Potrivit calculelor efectuate de specialiștii Farm Europe, printre propunerile Comisiei Europene (CE) privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, prezentate oficial miercuri, 2 mai 2018, se ascunde și posibila „gaură” de 27,4 miliarde de euro din viitorul buget al Politicii Agricole Comune (PAC), sumă care, în prezent, este parte integrantă a sprijinului acordat agricultorilor din blocul UE28.

În ciuda informațiilor deținute de reprezentanții marilor fermieri din România, potrivit cărora plafonarea plăților „ar fi exclusă” (limitarea plăților directe către toți fermierii europeni la suma de 60.000 euro/beneficiar/an), iar diminuarea bugetului PAC ar fi de doar 4,5 la sută, specialiștii de la Bruxelles ai Farm Europe afirmă că cifra reală ar fi alta (7,2 la sută în următorii șapte ani), iar birocrații europeni mărturisesc franc că diminuarea este de „aproximativ 5%” pentru agricultură, și același procent pentru politica de coeziune.

Practic, dacă ar fi acceptată de statele membre UE și de Parlamentul European (PE), afirmă cei de la Farm Europe, proaspăta propunere a Comisiei ar duce la o reducere a bugetului PAC cu 7,2% în următorii șapte ani și ar constitui o scădere de 11,2% în 2027. Mai exact, impactul asupra plăților directe ca urmare a reducerii bugetului ar fi considerabil, susțin analiștii Farm Europe, cu un deficit pentru agricultori de 10% în decursul perioadei de execuție și de aproximativ 15% în ultimul an de implementare – 2027.

Viitorul buget pentru agricultură nu și-ar asuma astfel doar proiectul de act normativ european care consfințește impactul Brexit asupra PAC, unul de 18,9 miliarde de euro ci ar deveni și contribuabil cu 8,5 miliarde de euro la implementarea de către Uniunea Europeană (UE) a altor politici.

„În cele din urmă, PAC ar reprezenta doar 30,4% din bugetul european”, mărturisesc specialiștii Farm Europe.

Nu în ultimul rând, conform simulărilor organizate de Farm Europe, luând în calcul ponderea plăților directe în veniturile finale ale fermei, propunerea bugetului CE ar avea un impact imediat, cu o scădere cu 8,15% a veniturilor agricultorilor europeni în 2027, fără modificarea parametrilor actualei PAC. Declinul ar atinge 26,4% în Danemarca și 13% în Republica Cehă - țări în care ponderea plăților directe este cea mai mare. În Germania și Franța, veniturile agricole ar scădea cu aproximativ 6,5% în politica agricolă constantă și cu aproximativ 3,5% în Italia și Spania.

CE: „Răspuns onest la realitatea actuală”

Potrivit artizanilor din spatele propunerii, acest buget ar fi un „răspuns onest la realitatea actuală”, în care se așteaptă ca Europa să joace un rol mai important în asigurarea securității și a stabilității într-o lume instabilă, într-un moment în care Brexit va lăsa un gol considerabil în vistieria comună a Uniunii.

„Propunerea Comisiei răspunde acestei duble provocări prin reduceri de cheltuieli și prin noi resurse în egală măsură”, se menționează în comunicatul de presă al CE de miercuri, 2 mai 2018.

Concret, Comisia propune un buget pe termen lung de 1.135 de miliarde de euro în credite de angajament (exprimate în prețurile din 2018) pentru perioada 2021-2027, echivalentul a 1,11% din venitul național brut al UE27 (VNB). Acest nivel al angajamentelor se traduce în 1.105 miliarde de euro (sau 1,08 % din VNB) în credite de plată (în prețurile din 2018).

În ceea ce privește agricultura europeană, CE afirmă că a examinat în mod critic domeniile în care se pot face economii și în care se poate îmbunătăți eficiența. Astfel, Comisia propune o reducere moderată a finanțării pentru PAC și politica de coeziune de aproximativ 5% în cazul fiecăreia dintre ele, „pentru a reflecta noua realitate a unei Uniuni cu 27 de state membre”.

„Aceste politici vor fi modernizate pentru a se asigura că ele pot produce în continuare rezultate, consumând mai puține resurse, și că pot inclusiv sprijini noi priorități”, spun birocrații de la Bruxelles.

Unul dintre aceștia, Günther H. Oettinger, comisarul responsabil pentru buget și resurse umane, a declarat: „(...) Continuăm să finanțăm politicile tradiționale, dar modernizate, cum ar fi politica agricolă comună și politica de coeziune, deoarece beneficiem cu toții de pe urma standardelor ridicate ale produselor noastre agricole și a regiunilor care recuperează decalajele economice”.

Laurențiu Baciu, președinte LAPAR: „Bugetul este mai mic cu 4,5 la sută față de cel vechi”

Într-o intervenție telefonică pentru Revista Fermierului, președintele LAPAR, Laurețiu Baciu, a precizat că bugetul PAC ar urma să fie mai mic cu 4,5 la sută față de cel vechi, iar plafonarea ar fi „exclusă”.

El consideră că informațiile vehiculate în România, potrivit cărora este dată ca sigură o limitare a plăților directe către toți fermierii la suma de 60.000 euro/beneficiar/an sunt „false” pentru că, afirmă el, lucrurile stau cu totul altfel la nivelul CE sau la nivelul Bruxelles-ului.

„Nu este o decizie definitivă a Comisiei, ci doar o propunere, una care va fi dezbătută. Nu putea nimeni să avanseze vreo cifră, atâta timp cât nu se știa încă acel cuantum al bugetului pe agricultură și care a fost anunțat astăzi; nu era nimic definitivat. Știm prea bine că în ceea ce înseamnă bugetul pe agricultură sunt discuții foarte aprinse, care nu s-au terminat, privind plafonul. De asemenea, știm prea bine că Marea Britanie va ieși din UE și, atunci, bugetul va fi afectat, nu cu prea mult, așa cum se avansează niște cifre total aiurea. Dacă nu se mai îmbunătățește, diminuarea va fi de 6-9 la sută. Știm, de altfel, din discuțiile purtate cu cei doi actori principali ai Uniunii – Franța și Germania – amândouă își doresc găsirea de soluții pentru suplimentarea bugetului pe agricultură, nicidecum diminuarea lui. (...) Ne surprinde faptul că sunt țări cu ferme foarte mici care nu susțin plafonarea, cum ar fi Danemarca și Finlanda cum, de altfel, Germania este cea mai interesată să nu existe acea plafonare. Până la decizia finală încă se mai joacă. România nu va fi afectată, pentru că nu beneficiem decât de subvențiile acelea mici”, a afirmat fermierul băcăuan.

Tot el nutrește speranța că România va avea „o poziție oarecare” în negocieri, ținând cont de faptul că la anul vom deține și președinția Consiliului UE.

„Zic eu că acesta este un atu. Depinde cum știm să-l gestionăm. Foarte important cum îl vor gestiona ai noștri. Îmi pare rău că apar pe piață zvonuri, ca să nu spun știri pe surse”, a conchis Baciu.

Condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept

În informarea transmisă publicului miercuri, 2 mai 2018, Comisia Europeană prezintă și o altă viziune a sa cu privire la CFM, și anume „o inovație majoră în cadrul bugetului propus”, mai exact consolidarea legăturii dintre finanțarea UE și statul de drept. Politicienii de la Bruxelles spun că respectarea statului de drept reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea UE.

„Comisia propune, prin urmare, un nou mecanism care să protejeze bugetul UE de riscurile financiare legate de deficiențele generalizate care afectează statul de drept în statele membre. Cu ajutorul noilor instrumente propuse, Uniunea va putea să suspende, să reducă sau să restricționeze accesul la finanțarea din partea UE în mod proporțional cu natura, gravitatea și amploarea deficiențelor care afectează statul de drept. O astfel de decizie ar urma să fie propusă de Comisie și adoptată de Consiliu prin vot cu majoritate calificată inversă”, se menționează în documentul de presă.

Astfel, crede europarlamentarul român S&D, Emilian Pavel, această condiționare poate fi folosită discreționar dacă nu este bine reglementată și în cele mai multe cazuri, dacă nu chiar în toate, va fi probabil atacată în instanță de către statele afectate.

El consideră că acest element va atrage cel mai mult atenția în România (o țară care are procent de aproape 100 la sută absorbție plăți directe în agricultură) și așteaptă să „vadă matematica din spatele acestor posibile decizii și definiția pe care o vom adopta împreună”.

În plus, politicianul atrage atenția că ar putea exista derapaje, iar birocrații europeni ar putea face uz de această unealtă pentru a-și impune propriile viziuni în țările membre UE și spune că excluderea Parlamentului European din acest proces, înainte de orice, este inacceptabilă, în condițiile în care PE votează bugetul UE,.

„Banii primiți de o țară sunt și banii pe care acea țară i-a vărsat la bugetul comun, pentru obiectivele comune. Eu cred că ne îndreptăm spre probleme inimaginabile care nu doar că nu vor ajuta, dar și vor eroda coeziunea Uniunii Europene”, afirmă Pavel. „Piața Unică este, așa cum îi spune numele, o piață. Dincolo de populismul din spatele acestei propuneri – care încă este vagă, eu nu vreau să văd cazuri în care mai multe state se aliază, din motive de stat de drept, împotriva altora, pentru câștiguri comerciale!”.

