„Nu este deloc ușor să fii fermier”, ne-a spus Adrian Alexa, acesta având o experiență vastă, de peste 50 de ani, în agricultură. Nemțean autentic, născut și crescut la poalele Carpaților Orientali, Adrian Alexa și-a dedicat întreaga viață profesională slujind pământul din această zonă. În urmă cu aproape 30 de ani a înființat împreună cu prietenul său, inginerul agronom Ioan Apetrei, o fermă vegetală, pe care au condus-o împreună spre cele mai înalte culmi ale succesului, pornind de la vreo 20 de hectare, astăzi lucrând circa 1.500 de hectare.

„În agricultură ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic.”

Calm, calculat și deosebit de ambițios, Adrian Alexa ne-a primit în ferma sa, Tehnoind SRL din localitatea Ștefan Cel Mare, județul Neamț, împărtășindu-ne o serie de amintiri, dar și planuri ale fermei pe care o administrează cu atâta pasiune.

Reporter: Care este povestea dumneavoastră, a fermei Tehnoind? Sunteți un fermier cu foarte multă experiență aici, în zonă. Când ați început să faceți agricultură? Este o tradiție din familie sau o pasiune care s-a născut în timp?

Adrian Alexa: Această pasiune a început în școala tehnică din municipiul Roman, pe care am terminat-o în 1968 cu specializarea contabilitate. Atunci am început această pasiune pentru agricultură. Pe vremurile acelea, la școlile tehnice se studiau foarte multe discipline cu specific tehnic, respectiv cultura plantelor, cultura horticolă, culturi furajere, mașini agricole, tractoare, semănători și toată gama de utilaje agricole. Toate aceste discipline erau în programa săptămânală de studiu, iar acest ciclu de instruire a durat patru ani, cu examene de absolvire în fiecare an. Drept urmare, erau niște școli foarte apreciate în acea perioadă. În familie nu am avut tangențe cu agricultura mare. Familia mea cultiva strict pentru nevoile gospodăriei: porumb, cartofi și aveam câteva animale domestice, dar cam atât.

Am început să lucrez în agricultură la 1 august 1968, iar astăzi am ajuns să am 54 de ani de experiență. Am lucrat la CAP-ul din Piatra-Neamț având funcția de contabil-șef, apoi am intrat conform repartizării Partidului Comunist la Direcția Agricolă Neamț, contrar dorinței mele. Apoi am ajuns director Plan Economic, iar acolo m-a prins și Revoluția.

Reporter: Cum au evoluat lucrurile pentru dumneavoastră după Revoluție?

Adrian Alexa: În 1994, pe când aveam 26 de ani de experiență în agricultură, am înființat împreună cu prietenul meu, inginerul agronom Ioan Apetrei, această unitate agricolă. Am luat un vechi CAP de aici din zonă, care nu avea nimic, decât niște grajduri dărăpănate, și am început de la prima lopată, apoi primul tractor, urmat de prima semănătoare, prima combină, am început cu cultura mare și am continuat până astăzi. De atunci, ne-am modernizat constant.

Am început cu câteva hectare, apoi am tot adunat teren în arendă în jurul fermei. Am avut la început 15-20 de hectare, de la care ne-am extins până la 1.500 de hectare. Am rotit mai multe tipuri de culturi, iar în momentul de față avem porumb 600 ha (din care 180 de hectare reprezintă lot semincer), grâu 450 ha (din care 150 reprezintă lot semincer), floarea-soarelui, sfeclă, cartofi, orz, rapiță, pe restul de suprafață exploatată. Încărcăm întreaga suprafață astfel încât să putem face o rotație corespunzătoare pentru a putea avea câtuși de puțin o garanție că dacă nu ai rezultate la una, ai mai multe șanse la cealaltă.

Reporter: Cu ce tip de semințe înființați fiecare cultură și cum descrieți producția de grâu din acest an?

Adrian Alexa: Lucrăm la grâu atât cu cu soiuri românești, cât și cu soiuri din import și pot să spun că suntem mulțumiți. La porumb, lucrăm cu firmele consacrate de pe piața de semințe și am avut rezultate bune. De aceea am decis să producem și sămânță pentru acestea.

Producția de grâu nu a fost la nivelul cheltuielilor din acest sezon 2021-2022. Îngrășămintele și celelalte inputuri au costat enorm. La grâu nu am avut mai mult de patru tone la hectar, dar costurile de producție au fost foarte mari.

La fel și la celelalte culturi. În acest moment, cultura de porumb este deficitară, nu are apă. Dacă facem 5-6 tone, suntem în pierdere.

Reporter: Culturile sunt asigurate?

Adrian Alexa: Noi asigurăm culturile, numai seceta nu o putem asigura, pentru că asigurătorii nu permit acest lucru, dar la celelalte calamități culturile sunt asigurate. Nici banca nu-ți dă voie să iei credite, dacă nu ai asigurate culturile.

La ora actuală, am luat un credit pentru producție, un credit pentru investiție, facem totul prin credite. Fără doar și poate, am beneficiat de anumite fonduri europene pentru proiecte care s-au desfășurat pe SAPARD și ulterior FEADR și AFIR, am construit niște spații de depozitare de circa 6.000 de tone pe un proiect european, am mai cumpărat și niște utilaje, dar cele mai multe utilaje agricole le-am achiziționat cu fonduri proprii. Anul acesta, am cumpărat utilaje prin credite de aproximativ 540.000 de euro.

Investiția fermierului, supusă hazardului

Reporter: Credeți că, în România, agricultura este o afacere riscantă?

Adrian Alexa: Noi suntem sectorul din economie care bagă banii în pământ, îi bagi efectiv în pământ și stai, stai și te întrebi dacă îi vei putea scoate pentru a-ți plăti datoriile la bancă sau nu îi vei mai scoate. Dacă cumpăr orice materie primă pentru a o procesa și a o vinde ulterior, am asigurată recuperarea efortului financiar. Pe când în agricultură, ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic. Pe lângă investițiile în lucrările efectuate, utilaje ș.a.m.d., mai este motorina scumpă, sunt semințele scumpe, fertilizant, îngrășăminte, erbicide, fungicide, manoperă etc.

Pe de altă parte, toți furnizorii de materiale necesare culturilor agricole, dar și statul au investiția asigurată. Însă fermierul este singurul cu recuperarea investiției supusă hazardului. Toată lumea spune că agricultura este un business din care poți câștiga bani, însă aceasta reprezintă asigurarea alimentației și trebuie să fie primordială în tot ceea ce se întreprinde în lume.

Reporter: Cum a fost vremea, care au fost condițiile pedoclimatice în această zonă în ultimii cinci ani? Beneficiați de irigații?

Adrian Alexa: Ultimii cinci ani au fost în medie deficitari în ceea ce privește apa. Dar anul acesta a fost cel mai rău din punctul de vedere al secetei pedologice și arșiței. A fost și acum doi-trei ani o secetă, dar nu ca în acest an, avem parte de o secetă cumplită. Dispunem de sisteme de irigații la suprafețele cu lot semincer, dar pentru asta am forat la peste o sută de metri adâncime, pentru că nu avem altă sursă de apă. Acest lucru l-am reușit cu niște eforturi financiare foarte mari, pentru că energia electrică nu este în zonă și este nevoie de consum de motorină și este extrem de costisitor. Însă altfel nu se poate face irigare, iar pentru hibridare este nevoie neapărat de apă.

„Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare.”

Reporter: Ce părere aveți de ce se întâmplă pe piața cerealelor, având în vedere contextul geopolitic de la Marea Neagră?

Adrian Alexa: Eu sunt deosebit de empatic cu poporul ucrainean care suferă. Războiul e un lucru care nu ar mai trebui să se întâmple niciodată, nici măcar prin minte nu ar trebui să-i mai treacă cuiva să mai facă război astăzi. Sunt alături de ei cu sufletul, dar nu știu dacă de aceeași empatie și ajutor am fi avut parte și noi, dacă am fi fost în locul lor. Fără doar și poate sunt de acord să-i ajutăm, dar acest ajutor nu trebuie să fie în direcția de a ne distruge pe noi. Vedeți, prețurile acestea pe care le impun, toată infrastructura de transport din Ucraina concentrată către porturile de la Galați și Constanța sunt lucruri care pe de-o parte ne afectează la capacitatea de livrare a producției obținute de noi și, pe de altă parte, ei le oferă și la niște prețuri care nouă ne creează o concurență fantastică.

Spre deosebire de costurile pe care le avem noi la producție, la ei cheltuielile sunt mult mai mici. Este binecunoscut faptul că ucrainenii au fost și sunt mari furnizori de îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide etc. La ei motorina este la un cu totul alt preț, mult mai jos comparativ cu noi, apoi partea de utilaje la fel, mai ales că ei au foarte multe utilaje rezistente, bune, iar la ei nu se pune problema consumului de combustibil. În Ucraina, utilajele sunt mult mai ieftine, dar și mult mai fiabile, pentru că nu au făcut niciun rabat de la materialele din care sunt construite aceste utilaje. La noi, dacă ai lucrat 30 de hectare, nu mai rămâne același fier de plug. Din toate aceste cauze, ei au niște costuri de producție mult mai mici față de noi și își permit să vândă producția mai ieftin, creându-ne o concurență total neloială.

Producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani

Reporter: Cu ce fel de utilaje ați început afacerea agricolă?

Adrian Alexa: Primele utilaje au fost tractoarele românești U 650. Am făcut atunci un credit și am luat șapte astfel de tractoare cu pluguri românești, semănători etc. Ulterior, au pătruns pe piață firmele străine mari. Nu știu cât de bine este acest lucru, însă un tractor U 650 îl trăgeai pe marginea tarlalei și îl repara orice fel de mecanizator cu ceea ce avea el la îndemână. Acum, dacă s-a stricat tractorul trebuie să vină componenta din Germania sau din Austria, Franța etc. Deci sunt și părți bune, și părți mai puțin bune. 

Costurile sunt foarte mari, și te gândești de mai multe ori înainte să cumperi o combină de 400.000 de euro, de pildă. Te gândești în cât timp o amortizezi și ce producție ar trebui să faci în acest timp. Diferența este foarte mare. Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare. Și dai peste un an ca acesta, cu secetă, un an distrugător și pentru sănătate, și pentru agricultură.

Reporter: Când ați început colaborarea cu Titan Machinery? În ce an și cum a evoluat această colaborare?

Adrian Alexa: Am început de mulți ani colaborarea. Am achiziționat foarte multe utilaje de la Titan Machinery. Îl cunosc pe domnul Manfred (n.r. Manfred Spendier, Managing Director Titan Machinery România), pe doamna Melania (n.r. Melania Ungureanu, Director Titan Machinery România), am o relație foarte bună cu ei. Am colaborat foarte bine, avem o varietate de utilaje Case IH: Magnum 280, Farmall 105 A. Am achiziționat, de asemenea, semănătorile Väderstad Tempo F8 și Väderstad Rapid 400 C, cu care semănăm toate culturile, am achiziționat un fertilizator Sulky X 40+, cu ECONOV. Dar primul utilaj a fost un tractor Case IH Maxxum 140.

„Suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux.”

Reporter: Aplicați tehnologia de fertilizare cu rată variabilă ECONOV?

Adrian Alexa: Fertilizatorul Sulky X40+ ECONOV este o investiție pe care am făcut-o în special pentru a economisi cantitatea de îngrășăminte chimice pe care le aplicăm la hectar. Mașina asta poate aplica cu rată variabilă, adică exact cât are nevoie solul, dar mai ales unde are nevoie. Noi facem cartare agrochimică, studiul solului cu mostre de sol luate din câmp, facem hărți cu structură, textură și nevoile de îngrășământ pentru întreaga suprafață, în funcție de culturile pe care le înființăm. Aplicăm întreaga tehnologie de fertilizare cu rată variabilă ca la carte, cu Sulky X 40+ cu ECONOV, și rezultatele se văd. Fertilizarea aceasta o facem urmărind obiectivele pe care ne dorim să le atingem, respectiv producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani.

Reporter: Cum apreciați tractoarele Case IH?

Adrian Alexa: Tractoarele sunt aproape de vârf tehnologic, sunt tractoare bune, îți faci treaba bine cu ele. Sunt tractoare solide, rezistente și care au multă tehnologie. De aceea le-am și ales. Să ne facem bine și repede treaba cu ele, fără să fie nevoie de multă întreținere sau de investiții suplimentare. Eu cred că sunt printre cele mai bune. De mentenanța utilajelor și de coordonarea utilajelor și a oamenilor în câmp se ocupă partenerul și prietenul meu, inginerul Apetrei.

Noi suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux. Muncim și ne rugăm să plouă sau să nu stăm în ploaie și să așteptăm să vedem dacă mai avem timp să recoltăm ș.a.m.d. Nicio bancă nu îți dă nimic până nu ai pus garanția. După ce ai pus garanția, îți poți amaneta și clanța de la poartă.

Reporter: Despre semănătorile Väderstad ce ne spuneți?

