Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea, în următoarea perioadă, a trei intervenții din Planul Strategic PAC 2023-2027.

Intervențiile pentru care pot fi depuse proiecte începând cu data de 2 noiembrie 2023 și alocarea financiară pentru fiecare intervenție sunt prezentate în rândurile de mai jos.

Intervenția DR-27 „Crearea/Modernizarea infrastructurii de acces agricolă”. Această intervenție contribuie la asigurarea infrastructurii de acces agricol și are o alocare financiară în valoare totală de 100.000.000 euro. Sesiunea de depunere a proiectelor se desfășoară în intervalul: 2 noiembrie 2023, ora 9.00 – 29 februarie 2024, ora 16.00.

Intervenția DR-28 „Crearea/Modernizarea infrastructurii rutiere de bază din spațiul rural” contribuie la asigurarea infrastructurii rutiere de bază, ceea ce va duce la îmbunătățirea calității vieții în mediul rural. Proiectele se pot depune în intervalul 2 noiembrie 2023, ora 9.00 – 29 februarie 2024, ora 16.00. Intervenția beneficiază de o alocare financiară în valoare de 200.988.235 euro.

Fondurile acordate pentru construcția, extinderea, modernizarea drumurilor agricole către ferme prin intervenția DR-27, cât și pentru construcția, extinderea, modernizarea rețelelor de drumuri de interes local prin intervenția DR-28 sunt 100% nerambursabile, iar valoarea maximă acordată pentru un proiect poate ajunge la 1.000.000 euro. Beneficiarii eligibili pentru acest tip de finanțare sunt Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT) pentru DR-27, iar pentru DR-28 beneficiarii sunt Comunele.

Intervenția DR-30 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, care contribuie la susținerea tinerilor fermieri în mediul rural, dar și la întinerirea generațiilor care lucrează în sectorul agricol, dispune de o alocare financiară totală de 250.691.764 euro (componenta națională: 175.484.235 euro; componenta zona montană: 75.207.529 euro). Intervalul de depunere a proiectelor este cuprins între 2 noiembrie 2023, ora 9.00 și 31 ianuarie 2024, ora 16.00.

Pentru tinerii fermieri, prin intervenția DR-30 se acordă, de asemenea, finanțare 100% nerambursabilă acelor fermieri care acționează în nume propriu și sunt organizați ca microîntreprindere sau ca întreprindere mică (exemplu: PFA, II, IF). Pot accesa această intervenție și persoanele juridice unde un tânăr fermier se instalează și exercită un control efectiv în ceea ce privește luarea deciziilor referitoare la gestionarea exploatației agricole. Finanțarea maximă pe care o poate obține un tânăr fermier este de 70.000 euro.

Proiectele de investiții propuse prin cererile de finanțare depuse la AFIR trebuie să se încadreze într-un prag de calitate minim de 90 de puncte pentru proiectele de utilitate publică (DR-27 și DR-28) și de 85 de puncte pentru proiectele tinerilor fermieri (DR-30). În fiecare perioadă lunară din cadrul sesiunii pragurile de calitate vor scădea până la un minim de 30 de puncte pentru DR-28 și DR-30, respectiv 40 de puncte pentru DR-27.

Pentru întocmirea documentației necesare depunerii cererilor de finanțare, solicitanții au la dispoziție Ghidul solicitantului și anexele aferente acestuia, disponibile pe pagina oficială de internet a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, la secțiunea Finanțare.

AFIR a publicat, miercuri 18 octombrie 2023, versiunile finale ale Ghidului solicitantului pentru intervențiile mai sus menționate.

Anunțurile privind lansările acestor sesiuni de depunere a cererilor de finanțare vor fi publicate de către MADR și AFIR pe paginile proprii de internet și vor cuprinde informații referitoare la:

• Denumirea planului;

• Autoritățile de gestionare a planului;

• Denumirea și codul intervenției;

• Informații cu privire la alocarea financiară aferentă sesiunii de depunere;

• Intervalul de depunere a proiectelor, precum și termenul limită de depunere al acestora (ziua și ora), precum și mențiunea privind - „Depunerea continuă a proiectelor în cadrul sesiunii se oprește înainte de termenul limită, conform prevederilor OMADR nr. 407/2023 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare și soluționare a contestațiilor pentru proiectele aferente intervențiilor de dezvoltare rurală din Planul Strategic PAC 2023-2027 (PS 2023-2027)”;

• Detalii cu privire la depunerea proiectelor;

• Condiții de participare generală;

• Pragul de calitate prestabilit;

• Pragurile de calitate lunare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În ultima vreme, pe buzele tuturor stă noua Politică Agricolă Comună pentru perioada 2023 – 2027, respectiv Planul Național Strategic (PNS), care pentru țara noastră are un buget total de 15,8 miliarde de euro. Pilonul I, care înseamnă plăţile directe, are un buget de 9,8 miliarde de euro şi aproape 6 miliarde de euro reprezintă plăţi pe proiecte pilonul II.

Despre noutățile din PNS am discutat cu Sorin Moise, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). „Apar nişte condiţionalităţi noi, respectiv acoperirea terenului din perioada 15 iunie – 30 septembrie. 80% din terenul arabil al fermei trebuie să fie acoperit. Ce înţelegem prin acoperit? Înseamnă că după momentul recoltării, terenul trebuie lăsat cu mirişte, deci nu trebuie făcută nicio intervenţie până în data de 30 septembrie. Sau, putem pune cultura a doua, să punem altă cultură sau putem să semănăm nişte plante proteice prin care să lăsăm o masă verde care să acopere terenul în acest interval”, arată Sorin Moise.

Măsura, impusă de Uniunea Europeană, este considerată benefică în combaterea deşertificării şi a schimbărilor climatice. „S-a considerat că în momentul în care în luna iunie fermierii recoltau grâul, rapiţa sau orzul arau şi lăsau în bătaia soarelui brazda arată, poate şi în bătaia vântului, ceea ce ar fi dus la degradarea solului. Am fost puşi în situaţia de a alege cea mai sensibilă perioadă. Comisia Europeană a considerat că ar fi o perioadă indicată de la începutul lunii octombrie până undeva după ianuarie, ceea ce ne-ar fi pus în imposibilitatea de a termina aratul ori alte tipuri de lucrări ale solului în anul respectiv. Ştim cu toţii ce înseamnă să ari în primăvară faţă de aratul clasic din toamnă sau de lucrările din toamnă pe care fermierul e obișnuit să le facă. Astfel, după discuţiile cu fermierii am stabilit că ar fi un interval optim 15 iunie – 30 septembrie în care să aplicăm această măsură care prevede ca 80% din terenul arabil al fermei să fie acoperit”, explică secretarul de stat MADR.

O altă noutate din PNS 2023 – 2027 se referă la rotația culturilor. „Discutăm de trei ani consecutivi, se poate merge cu aceeaşi cultură, dar cu culturi intermediare. În momentul în care am recoltat o cultură trebuie să semănăm altceva până anul viitor, când dorim să semănăm aceeaşi cultură. De pildă, am recoltat grâu, semăn o mazăre direct în mirişte, doar pentru înverzire, pentru ca anul viitor să pot să semăn grâu”, a precizat Sorin Moise, care a continuat să explice o altă condiție care privește suprafaţa necultivată. „Referitor la procentul de suprafaţă necultivată între 4% și 7%, aici am obţinut cumva o derogare de la Comisia Europeană să putem cultiva cu plante proteice această suprafaţă care teoretic ar trebui lăsată necultivată pentru a stopa degradarea solurilor. Să vedem dacă aceste derogări vor continua şi anul următor. România alături de alte state a făcut către Comisia Europeană mai multe solicitări de a renunţa la această măsură, pentru că vă daţi seama, atât la nivelul țării noastre, cât şi la nivelul întregii UE, să laşi o suprafaţă de 4% - 5% necultivată este o suprafaţă enormă şi nu ştiu dacă în condiţiile actuale, în condiţiile crizei din Ucraina ne permitem să lăsăm o suprafaţă atât de mare necultivată, fără a afecta securitatea alimentară a zonei.”

PNS 2023-2027 prevede 89 de intervenţii, incluzând 51 de intervenţii prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi 38 de intervenţii prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR).

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Viitoarele eco-scheme, împădurirea și crearea de suprafețe împădurite, angajamentele de silvomediu au fost subiectele consultărilor privind Planul Național Strategic din data de 17 noiembrie 2021. Reuniunile în format online cu membrii grupurilor de lucru au fost conduse de ministrul Adrian Oros și secretarul de stat Marius Mihai Micu, fiind organizate de conducerea AM PNDR, din sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Politica Agricolă Comună din noua perioadă de programare 2023-2027, la nivelul Pilonului 1 în cadrul plăților directe, introduce obligativitatea ca minimum 25% din plafonul alocat plăților directe să fie utilizat în cadrul viitoarelor eco-scheme, bugetul total urmând să se ridice pe toată perioada la aproximativ 2,44 miliarde euro.

Eco-schemele, spune ministrul Agriculturii, trebuie să fie stabilite ca o plată acordată fie pentru stimularea și remunerarea furnizării de bunuri publice prin intermediul practicilor agricole benefice pentru mediu și climă, fie drept compensație pentru desfășurarea respectivelor practici.

Pentru perioada 2023-2027, au fost gândite șase eco-scheme (trei pentru Terenurile Arabile, una pentru Culturile Permanente, una pentru Pajiști și Pășuni și una aplicabilă tuturor categoriilor), respectiv:

• Rotația culturilor, pentru fermele cuprinse între 1 și 10 ha;

• Diversificarea culturilor, pentru fermele peste 10 ha;

• Culturi verzi;

• Înierbarea intervalului dintre rânduri în plantațiile pomicole, viticole, pepiniere și hameiști;

• Creșterea capacității de sechestrare a carbonului pe pajiști permanente și prevenirea deșertificării;

• Conversia la agricultură ecologică.