Consiliul UE, factor decizional

Decizia privind viitorul buget pe termen lung al UE va reveni Consiliului, care va hotărî în unanimitate, cu aprobarea Parlamentului European.

În ceea ce privește negocierea pe viitoarea propunere bugetară, la momentul acesta există două direcții de negociere ca urmare a Brexit-ului: diminuarea bugetului sau mărirea contribuției statelor membre. Franța, Italia și Germania au căzut de acord să se mărească procentual contribuția statelor membre, astfel încât să nu existe reduceri ale bugetului PAC, însă țările nordice, mai puțin interesate de acest sector, se opun deocamdată. Discuțiile se poartă în contextul în care Brexit a diminuat bugetul UE cu peste 12 miliarde euro, iar prioritățile CE sunt securitatea, migrația și apărarea.

În acest moment există două mari curente de opinii. Primul este acela în care CE gândește un scenariu în care statele membre să își mărească procentual contribuția la bugetul UE cu 0,1%, scenariu în care PAC și politica de coeziune vor suporta reduceri ale bugetului cu 5-6% (un procent oricum mult mai redus decât acel scenariu de tăiere cu 30% a fondurilor). Al doilea curent de opinie vine de la Parlamentul European, un scenariu în care contribuția statelor membre să se mărească cu 0,3-0,4%, dar să nu existe tăieri ale fondurilor destinate agriculturii. Desigur, negocierile între statele membre, Parlament și Comisie vor stabili cuantumul exact al acestor propuneri.

„România trebuie să își apere punctul de vedere care a rezultat în urma Consultărilor Naționale pe tema viitoarei Politici Agricole Comune în cadrul negocierilor dure care urmează, iar Gabriela Zoană, în calitate de vicepreședinte AGRI, comisie care va fi în prim-planul negocierilor bugetului viitoarei PAC, va juca un rol extrem de important”, se menționează într-un comunicat de presă al europarlamentarului S&D Gabriela Zoană, transmis presei în data de 2 mai 2018.

Regimul fiscal al impozitării subvenției, precum și cum anume este percepută impozitarea subsidiilor din agricultură ca ingrediente ale unui „mix global al veniturilor la nivelul fermei”, iată două subiecte de discuție comune care ar urma să fie puse pe masa ministrului de Finanțe, Eugen Orlando Teodorovici, de către secretarul de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț-Alexandru Potor, potrivit acestuia din urmă, în cadrul conferinței „Dezvoltarea zonelor rurale prin intermediul PAC”.

„Subiectul acesta este unul larg dezbătut. (...) Din păcate, Ministerul Agriculturii nu face politica fiscală în domeniu. Adevărul acesta este. În momentul în care în aceeași oală intră toate veniturile, că sunt din subvenții (...), pot exista asemenea situații în care să apară un asemenea fenomen al impozitării subvenției. Vă promit că și eu voi prelua acest aspect și că o să port o discuție la următoarea întâlnire cu domnul (n.r. - Orlando) Teodorovici vizavi de acest regim fiscal al impozitării subvenției și de cum este văzută ca un mix global al veniturilor la nivelul fermei (...). Sincer, la nivel european nu știu care este felul în care se implementează regimul fiscal în acest domeniul”, a precizat oficialul MADR în cadrul evenimentului.

Cu privire la acest aspect a vorbit și Mihail Dumitru, director general-adjunct DG AGRI, directorat din cadrul Comisiei Europene (CE), și el fost ministru al Agriculturii cu câteva mandate în urmă. El menționează că deși regulamentele europene în vigoare prevăd ca subvenția în agricultură să fie plătită integral fermierilor, normativele UE nu specifică a fi ilegală afectarea subsidiilor de datoriile către stat.

„O să vă dau eu un răspuns din punctul de vedere al legalității. (...) Din punct de vedere legal, statul român vă poate executa dacă aveți datorii la buget (...) pe baza subvenției din Politica Agricolă Comună (PAC) (...). Nu există nicio prevedere în regulamentul european care să interzică statelor membre (n.r. - impozitarea subvenției), deși se prevede (...) că subvenția se plătește integral fermierului. Potrivit legislației fiscale naționale, această subvenție poate fi afectată de datoriile față de stat”, a precizat în plus Dumitru.

În urmă cu aproape doi ani, inclusiv președintelui României, Klaus Werner Iohannis, nu i se părea corect ca subvenția europeană să fie impozitată, iar ministrul Agriculturii pe atunci (n.r. - Achim Irimescu) părea a-l susține și arăta cu degetul către foștii săi colegi din Ministerul Finanțelor, precizând că legislația europeană spune foarte clar că subsidiile nu trebuie taxate în forma actuală, reglementată de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

„Nu mi se pare corect ca subvenția să fie impozitată. Din moment ce se acordă o subvenţie, este un ajutor al statului; chiar dacă sunt bani europeni, este un ajutor al statului sau al comunități de state pentru oamenii de afaceri. Care este logica să impozitezi? Adică, iei dintr-un buzunar şi pui într-altul şi spui că ai făcut o treabă. Nu ai făcut nimic! Se creează o complicaţie birocratică pentru cel care primeşte finanţarea. A, pentru birocraţie este mai simplu aşa! Dar nu vrem să construim o ţară pentru birocraţie. Noi vrem să construim o ţară pentru oameni şi atunci cred că trebuie să analizăm cu cei responsabili la modul cel mai serios cum se poate renunţa la această chestiune care este absolut neuzuală şi în plan european. Nu ştiu dacă mai există o țară europeană unde subvenția se impozitează”, preciza Iohannis în cadrul dezbaterii „Președintele României în dialog cu agricultorii”, eveniment din cadrul IndAgra 2016.

Modul în care se plătește impozitul pentru veniturile din subvenții acordate fermierilor este reglementat prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul Titlului IV – Capitolul I (art. 62), precum şi în Normele metodologice de aplicare a acesteia (Titlul IV – Capitolul I – secțiunea a 2-a – punct. 3) aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.

Impozitarea acestui tip de ajutor are impact doar asupra persoanelor juridice, întrucât fermierii care au ca formă de organizare PFA sau II nu sunt impozitați direct din subvenție, ci plătesc norma pe venit agricol.

Tot în susținerea celor afirmate de președintele Iohannis, conform articolului „Tratamentul contabil și fiscal al subvențiilor” publicat în numărul 12 (4-10 aprilie 2017) pe portalul Ceccar Business Magazine, dr. ec. Expert contabil Claudia Grigore precizează că: „Potrivit prevederilor art. 62 lit. a) din Codul fiscal, în categoria veniturilor neimpozabile se cuprind și formele de sprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat și din fonduri externe nerambursabile în conformitate cu legislația internă și cu reglementările europene, de exemplu: a) sprijinul acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal sub forma schemelor de plăți directe și a ajutoarelor naționale tranzitorii în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea 104/2015, cu modificările și completările ulterioare; b) ajutoarele de stat și formele de sprijin acordate fermierilor din sectorul zootehnic potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015, cu modificările și completările ulterioare; c) sprijinul nerambursabil acordat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C (2015) 3.508 din 26 mai 2015, cu modificările ulterioare, respectiv d) formele de sprijin nerambursabil acordate potrivit Programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2007) 6.664 din 14 decembrie 2007, și Programului Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2015) 8.416 din 25 noiembrie 2015”.

Nici oficialii guvernamentali și nici cei prezenți la dezbaterea organizată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) referitoare la Comunicarea Comisiei Europene (CE) privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii, din data de 11 ianuarie 2018, nu agreează ideea unei renaționalizări a Politicii Agricole Comune (PAC), iar Planurile Naționale Strategice (PNS) nu ar trebui să conducă la această direcție, atât în ceea ce privește PNDR, cât și partea de plăți directe.

Potrivit spuselor lui Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul MADR, cu ocazia unui amplu interviu transmis în direct pe pagina de Facebook @fermierului (disponibil și în prezent), ca urmare a faptului că fermierii s-au exprimat cu privire la PAC că devine din ce în ce mai mult descriptivă și penalizatoare, a fost înaintată o propunere potrivit căreia statele membre ale blocului comunitar ar urma să realizeze planuri strategice care vizează direct această politică.

„În principiu, concluzia ar fi următoarea: în baza unui obiectiv general la nivelul european al PAC, se dorește ca statele membre să-și constituie aceste planuri strategice care să fie mai adaptate nevoilor locale”, a afirmat Potor.

El a atras însă atenția că în cazul în care aceste Planuri Naționale Strategice (PNS) ar reprezenta un pretext pentru a naționaliza PAC, de a aduce decizia finală la nivelul statului membru și, prin naționalizare, să se înțeleagă acea contribuție masivă a fondurilor naționale în finanțarea obiectivelor PAC la nivelul fiecărei țări, atunci România nu este de acord cu generarea acestor planuri strategice la nivel național.