Adrian Alexa: Sunt scule foarte bune, au o precizie foarte bună și îți oferă încrederea că nu mai pierzi bani. Cu aceste semănători ai garanția că ai făcut o investiție bună, sigură. Îți oferă o uniformitate a culturii, un start în vegetație așa cum trebuie și apoi productivitate. Pentru noi era neapărat necesar să luăm aceste semănători.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery din zona în care vă desfășurați activitatea?

Adrian Alexa: Îmi plac oamenii de cuvânt, oamenii care se impun prin respect și care comunică. Cu domnul Cristi (n.r. Cristian Dabija, director zonal Titan Machinery România), am o relație foarte bună. Îmi răspunde de fiecare dată la telefon, mă ajută de fiecare dată când este nevoie. Nu au fost probleme nici cu echipele de service, totul a fost în regulă.

Reporter: Planuri de viitor?

Adrian Alexa: Practic, în momentul de față nu dorim să ne mai extindem suprafața. Ne luptăm să rămânem cu aceeași suprafață. Mai mult, noi suntem în situația de a cumpăra din terenul pe care îl lucrăm, pentru a rămâne compact și a evita parcelarea lui. Pentru că dacă terenul va fi discontinuu, atunci nici investițiile în utilaje nu vor mai fi eficiente. Pentru a rămâne cu această suprafață, am recurs la schimb de parcele între noi, fermierii.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Aproape la limita dintre județele Brașov și Covasna, în localitatea Hărman din județul Brașov, există o fermă vegetală cu o tradiție îndelungată, afacere-model, dezvoltată cu minuțiozitate și cerebralitate. Ioan Benea, un personaj pitoresc, ajuns la venerabila vârstă de 76 de ani, conduce cu aceeași precizie pe care o avea în tinerețe întreaga activitate din această fermă.

Reporter: Pare că acest întreg ținut a fost însuflețit de dumneavoastră.

Ioan Benea: M-am născut aici, în Hărman, într-o familie de țărani așa cum suntem majoritatea, cărora nu le-a fost rușine să muncească. Am muncit în mod deosebit pământul și am crescut cu acest spirit cu mult timp înainte de 1989, trecând mai apoi la capitalism și ajungând astăzi la peste 30 de ani de activitate în această economie de piață cu această societate pe acțiuni, SC Hibridul.

Înainte de ’89 am avut un traseu mai sinuos, am făcut și școala profesională la Steagul Roșu, la camioane, după care am făcut liceul la seral și școala tehnică sanitară la zi, timp de 2 ani. În 1969 m-am îndreptat către Zootehnie, pentru că în acele vremuri Ceaușescu voia să facă un singur specialist pentru agricultură: zootehnistul.

Dar am făcut această facultate cu foarte multă dragoste pentru că mi-a plăcut. Astfel, în 1974 am terminat Facultatea de Zootehnie de la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” din București. După aceea am fost repartizat la CAP Purcăreni, unde am avut trei ferme de animale, 1.200 de vaci, 4.000 de oi și 1.500 de hectare bază furajeră. Le-am îngrijit pe toate, iar după o lună de stagiatură m-au promovat în funcția de șef de fermă.

„730 de hectare pe care le am acum sunt suficiente și sunt foarte bine exploatate.”

Reporter: Cum a luat ființă ferma pe care o conduceți astăzi?

Ioan Benea: A venit perioada de capitalism și a dispărut obiectul muncii. S-au desființat aceste complexuri, s-au desființat CAP-urile. Am înființat această firmă în 1992 cu mai mulți acționari. A evoluat fantastic firma, am ajuns de la 150 de hectare la 1.600 de hectare pe care le exploatăm (sfeclă, cartof, grâu, orzoaică). Până în anul 2000, această firmă a crescut mult din punct de vedere financiar, am avut o rată a profitabilității de 48-50%, iar acționarii au dorit la adunarea generală dividende. Eram mulți acționari, iar eu aveam 12% din acțiunile acestei firme, dar am condus-o de la început ca președinte și director general.

„Prefer să investesc, în loc să scot dividende și să mă distrez.”

Reporter: Cum ați rămas astăzi principalul acționar al companiei?

Ioan Benea: În anul 2000, când ne aflam la apogeul profitabilității, natura ne-a dat o lovitură puternică, printr-o secetă deosebit de severă, și ne-am prăbușit. Era gata să dăm faliment. În acea perioadă, spre deosebire de cei de la stat, noi nu am fost scutiți de plata datoriilor și am fost nevoit în aceste condiții să fac un credit ca sa plătesc datoriile la stat. L-am făcut și în timp l-am achitat, dar în situația asta nu mai puteam oferi dividende, pentru că aveam datorii. Acest lucru a schimbat soarta societății, pentru că majoritatea acționarilor și-au vândut acțiunile. Iar atunci am făcut eforturi și am cumpărat pe rând acțiunile și am rămas doar trei acționari: eu, soția și un partener fidel de la început. Și atunci a început modernizarea fermei. Din cauza schimbărilor climatice și a deficitului tot mai mare de apă, a trebuit să renunț la sfeclă, apoi am renunțat și la cartof, pe care totodată l-am și păstorit timp de 12 ani ca președinte al Federației Cultivatorilor de Cartofi.

Reporter: Și ați trecut și la cultură mare, grâu, porumb, rapiță?

Ioan Benea: Am schimbat structura culturilor cam după anul 2000 și am introdus rapiță în zonă, am introdus porumbul în zonă, iar acum am făcut și 6 tone de rapiță la hectar. Am avut ani buni, am avut 10 tone de porumb la hectar, ceea ce pentru această zonă din Țara Bârsei este foarte bine.

„Din cauza schimbărilor climatice și a deficitului tot mai mare de apă, a trebuit să renunț la sfeclă, apoi am renunțat și la cartof.”

Calitatea recoltei este dată de performanța combinelor

Reporter: Ce suprafață exploatați în prezent și cum este împărțită aceasta?

Ioan Benea: La ora actuală cultiv trei culturi mari și late: 250 de hectare de porumb, 260 de grâu și 220 de hectare de rapiță, în total, 730 de hectare. Ceea ce am acum este comasat, am parcele mari, tractoare cu utilaje tractate mari, rentabilitate maximă. Deși am avut un tractor românesc, U650, care încă funcționează, pot să spun că am avut tractoare Case IH de la început. Am luat primele două tractoare Case IH de 125 CP încă din 2006, după care am mărit flota. Astăzi exploatăm terenul cu patru tractoare Case IH: MXM 155 Maxxum, Farmall 95 C, Puma 165, Puma 230 CVX și două combine Case IH Axial-Flow: 5088 și 7240.

Reporter: Care au fost motivele care v-au determinat să alegeți utilaje Case IH?

Ioan Benea: M-am îndrăgostit de Case IH pentru că am avut cele mai puține probleme cu aceste tractoare. Când m-am hotărât să-mi iau tractor nou, am testat personal, pentru că îmi place, mai multe tractoare moderne și le-am studiat pe toate. Dar, în final, m-am convins că acest brand bate tot. De exemplu, tractorul Case IH MXM155 Maxxum de 125 CP din 2006 are peste 19.000 de ore de funcționare, celălalt l-am dat buy-back, când am cumpărat următorul tractor.

Un factor deosebit în realizarea și extinderea colaborării cu Titan Machinery l-a avut și relația mea cu domnul Stanson (n.r. George Stanson - Business Manager at CNH Industrial), pe care îl cunosc de foarte mult timp, iar colaborarea mea cu dumnealui înainte de revoluție s-a concretizat după aceea, eu devenind client Titan Machinery. El a fost unul dintre cei care m-au apropiat de Titan Machinery și de Case IH. M-a convins că sunt într-adevăr utilaje foarte bune și doresc să-i mulțumesc foarte mult pentru colaborare și pentru sprijinul pe care mi l-a acordat.

Reporter: Câți angajați aveți și cum sunt organizați aceștia în activitatea fermei?

Ioan Benea: Avem doi oameni foarte buni, doi mecanizatori, dar nu poți să-i mai numești mecanizatori. Sunt deja specialiști în folosirea și exploatarea acestor utilaje, pentru că nu mai poți face agricultură la ora actuală cu „tractoriști”. Trebuie să ai oameni calificați, iar eu spun că am cei mai buni oameni din România la ora actuală, în aceste condiții în care deservesc acești oameni atâtea utilaje.

Pentru că eu am urmat principiul conform căruia fiecare tractor are operatorul lui și exploatează utilajul și lucrarea particulară lui, de la arat, pregătit teren, semănat, tratamente, recoltat, toate aceste lucruri le fac acești doi oameni cu aceste echipamente de calitate din fermă.

„Ceea ce am acum este comasat, am parcele mari, tractoare cu utilaje tractate mari, rentabilitate maximă.”

Reporter: Am văzut în curte tamburi. Aveți și teren la irigat?

Ioan Benea: Din păcate astăzi nu mai irigăm, pentru că nu avem sursă de apă. Avem câțiva tamburi pe care i-am folosit mai demult, când am fost nevoit, pentru producția de sămânță de cartof. Din cauza costului mare al semințelor de cartof, am fost nevoit să irig cu apă potabilă la prețul de atunci, doar pentru a salva sămânța, nu pentru producție. Cu toate că astăzi putem face un sistem modern de irigare. Am plătit un studiu de fezabilitate de 80 de milioane (n.r., lei vechi), dar dosarul a murit prin sertarele Ministerului Agriculturii. Noi am avea mare nevoie de irigare, pentru că acest platou al Țării Bârsei în care exploatez eu are nevoie la ora actuală neapărat de irigații.

„Avem un secret în zonă. Chiar și acum, când sunt 30 de grade ziua, noaptea avem 3-10 grade și cade roua. Iar această rouă este o ploaie mai mică, este foarte bună.”

Reporter: S-a schimbat clima în această zonă agricolă?

Ioan Benea: S-a schimbat foarte mult. Noi aveam în jur de 550 de litri pe sezon apă, suficient pentru sfeclă, pentru cartofi, deoarece cartoful e mare consumator de apă. Iar precipitațiile erau repartizate destul de uniform în timpul perioadei de vegetație. Astăzi, poate să vină 100 de litri, mult, izolat, apoi niciun strop o perioadă lungă.

Degeaba torni 200 de litri odată, care poate distruge cultura și după aceea, trei luni, nu vezi o picătură de apă. De la 550 de litri cât aveam anual în perioada de vegetație, am ajuns la maximum 250 de litri. Și anul acesta avem un deficit în mod deosebit la grâu, deocamdată la porumb nu avem, dar să vedem ce va fi în continuare. Cum spuneam, porumbul nu a suferit foarte mult, pentru că nu a avut mare nevoie de apă până acum, dar urmează să aibă nevoie și e o plantă care absoarbe toată apa. Și mai avem un secret, în zonă avem rouă. Chiar și acum, când sunt 30 de grade ziua, noaptea avem 3-10 grade și cade roua. Iar această rouă este o ploaie mai mică, dar pentru porumb este foarte bună.

Reporter: Cum apreciați acest an agricol în contextul geopolitic care a generat creșterea prețurilor?

Ioan Benea: Anul acesta poate să fie un an profitabil, pentru că am făcut achiziții potrivite, cu costuri mai mici până acum, însă la prețul la care a ajuns motorina, mă îngrozesc ce va fi la recoltare, la transport și până unde vor ajunge costurile. Prețul la rapiță se preconizează foarte bun, sper să se mențină. Deocamdată nu am făcut contracte futures (n.r. angajamente la prețuri pentru mărfuri ce vor fi vândute în viitor) nici la rapiță, nici la grâu. Eu nu vând grâul la recoltare, îl depozitez pentru că am spații de depozitare, pentru a nu sta după camioane. După aceea este timp de vânzare, în funcție de cum îmi convine prețul. Iar porumbul deocamdată este iarbă, până nu-l vedem în hambar, nu ne putem pronunța. Suntem și asigurați, pentru că așa se întâmplă, când nu ești asigurat te lovește și Dumnezeu, dacă ești asigurat mai recuperezi ceva, în caz că te lovește.

Reporter: Cu ce tip de semințe lucrați?

Ioan Benea: În fiecare an fac un lot demonstrativ în care testez soiurile noi, iar hibrizii sau soiurile pe care le semăn sunt cele care confirmă. Pentru că țin evidența pe tarlale și știu cât am dat și cât îmi oferă. Combina înregistrează și-mi oferă toate datele de care am nevoie. Cei mai buni hibrizi sau cele mai bune soiuri le cultiv din nou.

Reporter: Cum e calitatea recoltelor în urma combinelor?

Ioan Benea: Nu vreau să exagerez și am fost întotdeauna sincer. Eu am afirmat că brandul Case IH este numărul 1. La combine aprecierea o face specialistul care vede greșelile pe care le-a făcut personal la tratament, atunci când trece prin lan, brazdă cu brazdă. Totul se vede, în combină. Apoi văd furnizorii de semințe calitatea și rezultatele produselor lor. Calitatea recoltei mai rezultă poate și datorită eficienței erbicidelor pe care le folosesc. Dar calitatea recoltei rezultă în primul rând datorită performanței combinelor, pentru ca nu am corpuri străine, n-am spărtură, la porumb este zero barat. Mulți concurează să încarce de la mine pentru că am tot timpul sub 1% corpuri străine în materia recoltată. Iar acest lucru se datorează combinei și specialistului. Combina cea mare - Case IH Axial-Flow 7240 este excepțională, avem sub 1% corpuri străine la rapiță și nu mai discutăm despre pierderi, care sunt minime.