„Prin intervenția privind împădurirea și crearea de suprafețe împădurite, România alege să promoveze încurajarea înființării de suprafețe compacte de pădure sau de perdele forestiere de protecție pentru culturile agricole, acțiuni foarte eficiente care vin să contrabalanseze efectele schimbărilor climatice asupra culturilor agricole, să stocheze carbonul în biomasă, să protejeze apa, să îmbunătățească capacitatea de retenție a apei, să amelioreze regimul hidric, să atenueze riscul la inundații, precum și să elimine efectele negative ale viiturii”, explică Adrian Oros. Totodată, aceste suprafețe împădurite vor proteja și solul prin reducerea eroziunii eoliene a solului, în special în zonele de câmpie, contribuind și la reducerea eroziunii solului provocată de viituri în zonele de deal și munte. „Acestea vor crește diversitatea biologică prin refacerea habitatelor și ecosistemelor locale”, susține ministrul.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Miercuri, 3 noiembrie 2021, a avut loc, în sistem videoconferință, reuniunea Comitetului Consultativ Tematic pentru elaborarea Planului Național Strategic (PNS) 2021-2027. La sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, alături de ministrul Adrian Oros s-au aflat secretarul de stat Marius Micu, directorul general al Direcției Generale Dezvoltare Rurală - AM PNDR - Daniela Rebega, precum și directorul general al Direcției Generale Politici Agricole - Tatiana Preda.

Reuniunea precede consultările cu grupurile de lucru PNS care se vor desfășura pe parcusul lunii noiembrie și la care vor participa peste 160 de entități cu rol important în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, precizează Marius Micu.

Subiectele discutate s-au referit la calendarul estimativ al adoptării pachetului legislativ privind reforma Politicii Agricole Comune la nivelul Uniunii Europene, prezentarea structurii PNS, a stadiului actual și a etapelor viitoare, prezentarea alocărilor financiare pentru intervențiile propuse pentru perioada 2023-2027.

Secretarul de stat din MADR, Marius Micu, a prezentat pe larg bugetul PNS 2023-2027, prin care România va beneficia de aproximativ 15,90 miliarde de euro. „Discuțiile interactive din cadrul reuniunii au generat, pe lângă diseminarea unor informații, un schimb de idei și bune practici util și constructiv”, a punctat Marius Micu.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: MADR

Am purtat recent o discuție cu domnul Achim Irimescu, ministru plenipotenţiar la Reprezentanţa permanentă a României de la Bruxelles, despre mai multe aspecte ce privesc agricultura de pe la noi, dar și de pe plan european sau mondial. O discuție pe care cu siguranță o veți considera foarte interesantă. 

Reporter: Începem dialogul nostru cu o temă foarte fierbinte, cu întâlnirea Consiliului Agrifish în care s-a ajuns şi la un acord în privinţa Politicii Agricole Comune şi cum să fie cuprinsă în cadrul Politicii Agricole Comune strategia privind Pactul Verde European şi, sigur, cealaltă strategie privind Biodiversitatea. Se propusese iniţial un procent foarte mare, era ca o sperietoare pentru bugetul fiecărei ţări membre a Uniunii Europene, dar iată că s-a ajuns la procente şi o perioadă de tranziţie acceptate de toate statele Uniunii.

Achim Irimescu: Da, aşa este, a fost un Consiliu lung, de două zile, şi s-au discutat aspectele cele mai sensibile ale reformei. Acordul realizat între Consiliu şi Parlamentul European este unul politic, acum s-a intrat în faza în care se fac ultimele corecţii tehnice. Şi nu vă ascund faptul că şi noi, România, încă avem câte ceva de reglat, pentru a ajuta fermierii să facă faţă cât mai uşor noilor provocări, pentru că, aşa cum aţi menţionat, viitoarea Politică Agricolă Comună – perioada va fi 2023-2027 – vine cu provocări foarte mari pentru fermieri, pentru că, referindu-mă strict la Pactul Verde European sau Green-Deal, cum i se spune la Bruxelles, şi cele două strategii „De la fermă la furculiţă” sau la consumator şi Biodiversitate vin cu ţinte foarte înalte pentru producţia agricolă europeană. Concret, se propune ca până în 2030 să se reducă pesticidele cu 50%, iar pesticidele periculoase cu alţi 50%, deci o ţintă foarte ambiţioasă, care presupune în mod cert, cel puţin în prima fază, o reducere a producţiei agroalimentare europene, pentru că ştim bine că producţiile se reduc în general destul de mult în urma faptului că nu se mai folosesc pesticide, aşa cum se întâmplă în prezent.

O altă ţintă este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză, şi aceasta este foarte pretenţioasă, să spunem, dar mai este una extrem de complicată, cea a reducerii utilizării antibioticelor, antimicrobienelor, cum le spune noi, în sectorul animal, cu 50%. Şi cultivarea a 25% din suprafaţa Uniunii Europene cu agricultură organică.

România are undeva până în 3% din suprafaţă agricultură organică sau bio, vorbim despre cea certificată, că altfel România are în zona bio toată suprafaţa de la deal şi munte, dar nu discutăm despre asta, pentru că la nivel organic se discută doar de producţia certificată. În România, estimările arată că nu poate urca la mai mult de 10%, având acest nivel de la care porneşte. Apoi, nu trebuie uitat un fapt esenţial, producţia biologică trebuie să meargă mână în mână cu cererea de produse bio. Deja au apărut probleme, în Austria, spre exemplu, unde s-a depăşit cota de 25%, practic 26% din agricultura austriacă este agricultură bio şi am participat la niște videoconferinţe în care fermierii austrieci se plâng că din cauza faptului că a crescut foarte mult oferta în raport cu cererea se reduc preţurile şi fermierii sunt, mulţi, în prag de faliment. Deci o chestiune extrem de delicată şi, aşa cum spuneam, foarte ambiţioasă această ţintă.

Dar, revenind la corelaţia dintre Green Deal şi cele două strategii, trebuie precizat faptul că Parlamentul European a insistat ca în evaluarea de către Comisie a planurilor strategice – pe care le pregătesc statele membre şi trebuie să le transmită pentru aprobare la 1 ianuarie 2022 la Comisia Europeană, care are opt luni pentru a le aproba, şi care se vor aplica de la 1 ianuarie 2023 – să aibă în vedere introducerea acestor ţinte foarte ambiţioase din cele două strategii care fac parte din Green Deal. Sigur, Consiliul de miniştri s-a opus puternic, justificat pe faptul că aceste strategii în acest moment sunt doar strategii, adică nu sunt regulamente și deci nu există o bază legală. În final nu s-a introdus ca o condiţie esenţială pentru aprobarea planurilor strategice ca statele membre să treacă deja în planul strategic modul în care vor reuşi să atingă aceste ţinte până în 2030, pentru că sigur nu poţi să-ţi imaginezi că dacă pornim din 2028 până în 2030 vom atinge aceste ţinte, deci este evident că va trebui pornit mult mai din vreme pentru a atinge aceste ţinte înalte. Şi în acest context s-a prins în textul regulamentului ca statele membre să abordeze ţintele din cele două strategii în planul strategic, dar aplicarea efectivă să se facă în momentul în care se adoptă baza legală, deci regulamentele pentru ţintele din cele două strategii, „De la fermă la consumator” şi strategia pentru Biodiversitate. Comisia şi-a propus să le adopte până în 2023 inclusiv.

Reporter: Domnule ministru, la Bruxelles se discută pe marginea procentelor medii de utilizare atât a pesticidelor, a îngrăşămintelor, cât şi a antibioticelor în hrana animalelor. În România, noi suntem la un sfert din procentul mediu al multor țări europene. Cum se va lua în calcul pentru fiecare ţară? Există o direcţie în acest sens? Fiecare ţară va lua, probabil, în calcul media de la nivelul european sau cum?

Achim Irimescu: Sigur, şi noi ne-am pus această întrebare şi, ca urmare, în Consiliul de miniştri, nu doar România, ci şi alte state membre au ridicat această chestiune, iar Comisia a fost de acord şi, în final, Parlamentul European, ca fiecare stat membru să aibă în vedere nivelul de la care porneşte. Pentru că dacă ţinem seama de faptul că utilizarea pesticidelor la nivel european mediu este cam 2,6 kg substanţă activă pe hectar, iar România se situează undeva la 0,6 kg, atunci sigur că înseamnă 50% reducere în Germania ceva şi în România altceva. Pentru că, în final, noi suntem oricum sub 50% faţă de ce ar însemna reducerea în state care stau mult mai prost, să spunem, decât România, din acest punct de vedere. Şi, cu certitudine, toată lumea a fost de acord ca să se ţină cont de situaţia exactă din fiecare stat membru. Dacă vă uitaţi, există pe site-ul DG Agricultură o hartă cu nitraţii, de exemplu, şi o să vedeţi acolo că România este pe verde, iar state din vest precum Belgia, Olanda mai ales, dar chiar şi Germania sunt roşii, pentru că au fost perioade lungi în care ei au neglijat problema nitraţilor şi acum stau mult mai prost decât România. Deci avem avantaje din acest punct de vedere, fără doar şi poate.

Reporter: Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca România să nu reducă, pentru că n-are de unde să mai reducă, pentru că dacă am ajunge să mai reducem în continuare ar însemna să nu mai producem cereale sau hrană, să nu mai putem apăra plantele de boli şi dăunători, iar în cazul animalelor la fel. 

