Politica Agricola Comuna - REVISTA FERMIERULUI

Conform precizărilor președintelui interimar al Pro Agro, Emil Dumitru, făcute miercuri, 8 mai 2019, în elaborarea Planului Strategic Național pentru Politica Agricolă Comună post 2020 (PS PAC), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) nu pare să vrea să implice fermierii (cel puțin deocamdată), grupele de lucru fiind formate exclusiv din funcționari ai instituției guvernamentale citate.

„În contextul conturării Planului Strategic Național pentru Politica Agricolă Comună post 2020 (PS PAC), s-au făcut niște grupe de lucru. Știți cum este - se fac grupele de lucru între birocrați, adică între cei care n-au plătit o dată în viața lor un tractorist măcar și nu știu ce-i ăla grâu, orz sau rapiță. Cum în PNDR au apărut tot felul de năzdrăvănii, în actualul exercițiu financiar, nu mare mi-ar fi mirarea ca pe acei indicatori economici pe care eu, personal, n-aș ști cum să-i calculez, ținând cont și de structura fermelor din România, că între 1 și 30 ha avem 796.799 de fermieri (n.r. - să nu cumva să apară o situație similară)”, a precizat Dumitru în conferința de presă de cedare a funcției de președinte.

El a adăugat că „există o surzenie selectivă din partea statului” în contextul în care fermierii și-au exprimat dorința expresă de a participa la creionarea unor politici care vor avea un impact direct asupra acestora, începând cu anul 2021.

Emil Dumitru a exemplificat și a precizat că plățile directe pe suprafață, din 2021, pot suferi corecții financiare în fiecare an, dacă țara noastră nu va îndeplini indicatorii de performanță ai PS PAC, implicit dacă deciziile vor proveni doar din mediul instituțional de stat.

„Am adresat chiar ieri (n.r. - 7 mai 2019) o întrebare către cineva din minister, când ne cheamă la consultări pe PS PAC. Ni s-a spus că în perioada aceasta se fac aceste grupe de lucru, formate exclusiv din funcționari ai Ministerului Agriculturii, urmând ulterior, probabil, să fim consultați când va fi un termen foarte scurt, să se facă notificările de rigoare, fiind foarte clar că în septembrie 2019, noul Parlament European va vota proiectul de Regulament pe Programul Strategic și va fi prima simulare a României”, a afirmat șeful interimar al Pro Agro. „Îmi exprim speranța ca, după ce se întâmplă povestea asta cu grupele din interiorul Ministerului Agriculturii, să fim consultați, dar să fie o consultare reală, și nu una formală, astfel încât să contribuim cu niște propuneri valoroase. Spre exemplu, pentru fermele mari, pe Pilonul II, să susținem ca să eliminăm plafonarea la S.O. și fermele foarte mari să vină să își integreze materia primă, să nu mai vândă grâu și porumb, să facă vacă, să facă oaie, să facă porc și să le asigurăm accesul la finanțare pe investiții. La fermierii mai mici, sunt un fan al fermelor de familie, trebuie să le oferim șansa să facem proiecte-tip, unde nu este nevoie de o resursă umană foarte mare, în interiorul fermei respective, și să putem să dezvoltăm și fermele de familie”.

Nouă obiective

Potrivit unui document realizat de Clara Volintiru, în martie 2019, pe subiectul reformei PAC, noua politică aferentă perioadei 2021 - 2027 este definită de nouă obiective: (1) sprijinirea veniturilor fiabile, (2) creșterea competitivității, (3) reechilibrarea puterii în cadrul lanțului alimentar, (4) combaterea schimbărilor climatice, (5) promovarea utilizării durabile a resurselor naturale, (6) protejarea biodiversității, (7) sprijinirea reînnoirii generațiilor, (8) promovarea ocupării forței de muncă și a creșterii economice și (9) asigurarea unei calități înalte a alimentelor.

Acestea sunt completate de obiectivul transversal al modernizării sectorului prin stimularea și împărtășirea cunoștințelor, prin promovarea inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea adoptării acestor măsuri.

Potrivit sursei citate, în implementarea acestor obiective, arhitectura PAC din cadrul CFM 2021 - 2027 va conține o serie de îmbunătățiri în sensul flexibilizării și a responsabilizării între statele membre și între subcomponente ale PAC, prin intermediul Planului strategic național. Planul strategic PAC pentru fiecare stat membru înseamnă că fiecare stat membru va trebui să efectueze o analiză cuprinzătoare a nevoilor sale specifice și să elaboreze un plan care să reflecte modul în care statul membru în cauză urmează să utilizeze finanțarea aferentă acestei politici pentru a răspunde nevoilor respective.

Autorul afirmă, totodată, că Executivul de la Bruxelles vizează, de asemenea, realizarea unui nou model de a obține rezultate pentru PAC, în care statele membre ar avea mai multă flexibilitate pentru a-și personaliza deciziile și pentru a le adapta la circumstanțele locale.

„În acest sens, consultarea opțională a Comitetului Regiunilor poate răspunde, într-o anumită măsură, nevoii dezvoltării unui cadru de finanțare care să recunoască mai bine distincția dintre bunuri publice europene și bunuri publice locale, precum și a specificităților structurale de la nivel subnațional”, se precizează în document.

Convergența la nivel UE va fi asigurată ex-ante prin aprobarea prealabilă a CE și pe parcursul cadrului operațional, când statele membre vor transmite CE un raport de performanță care va arăta progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor stabilite în raport cu rezultatele planificate. Planurile strategice vor fi verificate pentru a se garanta că nu generează distorsiuni ale pieței unice sau reprezintă o povară excesivă pentru beneficiari sau pentru administrații. Cadrul PAC 2021 - 2027 pare să aibă o orientare mult mai axată pe rezultate, cu un set predefinit de indicatori și cu un nou sistem de monitorizare și ghidare a implementării PAC cu instrumente dedicate de sancțiune sau recompensă.

CE va analiza apoi rapoartele anuale și, dacă este necesar, va propune recomandări pentru îmbunătățirea performanței.

„În cazul României, nu a existat acest tip de abordare integrată la nivel programatic între intervențiile PAC și, prin urmare, dezvoltarea unei strategii integrate pentru ambii piloni ai acestei politici va fi o provocare prioritară în perioada imediat următoare”, mai precizează Volintiru în documentul său.

În prezent, Ordinul 779/R/19.02.2019 este singurul act normativ care specifică în mod clar că doar Direcția Generală Dezvoltare Rurală – Autoritatea de Mangement pentru PNDR se poate ocupa de elaborarea PS PAC post 2020.

Publicat în România Agricolă

Vineri, 5 octombrie 2018, s-a desfășurat la Bruxelles a doua și ultima din acest an reuniune a Grupului de Dialog Civil pentru plăți directe și înverzire, care a avut ca obiectiv prezentarea de către oficialii Comisiei Europene (CE) a propunerilor privind planurile strategice pe care statele membre vor trebui să le elaboreze începând cu 2021.

Un al doilea punct central al discuțiilor a fost consacrat noii „arhitecturi verzi” și legăturii acesteia cu plățile directe. Din partea României a participat Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), membră a Confederației Europene a Producătorilor de Porumb CEPM.

În noua filosofie, sarcinile privind elaborarea și implementarea Politicii Agricole Comune (PAC) vor fi împărțite între UE și statele membre.

Uniunea Europeană (UE) definește cadrul general, adică obiectivele de atins (nouă la număr: asigurarea unui venit corect agricultorilor, creșterea competitivității sectorului, asigurarea echilibrului de putere de-a lungul filierei produselor, acțiuni privind schimbările climatice, grija față de mediu, conservarea peisajelor și biodiversității, asigurarea înnoirii generaționale, asigurarea viabilității zonelor rurale și, nu în cele din urmă, protejarea calității și siguranței hranei), respectiv indicatorii prin care statele membre vor fi monitorizate în privința implementării și tipurile de măsuri (intervenții) posibile.

La rândul lor, guvernele naționale vor avea obligația elaborării planurilor strategice, rezultat al subsidiarității crescute a noii PAC, trebuind să identifice nevoile, să aleagă - din meniul pus la dispoziție - intervenții potrivite propriului sector agricol și să-și asume responsabilitatea implementării. Planurile strategice vor acoperi plățile directe, măsurile de dezvoltare rurală și noua condiționalitate verde (ce se referă la mediu și climă, bunăstarea animalelor, sănătatea publică, a animalelor și plantelor).