„Dacă reușim să păstrăm partea bună, cea care a fost exprimată, de flexibilizare, de adaptare la nevoile locale, acesta este un principiu sănătos și pe care putem să-l menținem. Nu ne dorim însă ca acesta să fie pretextul pentru o contribuție națională, mai ales că aceste PNS nu se referă numai la Pilonul II, ci și la Pilonul I, partea de plăți directe. Unii experți ar putea argumenta că, oricum, în momentul de față, Pilonul II face obiectul unui asemenea PNS – este vorba de PNDR (n.r. - Programul Național de Dezvoltare Rurală). Și asta, pentru că el a fost agreat plecând de la Regulamentul european și, ulterior, aprobat cu statul membru, dar asta s-a referit la Pilonul II, nu și la Pilonul I”, a continuat Alexandru Potor.

Convergență, dar nu pe bani naționali

Intrând în detaliu cu discuția, a fost atins și subiectul delicat al convergenței externe a plăților directe, prin compensarea cu bani de la bugetele naționale (pe fondul crizei generate de Brexit). Concluzia unanimă la care au ajuns participanții la eveniment a fost aceea că dacă se va ajunge și va fi acceptată această formă de reducere a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește sprijinul PAC, România nu va fi de acord ca această convergență să fie realizată prin bani naționali.

„România va susține convergența pe partea comparativă între plăți directe. Este un subiect care deja generează la nivel european contradicții. Țările din Europa Centrală și de Est deja și-au exprimat poziția față de favorizarea convergenței plăților directe. În 25 ianuarie 2018, voi participa la Budapesta la o reuniune a Grupului de la Vișegrad în format 4+4, adică vor fi prezente și România, Bulgaria, Croația și Slovenia, alături de Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria, în care se va discuta despre poziția acestor țări față de Comunicare (n.r. - documentul lui Phil Hogan). În subiectul acesta, toate aceste țări tind să susțină o creștere a convergenței plăților directe. Asta este și poziția pe care o va susține România”, a mărturisit Potor. „S-ar putea însă să se ajungă la situația în care să i se spună unui stat membru că dacă își dorește să ajungă la același nivel de plată cu alte state, să folosească bani naționali. Or, lucrul acesta nu este de dorit și noi nu-l vom susține. Practic, ne dorim o convergență reală. Mai exact, din resurse financiare mobilizate în cadrul PAC, să ajungem la o echilibrare între statele membre. Altfel, convergența externă ar fi un cadou otrăvit. Am ajunge din nou la un dezechilibru. Resursele financiare pe care România ar putea să le utilizeze pentru altceva să fie duse spre o echilibrare a unei inechități la nivel european? Este ca și cum ai lua banii dintr-un buzunar și i-ai pune într-un altul”.

În viziunea reprezentanților marilor producători agricoli din România, „Comunicarea CE are un caracter orientativ și nicidecum obligatoriu pentru statele membre, comisia permițând statelor membre și chiar încurajându-le să-și dezvolte propriile politici agricole, conform caracteristicilor proprii”. De asemenea, fermierii sunt de părere că în concordanță cu conținutul Comunicării, „politica agrară trebuie făcută la nivelul fiecărei țări, iar limitarea/reducerea subvenției, pentru România, este o măsură inacceptabilă, măsură care este cerută de anumite state europene care au suprafețe arabile mici”.

„Această măsură afectează agricultura românească și competitivitatea pe piață, solicitându-se susținerea celor care fac performanță și aduc plusvaloare, punct de vedere împărtășit și de alte țări membre ale UE”, se mai arată într-un document al unei asociații de fermieri.

„Către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă”

Potrivit documentului „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, în modelul de atingere a obiectivelor pe care îl va presupune viitoarea PAC, Uniunea Europeană ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite.

„Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de ODD (n.r. - obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU). Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de furnizarea unei monitorizări și a unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la asigurarea bugetului”, se menționează în Comunicare.

În cadrul capitolului „Către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă” din cadrul Comunicării se mai arată că un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte.

„Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și intensifica contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE. Statele membre ar menține structurile actuale de guvernanță - care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică -, dar ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile).

„Pentru a spori valoarea adăugată europeană și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de realizare a obiectivelor va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea creșterii la maximum a contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință.

„Procesul de planificare ar trebui conturat mult mai simplu, rămânând în mod clar sub nivelurile de complexitate exemplificate de actuala programare în domeniul dezvoltării rurale. Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare.

„Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici. În conformitate cu logica abordării Comisiei «buget axat pe rezultate», un viitor sistem de îndeplinire a obiectivelor ar trebui, așadar, să fie mai concentrat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea sarcinii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile simplificate în materie de costuri și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei sarcini, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

„În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

„O altă funcție esențială a Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și asigurare. În acest scop, procesul de asigurare ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe”.

Regulamentul care simplifică - Omnibus

Nu în ultimul rând, în cadrul interviului s-a vorbit pe larg și despre Regulamentul Omnibus, mai exact Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

Despre modificările cu impact asupra agriculturii românești în perioada imediat următoare și care au la bază Regulamentul Omnibus, în cea de-a doua jumătate a interviului online.

Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția europeană o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) după anul 2020, cea mai importantă concluzie menționată în documentul strategic de orientare fiind creșterea ambiției ecologice a agriculturii, a anunțat Mihail Dumitru, director general adjunct al DG AGRI, într-un interviu acordat ediției online a Revistei Fermierului.

Discuția cu oficialul european a succedat prezentării explicite a Comunicării de către acesta, pe parcursul a aproape trei ore de dezbateri, în data de 7 decembrie 2017, la București, și la doar două zile de o documentare oficială a jurnaliștilor agrarieni care a avut loc la Bruxelles.

Complex în sine, documentul (în limba română) care se întinde pe 28 de pagini își propune confirmarea rolului esențial și importanța agriculturii în furnizarea de alimente și în protecția mediului, în consolidarea și în îmbunătățirea PAC printr-un amplu proces de reflecție, precum și simplificarea și flexibilizarea acesteia pentru a obține rezultate mai bune.

Comunicarea confirmă totodată realizările importante ale reformelor politicii europene în discuție, dar identifică și deficiențe care trebuie remediate, cele mai importante fiind aici performanțele ecologice ale agriculturii UE, precum și echitatea, respectiv nivelul de susținere și simplificarea PAC.

„Trebuie desprinse învățături din consultarea publică realizată în prima jumătate a anului 2017 pe tema «modernizării și simplificării PAC», care a confirmat un consens larg în privința faptului că instrumentele actuale ale PAC reușesc să abordeze numai într-o anumită măsură provocările actuale. Sunt incluse aici și provocările legate de mediu și climă, domenii în care majoritatea fermierilor și a altor părți interesate consideră că PAC ar trebui să facă mai mult. În același timp, excesul de birocrație a fost evidențiat ca un obstacol principal ce împiedică actuala politică să își atingă cu succes obiectivele”, se menționează în documentul strategic de orientare.

Carta albă privind viitorul Europei, prezentată de CE la 1 martie 2017, a provocat o dezbatere amplă despre viitorul blocului comunitar. Cu această ocazie, Uniunea (ca întreg), dar și statele sale membre să interacționeze mai bine cu cetățenii, să fie mai responsabile față de aceștia și să ducă la îndeplinire mai repede și mai bine angajamentele comune, cum este și cazul Pilonului european al drepturilor sociale.

„Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind Viitorul finanțelor UE stimulează această dezbatere, prin prezentarea de opțiuni și scenarii pentru orientarea viitoare a bugetului UE, incluzând, printre alte opțiuni, un grad de cofinanțare a PAC și implicațiile acestuia. După cum s-a reamintit în documentul de reflecție, bugetul UE ar trebui să continue să țină seama de tendințele actuale care vor modela UE în anii următori. Există și o serie de provocări noi, în privința cărora bugetul UE va trebui să facă mai mult decât face astăzi. În acest context, vor trebui analizate toate instrumentele existente, inclusiv PAC. Prezenta Comunicare nu anticipează așadar nici rezultatul acestei dezbateri, nici propunerile pentru următorul cadru financiar multianual (MFF).

Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE pledează pentru trecerea la noi modele de creștere durabilă, care să combine considerentele economice, sociale și de mediu printr-o abordare globală și integrată și un accent sporit pe furnizarea de bunuri publice.

Acesta este fondul pe care PAC trebuie să facă următorii pași în evoluția sa – modernizând și simplificând, și cooperând strâns cu alte politici ale UE, pentru a soluționa o serie largă de probleme urgente și pune în valoare tot ce au mai bun sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii, punând accent pe standarde superioare și pe rezultate efective, și pentru a-i sprijini pe fermieri în a anticipa provocările și evoluțiile viitoare importante și a face față acestora”, precizează cei care au întocmit documentul strategic de orientare.

Totodată, se mai arată în Comunicare, PAC trebuie să evolueze în diverse moduri și să aibă reacții mai prompte la provocările și oportunitățile care apar la nivelul UE, la nivel național, regional, local, precum și la nivelul fermei. Aceasta înseamnă inclusiv că politica europeană vizată trebuie să își eficientizeze guvernanța și să își îmbunătățească modul în care îndeplinește obiectivele UE, dar și să își reducă semnificativ birocrația și povara administrativă. Actualul sistem al PAC se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, penalități și criterii de audit.

„Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip «soluție universală» nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate a UE”, afirmă autorii Comunicării.

În modelul de implementare pe care îl va presupune viitoarea PAC, UE ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite. Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD).

„Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de monitorizare și furnizarea unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la descărcarea de gestiune”, se mai menționează în Comunicare.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și optimiza contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE.