Achim Irimescu: Absolut. Dar sigur, probabil că un mic gest va trebui să facă şi România, nu 50%, poate 5% să zic, nu ştiu, e greu de pronunțat în acest moment, dar trebuie spus un lucru: utilizarea redusă a pesticidelor va constitui cu certitudine un avantaj competitiv, România se pregăteşte pentru viitor şi va produce culturi cu aport redus de pesticide şi atunci şi la export sau la punerea pe piaţa mondială a produselor din România producătorii români vor fi avantajaţi, pentru că oriunde va fi cartea de vizită: România utilizează pesticide în proporţie mai redusă decât alte state membre.

Reporter: Practic, ţinta noastră ar fi ca până în 2030 să ajungem la 20-25% de suprafață agricolă ecologică certificată, deşi noi avem cred peste jumătate din suprafaţă, cum aminteaţi şi dvs., în zona de deal şi de munte cu siguranţă aşa este, dar ne trebuie patalamaua. Ce facem în sensul acesta? Am putea să venim cu o susţinere mai mare în sprijinul celor care vor să treacă la agricultura ecologică?

Achim Irimescu: Asta este cheia de fapt, deci soluţia ar fi ca fie din bani europeni, fie din bani naţionali, dar cel mai la îndemână ar fi din bani europeni, să se găsească o soluţie să se plătească certificarea, deci pentru micii fermieri din zonele de deal şi de munte, care nu au mijloace nemaipomenite, să se acorde sume pentru certificare, dar, desigur, şi pentru producători medii şi mari, pentru că în noul timp de intervenţie, să spunem eco-schemele, sunt foarte multe posibilităţi de finanţare în condiţiile în care dovedeşti că ceea ce aplici are impact favorabil de mediu şi climă. Am să vă dau un exemplu foarte interesant, care la prima vedere ar putea părea unora chiar ilar: pot fi introduse ca eco-scheme de către fermieri inclusiv activităţile de monitorizare a polenizatorilor. Deci dacă mă apuc şi număr polenizatorii, pot să primesc bani pentru aşa ceva, că intră la impact de mediu favorabil. Deci cu certitudine eu aş vedea şi partea de certificare introdusă în acest sens, pentru a facilita creşterea suprafeţei cultivate ecologic în România.

Reporter: Din păcate, până în prezent aş putea spune că a scăzut suprafaţa, ştiu că ajunsesem aproape la 5-6%, erau optimişti organizaţiile profesionale din sectorul bio din România, dar după aceea nu ştiu ce s-a întâmplat că am luat-o la vale, înapoi, din păcate.

Achim Irimescu: Sigur, e posibil. Nu comentez în ceea ce priveşte nivelul de plată al certificării, care cu certitudine a crescut faţă de momentul în care a demarat România creşterea producţiei ecologice, dar toate sigur sunt legate de piaţă şi pe măsură ce producătorii şi consumatorii înţeleg cu adevărat importanţa agriculturii ecologice, pentru că la prima vedere spre exemplu ne întrebăm „ok, la pesticide reducem, sunt pesticide specifice agriculturii ecologice, să spunem că impactul este foarte favorabil pentru sănătatea omului, dar ce importanţă ar avea, să spunem, la producţia animală?”. Şi acolo, sigur, trebuie menţionat, este interzisă utilizarea antibioticelor, pe care, ştiţi bine, ştim bine cu toţii că la nivel mondial sunt întrebări foarte delicate în ceea ce priveşte rezistenţa la antimicrobiene şi riscul ca la un moment dat bolile să se adapteze viruşii, astfel încât să nu mai fim protejaţi de antibioticele actuale. De aici şi tendinţa de a reduce cât mai mult utilizarea antibioticelor, inclusiv în producţia animalieră. Deci şi la agricultura ecologică din domeniul animal sunt cu certitudine benefice.

Reporter: Aţi amintit ceva mai devreme de eco-scheme, bătălia mare a fost dusă pe procentul care să fie din bugetul alocat pe fiecare Program Naţional Strategic pentru eco-scheme, era ca o sperietoare ideea ca eco-schemele să fie obligatorii pentru stat, dar nu şi pentru fermieri, şi ca atare o mare parte din buget să se întoarcă înapoi la Comisie. S-a ajuns la acordul acesta de creştere treptată. Să reamintim cum se va întâmpla din 2023 în fiecare Program Naţional Strategic.

Achim Irimescu: După cum ştim, iniţial Comisia nu prevăzuse pentru eco-scheme un procent anume şi a fost o singură prevedere ca măsurile benefice pentru mediu şi climă să se ridice pe ansamblu, atât pe partea de plăţi directe, cât şi pe dezvoltare rurală, deci cei trei piloni ai Politicii comune, la 40%. Iniţial s-a zis 10% pe plăţi directe şi 30% pe dezvoltare rurală. Ulterior Parlamentul European a venit cu propunerea să fie 30% din bugetul plăţilor directe alocat în fiecare an eco-schemelor şi Consiliul a votat în octombrie la Luxemburg 20%. Parlamentul a insistat şi până la urmă s-a ajuns la cifra medie între Parlament şi Consiliu, de 25%. 25%, sigur, în cazul României înseamnă o sumă substanţială, circa 475 de milioane de euro pe an. Acum, cum se aplică – iarăşi noi am vrut să evităm pierderea în primii ani, pentru că, ştiţi, până demarează politica, totdeauna sunt dificultăţi, până stabileşti lista eco-schemelor, până când în Planul strategic stabileşti sumele, pentru că sumele care se stabilesc pe eco-scheme se stabilesc în funcţie de pierderile de venit ale fermierului, deci în cazul în care fermierul Popescu a decis să aplice o eco-schemă, el trebuie să-şi facă clar socoteala cât pierde aplicând această eco-schemă şi cu cât va fi rambursat de către statul membru în cauză din bani europeni. Şi atunci trebuie făcute calcule foarte exacte, pentru a nu risca ca până la urmă fermierii să nu aplice şi banii să fie rambursaţi la Bruxelles. De aceea este o sarcină foarte delicată în acest sens pentru statele membre, dar sigur trebuie menţionat şi faptul de care spuneaţi, că deşi eco-schemele sunt obligatorii pentru statele membre, dar nu pentru fermieri, în general fermierii sunt şi ei interesaţi, pentru că fără eco-scheme, deci dacă scoatem din cele 1,9 miliarde euro plăţi directe anuale pentru România, scoatem 25%, cei 475 de milioane, atunci plata pe hectar se reduce mult şi niciunui fermier nu-i convine să primească mult mai puţin pe hectar, deci cu certitudine implicit fermierii vor fi interesaţi să aplice eco-scheme. Eu aici văd aşa, ca o ecuaţie: fermierii medii şi mari ar fi cei mai în măsură să aplice eco-scheme şi să utilizeze aceşti bani, iar fermierii mici să primească, trebuie să reamintim că a crescut reducerea plăţilor pentru fermierii medii şi mari, nu se aplică plafonare, dar se aplică 10% faţă de 5% cât e în prezent plata redistributivă, deci se taie la fermierii de peste 30 de hectare 10% – bine, am înţeles că Ministerul Agriculturii doreşte să aplice gradual, 8-10% la cei care au 31-32 de hectare şi câteva procente la cei cu suprafeţe mici şi creştere graduală, astfel încât pe medie să fie 10%. Şi atunci micii fermieri se echilibrează cu aceste plăţi redistributive, iar fermierii mari cu eco-schemele. Deci cam aşa ar sta lucrurile. Totuşi, pentru a nu risca să pierdem, am reuşit la Consiliu să introducem pentru primii doi ani o perioadă „de învăţare”, i-am zis noi, în care statul membru are o flexibilitate să compenseze cu nerealizarea în Pilonul I, Plăţi directe şi măsuri de piaţă, cu Măsuri de mediu şi climă în Pilonul II, Dezvoltare rurală.

Reporter: Deci 2023-2024, ca an de implementare.

Achim Irimescu: Exact. Şi mai e o posibilitate: statul membru care a realizat, în loc de 25%, 20% poate în primii doi ani să mute aceste cinci procente către alte măsuri, pentru că spre dezvoltare rurală nu se poate muta, pentru că ştiţi, la Dezvoltare rurală banii se folosesc multianual, iar la Plăţi directe în fiecare an, deci nu se pot muta banii din una în alta. Deci sunt, să spunem, create nişte condiţii ca să se evite cel puţin în primii ani dezangajarea, returnarea de fonduri importante la Bruxelles, să sperăm că fermierii vor reuşi să acceseze eco-scheme cât mai bine gândite şi plătite astfel încât în final România să fie câştigătoare şi nu pierzătoare, pentru că, cu certitudine, cine va folosi banii va rămâne competitiv pe piaţă.

Reporter: Aş vrea să ne referim în continuare puţin şi la ce înseamnă partea de Strategie către biodiversitate. Cam cum se vede la Bruxelles implementarea acesteia?

Achim Irimescu: Această strategie propune ca 10% din suprafaţă să fie dedicată biodiversităţii. Sigur, o propunere care pare un pic ciudată, care presupune, şi deja am văzut aplicată în Belgia, să se lase o fâşie la marginea lotului, pe care nu se cultivă nimic, nu se utilizează pesticide şi acolo se dezvoltă şi insecte, şi plante, şi alte vietăţi, să spunem, deci biodiversitate. De la ce a pornit? Sigur, România stă mult mai bine decât alte state membre, dar un studiu din Germania spunea că în Germania din anii ’90 până acum insectele zburătoare s-au redus cu 75%. Deci, ca o paranteză, eu în Belgia de 15 ani n-am auzit cucul niciodată... vă imaginaţi. Din fericire, România stă mult mai bine la asta.