„Nu vând grâul la recoltare, îl depozitez, pentru a nu sta după camioane. După aceea este timp de vânzare, în funcție de cum îmi convine prețul.”

Maximum de randament în perioade minime 

Reporter: Am observat că utilajele dumneavoastră sunt foarte curate. Mentenanța acestora se efectuează la timp?

Ioan Benea: Nu depășim niciodată orele de funcționare dintre revizii. Totul este disciplinat, notat de fiecare specialist, eu am toate datele înregistrate în calculator. Toate reviziile se fac la reprezentanță, numai cu piese de origine. Eu sunt o persoană pretențioasă și i-am învățat și pe băieții mei să fie așa. Pentru că știu că de la disciplină pornește totul în obținerea unor rezultate. Dacă îi vezi că se descalță de ghete și intră în șosete în cabină te minunezi, dar nu i-am obligat eu.

Am văzut primăvara, la unii dintre colegii mei, tractor cu noroi pe el rămas din toamnă, de la recoltare. L-a adus din câmp și l-a lăsat așa până primăvara, au zis că îngheață noroiul și cade de pe el. La mine nu se întâmplă așa ceva, la sfârșit de săptămână se curăță toate utilajele. Și acestea arată așa cum arată și sunt angrenate în toate activitățile, orele de funcționare sunt întinse la maximum.

Reporter: Cum apreciați consumul de combustibil la tractoarele și combinele Case IH?

Ioan Benea: Consumul mă surprinde. Mă costă hectarul de tratat 0,7 litri de motorină la hectar. Eu primesc aceste date la fiecare sfârșit de săptămână de la toate lucrările efectuate și specificațiile fiecăreia în parte. Evidența de alimentare este strictă și înregistrează câtă cantitate de motorină a costat hectarul de tratat, de recoltat ș.a.m.d.

Nu pot să spun cum este consumul mașinilor Case IH în comparație cu alte utilaje pe care le folosesc colegii mei, dar știu că aceștia îmi solicită să le efectuez lucrări. Eu totuși încerc să fac lucrările pe care le am eu de făcut cât mai bine, nu mă lăcomesc.

Reporter: Cum apreciați colaborarea cu reprezentanții Titan Machinery și cât de mult vă ajută faptul că Titan Machinery a deschis reprezentanța de la Brașov?

Ioan Benea: Colaborarea la ora actuală este de la foarte bine în sus. Au fost prompți, au fost pe fază, au în mine un client care știe să prezinte aceste utilaje și știe să le exploateze ca să arate bine. Reprezentanța de la Brașov este mult mai aproape, colaborăm foarte bine cu cei de acolo, inclusiv cu Ionuț Oltean (n.r. manager de zonă Titan Machinery România), pe care aș dori să-l onorez cu o vânzare mai substanțială în perioada următoare. Încercăm să ne echipăm pentru că dacă te echipezi și o poți face astăzi este esențial.

Timpul de execuție a unor lucrări este foarte comprimat, pentru că sunt atâtea schimbări climatice foarte rapide, ba este soare, ba este prăpăd, iar în aceste condiții trebuie să faci anumite lucrări într-un timp extraordinar de scurt. Oameni nu sunt prea mulți, ca atare trebuie să faci maximum de randament în perioade minime, mai ales când folosești și utilaje de ultimă generație. Eu prefer să investesc, în loc să scot dividende și să mă distrez.

Reporter: Ce planuri mai aveți?

Ioan Benea: Nu vreau să mă dezvolt mai mult decât până acum, nu am interes să mă dezvolt și vreau să le ofer oamenilor mei timp să trăiască, pentru că la ora actuală ei muncesc foarte mult. Dacă vrei să ai utilaje în orice moment apte, curate, funcționale 100%, și ei trebuie să fie 100% apți, pentru că sunt oameni. 730 de hectare pe care le am acum sunt suficiente și sunt foarte bine exploatate.

Utilajele au și 20.000 de ore de funcționare

Echipa de comunicare a Titan Machinery a avut prilejul de a discuta și cu unul dintre cei doi frați Chiriac, care se ocupă practic de tot ceea ce se întâmplă în această fermă.

Reporter: Viața dumneavoastră se confundă cu această fermă. Iubiți aceste utilaje...

Dorin Chiriac: Tatăl meu a fost primul mecanizator, primul tractorist din această fermă, iar eu și cu fratele meu am crescut de mici copii în această fermă. Tractoarele Case IH sunt ca tancurile, par că nu au moarte. Numai cu acest Case IH MXM 125 am făcut aproape 20.000 de ore. Am schimbat la el doar piulițele de la grupuri, semering, compresorul de aer, pompa de injecție și injectoarele la 8.800 de ore.

Combinele, la fel, sunt extraordinare, nu avem spargeri, pleavă, pierderile sunt minime. Din aceste motive am ales atunci combinele Case, mai ales că atunci făceam și prestări de servicii. Mitul că sunt combine foarte bune numai pentru porumb este greșit. Sunt la fel de bune și la semințe mici, și la semințe mari. La porumb combina se reglează aproape singură și îți scoate recolta curată fără să-i faci aproape nimic. Ți se oferă câteva repere în manualul de operare, de la care trebuie să pleci, iar dacă ții cont de acestea, ai rezultate.

La rapiță și la grâu, într-adevăr trebuie să faci reglaje, trebuie să vezi și cum arată cultura în fața combinei, să anticipezi despre ce este vorba. Una e vântul la o boabă de rapiță care are 9% umiditate și alta e când intri într-o zonă care are 3-5% umiditate. Este mult mai ușoară și o poate sufla în afară. Și tu tot timpul trebuie sa corectezi.

La noua generație de combine Case IH Axial – Flow seria 250 totul se reglează automat, dar tot în funcție de acești parametri, dar chiar și așa operatorii trebuie să monitorizeze constant ceea ce se întâmplă, să reducă viteza, când este cazul. Este exact ca la o sită, dacă bagi cantitate mare, aceasta nu poate să fie cernută rapid. 

Interviu realizat de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Domeniile Banat exploatează 1650 de hectare în Caraș-Severin și Timiș. Pe fermierul italian Diego Prando, de 41 de ani, l-am găsit încrezător, cu capacitate mare de efort și de investiții, dar și cu calculele bine făcute.

Ferma vegetală Domeniile Banat se află în localitatea Bacova, județul Timiș. Este una dintre cele mai curate și mai bine organizate ferme pe care le-am întâlnit, iar tânărul fermier a fost încântat să ne împărtășească activitatea pe care o desfășoară în această regiune agricolă a țării.

Reporter: Când ați început să faceți agricultură aici, în vestul României?

Diego Prando: A venit într-o zi un domn și ne-a întrebat dacă vrem să cumpărăm un teren de 225 de hectare. Se întâmpla în 2016, iar un an mai târziu am luat încă 140 de hectare, apoi în fiecare an am procedat așa, până când am ajuns la 850 de hectare în această zonă. Împreună cu ferma pe care o avem în județul Caraș-Severin exploatăm un total de 1650 de hectare. Din familie suntem prestatori de servicii și am ales mai apoi să devenim fermieri pentru că am considerat că este foarte greu ca o firmă de prestări servicii să supraviețuiască fără pământ.

Reporter: Care e structura culturilor și cu ce utilaje lucrați?

Diego Prando: Noi cultivăm grâu dur pentru paste și soia, dar avem și rapiță și floarea-soarelui, însă într-o măsură mai mică. Din întreaga suprafață, pe 70% cultivăm soia, iar pe restul, grâu dur, rapiță și floarea-soarelui. Avem trei tractoare articulate Case IH, dintre care două pe șenile: Quadtrac de 540 CVX, respectiv Quadtrac 580 și un Steiger 450. Am, de asemenea, o combină Case IH Axial-Flow 9250 pe șenile și o autopropulsată Case IH Patriot 3330. Mai avem două utilaje de pregătire a solului de la Vaderstad, un cultivator NZ Aggressive 1000 și un disc Carrier 925.

Reporter: Intenționați să dezvoltați și mai mult această afacere, având în vedere trendul de creștere a prețurilor produselor agricole?

Diego Prando: Ne-am dezvoltat și considerăm că sunt suficiente 1650 de hectare. Iar cu aceste utilaje și cu oamenii pe care îi avem este suficient. E adevărat că atunci când vezi că prețurile mărfurilor recoltate cresc, te gândești să faci investiții mai mari, utilaje mai bune ș.a.m.d, dar nu este chiar așa. Trebuie să ne uităm în trecut și să vedem că prețurile au mai crescut în anumiți ani, apoi au coborât și s-au stabilizat undeva mai jos. Anul trecut, am cumpărat de la Titan Machinery utilaje de peste un milion de euro și veneam după o producție bună din 2020. Toți fermierii și cunoștințele îmi spuneau că eu cumpăr pentru că am avut un an bun, dar nu a fost așa. Eu cumpăr conform unei strategii stabilite în funcție de istoric și de obiectivele financiare pe care le am.

87 ha/zi recoltate cu Axial-Flow 9250 cu heder de 10 metri

Reporter: De când ați început colaborarea cu Titan Machinery și de ce ați ales Case IH?

Diego Prando: Am început colaborarea anul trecut și am ales Case IH pentru că, spre deosebire de alte branduri, acesta există de 180 de ani, tractoarele Quadtrac au în spate istoria tractoarelor Steiger, au început să se dezvolte acum mai bine de 50 de ani, nu au apărut peste noapte, ca altele. Un alt lucru, sunt mașini pe cât de complexe, pe atât de simplu de întreținut, piesele se pot schimba foarte ușor, nu e nevoie să înlocuiești întreaga mașină, ci doar piesa pe care vrei să o înlocuiești, e ca o jucărie lego. Sunt mașini ușoare, simple, puternice. Iar astăzi avem nevoie de mașini simple, fără complexitate inutilă care să îți dea bătăi de cap.

Am în fermă și alte branduri de mașini, dar nu se compară. Am luat cea mai mare combină, dar nu am crezut că pot să fac 85 ha de soia pe zi. Înainte, nici cu două combine nu reușeam atât. Astăzi, cu un Axial-Flow 9250 cu heder de 10 metri am ajuns să recoltez 87 ha pe zi. De aceea am luat cea mai mare și mai puternică combină de recoltat, pentru a mă încadra în timp util cu lucrările de recoltat, fără întârzieri și costuri suplimentare. În 2020 am fost în străinătate, la o demonstrație în câmp, cu două combine de putere medie, două branduri diferite, iar mai mult de 45 ha pe zi nu au reușit să facă.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu echipele de la Titan Machinery din această zonă?

Diego Prando: Este o colaborare foarte bună, promptă, nu pierdem timp. În Italia dacă voiai să cumperi un tractor sau o combină trebuia să ne vedem săptămânal cu dealerul, timp de trei luni, ca să ajungem la un preț. Aceasta este experiența pe care am avut-o în Italia. Când a venit Cătălina (n.r., Cătălina Mitrache – Regional Sales Manager Titan Machinery), mi-a arătat combina, m-a întrebat cum o vreau, apoi am verificat, am făcut o listă cu tot ce am nevoie, a venit cu un preț, am bătut palma și a venit combina. In Italia, m-am dus cu lista de opțiuni pentru combină și înainte să ajungem la preț a fost nevoie, cum spuneam, de 3 luni. Aici, la Titan Machinery, totul a fost instant și foarte bine.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Inteligent, ambițios aproape de limita încăpățânării, la numai 40 de ani, Leo Labancz a reușit să dezvolte de la zero o fermă zootehnică complexă, de circa 500 de vaci de carne și peste 1000 de oi. Și asta nu e tot, pentru că exploatează în regie proprie pășuni pe o suprafață totală de 1.700 de hectare. Tânărul fermier a fost încântat să ne fie gazdă în exploatația sa din satul Fodora, comuna Așchileu, județul Cluj, unde ne-a împărtășit, așa cum un ardelean știe să o facă, multe dintre poveștile lui.

Reporter: Agricultura este o moștenire din familie sau este o pasiune pe care ați dezvoltat-o treptat?

Leo Labancz: Familia mea nu a avut tangență cu agricultura. M-am născut aici în Cluj, mai am un frate mai mare care de asemenea este implicat în această afacere, lui îi datorez dezvoltarea fermei. Este arhitect, dar l-am molipsit și pe el cu zootehnia, de la mine a luat microbul. El proiectează și anexe zootehnice. Grajdul pe care îl vedeți în fermă a fost proiectat de el și construit de noi, prin firma de construcții pe care o avem. După un timp a venit și el în agricultură, în această afacere, și a investit bani. Mai am o fermă la 50 km distanță, unde am început primul și m-am străduit timp de zece ani să meargă, după aceea l-am bătut la cap să vină și el, iar într-un final a venit și a investit în ferma de aici, din satul Fodora. Este destul de greu să te dezvolți. Noi am ajuns la stadiul la care suntem aici în vreo trei ani. În 2018 am cumpărat aici ferma și am început să construim de la zero.