„Menținând structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică – statele membre ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile)”, explică cei care au redactat Comunicarea. „Pentru a spori valoarea adăugată a UE și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de implementare va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea optimizării contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință”.

Procesul de planificare ar trebui și el simplificat, pentru a se situa în mod clar sub nivelurile de complexitate actuale existente în programarea în domeniul dezvoltării rurale.

„Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare”, detaliază autorii. „Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze, mai întâi de toate, pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici”.

În conformitate cu logica abordării Comisiei „buget axat pe rezultate”, un viitor sistem de implementare ar trebui, așadar, să fie axat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea, oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea poverii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile de costuri simplificate și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei poveri, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

Un alt rol esențial al Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și descărcare de gestiune. În acest scop, procesul ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe.

Cum Comunicarea este un document premergător unui act legislativ complex, cu finalitate în 2018, am decis să discutăm pe seama celor menționate mai sus cu oficialul european. Explicațiile sale sunt pertinente.

Promitem că vom reveni și cu alte detalii în lunile următoare.

Revista Fermierului: Domnule Dumitru, să discutăm puțin despre preambulul selectat special de noi din Comunicare. Până la urmă, ce reprezintă documentul? Care îi sunt direcțiile principale?

Mihail Dumitru: Această comunicare adoptată de Comisia Europeană (CE) la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), după anul 2020. Există acolo foarte clar menționat în ce direcție vrem să ne îndreptăm în ceea ce privește politica mai sus menționată, și anume: în primul și în primul rând, se dorește o creștere a ambiției ecologice a agriculturii. Acest sector trebuie să contribuie mai bine la provocările generale legate de mediu și de climă, pentru că, pe de-o parte, este afectat și, pe de altă parte, are potențial de a contribui și de a ameliora situația.

Un alt element foarte important al acestei Comunicări este aspectul de distribuție a resurselor bugetare către beneficiarii PAC. Se dorește o distribuție mai echitabilă, o împărțire a acestor subvenții într-un mod care să reflecte mai bine situația agriculturii din statele membre, reducerea decalajelor, precum și nivele de susținere care să corespundă cu situația specifică a fermierilor. Și asta pentru că, spre exemplu, PAC reprezintă un element foarte important privind stabilitatea veniturilor fermierilor. Partea de plăți directe care se acordă fermierilor contribuie substanțial la menținerea nivelului veniturilor fermierilor, iar aceste venituri sunt încă departe de nivelul mediu al salariilor din restul economiei.

R.F.: În cadrul prezentării Comunicării, ați vorbit despre acele date potrivit cărora doar fermele mici și fermele foarte mari primesc cei mai mulți bani din subvenții, pe când zona de ferme de familie este cea mai puțin finanțată. Situația este valabilă în mod evident și pentru România. Greșim?

M.D.: Situația diferă foarte mult de la o țară la alta. Spre exemplu, în România, în zona fermelor de mijloc, aceasta este foarte puțin reprezentată. În acest caz, sunt foarte multe ferme mici care primesc sume relativ scăzute și sunt fermele foarte mari care primesc majoritatea subvențiilor plătite. Există o nevoie reală de a distribui mai echitabil aceste subvenții.

R.F.: Să continuăm cu viziunile noii Comunicări.

M.D.: O altă direcție foarte importantă, indicată foarte clar în această Comunicare, este rolul inovării și al cercetării pentru viitorul agriculturii europene. Agricultura europeană se confruntă cu provocări majore. Acestea pot fi rezolvate dacă folosim mai multe cunoștințe, mai multă cercetare și le transformăm în soluții practice pentru fermieri. Vorbim de dezvoltarea fermelor inteligente, a exploatațiilor de precizie, a fermelor care se bazează pe revoluția tehnologică, pe revoluția digitală. Există toate aceste cuceriri ale științei pe care vrem să le integrăm și să stimulăm fermierii să folosească mult mai mult inovarea și știința pentru a găsi soluții practice pentru problemele lor.

R.F.: Știu că, în acest context, la Bruxelles există discuția foarte clară cu privire la impactul finanțării prin PAC și prin Orizont a 2020 a acelor grupuri operaționale și integrarea informațiilor obținute în proiecte mult mai mari și mai complexe, care se întind pe mai mulți ani.

M.D.: Așa este. În această perioadă 2014-2020, am introdus ca instrument în PAC – grupurile operaționale (GO), în cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI). Aceștia sunt actorii-cheie pentru a promova inovarea în agricultură. Asta înseamnă că mai mulți actori implicând cercetarea, consultanța, fermierii, mediul de afaceri, intermediarii financiari, guvernele chiar trebuie să lucreze și să găsească soluții practice problemelor fermierilor. Noi ne-am propus, la nivelul Uniunii Europene, iar statele membre au programat foarte bine acest PEI-AGRI. Avem o țintă de 3.200 de grupuri operaționale care ar trebui să funcționeze și să producă rezultate până la sfârșitul acestei perioade.

R.F.: Știm că Franța și Germania sunt pe primele locuri cu cele mai multe GO-uri.

M.D.: Așa este. În Franța, spre exemplu, în prezent, există 400 de grupuri operaționale la nivel european care deja funcționează și implementează proiecte de inovare.

R.F.: Unde se află România în tot acest demers?

M.D.: România a avansat în acest proces, în sensul că a început să identifice, să selecționeze grupuri operaționale, dar încă are o cale lungă să dezvolte proiectele, să le finanțeze și le ducă la bun-sfârșit.

R.F.: Este Măsura 16.4 din PNDR 2020 o soluție în acest sens?

M.D.: Da, Măsura 16.4 este o soluție pe care noi o considerăm foarte bună pentru inovare în agricultură și pe care vrem să o folosim foarte eficient în această perioadă și, de asemenea, considerăm că PEI-AGRI trebuie să continue să folosească aceleași metode și pentru viitor. Și asta, pentru că sunt niște metode care au început deja să fie familiare, să fie cunoscute de către actorii respectivi și suntem foarte interesați să vedem în această perioadă că vom obține rezultate, ca să putem continua această abordare.

R.F.: Tot la Bruxelles, este contestat discret (dar este, inclusiv de Curtea Europeană de Conturi) acest concept de înverzire și se caută forme similare pentru a-l înlocui. Care sunt acestea?

M.D.: Aș zice că arhitectura ecologică a PAC a devenit foarte complexă în această perioadă, nu în ultimul rând prin adăugarea elementului de înverzire care oferă anumite avantaje pentru protecția mediului și pentru acțiuni climatice, dar care este foarte dificil de gestionat. Acum, în Politica Agricolă Comună, avem un sistem, o arhitectură care are trei nivele: sistemul de eco-condiționalitate, sistemul de înverzire (cu o serie întreagă de măsuri) și sistemul de plăți de agromediu din cadrul dezvoltării rurale. Trebuie să avem grijă ca aceste măsuri care sunt îndeplinite în fiecare nivel să nu se suprapună, cât și să nu avem o situație de dublă finanțare, iar acest lucru este foarte dificil din punct de vedere administrativ, de gestionat.

De aceea, ne propunem să redefinim această arhitectură, să le grupăm pe toate într-un bloc de eco-condiționalități pe care fermierii și beneficiarii PAC-ului ar trebui să le îndeplinească, însă, în același timp, să producă mai multe rezultate și mai multe beneficii pentru mediu și pentru acțiunile climatice.

R.F.: Pentru că tot am vorbit de plăți, și insist cu întrebarea pe care o am pentru că, de asemenea, la Bruxelles se discută foarte mult, pe lângă plafonare, și de acea stabilire a unor obiective de țară, unele care fie convergente cu ideile de la Bruxelles. Și s-a vorbit în acest context de o posibilă sistare a plăților, dacă în urma unei analize ex-ante s-au stabilit aceste obiective, iar țara nu reușește să le atingă. Există în discuție acest risc al unor eventuale sistări de plăți? Dacă se va decide să se meargă pe această direcție...

M.D.: În modelul de punere în aplicare a noii PAC, ne bazăm foarte mult pe obținerea de rezultate. Obținerea de rezultate va fi comensurată printr-un sistem de indicatori. Bineînțeles, statele membre se vor angaja prin programele lor, prin planurile lor privind PAC, să obțină, să îndeplinească anumite ținte stabilite în aceste planuri. Suntem încă în faza exploratorie, de văzut ce se întâmplă dacă statul membru nu va atinge țintele respective.

Există mai multe abordări posibile. Nu ne-am stabilit încă asupra unuia dintre ele. Există abordarea în care, spre exemplu, se poate crea o rezervă de performanță, iar în cazul în care țintele nu sunt îndeplinite, această rezervă nu este folosită, nu este eliberată statului membru, similar cu perioada actuală.

Există o altă posibilitate în care statele membre care vor avea rezultate foarte bune vor fi stimulate prin primirea unor resurse suplimentare, dar acestea toate sunt opțiuni de lucru care urmează să fie dezvoltate și propuse într-o sesiunelegislativă viitoare.

R.F.: Ce n-am văzut din partea partenerilor de discuții, astăzi, a fost acel concept de „smart village”, acele sate inteligente unde tinerii sunt atrași, unde tinerii au acces la internet de mare viteză. La conferința dumneavoastră de la la București, ați vorbit de agricultură, zootehnie, alimentație, dar nimic despre reîntinerirea generațională.