Reporter: Şi când mergeţi pe autostradă parbrizul e curat.

Achim Irimescu: Trebuie să mergi mult până să se murdărească.

Reporter: La noi n-ai nicio şansă să-l menţii curat.

Achim Irimescu: Ceea ce demonstrează că încă avem biodiversitate şi asta este foarte important pentru România şi, sigur, să nu uităm faptul că România stă bine din multe puncte de vedere, dar există şi partea cealaltă, că avem atâta biodiversitate, încât la un moment dat noi suntem numărul unu, de exemplu, la numărul de urşi în Uniunea Europeană.

Reporter: Da, şi tot avem probleme cu implementarea legislaţiei pentru a menţine un efectiv normal.

Achim Irimescu: Da, sigur, dacă amintim că Elveţia a ucis ultimul urs în o mie optsute optzeci şi ceva şi că acolo turiştii nu sunt afectaţi de animale periculoase, carnivore, atunci înţelegem de ce în vestul Europei se insistă ca România să păstreze cât mai multe astfel de animale.

Reporter: Bine, acum eu fac o glumă, păstraţi voi că venim la voi... la noi nu. Ideea este că noi avem la fel de mulţi sau poate chiar mai mulţi mistreţi şi avem o problemă legată de evoluţia pestei porcine, pe de o parte, pe de altă parte este vorba şi de pagubele pe care le provoacă aceştia în culturi şi sunt zone în România unde fermierii au renunţat la a mai cultiva porumb sau cartofi, sau orice altceva pentru că nu au cum să facă faţă distrugerilor pe care le provoacă aceste animale.

Achim Irimescu: Da, aşa este, este o problemă, pentru că la un moment dat ne întrebăm: noi ţinem biodiversitatea, dar atunci când sunt populaţii care cresc foarte puternic, se intră în conflict nu doar cu omul, dar şi în regnul animal. Pentru că, spunea cineva într-o conferinţă, totdeauna vor vedea bunăstarea animalelor carnivore, dar nimeni nu se întreabă de bunăstarea bietelor oi şi vaci care sunt ucise de aceste animale, deci ştim bine că de multe ori sunt animale crescute de om care sunt vânate şi în acest context avem mari discuţii de respectare a condiţiilor de bunăstare atunci când fermierul le creşte, dar uităm acest lucru atunci când animalele mari carnivore vin şi „sacrifică” nu doar un animal, ci un număr important care nu este doar o pagubă pentru fermier. Dacă ne referim la bunăstare, ar trebui să avem în vedere şi acest aspect.

Reporter: Pe final, să vedem ce este pe agenda Parlamentului European şi a Comisiei Europene.

Achim Irimescu: Dacă avem în vedere că Reforma are acordul politic al celor două instituţii, colegiuitorii europeni, Consiliul şi Parlamentul European, atunci este clar că în această toamnă se vor întâmpla, referitor la reformă, două lucruri foarte importante. Unu: atât în Comisia pentru agricultură din Parlament, cât şi în plen, va fi votul final în această toamnă, pe textele finalizate, şi în octombrie, aşa cum spuneam, se speră să se publice în Jurnalul oficial al Uniunii Europene cele trei regulamente ale reformei. Dar să nu uităm că în paralel trebuie să se întâmple ceva şi tot procesul adoptării reformei este întârziat, a durat mai bine de trei ani şi s-a intrat efectiv în criză de timp, pentru că în paralel trebuia să meargă adoptarea actelor delegate şi de implementare pe care Comisia este delegată, împuternicită să le adopte, şi în discuţiile pe care le-am avut recent cu Comisia Europeană a rezultat că abia la începutul anului viitor vor putea fi publicate, ceea ce pune mari dificultăţi statelor membre în ceea ce priveşte finalizarea planurilor strategice, pentru că sunt deja state membre care au cerut amânarea termenului de predare a Planului strategic la Comisie, care e prevăzut, spuneam, la 1 ianuarie 2022, pentru că neavând şi actele de implementare şi delegate, nu ştiu toate detaliile pentru reformă. Deci este justificată cererea unor state membre de a revedea puţin termenul acesta. Unii au propus o lună, două luni amânare, dar pe de altă parte trebuie avut în vedere şi reversul, amânarea prezentării Planurilor strategice la Bruxelles la Comisie pentru adoptare va crea probleme, pentru că Comisia are 8 luni pentru a adopta toate cele 27 de Planuri strategice ale statelor membre – mă rog, mai multe, pentru că statele de tip federal au un plan la nivel federal şi tot aşa, pe landuri, pe regiuni au alte Planuri strategice. Şi în acest context, ideea de bază este: în momentul în care se adoptă, să sperăm în 8 luni, statele membre vor trebui să realizeze programul, softul, să spunem, pentru a aplica noua Politică Agricolă Comună, şi vă amintiţi în 2016 câte eforturi s-au făcut pentru a reuşi să plătim la timp, pentru că a fost o întârziere în realizarea softului. De aceea trebuie avut în vedere un lucru esenţial, adoptarea cât mai rapidă a actelor delegate şi implementare, prezentarea cât mai rapidă a planurilor strategice, adoptarea lor cât mai rapidă de către Comisie, astfel încât statele membre să aibă timp ca până la 1 martie 2023, când fermierii trebuie să-şi depună cererile de plată, pentru ei să fie foarte clar ce eco-scheme aplică şi ce măsuri aplică, astfel încât să nu rişte să nu primească bani pentru 2023, pentru că plăţile regulate, cum spunem noi, încep la 1 decembrie 2023 pentru anul 2023. Deci este într-adevăr un întreg şir de termene legate, corelate, care riscă altfel să pună mari dificultăţi fermierilor în accesarea fondurilor necesare, pentru că, în opinia mea, fondurile pe politica agricolă viitoare vor fi cu atât mai necesare fermierilor, având în vedere dificultăţile introduse, noile cerinţe introduse de către reformă şi saltul pe care trebuie să-l facă la nivel european. Vă reamintesc şi sloganul acestei Politici Agricole Comune, „trebuie să trecem la o agricultură durabilă, sustenabilă din punctul de vedere al mediului şi climei”, deci sunt într-adevăr cerinţe foarte mari şi fermierii au nevoie cu certitudine de consultanţă agricolă pentru a face faţă noilor cerinţe. Şi de aici vă imaginaţi tot lanţul care trebuie pus la punct pentru a sprijini efectiv fermierii şi a face faţă noilor cerinţe.

Reporter: Aţi amintit de consultanţă, consultanţă care ar trebui susţinută tot din fondurile europene, nu?

Achim Irimescu: Se poate susţine şi din fonduri europene, şi din buget naţional. Dar şi cum e legislaţia actuală, se pot, de exemplu, stabili firme de consultanţă privată, la care suma iniţială este 200.000 de euro, sigur, trebuie să ai specialişti, trebuie să fie bine informaţi, care să reuşească să-i sprijine pe fermieri. Şi în plus, trebuie amintit un alt factor foarte important, importanţa cercetării şi inovării, pentru că fără introducerea utilajelor moderne... şi am văzut în Belgia, într-o fermă, un utilaj care poate reduce utilizarea pesticidelor până la 92%, dar echipamentele costau undeva către un milion de euro, ceea ce nu este la îndemâna fiecărui fermier, desigur.

Reporter: Practic, tehnologia costă, aşa cum ştim, însă aceşti doi ani de tranziţie, îi putem folosi pentru pregătirea următorilor. Sumele sunt aceleaşi care au fost pe PNDR-ul 2013-2020 din fiecare an, atât pentru plăţi directe, cât şi pentru dezvoltare rurală?

Achim Irimescu: Nu. La nivel european s-au redus cu 15% fondurile pentru dezvoltare rurală şi cu 5% pentru plăţi directe. România nu pierde însă pe plăţi directe datorită convergenţei, adică România a avut plăţi sub plata medie europeană, care e 262-265 de euro pe hectar, şi atunci beneficiază de o nouă creştere. Dacă amintim că în 2016 am avut 170 de euro pe hectar, după aceea a crescut la 195,5 euro pe hectar, iar pe viitoarea perioadă mai creşte cu încă 20 euro pe hectar, şi trebuie amintit că aceşti bani nu-s bani suplimentari, ci se taie din banii altor state membre, de la fermierii din alte state membre, aceasta se numeşte convergenţa externă, adică se tinde către egalizarea plăţilor între statele membre, acesta e procesul, şi România beneficiază, repet, de încă nişte sute de milioane, datorită acestei scheme suplimentare adăugate, deci practic România va ajunge... dacă facem o comparaţie, iniţial România a avut 8,2 miliarde pentru dezvoltare rurală în prima perioadă, 2007-2013, şi de-abia 5,5 miliarde pentru plăţi directe, pe perioada viitoare vor fi 13,4 miliarde pe plăţi directe şi numai 6,8 miliarde pentru dezvoltare rurală. În aceste condiţii, în opinia mea, ar fi foarte bine dacă România ar acorda cu prioritate fondurile de dezvoltare rurală pentru investiţii destinate alinierii noilor cerinţe. Pentru că, aşa cum am menţionat, sunt echipamente foarte costisitoare şi fără sprijin european nu va fi foarte uşor pentru fermieri să acceseze fondurile sau să găsească resursele pentru a achiziţiona echipamentele necesare.