Oficialii Comisiei au mai prezentat propunerea privind utilizarea noilor tehnologii în cadrul IACS (Sistemul Integrat de Administrare și Control) pentru o reglementare și un control mai simple și mai inteligente. Acestea vizează reducerea numărului de vizite pe teren, cu economii directe de timp pentru agențiile de plată și agricultori, promovarea digitalizării și a e-guvernării pentru o prelucrare mai eficientă a aplicațiilor, promovarea noilor tehnologii în perspectiva PAC post-2020 și a orientării spre rezultate.

Pe tot parcursul dezbaterilor, s-au confruntat două curente de opinie: pe de o parte, organizațiile non-guvernamentale de mediu doresc, elaborând pe marginea ambiției mai mari proclamate de Comisie drept deziderat privind protecția mediului si clima, condiționarea strictă a plăților directe de îndeplinirea unor indicatori specifici și direcționarea unui procent cât mai ridicat (de chiar 50-60%) din fondurile Pilonului II către măsuri de mediu și climă (în condițiile în care cifra avansată de CE este 30%); de cealaltă parte, confederațiile și asociațiile fermierilor europeni, între care Copa-COGECA, CEJA, CEPM, ELO, etc., au arătat că odată cu scăderea anunțată, de 5% în termeni nominali a sumelor alocate agriculturii, se pune în discuție o accentuare a dimensiunii climatice și de mediu a acesteia, care presupune resurse suplimentare pe care UE nu și le poate permite, deci ar trebui să-și propună ținte realiste care să permită fermierilor să continue să practice sustenabil agricultura, producând hrană pentru întreaga societate.

„Asociația Producătorilor de Porumb din România își exprimă îngrijorarea cu privire la contradicțiile inerente conținute de obiectivele noii PAC”, a declarat Cristina Cionga, manager pentru afaceri europene al APPR. „Este dificil să vorbim despre ambiții crescute în ceea ce privește dimensiunea de mediu și climă a politicii agricole cu un buget în scădere. În același timp, fermierii europeni trebuie să facă față concurenței de pe piața mondială, dar accesul la inovație, la noi produse și tehnologii le este tot mai îngrădit de reguli interne stabilite la nivelul blocului nostru comunitar. Nu în ultimul rând, considerăm că primii gardieni ai mediului sunt fermierii înșiși, pentru că trebuie să asigure durabilitatea producției agricole pe termen mediu și lung. Avem speranța că toate aceste realități își vor găsi o reflectare adecvată în prevederile PAC ce se prefigurează la orizontul anului 2021”.

Publicat în Comunicate

Față de alte țări terțe sau state membre ale blocului comunitar (UE28), România consumă în prezent doar 0,45 litri de pesticide la hectar, în medie, fapt care ar putea să-i determine pe producătorii autohtoni din sectorul agricol să opteze pentru o convergență către sectorul bio, mai exact către un obiectiv realist de 500.000 ha cultivate în regim ecologic, este viziunea lui Dumitru Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) exprimată joi, 21 iunie 2018, în cadrul dezbaterilor privind politica agricolă bio care au avut loc la Palatul Parlamentului.

„Privim cu mare interes la ceea ce se întâmplă cu reziduurile de pesticide. Și vă dau un exemplu: cantitatea de pesticide utilizată în Coreea de Sud este de 11 litri pe hectar. În Europa, cantitatea de pesticide utilizată pe hectar, în Olanda, este de cinci litri – cea mai mare (n.r., din Uniunea Europeană). Nu discutăm de cantitățile care sunt achiziționate de statele membre, ci discutăm fix de cantitatea de pesticide utilizată. România consumă doar 0,45 litri pe hectar. Ne punem întrebarea în această situație: - am putea să mergem către o convergență corectă către sectorul bio? Este un obiectiv ambițios sau realizabil – 500.000 ha până în 2020? Noi spunem că da. Realist, da, pentru că avem aceste condiții create, avem două resurse naturale care nu sunt poluate – pământul și apa. Și, atunci, cu investiții foarte clare în sector, putem ajunge la această performanță de a avea un sector bio extrem de competitiv la nivel național”, a afirmat Botănoiu după mai multe luni de silenzio stampa.

El a lăudat pașii făcuți până în prezent de agricultorii bio, dar a tras încă o dată un semnal de alarmă cu privire la deficitul comercial cu produse agroalimentare, în prezent România fiind exportatoare de materie primă de proveniență agricolă.

„Sunt încântat că de la vânătorii de subvenții, cum erau cei din agricultura convențională, am început să ne structurăm și să ajungem la cei care vor să practice agricultura biologică, cei care vor să facă agricultură de calitate, cu produse cu înaltă calitate, produse căutate. Cu ce n-aș putea fi de acord este faptul că, astăzi, exportăm materie primă, și asta este în defavoarea României, pentru că nu aduce acea plusvaloare, nu garantează acel venit de care cu toții avem nevoie. (...) Dacă nu găsim acele politici echilibrate care să ducă la o dezvoltare corectă, vom constata că avem politici corecte, am avut strategii, dar ne-am lovit de o mare barieră care, de-a lungul timpului, au fost aceste reglementări (...) cu controale exagerate câteodată. Și recunoaștem asta”, a mărturisit secretarul de stat.

De asemenea, secretarul de stat afirmă că propunerea de tăiere a bugetului Politicii Agricole Comune (PAC), ca urmare a Brexitului, nu va face altceva decât să diminueze din competitivitatea statelor europene la Marea Neagră.

„Europa încă nu și-a definit obiectivele. Dacă dorim securitate alimentară, dacă dorim să continuăm statutul de primă putere mondială din punct de vedere al calității produselor, al exporturilor de produse cu valoare ridicată, nu cred că asta este măsura de a tăia bugetul, de a pune fermierii în situația de a răspunde la crizele macroeconomice (cazul Rusiei – singurii care au plătit au fost fermierii, pentru că din bugetul agricol s-a tăiat). Mai există o specificitate a sectorului agricol românesc, și anume pe lângă această situație a numărului mare de ferme pe care le avem, eu nu practic un comerț civilizat la Marea Neagră. Noi nu avem o Bursă MATIF, nu am o Bursă Amsterdam (...), lucruri corecte, civilizate, instrumente foarte clare, ci noi ne confruntăm cu Rusia, Ucraina, Turcia care, de fiecare dată, prăbușesc prețul și tu trebuie să faci față cu pierderile de venit pe care le înregistrează fermierii, indiferent dacă ei produc în convențional sau în bio. De aici cred că trebuie pornită discuția, cu aceste instrumente”, a mai punctat oficialul guvernamental.

Nu în ultimul rând, el s-a declarat împotriva propunerii plafonării subvențiilor acordate fermierilor europeni și spune că țara noastră nu va putea lucra exploatațiile partajate (soluția găsită de birocrații europeni la plafonarea plăților directe), în condițiile în care, cităm: „România a pierdut pe timp de pace trei milioane de cetățeni”.

„Noua Politică Agricolă Comună este o propunere care avantajează doar produsul și nu statele membre. (...) Eu cred că plafonarea este o mare greșeală, dintr-un motiv foarte simplu: România a pierdut pe timp de pace trei milioane de cetățeni. Numai Siria a pierdut patru, dar acolo este altă situație. Și, atunci, întrebăm: - în situația în care noi plafonăm aceste subvenții (sigur că vor exista acele opinii de a partaja exploatațiile), problema este cine va lucra acele exploatații partajate? Și asta pentru că agricultura României este o agricultură duală, cu 13.000 de exploatații care produc pentru piață și 850.000 de mici beneficiari (o plajă enormă pentru agricultura bio) care se alătură celor două milioane de cetățeni care nu sunt fermieri activi sau veritabili cum vor să-i definească la nivel european, dar care reprezintă o plajă destul de mare, deci reprezintă un număr enorm în complexul acestui sector important care se cheamă sectorul agricol. (...) Dacă ne dorim o plafonare a subvențiilor, cred că trebuie anunțată cu 10 ani înainte, pentru ca fermierii să se pregătească, statele respective să-și poată face strategii și bani pentru a acționa în perioada următoare”, a conchis Botănoiu.

Tot în acest context, Laurent Moinet, fermier bio din Franța și președinte al IFOAM - EU Farmers Group, a declarat: „Suntem bucuroși că asociațiile de agricultori ecologici din întreaga Europă se pot întâlni săptămâna viitoare în țara dvs, cu ajutorul Bio Romania, în centrul producției ecologice românești. Agricultorii organici solicită o PAC mai echitabilă pentru micii agricultori, care să îi ajute să treacă la agricultura ecologică și, respectiv, agroecologie. Fermierii de dimensiuni mici produc 70% din produsele alimentare din lume, joacă un rol important în gestionarea peisajelor și ar trebui să fie susținuți în mod corespunzător prin PAC, de către guvernele naționale.