M.D.: Conceptul de „smart village” – sat inteligent – este un concept pe care noi îl dezvoltăm acum la Bruxelles, lucrăm împreună cu alți colegi din alte servicii din Comisie. În principiu, el se bazează pe ideea folosirii într-o mult mai mare măsură a posibilităților existente în fiecare sat și pe aplicarea tehnologiei și a revoluției tehnologice, în special a revoluției digitale.

Spre exemplu, aceste „smart villages” se vor baza pe folosirea revoluției digitale, folosirea internetului, dezvoltarea e-services, pe folosirea resurselor locale, într-un mod inteligent, pentru crearea locurilor de muncă, pentru dezvoltarea serviciilor comunitare, pentru problemele de mediu. N-are o conotație tehnologică, adică să se bazeze exclusiv pe folosirea revoluției digitale, ci este un element principal, iar alte elemente vor fi folosite ca să pună în valoare toate oportunitățile pe care un sat le are și le poate dezvolta.

R.F.: Acum, la sfârșit de an, v-aș ruga să le transmiteți un mesaj celor care ne urmăresc zi de zi, în contextul acestei Comunicări, poate să fie atenți la ceea ce înseamnă această comunicare, la informațiile care vin și, bineînțeles, un gând bun de sărbători.

M.D.: Bineînțeles, eu doresc și îi invit pe toți actorii care sunt interesați în viitorul PAC, în viitorul agriculturii europene și în viitorul economiei rurale europene să urmărească foarte atent dezvoltarea acestei abordări din Comunicare și să vină cu propunerile și observațiile lor, pentru că acesta este un document strategic de orientare, care va avea o foarte mare importanță în stabilirea viitoarei propuneri concrete legislative a următoarei PAC.

Activitatea noastră se va intensifica din acest moment și va trebui ca de aici și până în mai 2018 să avem o propunere legislativă cu toate detaliile PAC. Este foarte important ca partenerii noștri din toate categoriile – fermieri, reprezentanții societății civile, cetățeni, consumatori, să-și spună cuvântul pe aceste propuneri.

Fiind la sfârșit de an, doresc să urez tuturor cititorilor Revistei Fermierului cele mai bune gânduri, sănătate, numai bine, să-și păstreze optimismul și să discutăm anul viitor pe elemente concrete ale Politicii Agricole Comune.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), federație cu reprezentativitate la nivel național a producătorilor agricoli din țară, organizează, marți, 23 mai 2017, Conferința Națională a Agricultorilor, cu tema, de data aceasta, „Agricultura României după zece ani de la aderarea în UE!”. Evenimentul anual a devenit un etalon pentru agricultură și pentru stabilirea politicilor care vizează acest sector, se precizează într-un comunicat de presă primit la redacție.

În cadrul aceluiași document, șeful LAPAR, Laurențiu Baciu, lansează apel către toți actorii implicați în sectorul agroalimentar românesc să identifice împreună acele soluții care să așeze agricultura românească pe locul binemeritat în Europa.

„La zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și în contextul discuțiilor vizavi de noua Politică Agricolă Comună, am decis că este timpul unui bilanț, iar pentru realizarea acestuia este necesară prezența tuturor actorilor implicați, fermierilor, autorităților statului român, reprezentanți ai Uniunii Europene și să reflectam asupra lucrurilor pozitive resimțite odată cu aderarea la UE, dar mai ales să identificăm acele soluții care să așeze agricultura românească pe locul binemeritat în Europa. Am transmis invitația de a participa la eveniment atât Președintelui României - domnului Klaus Iohannis, domnului Prim-ministru Sorin Mihai Grindeanu, domnului comisar european - Phil Hogan, dar și celor mai importante oficialități ale statului român. La nivel european contăm pe prezența membrilor reprezentativi ai ELO (European Landowners Organization – n.r).

Îmi doresc ca toți invitații să răspundă pozitiv, deoarece subiectele discutate în cadrul conferinței sunt extrem de importante pentru viitorul agriculturii românești”, a declarat Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Conform comunicatului, în cadrul conferinței sunt așteptați să participe circa 1.000 de fermieri din toate zonele țării, membrii reprezentativi ai Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, membri ai Comisiilor pentru Agricultură din Parlament, membri ai Guvernului, ministrul Agriculturii, Petre Daea, alți miniștri cu implicații în sectorul agricol, personalități oficiale ale statului român, reprezentanți ai Corpului Diplomatic, reprezentanți ai organizațiilor profesionale și științifice din domeniul agricol, reprezentanți ai direcțiilor agricole județene, reprezentanți ai companiilor care distribuie inputuri pentru agricultură, reprezentanți ai instituțiilor bancare și societăților de asigurare și reasigurare, cât și reprezentanți ai mass-media.

Principalele subiecte care vor fi abordate în cadrul Conferinței Naționale a Agricultorilor vor viza problemele pe care fermierii le întâmpină în relația cu autoritățile statului, problemele legate de fiscalizare, impozitarea subvențiilor, direcții strategice care trebuie implementate de autorități pentru dezvoltarea agriculturii românești, viziunea fermierilor români privind noua Politică Agricolă Comună.

Evenimentul anual organizat de LAPAR va avea loc în aceeași locație consacrată, respectiv Centrul de Conferințe Auditorium Pallady din București. Conferința este programată să se desfășoare între orele 11.00 și 15.00.

Chiar dacă șefia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin vocea reprezentantului său, Alexandru Potor, secretar de stat, consideră că „nu trebuie promovată o Europă a mai multor viteze, a fracționării în blocuri, în grupuri (de la Vișegrad sau din altă parte), ci o Europă întreagă”, directorul adjunct al DG AGRI, Mihail Dumitru, este de cu totul altă părere și mărturisește că țara noastră a pierdut o oportunitate că nu a fost în grupul de la Vișegrad de la bun început, un pol de putere din ce în ce mai vocal în interiorul Uniunii Europene (UE27, după Brexit) și care ne-ar fi putut sprijini în deciziile luate în Consiliul European (CEE).

Secretarul de stat MADR, Alexandru Potor, consideră că țara noastră ar trebui să-și impună mai bine punctul de vedere în cadrul comunității europene, fără însă a deranja prea mult, fără a genera disoluție sau contradicție între România și celelalte state membre (altele decât cele din Vișegrad 4+3).

În plus, în cadrul atelierului „România – rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune” din cadrul Eurosfat, eveniment care a avut loc vineri, 28 aprilie 2017, la București, el a recunoscut că România este un participant activ la discuțiile care se poartă într-un format „mai extins sau mai redus” al Statelor Membre ale Uniunii Europene (UE), inclusiv atunci când vine vorba de grupul de la Vișegrad.

„Este momentul să ne facem cuvântul bine auzit la nivel european, fără să fim discordanți, ci pur și simplu să arătăm disponibilitatea de a coopera la nivel european, de a exprima care sunt pozițiile favorabile în România, unde putem să ne integrăm și noi, în așa fel încât viitorul acesta comun să nu fie marcat de disoluție sau de contradicție între România și celelalte state membre. Și aici mă leg un pic vizavi de faptul că se încearcă crearea de poli de putere. Nu. Cred foarte mult în posibilitatea de negociere și posibilitatea de a fi echilibrați și de a dezvolta relații cu adevărat durabile cu ceilalți membri ai blocului comunitar.

Nu aș vrea să mergem pe poziții de confruntare. România este un participant activ la discuțiile care se poartă într-un format mai extins sau redus al statelor membre – vorbesc despre grupul de la Vișegrad. Noi am preluat puncte de vedere ale statelor care, tradițional, au constituit acest grup de la Vișegrad, le-am analizat, ne-am exprimat poziții, iar în cazul în care acestea au fost corespondente cu poziția României, bineînțeles că am dat un feedback pozitiv. În cazul în care în care interesul nostru nu era atât de convergent cu al lor, am exprimat poziții prin care am încercat să nuanțăm ideile care sunt emergente la nivelul acestor grupuri mai mici sau mai mari. (...)

Nu trebuie să promovăm o Europă a mai multor viteze, a fracționării în blocuri, în grupuri (de la Vișegrad sau din altă parte), ci o Europă întreagă. (...) Nu văd în aceste discuții, chiar într-o formulă mai restrânsă, ca fiind coagularea unor poziții de forță, ci un for de discuții, de schimb de experiență și de idei”, a răspuns Potor la întrebarea unui reporter cu privire la conturarea unui nou pol de putere în interiorul UE, în esență grupul de la Vișegrad 4+3.

În contrapartidă, directorul general adjunct al DG AGRI, Mihail Dumitru, vede cu alți ochi grupul de la Vișegrad și mărturisește că țara noastră a pierdut o oportunitate majoră că nu a fost membră a acestuia, de la bun început. Pe de altă parte, însăși prezența lui Adrian-Ionuț Chesnoiu, șeful AFIR, la o întrunire a șefilor agențiilor de plăți care gestionează fonduri FEADR în țările din grupul de la Vișegrad plus România-Bulgaria-Slovenia reprezintă un „lucru bun” pentru țara noastră.