Ceea ce fac este clar o pasiune. Încă de când eram mic, mi-am dorit să am fermă de animale. Nu provin dintr-o familie de fermieri, nu am avut niciun fel de experiență în familie. Mi-a plăcut școala, mi-au plăcut animalele și agricultura. Și mi-am dorit ca atunci când voi fi mare să am o fermă de animale. Iar acum am două ferme de animale și mult teren agricol.

„Creștem doar taurine Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. Este rustică, rezistentă, nepretențioasă.”

Reporter: Ce suprafață agricolă exploatați?

Leo Labancz: În total, exploatăm aproape 1.700 ha, din care 400 ha plante de nutreț și restul pajiști permanente și pășuni. În mare parte suprafața totală este în arendă, avem doar 200 ha în proprietate. Dar dorim să mai cumpărăm. Tot ce este de vânzare și ne putem înțelege cu proprietarul, cumpărăm. Din suprafața totală, 1.200 de hectare sunt aici, în Fodora. Terenurile sunt compacte, adunate pe o rază de 6-7 km. Și mai am o fermă care este la 50 km distanță, dar și acolo am 400 ha, suprafață compactă și am o parte din tractoare și acolo.

Reporter: Când ați început să faceți agricultură?

Leo Labancz: Am început la vârsta de 20 de ani, cu oi. Se întâmpla prin 2001. După vreo trei ani, am dat faliment. Nu am știut cum funcționează sistemul. Am avut 20.000 de euro și am cumpărat oi de toți banii. Le-am dus acasă și apoi m-am întrebat ce fac eu cu ele. Îmi trebuie o colibă, îmi trebuie câini, îmi trebuie un cojoc, îmi trebuie fân. Și n-am avut bani. Eu cumpărasem de toți banii oi. Am luat bani împrumut să pot să merg mai departe.

La un an după ce am luat împrumutul, am vândut oile și am achitat datoriile. Ajunsesem practic la aceeași situație - iar fără bani. Și a trebuit să merg din împrumut în împrumut să văd ce fac. Am abandonat totul, dar am și realizat că nu pot trăi fără acest business. Iar peste șapte ani m-am reapucat de zootehnie și de atunci nu m-am mai lăsat. Dar am gândit altfel tot businessul. Acum, de la oi am trecut la vaci de carne. Dar am încă și oi. Mi-am dat seama că am nevoie de tractoare.

Reporter: Primii trei ani au însemnat practic rodajul dumneavoastră în această afacere. Ați avut foarte mult curaj și încredere.

Leo Labancz: A doua oară, am procedat altfel. Dacă am 50.000 de euro, investesc doar 25.000 și 25.000 de euro îi păstrez pentru a putea să supraviețuiesc cu ei un an, pentru ca mai apoi să pot să pornesc afacerea. Într-un an, doi, trei, trebuie să poți să te autosusții. Pentru că altfel te blochezi financiar. Dar eu eram tânăr, nu am știut, le-am cumpărat și am zis că văd eu ce fac cu ele.

Am avut curaj, și acum am curaj, și nu mă dau bătut. Acum vreau să ajung să țin 600 – 700 de vaci de carne. Sunt o persoană foarte ambițioasă, verticală, nu mă dau bătut niciodată. Nu există „nu se poate”, ci numai „nu vreau”. Fac ceea ce mi-am dorit să fac dintotdeauna și nu voi renunța până nu voi realiza ceea ce mi-am propus.

Reporter: Așadar, ați reînceput afacerea prin anul 2009.

Leo Labancz: Am regândit afacerea total. Nu m-am blocat deloc, am ținut-o tot timpul pe producție. Am avut noroc că am găsit într-o comună o pășune foarte mare. Am început direct cu 350 de hectare de teren și a fost un start bun, care m-a făcut să prind curaj. Am avut posibilitatea să iau subvențiile pe teren ca să pot să dezvolt mai departe afacerea și am crescut foarte repede. În 2-3 ani am ajuns la 1.600 de oi. În primii doi ani am cumpărat tot fânul. După aceea mi-am dat seama că nu este bine și că trebuie să îmi cumpăr un tractoraș.

Am mers la Agraria (n.r., târgul anual de agricultură de la Jucu - Cluj), m-am urcat în toate tractoarele, am testat toate tractoarele de pe piață și m-am hotărât la un Case IH - mai exact, un tractor Case IH Farmall 115 A. Și de la un tractor Case IH am prins drag și acum am numai tractoare Case IH. Asta se întâmpla în 2016.

Reporter: Să revenim la ferma zootehnică, câte animale aveți în prezent și ce rase?

Leo Labancz: Am început cu 25 de văcuțe și când am văzut diferența în ușurință între vaca de carne și oaie, atunci am zis să mă dezvolt mai mult pe creșterea vacilor de carne și să las oile mai puțin, mai ales că este grea creșterea oilor din cauza personalului și a prețurilor foarte scăzute din ultimii ani. În acest moment, avem puțin peste 1.000 de ovine și vaci, cu tot cu tineret, avem circa 500 de capete.

La vaci creștem doar rasă Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. E o rasă rustică, rezistentă, nepretențioasă. Această rasă ne-a plăcut cel mai mult. Cu această rasă am mers de la început, încă de când ne-am cumpărat primele 25 de capete. Înainte am mers să studiem mai multe rase, dar acestea ne-au plăcut cel mai mult și am spus să mergem pe Aubrac, o rasă pe care nu merge multă lume.

Din punctul meu de vedere, este cea mai bună rasă pentru că se întreține foarte ușor. N-am avut niciodată probleme cu aceste vaci. Nu am avut animale bolnave, nu am avut șchioape, nu am avut probleme la fătări. Orice le dai să mănânce, le merge bine.

La oi am avut și am în continuare Țurcane. Această rasă se pretează cel mai bine pentru România și pentru zona de deal și de munte, cum este aici, la noi. Și mi-au plăcut cel mai mult.

„Cu vaca de carne este o afacere foarte grea. Este un business pe circa 5 ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție.”

Reporter: În ceea ce privește zootehnia, aveți de gând să vă dezvoltați și mai mult?

Leo Labancz: Momentan, nu prea am vândut, doar foarte puțin, pentru reproducție. Am avut puține mame, am avut mult tineret și am în continuare mult tineret, care acum trebuie să fete prima oară, să intre pe producție. În total, în acest moment avem în jur de 100 de mame, 60-70 de viței mici și juninci tinere cu vârsta de până la 2 ani.

Vreau să ajung să țin 600-700 de capete, deși este foarte greu, pentru că sunt foarte scumpe și durează câțiva ani să poți să le înmulțești, să cumperi, să le aduci să te ocupi de ele. Există cerere pentru ele, numai să ai ce vinde, altfel nu este problemă. Problema este să ai ce să vinzi.

Numărul de oi nu mai vreau să-l măresc. Am avut 1.500-1.600 până la 2.000. Dar nu mai vreau pentru că nu am cu cine și nu mai am timp fizic să mă ocup de toate.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Leo Labancz: Sunt trei persoane angajate la o fermă și două persoane angajate la cealaltă fermă. Ne descurcăm, suntem suficienți. Dacă trei tractoare lucrează non-stop, vara facem față cu ele. Aici mă includ și pe mine. Toată vara, de dimineața și până seara stau numai în tractor. Am operat toate tractoarele Case IH pe care le am până acum.

Două persoane sunt întotdeauna pentru schimb. Nu e rău să ai mai multe persoane, dar trebuie să te uiți și la costuri. Pentru că dacă le pui pe toate pe hârtie, sunt costuri foarte mari de întreținere. Să plătești toți angajații, să-i plătești lunar cu salarii destul de mari, au salarii cuprinse între 800 de euro și 1.000 de euro net lunar. Și dacă îi plătești non-stop 12 luni și lucrează doar patru luni vara, este destul de greu. Mai ales când îți dorești să intri pe producție, să poți să vinzi. Momentan, cam 50% e autofinanțare.

Reporter: Simțiți că statul vă ajută?

Leo Labancz: Noi primim subvențiile, dar dacă tragem o linie, nu acoperim cheltuielile fermei. Dacă ai cinci angajați plătiți cu carte de muncă, ajungi la 6.000 de lei cu un angajat. Iar dacă ar fi șase oameni, ar fi 30.000 de lei pe lună. Și dacă calculați pe un an întreg, sunt 180.000 de lei doar oamenii. Și dacă pui și arenda, și motorina, ai ajuns la cheltuială de 200.000 de euro pe an. Pe lângă aceste lucruri, sunt multe alte cheltuieli. Doar din subvenție, nu poți să supraviețuiești. Trebuie să produci. Dacă nu ai avea angajați și nu ai investi ar fi ok, dar noi tot ceea ce am încasat din subvenții am reinvestit.

De la cele mai simple la cele mai complexe tractoare

Reporter: Din 2016 și până astăzi câte tractoare ați cumpărat?

Leo Labancz: Începând cu 2016 și până astăzi, am achiziționat șapte tractoare noi. Toate tractoarele sunt cumpărate de la Titan Machinery România. Am început cu tractoare Case IH Farmall, apoi am trecut la Case IH Maxxum, urmat de Case IH Puma 165. Am un Case IH Farmall 115 A, un Case IH Farmall 75 A, un Case IH Farmall 95 A, Case IH Maxxum 115, Case IH Maxxum 150, încă un Case IH Maxxum 150. Urmează să mai achiziționez un Case IH Puma 150.

Am început cu gama de tractoare mici, tractoare mai simple, am prins încredere în ele și am început să urc tot mai mult, pe măsură ce se dezvoltă și ferma. Am vrut să-mi cumpăr un tractor mecanic, simplu, să nu aibă probleme, pentru că toată lumea se sperie de problemele tractoarelor. Dar nu este așa. Am început de la tractoarele simple și am mers până la cele mai complexe. Acum îmi doresc să achiziționez tractoare și mai performante de atât, cu cât mai multe dotări.

Reporter: De ce ați ales Case IH?

Leo Labancz: Din punctul meu de vedere, raportul calitate-preț este cel mai bun. Eu așa le văd. Și eu am încredere în lucrurile făcute în Austria, mai multă decât în cele produse în alte țări. M-am urcat în 20 de tractoare, dar acestea mi-au plăcut cel mai mult - configurare, confort, calitate, culoare etc. M-am gândit și la service, e aproape de noi, la aproximativ 20 km.

Reporter: Cum apreciați tractoarele din punct de vedere al unui operator? Cum le descrieți din punct de vedere tehnic și al confortabilității?

Leo Labancz: Când mă urc într-un tractor nu-mi mai vine să mă dau jos. Nu-mi mai vine să mă duc acasă. De dimineața până seara stau numai în tractor, îmi place ceea ce fac și fac cu drag. Probleme și dificultăți sunt în orice afacere, în orice domeniu, dar dacă faci ceva cu drag nu simți greutățile, sau le simți mai puțin și nu le bagi în seamă.

Reporter: Ce ne puteți spune despre colaborarea cu Titan Machinery?

Leo Labancz: De când colaborăm nu au fost probleme. Eu am studiat bine tractoarele Case IH și am solicitat tractoare cu configurații personalizate, care să mă ajute. Am comunicat cu Rareș (n.r. Rareș Vădan, Manager de Zonă Titan Machinery) și am găsit tot timpul cele mai bune soluții. Comunicarea cu Rareș este foarte bună. Știu că nu depinde totul numai de el, e și normal să fie așa. Lucrurile depind și de logistică, transporturi, facturare etc. Orice lucru contează.

Tractoarele sunt ceea ce mi-am dorit, configurate cum mi-am dorit, nu am ce să reproșez. Dacă au mai fost câteva mici întârzieri, s-au rezolvat în timp util și nu ne-au afectat. Că nu s-a găsit o piesă pe stoc să monteze, cum mi-am dorit eu exact, pentru că am vrut ca toate tractoarele să fie cu încărcător frontal, cu funcția a 3-a, cu compresor de aer, lipsea pe stoc o piesă micuță de montat și se întârzia câteva zile, dar nu am avut o problemă.

Reporter: În ceea ce privește partea de service și de piese de schimb, ce experiență ați avut?

Leo Labancz: Probleme importante nu am avut cu tractoarele. Doar probleme minime, cum ar fi un senzor pentru un tractor, dar s-a rezolvat și am fost mulțumit. Am mai avut o problemă cu un Case IH Farmall, pentru că șoarecii mi-au ros câteva fire. Reacția service-ului a fost promptă. Nu au fost probleme, suntem și aproape, se pot deplasa repede. Dar vă spun că nu prea au fost probleme în general.

Reporter: Ce fel de lucrări agricole faceți?

Leo Labancz: Noi folosim cel mai mult tractoarele pentru a face lucrări la suprafața solului, într-o proporție de 80%, de exemplu, plante de nutreț (lucernă și mixturi de iarbă). Cultivăm în jur de 350 de ha de plante furajere.

Lucrările pe care le facem cu tractoarele sunt aratul, care este puțin, maximul 30 ha pe an. Avem un plug cu 4 brazde pentru a executa aceste lucrări. Avem semănătoare, freză după tractor, grapă cu discuri, freze de curățat pășunile, greble, cositori, balotieră, înfoliator baloți și transport baloți.