Agricultura ecologică este una dintre principalele practici agricole care poate atinge obiectivele de mediu ale viitoarei PAC și ar trebui să aibă un rol important în cadrul acesteia. Agricultorii care fac mai mult pentru a proteja mediul și clima ar trebui recompensați pentru beneficiile efective pe care le aduc societății, inclusiv sol fertil, apă curată și alimente sănătoase; acest lucru vine în totală contradicție cu ceea ce se calculează astăzi pentru "venitul pierdut" în comparație cu ceea ce ei ar fi produs dacă nu ar fi făcut eforturi suplimentare. O PAC orientată spre rezultate ar trebui să cuantifice și să distribuie banii publici pe baza bunurilor publice care sunt livrate de fiecare agricultor”.

IFOAM-EU (Asociația europeană BIO) a răspuns invitației Asociației BIO România să organizeze împreună la București și la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, două evenimente care să contribuie decisiv la realizarea obiectivului IFOAM - EU pentru anul 2030: 50% din terenul agricol al Europei să fie certificat bio.

Astfel, primul eveniment a avut loc joi, 21 iunie 2018, la Palatul Parlamentului, începând cu ora 15.00, în Sala Drepturilor Omului. Întâlnirea s-a desfășurat sub patronajul Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților și a avut ca scop reforma politicilor agricole comune în domeniul Agriculturii bio – Organic CAP Reform 2021-2027.

Al doilea eveniment este Conferința Fermierilor BIO din Europa care va avea loc vineri, 22 iunie 2018, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brasov. Reuniunea se va desfășura sub patronajul președintelui de onoare BIO România, ÎPS Laurențiu Streza, iar directorul coordonator al evenimentului va fi pr. prof. univ. dr. Constantin Necula.

Organizarea de către IFOAM-EU a acestei întâlniri a grupului fermierilor europeni condus de Thomas Fertl se datorează și aniversării a 10 ani de la constituirea Asociației Bio România.

Publicat în Știri

Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) este îngrijorată de anunţul Comisiei Europene (CE) conform căruia bugetul Politicii Agricole Comune (PAC) va scădea cu patru la sută pentru plăţile directe şi cu minimum cinci procente pentru dezvoltare rurală şi solicită ministrului Agriculturii, Petre Daea, să susţină în şedinţele Consiliului de Miniştri, ale Parlamentul European şi ale Consiliului European, programate până la aprobarea bugetului UE 2021 - 2027, un buget al PAC fără reduceri, care „să se ridice la înălţimea provocărilor cu care se confruntă agricultura românească şi europeană”.

„Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV - îşi manifestă profunda îngrijorare privind comunicatul Comisiei Europene prin care ne anunţă că bugetul Politicii Agricole Comune va scădea cu 4% pentru plăţile directe şi minim 5% pentru dezvoltare rurală. Reamintim că fermierii din România primesc o plată directă pe hectar cu mult sub media europeană. Satele româneşti încă mai au nevoie de investiţii mult mai mari decât până în prezent pentru a permite un trai decent şi să se stopeze riscul de părăsire. Inflaţia este unul din factori care nu sunt luaţi în calcul la această reducere propusă şi va adânci scăderea la cel puţin dublul cifrelor vehiculate în media”, afirmă fermierii membri în cooperativele agricole din UNCSV, într-o scrisoare deschisă adresată joi ministrului Agriculturii.

Conform sursei citate, prin realocări există riscul ca România să aibă pe Pilonul II Dezvoltare Rurală 2021 - 2027 o reducere de 30%, care va crea un decalaj şi o discrepanţă şi mai mare între aceasta şi celelalte state membre.

UNCSV atrage atenţia asupra faptului că agricultura românească se axează încă majoritar pe comercializarea materiei prime şi are nevoie de investiţii enorme pentru a obţine produse finite şi adăuga valoare adaugată producţiei primare.

„Politica Agricolă Comună conţine mai mult măsuri pentru mediu decât pentru alimente. România are nevoie de investiţii semnificative pentru zootehnizare şi industrializare care să permită hrănirea populaţiei la preţuri rezonabile din produse autohtone şi locuri de muncă în zonele rurale. PAC trebuie să fie cea mai importantă prioritate a Uniunii Europene. Prin reducerea semnificativă a bugetului pe dezvoltare rurală şi obligarea statelor membre să vină cu cofinanţare în loc să avem un program european comun vom ajunge la 27 de Politici Agricole Comune distincte, diferite şi limitate în funcţie de posibilitatea de cofinanţare a statului respectiv. Este nevoie de simplificare, debirocratizare, o mai mare flexibilitate, dar este nevoie ca bugetul PAC să rămână cel puţin la nivelul din prezent pentru ca fermierii să îşi poată continua activitatea şi să facă ce ştiu ei mai bine, să producă alimente pentru populaţia din ţara noastră şi a UE”, se spune în scrisoare.

Fermierii membri în cooperativele agricole din UNCSV consideră că, pentru România, PAC este o politică de susţinere a securităţii şi suveranităţii alimentare a Uniunii Europene şi trebuie tratată ca prioritate zero în detrimentul altor priorităţi propuse, precum migraţia.

„Bugetele europene pentru chestiuni agricole şi alimentare sunt cruciale, aşa cum a declarat şi ministrul francez al Agriculturii şi pentru a avea sisteme mai durabile, rezistente şi eficiente care să satisfacă aşteptările consumatorilor atunci trebuie să păstrăm veniturile agricultorilor şi să menţinem bugetul PAC la înălţimea acestei ambiţii. Este nevoie ca toate formele de asociere din sectorul agroalimentar şi autorităţile din România să facem front comun şi să ne atingem obiectivul de ţară. Vă solicităm, domnule ministru Petre Daea, să dispuneţi măsurile necesare şi să susţineţi atât public, cât şi prin documente oficiale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernului României apărarea fermă şi neîncetată a bugetului PAC (fără reduceri) care să se ridice la înălţimea provocărilor cu care se confruntă agricultura românească şi europeană în şedinţele Consiliului de Miniştri, Parlamentul European şi Consiliul European ce vor avea loc până la aprobarea bugetului UE 2021 - 2027”, se arată în documentul citat.

Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) reprezintă şi apără interesele cooperativelor agricole din sectorul vegetal în relaţiile cu administraţia publică, autorităţile statului, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme naţionale şi internaţionale şi cu asociaţii internaţionale echivalente, pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste, precum şi de a asigura, prin cooperare, serviciile necesare menite să contribuie la dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor şi metodelor de creştere a eficienţei economice a membrilor şi de specializare şi concentrare a activităţii cooperativelor agricole ce activează în România.

Potrivit calculelor efectuate de specialiștii Farm Europe, printre propunerile Comisiei Europene (CE) privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, prezentate oficial miercuri, 2 mai 2018, se ascunde și posibila „gaură” de 27,4 miliarde de euro din viitorul buget al Politicii Agricole Comune (PAC), sumă care, în prezent, este parte integrantă a sprijinului acordat agricultorilor din blocul UE28.

În ciuda informațiilor deținute de reprezentanții marilor fermieri din România, potrivit cărora plafonarea plăților „ar fi exclusă” (limitarea plăților directe către toți fermierii europeni la suma de 60.000 euro/beneficiar/an), iar diminuarea bugetului PAC ar fi de doar 4,5 la sută, specialiștii de la Bruxelles ai Farm Europe afirmă că cifra reală ar fi alta (7,2 la sută în următorii șapte ani), iar birocrații europeni mărturisesc franc că diminuarea este de „aproximativ 5%” pentru agricultură, și același procent pentru politica de coeziune.

Publicat în Știri

Într-o lume care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, în cadrul conferinței „Viitorul Politicii Agricole Comune în contextul noului Cadru Financiar Multianual”, eveniment care a avut loc vineri, 30 martie 2018, la Academia de Studii Economice, afirmația fiind făcută în continuarea spuselor sale că Politica Agricolă Comună (PAC) nu este doar „un act contabil”.

Potrivit observațiilor aceluiași guvernant, majoritatea colegilor săi din Consiliul de miniștri ai Agriculturii din UE sunt de părere că este nevoie de o PAC bine susținută din punct de vedere financiar.