Cred că este cea mai radicală reformă a Politicii agricole comune de când urmăresc eu, din 1992. Sigur, România a aderat abia în 2007, dar este cea mai radicală reformă care schimbă total. Aşa cum vă amintiţi, conceptul actual este trecerea de la conformitate la performanţă, deci nu mai trebuie doar să respectăm nişte standarde, ci să devenim performanţi în ceea ce priveşte clima şi mediul. De aici marea provocare pentru agricultura europeană.

Reporter: Încă o întrebare: ce mai e pe la Vaideeni?

Achim Irimescu: Pe la Vaideeni am fost de curând şi am constatat, din păcate, că munţii nu mai au atâtea oi, ci a mai crescut numărul vacilor, dar pentru păşunile montane rolul oilor este esenţial şi sperăm ca pe viitoarea Politică Agricolă Comună fermierii crescători de ovine să fie încurajaţi să facă transhumanţă. Ştiţi că legislaţia europeană permite finanţarea transhumanţei pentru fermierii care urcă cu oile la munte în fiecare vară şi trebuie să recunoaştem că produsele montane sunt cele mai bune produse din lume, pentru că la munte sunt apă curată, aer curat şi atunci tot ce se produce la munte este de o calitate aparte, de acolo şi denumirea de „produs montan” introdusă în legislaţia europeană, ştiţi foarte bine şi am înţeles că ministrul a făcut eforturi şi sunt peste 2.500 de produse deja cu denumirea de „produs montan” în România.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Clubul Fermierilor Români lansează programul de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”, care are ca obiectiv sprijinirea fermierilor interesați să cunoască și să aplice noi modele de afaceri, capabile să asigure reziliența și competitivitatea fermelor, în contextul marilor schimbări generate de reforma Politicii Agricole Comune, aplicarea Pactului Ecologic European și riscurile pentru agricultură asociate schimbărilor de mediu și climă.

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” oferă cursanților studii de caz aplicate, evidențiind instrumente de management validate pentru gestiunea schimbărilor și a riscurilor, alese în raport cu tendințele actuale în agricultură. Acest aspect vizează includerea digitalizării și a reglementărilor de mediu precum Pactul Ecologic European, Strategia Biodiversitate și Farm to Fork la nivelul fermelor europene competitive. În același timp, o altă direcție strategică a programului este crearea unui plan de dezvoltare sustenabil a propriei afaceri agricole, în contextul noii Politici Agricole Comune, care să le permită fermierilor români păstrarea unui echilibru financiar în perioada 2021-2027.

„Agricultura românească beneficiază de un potențial extraordinar de creștere, dacă sunt lansate acțiuni care să transforme unele dezavantaje structurale și sistemice în oportunități de dezvoltare. Creșterea anuală de peste 10% înregistrată de România la nivelul producției agricole și randamentului în ultimii zece ani, ritmul rapid în care s-au implementat cele mai noi tehnologii agricole, trecerea către activități legate de agricultură cu valoare adăugată ridicată solicită un nivel ridicat al competențelor antreprenoriale ale fermierilor care conduc afacerile agricole în România. În cadrul acestui program, fiecare participant va construi un plan de dezvoltare a propriei afaceri sub îndrumarea celor mai buni traineri și specialiști cu care colaborăm”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” începe pe 3 noiembrie 2021

Programul este recomandat fermierilor activi, cu minimum cinci ani de experiență managerială, interesați să-și dezvolte competențele în administrarea afacerii și să dobândească un set de instrumente de management și de analiză a propriei afaceri, sub coordonarea specialiștilor programului, cu impact imediat în creșterea performanței afacerii agricole.

Fermierii interesați pot completa formularul de înscriere pe site-ul Clubului: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0/, în perioada 26 august – 19 septembrie 2021. Anunțarea candidaților selectați se va face pe 27 septembrie 2021. Între 27 – 30 septembrie 2021 se completează fișa de profil pentru fermierii participanți, iar cursurile încep pe 3 noiembrie 2021.

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” este dezvoltat cu companii de training cunoscute din România, alături de specialiști cu experiență în business, afaceri de familie, training și mentoring.

Programul se desfășoară pe o perioadă de cinci săptămâni, în intervalul 3 noiembrie 2021 – 5 februarie 2022. Cursurile vor avea loc la sală, la București și pe online.

Curricula Program

Programul cuprinde cursuri de pregătire în următoarele domenii: Agricultura digitală; Simulări de business; Managementul strategic al fermei; Relația cu furnizorii și lanțul de aprovizionare - distribuție (Supply chain); Managementul vânzărilor și negocierea contractelor; Fizionomie și comportamente - putere de negociere în funcție de interlocutor; Accesare fonduri europene; Managementul riscului și asigurările agricole; Direcțiile europene privind noua Politică Agricolă Comună; Modele sustenabile de afaceri agricole, din perspectiva noii Politici Agricole Comune; Antreprenoriat în mediul V.U.C.A. (Volatilitate, Incertitudine, Complexitate, Ambiguitate); Simulare strategii de business; Comerț cu cereale; Marketing în agribusiness; Afacerea agricolă de familie; Fiscalitate și contabilitate fermă; Legislativ.

Cursurile sunt interactive, cu activități practice și studii de caz dezvoltate pe baza situațiilor concrete cu care se confruntă fermierii în activitatea curentă. Transferul de cunoștințe, metode și concepte se face prin raportare permanentă la propria afacere.

În funcție de nevoile de instruire și de specificul fermei, participanții au posibilitatea să opteze pentru o sesiune personalizată de cursuri, prin aprofundarea subiectelor de interes în cadrul cursurilor opționale.

Taxa de participare include strict valoarea cursurilor susținute de partenerii educaționali și costurile administrative (închiriere sală, prânz, două coffee break-uri/zi).

Mai multe detalii despre programul „Antreprenor în Agricultura 4.0”, puteți afla accesând link-ul: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0/, pe e-mail la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau la telefon 0749.999.921.

Odată cu comunicarea oficială a Comisiei Europene către Parlamentul European din data de 20 mai 2020, prin care se făcea publică strategia dorită a se implementa și cunoscută sub numele de ,,Farm to Fork”, s-au lansat și câteva obiective ambițioase privind modularea tehnologiilor agricole, iar unul dintre acestea este reducerea consumului de pesticide cu 50% până în anul 2030.

În altă ordine de idei, a apărut și opinia, din ce în ce mai puternic și mai larg manifestată în rândul fermierilor și organizațiilor profesionale ale acestora, că această dorință (cel puțin în prezent) va afecta în mod fundamental competitivitatea și durabilitatea fermelor europene în raport cu cele din alte țări, mai ales cele din America.

Toată această formulare se regăsește, mai exact, într-o mică alocare de spațiu din cadrul comunicării, unde se arată: ,,Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a reduce cu 50 % nivelul general de utilizare și de risc al pesticidelor chimice, precum și pentru a reduce cu 50 % utilizarea de pesticide mai periculoase, până în 2030. Pentru a deschide calea către alternative și pentru a menține veniturile fermierilor, Comisia va lua o serie de măsuri.” (Comunicarea Comisiei către Parlamentul European din 20.05.2020).

Dar, din păcate, așa cum este obiceiul birocratic al funcționarilor europeni, atunci când nu este foarte clar cum se dorește a se face un lucru sau nu se cunoaște exact tipul de răspuns, sau intensitatea acestuia din partea celor care vor trebui să implementeze măsura, se merge pe un sistem de a ,,se arunca năvodul” pentru a se vedea ce se întâmplă ulterior, modalitate aplicată și în acest caz. Spun acest lucru deoarece în mod oficial nu există încă nicio comunicare publică cum se va implementa măsura și care vor fi procedurile, dar voi reveni mai jos la aceste aspecte.

Am arătat, cu altă ocazie, că la fel cred că se întâmplă și în cazul dorinței Comisiei de a se ajunge ca 25% din suprafața agricolă europeană să fie cultivată ecologic sau nivelul de folosire a îngrășămintelor chimice să scadă cu 40%, obiective de apreciat și de dorit a fi implementate în condițiile schimbărilor climatice globale, dar care cred că vor fi fără finalitate, dacă nu se vor implementa la nivel global, nu doar european, aspect care nu este chiar simplu de realizat.

Dar astăzi mi-am propus să discutăm niște cifre simple, referitoare la consumul de pesticide raportate la terenul agricol (include teren arabil, teren cultivat cu vii, legume, livezi, etc. și pășunile, și fânețele), cifre care sunt prelucrate după informațiile oficiale din FAOSTAT și au în vedere perioada 1990-2018, deci aproape 30 de ani.

Pentru a putea face niște comparații cât mai sugestive, am făcut 4 grupe de țări, una a celor cu tehnologii ,,libere”, adică unde se folosesc pe scară largă inclusiv tehnologiile OMG (modificate genetic), și am în vedere Argentina, Brazilia și SUA.

A doua grupă este reprezentată de forțele agricole din vestul Europei și mă refer la Franța, Germania și Belgia, apoi, a treia grupă, un număr de țări din centrul și estul Europei comunitare, și am avut în vedere Austria, Ungaria, Bulgaria și România, și ultimul grup este cel al țărilor care sunt deja forțe agricole din punctul de vedere al producțiilor totale de produse agricole, nu și al tehnologiilor (încă), sau mai exact al randamentelor la hectar, și aici am avut în vedere Rusia și Ucraina.

Cifrele prezentate se referă la kilograme de substanță activă, așa cum este clasificarea FAO, fără a se preciza alte date sau forme de comparație, deci pot apărea aici anumite nuanțe, cum ar fi folosirea pesticidelor sulfonilureice, caracterizate prin aplicarea de doze foarte mici, de până în 100 gr de produs comercial/ha, ceea ce în mod normal influențează consumul raportat la hectar, dar acestea sunt datele.