Reporter: Cum e vremea în zona dvs. și cum descrieți condițiile meteo de aici?

Leo Labancz: În ultimii ani a fost problemă. Am început târziu cositul. A plouat până în 18 iunie și trebuia să ne apucăm de coasă în 15 mai. Și am întârziat o lună cu lucrările și totul s-a decalat până în toamnă. Dacă nu începi cositul până pe 15 mai și începi o lună mai târziu, ți-a dat peste cap tot ciclul și pierzi o coasă care este foarte importantă. Aceasta a fost problema cea mai mare. Când plouă, plouă o lună încontinuu, când nu plouă, nu plouă deloc.

„Dacă mergi la serviciu numai pentru bani, atunci nu este în regulă. Orice lucru dacă nu-l faci cu drag e greu.”

Secretul e să nu renunți niciodată

Reporter: Ce ne spuneți despre producții?

Leo Labancz: În medie, pe an facem în jur de 5.000-6.000 de baloți. Teoretic puteam să fac și mai mulți, dacă mă lasă vremea, timpul și personalul. E bine să ai întotdeauna utilaje de rezervă.

În plus e bine ca la orice utilaj să ai rezervă, fie că ești în campanie și s-ar strica, de exemplu, un rulment sau o curea, sau ai nevoie de o piesă micuță și se întâmplă să nu fie pe stoc și să dureze 3-4 zile, să nu fie nevoie să stai pe loc - îl pui pe celălalt în locul lui.

Reporter: Care este viziunea dumneavoastră pe termen lung?

Leo Labancz: M-am gândit să cumpăr doar tractoare noi, pentru că încerc să fiu ca în Germania, la fiecare 4-5 ani să schimb utilajele, să am doar utilaje noi în tot acest interval. Așa mi-am propus, momentan așa am făcut. Acum se pierde puțin dacă le cumperi noi și le vinzi, dar decât să am neplăceri să rămân în campanie cu tractoarele pe câmp fără să poți să-ți continui lucrările, cum pățește de obicei foarte multă lume, mai bine le cumperi noi.

Sunt sisteme de finanțare foarte bune, cu dobânzi foarte mici, Titan oferă mulți ani de garanție, iar atunci eu zic că este ok să le cumperi noi, le plătești în 4-5 ani, le vinzi, îți cumperi altele, așa cum se face de fapt în străinătate. Străinii le țin 4-5 ani și își cumpără altele noi, noi le cumpărăm de la ei la mâna a doua și ni se strică nouă. Eu aș vrea să procedez altfel să le vând pe cele exploatate de nou-nouțe și să continui să-mi cumpăr numai nou-nouțe.

Reporter: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să intre în agricultură?

Leo Labancz: Să le placă și să aibă ambiție. Orice lucru dacă nu-l faci cu drag e greu, în orice domeniu. Dacă mergi la serviciu numai pentru bani, atunci nu este în regulă. Nu banii sunt totul. Este greu începutul pentru că totul este scump. Primul lucru trebuie să-ți placă, al doilea e să ai terenul unde să faci și ceva bani de investiții. Secretul este să nu renunți niciodată și să nu te sperii că este nevoie sa lucrezi weekend-urile, sărbătorile sau că plouă sau ninge.

Cu vaca de carne este o afacere foarte grea. Cu vaca de carne este un business pe circa cinci ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție. În această perioadă trebuie să te poți autosusține.

Dar, în general, trebuie să continui să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă dai înapoi la primul hop sau la prima greutate, te oprești și îți spui „vai ce mă fac”, nu prea poți să faci în viață multe. Acesta este punctul meu de vedere. Acum mulți abandonează. Mulți au început cu agricultura, mulți au avansat. Sunt și perioade bune și perioade mai grele în care nu trebuie să renunți. 

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

La joncțiunea dintre Țara Românească și Moldova, în proximitatea localității Slobozia Conachi din sudul județului Galați, se găsește o fermă vegetală de 2.000 de hectare a unui tânăr iubitor de pământ și de tehnologie. Echipa de comunicare a Titan Machinery România a ajuns în această fermă și a stat de vorbă cu administratorul ei, Dumitru Ene sau Tică – așa cum îi spun apropiații.

„Nu am făcut niciodată altceva decât agricultură. Pe lângă prestări de servicii, am avut și grădină de legume, am avut fermă de vaci și fermă de porci. Am făcut cam de toate.”

Deși tânăr, Dumitru Ene are o experiență profesională de aproape 30 de ani pe care a dedicat-o în exclusivitate agriculturii. A învățat silvicultură și a făcut de toate, legumicultură, zootehnie, cultură mare, iar astăzi administrează și o fermă piscicolă de circa 580 ha la Vlădești, în dreptul localității Cahul din Republica Moldova.

Inteligent, cu o capacitate mare de efort fizic și intelectual susținut, întreprinzător și deschis situațiilor oportune și tehnologiilor de ultimă generație, Tică a dezvoltat întreaga afacere agricolă din nimic. Fiind mezinul familiei, i-a urmat pe cei doi frați ai săi în acest meșteșug, însă el a fost cel care l-a dezvoltat cel mai mult, angrenând mai apoi întreaga sa familie în afacerea pe care o manageriază.

Pasionat de vânătoare, mașini și tehnologie inteligentă, nu ratează niciodată ocazia să facă ceea ce îi place mai mult, împreună cu cei dragi lui.

300 ha în proprietate, restul în arendă

Reporter: Care este povestea dumneavoastră?

Dumitru Ene: Pot să spun că nu am un alt istoric profesional în afară de agricultură. Nu am făcut niciodată altceva decât agricultură și nu am fost niciodată angajat la o altă firmă. Agricultura fiind principala activitate în România după 1990, am achiziționat un tractor românesc în 1991, apoi m-am hotărât să îmi iau permisul de conducere auto. În 1992 am terminat liceul de silvicultură. Am început să lucrăm cu acest tractor pentru șefii de asociație. Bineînțeles, pentru cei care mă mai primeau să prestez aceste servicii. În 1996 s-a început introducerea în România a erbicidelor și a îngrășămintelor în culturile agricole și mi-am extins activitatea.

Reporter: Pe lângă lucrările executate cu tractorul, aveați și alte activități agricole?

Dumitru Ene: Da, pe lângă aceste prestări de servicii, am avut și grădină de legume, am avut fermă de vaci și fermă de porci. Am făcut cam de toate. Am beneficiat și de legea grajdurilor gratuite, prin anii 2000. După care a venit anul 2005 și odată cu el și promisiunea acordării subvenției de 50 de euro la hectar începând cu 2007. Și atunci am început să mă gândesc să iau pământ în arendă. Am strâns foarte mult pământ, cam 400 - 500 ha în fiecare an, timp de 3 - 4 ani. Norocul meu a fost că în 2006 am plătit 300 kg pentru arendă. Pământul a fost luat în iarnă. Aveam două tractoare românești și un Case IH JX 95, doar atât. Dormeam câte o oră pe noapte, în rest numai și numai muncă. Nu știu de unde am făcut rost în acel an de 300 kg să plătesc arenda. Pe acea vreme, cu 300 kg lumea era foarte mulțumită. Veneau atât de mulți oameni sa facă contract, încât nu aveam timp să fac hârtii. În 2009 aveam 1.200 – 1.300 ha și am ajuns astăzi la aproape 2.000 ha.

„Deși este mai greu cu forța de muncă în zonă, atâta timp cât mă implic personal nu rămân cu treburile în urmă. Eu operez utilajele.”

Reporter: Aveți și teren în proprietate? Și care sunt principalele culturi pe care le înființați anual? Respectați un algoritm?

Dumitru Ene: Avem vreo 300 ha în proprietate și 1.700 ha în arendă. Respectăm rotația culturilor în ideea în care avem timp să facem lucrările, dar în general mergem cu rapiță, orz, grâu, floarea-soarelui și porumb. Proporțiile sunt: 20-25% rapiță, 25% grâu, 25-30% porumb și restul floarea-soarelui.

La rapiță avem acum 500 de hectare înființate, dintre care 300 ha sunt irigate. M-am străduit însă și am adăugat la finalul anului 2021 încă 100 de hectare la irigat, pentru că răsărirea acolo a fost cu probleme și au rămas astfel doar 100 ha la neirigat.

În 2020 am avut 500 de hectare de orz și 500 de hectare grâu, iar în 2021 am crescut suprafața cultivată cu grâu și am scăzut suprafața cultivată cu orz. De asemenea, avem 550 de hectare cultivate cu porumb irigate integral, restul este floarea-soarelui, aproximativ 200 de hectare. La acest moment aș vrea să renunț la floarea-soarelui, iar în următorii ani aș vrea să scot definitiv această cultură.

Reporter: Am remarcat mica fermă de struți pe care o aveți. Este pasiune sau afacere?

Dumitru Ene: Este câte puțin din fiecare, dar pasiunea nu ar fi existat dacă nu ar fi fost gândită ca o afacere, pentru că este foarte costisitoare. La început am avut 100 de struți, i-am vândut aproape pe toți, am avut și puține pierderi, dar acum am rămas doar cu trei exemplare. Cel mai mult s-au vândut la abatoare de struți din țară, în zona mea nu se vând.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Dumitru Ene: Avem opt angajați permanenți în acest moment, dar ne descurcăm. Deși este mai greu cu forța de muncă în zonă, atâta timp cât mă implic personal, nu rămân cu treburile în urmă. Eu mă implic personal în toate activitățile. De exemplu, singurele utilaje pe care nu operez în această fermă este un buldoexcavator CASE CE 580T, achiziționat în 2014, și o autopropulsată, în rest merg cu toate, lucrez pe toate utilajele.

„Referitor la partea de service, cele mai importante sunt timpul, viteza de reacție și disponibilitatea pieselor de pe stoc.”

Peste 1.000 ha irigate, o investiție care a salvat ferma în 2020

Reporter: Ați menționat că aveți și terenuri la irigat. Cum apreciați această investiție, merită?

Dumitru Ene: Da, și este un sistem proiectat și dezvoltat cu finanțare în regie proprie. Avem mai mult de 1.000 de hectare irigate. Așa cum spuneam, în 2021 am irigat 300 ha de rapiță, iar alte 200 ha de rapiță le-am înființat în teren neirigat, să testăm dacă iese ceva. Dar, pentru că prognoza a fost total nefavorabilă, am început să irigăm încă 100 de hectare din aceste 200 înființate inițial fără irigare.

La noi în zonă a fost foarte, foarte rău din punct de vedere meteo. Dacă la floarea-soarelui treierai 100-200 kg/ha, restul a fost zero. Au fost câteva situații aparte în ceea ce privește culturile premergătoare, prin care s-au scos 200-300 kg/ha de grâu.

La rapiță avem competiție destul de mare între mai mulți hibrizi de la producători aflați în concurență. Diferențele între teren irigat și teren neirigat sunt enorme. În 2020, de exemplu, am avut 5-6 tone producție la orz în teren irigat și zero producție la rapiță în teren neirigat.

Reporter: De ce fel de tehnologie de irigare dispuneți?

Dumitru Ene: Avem un sistem de irigații prin tambur. Avem 29 de tamburi, în total. Am început să-i achiziționăm din 2012 și am continuat până în 2019. Suntem un grup de 3-4 fermieri care practică acest sistem de irigații în zonă. Intenționez să dezvolt acest proiect și să măresc suprafața de teren irigat în continuare și să schimb într-o oarecare măsură și sistemul de irigare de pe tambur pe pivot, în ideea în care forța de muncă mai trebuie redusă. Iar pivotul are alte funcții și poate lucra mult mai mult decât tamburul. Vom începe să trecem de pe un sistem pe celălalt mai performant. Bineînțeles, vom încerca să mărim și suprafața de teren irigat acolo unde se poate, dar vom schimba puțin și sistemul de irigare. Sperăm anul acesta să achiziționăm vreo cinci pivoți, să înlocuiască tamburul.

Reporter: Este rentabilă investiția în sisteme de irigații?

Dumitru Ene: Noi ne-am amortizat investiția în primii 2-3 ani. Iar dacă luăm în calcul anul agricol 2019-2020, cred că nici nu mai încape discuție. Nici nu vreau să fiu în pielea unui fermier care în anul 2020 nu a scos combina din curte. A fost o situație care a creat multă supărare în acel an negru pentru agricultură. În timp ce eu treieram, alți fermieri erau la mare. Când am început să investesc în irigații, unii râdeau de mine: „Ce știe, domne, ăsta să facă?!”. Și acum au venit mai mulți să vadă sistemul, nu numai de la noi din sat.

Vârful în tehnica actuală, semănătorile Väderstad

Reporter: Aveți o colaborare îndelungată cu Titan Machinery, din ce văd aici în fermă ca dotare tehnică...

Dumitru Ene: Colaborarea a început în 2013, când am achiziționat o combină Case IH Axial-Flow 8230 și o mașină de erbicidat autopropulsată Tecnoma Galaxy de 36 de metri, concomitent. Am continuat cu Titan Machinery achiziționând semănătoarea de păioase Väderstad Rapid A600S, cu care am executat deja patru campanii cu aproximativ 1.500 ha în fiecare campanie. Am semănat rapiță, orz și grâu, în proporții relativ egale, de câte 500 ha fiecare. De asemenea, am achiziționat și un buldoexcavator CASE CE 580T, și o semănătoare de precizie pentru prășitoare, Väderstad Tempo L 16.