„Politica Agricolă Comună nu este un act contabil. Ea este un concept subordonat existenței umane, așa trebuie gândit, construit și aplicat. (...) România are o a doua șansă istorică. Prima a fost când în banca deciziei a hotărât 2014-2020 și iată că, în banca deciziei, ca stat cu drepturi depline, construiește împreună cu celelalte post-2020. (...) Nu întâmplător am spus că PAC nu este un act contabil – cât iau de aici, cât pun dincolo și împart. Să conștientizăm că într-o lume (...) care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul. Este necesar să avem o PAC într-un concept al existenței umane susținută de sume importante? Răspunsul a început să tindă spre unanimitate: da. Și din pozițiile pe care le-am văzut în Consiliul de miniștri de către alți miniștri, toți doresc o PAC bine susținută din punct de vedere financiar. Altminteri, este fără acoperire”, a menționat Daea.

Tot el a prezentat poziția pe care țara noastră o va avea în ceea ce privește construcția PAC post-2020. În viziunea oficialului guvernamental, una susținută de o bună parte a fermierilor români, România nu renunță la convergența plăților directe și nici la sprijinul cuplat.

„PAC mai este validă în perspectiva 2020 pentru cei doi piloni? Se întrezărește o majoritate, cu tendință spre unanimitate că da. Iată un prag trecut. Continuăm așa pe cele două. Dar în ce fel?”, se întreabă Petre Daea. „Sunt state ca noi, care susțin convergența. (...) Da, rămânem consecvenți pentru convergență. Că această convergență se va defini și se va împlini într-un interval de timp, vom vedea, dar la principiu nu renunțăm. (...) Sprijinul cuplat - pentru a stimula sectoarele cărora trebuie să le dai dinamism, în așa fel încât să răspunzi, pe de-o parte, la cerințele care se emană din forța de consum și posibilitatea internă de a-ți valorifica resursele – noi spunem da și aici”.

În ceea ce privește plafonarea plăților directe, dar și renaționalizarea (subsidiaritatea) acestora, Daea a fost ferm pe poziție: Nu!

„Plafonarea – există, dar nu ne avantajează pe noi. De ce nu ne avantajează? Pentru că noi suntem în situația în care – și asta este o situație bună – într-un timp relativ scurt am adunat terenul la un loc, cu excepția zonelor unde relieful nu ne permite acest lucru, cunoscându-se arcul carpatic, ce se află pe versanți, ce se află în interiorul arcului carpatic, în zonele de deal și munte unde abordăm problemele de mediu. (...) Ne dezavantajează pentru că am trecut cu suprafața aproape de 60% în exploatațiile mari care, practic, sunt motorul economic, pentru că ele dau o producție. (...) Iată un rod al PAC și este bine să spun: - când am intrat a fost 2020 kilograme, producția medie de grâu la hectar. Când am intrat? În 2004 când ne-am dus la negocieri să ducem pe fundamentele respective. (...) Cât are România astăzi? 4860 kilograme de grâu la hectar! Iată, o dată și mai bine ca randament la grâu. La porumb, de asemenea. (...) Este rodul dotării tehnice prin cei doi piloni care înseamnă subvenție directă, cu susținerea prețului, cu echilibrarea economică a unităților și posibilitatea de dotare prin investiții în utilaje”, a mai punctat ministrul Agriculturii. „Dacă începe subsidiaritatea (renaționalizarea), începe conceptul de cofinanțare. (...) Da, dacă te duci pe acest câmp al convergenței, o facem secvențial. Dăm la UE atât și restul de la statele membre; dezavantajos pentru țară. Poziția noastră este clară – nu cofinanțare”.

Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru

Prezent și el la eveniment, Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a prezentat la rândul său unul dintre obiectivele principale de țară pe perioada președinției române a Consiliului Uniunii Europene, și anume acela de susținere a Politicii Agricole Comune, precum și a celei de Coeziune.

„Obiectivul nostru principal pe perioada președinției rămâne ideea aceasta de a genera unitate în plan european, de a evita fragmentarea, dar mai ales de a promova un mesaj foarte clar care, cu siguranță, este legat de Politica Agricolă Comună (PAC). Ne referim aici la convergența reală, la nevoia de a genera, într-adevăr, o mai mare coeziune în plan european, de a reduce decalajele de dezvoltare, de a sprijini zonele care au nevoie de sprijin și, mai ales, de a sprijini cetățenii care au nevoie de sprijin”, a adăugat la rândul său Negrescu. „Pe perioada președinției, Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru, va gestiona 58 de președinți și vicepreședinți și, în plus, un număr important de coordonatori de dosare și și-au propus un număr important de reuniuni. Vorbim aici și de Consiliul informal care să fie organizat în țară, pentru a dezbate PAC și exprima punctul nostru de vedere. (...) Am avut un document care a fost lansat la finalul anului trecut și trimis către toate statele membre, către tot ce înseamnă decidenți din Parlamentul European și Parlamentul României, care spune foarte clar: - România susține Politica Agricolă Comună. România este dispusă să discute despre alte teme, alte priorități, chiar despre o contribuție suplimentară dacă politicile tradiționale – Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună nu vor fi afectate, ceea ce reprezintă un mesaj important pentru noi”.

Rezultatele consultării naționale privind PAC după 2020

Cu doar 24 de ore înainte, mai exact joi, 29 martie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, secretarul de stat Daniel Botănoiu și secretarul de stat Alexandru Potor au prezidat, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ședința de lucru în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele consultării naționale și primele elemente ale poziției României față de Comunicarea Comisiei Europene privind Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii după 2020.

Reprezentanții federațiilor, asociațiilor, organizațiilor și patronatelor reprezentative din sectorul agricol prezenți la ședință au transmis reprezentanților MADR contribuții scrise față de aspectele-cheie din Comunicarea Comisiei, în vederea elaborării unui document comun, care să reflecte poziția sectorului agricol din România față de documentul Comisiei.

În dezbaterea publică din 11 ianuarie 2018 s-a stabilit ca data pentru transmiterea contribuțiilor scrise la MADR să fie 2 februarie 2018. În total, s-au primit 34 de contribuții scrise, după cum urmează: 12 din partea instituțiilor academice, de învățământ și cercetare agricolă și 22 din partea organizațiilor de fermieri și producători agricoli, ai federațiilor și patronatelor din sectorul agricol, ai asociațiilor din domeniul protecției mediului și dezvoltării rurale.

În cadrul întâlnirii, a fost constituit un Grup de analiză format din experți MADR, APIA și AFIR. Analiza s-a desfășurat pe următoarele capitole: Principii generale PAC după 2020, Plăți directe și măsuri de piață, Dezvoltare rurală, Mediu și acțiuni climatice, Bugetul PAC după 2020, Chestiuni speciale pentru România.

În intervenția sa, ministrul Petre Daea a informat despre participările sale la reuniunile Consiliului de miniștri ai agriculturii de la Bruxelles și a atras atenția asupra faptului că trebuie să participăm activ la procesul de luare a deciziei privind PAC ca stat membru cu drepturi depline, la toate nivelele: de expertiză, diplomatic și politic. Rolul europarlamentarilor români este deosebit de important în susținerea poziției României în Parlamentul European. Este nevoie mai mult ca oricând de coeziune și de a merge cu toții în aceeași direcție, cea stabilită în urma consultărilor la nivel național.

Europarlamentarul Mihaela Gabriela Zoană, vicepreședinta COMAGRI, prezentă și ea la eveniment, a anunțat că deși ocupă această funcție doar de două luni, activitatea domniei sale este deja intensă în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Cele mai importante teme de dezbatere sunt PAC și bugetul PAC pentru perioada următoare de programare. Domnia sa a menționat că există preocupări la Bruxelles privind micșorarea bugetului PAC după 2020. A subliniat importanța opiniilor fermierilor români, colaborarea cu aceștia pentru a promova interesele României prin transmiterea de mesaje clare în Parlamentul European, în Consiliu și Comisia Europeană.

Secretarul de stat Alexandru Potor a prezentat la rândul său activitatea de analiză din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și rezultatele consultării publice, precum și elementele de poziție ale României pe tema PAC după 2020. Majoritatea participanților și-au regăsit punctele de vedere exprimate în scris.

Publicat în România Agricolă

Cu toate că obiectivele europene prioritare post-2020 - cercetare (cunoaștere) și inovare (C&I) - fac parte din premisele progresului în privința tuturor provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale UE atât de natură economică sau socială, precum și legate de mediu, țara noastră mai are de lucru în acest sens - implementarea Măsurii 16 din PNDR și înființarea grupurilor operaționale - singurul demers concret realizat de guvernanții noștri până în 2017 fiind contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale... sunt chiar inovații.