Făcând referire indirectă și la situația „prietenilor coeziunii”, atunci când, la momentul aderării la UE, România a avut parte de aliați în state precum Polonia, Ungaria etc., și ele cu interesele lor, inclusiv prezența într-un astfel de grup ar da o greutate mai mare acțiunilor de influențare a deciziilor din Consiliul European, unele care ar putea avea un impact pozitiv asupra țării noastre.

„În legătură cu grupul de la Vișegrad plus doi, plus trei, în primul rând cred că este un lucru foarte bun. Cred că România a pierdut o oportunitate că nu a fost în grupul de la Vișegrad de la început. Faptul că există o apropiere România-Bulgaria-Slovenia față de grupul de la Vișegrad permite să se adauge unei voci care este deja recunoscută – grupul de la Vișegrad – la nivel european”, a afirmat Dumitru. „Pe de altă parte, n-aș pune aceste discuții pe grupuri, nu le-aș lega direct de discuția privind viitorul Europei cu vitezele. Asta ține mai mult de logica funcționării în Consiliu. În Consiliu, de regulă, logica este să obții o majoritate și să reușești să treci o inițiativă. Și faptul că există astfel de grupuri ajută (...) să treci o inițiativă în Consiliu. Este bine să funcționăm în niște grupuri care pot să exprime anumite orientări și anumite poziții”.

Polonia trage sforile

Anul trecut, Teodor Mihalcea, fost secretar de stat tehnocrat în cadrul ministerului de resort, participa la reuniunea miniştrilor Agriculturii din cadrul Grupului de la Vişegrad 4+3 (Bulgaria, Rom\nia, Slovenia).

Evenimentul avea să se desfășoare în perioada 25-26 octombrie 2016, la Varşovia, sub preşedinţia poloneză a Grupului de la Vişegrad +3.

Tematica reuniunii viza priorităţile în domeniul agricol ale preşedinţiei poloneze a Grupului de la Vişegrad – revizuirea Cadrului Financiar Multianual (MFF) 2014-2020 cu implicații asupra regulamentelor Politicii Agricole Comune (PAC) şi viitorul acesteia după 2020, precum şi dezbaterea preliminară a propunerilor de simplificare a PAC cuprinse în Regulamentul Omnibus.

La acea vreme, țara noastră susținea declarația comună pe Omnibus și sublinia importanța menținerii sprijinului pentru organizaţiile de producători, mai ales în acele state membre unde gradul de organizare în sectorul de legume–fructe este scăzut.

„Modificările propuse cu privire la suportarea consecinţelor financiare ale nerecuperării debitelor şi eliminarea regulii «50/50» ar putea conduce la importante consecinţe financiare pentru statele membre şi nu poate fi acceptat”, se preciza într-un comunicat de presă de la finele anului trecut. „Schimbările importante care s-au iniţiat în MFF 2014-2020 este bine să se continue și în noua perspectivă financiară, iar în acest sens este important să se ajungă la convergenţa plăţilor directe între statele membre”.

În plus față de propunerile incluse în Omnibus, pentru România este deosebit de importantă revizuirea Anexei II din Reg. (UE) nr.1305/2013, respectiv creșterea cu 20% a ratei de sprijin pentru cooperativele care vor să facă investiții în procesare, încurajând astfel asocierea și, implicit, realizarea de investiții colective în interesul membrilor. De asemenea, România consideră important să se evalueze oportunitatea menținerii plăților directe pe suprafață - SAPS și după 2020.

Alte teme de discuţie au vizat „pachetul de igienă” - stabilirea unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, în ceea ce privește posibilitatea de sacrificare a animalelor în fermă, care ar putea fi apoi oferite la vânzare pe piața locală.

„Dezbaterea este de interes pentru România, producătorii români de dimensiuni mai mici solicitând norme simplificate și mai flexibile. (...) România lucrează la o modificare a cadrului legislativ privind condițiile minime de funcționare a abatoarelor de capacitate mai mică prin care se definesc: abatoare de capacitate mică, centre și puncte de sacrificare, cu limitarea numărului maxim de capete/lună care pot fi sacrificate în aceste tipuri de unități”, afirma Teodor Mihalcea, fostul secretar de stat tehnocrat.

Alte teme abordate în cadrul Reuniunii au vizat creşterea potenţialului de cercetare în domeniul agricol al ţărilor din Europa Centrală şi de Est, dar și mecanismele de piaţă din sectoarele cerealelor şi zahărului (în contextul eliminării cotelor de producţie la zahăr începând cu 1 octombrie 2017).

De asemenea, în cadrul întâlnirii a fost adoptată Declaraţia comună a miniştrilor agriculturii din Grupul Vişegrad 4+3 (Bulgaria, România şi Slovenia) cu privire la creşterea potenţialului de cercetare al ţărilor din Europa Centrală şi de Est în implementarea proiectelor din programul Orizont 2020, în domeniul agricol, inclusiv al bioeconomiei.

Săptămâna trecută, directorul AFIR, Adrian-Ionuț Chesnoiu, a fost prezent la o reuniune a directorilor de agenții de profil la nivel european, tot în Polonia.

Până în prezent, nu a mai existat vreo altă întâlnire la nivel de secretar de stat sau minitru cu membrii omologi din grupul de la Vișegrad.

Aproape 850.000 de fermieri care depun anual cereri de plată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) lucrează suprafețe arabile mai mici de 100 de hectare, fapt care ne dezavantajează ca țară în negocierile cu privire la plățile directe care vor urma anului 2020, avertizează bosul Pro Agro, Emil Dumitru.

Politica Agricolă Comună (PAC) care ar urma să fie schimbată după anul 2020 va avea ca etalon plata pe fermă, cei 850.000 neputând să fie capabili, în majoritatea lor, să prezinte un istoric financiar-contabil, astfel încât să maximizeze șansa de a încasa subvenții de nivel european.

„Din cei circa 900.000 de fermieri care depun cereri unice de plată la APIA, doar 0,5 procente lucrează suprafețe de peste 100 ha, adică doar aproximativ 53.000 de persoane juridice sau de persoane fizice înregistrate fiscal, față de ponderea majoritară de 850.000 de persoane fizice care accesează plățile directe pe suprafață. Practic, avem o problemă structurală în agricultura României”, a afirmat Emil Dumitru într-o intervenție a sa la PRIA Agriculture. „Nu putem merge așa la o negociere pe viitoarea PAC, în care statele puternice evită să discute de uniformizarea subvențiilor pe suprafață și au găsit un alt mecanism de a acorda plata - pe fermă. Această plată pe fermă înseamnă un istoric financiar-contabil, ceea ce pentru majoritatea covârșitoare a fermelor noastre, adică acele 850.000 de persoane fizice, nu putem demonstra. Dacă nu vom ști care ne sunt obiectivele prioritare în viitoarea PAC, din nou vom fi tratați pe date statistice, fără măcar să identificăm câteva obiective majore cu care să mergem în negociere și pe care le-am identificat și la alte state membre. E clar că, din 2020, bugetul pe agricultură va fi total schimbat. (...) Pentru a fi competitivi, sectorul de cercetare are nevoie de finanțare, are nevoie de o predictibilitate și de parteneriat între noi, fermierii, și cercetarea românească”.

Producătorii agricoli români care primesc subvenţii pe suprafaţă trebuie să se pregătească pentru modificările din legislaţia europeană. Conform noilor reglementări ale Uniunii Europene (UE) în domeniu, începând cu anul 2020 se va trece la plata unică a subvenţiei pe fermă. Această măsură înseamnă că plata subvenţiei pe suprafaţă (SAPS) şi a subvenţiei pentru animale se va face într-o singură tranşă, pe exploataţie şi în funcţie de suprafaţa cultivată sau de numărul de animale care alcătuiesc exploataţia. În condiţiile date, producătorii agricoli vor fi obligaţi să efectueze cadastrarea şi intabularea terenurilor agricole, pentru a nu se ajunge în situaţia în care să fie excluşi de pe lista agricultorilor care primesc subvenţii. Practic, Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) vine ca o mănușă pentru nevoile de intabulare a terenurilor arabile și pășunilor la nivel național, cu condiția să se și definitiveze.

Potrivit prevederilor actualului regulament de acordare a subvenţiilor pe suprafaţă, în situaţia în care doi fermieri declară la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) că exploatează acelaşi hectar de teren agricol, de unde rezultă că suprafaţa respectivă se suprapune, niciunul nu primeşte subvenţia pe suprafaţă pentru hectarul respectiv, până nu se clarifică situaţia juridică a terenului în cauză, dar amândoi primesc subvenţia pentru celelalte suprafeţe pe care le lucrează. Conform noilor reglementări, începând cu 2020, când se va trece la plata pe fermă, în situaţia în care apar suprapuneri, nu se va face plata subvenţiei pentru niciunul dintre cei doi fermieri, pe întreaga suprafaţă aflată în exploataţie, ceea ce înseamnă că aceştia vor pierde atât subvenţia pe suprafaţă, cât şi plăţile pentru animale.

Instituțiile publice cel mai des implicate în cazuri de corupție ce implică fonduri europene se află la nivel local: primăriile cu 47%, Agenția de Plăți în Agricultură (APIA) cu opt procente și consiliile județene cu șase la sută, se precizează în secțiunea a II-a a Raportului anual de analiză și prognoză - România 2017, întocmit de Societatea Academică din România (SAR).