Analizând datele din tabelul nr. 1, vom observa în cazul Argentinei și al Braziliei o creștere a consumului de pesticide între anii 1990-2010, cu peste 750%, adică asta arată că aceste țări au parcurs o fază de dezvoltare puternică a agriculturii și având un vârf al consumului în anul 2010, după care a urmat o relativă plafonare a consumului de pesticide.

Această creștere a consumului s-a înregistrat inclusiv între anii 2000 și 2005, perioadă de introducere și dezvoltare a culturilor modificate genetic, în special la soia și porumb, care, contrar multor opinii, nu au adus o reducere a consumului de pesticide, în condițiile în care de exemplu cultura de soia modificată genetic a ajuns să reprezinte peste 20% din suprafețele totale de cultură din Argentina sau Brazilia.

În comparație, se poate vedea maturitatea agriculturii americane, care între 1990 și 2018 are variații extrem de mici ale consumului total de pesticide, chiar și în perioada ulterioară dezvoltării culturilor modificate genetic, aspect care pentru mulți poate constitui o surpriză, în sensul că o agricultură destul de ,,hulită” din punctul de vedere al protecției mediului are alte realități în raport cu percepțiile noastre.

Dacă trecem Atlanticul, vom constata în vestul Europei că în cazul țărilor precum Franța, Germania și Belgia, realitățile se schimbă, iar consumul de pesticide apare mult mai ridicat, cu vârful de consum în cazul Belgiei, unde consumul este în jurul a 5 kg substanță activă/ha teren agricol.

În plus, în ultimii ani tendințele în cazul acestor țări (Franța, Germania și Belgia) nu sunt clar manifestate și nu se poate afirma că are loc cu adevărat o reducere a acestui consum în vreuna din cele 3 țări menționate, cu toate presiunile de mediu existente în societate.

Dacă comparăm țările din vestul Europei cu cele din America, am considera la prima vedere cum consumul de pesticide este clar mai mare în cazul țărilor europene, dar vom vedea mai jos că realitatea trebuie analizată luând în calcul și un alt factor extrem de important, respectiv ponderea suprafeței arabile din total suprafață agricolă.

Analizând țările din centrul și estul Europei, vom constata în cazul Austriei că în ultimii doi-trei ani a înregistrat o creștere accelerată a consumului de pesticide, cu peste 35%, fapt dat de suprafețele însemnate de rapiță, unde consumul de pesticide este ridicat, iar interzicerea neonicotinoidelor pare a influența în mod semnificativ creșterea consumului de insecticide (vom reveni cu un articol pe această temă).

Nu trebuie să uităm că asistăm la această creștere în condițiile în care Austria este și campioana europeană a suprafețelor lucrate ecologic și care reprezintă 25% din suprafața agricolă, dar impactul este neglijabil asupra consumului de pesticide, fiindcă suprafețele ecologice sunt reprezentate de pășuni alpine care oricum aveau un consum mic de pesticide și în agricultura convențională.

Apoi, dacă mergem mai departe, vom constata în cazul Ungariei că a existat o tranziție  de la agricultura de stat a anilor `90 la noua agricultură privată pe baze capitaliste, care s-a manifestat ca principiu în cazul tuturor țărilor foste comuniste și, normal, a influențat și consumul de pesticide în agricultură.

Diferența este dată de faptul că în cazul Ungariei s-a atins cel mai scăzut consum de pesticide în jurul anului 2000, după care a avut loc o creștere accelerată a acestuia, urmată de o stabilizare relativă în cazul ultimilor 20 de ani, ceea ce se coroborează cu nivelul atins de agricultura ungară, unde tehnologia se aplică mult mai uniform între exploatațiile mici și mari.

Surprinzător, Bulgaria se aseamănă din acest punct de vedere destul de mult cu Ungaria, cu mențiunea că acum consumul de pesticide este mult mai mare decât cel moștenit din perioada comunistă, iar vecinii de la sud de Dunăre au turat motoarele de dezvoltare a sectorului agricol cu mult mai mult decât în cazul României.

Amintind de România, este de menționat că nu am reușit la acest moment, la 30 de ani de la Revoluție, să atingem măcar 40% din consumul de pesticide de atunci și asta nu datorită aplicării unor tehnologii de top, ci doar datorită incompetenței politice de a gestiona acest sector și unde tot felul de neaveniți au ocupat scaunele de demnitari, nereușind să pună bazele agriculturii pe fundații serioase, astfel încât pe mai mult de jumătate din suprafața agricolă a țării tehnologiile aplicate sunt de-a dreptul rudimentare.

Totuși, putem fi ,,mândri” că nu suntem singura țară incapabilă de evoluție în domeniul agricol și o situație asemănătoare este și în Ucraina, unde, la fel ca și la noi, abia au atins 50% din consumul de pesticide din anii ‘90. La acest tandem de țări se adaugă Rusia, care prost a lucrat și lucrează în continuare terenul agricol, dar, timid, se manifestă o tendință de creștere a acestui consum de pesticide. În cazul Rusiei și în cel al Ucrainei, doar volumul producțiilor este impresionant, nicidecum gradul de intensivizare a producției, situație cu care ne mândrim și noi că suntem mari și tari, dar doar ca volum al producțiilor de porumb, grâu sau floarea-soarelui, nu și ca randamente la hectar, adică, cum era o vorbă, mușchi are, cap ce-i mai trebuie.

Un alt aspect de care s-a ținut seama în analiză (așa cum am menționat și mai sus) este ponderea terenului arabil din total teren agricol, indicator care va permite o analiză mai obiectivă a comparațiilor între consumurile țărilor din America cu cele din Europa, de exemplu.

Importanța acestui indicator apare din faptul că în cazul țărilor din America, ponderea terenului arabil din total teren agricol  este mică, cum ar fi în Argentina, de circa 23%, în Brazilia, de 26%, iar în cazul SUA ponderea este medie, adică de circa 44%. Adică, mai simplu spus, acest indicator arată că în principal restul terenului agricol este folosit pentru creșterea animalelor prin pășunat, unde consumul de pesticide este foarte redus și apoi mai poate fi folosit într-o mai mică măsură pentru alt fel de culturi, cum sunt livezile, viile sau terenurile pentru legumicultură.

O altă observație contrară miturilor frecvente este reprezentată de faptul că suprafața agricolă totală în Argentina și Brazilia a crescut în ultimii 30 de ani cu cifre între 3 și 6%, adică foarte mici la orizontul de timp, cu toate că defrișările din Amazonia sunt puse în cârca agriculturii (repet, cifrele sunt de la FAOSTAT), dar nu cred că pe drept, după aceste date.

Dacă ne întoarcem în Europa, prin comparație, ponderea terenului arabil din total teren agricol în cazul unor țări cum sunt Franța, Germania sau Belgia oscilează între 62 și 70%, la care se adaugă suprafețe intensiv lucrate, cum sunt plantațiile de pomi, vii, sau legume și unde consumul de pesticide este accentuat datorită numărului mare de tratamente și care influențează semnificativ consumul total de pesticide.

În cazul în care consumurile de pesticide le-am raporta doar la terenurile arabile (cum se vede în tabelul nr. 2), constatăm că diferențele între consumurile totale de pesticide la țările din America de Sud și Nord comparativ cu Europa de Vest se schimbă, în sensul că în Argentina și Brazilia consumul de pesticide pe hectarul de teren arabil este mai mare decât în Franța sau Germania, cu toate că în cazul primelor țări culturile modificate genetic ocupă ponderi foarte importante.

Campionii consumului de pesticide în situația noastră rămân fermierii belgieni, în timp ce chiar și cu acest indicator luat în calcul,  consumul agriculturii americane este la nivelul agriculturii din Ungaria sau Austria, asta pentru că intensivizarea culturilor de cereale păioase (de exemplu) nu este stimulată, iar producțiile sunt la nivelul a 3.500 kg/ha, comparativ cu medii de peste 7.000 kg/ha în țări ca Franța, Germania sau Belgia, aspect care se întâlnește și la alte culturi.

Fără a avea pretenția adevărului absolut, cred că aceste prime cifre merită atenție măcar prin faptul că ridică niște semne de întrebare în raport cu eficiența culturilor modificate genetic asupra reducerii consumului de pesticide, fără a se discuta de sistemele tehnologice globale. Nu vorbim aici de eficiența economică și nici de ușurința aplicării acestor tehnologii, unde realitatea poate și este alta, dar din punctul de vedere al dorinței de mediu a Comisiei europene lucrurile sunt discutabile și cred că trebuie făcută o analiză mai profundă a implicațiilor.

Un alt aspect este că la acest moment agricultura americană pare a fi cea mai echilibrată  din punctul de vedere al acestui consum și cred că au găsit un echilibru între tehnologiile convenționale, sistemele de cultură a plantelor OMG și au început și dezvoltarea suprafețelor ecologice. Statul a înțeles că anumite culturi mai bine le subvenționează decât să le dezvolte productivitatea în dauna unor costuri de mediu și am arătat mai devreme situația culturii de grâu.

Fără a continua dezvoltarea subiectului în acest material care este limitat ca spațiu, îmi pun totuși întrebarea cum se va reduce consumul de pesticide în Europa comunitară? Doar prin simpla reducere cu 50% atât la cei care aplică peste 8 kg substanță activă la hectar, cât și la cei care abia aplică un kg la hectar, cum este cazul României? Care vor fi criteriile de raportare și comparație între agriculturile mature din vestul Europei cu cele în curs de formare din est? Sau cum vom rezista în fața competiției unor țări ca Brazilia și Argentina, care au și consumuri ridicate de pesticide, dar utilizează și culturi modificate genetic? Își va permite Europa să reducă productivitatea la culturi de genul cerealelor păioase, al rapiței sau al sfeclei de zahăr, care au un consum foarte ridicat de pesticide, doar pentru a-și îndeplini ambițiile de mediu, care nu sunt foarte clar și hotărât asumate de alte țări mari producătoare în agricultură?

