și raportările fiscale.

Soluția propusă: facturarea la prețul net

Atât din presa agricolă, cât și din declarațiile unor actori importanți din distribuție, a apărut cerința clară de a se trece la facturarea la prețul net, adică la prețul real agreat, cu discountul deja inclus în factură, nu condiționat ulterior.

Cătălin Grigoriu, fondator Moldova Farming Agricultură, 16 martie 2026: „Începând cu mijlocul lunii martie, Moldova Farming Agricultură va acorda încă de la vânzare, de la facturare mai precis, întreg discountul negociat tuturor clienților săi. Niciun fermier nu va mai risca, în relația cu noi, să piardă zeci de procente discount conform clauzelor contractuale pentru întârziere la plată”.

Agricover a emis un comunicat în care și-a manifestat deschiderea față de facturarea la prețul net, cu o condiție: adoptarea unui cadru legal unitar aplicabil întregii piețe.

Dar este drept că această poziție poate ar trebui privită în contextul unde Agricover are și propriul IFN, care poate finanța fermierii, deci firma de distribuție va fi cu încasare la vânzare și finanțarea se va face prin mecanism financiar, ceea ce este un act de normalitate dacă se respectă regulile.

Doar că în astfel de situații trebuie avut în vedere să nu existe tentații care să favorizeze achizițiile fermierilor din anumite surse ,,recomandate”, iar pentru a se reduce riscul unor astfel de situații, poate cadrul de reglementare ar trebui să conțină și prevederi care să ducă la separarea totală a activităților de finanțare de cele de distribuție pentru a nu exista discuții.

Agricover, comunicat de poziție, 20 aprilie 2026: „Practicile de facturare la prețul de listă, însoțite de acordarea ulterioară a unor discounturi condiționate de respectarea termenelor de plată sunt, de 20 de ani, parte a realității pieței, iar Agricover a semnalat, în repetate rânduri, că modul în care sunt aplicate poate genera efecte negative asupra fermierilor și necesită o abordare mai transparentă și predictibilă. Agricover își manifestă deschiderea de a implementa facturarea la preț net, imediat ce va fi stabilit un cadru legal unitar pentru întreaga piață de distribuție a inputurilor”.

Logica din spatele acestei condiționări este economică: dacă un singur distribuitor trece la facturarea la prețul net, fermierii vor plăti mai întâi facturile acelui distribuitor (pentru că pierd mai puțin dacă întârzie), iar ceilalți distribuitori vor ajunge mai rapid la executare silită. Schimbarea trebuie să fie simultană sau reglementată, nu unilaterală.

Eu personal cred că va fi invers, întâi fermierul va plăti unde riscul pierderilor este mai mare și abia apoi va plăti distribuitorul care a facturat la prețul net și care va aplica penalitățile uzuale, asta dacă nu se va umbla la acele valori și se va ajunge la unele în care penalitățile vor fi egale cu valoarea discountului.

Presa agricolă și vocea expertizei independente

Disputele dintre fermieri și distribuitori au primit o acoperire amplă în presa agricolă specializată din România ‒ Revista Fermierului, Profitul Agricol, AgroInfo, AgroIntel, Revista Ferma, Business Agricol, Cotidianul Agricol ‒, care au urmărit cu consecvență toate episoadele crizei, de la OUG 4/2024 până la sesizarea AAC în fața Senatului. Dar au fost și voci din agribussines care au luat poziții în raport cu aceste situații.

Cezar Gheorghe, fondatorul AGRIColumn, a adoptat o poziție nuanțată, critică față de ambele extreme. El a atacat populismul oficial al moratoriului generalizat, dar a recunoscut și că mecanismele actuale de discount sunt vulnerabile la abuz.

Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding, a atras atenția la începutul anului 2026 că, deși 2025 a adus producții record — peste 30 de milioane de tone cereale — fermierii rămân profund îndatorați. Gradul mare de îndatorare s-a combinat cu prudența crescută a băncilor și cu creșterea taxelor, creând un blocaj financiar structural.

Mihai Razvan Moraru unul dintre fondatorii AIAR a subliniat în mod repetat că distribuitorul a preluat, prin forța împrejurărilor, rolul băncii în relația cu fermierul. Creditul comercial depășește 1,5 miliarde de euro anual și este susținut integral de capitalul privat al distribuitorului, fără garanții de stat, fără acces la refinanțare. Soluțiile structurale — lege a creditului comercial, sistem de garantare a creditorului, definire juridică a distribuitorului — lipsesc cu desăvârșire.

Concluzii: Probleme și soluții

Criza din relația fermieri - distribuitori este, în esența ei, o criză de reglementare. Nu există actori exclusiv vinovați: nici fermierii, prizonieri ai unei serii de ani agricoli dezastruoși și ai unui sistem de creditare lipsit de alternative, nici distribuitorii, prinși între creanțele neîncasate și propriile obligații față de furnizori. Ce lipsește este un cadru juridic clar, echilibrat și previzibil.