„Harta Corupției Județene întocmită de Societatea Academică din România arată că la un nivel de absorbție de sub 8% până în anul 2013, s-au înregistrat 11% cazuri ce implică fonduri europene, iar dintre acestea 37% sunt condamnări ale unor persoane cu funcții publice. Instituțiile publice cel mai des implicate în acest tip de cazuri se află la nivel local: primăriile cu 47%, Agenția de Plăți în Agricultură (APIA) cu 8% și consiliile județene cu 6%”, se precizează în partea a II-a a raportului. „Analiza situației românești, dar și comparația cu vecinii – față de care reprezentăm un record negativ absolut – duce la trei recomandări de bun simț: transparență totală, indicatori de parcurs și profesionalizarea resurselor umane sau metafora cu «absorbția zero» va deveni «avans zero» în termeni reali, dacă nu nominali”.

Pentru a obține și punctul de vedere al conducerii APIA, l-am contactat telefonic pe bosul agenției, Adrian Pintea. Domnia sa a fost rezervat în declarații și a precizat că va parcurge cu atenție documentul, urmând ca, ulterior, acesta să ofere un punct de vedere cu privire la aspectele care țin de instituția pe care o conduce.

”Aș fi curios să văd și eu acest raport”, a declarat pentru Revista Fermierului șeful APIA, Adrian Pintea. „Acum nu știu despre ce este vorba. Să-l văd și eu”.

Unul dintre cele mai noi cazuri de corupție semnalate de DNA la nivel local APIA este și cel al inculpatei I.C.I. Mai exact, spun procurorii DNA într-un comunicat de presă, în perioada 2011-2013, inculpata I.C.I, în calitate de funcționar în cadrul APIA – Centrul Județean Hunedoara – Serviciul Autorizare Plăți, a sprijinit o persoană să obțină pe nedrept fonduri europene în valoare totală de 400.860,56 lei, pentru o suprafață de pământ de 162,97 ha teren, pe care nu o deținea în realitate.

„Concret, ajutorul acordat de funcționarul APIA a constat pe lângă acceptarea la plată a dosarului întocmit în fals de către fermier și în întocmirea unor documente utilizate ulterior în același scop (cereri, adeverințe, diverse formulare, etc). În contextul derulării prezentei anchete penale, la data de 16 mai 2016, inculpata I.C.I. a încercat, prin corupere, să-l determine pe fermierul respectiv să dea declarații mincinoase referitoare atât la obținerea sprijinului nerambursabil cât și cu privire la utilizarea sumelor de bani, respectiv pentru curățarea pășunilor. În cuprinsul declarațiilor de avere, depuse în anii 2015 și 2016, inculpata I.C.I. a omis, cu știință, să menționeze că are un drept de proprietate asupra unui imobil”, se arată în comunicat.

2007-2013, perioadă propice pentru investițiile în agricultură

Raportul SAR nu este însă totalmente negativ la adresa agriculturii. Potrivit acelorași date SAR, la nivel de țară, pe exercițiul financiar 2007-2013, România a înregistrat cea mai eficientă și utilă absorbție a fondurilor europene (conform evaluării experților) în zona investițiilor, cum sunt infrastructura și agricultura, precum și în cea din zona patrimoniului public, ca de exemplu restaurarea obiectivelor istorice – cu efecte pozitive pe zona productivă din sectorul turismului.

Pe de altă parte, zona de intervenție cu cea mai slabă performanță (evaluată după impact, nu volumul absorbției), spun academicienii, este totodată și cea de importanță strategică pentru dezvoltarea economică a României pe termen lung, și anume resursa umană.

A doua secțiune a raportului compară atât cantitativ, cât și calitativ procesul de absorbție a fondurilor europene, la nivelul statelor membre.

Conform datelor raportului, chiar dacă am înregistrat creștere economică în perioada 2007-2015 (PIB per capita 43% față de media UE versus 57% din media UE), riscul să ratăm demersul de dezvoltare este mare, similar cu al Greciei.

„Absorbția nu este o condiție suficientă pentru ca România să recupereze decalajele de dezvoltare față de media Uniunii Europene (UE): în loc de dezvoltare riscăm să obținem creșterea inegalităților sociale, cheltuirea resurselor înspre zone gri în care mai degrabă corupția și inefciența sunt reguli sau risipirea banilor. Suntem oare în această situație? Am reușit să punem mecanisme în funcțiune care să cheltuiască cu folos banii europeni și să se autoregleze? Care sunt în continuare punctele slabe ale modului de a elabora politici publice indiferent de sursa de finanțare? Deși în 2007 PIB per capita în România, exprimată în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), era 43% din media UE, iar la sfârșitul anului 2015, PIB per capita era de 57% din media UE, există exemplul negativ al Greciei care arată că demersul de dezvoltare poate fi ratat chiar în prezența creșterii economice”, se mai arată în document.

Nu în ultimul rând, raportul relevă faptul că la mai bine de un deceniu de la perioada de pre-aderare (2005-2007), țara noastră se confruntă cu aceleași probleme structurale, conform Acordului de Parteneriat cu România, amintind aici și agricultura ineficientă.

„Dacă în 2005-2007 principalele probleme pe care le identifcase Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (PND) erau concentarea în sectoare cu valoare adăugată scăzută, cultură antreprenorială scazută, intensitate energetică ridicată, infrastructură degradată și ineficientă, management neadecvat al mediului, agricultură ineficientă, adaptabilitate redusă a forței de muncă, sărăcie și excluziune socială și capacitate administrativă insufcientă, la 10 ani de la constatarea și finanțarea acestor probleme structurale, Acordul de Parteneriat cu România menționează aceleași probleme și ni se cer politici publice care să li se adreseze”, spun cei din SAR.

România: penultimul loc din perspectiva cheltuielilor din bugetul de stat pentru agricultură

Un alt document dat publicității recent releva un alt fapt îngrijorător: deşi contribuţia agriculturii la PIB este în scădere, România are în continuare cea mai mare pondere a sectorului agricol în structura PIB dintre toate ţările din Uniunea Europeană, de 3 ori şi jumătate mai mare decât media europeană.

Poate însă cel mai important aspect este acela că România este pe penultimul loc din UE din perspectiva cheltuielilor din bugetul de stat pentru agricultură, baza fiind reprezentată de banii proveniți prin PNDR și PAC, generator neîntrerupt de corupție la nivelul agențiilor de plăți.

„România este pe penultimul loc din UE din perspectiva cheltuielilor din bugetul de stat pentru agricultura. Aceasta statistică nu spune povestea completă, deoarece o mare parte din investiţiile în agricultura din România vin din programe ca Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sau Politica Agricolă Comună care sunt finanţate în mare parte din bani europeni”, spun specialiștii PwC într-o analiză recentă.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a participat luni şi marţi, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, ocazie cu care a reiterat ideea conform căreia fermierii ar trebui susținuți și mai mult pentru a-şi consolida poziţia în cadrul lanţului alimentar.

În acest context, el a afirmat că de-a lungul perioadelor de criză, producătorii din sectorul agroalimentar sunt cei mai afectaţi de instabilitatea pieţei. De aceea, ministrul de resort crede că este necesară identificarea cât mai rapidă a unor soluţii comunitare pentru contracararea practicilor neloiale.

La 11 luni de la înfiinţarea sa, în plină criză a sectorului agricol, Grupul operativ pentru pieţele agricole (AMTF) şi-a prezentat luni recomandările privind îmbunătăţirea poziţiei agricultorilor în cadrul lanţului alimentar.

Una dintre concluziile raportului indică nevoia de a adopta noi norme la nivelul UE pentru a acoperi anumite practici comerciale neloiale, precum şi de a implementa sisteme eficace de asigurare a aplicării legislaţiei în statele membre, cum ar fi utilizarea unui arbitru în cadrul lanţului alimentar.

Totodată, raportul subliniază confuzia care există cu privire la normele referitoare la organizarea colectivă şi dreptul concurenţei, astfel că agricultorii ezită să se regrupeze în cooperative sau organizaţii de producători de teamă să nu fie acţionaţi în justiţie pentru limitarea concurenţei. Un al treilea aspect vizează facilitarea accesului agricultorilor la finanţare, iar raportul subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar putea juca un rol în acest sens şi, în plus, ar putea fi implicată în dezvoltarea unui mecanism de garantare a creditelor de export.

Pe de altă parte, în cadrul unui prânz de lucru al miniştrilor, a fost discutat viitorul Politicii Agricole Comune. Pentru România, punctele de interes au vizat continuarea plăţilor directe pentru susţinerea veniturilor fermierilor (inclusiv SAPS), continuarea investiţiilor în mediul rural în sectorul agricol şi non-agricol, atragerea tinerilor către mediul rural, mecanisme de piaţă adaptate situaţiilor de criză, menţinerea caracterului comunitar al PAC şi a unui nivel adecvat al finanţării UE, menţinerea celor doi Piloni ai actualei PAC cu un accent deosebit pe continuarea investiţiilor în mediul rural, în sectorul agricol şi non-agricol, în cercetare şi inovare prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare rurală.