România ca să își atingă potențialul agricol se estimează că ar trebui să aibă un nivel de consum ca Franța sau Germania, ceea ce ar însemna să înregistrăm o creștere de peste patru ori față de consumul actual, dar oare când ar fi posibil acest lucru, în condițiile în care mai adunăm lucerna cu furca sau săpăm manual porumbul?

Deocamdată, noi, cei mulți care activăm în domeniul agriculturii, nu știm nici ce se dorește și nici cum se dorește, dar, din păcate, nici nu are cine să întrebe aceste lucruri. Poate se va înțelege odată că nu fermierul mic sau mare este problema, ci cine îi ajută și pe unii, și pe alții. În cazul nostru, toți se ajută singuri, cum pot, fiindcă nu are cine altcineva.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Clubul Fermierilor Români anunță că își adaptează mecanismele de conducere și coordonare centrală și regională la schimbările majore din agricultura europeană, sub impactul reformei PAC, al Pactului Ecologic European și al programelor Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care vor influența dezvoltarea afacerilor agricole în următorii ani.

Clubul Fermierilor Români consideră că în această perioadă critică este necesar mai mult ca oricând un dialog permanent, transparent și constructiv al fermierilor cu structurile legislative și administrative europene și naționale. Fermierii membri în Club sunt implicați direct în consultările care vizează procesul decizional legislativ în domeniul agricol pentru că ei sunt beneficiarii politicilor și deciziilor care se adoptă la nivelul Uniunii Europene și la nivel național.

Clubul s-a angajat în anul 2021 într-un proces de transformare vizând dezvoltarea structurilor de reprezentare regională, care vor fi responsabile pentru elaborarea de propuneri pentru rezolvarea unor probleme specifice și reprezentarea intereselor membrilor în relația cu autoritățile regionale, asigurând creșterea capacității Clubului de consultare directă a membrilor și partenerilor, urmărind astfel valorificarea deplină a noilor mecanisme naționale și europene de finanțare a programelor de agricultură și mediu.

De la 1 iulie, se instituie principiul Președinției rotative și al mecanismului de Troică a Președinției Clubului

Schimbările anticipate prin reforma PAC, precum noile reguli și mecanisme de finanțare sau eco-schemele, cresc mult importanța identificării specificului regional și asigurarea contribuției la elaborarea de politici și programe coerente, fundamentate bine pe nevoile locale, ceea ce trebuie să se reflecte în stimularea prezenței regionale în conducerea Clubului Fermierilor Români.

În acest context, membrii Consiliului Director au decis adoptarea unui nou mecanism de coordonare și conducere a Clubului, care se aplică de la 1 iulie 2021, în paralel cu crearea și dezvoltarea structurilor regionale: instituirea principiului Președinției rotative și a mecanismului de Troică a Președinției Clubului.

Președinția rotativă este asigurată de fiecare regiune timp de 6 luni, iar pentru continuitate și desfășurarea în bune condiții a coordonării Clubului, se constituie un grup decizional de tip Troică, format din președintele în exercițiu, fostul și viitorul președinte (desemnați de regiune). „Salut decizia adoptată de Consiliul Director, care reflectă pe deplin spiritul Clubului și obiectivul său principal: asigurarea reprezentării fermierilor din România la nivel național și european. În cadrul grupurilor de lucru și reuniunilor regionale cu fermierii, punem în dezbatere deciziile strategice care urmează să fie adoptate prin reforma PAC, riscurile și oportunitățile privind creșterea competitivității în agricultură în contextul unui buget european diminuat și creșterea extraordinară a ambițiilor de mediu ale Uniunii Europene. Aceste întâlniri sunt un prilej de a înțelege cât mai bine specificul zonelor, ne consultăm cu cât mai mulți fermieri, identificăm problemele acestora și soluțiile care pot fi fundamentate de experții Clubului, pentru a fi propuse mai departe instituțiilor responsabile pentru agricultură”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Președinția rotativă pentru următoarele trei perioade va fi asigurată astfel:

• 1 iulie – 31 decembrie 2021: Dan Hurduc, Regiunea Moldova

• 1 ianuarie – 30 iunie 2022: Laszlo Becsek, Regiunea Centru

• 1 iulie – 31 decembrie 2022: Nicolaie Apopi, Regiunea Banat

„Noi, Clubul Fermierilor Români, am demonstrat până acum că avem o abordare globală, integrată, la nivel european și național, a direcțiilor de dezvoltare a agriculturii românești. Suntem preocupați și obligați de schimbările anunțate în politicile europene de mediu și agricultură să ne adaptăm capacitatea pentru a valorifica fiecare euro disponibil din 2023 pe noile reguli PAC, bazate pe indicatori de performanță și valorificarea specificului local. În calitate de președinte al Clubului și membru fondator am făcut această propunere privind noul mecanism de conducere, pentru angajarea mai activă a membrilor din regiuni la actul de reprezentare în relația directă cu autoritățile centrale care conduc agricultura românească, pentru a propune cele mai bune soluții în susținerea performanței la nivelul fiecărei regiuni agricole din România”, subliniază Nicușor Șerban, fostul președinte al Clubului Fermierilor Români.

Dan Hurduc este primul președinte desemnat la conducerea rotativă a Clubului, care s-a implicat direct în constituirea grupurilor de lucru din Moldova, regiune în care s-au desfășurat până în luna mai toate reuniunile planificate cu fermierii. „Misiunea noastră este să transformăm modelul românesc de agricultură performantă în bună practică europeană, prin dezvoltarea și promovarea inițiativelor legislative care să fie favorabile fermierilor. Susținem proiectele care creează valoare adăugată în agricultură și care cresc competitivitatea fermierilor din România. Decizia colegilor mei din Consiliu mă onorează și le mulțumesc pentru încrederea de a-mi atribui primul mandat în cadrul mecanismului nou de coordonare a Clubului. Fiecare președinte va veni cu un proiect de regiune prin identificarea problemelor importante regionale și dezvoltarea unui plan de acțiune și promovare de care să beneficieze toți fermierii din regiunea respectivă”, susține Dan Hurduc, primul președinte care asigură Președinția rotativă.

Tânărul fermier Ciprian Andrei Olteanu, membru în Consiliul Director

Odată cu implementarea noului mecanism de coordonare, Clubul Fermierilor Români anunță două schimbări în structura Consiliului Director al Clubului: revocarea la cerere a lui Gheorghe Dume din Consiliul Director (care s-a retras din afacerile agricole) și intrarea lui Ciprian Andrei Olteanu ca nou membru în Consiliu. Ciprian Andrei Olteanu este fermier din județul Călărași, membru al Clubului și absolvent al primei serii a programului de pregătire „Tineri Lideri pentru Agricultură” organizat de Clubul Fermierilor Români. „Sunt onorat de această oportunitate și privesc pasul acesta cu mare responsabilitate atât față de membrii Consiliului Director al Clubului, cât și față de fermierii membri. Pentru mine personal este un moment important, mai ales pentru că reprezintă un moment de validare a succesului programului de formare a tinerilor lideri. Demonstrăm că tinerii fermieri sunt suficient de maturi și că doresc să se implice în viitorul agriculturii, iar inițiativa Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” ne dă uneltele necesare să putem să reprezentăm interesele fermierilor. Ca fermier, am găsit în cadrul Clubului reprezentare și profesionalism; ca tânăr, am găsit viziune și deschidere către noi oportunități; ca om, am găsit alți oameni ca și mine, alături de care pot construi un viitor mai bun pentru societatea pe care o hrănește fermierul român. Sunt mândru că fac parte din Clubul Fermierilor Români”, a spus Ciprian Andrei Olteanu.

Foto: Clubul Fermierilor Români

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Clubul Fermierilor Români consideră că elaborarea și punerea în aplicare a unei Strategii naționale de gestiune integrată a apei pentru agricultură va asigura cadrul pentru un program multianual de investiții publice în vederea modernizării sistemului național de irigații și susținerea programului care vizează proiectele locale de irigații.

Realizarea și implementarea unei strategii integrate a apei pentru agricultură reprezintă singura cale pentru armonizarea măsurilor de asigurare a funcționării și extinderii infrastructurii de îmbunătățiri funciare cu respectarea noilor prevederi europene privind agricultura (Reforma PAC), de mediu și climă (Pactul Ecologic European și Strategiile subsecvente – Biodiversitate și Farm to Fork).

Fermierii, membri ai Clubului, susțin că strategia urmează să asigure un cadru de convergență și coerență pentru toate măsurile și proiectele care privesc gestiunea apei și solului pentru agricultură, printr-o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a României și realizarea obiectivelor necesare în zona de mediu și climă.

„Inițiem această acțiune în consens cu membrii noștri, în principal cu fermierii din zonele afectate de secetă, inclusiv cei care dețin ferme în ariile de acoperire ale sistemelor de irigații și desecare. Dorim să fim un contributor activ la elaborarea Strategiei, prin punerea la dispoziție a unor experți consultanți români și străini. De asemenea, lansăm invitația către universități și institute de cercetare din România de a participa la proiectul coordonat de Club pentru elaborarea unor analize tehnice, economice și de mediu privind modernizarea și extinderea funcționării unei infrastructuri de gestiune a apei pentru agricultură, care să fie armonizat cu noile prevederi europene privind mediul și clima, inclusiv cele care vor deveni operaționale odată cu Pactul Ecologic European și strategiile subsecvente”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Clubul Fermierilor Români propune valorificarea analizelor, evaluărilor și proiectelor privind reforma sistemului de gestiune a apei pentru agricultură cuprinse în propunerea de reformă făcută recent de MADR în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, precum și realizările din cadrul Planului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații.  