Soluțiile posibile:

• Adoptarea urgentă a unui cadru legislativ privind creditul comercial agricol: definirea termenilor, limitarea clauzelor penalizatoare disproporționate, obligativitatea proporționalității între întârzierea la plată și pierderea discountului (de exemplu, pierdere graduală, nu totală);

• Reglementarea facturării la prețul net ca standard obligatoriu în industrie, aplicat simultan de toți participanții la piață, astfel încât să nu creeze distorsiuni concurențiale între distribuitorii care adoptă practica și cei care o refuză;

• Crearea unui sistem de garantare a creditului comercial cu sprijin de stat (pe modelul IMM Invest, dar adaptat sectorului agricol), care să permită distribuitorului să acceseze refinanțare în anii cu recoltă slabă, fără a-și bloca complet capitalul în creanțe nelichide;

• Sincronizarea termenelor de plată pentru inputuri cu calendarul real al producției agricole și al plăților APIA. Ministerul Agriculturii ar putea stabili termene-cadru recomandate, corelate cu datele istorice de recoltare și de plată a subvențiilor;

• Extinderea și îmbunătățirea programului Creditul Fermierului cu garanție de stat, asigurând acces real și rapid la lichiditate pentru fermieri înainte de scadența datoriilor față de distribuitori, astfel încât creditul comercial să nu mai fie ultima soluție de finanțare, ci una complementară, cu termene și condiții clare.

Dar nu în ultimul mai trebuie spus că fermierii au nevoie să învețe și să aplice un management financiar mult mai prudent, cu o mâna mai strânsă în a da banii pe jucării și jucărioare de diverse tipuri și modele și cum se zice să ne întindem cât este plapuma, plus că o relație de stabilitate cu un distribuitor serios poate duce la succes, chiar dacă respectivul distribuitor este mai scump aparent cu 2-3 %.

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier - jud. Brăila

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2026

Abonamente, AICI! 

Parcă tot mai des, fermierii, cei ce muncesc pământul și îngrijesc animalele, sunt arătați cu degetul și condamnați, de cei din afara sectorului, că solicită sprijinul autorităților. La rândul lor, agricultorii ar putea să-i acuze de superficialitate pe cei care gândesc astfel.  

Pentru că prăbușirea agriculturii nu este doar problema fermierilor, ci a întregii țări, deoarece afectează direct securitatea alimentară, locurile de muncă, bunăstarea cetățenilor, inflația.

În țara noastră, agricultura nu prea mai are acces la finanțare. Opt din zece fermieri nu mai au acces la credit bancar. Prețurile la produsele agricole, la poarta fermei, scad în loc să crească, în timp ce costurile cu forța de muncă au crescut, carburantul a crescut, prețul tuturor inputurilor agricole sunt în creștere. Situația asta nu-i de ieri, de azi, ci de niște ani buni, ani în care seceta și arșița au contribuit și ele la declin. Astea sunt realitățile trăite de majoritatea fermelor de la noi.

Astăzi, ceea ce se întâmplă în agricultură nu este o criză, ci de-a dreptul o catastrofă.

În rândurile de mai jos, vă invit să citiți ceea ce spune Milan Kelo, fermier de la Nădlac – Arad și președinte al Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan. Situația poate fi extrapolată la nivelul întregii țări.

„În ultimii ani, în zona Nădlacului se petrece un fenomen periculos, aproape în liniște totală: decapitalizarea accentuată a agricultorilor. Unii din afara sectorului poate se bucură acum, fără să realizeze efectul de bumerang care va urma dacă trei sferturi dintre cei peste 400 de agricultori vor renunța. Dispariția concurenței și preluarea terenurilor de către câțiva coloși agricoli (străini) va duce inevitabil la un tip de monopol. Iar când piața ajunge în mâna câtorva, aceștia se vor înțelege între ei pentru a plăti arende cât mai mici. Exemple există deja, inclusiv în zona Curtici.

Eu am preluat în arendă 10 hectare în anul 2010 și, pas cu pas, am crescut activitatea firmei agricole. Dar este primul an în care observ un lucru îngrijorător: este mai mult pământ de vânzare decât cumpărători. În același timp, prețul terenului agricol în Nădlac a scăzut cu aproximativ 1.500 euro/hectar față de acum doi ani. În UAT Nădlac avem aproximativ 12.500 ha de teren, iar circa 80% aparțin nădlăcanilor. Atenție însă, majoritatea proprietarilor nu sunt dintre cei peste 400 de agricultori declarați la APIA. Scăderea prețului terenurilor și a arendelor nu îi va afecta doar pe agricultori. O vor simți toți cetățenii, direct sau indirect: prin investițiile mai puține în locuințe, de exemplu, prin reducerea cumpărăturilor din magazine și prin scăderea generală a banilor care circulă în comunitate. Mulți se întreabă de ce s-au plătit arende atât de mari chiar și în anii de secetă. Răspunsul este simplu: agricultorii, mai ales cei care fac doar cultură mare, s-au împrumutat pentru a-și respecta promisiunile făcute proprietarilor, sperând că vor veni ani mai buni. Din păcate, lucrurile merg tot mai prost, iar mulți colegi au ajuns nebancabili, fără posibilitatea de a-și rostogoli datoriile pentru anul următor. Asta înseamnă pentru noi toți, direct sau indirect, reducerea veniturilor, a confortului și a bunăstării în întreaga comunitate.

Agricultura nu este doar problema agricultorilor. Este economia locală a Nădlacului.”