În ceea ce privește continuarea plăților, Irimescu a afirmat că ar trebui să se menţină o Politică Agricolă Comună puternică, să se menţină Pilonul I și II de finanțare europeană, dar şi să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume şi pe procesele de convergenţă a plăţilor directe. De asemenea, a mai spus el în declarațiile de presă post-eveniment, că România își dorește menţinerea caracterul comunitar al PAC, să nu se naţionalizeze, „deoarece sunt anumite state puternice care şi-ar dori acest lucru şi atunci ar fi o discriminare”.

Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, a confirmat miercuri, 8 iunie 2016, intenția sa de a prelungi data până la care statele membre pot efectua plăți directe PAC fără reduceri ale ratei de rambursare ale UE către statele membre în cauză.

Efectiv, această măsură prelungește termenul limită până la care trebuie să se facă plăți directe de la 30 iunie și 15 octombrie.

Inițiativa comisarului Hogan răspunde dificultăților cu care un număr de state membre/regiuni se confruntă în prezent, dificultăți în finalizarea plăților înainte de termenul limită de 30 iunie, precizează comisarul pe pagina oficială a Directoratului pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Prezenta derogare, care poate fi aplicată numai la nivelul statelor membre, înseamnă că plățile pot fi făcute după 30 iunie, fără aplicarea oricărei reduceri pentru întârziere. În conformitate cu normele obișnuite, reducerile (aplicabile autorităților) ar fi de 10% la plățile efectuate în luna iulie, 25% la plățile efectuate în luna august și 45% pentru plățile efectuate în luna septembrie.

„Este o măsură excepțională, care reflectă dificultățile cu care unele agenții de plăți s-au confruntat în primul an de plăți, în cadrul noii PAC. Ea reprezintă un nivel fără precedent de flexibilitate din partea Comisiei Europene și, pe baza nivelurilor actuale ale plăților, ar putea genera mai multe milioane de euro economisire pentru acele state membre/regiuni și potențial agricultorii lor, care nu vor fi efectuate plățile până la 30 iunie. În baza angajamentului pe care l-am avut cu un număr de membru state/regiuni, eu sunt mulțumit că această măsură, una aflată la maximum cât poate merge Comisia, îndeplinește în totalitate nevoile acestora în ceea ce privește oferta de flexibilitate maximă și care asigură rambursarea integrală a valorii plăților”.

Recunoscând dependența pe care mulți fermieri o au de plățile directe, în special având în vedere impactul dificultăților actuale de pe piață cu privire la situația lor pe fluxul de numerar, comisarul, de asemenea, a spus că „această derogare nu trebuie să fie folosită ca o scuză pentru a încetini rata plăților și a cerut agențiilor de plăți să acorde prioritate eliberarea tuturor plăților restante, în scopul de a maximiza nivelul plăților efectuate până la 30 iunie”.

Achim Irimescu arată cu degetul către Daniel Constantin pentru întârzierea plății subvențiilor

Plata subvenţiilor în agricultură se realizează într-un ritm accelerat, în condiţiile în care din noiembrie 2015 şi până în prezent au fost efectuate plăţi de peste 1,22 miliarde de euro iar întârzierile la plată sunt cauzate exclusiv de fosta conducere, transmitea Ministerul Agriculturii printr-un comunicat de presă după ce, miercuri, Camera Deputaţilor a adoptat o moţiune simplă împotriva ministrului de resort.

Mai mult, cei de la Ministerul Agriculturii afirmă totodată că fostul ministru al Agriculturii (Daniel Constantin – n.r.) a luat decizia greşită de a aplica, în 2015 şi 2016, un număr mult prea mare de scheme de plăţi în cadrul noii Politici agricole comune, respectiv 81 faţă de 21 de scheme în anul 2014.

„Urmare adoptării astăzi (miercuri – n.r.), în plenul Camerei Deputaţilor, a moţiunii simple iniţiate de PSD şi ALDE, facem următoarele precizări: În ce priveşte acuzaţia privind neacordarea la timp a subvenţiilor de către APIA, precizăm că subvenţiile se plătesc într-un ritm accelerat – peste 1,22 miliarde euro din noiembrie până în prezent – deşi întârzierile se datorează 100% fostei conduceri. Prezentăm mai jos întârzierile pe care le-a găsit actuala conducere a Ministerului şi care au impietat asupra efectuării la timp a plăţii subvenţiilor: adoptarea extrem de tardivă a legislaţiei necesare efectuării plăţilor; Ordinul 619 (pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate şi a modului de implementare a schemelor de plăţi în agricultură în perioada 2015 – 2020 – n.r.) a fost adoptat de abia la 6 aprilie 2015, iar depunerea cererilor de plată a început numai la jumătatea lui aprilie; contractarea modulului de plăţi trebuia realizată cu 1 an înaintea demarării plăţilor în avans, dar s-a făcut de abia la sfârşitul lunii iulie 2015 (abia în 30 iulie 2015 a fost adoptată HG nr. 596/22.07.2015); decizia finală privind aplicarea schemelor noii Politici agricole comune a fost transmisă Comisiei Europene de abia în octombrie 2015, deci era imposibilă realizarea modulului de plăţi până la 16 octombrie – data la care ar fi trebuit sa înceapă plăţile în avans!; neasigurarea la timp de fosta conducere a Ministerului a fondurilor necesare modulului de plăţi ca urmare a întârzierii în aprobarea actului normativ; eliminarea cooperativelor şi asociaţiilor de la accesul fondurilor pentru păşuni”, precizează Ministerul Agriculturii.

Comunicatul vorbeşte şi despre eşecul în absorbţia fondurilor de dezvoltare rurală, în condiţiile în care în 2015 a fost dezangajat un miliard de euro şi au fost efectuate corecţii financiare de peste 800 de milioane de euro pentru cele două agenţii de plăţi.

În plus, în document se afirmă că fostul ministru al Agriculturii a indus în eroare Ministerul Finanţelor solicitând creşterea salariilor la Agenţia de Finanţare şi Investiţii Rurale (AFIR) pe motiv că acestea se plătesc din fonduri europene în condiţiile în care sumele respective provin de la bugetul de stat.

„Să mai adăugăm faptul că fostul ministru a indus în eroare Ministerul Finanţelor Publice solicitând creşterea salariilor la Agenţia de finantare si investitii rurale (AFIR) pe motiv că acestea s-ar plăti din fonduri europene. Întrucât salariile trebuie plătite din bugetul naţional, la începutul acestui an actualul ministru a trebuit să găsească soluţii pentru plata salariilor pentru cei 1.800 salariaţi ai AFIR! Culmea, toată aceasta situaţie gravă din agricultură este pusă de autorul moţiunii, care a condus ministerul 3 ani jumătate, pe seama actualului ministru!”, subliniază comunicatul MADR.

Comunicatul prezintă şi principalele realizări ale actualului şef de la Agricultură, amintind, printre altele, simplificarea semnificativă a cererii de plată pentru anul 2016, în condiţiile în care dosarul este de 9 ori mai redus faţă de cel din 2015, şi reintroducerea posibilităţii de accesare de către cooperative şi asociaţii a subvenţiilor pentru păşuni.

De asemenea, pentru creşterea absorbţiei fondurilor pentru dezvoltare rurală au fost identificate 52 de măsuri de simplificare a accesului PNDR 2014-2020 şi a fost adoptat actul normativ prin care s-a înfiinţat funcţia de ataşat agricol care să permită promovarea exporturilor româneşti în 12 ţări pentru creşterea profitului producătorilor români.

Un alt proiect legislativ important este, potrivit MADR, cel privind Fondul Mutual, care se află în dezbatere cu fermierii. Stabilirea unui astfel de fond va permite despăgubirea calamităţilor din fonduri europene, degrevând bugetul naţional de sume importante ce pot fi astfel utilizate în alte scopuri, se arată în comunicatul citat.

Totodată, reprezentanţii MADR precizează că au fost lansate dezbateri asupra unui proiect de lege privind restructurarea cercetării în domeniul agricol, care să conducă la susţinerea creşterii competitivităţii producătorilor români pe piaţa UE şi internaţională. În plus, pentru luna octombrie a acestui an se are în vedere realizarea unui Fond de creditare a agriculturii care să faciliteze finanţarea fermierilor şi astfel creşterea absorbţiei fondurilor de dezvoltare rurală, evitând dezangajări de miliarde din trecut.

La capitolul realizări, comunicatul aminteşte şi deblocarea exportului de ovine în ţările din Orientul Mijlociu şi anunţă că peste 750.000 ovine au fost deja exportate, urmând să fie adoptate noi demersuri pentru deschiderea de noi pieţe şi valorificarea optimă a ovinelor. De asemenea, au fost făcute demersuri la Comisia Europeană pentru liberalizarea regimului de export al cărnii de porc şi a fost stabilită legislaţia necesară unui sistem de ecarisare corespunzător cerinţelor UE fiind astfel evitată declanşarea acţiunii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României.

Potrivit Ministerului Agriculturii, adoptarea unei moţiuni simple nu implică în mod obligatoriu demiterea unui ministru, o decizie în acest sens fiind prerogativa exclusivă a prim-ministrului.

Ca informație de ultimă oră, surse din interiorul MADR și APIA afirmă că actuala conducere ministerială forțează mâna dezvoltatorilor ca până la data de 30 iunie 2016 să pună la punct programele informatice necesare efectuării plăților restante, propunându-le să semneze contractul și, astfel, să-și asume un eventual eșec prin compensări financiare.