„Succesul strategiei depinde de asigurarea unei cooperări eficiente guvernamentale inter-instituționale (Guvern - MADR, MMAP, MDLPA, MFP) și multi-parteneriale (public-privat-neguvenamental), pentru o planificare financiară multi-anuală și multi-sursă coerentă a măsurilor de modernizare a infrastructurii, astfel încât să fie realizat echilibrul între noile condiții de mediu și climă și asigurarea competitivității fermelor din România.

În mod concret, soluționarea problemelor existente de îmbunătățiri ecosistemice și funciare poate fi realizată în noul context european al Politicii Agricole Comune printr-o abordare integrată a gestiunii resurselor sol – apă – aer, pentru o productivitate optimă și sustenabilă, care să țină cont în egală măsură de protecția mediului și de competitivitatea fermierilor.

Refacerea sistemului de irigații reprezintă o problemă pe care România n-o mai poate amâna. Diminuarea producției agricole din ultima perioadă, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Întregul spațiu comunitar beneficiază în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă”, transmite Clubul Fermierilor Români.

Modernizarea și extinderea îmbunătățirilor ecosistemice și funciare se poate realiza la cele mai noi standarde, utilizând cele mai noi tehnologii în domeniu, astfel încât impactul aplicării Strategiei integrate de gestionare a apei să conducă la:

• Asigurarea siguranței producției, cu impact direct asupra securității alimentare a României;

• Creșterea nivelului de reziliență a fermelor, care presupune stabilitate financiară și dezvoltare rurală;

• Creșterea producției naționale și a productivității fermelor, în condițiile în care România este un jucător major pe piața cerealelor la nivel mondial;

• Protejarea investițiilor fermierilor, realizate în ultimii 30 de ani;

• Siguranța Uniunii Europene privind accesul la cereale, având în vedere că România este considerată un rezervor de porumb și floarea-soarelui.

Propunerile Clubului Fermierilor Români

1. Crearea la inițiativa MADR a unui Consiliu inter-ministerial cu participarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Cercetării și Digitalizării, Ministerului Finanțelor Publice și multi-parteneriate (inclusiv mediul universitar și asociații) pentru elaborarea Strategiei naționale integrate de gestiune a apei pentru agricultură, a Planului de acțiune privind implementarea Strategiei, inclusiv estimări bugetare, termene și responsabilități în program.

2. Elaborarea și implementarea Programului național privind dezvoltarea proiectelor locale de irigații (ca parte a Strategiei) vizează următoarele direcții:

• simplificarea și armonizarea legislativă care să încurajeze proiectele locale de irigații;
• coordonare inter-agenții din cadrul MADR și MMAP pentru eficientizarea investițiilor, reducerea birocrației și încurajarea proiectelor locale cu finanțare privată;
• facilități fiscale pentru investițiile (private/fermieri) în proiectele de irigații locale.

3. Elaborarea unui Ghid de bune practici și proiecte în domeniul gestionării integrate a apei pentru agricultură, care să țină cont de:

• armonizarea cu legislația europeană referitoare la problemele de mediu, climă și agricultură;
• modele de proiecte (tipologie) în acord cu reglementările europene de mediu și dezvoltare durabilă (pe tipuri de ferme/culturi; zone geografice; specificitatea reliefului);
• identificarea surselor de finanțare complementare pentru susținerea investițiilor în proiectele de irigații locale.

4. Coordonarea măsurilor specifice unui sistem integrat de gestiune eficientă a apei în agricultură cu cele cuprinse în strategiile locale pentru dezvoltare durabilă (implicarea dimensiunii regionale și locale în susținerea aplicării Strategiei).

„Clubul Fermierilor Români își exprimă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vizează implementarea cu succes a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național. Clubul urmărește să asigure colaborarea cu alți actori inter-guvernamentali și organizații internaționale (precum Banca Mondială sau BERD), din domeniul educației și cercetării (universități) și organizații neguvernamentale cu activitate, expertiză și capacitate pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiei integrate de gestionare a apei”, declară Dan Hurduc, reprezentantul Consiliului Director al Clubului.

În data de 23 iunie 2021, Clubul Fermierilor Români a prezentat propunerea privind elaborarea Strategiei integrate de gestiune a apei pentru agricultură în cadrul întâlnirii cu conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la care au participat fermieri membri în Club (în particular din regiunea Dobrogea) și reprezentanți ai Consiliului Director al Clubului. Întâlnirea de la MADR este prima dintr-o serie de reuniuni inițiate de Club pentru promovarea către ministerele responsabile din guvern a propunerii de elaborare a Strategiei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Fondurile Uniunii Europene din domeniul agricol care au fost alocate acțiunilor climatice nu au contribuit la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de agricultură, se arată într-un raport special publicat de Curtea Europeană de Conturi (ECA).

Raportul special nr. 16/2021, intitulat „Politica agricolă comună și clima – Jumătate din cheltuielile UE consacrate acțiunilor climatice sunt legate de agricultură, dar emisiile generate de acest sector nu sunt în scădere”, arată că deși mai mult de un sfert din totalul cheltuielilor agricole ale UE din perioada 2014‑2020 – peste 100 de miliarde de euro – au fost alocate pentru schimbările climatice, emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură nu au mai scăzut din 2010. Această situație se explică prin faptul că majoritatea măsurilor sprijinite de Politica Agricolă Comună au un potențial scăzut de atenuare a schimbărilor climatice, iar PAC nu stimulează utilizarea unor practici eficiente benefice pentru climă.

„UE joacă un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice în sectorul agriculturii, întrucât stabilește standarde de mediu și cofinanțează majoritatea cheltuielilor legate de agricultură ale statelor membre. Constatările noastre se vor dovedi utile în contextul obiectivului UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Noua Politică Agricolă Comună ar trebui să pună un accent mai puternic pe reducerea emisiilor generate de agricultură și să fie mai responsabilizată și mai transparentă în ceea ce privește contribuția sa la atenuarea schimbărilor climatice”, a precizat Viorel Ștefan, membru al Curții de Conturi Europene, responsabil de acest raport.

Emisiile generate de creșterea animalelor nu au mai scăzut din 2010

Auditorii au examinat dacă PAC din perioada 2014‑2020 a sprijinit acele practici de atenuare a schimbărilor climatice care aveau potențialul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de trei surse principale: creșterea animalelor, îngrășămintele chimice și gunoiul de grajd, precum și exploatarea terenurilor (terenuri cultivate și pajiști). Ei au analizat, de asemenea, dacă în perioada 2014‑2020 PAC a stimulat într-o mai mare măsură decât în perioada 2007‑2013 adoptarea unor practici eficace de atenuare.

Emisiile generate de creșterea animalelor reprezintă aproximativ jumătate din emisiile provenite din agricultură și nu au mai scăzut din 2010. Aceste emisii sunt corelate în mod direct cu mărimea efectivului de animale și sunt cauzate în proporție de două treimi de bovine. Proporția emisiilor care pot fi imputate creșterii animalelor este și mai mare dacă se iau în considerare și emisiile provenite din producția furajelor (inclusiv importurile). PAC nu încearcă însă să limiteze efectivele de animale și nici nu oferă stimulente pentru reducerea acestora. Măsurile de piață din cadrul PAC includ promovarea produselor de origine animală, al căror consum nu a mai înregistrat nicio scădere din 2014, acest lucru favorizând mai degrabă menținerea emisiilor de gaze cu efect de seră decât reducerea lor.

Emisiile generate de îngrășămintele chimice și de gunoiul de grajd, care reprezintă aproape o treime din emisiile provenite din agricultură, au înregistrat o creștere între 2010 și 2018. PAC a oferit sprijin pentru practici care pot reduce utilizarea îngrășămintelor, cum ar fi agricultura ecologică și cultivarea de leguminoase pentru boabe. Impactul acestor practici asupra emisiilor de gaze cu efect de seră este însă neclar, în opinia auditorilor. În schimb, alte practici care sunt în mod evident mai eficace, cum ar fi agricultura de precizie care ghidează aplicarea îngrășămintelor în funcție de nevoile culturilor, au primit o finanțare limitată.

PAC sprijină unele practici care nu sunt benefice pentru climă de exemplu prin plăți către fermieri ce cultivă pe turbării drenate, care reprezintă mai puțin de 2% din suprafața agricolă a UE, dar emit 20% din gazele cu efect de seră generate de sectorul agricol din UE. Exista posibilitatea să se utilizeze fonduri din domeniul dezvoltării rurale pentru regenerarea acestor turbării, dar rareori s-a recurs la această opțiune. Sprijinul acordat prin PAC pentru măsurile care favorizează sechestrarea carbonului, cum ar fi împădurirea, agrosilvicultura și conversia terenurilor arabile în pajiști, nu a înregistrat o creștere în comparație cu perioada 2007‑2013. Legislația UE nu aplică deocamdată principiul „poluatorul plătește” în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultură.

În fine, auditorii observă că normele privind ecocondiționalitatea și măsurile de dezvoltare rurală s-au schimbat foarte puțin în comparație cu perioada precedentă, în pofida nivelului sporit de ambiție al UE în materie de climă. Schema de înverzire era preconizată să îmbunătățească performanța de mediu a PAC, dar nu a oferit fermierilor stimulente pentru a adopta măsuri eficace benefice pentru climă și impactul ei asupra climei a fost unul neglijabil.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html