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Agricultura este în suferință. Din afară, poate că situația nu pare gravă. Însă, în agribusinessul românesc nu prea mai sunt bani, ci multe datorii și falimente. Real, agricultura traversează o perioadă în care viitorul este incert. Și, soluții miraculoase nu există. Dan Hurduc, fermier și președinte în exercițiu al Clubului Fermierilor Români, ne-a vorbit deschis despre finanțare, despre negocierile de la Bruxelles, despre criza în care agricultura se zbate deja de ceva ani. Tot ani, mulți, sunt de când Clubul a transmis autorităților de la noi și de la Bruxelles propuneri, solicitări, soluții, rezultate în urma întâlnirilor și dezbaterilor cu fermierii membri.

Fermierul european, inclusiv cel din România, astăzi, e pur și simplu sufocat, prețurile inputurilor sunt în continuă creștere de ceva ani, iar prețurile producției agricole sunt în scădere. La finanțare, fermierul din țara noastră nu prea mai are acces. Situația pare destul de gravă. La Clubul Fermierilor Români cum se vede agricultura?

Dan Hurduc: În momentul de față, sectorul agricol românesc este în suferință, în sensul că el traversează, începând de 2022, dacă nu și din 2020, traversează o multitudine de crize care au făcut să se deterioreze accelerat indicatorii economici și financiari. Prin urmare, crizele venind din 2020 - 2022 încoace, către sfârșitul anului 2025 problemele s-au acutizat, în special deficitul de finanțare. După care a venit criza îngrașămintelor, scumpirea accelerată a inputurilor, toate făcând ca fermierii, practic, să nu poată să-și continue activitatea.

Deficitul de finanțare, potrivit surselor oficiale, este de minimum 15 miliarde de euro, doar 5% din fermieri sunt capabili să ia un credit, 2 din 3 fermieri au un grad mare de îndatorare și nu reușesc să aibă acces la capital de lucru. 70-80% din fermieri nu pot ajunge la credite. Gradul de îndatorare a crescut atât de mult, că fermierii nu se pot finanța. Au ajuns să se împrumute de la prieteni, familie și de la furnizori ca acum 30 de ani.

„Trăim în capitalism și gândim socialist.”

Mai avem furnizori? Mă refer la producătorii, distribuitorii de sămânță, de îngrășăminte, de pesticide, care au cam fost falimentați de celebra Ordonanță cu amânarea datoriilor. De altfel, acum se discută în Parlament despre o nouă amânare a datoriilor până în august anul viitor.

Dan Hurduc: Grupul PSD din a inițiat un memorandum în care, pe perioada de un an, să se suspende toate ratele pe tot lanțul valoric. Lucrul acesta este un măr otrăvit dat fermierilor, pentru că știm bine că Ordonanța 4 a produs mai mult rău decât bine, făcând ca fermierii, la sfârșitul anului 2025, să trebuiască să plătească datoriile pe doi ani. În urma Ordonanței 4, o parte din distribuitori au intrat în faliment, producătorii au executat distribuitorii, distribuitorii nu au reușit să execute fermierii și, practic, au dispărut și efectele benefice ale creditului furnizor. Așa se va întâmpla și acum, adică treaba asta este o nebunie, să începi să dai într-o economie capitalistă, să spui că dăm o lege și suspendăm ratele și pe o perioadă de un an de zile nu se mai pun penalizări, nu se mai pun majorări, nu se mai pun dobânzi. Treaba asta nu are cum să meargă. Deci, trăim în capitalism și gândim socialist.

„Amânarea datoriilor dezavantajează pe toată lumea și în special pe fermieri.”

Era mai ușor pentru fermier, oricât ar fi el de mic sau de mare, să își ia input-urile, îngrășămintele, semințele, pesticidele de la un distribuitor căruia îi plătea la recoltă sau cum se înțelegeau.

Dan Hurduc: S-au dezechilibrat sistemele, toți actorii de pe lanț nu mai sunt echilibrați și atunci totul a dus în detrimentul fermierilor. Nu se mai pot finanța de la ei, nu mai pot lua iputuri cu plata la recoltă. Deci, fiind un ecosistem de parteneri în agricultură, treaba asta a perturbat toată activitatea în agricultură, pe lângă celelalte crize. E vremea recoltelor, care par mai bune ca în anii anteriori. Acum ar fi trebuit fermierul să-și plătească datoriile, pentru că nu poți să mergi la infinit cu amânarea. Dacă tu nu ai capacitatea să-ți achiți datoriile, cineva de pe lanț pierde. În mod cert, acest aspect cu amânarea datoriilor dezavantajează pe toată lumea și în special pe fermieri.

Dacă tot ați amintit că e vremea culegerii roadelor câmpului, cum arată prețurile la poarta fermei?

Dan Hurduc: Prețul la rapiță a rămas destul de competitiv pentru fermieri, destul de bun. Celelalte prețuri la cereale, la orz, la grâu, au scăzut la niveluri istorice. Prin urmare, rapița va fi campioană anul acesta. Și în ceea ce privește producția, rapița stă bine. În schimb, grâul și orzul au prețuri proaste, la nivelul de acum 10 – 12 ani. Și, chiar dacă recolta ar fi bună, cu prețurile mici, sperăm să ieșim pe zero în zonele în care se face producție. Că dacă ne uităm la vestul țării și nord-vestul țării, unde seceta a făcut ravagii, lucrurile nu stau așa de bine. Sfatul meu este ca fiecare fermier, dacă poate, să nu vândă totul acum și să încerce să echilibreze, să mai aștepte și să vândă către sfârșitul anului.