Reporter: Înainte să achiziționați semănătorile Väderstad, cu ce tip de semănătoare ați lucrat?

Dumitru Ene: Înainte de a achiziționa semănătorile Väderstad, am lucrat cu semănători românești, de la Craiova. Dar pe semănătorile românești nu urcam eu personal. De când am luat semănătorile Rapid și Tempo, numai eu mă ocup de aceste operațiuni. Cu Väderstad Rapid A600S, spre exemplu, lucrez 1.500 ha anual, toamna. Iar faptul că lucrez atât de mult numai eu cu ea este pentru că îmi place.

Cu semănătoarea Väderstad Tempo L de 16 rânduri, într-un dus-întors la semănat porumb execut 3,2 ha. Am semănat și pe timp de noapte. Începeam în jur de ora 10 dimineața și semănam până la orele 22-23. Lucrarea o efectuam cu autopilot, personal. Răsărirea era perfectă. Nici nu avea cum să fie altfel în teren lucrat toamna, iar dacă adaptezi și adâncimea de semănat, totul iese așa cum trebuie.

Reporter: De ce ați ales utilajele marca Väderstad?

Dumitru Ene: În 2013 am cumpărat un cultivator Väderstad Top-Down cu o lățime de lucru de 6 metri. Mi-a plăcut cum au rezistat materialele din care este construit, mai ales piesele de uzură. De când l-am cumpărat, nu a fost nevoie de intervenții asupra lui sau de suduri pe el, nu au fost probleme să se rupă ceva, nimic. Chiar și acum este într-o stare bună de funcționare. Doar o singură dată i-am schimbat discurile, în rest a făcut zeci de mii de hectare fără nicio problemă. Mi-a plăcut această rezistență a materialelor și designul utilajului, motiv pentru care am mers pe Väderstad în continuare.

Un alt factor care mi-a plăcut foarte mult în ceea ce privește semănătorile Väderstad a fost acela că tasarea lucrării o face după semănare, nu înainte, cum se întâmplă la alte semănători. Precizia este foarte, foarte bună, iar viteza este mare. Cu Väderstad Tempo L 16 am semănat în campania din toamna anului trecut aproape 800 de hectare în 5-6 zile cu o viteză medie de peste 15 km/h. Ambele semănători lucrează foarte bine, sunt utilaje cu care îți faci treaba.

Reporter: Cum ați descrie colaborarea pe care o aveți astăzi cu echipa Titan Machinery România?

Dumitru Ene: Colaborarea este foarte bună, progresivă. În ceea ce privește partea de service, am avut probleme, așa cum acestea pot apărea la orice utilaj, dar care s-au rezolvat în timp util. Cele mai importante sunt timpul, viteza de reacție și disponibilitatea pieselor de pe stoc. Colaborarea cu echipa comercială o pot descrie ca fiind una apropiată, de prietenie, cu multă voie bună.

Apoi, desigur, Titan Machinery are un portofoliu de produse variat, unele dintre ele fiind vârf tehnologic, utilaje de foarte bună calitate în general, utilaje pe care te poți baza în orice situație. Un fermier are de unde alege și sunt utilaje pe care merită să le alegi, așa cum au fost în cazul meu semănătorile Väderstad. Din punctul meu de vedere, semănătorile Väderstad reprezintă vârful în tehnica de astăzi, deși eu nu obișnuiesc să pun astfel de etichete.

„Curaj și tupeu le recomand tinerilor care vor să se apuce de agricultură.”

Rezultatele nu vin fără voință și implicare

Reporter: Ce planuri aveți? Urmăriți să creșteți și suprafața agricolă?

Dumitru Ene: Înainte de orice, vreau să continui cu dezvoltarea tehnologiei. În ceea ce privește suprafața, cred că este suficient în momentul acesta. Nu dau înapoi la nevoie, dar nici nu mă străduiesc să cresc. Principala tehnologie în care intenționez să investesc este dezvoltarea sistemelor de irigat, apoi, pe partea de utilaje, am vorbit cu reprezentanții Titan Machinery despre câteva utilaje pe care mi le-aș dori.

Reporter: Ce recomandări aveți pentru tinerii care doresc să se apuce de agricultură?

Dumitru Ene: Curaj și tupeu. Cu toate că primul, al treilea sau al cincilea an nu vor fi mulțumiți. Nu știu dacă mulțumirea va veni prea curând. Dar dacă n-au voință și nu se vor implica total, rezultatele nu vor veni niciodată. Sunt foarte multe aspecte pe care trebuie să le ia în calcul și este destul de dificil. Sunt cei doi factori pe care nu-i putem controla: temperatura și umiditatea. Cu irigatul controlezi ceva. Trebuie să ai puțin noroc și la irigat, după care intervine temperatura. Anul trecut, în 2021, noi am avut un noroc chior vis-a-vis de polenizarea la porumb. Am avut o polenizare aproape perfectă, dar au fost 28 de grade Celsius, câteva zile nu a sărit temperatura de 30 de grade, un vânt care a adiat ușor, nu am intrat cu irigatul.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Pasionat din copilărie de agricultură, Dan Herțeg a reușit prin multă muncă să dezvolte ceea ce astăzi este una dintre fermele importante, model, din județul Arad. Fiind o persoană deosebit de calculată, adeptă a unei planificări minuţioase, știe că fiecare bănuţ investit trebuie să genereze profit. Ferma din localitatea Semlac are astăzi în exploatare 3.086 de hectare.

„Avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

Dan Herțeg (49 de ani) s-a apucat de agricultură în urmă cu 17 ani. „Nu mi-e rușine, ba chiar sunt mândru de faptul că am pornit de la două tractoare românești, un 450 și un 650, și am ajuns astăzi, așa cum urmează să vedeți, la o flotă mare de utilaje pe care le deținem, o parte din ele în leasing, mare parte din utilaje plătite. Lucrăm pe trei societăți. Societatea cea mare este Agro Raluca, înființată în anul 2004, pe care o conduc din poziția de director și în care sunt angajatul soției, dacă se poate spune așa. Am și eu un PFA, iar fiica mea, inginer agronom, are un SRL”, ne-a spus fermierul arădean încă de la începutul dialogului nostru.

Înainte de 1989, părinții lui Dan Herțeg cultivau legume în solarii. „Agricultura este o pasiune moștenită din familie. Eu am muncit de mic, de la 10-11 ani mergeam vara în vacanțe la irigat, nu e o rușine să muncești, cred că e un lucru care înnobilează omul.”

A început cu 117 hectare, iar în prezent, cele 3.086 de hectare sunt lucrate pe trei societăți, iar toamna, Dan Herțeg, pune peste o mie hectare cu grâu, cu rapiță încă o mie și ceva, iar primăvara însămânțează floarea-soarelui (pe vreo 150 ha) și porumb (în jur de 700 ha).

L-am întrebat cum se descurcă cu forța de muncă. „Avem șapte oameni care lucrează la noi de foarte mult timp, de 10-15 ani. Unul dintre ei a început cu tatăl meu, în 1993, și de atunci este la noi. Mai este câte unul care vine, învață un an sau doi, câștigă undeva la 10.000 de lei salariu într-o lună bună, apoi pleacă. Dar vin alții la fel de buni cu care ne descurcăm”, a răspuns Dan Herțeg.

În agricultură, încă sunt probleme nerezolvate

Dan Herțeg este adeptul sămânței din import. „Folosesc soiuri și hibrizi de la marii producători străini”, a punctat fermierul, care ne-a zis că și în anii agricoli dificili s-a descurcat destul de bine. „2018 a fost un an normal pentru zona noastră, în care am obținut 8.519 kg/ha la grâu, 11-12 tone/ha la porumb, peste 4 tone/ha la rapiță. În 2019 am avut o producție medie de grâu de 3.020 kg/ha. La rapiță am avut undeva la 2.700 kg/ha, iar în 2020 la rapiță am făcut aproape 4.000 kg/ha. Porumbul ne-a salvat în 2019, dar și 2020, an în care am obținut o producție medie de 10 tone/ha. Anul trecut, la grâu, de la semănat și până pe 26 mai, am avut circa 76 de litri de ploaie. Am primit apoi într-o lună circa 100 de litri de ploaie. Am obținut undeva între 3.800-4.000 kg/ha, foarte slab”, povestește fermierul.

A reușit să irige o suprafață de 346 ha, pe vechea structură de hidranți. Vrea să extindă suprafața irigată prin accesarea proiectelor europene, intenționează, de asemenea, să investească în echipamente pentru irigat. „Momentan, așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc”, precizează Dan Herțeg, adăugând că de ani de zile fermierii cer ca subvenția pe societăți comerciale să nu mai fie înregistrată ca venit și impozitată ca atare, problemă care a rămas și azi nerezolvată. „Subvenția este un ajutor pentru prețurile foarte mici de la noi. Vedem că la noi se vinde 1 kg de grâu cu 55-60 de bani. În Europa 1 kg de grâu se vinde undeva la 90 de bani. Deci este o diferență de 40%. Primim o subvenție mai mică decât europenii cu 30-40%. Lucrez și pe raza a două orașe. Impozitele sunt undeva la 20 de euro. În toată Europa civilizată, impozitul pe un hectar de teren este de doi euro. Mi se pare și acest lucru o problemă de rezolvat. Motorina este subvenționată la 72 de litri. Sunt ani în care nu putem să ne încadrăm în 70 de litri, pentru că folosind o scarificare de 20-24 de litri, la o trecere cu disc, la un semănat, la fertilizat, recoltat, la transporturi tehnologice și la tot ce ai folosești peste 100 de litri. Cred că ar fi timpul ca după atâția ani aceste lucruri să se îndrepte.”

„Așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc.”

Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare

Vizita noastră în ferma lui Dan Herțeg a trecut și prin parcul de utilaje agricole, fermierul amintindu-și că în anul 2004 a cumpărat de la târgul Agromalim Arad două tractoare din grupul CNH și două pluguri. „După care, într-un an ne-am dezvoltat. În momentul de față, avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori, suntem suficienți, poate chiar prea mulți. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

În 2017, fermierul arădean a cumpărat un tractor articulat pe șenile, de la Titan Machinery. „Am un partener de suferință, un agricultor din județul Constanța, care din două vorbe m-a convins. Și-a cumpărat unul în 2016 și altul în 2017. Și îmi spunea că este de necrezut ce poate face acest utilaj și de aceea am luat decizia de a lua și al doilea tractor. Este vorba despre cel mai mare tractor articulat, pe șenile, Case IH Quadtrac 620. Adevărat că am luat decizia să achiziționez acest tractor pentru că știam că sunt cele mai bune din piață în ceea ce privește tractoarele pe șenile, Case IH având peste 25 de ani de experiență în tractoare șenilate.”

Nu doar experiența producătorului l-a convins pe Dan Herțeg să investească în tractoarele pe șenile, ci și faptul că aceste utilaje nu compactează solul, au o tracțiune mai bună, puterea motorului se aduce mai bine la nivelul solului. „Tractoarele pe roți, vara, în anii mai secetoși chiar aveau o problemă. Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare. Printr-o singură trecere poți face două-trei lucrări, consumul de motorină este foarte rezonabil, iar costul de producție pe hectar scade mult. Sunt lucruri importante în avantajul fermierului.”

„Dacă s-ar asocia, fermierii mici cred că ar avea o soartă mai bună, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei.”

Dezvoltare prin asociere

Dialogul cu Dan Herțeg s-a încheiat cu viitorul, pentru că, având în vedere problemele actuale ale agriculturii românești, pe toți ne preocupă ce va fi, cum vor merge mai departe fermierii, ce e de făcut la ora actuală. „Fermierii mari probabil că s-au pregătit și se pregătesc, își vor diviza societatea mare în societăți mai mici. Probabil că vom face între noi grupuri de producători sau cooperative, cei mari. Cei mici, la fel, trebuie să înființeze cooperative, ca să se poată dezvolta. Sunt foarte mici, iar la nivel de inputuri nu au putere de negociere, la vânzare de produse și acolo pierd foarte mult. Dacă s-ar asocia, cred că ar avea o soartă mai bună, ar face niște silozuri, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei. Noi, ăștia mari, nici bani europeni pe proiecte nu prea putem accesa. Sperăm ca la următorul exercițiu financiar 2021-2027 să avem și noi acces la banii europeni. Până acum nu am avut, fiind societăți mai mari, eram depunctați. Cei mai mici aveau puncte bonus, dar nu aveau săracii finanțare de la bănci, pentru că nu-i finanța nimeni că nu aveau cu ce gira, și așa s-a pierdut și din bruma de bani europeni.”

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Proiectul SMART FARM al companiei Titan Machinery România a intrat în etapa a III-a, respectiv însămânțarea grâului cu rată variabilă. Campania de semănat s-a desfășurat pe întreaga suprafață de 180 ha, însă variabil pe 103 ha din aceasta, diferența fiind semănată convențional pentru comparație.

Semănatul grâului a avut loc în localitatea Furculești din județul Teleorman, în perioada 19-21 octombrie 2020, și a avut la bază cele mai avansate sisteme și echipamente pentru agricultura de precizie.

Lucrările premergătoare operațiunii de semănat variabil au fost următoarele:

1.     Pregătirea patului germinativ – scarificare la adâncime de 20 cm cu Väderstad TopDown cu o lățime de lucru de 3 metri și discuit la adâncime de 10 cm cu Vogel&Noot Terra Disc 500;

2.     Cartarea Agrochimică împreună cu partenerul Cartagris, obținerea rezultatelor și a Planului de Fertilizare (n.r. vezi Revista Fermierului din luna noiembrie 2020, în care am publicat despre prima etapă a proiectului SMART FARM);

3.     Scanarea prin inducție electromagnetică a solului cu Senzor SoilXplorer, prelucrarea datelor și obținerea hărților VRA și VSR (n.r. vezi Revista Fermierului din luna noiembrie 2020, în care am publicat despre prima etapă a proiectului SMART FARM sau aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/tehnica-agricola/item/4747-ferma-inteligenta-un-proiect-indraznet-cum-nu-s-a-mai-vazut-la-noi.html);

4.     Aplicarea de îngrășământ (compozit Fosfor și Azot) cu Rată Variabilă cu fertilizatorul Sulky X40 (n.r. vezi etapa a II-a a proiectului SMART FARM, despre care am publicat în Revista Fermierului din luna decembrie 2020 sau aici https://revistafermierului.ro/din-revista/tehnica-agricola/item/4799-fertilizarea-solului-cu-rata-variabila-smart-farm-etapa-ii.html).

Toate aceste etape au un rol esențial în cadrul SMART FARM, în virtutea atingerii obiectivelor propuse: producție maximă și costuri reduse!

Cea mai înaltă tehnologie de semănat precis în regim de mare viteză

Etapa a III-a a acestui proiect a pus din nou în prim-plan expertiza Titan Machinery România de Semănare cu Rată Variabilă, cu echipamentele inteligente de care dispune: semănătoarea ce beneficiază de cea mai înaltă tehnologie de semănat precis în regim de mare viteză, Väderstad Rapid A 600 (n.r. cu o lățime de lucru de șase metri), capabilă să aplice norme de semănat în b.g./m² (n.r. boabe germinabile / metru pătrat), respectiv tractorul Case IH Optum 270 CVX, echipat cu sistemul integrat de autoghidare ACCUGUIDE cu semnal de mare precizie RTK+, Terminal ISOBUX XCN 1050 CASE IH RTK +, pentru aplicarea Hărții de Variație.

Alături de Titan Machinery România ca și în anii precedenți, partenerii de la Limagrain au fost parte integrantă a acestei etape de semănare a soiului de grâu Avenue. Aceștia au livrat hărțile de semănat cu rată variabilă generate în platforma software Agrility-Easy VR. Ratele de variație s-au fixat în urma unor rapoarte detaliate cu privire la: evoluția culturilor premergătoare din ultimii cinci ani, suma temperaturilor şi precipitaţiilor înregistrate în aceeaşi perioadă pe aceste suprafeţe și caracteristicile solului, ținând cont totodată de particularitățile soiului Avenue.

Aceste hărți au fost prelucrate de către specialiștii Titan Machinery în programul AFS Software după care au fost introduse în Terminalul ISOBUS XCN 1050 Case IH. Folosind tehnologia unică SeedEye de la Väderstad a semănătorii Rapid, ratele fixe au fost setate în valori de „număr de seminţe pe metru pătrat”. Pe parcursul operațiunii de semănat, senzorii au măsurat precis numărul de seminţe ce trec prin fiecare tub de semănat. Prin combinarea acestor informaţii cu viteza de deplasare dată de sistemul de GPS RTK +, rata a fost ajustată automat pentru a menţine rata fixată în hartă.

Semănatul s-a făcut la o adâncime de 4 cm, cu viteză de înaintare de 14 km/h. Tractorul a transmis prin Terminalul ISOBUS către semănătoare normele de semănat prescrise în hartă. Prima parcelă a fost semănată cu densități cuprinse între 355 b.g./ m² până la 580 b.g./ m², iar martorul – semănat convențional Limagrain pentru comparație – 12 ha cu rată fixă de 390 b.g./ m². Cea de a doua parcelă a fost semănată cu densități cuprinse între 337 b.g./ m², până la 440 b.g./ m² și parcela convențională semănată de fermier – 53 ha, fără a cunoaște datele ratelor prescrise de Software Agrility, cu doza de 200 kg/ha.

Proiectul SMART FARM Titan Machinery reprezintă o premieră pe continentul european pentru RATA VARIABILĂ de semănat pentru cultura de grâu. Împreună cu colaboratorii Titan, vom implementa tehnologii pentru agricultura de precizie pe tot parcursul ciclului de producție. Ne vom folosi de cele mai inteligente sisteme existente în lumea agriculturii avansate: roboți, senzori, drone, imagistică satelitară, utilaje autonome. Ca atare, fii pe fază să vezi cum se face o agricultură titanică, inteligentă, cu costuri minime și rezultate maxime, cu cele mai inovative soluții de pe piață și de la cap la coadă. 

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2020. Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Așa cum bine am putut observa în prima etapă a acestui proiect demarat de compania Titan Machinery România – Ferma Inteligentă - SMART FARM, lucrarea a început cu o analiză completă a solului, prin scanarea și determinarea elementelor agrochimice ale acestuia. (despre SMART FARM, etapa I, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/tehnica-agricola/item/4747-ferma-inteligenta-un-proiect-indraznet-cum-nu-s-a-mai-vazut-la-noi.html)Astfel s-au obținut date despre gradul de compactare, umiditate, textură, PH, conținutul de humus, microelemente, potasiu, fosfor și azot. Ca atare, au rezultat două hărți, una în urma scanării cu SoilXplorer și cealaltă rezultată în urma analizei agrochimice. Prin interpolarea acestor date obținute în softuri complexe, au rezultat dozele de îngrășământ ce trebuie aplicate în următoarea etapă.

A doua etapă a acestui proiect a constat în aplicarea cu rată variabilă a îngrășămintelor. Pentru a efectua acest lucru am avut nevoie de o hartă finală completă cu cantitatea și conținutul de îngrășământ optimizate pentru fiecare zonă. În urma procesului de cartare agrochimică, s-au obținut informații despre conținutul chimic al întregii suprafețe lucrate. În funcție de acest rezultat, specialiștii Titan Machinery au stabilit un obiectiv de producție de opt tone de grâu la hectar pe această suprafață agricolă exploatată.

Pentru a obține acest rezultat final de producție, partenerii de la Cartagris au recomandat un dozaj specific de îngrășământ pe bază de fosfor. Pe de altă parte, în urma analizelor s-a determinat câte o cantitate specifică de îngrășământ pentru fiecare zonă, care a variat de la o zonă la alta, în intervalul 170 – 240 kg.

În urma suprapunerii hărților, s-a determinat o hartă cu atribuții (harta variabilă de aplicare) pe care specialiștii Titan Machinery au prelucrat-o în programul AFS Software. Apoi, s-a trecut la aplicarea acestei rate variabile cu mașina de fertilizat Sulky X40 + Econov cu 12 secțiuni, cu o lățime de lucru de până la 44 de metri.

Împrăștierea îngrășămintelor nu se suprapune niciodată

În materie de tehnică de împrăștiere a îngrășămintelor, tehnologia Sulky Econov cu 12 secțiuni este unică pe piața agronomică mondială. Controlul formei reale a suprafeței pe care o convertește în curbe, fie că vorbim de întoarceri la capete de rând, fie de diferite unghiuri ale colțurilor, este foarte dorit de fermieri și se află în prim-planul agriculturii de precizie. Această tehnologie face posibil un control mai bun al aplicării îngrășământului în zonele de tranziție, zonele în care se recomandă modificările ratei de aplicare. De asemenea, acest sistem permite o economie de până la 15% din îngrășăminte. Altfel spus, sistemul funcționează astfel încât împrăștierea îngrășămintelor să nu se suprapună niciodată.

Spre exemplu, dacă rândul de aplicare are o lățime de 24 de metri, iar la capătul acestuia rândul se îngustează, raza de împrăștiere a fertilizatorului se va reduce automat până la zero (la capătul rândului), astfel încât nu se va pierde niciun gram de îngrășământ. Cele două discuri ale distribuitorului de îngrășăminte X40 se rotesc în direcții diferite și aruncă materialul în față sub formă de semicerc. Sistemul de control al secțiunii de lucru poate dezactiva funcția de împrăștiere în trei pași pentru fiecare parte a utilajului, fie dinspre exterior spre interior, fie din mijloc spre exterior. De îndată ce distribuitorul de îngrășăminte X40 ajunge la un capăt de rând, servomotoarele electrice modifică ambele puncte de cădere ale materialului pe disc (discuri) și închid progresiv vanele de dozaj.

Prin această etapă, s-a oferit fiecărui metru pătrat din solul acestei suprafețe exact ceea ce este nevoie, pentru înființarea ulterioară a unei culturi vegetale cu potențial maxim din start, fără pierderi sau costuri inutile.

Proiectul Smart Farm Titan Machinery reprezintă o premieră pe continentul european pentru RATA VARIABILĂ de semănat pentru cultura de grâu. Împreună cu colaboratorii Titan, vom implementa tehnologii pentru agricultura de precizie pe tot parcursul ciclului de producție. Ne vom folosi de cele mai inteligente sisteme existente în lumea agriculturii avansate: roboți, senzori, drone, imagistica satelitară, utilaje autonome. Ca atare, fii pe fază să vezi cum se face o agricultură titanică, inteligentă, cu costuri minime și rezultate maxime, cu cele mai inovative soluții de pe piață, și de la cap la coadă.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

„Am preluat o fermă de 300 de hectare care era în faliment și încet-încet, cu seriozitate și datorită faptului că am mărit arenda și pentru că am avut o colaborare bazată pe principiul câștig-câștig cu proprietarii terenurilor, am ajuns în 2012 la aproximativ 5.000 de hectare, suprafață care s-a menținut până astăzi.”

În caracterul generic al fiecărui român neaoș se regăsește negreșit dragostea pentru familie, pentru casa părintească și pentru pământ. Probabil că aceasta este dovada faptului că poporul român a fost printre primele așezate geografic pe bătrânul continent. Acest caracter îl regăsim cu precădere și la inginerul Dumitru Voicu (n.r. nea` Telu, așa cum îi spun apropiații), care s-a întors în comuna natală - Fântânele, pentru a dezvolta, aproape din nimic, o mașinărie agricolă titanică de aproape 5.000 de hectare. Întreaga suprafață agricolă este segmentată în două părți: în nordul județului Constanța, în Fântânele, și în sudul acestuia, în localitatea 23 August. În vârstă de 65 de ani, proprietar al unui domeniu intravilan care impresionează prin spațiile verzi bine definite și prin bunul-gust în general, inginerul în mecanică Dumitru Voicu a acceptat și a avut plăcerea să desfacă desaga cu amintiri în fața noastră.

Reporter: Vă trageți chiar din această localitate a județului Constanța, Fântânele. Cum vă simțiți știind că totul a pornit de la sămânța care s-a sădit aici?

Dumitru Voicu: Nu am fost tot timpul aici. Am studiat mecanica auto la Pitești și am dorit să revin aproape de casă. În anii ’80 m-am angajat la IAS-ul de aici (n.r. Întreprinderea Agricolă de Stat), din comuna Cogealac, la sectorul mecanizare. Astfel, m-am reprofilat de la mecanică auto la mecanică agricolă. Am fost șef de atelier timp de zece ani, din 1980 până în 1990, timp în care m-am îndrăgostit de aceste fiare, chiar dacă erau așa cum erau, te simțeai viu lângă ele. Erau în jur de 25-30 de combine și foarte multe tractoare, și am devenit pasionat de ele.

Reporter: Apoi a venit Revoluția. Cum au evoluat lucrurile?

Dumitru Voicu: Imediat după Revoluție, a fost nevoie de un ofițer auto, am echivalat și am fost vreo șase ani la jandarmerie, lucru care mi-a dezvoltat o disciplină și o rigurozitate în tot ceea ce făceam. În afară de cunoștințele câștigate până atunci, acei șase ani m-au întărit foarte mult, pentru că am realizat că disciplina poate rezolva foarte multe lucruri dificile.

Reporter: Și totuși dragostea pentru agricultură a cântărit mai greu.

Dumitru Voicu: Da, în 1996 am revenit, pentru că nu mai doream să continui viața de militar, m-am întors și m-am apucat de agricultură. Am început să lucrez terenul familiei de 30 de hectare. Am preluat o fermă de 300 de hectare care era în faliment și încet-încet, cu seriozitate și datorită faptului că am mărit arenda și pentru că am avut o colaborare bazată pe principiul câștig-câștig cu proprietarii terenurilor, am ajuns în 2012 la aproximativ 5.000 de hectare, suprafață care s-a menținut până astăzi. În tot acest timp, am achiziționat și din terenul pe care îl luasem în arendă, la început pentru că proprietarii terenurilor aveau nevoie de bani. Apoi, am realizat că dacă nu achiziționăm mai mult teren, practic nu aveam obiectul muncii. Acum pot să spun că din aproximativ 5.000 de hectare avem 2.500 în proprietare și restul în arendă, fapt care ne oferă sustenabilitate.