Potrivit spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț Alexandru Potor, dacă până la data la care a avut loc review-ul anual al Comisiei Europene (CE) din 7-8 decembrie 2017, instituția din care domnia sa face parte și-ar fi dorit lansarea Măsurii 16 – cooperarea 2014-2020 la începutul lunii în curs, pe parcursul întâlnirii ar fi apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Vorbim mai exact de posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate.

„În ceea ce privește grupurile operaționale, Măsura 16 din PNDR este o prioritate pentru mine, personal, precum și pentru cabinetul pe care îl conduc, și anume aceea de a obține o activare a acestei măsuri și implementarea acestor grupuri operaționale. Reprezintă o oportunitate, dar și o noutate absolută pentru România implementarea acestei măsuri și a grupurilor operaționale”, a precizat Potor în cadrul sesiunii științifice internaționale de cercetări de economie agrară și dezvoltare rurală cu tema „Economia agroalimentară și dezvoltarea rurală din perspectiva integrării europene”. „Vă pot spune că, până în momentul de față, am parcurs niște pași care erau esențiali, iar unul dintre pașii esențiali la care vreau să mă refer acum este că am finalizat contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale sunt chiar inovații, pentru că de fapt acesta era un element esențial în activarea și implementarea acestor proiecte. Avem nevoie de o părere externă a cuiva care să confirme că acele inovații chiar sunt inovații și trebuie finanțate. Am făcut pași concreți. Estimarea noastră era să lansăm chiar până la sfârșitul lunii decembrie această măsură. Din păcate, în urma comunicării pe care am avut-o cu CE la review-ul anual din 7-8 decembrie 2017, a apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Este o observație în legătură cu posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate; își propun să influențeze și schemele de calitate. Este o chestiune tehnică pe care o vom rezolva”.

În Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017, se menționează că inovațiile din diverse domenii (în agronomie, de exemplu soluții bazate pe natură, inovații legate de ameliorarea animalelor și a plantelor, de agricultura verticală, zootehnie, biologie, tehnologie, domeniul digital, organizare și produse) sunt la îndemână și pot fi de folos caracterului multifuncțional al sistemelor agricole și alimentare din UE.

Nevoile și contribuțiile zonelor rurale ar trebui să se reflecte clar în agenda de cercetare a Uniunii Europene (UE), iar viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) va trebui să stimuleze și mai mult sinergiile cu politica de cercetare și inovare pentru dezvoltarea inovării.

Sprijinul acordat pentru cunoștințe, inovare și tehnologie va fi esențial în procesul de pregătire a PAC pentru viitor, susțin inițiatorii documentului strategic de orientare, aflați sub coordonarea comisarului european pentru Agricultură, Phil Hogan. Schemele menite să consolideze performanțele economice și de mediu, precum și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora vor fi legate de serviciile de consiliere care oferă consultanță, competențe și inovare.

Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (EIP-AGRI) și Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei și-au dovedit valoarea, mobilizând sectorul agricol în direcția inovării. EIP-AGRI a finanțat proiecte-pilot cu participanți multipli și creează rețele peste tot în Europa pentru a face disponibile noile cunoștințe pe scară largă.

„Succesul său depinde de performanța combinată a consultanților, a formării pe teme de agricultură și a sistemelor de educație, a cercetătorilor și a organizațiilor de fermieri, la care se face adesea referire sub numele de Sistemul agricol de cunoaștere și inovare (AKIS) și care funcționează foarte diferit de la un stat membru la altul. Rolul consultantului agricol se distinge ca având o importanță deosebită”, mai spun cei care decid la Bruxelles.

O PAC modernă ar trebui să sprijine consolidarea serviciilor de consiliere agricolă din cadrul sistemelor agricole de cunoaștere și inovare. Aceasta ar trebui să devină o condiție pentru aprobarea planurilor strategice privind PAC. Consolidarea serviciilor de consiliere agricolă ar trebui să fie facilitată prin intensificarea sprijinului pentru realizarea de schimburi de experiență, pentru crearea de rețele și cooperarea dintre fermieri inclusiv prin organizațiile de producători (OP), deoarece aceste elemente pot fi vectori importanți ai schimbului de cunoștințe, ai inovării și ai reducerii costurilor pentru fermieri în mod foarte regulat.

Publicat în Știri

Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția europeană o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) după anul 2020, cea mai importantă concluzie menționată în documentul strategic de orientare fiind creșterea ambiției ecologice a agriculturii, a anunțat Mihail Dumitru, director general adjunct al DG AGRI, într-un interviu acordat ediției online a Revistei Fermierului.

Discuția cu oficialul european a succedat prezentării explicite a Comunicării de către acesta, pe parcursul a aproape trei ore de dezbateri, în data de 7 decembrie 2017, la București, și la doar două zile de o documentare oficială a jurnaliștilor agrarieni care a avut loc la Bruxelles.

Complex în sine, documentul (în limba română) care se întinde pe 28 de pagini își propune confirmarea rolului esențial și importanța agriculturii în furnizarea de alimente și în protecția mediului, în consolidarea și în îmbunătățirea PAC printr-un amplu proces de reflecție, precum și simplificarea și flexibilizarea acesteia pentru a obține rezultate mai bune.

Comunicarea confirmă totodată realizările importante ale reformelor politicii europene în discuție, dar identifică și deficiențe care trebuie remediate, cele mai importante fiind aici performanțele ecologice ale agriculturii UE, precum și echitatea, respectiv nivelul de susținere și simplificarea PAC.

„Trebuie desprinse învățături din consultarea publică realizată în prima jumătate a anului 2017 pe tema «modernizării și simplificării PAC», care a confirmat un consens larg în privința faptului că instrumentele actuale ale PAC reușesc să abordeze numai într-o anumită măsură provocările actuale. Sunt incluse aici și provocările legate de mediu și climă, domenii în care majoritatea fermierilor și a altor părți interesate consideră că PAC ar trebui să facă mai mult. În același timp, excesul de birocrație a fost evidențiat ca un obstacol principal ce împiedică actuala politică să își atingă cu succes obiectivele”, se menționează în documentul strategic de orientare.

Carta albă privind viitorul Europei, prezentată de CE la 1 martie 2017, a provocat o dezbatere amplă despre viitorul blocului comunitar. Cu această ocazie, Uniunea (ca întreg), dar și statele sale membre să interacționeze mai bine cu cetățenii, să fie mai responsabile față de aceștia și să ducă la îndeplinire mai repede și mai bine angajamentele comune, cum este și cazul Pilonului european al drepturilor sociale.

„Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind Viitorul finanțelor UE stimulează această dezbatere, prin prezentarea de opțiuni și scenarii pentru orientarea viitoare a bugetului UE, incluzând, printre alte opțiuni, un grad de cofinanțare a PAC și implicațiile acestuia. După cum s-a reamintit în documentul de reflecție, bugetul UE ar trebui să continue să țină seama de tendințele actuale care vor modela UE în anii următori. Există și o serie de provocări noi, în privința cărora bugetul UE va trebui să facă mai mult decât face astăzi. În acest context, vor trebui analizate toate instrumentele existente, inclusiv PAC. Prezenta Comunicare nu anticipează așadar nici rezultatul acestei dezbateri, nici propunerile pentru următorul cadru financiar multianual (MFF).

Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE pledează pentru trecerea la noi modele de creștere durabilă, care să combine considerentele economice, sociale și de mediu printr-o abordare globală și integrată și un accent sporit pe furnizarea de bunuri publice.

Acesta este fondul pe care PAC trebuie să facă următorii pași în evoluția sa – modernizând și simplificând, și cooperând strâns cu alte politici ale UE, pentru a soluționa o serie largă de probleme urgente și pune în valoare tot ce au mai bun sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii, punând accent pe standarde superioare și pe rezultate efective, și pentru a-i sprijini pe fermieri în a anticipa provocările și evoluțiile viitoare importante și a face față acestora”, precizează cei care au întocmit documentul strategic de orientare.

Totodată, se mai arată în Comunicare, PAC trebuie să evolueze în diverse moduri și să aibă reacții mai prompte la provocările și oportunitățile care apar la nivelul UE, la nivel național, regional, local, precum și la nivelul fermei. Aceasta înseamnă inclusiv că politica europeană vizată trebuie să își eficientizeze guvernanța și să își îmbunătățească modul în care îndeplinește obiectivele UE, dar și să își reducă semnificativ birocrația și povara administrativă. Actualul sistem al PAC se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, penalități și criterii de audit.

„Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip «soluție universală» nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate a UE”, afirmă autorii Comunicării.

În modelul de implementare pe care îl va presupune viitoarea PAC, UE ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite. Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD).

„Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de monitorizare și furnizarea unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la descărcarea de gestiune”, se mai menționează în Comunicare.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și optimiza contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE.

„Menținând structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică – statele membre ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile)”, explică cei care au redactat Comunicarea. „Pentru a spori valoarea adăugată a UE și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de implementare va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea optimizării contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință”.

Procesul de planificare ar trebui și el simplificat, pentru a se situa în mod clar sub nivelurile de complexitate actuale existente în programarea în domeniul dezvoltării rurale.

„Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare”, detaliază autorii. „Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze, mai întâi de toate, pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici”.

În conformitate cu logica abordării Comisiei „buget axat pe rezultate”, un viitor sistem de implementare ar trebui, așadar, să fie axat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea, oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea poverii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile de costuri simplificate și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei poveri, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

Un alt rol esențial al Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și descărcare de gestiune. În acest scop, procesul ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe.

Cum Comunicarea este un document premergător unui act legislativ complex, cu finalitate în 2018, am decis să discutăm pe seama celor menționate mai sus cu oficialul european. Explicațiile sale sunt pertinente.

Promitem că vom reveni și cu alte detalii în lunile următoare.

Revista Fermierului: Domnule Dumitru, să discutăm puțin despre preambulul selectat special de noi din Comunicare. Până la urmă, ce reprezintă documentul? Care îi sunt direcțiile principale?

Mihail Dumitru: Această comunicare adoptată de Comisia Europeană (CE) la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), după anul 2020. Există acolo foarte clar menționat în ce direcție vrem să ne îndreptăm în ceea ce privește politica mai sus menționată, și anume: în primul și în primul rând, se dorește o creștere a ambiției ecologice a agriculturii. Acest sector trebuie să contribuie mai bine la provocările generale legate de mediu și de climă, pentru că, pe de-o parte, este afectat și, pe de altă parte, are potențial de a contribui și de a ameliora situația.

Un alt element foarte important al acestei Comunicări este aspectul de distribuție a resurselor bugetare către beneficiarii PAC. Se dorește o distribuție mai echitabilă, o împărțire a acestor subvenții într-un mod care să reflecte mai bine situația agriculturii din statele membre, reducerea decalajelor, precum și nivele de susținere care să corespundă cu situația specifică a fermierilor. Și asta pentru că, spre exemplu, PAC reprezintă un element foarte important privind stabilitatea veniturilor fermierilor. Partea de plăți directe care se acordă fermierilor contribuie substanțial la menținerea nivelului veniturilor fermierilor, iar aceste venituri sunt încă departe de nivelul mediu al salariilor din restul economiei.

R.F.: În cadrul prezentării Comunicării, ați vorbit despre acele date potrivit cărora doar fermele mici și fermele foarte mari primesc cei mai mulți bani din subvenții, pe când zona de ferme de familie este cea mai puțin finanțată. Situația este valabilă în mod evident și pentru România. Greșim?

M.D.: Situația diferă foarte mult de la o țară la alta. Spre exemplu, în România, în zona fermelor de mijloc, aceasta este foarte puțin reprezentată. În acest caz, sunt foarte multe ferme mici care primesc sume relativ scăzute și sunt fermele foarte mari care primesc majoritatea subvențiilor plătite. Există o nevoie reală de a distribui mai echitabil aceste subvenții.

R.F.: Să continuăm cu viziunile noii Comunicări.

M.D.: O altă direcție foarte importantă, indicată foarte clar în această Comunicare, este rolul inovării și al cercetării pentru viitorul agriculturii europene. Agricultura europeană se confruntă cu provocări majore. Acestea pot fi rezolvate dacă folosim mai multe cunoștințe, mai multă cercetare și le transformăm în soluții practice pentru fermieri. Vorbim de dezvoltarea fermelor inteligente, a exploatațiilor de precizie, a fermelor care se bazează pe revoluția tehnologică, pe revoluția digitală. Există toate aceste cuceriri ale științei pe care vrem să le integrăm și să stimulăm fermierii să folosească mult mai mult inovarea și știința pentru a găsi soluții practice pentru problemele lor.

R.F.: Știu că, în acest context, la Bruxelles există discuția foarte clară cu privire la impactul finanțării prin PAC și prin Orizont a 2020 a acelor grupuri operaționale și integrarea informațiilor obținute în proiecte mult mai mari și mai complexe, care se întind pe mai mulți ani.

M.D.: Așa este. În această perioadă 2014-2020, am introdus ca instrument în PAC – grupurile operaționale (GO), în cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI). Aceștia sunt actorii-cheie pentru a promova inovarea în agricultură. Asta înseamnă că mai mulți actori implicând cercetarea, consultanța, fermierii, mediul de afaceri, intermediarii financiari, guvernele chiar trebuie să lucreze și să găsească soluții practice problemelor fermierilor. Noi ne-am propus, la nivelul Uniunii Europene, iar statele membre au programat foarte bine acest PEI-AGRI. Avem o țintă de 3.200 de grupuri operaționale care ar trebui să funcționeze și să producă rezultate până la sfârșitul acestei perioade.

R.F.: Știm că Franța și Germania sunt pe primele locuri cu cele mai multe GO-uri.

M.D.: Așa este. În Franța, spre exemplu, în prezent, există 400 de grupuri operaționale la nivel european care deja funcționează și implementează proiecte de inovare.

R.F.: Unde se află România în tot acest demers?

M.D.: România a avansat în acest proces, în sensul că a început să identifice, să selecționeze grupuri operaționale, dar încă are o cale lungă să dezvolte proiectele, să le finanțeze și le ducă la bun-sfârșit.

R.F.: Este Măsura 16.4 din PNDR 2020 o soluție în acest sens?

M.D.: Da, Măsura 16.4 este o soluție pe care noi o considerăm foarte bună pentru inovare în agricultură și pe care vrem să o folosim foarte eficient în această perioadă și, de asemenea, considerăm că PEI-AGRI trebuie să continue să folosească aceleași metode și pentru viitor. Și asta, pentru că sunt niște metode care au început deja să fie familiare, să fie cunoscute de către actorii respectivi și suntem foarte interesați să vedem în această perioadă că vom obține rezultate, ca să putem continua această abordare.

R.F.: Tot la Bruxelles, este contestat discret (dar este, inclusiv de Curtea Europeană de Conturi) acest concept de înverzire și se caută forme similare pentru a-l înlocui. Care sunt acestea?

M.D.: Aș zice că arhitectura ecologică a PAC a devenit foarte complexă în această perioadă, nu în ultimul rând prin adăugarea elementului de înverzire care oferă anumite avantaje pentru protecția mediului și pentru acțiuni climatice, dar care este foarte dificil de gestionat. Acum, în Politica Agricolă Comună, avem un sistem, o arhitectură care are trei nivele: sistemul de eco-condiționalitate, sistemul de înverzire (cu o serie întreagă de măsuri) și sistemul de plăți de agromediu din cadrul dezvoltării rurale. Trebuie să avem grijă ca aceste măsuri care sunt îndeplinite în fiecare nivel să nu se suprapună, cât și să nu avem o situație de dublă finanțare, iar acest lucru este foarte dificil din punct de vedere administrativ, de gestionat.

De aceea, ne propunem să redefinim această arhitectură, să le grupăm pe toate într-un bloc de eco-condiționalități pe care fermierii și beneficiarii PAC-ului ar trebui să le îndeplinească, însă, în același timp, să producă mai multe rezultate și mai multe beneficii pentru mediu și pentru acțiunile climatice.

R.F.: Pentru că tot am vorbit de plăți, și insist cu întrebarea pe care o am pentru că, de asemenea, la Bruxelles se discută foarte mult, pe lângă plafonare, și de acea stabilire a unor obiective de țară, unele care fie convergente cu ideile de la Bruxelles. Și s-a vorbit în acest context de o posibilă sistare a plăților, dacă în urma unei analize ex-ante s-au stabilit aceste obiective, iar țara nu reușește să le atingă. Există în discuție acest risc al unor eventuale sistări de plăți? Dacă se va decide să se meargă pe această direcție...