„Nu este apetit deloc pentru investiții. Fermierii se gândesc la următoarea scadență, nu la următoarea investiție. Toate investițiile au fost puse în așteptare, fiecare se descurcă cum poate, cu ce are.”

Legat de finanțare, lucrurile nu sunt foarte ușoare și nu sunt la îndemâna nici a fermierilor, nici a guvernului și acum nici a băncilor, mai ales că de pe la finalul anului trecut a fost un val de insolvențe la nivelul traderilor, al unor fermieri cu grad mare de îndatorare, ceea ce a dus la pasul înapoi al finanțatorilor.

Dan Hurduc: Lucrurile sunt complicate și cred că va rămâne un deficit de finanțare, iar dacă nu ne mobilizăm să construim un cadru de finanțare ca să garantăm, ca să putem să trecem mai departe, lucrurile vor continua, insolvențele vor continua.

Între timp s-au suprapus și criza îngrășămintelor, războiul din Orientul Mijlociu, peste toate celelalte crize. Prețul petrolului a influențat și prețul energiei și prețul carburanților, iar prețul carburanților a influențat în cascadă prețul inputurilor, care este foarte ridicat acum când noi vindem recoltele la prețuri de acum 10-12 ani. Lucrurile sunt super complicate pentru că nimeni nu se apleacă asupra lor. Iar în aceste momente, la Ministerul Agriculturii avem interimat.

Vorbim de semințe, de îngrășăminte, dar ce se întâmplă cu producătorii, furnizorii de tehnică agricolă? Fermierii au cam oprit investițiile în utilaje agricole.

Dan Hurduc: Nu este apetit deloc pentru investiții. Fermierii se gândesc la următoarea scadență, nu la următoarea investiție. Toate investițiile au fost puse în așteptare, fiecare se descurcă cum poate, cu ce are. Lucrurile sunt atât de grele încât doar în zonele în care mai avem ceva producție poți să mai zâmbești în agricultură.

Toată lumea crede că în agricultură sunt bani. Toată lumea crede că agricultura, dacă e subvenționată, nu mai trebuie făcut nimic pentru agricultură. Trebuie reținut că subvenția, plata directă, reprezintă cam 10% din fișa tehnologică a unei culturi. Și cu atâtea crize suprapuse, atâtea costuri, fermierii merg într-o decapitalizare continuă. Fără finanțare, fermierii s-au decapitalizat. La momentul ăsta, dacă ai face un stop-joc la toată lumea, ai vedea că 75% din sector ar fi nefezabil. Unii au un grad mai mare de îndatorare, unii au un grad mai mic de îndatorare, unii au fost mai prevăzători, unii au fost mai isteți, unii au fost mai calculați, dar, per general, lucrurile stau foarte prost.

„Soluția ar fi în instrumente financiare, linii de credit cu dobândă subvenționată pentru capital de lucru.”

Așadar, accesul la finanțare este greu, aproape imposibil, unii fermieri fac producții bune, dar prețurile sunt mult prea jos. Există soluții ca agricultura noastră să meargă înainte, să mai producă?

Dan Hurduc: Soluții miraculoase nu sunt. Noi, Clubul Fermierilor Români, am tot făcut informări către Ministerul Agriculturii, am dat comunicate, am încercat să propunem anumite soluții.

Dacă tot am vorbit despre acest memorandum care se pregătește, cu amânarea datoriilor. Noi ne rugăm de finanțatori, ne rugăm de guvern să facă ceva ca finanțatorii să continue să finanțeze agricultura, iar Parlamentul vine cu propuneri ca să se amâne ratele, să nu se mai plătească pe o perioadă de timp. Păi, finanțatorul cum să vină lângă agricultură, unde și așa gradul de risc e ridicat, dacă tu îi mai pui și asta cu amânarea plăților?! Astfel de acțiuni fac și mai rău sectorului agricol.

Clubul Fermierilor a înaintat către Guvernul României câteva propuneri de soluții. De pildă, de un an, lucrăm împreună cu Banca de Investiții și Dezvoltare la operaționalizarea unor instrumente de garantare dedicate agriculturii, garanții către bănci, ca băncile comerciale să ofere garanții către fermieri, dar acest produs era doar pentru restructurare bilanțieră, era oarecum tot pentru fermierii care mai aveau un grad cât de cât de bancabilitate, cu specificația ca evaluarea să fie pe cicluri de producție. Discuțiile sunt de un an de zile, însă Ministerul Agriculturii nu a făcut front comun cu noi și să încerce să lucreze împreună cu reprezentanții Băncii de Investiții și Dezvoltare pentru a urgenta operaționalizarea acestui produs. Da, noi facem propuneri, dar având în vedere deficitul fiscal bugetar, adică dacă nu sunt bani în sistem, orice propunere, soluție nu poate fi operațională.

Este important pentru noi ca guvernul să vină cu scheme pentru a îmbunătăți finanțarea, ar trebui să vină cu scheme de garantare pentru capital de lucru pe termen scurt și pentru investiții pe termen lung. Schemele de garantare ar face ca băncile să poată să finanțeze agricultura, să merite riscul. Fondurile de garantare sunt și ele sub presiune, au bugetul afectat de creditele neperformante. Soluția ar fi în instrumente financiare, linii de credit cu dobândă subvenționată pentru capital de lucru. Dar dacă nu sunt bani în bugetul statului...

Noi am mai venit cu o propunere tot la nivelul finanțatorilor și al guvernului, în sensul că fermierii ar trebui analizați pe totalul creditelor pe care le au, acele credite sindicalizate, respectiv ar trebui totalul creditelor pe care le are un fermier să fie analizat la nivel general și în funcție de asta să nu ne ducem cu câte un dosar la fiecare bancă, ci să încerce să analizeze pe cicluri mai lungi și să analizeze cu tot gradul de îndatorare pe masă. Totodată, am propus un sistem național de finanțare a agriculturii construit împreună cu MADR.

Am lansat Politica Agricolă Integrată - Obiectiv 2035, dar politicienii nu s-au aplecat asupra acestui proiect strategic național. Toată lumea clamează interesul național, dar când e vorba să facem niște strategii care să ducă un sector mai departe, nimeni nu se mai ține de cuvânt. În prezent, este foarte important să avem o poziție națională fermă în negocierile pentru viitoarea PAC 2028-2034, să nu renunțăm la cererea ca bugetul PAC să nu se diminueze.

„A nu face nimic, a ne lamenta, eșecul este garantat.”

Clubul Fermierilor investește foarte mult în tineri, de ani buni. Și nu doar în tineri. Dar cum îi facem pe tineri să vină în agricultură și să și rămână în agricultură în condițiile astea?

Dan Hurduc: Noi am insistat cu programele de formare pentru tineri și pentru antreprenorii manageri de fermă, în ideea de a fi mai pregătiți la nivelul acestor crize. Este clar că actualul sistem de business nu mai poate continua, iar tinerii pot schimba agricultura României.

Avem programele Tineri Lideri pentru Agricultură și Antreprenor în Agricultura 4.0, pregătim managerii de fermă și tinerii, că să anticipăm crizele care vin. Întotdeauna tinerii au dus societatea înainte, prin inovație, prin abordări diferite, prin abordări care până acum credeam că nu sunt fezabile. De aceea, dacă îi avem adunați la niște cursuri de formare cu altfel de traineri, nu ne suprapunem cu curicula din universități, adică gândim diferit și în felul ăsta avem o șansă în plus să construim un alt model de business, bazat pe realitățile actuale.

A nu face nimic, a ne lamenta, eșecul este garantat. Prin folosirea tinerilor, prin introducerea noilor tehnologii, prin introducerea noilor biotehnologii, prin abordările tinerilor privind digitalizarea, credem că se poate schimba modelul de business și credem că putem avea un start mai bun pentru tineri. Totuși, agricultura este un domeniu frumos, este un domeniu complicat, dar credem că fără tineri nu există viitor în agricultură.

Acum, la negocierea viitoarei PAC se discută ca tinerii să nu mai primească acei 50 de euro pe hectar, iar finanțările să îmbrace alte forme mai sofisticate, ceea ce ar fi un handicap pentru tinerii din agricultură.

Birocrația și anchilozarea gândirii în cadrul Comisiei Europene face ca agricultura europeană și implicit agricultura românească să stea pe loc și să nu vadă luminița de la capătul tunelului. Adevărul e că, la nivel de Bruxelles, avem un sistem prin care singuri facem lucrurile mai grele. De pildă, fertilizanții. Comisia Europeană vine acum cu niște propuneri, dar fără să suspende vestitul CBAM, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră. Practic, s-au mărit taxele în loc să coboare taxele pentru fertilizanți, să poată face accesibile îngrășămintele pentru fermieri.

Fermierul european rămâne fără competitivitate și din cauza că avem o încetinire a deciziilor, nu luăm decizii cu rapiditate. Toate sistemele s-au dezechilibrat și nu mai avem nici în Europa și nici la nivel național modele de business, acestea s-au schimbat total. De aceea încercăm și noi, Clubul Fermierilor, că avem birou la Bruxelles, încercăm prin propuneri la Bruxelles și prin propuneri la nivelul Guvernului și la nivelul Ministerului Agriculturii, încercăm să aducem claritate în ceea ce se întâmplă în sector, ca decidenții să poată să ia anumite măsuri în cunoștință de cauză. Dar se pare că nu există o continuitate a deciziilor în cadrul unei strategii. Deciziile se iau pompieristic și destul de târziu.

„Pentru România, noile tehnici genomice ar trebui să fie o prioritate strategică, fermierii ar trebui să susțină cu mult entuziasm introducerea acestora.”

La Bruxelles se discută despre noile tehnici genomice...

Dan Hurduc: Da, pe 17 iunie, în Parlamentul European se supune la vot Regulamentul privind introducerea noilor tehnici genomice, vorbim de plante care să ajute fermierul. Clubul Fermierilor Români a înaintat o adresă către europarlamentari în care se arată că dacă în cursul procedurii de vot, dacă se insistă pe introducerea de noi amendamente și nu se votează în forma negociată între Comisie și Parlament până acum, regulamentul nu are nicio șansă să treacă, ceea ce înseamnă încă o întârziere de un an, doi – trei, și speranța noastră, a fermierilor rămâne la natură. Ne dorim să avem o climă mai bună, favorabilă nouă, fermierilor, dar nu o avem. Și atunci, folosirea acestor noi tehnici genomice ne ajută, pentru că plantele sunt create pentru a fi mai rezistente la factorii climatici, consumă mai puțină apă, mai puțini fertilizanți, dau o producție mai mare. Pentru România, noile tehnici genomice ar trebui să fie o prioritate strategică, fermierii ar trebui să susțină cu mult entuziasm introducerea acestor noi tehnici genomice, care atenție nu trebuie asimilate cu organismele modificate genetic, pentru că nu sunt, că nu avem ADN introdus din altă parte de la organisme străine.

Au mai rămas ceva discuții în care se vorbește de monopol, de licențe, patente, dar acest lucru eu cred că poate fi surmontat, deoarece în condițiile când clima se schimbă, când avem atâtea efecte adverse, în care avem și secetă și avem și grindină, în care avem situații în natură nefavorabile agriculturii, atunci avem nevoie de plante mai rezistente, care să consume mai puțini fertilizanți, să consume mai puțină apă, să fie mai rezistente, să poată să producă mai mult cu mai puțin.

„Tinerii absolvenți ai programelor noastre de formare sunt perfect capabili să lucreze în zonele de decizie, în zonele executive. Numai că acolo, la nivel politic, există așa-numitul nepotism.”

Mă întorc și întreb cum pot fi rezolvate repede problemele agriculturii? Pot fi rezolvate?

Dan Hurduc: Clubul Fermierilor Români iese în spațiul public și arată problemele sistemice ale sectorului, arată unde sunt problemele reale. Am avut conferințe prin aproape toată țara, mai avem două sau trei zone din țară în care nu am avut conferințe, iar în cadrul acestora am dezbătut problemele de la nivelul fermierilor. Prin urmare, mergem către fermier, vedem problemele cu care se confruntă fermierul, greutățile cu care se confruntă fermierul și le aducem în atenția autorităților naționale și europene, guvernanților. Însă, cum spuneam mai înainte, soluții miraculoase nu există fără bani și în condițiile atâtor crize, soluții miraculoase nu sunt, dar măcar să facem front comun, să ne vedem interesul, să vedem cum am putea depăși aceste crize fără să dezechilibrăm sectorul de tot.

Vorbeam de acum 2-3 ani despre o criză a finanțării, am susținut tot timpul că sectorul agricol trebuie ținut din aproape în aproape, dar trebuie să-l tratăm fără populism, fără demagogie. De asemenea, și fermierii au partea lor de vină. Până la urmă, și falimentul este un mod de curățire a sistemului. Dacă nu suntem atenți, într-o societate capitalistă, lucrurile intră în faliment. Și fermierii trebuie să aibă grijă să-și calibreze investițiile pe capacitatea lor financiară, trebuie să își urmărească profitul, nu neapărat producția, trebuie să aibă în vedere că vremea se schimbă, vremurile se schimbă, banii se scumpesc, trebuie să fim prevăzători, trebuie să ne adaptăm tehnologiile.

Noi lucrurile acestea le-am adus de foarte mult timp în atenția și a fermierilor și în atenția decidenților. Nevoile sectorului sunt foarte mari și așteptările fermierilor sunt foarte mari, au fost și anii foarte grei, cu atâta crize suprapuse și prețuri foarte, foarte mici la producția agricolă. Să vinzi cu preț de acum 10-12 ani la momentul în care inputurile s-au scumpit de 4-5 ori și banii s-au scumpit, forța de muncă, salariile au crescut de cinci ori, este aproape imposibil să reziști în asemenea condiții. Nu fermierii sunt vinovați de dezechilibrarea sistemului. Atunci, dacă nu sunt vinovați fermierii, înseamnă că ecuația e în altă parte.

Având în vedere că problema este în curtea autorităților statului nostru, tinerii pe care-i pregătește Clubul Fermierilor Români nu-și pot găsi loc în sistem, mai ales că vin cu un bagaj impresionant de cunoștințe, teoretice, dar în special practice?

Dan Hurduc: Tinerii absolvenți ai programelor noastre de formare sunt perfect capabili să lucreze în zonele de decizie, în zonele executive. Numai că acolo, la nivel politic, există așa-numitul nepotism. Persoanele valoroase, cu viziune, oamenii care vor într-adevăr să facă treabă într-o instituție a statului se simt striviți, mai ales dacă vor să schimbe sistemul. Iar sistemele chiar trebuie schimbate. Vedem și criza asta de la guvernare. Când se încearcă schimbarea, decât să se schimbe ceva, mai degrabă gripăm totul. Așa și cu tinerii.

Ne apropiem de 500 de tineri școliți în programele Clubului, plus managerii de fermă. Noi îi pregătim și suntem siguri că se va crea o masă critică mai devreme sau mai târziu care să ducă la schimbare. Deci, tinerii sunt competitivi, tinerii învață, inovează, numai că trebuie și noi, dar mai ales guvernanții, trebuie să le creăm culoare, să le punem în valoare expertiza.

„Agricultura se descurcă, cred unii. Nu este așa. În realitate, fermierii se decapitalizează.”

Haideți să recapitulăm subiectele care se discută în prezent la Bruxelles și care au legătură cu agricultura românească.

Dan Hurduc: Am vorbit de regulamentul privind noile tehnici genomice, care e binevenit pentru fermieri. După aceea, avem regulamentul de simplificare privind siguranța alimentelor, Omnibusul. Pentru România, pentru fermieri este o prioritate și o urgență Omnibusul. Dacă se retrag substanțe active fără a avea înlocuitori, fermierii nu au prea multe variante de a-și proteja culturile. Regulamentul ăsat acum se discută la Bruxelles și România trebuie să-și definească urgențele. Mai avem regulamentul cu bunăstarea animalelor în timpul transportului, care tot acum se discută la Bruxelles.

Vedem ce s-a întâmplat cu pestea micilor rumegătoare, că României i s-a interzis să mai exporte ovine și caprine. A fost vina autorităților noastre, ANSVSA nu a fost capabilă să prevină acest lucru, era datoria lor să fie foarte atenți, să gestioneze cu delicatețe și cu inteligență problemele apărute în sectorul ovin și să nu ajungem la interzicerea exportului de animale vii. Deci, este o vină a sistemului.

La fel, tot la Bruxelles, se discută acum regulamentul privind organizarea comună a pieței, care e o prioritate maximă, având în vedere că trebuie să menținem și să consolidăm sprijinul pentru sectorul vitivinicol, apicol.

Referitor la Politica Agricolă Comună 2028 – 2034, aceasta se află într-o stare de negociere avansată, avem cadrul, se discută că bugetul scade, cadrul financiar, bugetul pentru țara noastră scade cu 5 miliarde euro. Este foarte important ca România să susțină că nu se poate face azi agricultură cu scădere, nu poți să susții agricultura cu un buget mai mic în condițiile actuale.

După aceea, Pilonul 2 se vrea desființat, însă pentru dezvoltare rurală avem nevoie de investiții. Trebuie neapărat să punem accent pe investiții în rețeaua secundară de irigații, investiții pentru dezvoltarea lanțului valoric alimentar. Așadar, trebuie să susținem să avem un Pilon 2 pentru investiții, să nu se cumuleze fondurile de dezvoltare rurală cu cele de coeziune, cu celelalte fonduri operaționale, pentru că agricultura rămâne văduvită.

În viitoarea PAC mai avem celebra plafonare. Noi trebuie să susținem menținerea caracterului voluntar al plafonării plăților directe la 100.000 euro și al degresivității pentru sumele care depășesc 20.000 euro/an. Lucrurile astea, România trebuie să le definească foarte clar, mai ales că în sud-estul Europei România a dus greul, am avut Ucraina cu tot tranzitul, noi am fost scutul Europei în zona aceasta. De aceea trebuie să avem plafonare voluntară, pentru că fermele comerciale au dus greul în zonă, iar compensările de rezerva de criză au fost infime pe lângă pierderi.

Pe plan local, ar trebui să avem mai repede un ministru al Agriculturii profesionist, care să-l facă pe primul ministru și întreaga coaliție de guvernare să înțeleagă ce înseamnă agricultura și care îi sunt problemele. De obicei, un premier știe că agricultura este subvenționată, că agricultura se descurcă. Nu este așa. În realitate, fermierii se decapitalizează. Cam asta ar trebui să discutăm cât mai urgent cu un ministru profesionist, cu un guvern care să se aplece real asupra problemelor noastre, că altfel ne gripăm, la fel ca sistemul acum.

Domnule Dan Hurduc, la 1 iulie vi se termină mandatul în fruntea Clubului Fermierilor Români, ați adus modificări în mecanismul de alegere a președintelui?

Dan Hurduc: Așa e, dar înainte aș vrea să mai punctez că în prima parte a mandatului meu de președinte, am reușit să facem acele conferințe la fermieri, am mers și am văzut problemele fermierului, după care a urmat o perioadă în care n-am avut ministru la Agricultură și am lucrat mai mult intern la programe, deoarece nu aveam cu cine vorbi, dar problemele au rămas în atenție.

Acum să răspund la întrebare, da, modificăm mecanismul președinției, în sensul că alegerea președinților se va face din Consiliul Național de Coordonare, din 33 de persoane, astfel având acces la funcția de președinte mai mulți fermieri, mai mulți membri ai Consiliului Național de Coordonare.

Președinția Clubului rămâne tot rotativă, tot de șase luni, însă punem accent pe tineri, pe care îi îndemnăm să vină către noi, către Clubul Fermierilor. Dacă au disponibilitate de muncă și de timp pentru sector, îi așteptăm. Cred că în mandatul meu am reformat oarecum instituția președintelui, îi dăm o nouă formă, tot în sensul de a nu rămâne în urmă și în sensul de a inova și de a fi lângă problemele sectorului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Tăierea bugetului PAC, o lovitură de 5 miliarde euro pentru fermierii din România

Clubul Fermierilor Români a transmis, pe 10 - 11 iunie 2026, scrisori oficiale către ambasadorul și reprezentantul permanent al României la Uniunea Europeană, Iulia Matei, și către miniștrii cu atribuții în gestionarea fondurilor europene, cu privire la viitoarea arhitectură a Politicii Agricole Comune post-2027. Demersul vine în contextul în care Consiliul UE și Președinția cipriotă negociază în prezent cadrul de reglementare al Planului de parteneriat național și regional (PPNR), cu termen pentru adoptarea unei Abordări Generale Parțiale.

Propunerea curentă a Comisiei Europene implică reducerea alocării pentru România de la aproximativ 21,6 miliarde euro la 16,57 miliarde euro pentru perioada 2028 - 2034. Aceeași alocare mai mică ar trebui să acopere, simultan, plățile directe, măsurile de mediu, tranziția verde, investițiile în procesare și intervențiile sectoriale. Clubul Fermierilor Români consideră că menținerea bugetului PAC la cel puțin nivelul actualei perioade de programare este o condiție esențială pentru atingerea obiectivelor europene în domeniul agriculturii.

Propunerile Clubului Fermierilor Români

În urma consultării membrilor și a lecțiilor acumulate din implementarea PAC 2023 - 2027, Clubul transmite opt propuneri concrete:

1. Respingerea unei abordări parțiale a definiției fermierului activ, în absența unui cadru normativ coerent pentru viitoarele PPNR-uri;

2. Menținerea bugetului PAC la un nivel cel puțin echivalent cu cel al actualei perioade de programare;

3. Păstrarea plății suplimentare de 50 euro/ha pentru tinerii fermieri, care reprezintă un instrument cu impact direct și măsurabil la nivel de exploatație, pe care propunerea Comisiei îl elimină;

4. Menținerea Pilonului II (Dezvoltare Rurală) ca o componentă distinctă a PAC, esențial pentru investițiile în irigații, infrastructură rurală și modernizarea fermelor;

5. Menținerea caracterului voluntar al plafonării plăților directe la 100.000 euro și al degresivității pentru sumele care depășesc 20.000 euro/an;

6. Păstrarea posibilității de utilizare a rezervei de criză și pentru fenomene meteorologice extreme, nu exclusiv pentru perturbări de piață;

7. Evitarea introducerii cofinanțării naționale obligatorii de minimum 30%, care ar accentua disparitățile de competitivitate între statele membre;

8. Susținerea propunerii Letoniei de reducere a pragului de suspendare a CBAM pentru fertilizanți de la 50% la 20% față de media ultimilor zece ani.

„Cerem un singur lucru esențial: coerență. Nu poți defini fermierul activ fără să știi cum arată cadrul complet al PPNR, nu poți tăia Pilonul II și pretinde că susții tranziția verde, și nu poți reduce bugetul cu 23% cerând în același timp mai multă performanță. Acestea sunt propunerile noastre”, precizează Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români, adăugând că asociația pe care o conduce își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional și rămâne deschisă participării la întâlniri de lucru cu factorii de decizie europeni și naționali, în vederea fundamentării unor soluții sustenabile pentru agricultura românească.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cooperativa agricolă Caprirom Sud Muntenia face un apel către parlamentari și către toți factorii decizionali să lase deoparte orgoliile, disputele politice și interesele de moment și să se concentreze asupra problemelor reale care amenință viitorul agriculturii românești.

Întârzierea subvențiilor, creșterea continuă a costurilor pentru inputuri, lipsa unor măsuri eficiente de sprijin și blocarea exportului de ovine și caprine împing tot mai multe ferme, în special cele mici și mijlocii, către faliment.

„Închiderea exportului pentru ovine și caprine înseamnă, practic, falimentul acestui sector. Pentru mii de crescători, exportul reprezintă principala sursă de venit, iar restricționarea accesului la piețele externe pune în pericol supraviețuirea multor exploatații agricole și a numeroase locuri de muncă din mediul rural. Responsabilitatea nu mai poate fi amânată. Agricultura are nevoie de decizii rapide, de politici coerente și de sprijin real. Fiecare fermă care se închide înseamnă mai puțină producție românească, mai multe importuri și o vulnerabilitate tot mai mare a securității alimentare”, declară Georgiana Udrescu, președintele Caprirom Sud Muntenia - Cooperativă Agricolă.

În același timp, subliniază Georgiana Udrescu, avertismentele lansate la nivel internațional nu trebuie ignorate. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) atrage atenția asupra presiunilor tot mai mari exercitate asupra sistemului alimentar global, generate de creșterea costurilor de producție, perturbările lanțurilor de aprovizionare și risipa alimentară. La nivel mondial, peste 30% din hrana produsă anual este pierdută sau irosită, în timp ce costurile cu energia și îngrășămintele continuă să afecteze producția agricolă.

„Este momentul ca parlamentarii și factorii decizionali să demonstreze că înțeleg gravitatea situației și să acționeze înainte ca și mai multe ferme să dispară. Agricultura nu este doar un sector economic. Este fundamentul securității alimentare a României și o componentă strategică a interesului național”, punctează Georgiana Udrescu.

Cooperativa agricolă Caprirom Sud Muntenia funcționează din anul 2022, la inițiativa unor fermieri crescători de oi și capre din județele Dâmbovița, Argeș, Dolj și Olt.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!