„Am lucrat mult cu soiuri românești, am fost mulțumit, dar potențialul la grâu nu e mai mare de șapte tone la hectar.”

Reporter: Care este structura culturilor pe această suprafață?

Dumitru Voicu: Pentru faptul că suntem în Dobrogea, avem 70% din culturi de toamnă, respectiv rapiță și cereale (orz și grâu). Restul de 30% avem floarea-soarelui și porumb. Rapița, floarea-soarelui și porumbul trebuie să creeze cam jumătate, să putem face asolament. Foarte rar facem și anul doi de grâu.

Reporter: Cu ce fel de sămânță lucrați?

Dumitru Voicu: Am lucrat mult cu soiuri românești, am fost mulțumit, dar potențialul la grâu nu e mai mare de șapte tone la hectar. Apoi am început să lucrăm cu soiuri din import cu putere mare de înfrățire și cu talie joasă, la care am avut rezultate foarte bune. De exemplu, anul trecut, la grâul răsărit în ianuarie-februarie, am avut o producție de 6,2 tone la hectar, ceea ce e bine aici în Dobrogea. A fost o înfrățire extraordinară în primăvară. Noi, în general, semănăm în uscătură, cum se spune. Arăm și pregătim cu utilaje mari imediat în spatele combinei, astfel avem deja pregătit terenul în toamnă pentru semănat, fie că e ploaie, fie că nu. La terminarea campaniei de recoltare, aproximativ 70% din suprafață o avem pregătită. Ne ajută foarte mult cultivatoarele Ecolo-Tiger și tractoarele mari Quadtrac de la Case IH, pentru a realiza acest lucru.

Reporter: Cu forța de muncă vă declarați mulțumit?

Dumitru Voicu: Am lucrat încă de la 26 de ani cu mecanici agricoli. La fermă am început în 1996 cu zece oameni. Cu excepția a doi dintre ei care au ieșit la pensie, ceilalți se regăsesc în fermă. Nimeni nu a plecat. Chiar dacă au mai greșit, le-am acordat de fiecare dată șanse, îi plătesc foarte bine și i-am apropiat. Merg pe principiul neamțului: decât un soldat mort mai bine trei tancuri stricate. Toți sunt plătiți foarte bine și au masa asigurată la mine în fermă. Politica a fost de fidelizare, bazată pe respect și pe integrarea în această familie. Anual, avem două-trei ieșiri cu toții, cu familiile noastre, și facem zootehnie numai pentru angajați și familie. Au venit și tineri pe care i-am integrat și i-am trimis la școlarizare.

„Un fermier care se respectă trebuie să aibă trei producții: una în hambar, una în câmp și una în bancă.”

„40% din decizia de cumpărare este determinată de colaborarea cu reprezentanții firmei”

Reporter: Ați început în mod evident cu tractoarele românești. Cu ce fel de utilaje ați continuat?

Dumitru Voicu: Situația a fost în felul următor. Au fost trei etape. În prima etapă, am avut 12 tractoare românești, pentru că din acestea avea toată lumea. Au fost și ceva subvenții atunci și se puteau obține maximum 4 – 4,5 tone de grâu la hectar, pentru că așa erau tehnologiile atunci. A urmat etapa a doua, la începutul anilor 2000, în care am lucrat cu utilaje CNH, pentru că am beneficiat de finanțare.

Reporter: Când ați început să colaborați cu Titan Machinery și cum s-a desfășurat colaborarea?

Dumitru Voicu: Am început colaborarea mai întâi cu departamentul de service și urma să trec la perioada a treia, la utilaje grele pentru suprafețe mari. Mai exact, trebuia să trec de la 300 CP la 600 CP. Desigur, am avut nevoie de un timp pentru a căpăta o siguranță financiară, fiindcă un utilaj mare implică evident și partea de agregate pe măsură, costuri de exploatare și de întreținere. Ne-a ajutat Dumnezeu și am luat un utilaj mare și am realizat că mai am nevoie de încă unul, pentru a trage toate celelalte agregate pe care le achiziționasem.

Reporter: Despre ce utilaj este vorba?

Dumitru Voicu: Este vorba despre șenilatul Case IH Quadtrac 600, cu care am început. Apoi am făcut buyback și am luat două unități Quadtrac 620, cele mai puternice.

Reporter: De ce ați ales Case IH?

Dumitru Voicu: Pot să spun că a fost rezultatul colaborării pe care am avut-o cu echipa Titan Machinery. De asemenea, am văzut cultivatorul Case IH Ecolo-Tiger la demonstrații și mi-a plăcut foarte mult cum s-a comportat la lucru. Apoi, colaborarea a început spontan. Bineînțeles că am studiat puțin utilajele, am văzut performanțele pe care le au, dar m-am hotărât destul de repede. Colaborarea cu departamentul de service a fost foarte bună tot timpul. Suportul echipei Titan Machinery a fost fantastic. Nu s-a reținut nimeni să vină în ajutor, toată lumea a fost lângă mine. Și de atunci a început să conteze foarte mult pentru mine relația cu echipa. Pentru mine, 40% din decizia de cumpărare este determinată de colaborarea cu echipa, abordarea și relația pe care le am cu reprezentanții firmei.

Reporter: Cu ce utilaje ați continuat după aceste două tractoare?

Dumitru Voicu: Mi-au plăcut foarte mult combinele Case IH și m-am decis să trec la cele cu flux axial. Am achiziționat cea mai mare combină Case IH Axial-Flow 9240, chiar în perioada când apăruse. A mers foarte bine, am echipat-o cu heder MacDon de 10,7 metri și am folosit-o la recoltarea mai multor culturi. Pentru a obține o calitate bună a recoltelor, nu este necesară numai performanța tehnică standard a combinei, ci și reglajele, și mâna operatorului, respectiv experiența sa. O combină se reglează de trei ori pe zi, iar dacă operatorul e bun, recolta rezultată e impecabilă. În schimb, calitatea combinei Axial-Flow devine foarte evidentă la recolta de floarea-soarelui și porumb, una este baterea și alta este transversala. Am fost încântat de ele.

Reporter: Cu ce utilaje ați continuat?

Dumitru Voicu: De curând, am achiziționat încă o combină Case IH Axial-Flow 9240 și cea mai mare combină din noua serie 250: Case IH Axial-Flow 9250. Am și un heder pentru porumb Olimac de 12 rânduri, două cultivatoare Case IH Ecolo-Tiger de 4 metri și de 6,7 metri, un disc Case IH True-Tandem de 13 metri, două pluguri de la Gregoire Besson, cele mai mari, cu 14 trupițe, un scarificator Maschio Diablo de șase metri etc.

Reporter: Aveți și alte tractoare în afară de cele două șenilate sau doriți să mai achiziționați?

Dumitru Voicu: Tocmai am achiziționat un tractor Case IH Puma 175 CVX de care sunt foarte încântat. Planul este să mai înlocuiesc din celelalte pe care le am, achiziționând încă două Case IH. La felul în care am împărțită ferma în această zonă, stăm foarte bine din punctul de vedere al distribuirii echipamentelor în fiecare parte a acesteia. Avem depozite proprii, putând valorifica producția la un preț bun.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery?

Dumitru Voicu: Pe unii îi cunoscusem din colaborări mai vechi, cum a fost cu Manfred (n.r. Manfred Spendier – director regional Titan Machinery România și Ucraina). Apoi, am găsit în Lucian (n.r. Lucian Gheba – director comercial Titan Machinery România) un om deosebit, cald, neagresiv. Apoi, îl aveți pe Daniel Iftime (Team Leader Service Titan Machinery Constanța), un om pe care nu ai cum să te superi niciodată. Eu, fiind mecanic, știu că fiarele se mai și strică. Important este că echipa a fost foarte promptă, iar între timp am devenit prieteni. I-am respectat, au avut și suportul meu. Un alt lucru care mi-a plăcut mult este faptul că răspund mereu la solicitări, inclusiv în afara programului, la orice oră. Cei noi, mai tineri, sunt de asemenea foarte muncitori și instruiți.

Reporter: Aveți numeroase utilaje de la noi, cu proeminență Case IH. Aveți și utilaje marca Väderstad?

Dumitru Voicu: Da, avem două semănători de păioase, Rapid RDA 800 Jumbo și Rapid 600 S, ambele de șase metri, și o semănătoare de prășitoare – Tempo F de opt rânduri și sunt foarte mulțumit de ele. De asemenea, avem două discuri Väderstad Carrier, unul de nouă metri și unul de patru metri, și un tăvălug Väderstad Rexius de opt metri. Sunt niște utilaje fantastice și urmăresc să mai achiziționez. Cel mai important este să poți să treci campania, să intri în timpii optimi. Lucrurile s-au schimbat foarte mult față de acum 30 de ani, când aveai timp de la 1 octombrie până pe 20 octombrie. Acum agricultura se face pe 5-6 zile, dacă te miști bine.

Atenție la creditări

Reporter: Ce planuri aveți acum?

Dumitru Voicu: În primul rând, îmi doresc să mențin integritatea fermei. Și pentru acest lucru am oferit o arendă destul de bună, plus că îmi doresc să nu vând nimic din ceea ce am în proprietate. Un fermier care se respectă trebuie să aibă trei producții: una în hambar, una în câmp și una în bancă.

Reporter: Subvențiile de la stat vă satisfac?

Dumitru Voicu: Aș fi ipocrit să spun că nu au fost bune ori că nu sunt bine-venite, chiar dacă nu suntem încă la nivelul celor de afară. Dar e un început și e un ajutor foarte bun. Numai că prin această politică a subvențiilor unii au încercat să profite, sau să-i căpușeze pe alții de bani, prin faptul că fermierii beneficiază de acest ajutor de la stat.

Reporter: Ce sfaturi aveți pentru ceilalți fermieri?

Dumitru Voicu: Sfatul meu este să fie foarte atenți la creditări. Dacă reușesc să aibă 60% finanțare proprie și 40% din creditare, în anii buni e bine. Un alt lucru important este forța de muncă de care trebuie să aibă grijă. Să-i considere pe angajați drept propriii parteneri de afaceri. Banii pe care îi dau eu pentru forța de muncă nu știu dacă sunt neapărat meritați, dar am considerat că echipa trebuie să fie motivată și devotată.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Anul trecut, a intrat în vigoare noua legislație europeană ce vizează motoarele pentru mașinile non-rutiere, respectiv utilaje agricole și pentru construcții. Se numește Stage V și impune limite nu doar la nivelul masei de particule fine din gazele evacuate, ci și în ceea ce privește numărul de particule per unitatea de energie produsă.

Noua legislație se aplică pentru utilajele mobile, industriale, acționate cu motoare cu aprindere prin compresie (diesel) sau cu aprindere prin scânteie. Legislația din ce în ce mai strictă privind emisiile de gaze de evacuare este o încercare de a limita substanțele nocive din gazele evacuate de motoarele alimentate cu combustibili fosili. Aceste substanțe includ oxizi de azot, monoxid de carbon, hidrocarburi și particule fine. „În ceea ce privește tehnologia producătorului american Case IH și a concernului CNH Industrial care deține această marcă, alinierea la aceste standarde de emisie a început cu lansarea unui nou tractor Case IH. Ca atare, producătorul american a construit primul tractor european cu motor de Stage V, Case IH Optum. A urmat modelul noului Magnum AFS Connect, așa cum se cunoaște de la lansarea sa de anul trecut. Construcția modelului Magnum AFS Connect are la baza sa motorul de Stage V, produs de FPT Industrial, cel mai mare producător de motoare din lume, care face parte, de asemenea, din grupul CNH Industrial. Din această primăvară, și-au făcut apariția și alte modele Case IH care beneficiază de motoare Stage V, precum Puma short wheelbase (n.r., ampatament scurt), urmând ca, din toamnă, să avem ocazia să vedem modelul Maxxum Stage V”, a precizat Bogdan Constantin, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România.

Conform planului inițial, elaborat înainte de pandemia generată de COVID-19, începând cu 2019, odată cu lansarea modelului Vestrum, și până la sfârșitul anului 2021, absolut toate modelele Case IH vor trece la Stage V. Tractoarele mari, articulate, Steiger și Quadtrac vor începe să vină cu motoare de Stage V spre sfârșitul anului, pe măsură ce sunt comandate.

Din punct de vedere tehnic și practic, Stage V nu va influența în niciun fel buna funcționare a motorului, respectiv a utilajului. „Pe de altă parte, operatorul nu miroase că motorul său nu este, de exemplu, de Stage V și e de Stage IV. Ceea ce se tratează în plus la Stage V față de Stage IV este reducerea cu 40% a masei de particule de funingine pe care o aruncă motorul în atmosferă. Ca atare, în fumul de eșapament apar mult mai puține microparticule diesel”, explică Bogdan Constantin.

Puteți citi articolul pe larg în Revista Fermierului ediția print – august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html