M.D.: În modelul de punere în aplicare a noii PAC, ne bazăm foarte mult pe obținerea de rezultate. Obținerea de rezultate va fi comensurată printr-un sistem de indicatori. Bineînțeles, statele membre se vor angaja prin programele lor, prin planurile lor privind PAC, să obțină, să îndeplinească anumite ținte stabilite în aceste planuri. Suntem încă în faza exploratorie, de văzut ce se întâmplă dacă statul membru nu va atinge țintele respective.

Există mai multe abordări posibile. Nu ne-am stabilit încă asupra unuia dintre ele. Există abordarea în care, spre exemplu, se poate crea o rezervă de performanță, iar în cazul în care țintele nu sunt îndeplinite, această rezervă nu este folosită, nu este eliberată statului membru, similar cu perioada actuală.

Există o altă posibilitate în care statele membre care vor avea rezultate foarte bune vor fi stimulate prin primirea unor resurse suplimentare, dar acestea toate sunt opțiuni de lucru care urmează să fie dezvoltate și propuse într-o sesiunelegislativă viitoare.

R.F.: Ce n-am văzut din partea partenerilor de discuții, astăzi, a fost acel concept de „smart village”, acele sate inteligente unde tinerii sunt atrași, unde tinerii au acces la internet de mare viteză. La conferința dumneavoastră de la la București, ați vorbit de agricultură, zootehnie, alimentație, dar nimic despre reîntinerirea generațională.

M.D.: Conceptul de „smart village” – sat inteligent – este un concept pe care noi îl dezvoltăm acum la Bruxelles, lucrăm împreună cu alți colegi din alte servicii din Comisie. În principiu, el se bazează pe ideea folosirii într-o mult mai mare măsură a posibilităților existente în fiecare sat și pe aplicarea tehnologiei și a revoluției tehnologice, în special a revoluției digitale.

Spre exemplu, aceste „smart villages” se vor baza pe folosirea revoluției digitale, folosirea internetului, dezvoltarea e-services, pe folosirea resurselor locale, într-un mod inteligent, pentru crearea locurilor de muncă, pentru dezvoltarea serviciilor comunitare, pentru problemele de mediu. N-are o conotație tehnologică, adică să se bazeze exclusiv pe folosirea revoluției digitale, ci este un element principal, iar alte elemente vor fi folosite ca să pună în valoare toate oportunitățile pe care un sat le are și le poate dezvolta.

R.F.: Acum, la sfârșit de an, v-aș ruga să le transmiteți un mesaj celor care ne urmăresc zi de zi, în contextul acestei Comunicări, poate să fie atenți la ceea ce înseamnă această comunicare, la informațiile care vin și, bineînțeles, un gând bun de sărbători.

M.D.: Bineînțeles, eu doresc și îi invit pe toți actorii care sunt interesați în viitorul PAC, în viitorul agriculturii europene și în viitorul economiei rurale europene să urmărească foarte atent dezvoltarea acestei abordări din Comunicare și să vină cu propunerile și observațiile lor, pentru că acesta este un document strategic de orientare, care va avea o foarte mare importanță în stabilirea viitoarei propuneri concrete legislative a următoarei PAC.

Activitatea noastră se va intensifica din acest moment și va trebui ca de aici și până în mai 2018 să avem o propunere legislativă cu toate detaliile PAC. Este foarte important ca partenerii noștri din toate categoriile – fermieri, reprezentanții societății civile, cetățeni, consumatori, să-și spună cuvântul pe aceste propuneri.

Fiind la sfârșit de an, doresc să urez tuturor cititorilor Revistei Fermierului cele mai bune gânduri, sănătate, numai bine, să-și păstreze optimismul și să discutăm anul viitor pe elemente concrete ale Politicii Agricole Comune.

Publicat în Interviu

Reprezintă sau nu Brexit-ul o lovitură serioasă dată Politicii Agricole Comune, din punct de vedere bugetar? se întreabă zilele acestea co-fondatorul think tank-ului „Farm Europe”, Luc Vernet, răspunsul său imediat fiind cât se poate de clar: luând în calcul nivelul rambursărilor către Marea Britanie, mai exact echilibrul dintre contribuții și accesări de fonduri ale acestui stat membru al Uniunii Europene (UE) – NU!

Potrivit spuselor lui Vernet, Politica Agricolă Comună este o zonă în care Marea Britanie este, cel mult, contribuitor net. Așadar, impactul „divorțului” dintre insulari și UE va avea ca efect direct, în primă instanță, în principal asupra sectorului agricol britanic și asupra comerțului, totodată generator de incertitudini majore pentru fermierii englezi.

Conform statisticilor agregate de specialiștii Farm Europe, Marea Britanie este un contribuitor important la bugetul consolidat al Uniunii Europene, însă nu la fel se pune problema când vine vorba de Politica Agricolă Comună. Din analizele lui Vernet reiese că englezii își aduc aportul la bugetul consolidat al UE în procent de 10,5 la sută, însă un calcul mai amănunțit relevă faptul că insularii contribuie doar cu 5% la veniturile consolidate ale PAC.

Potrivit datelor agregate de think tank-ul amintit anterior, în anul 2014, contribuția Marii Britanii a fost de 14,1 miliarde de euro, în timp ce cheltuielile UE cu acest viitor fost Stat Membru al blocului a totalizat șapte miliarde de euro. Iată că, Marea Britanie, în acest caz, a fost prin excelență un contribuitor net cu suma de 7,1 miliarde de euro.

„Și pentru a înțelege în și mai mare măsură impactul Brexit-ului asupra bunei funcționări a PAC, ca parte integrantă a bugetului consolidat UE, este necesar să ne întoarcem la motivația negocierilor asupra Cadrului Financiar Multianual, adică să analizăm poziția fiecărui Stat Membru, atunci când vine vorba de fiecare politică în parte”, a afirmat Luc Vernet într-una din analizele sale publicate recent. „Prioritățile de negociere ale fiecărui stat membru în parte în ceea ce privește împărțirea bugetului UE între atâtea zone de politici pot fi «citite», în mare măsură, drept consecință a performanței specifice, așa numita «recompensă a contribuțiilor» aferente fiecărei zone de politici, comparată cu performanța generală a statului membru”, afirmă Luc Vernet.

Această definiție complicată la prima vedere ne ajută, adaugă el, să ne facem o imagine asupra amprentei britanice asupra bugetului UE, cât și asupra implicațiilor absenței insularilor într-un context post-Brexit, implicații la nivelul ministerelor de finanțe, în ceea ce privește PAC.

Analistul Luc Vernet este de părere că indicele de performanță al englezilor în cadrul Politicii Agricole Comune este de 0,57. Asta înseamnă că englezii au primit 0,57 cenți la fiecare euro plătit, situație mult mai bună decât alte zone de politici: în general, dacă luăm toate cheltuielile UE la pachet, englezii primesc aproximativ 0,39 eurocenți pentru un euro plătit, în mare parte datorită politicilor regionale (fondurilor structurale).

Luând anul 2013 ca bază, Marea Britanie a primit 3,9 miliarde prin PAC și a contribuit la aceasta cu 6,8 miliarde. În termeni financiari, acest lucru înseamnă că impactul general al Brexitului asupra bugetului Politicii Agricole Comune ar fi limitat la mai puțin de cinci procente din total, mai exact 2,9 miliarde de euro pe an.

Pierderea acestor cinci procente ar putea fi contrabalansată politic în cadrul unor negocieri post-Brexit, spune Luc Vernet, cunoscând faptul că guvernele engleze au fost în mod tradițional principalele combatante împotriva susținerii bugetului agriculturii europene (și nu au fost singurii).

Analiza grupului de contribuitori neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

Potrivit datelor agregate de Farm Europe, în cadrul ultimelor negocieri bugetare europene, pozițiile grupului de contribuitori neți nu numai că au reflectat diferitele nevoi bugetare nete, dar și rolul lor în susținerea unei Europe nu neapărat ca bloc comercial, cât ca entitate politică.

Chiar dacă Marea Britanie și Suedia și-au expus opiniile cu privire la un buget comunitar mai mic, respectiv contribuții mai mici, Germania și Olanda au făcut apel nu numai la disciplină bugetară (fără majorări ale cheltuielilor europene), dar și la o Uniune Europeană mai puternică, mai unită, cu politici orientate doar către obținerea creșterii economice. Aceste țări UE doresc, de asemenea, să se asigure că nu numai Statele Membre cu economii puternice sunt chemate la apel atunci când va fi nevoie de majorarea contribuțiilor, dacă va fi nevoie.

Prioritățile de negociere ale diferitelor State Membre în relația cu distribuirea bugetului UE între cele trei mari politici unionale pot fi interpretate, în mare parte, ca urmare a performanțelor individuale, specifice fiecărei zone de politici, în comparație cu performanța generală a țării membre a blocului UE de acum 27. În cazul Austriei spre exemplu, în timp ce performanța generală este de 0,59 (0,59 euro primiți la un euro plătit), performanța defalcată pe politici separate arată că la nivelul PAC aceasta este de 0,92 (0,92 euro încasați la un euro plătit), 0,58 la politici de creștere și de locuri de muncă, respectiv 0,28 la politici regionale.

Calculând astfel, spun specialiștii Farm Europe, în cazul fiecărui grup de contribuitori neți din cadrul Statelor Membre UE (excepție făcând Marea Britanie, Suedia, Olanda și Italia) se poate observa că PAC este cea mai „profitabilă” politică europeană, în procentaje diverse.

Ca exemple concrete, Politica Agricolă Comună este cea mai profitabilă investiție pentru Danemarca (0,84 pentru PAC față de 0,50 performanță generală), Austria, Franța (0,95 versus 0,60) și pentru Finlanda (0,93 față de 0,60).

Afirmația este valabilă și pentru Germania, însă într-un procentaj mai mic (0,58 față de 0,49).

Performanța PAC față de performanța generală este de asemenea mai mare în Marea Britanie (0,57 față de 0,39), în cazul Suediei (0,55 versus 0,42) și Italiei (0,74 față de 0,72). Însă, pentru ultimele trei țări menționate, proporția este mai favorabilă în cazul politicilor de creștere economică și de locuri de muncă (0,67 atât pentru Marea Britanie, cât și pentru Suedia), iar în cazul Italiei în ceea ce privește politicile regionale (0,83).

Doar în cazul Olandei, performanța PAC este mai mică (marginal) decât performanța generală a statului în sine (0,43 față de 0,45), chiar dacă un indice de 0,98 la politici de creștere economice oferă o performanță relativă mai mare.

Cu excepția Danemarcei, entuziasmul guvernelor țărilor membre UE în cadrul discuțiilor privind bugetele defalcate pe diversele zone de politici este egal cu performanța comparativă proprie.

Cu toate acestea, afirmă analiștii Farm Europe, este de notat faptul că toate țările membre UE din cadrul grupului de contribuitori neți la bugetul consolidat european sunt și contribuitori neți pentru cele trei zone de politici majore, luate individual. Cu alte cuvinte, Politica Agricolă Comună (PAC), Politicile Regionale, respectiv Creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă constituie costuri nete pentru grupul de contribuitori mari din cadrul țărilor membre UE.

Analiza grupului de beneficiari neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

În ceea ce privește grupul de țări membre UE care sunt beneficiare nete, cu excepția Luxemburgului, Belgiei, Maltei și Ciprului, a căror performanță pe zona PAC este mai mică de unu la sută, toate celelalte State Membre ale Uniunii Europene au rate mai mari de unu la sută (adică pentru fiecare euro contribuție la bugetul consolidat al UE, primesc mai mult decât un euro prin intermediul PAC).

Pentru aceste țări membre, demn de luat în seamă este faptul că performanța pe zona de politici regionale este dublă, uneori triplă față de cea a PAC, cu excepția notabilă a Irlandei.

Performanța PAC în Irlanda este de 2,46 față un indice de 1,32 acces general la fondurile UE, ratele de performanță pe zona de politici regionale și de creștere fiind de 0,17, respectiv 0,99.

În cazul Spaniei și României, performanța Politicii Agricole Comune este mai mare decât performanța generală, dar cu foarte puțin. România are un indice de 3,70 pe zona de politici agricole comune, 4,97 pe zona de politici regionale și doar 0,27 pe politici de creștere.

Bulgarii au pe zona de politici agricole europene un indice de 1 la 4,95 euro primiți față de 1 la 4,28 euro încasați, bani europeni primiți în general de la bugetul UE.

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 142 de miliarde de euro (conform cifrelor din 2014). Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.

Sursele de venit ale Uniunii Europene includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara comunității și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările Uniunii convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.

Cele trei direcții din care provin banii UE

Un procentaj mic din venitul național brut al fiecărui stat membru (în jur de 0,7 %) reprezintă cea mai mare sursă de încasări la buget. În acest caz, principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, însă valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

De asemenea, o altă sursă este reprezentată dintr-o mică parte a încasărilor din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în jur de 0,3 %), respectiv o parte importantă din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația comunitară. Acest sistem a fost ales în unanimitate de statele membre ale Uniunii pentru o perioadă de șapte ani și a fost ratificat de toate parlamentele naționale.

În condițiile în care, în 2014, economia națională creștea 2,9%, automat avea să crească și contribuția anuală pe care țara avea s-o verse în conturile Uniunii Europene. Potrivit calculelor realizate de unii analiști, contribuția României la UE a fost în 2014 de circa şase miliarde de lei – patru miliarde din venitul naţional brut, 1,5 miliarde din TVA şi 0,5 miliarde din taxele vamale.

24 iunie 2016: Englezii vor să iasă din UE în procentaj de 51,9%; rușii spun că n-au nicio treabă cu acest demers. Doar Daniel Constantin a ieșit la rampă pe probleme de fonduri europene

Numărătoarea finală a voturilor de la referendumul de joi din Marea Britanie confirmă că majoritatea britanicilor au optat pentru Brexit, respectiv ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, transmit vineri DPA, AFP și BBC, citate de Agerpres. Conform rezultatelor definitive, 51,9% dintre alegători au votat în favoarea Brexit-ului. Rata de participare la vot a fost de 72,2%. Numărul votanților care s-au pronunțat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană se ridică la 17.410.742 milioane.

Arătată de multe ori cu degetul pentru această ieșire dramatică a Marii Britanii de pe scena politică a UE, Federația Rusă, prin vocea liderului de la Kremlin, afirmă că nu s-a amestecat, nu se amestecă și nu se va amesteca în alegerea Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană (UE), informează ITAR-TASS.

„Aceasta este alegerea supușilor Marii Britanii. Nu ne-am amestecat în niciun fel în aceasta și nu intenționăm să ne amestecăm. Judecând după toate, acum vor urma niște proceduri oficiale, legate de decizia britanicilor privind ieșirea lor din UE. Vom urmări cu atenție ce se întâmplă, pentru a analiza”, a declarat Vladimir Putin.

Liderul rus a dat asigurări că autoritățile Federației Ruse vor face totul pentru a reduce la maximum efectele negative pe care decizia Marii Britanii le-ar putea avea pentru economia rusă.

Tot vineri, copreședintele ALDE Daniel Constantin a precizat în urma ieșirii Marii Britanii din UE, trebuie analizat impactul asupra absorbției fondurilor europene de către România și că, din acest moment, nu mai trebuie căutate scuze, ci să se treacă la o absorbție efectivă a acestor fonduri.

„Suntem la jumătatea exercițiului financiar 2014-2020 și cred că aici trebuie să analizăm care va fi impactul. Marea Britanie este cel mai important contributor la bugetul UE. (...) Trebuie să analizăm care va fi impactul asupra României și cred că, din acest moment, nu mai trebuie să căutăm scuze în ceea ce înseamnă absorbția de fonduri europene. Cred că trebuie să trecem la o absorbție efectivă, pentru că nu știm care va fi impactul pe termen mediu și lung al pierderii unui contributor net la acest buget din care ne hrănim și noi pe diverse teme economice”, a afirmat, la o conferință de presă, Daniel Constantin, citat de Agerpres.

Potrivit lui Constantin, una dintre cauzele pentru care Marea Britanie a luat această decizie este „un sentiment pe care britanicii nu l-au prea simțit în ultima perioadă, și anume acela de suveranitate în deciziile care se iau la nivel european și național”.

„Am făcut un apel către toți factorii de decizie ca de acum înainte să încercăm să fim ceva mai activi la toate nivelurile în raport cu UE astfel încât să încercăm să transmitem cetățenilor din țara noastră că suntem suverani în țara noastră”, a adăugat Constantin.

Până la momentul publicării acestui articol, ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, nu a făcut nicio declarație oficială pe tema impactului Brexit asupra sectorului de care acesta se ocupă.

Publicat în Știri
Pagina 3 din 3

Publicitate

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista