„Nu este deloc ușor să fii fermier”, ne-a spus Adrian Alexa, acesta având o experiență vastă, de peste 50 de ani, în agricultură. Nemțean autentic, născut și crescut la poalele Carpaților Orientali, Adrian Alexa și-a dedicat întreaga viață profesională slujind pământul din această zonă. În urmă cu aproape 30 de ani a înființat împreună cu prietenul său, inginerul agronom Ioan Apetrei, o fermă vegetală, pe care au condus-o împreună spre cele mai înalte culmi ale succesului, pornind de la vreo 20 de hectare, astăzi lucrând circa 1.500 de hectare.

„În agricultură ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic.”

Calm, calculat și deosebit de ambițios, Adrian Alexa ne-a primit în ferma sa, Tehnoind SRL din localitatea Ștefan Cel Mare, județul Neamț, împărtășindu-ne o serie de amintiri, dar și planuri ale fermei pe care o administrează cu atâta pasiune.

Reporter: Care este povestea dumneavoastră, a fermei Tehnoind? Sunteți un fermier cu foarte multă experiență aici, în zonă. Când ați început să faceți agricultură? Este o tradiție din familie sau o pasiune care s-a născut în timp?

Adrian Alexa: Această pasiune a început în școala tehnică din municipiul Roman, pe care am terminat-o în 1968 cu specializarea contabilitate. Atunci am început această pasiune pentru agricultură. Pe vremurile acelea, la școlile tehnice se studiau foarte multe discipline cu specific tehnic, respectiv cultura plantelor, cultura horticolă, culturi furajere, mașini agricole, tractoare, semănători și toată gama de utilaje agricole. Toate aceste discipline erau în programa săptămânală de studiu, iar acest ciclu de instruire a durat patru ani, cu examene de absolvire în fiecare an. Drept urmare, erau niște școli foarte apreciate în acea perioadă. În familie nu am avut tangențe cu agricultura mare. Familia mea cultiva strict pentru nevoile gospodăriei: porumb, cartofi și aveam câteva animale domestice, dar cam atât.

Am început să lucrez în agricultură la 1 august 1968, iar astăzi am ajuns să am 54 de ani de experiență. Am lucrat la CAP-ul din Piatra-Neamț având funcția de contabil-șef, apoi am intrat conform repartizării Partidului Comunist la Direcția Agricolă Neamț, contrar dorinței mele. Apoi am ajuns director Plan Economic, iar acolo m-a prins și Revoluția.

Reporter: Cum au evoluat lucrurile pentru dumneavoastră după Revoluție?

Adrian Alexa: În 1994, pe când aveam 26 de ani de experiență în agricultură, am înființat împreună cu prietenul meu, inginerul agronom Ioan Apetrei, această unitate agricolă. Am luat un vechi CAP de aici din zonă, care nu avea nimic, decât niște grajduri dărăpănate, și am început de la prima lopată, apoi primul tractor, urmat de prima semănătoare, prima combină, am început cu cultura mare și am continuat până astăzi. De atunci, ne-am modernizat constant.

Am început cu câteva hectare, apoi am tot adunat teren în arendă în jurul fermei. Am avut la început 15-20 de hectare, de la care ne-am extins până la 1.500 de hectare. Am rotit mai multe tipuri de culturi, iar în momentul de față avem porumb 600 ha (din care 180 de hectare reprezintă lot semincer), grâu 450 ha (din care 150 reprezintă lot semincer), floarea-soarelui, sfeclă, cartofi, orz, rapiță, pe restul de suprafață exploatată. Încărcăm întreaga suprafață astfel încât să putem face o rotație corespunzătoare pentru a putea avea câtuși de puțin o garanție că dacă nu ai rezultate la una, ai mai multe șanse la cealaltă.

Reporter: Cu ce tip de semințe înființați fiecare cultură și cum descrieți producția de grâu din acest an?

Adrian Alexa: Lucrăm la grâu atât cu cu soiuri românești, cât și cu soiuri din import și pot să spun că suntem mulțumiți. La porumb, lucrăm cu firmele consacrate de pe piața de semințe și am avut rezultate bune. De aceea am decis să producem și sămânță pentru acestea.

Producția de grâu nu a fost la nivelul cheltuielilor din acest sezon 2021-2022. Îngrășămintele și celelalte inputuri au costat enorm. La grâu nu am avut mai mult de patru tone la hectar, dar costurile de producție au fost foarte mari.

La fel și la celelalte culturi. În acest moment, cultura de porumb este deficitară, nu are apă. Dacă facem 5-6 tone, suntem în pierdere.

Reporter: Culturile sunt asigurate?

Adrian Alexa: Noi asigurăm culturile, numai seceta nu o putem asigura, pentru că asigurătorii nu permit acest lucru, dar la celelalte calamități culturile sunt asigurate. Nici banca nu-ți dă voie să iei credite, dacă nu ai asigurate culturile.

La ora actuală, am luat un credit pentru producție, un credit pentru investiție, facem totul prin credite. Fără doar și poate, am beneficiat de anumite fonduri europene pentru proiecte care s-au desfășurat pe SAPARD și ulterior FEADR și AFIR, am construit niște spații de depozitare de circa 6.000 de tone pe un proiect european, am mai cumpărat și niște utilaje, dar cele mai multe utilaje agricole le-am achiziționat cu fonduri proprii. Anul acesta, am cumpărat utilaje prin credite de aproximativ 540.000 de euro.

Investiția fermierului, supusă hazardului

Reporter: Credeți că, în România, agricultura este o afacere riscantă?

Adrian Alexa: Noi suntem sectorul din economie care bagă banii în pământ, îi bagi efectiv în pământ și stai, stai și te întrebi dacă îi vei putea scoate pentru a-ți plăti datoriile la bancă sau nu îi vei mai scoate. Dacă cumpăr orice materie primă pentru a o procesa și a o vinde ulterior, am asigurată recuperarea efortului financiar. Pe când în agricultură, ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic. Pe lângă investițiile în lucrările efectuate, utilaje ș.a.m.d., mai este motorina scumpă, sunt semințele scumpe, fertilizant, îngrășăminte, erbicide, fungicide, manoperă etc.

Pe de altă parte, toți furnizorii de materiale necesare culturilor agricole, dar și statul au investiția asigurată. Însă fermierul este singurul cu recuperarea investiției supusă hazardului. Toată lumea spune că agricultura este un business din care poți câștiga bani, însă aceasta reprezintă asigurarea alimentației și trebuie să fie primordială în tot ceea ce se întreprinde în lume.

Reporter: Cum a fost vremea, care au fost condițiile pedoclimatice în această zonă în ultimii cinci ani? Beneficiați de irigații?

Adrian Alexa: Ultimii cinci ani au fost în medie deficitari în ceea ce privește apa. Dar anul acesta a fost cel mai rău din punctul de vedere al secetei pedologice și arșiței. A fost și acum doi-trei ani o secetă, dar nu ca în acest an, avem parte de o secetă cumplită. Dispunem de sisteme de irigații la suprafețele cu lot semincer, dar pentru asta am forat la peste o sută de metri adâncime, pentru că nu avem altă sursă de apă. Acest lucru l-am reușit cu niște eforturi financiare foarte mari, pentru că energia electrică nu este în zonă și este nevoie de consum de motorină și este extrem de costisitor. Însă altfel nu se poate face irigare, iar pentru hibridare este nevoie neapărat de apă.

„Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare.”

Reporter: Ce părere aveți de ce se întâmplă pe piața cerealelor, având în vedere contextul geopolitic de la Marea Neagră?

Adrian Alexa: Eu sunt deosebit de empatic cu poporul ucrainean care suferă. Războiul e un lucru care nu ar mai trebui să se întâmple niciodată, nici măcar prin minte nu ar trebui să-i mai treacă cuiva să mai facă război astăzi. Sunt alături de ei cu sufletul, dar nu știu dacă de aceeași empatie și ajutor am fi avut parte și noi, dacă am fi fost în locul lor. Fără doar și poate sunt de acord să-i ajutăm, dar acest ajutor nu trebuie să fie în direcția de a ne distruge pe noi. Vedeți, prețurile acestea pe care le impun, toată infrastructura de transport din Ucraina concentrată către porturile de la Galați și Constanța sunt lucruri care pe de-o parte ne afectează la capacitatea de livrare a producției obținute de noi și, pe de altă parte, ei le oferă și la niște prețuri care nouă ne creează o concurență fantastică.

Spre deosebire de costurile pe care le avem noi la producție, la ei cheltuielile sunt mult mai mici. Este binecunoscut faptul că ucrainenii au fost și sunt mari furnizori de îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide etc. La ei motorina este la un cu totul alt preț, mult mai jos comparativ cu noi, apoi partea de utilaje la fel, mai ales că ei au foarte multe utilaje rezistente, bune, iar la ei nu se pune problema consumului de combustibil. În Ucraina, utilajele sunt mult mai ieftine, dar și mult mai fiabile, pentru că nu au făcut niciun rabat de la materialele din care sunt construite aceste utilaje. La noi, dacă ai lucrat 30 de hectare, nu mai rămâne același fier de plug. Din toate aceste cauze, ei au niște costuri de producție mult mai mici față de noi și își permit să vândă producția mai ieftin, creându-ne o concurență total neloială.

Producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani

Reporter: Cu ce fel de utilaje ați început afacerea agricolă?

Adrian Alexa: Primele utilaje au fost tractoarele românești U 650. Am făcut atunci un credit și am luat șapte astfel de tractoare cu pluguri românești, semănători etc. Ulterior, au pătruns pe piață firmele străine mari. Nu știu cât de bine este acest lucru, însă un tractor U 650 îl trăgeai pe marginea tarlalei și îl repara orice fel de mecanizator cu ceea ce avea el la îndemână. Acum, dacă s-a stricat tractorul trebuie să vină componenta din Germania sau din Austria, Franța etc. Deci sunt și părți bune, și părți mai puțin bune. 

Costurile sunt foarte mari, și te gândești de mai multe ori înainte să cumperi o combină de 400.000 de euro, de pildă. Te gândești în cât timp o amortizezi și ce producție ar trebui să faci în acest timp. Diferența este foarte mare. Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare. Și dai peste un an ca acesta, cu secetă, un an distrugător și pentru sănătate, și pentru agricultură.

Reporter: Când ați început colaborarea cu Titan Machinery? În ce an și cum a evoluat această colaborare?

Adrian Alexa: Am început de mulți ani colaborarea. Am achiziționat foarte multe utilaje de la Titan Machinery. Îl cunosc pe domnul Manfred (n.r. Manfred Spendier, Managing Director Titan Machinery România), pe doamna Melania (n.r. Melania Ungureanu, Director Titan Machinery România), am o relație foarte bună cu ei. Am colaborat foarte bine, avem o varietate de utilaje Case IH: Magnum 280, Farmall 105 A. Am achiziționat, de asemenea, semănătorile Väderstad Tempo F8 și Väderstad Rapid 400 C, cu care semănăm toate culturile, am achiziționat un fertilizator Sulky X 40+, cu ECONOV. Dar primul utilaj a fost un tractor Case IH Maxxum 140.

„Suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux.”

Reporter: Aplicați tehnologia de fertilizare cu rată variabilă ECONOV?

Adrian Alexa: Fertilizatorul Sulky X40+ ECONOV este o investiție pe care am făcut-o în special pentru a economisi cantitatea de îngrășăminte chimice pe care le aplicăm la hectar. Mașina asta poate aplica cu rată variabilă, adică exact cât are nevoie solul, dar mai ales unde are nevoie. Noi facem cartare agrochimică, studiul solului cu mostre de sol luate din câmp, facem hărți cu structură, textură și nevoile de îngrășământ pentru întreaga suprafață, în funcție de culturile pe care le înființăm. Aplicăm întreaga tehnologie de fertilizare cu rată variabilă ca la carte, cu Sulky X 40+ cu ECONOV, și rezultatele se văd. Fertilizarea aceasta o facem urmărind obiectivele pe care ne dorim să le atingem, respectiv producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani.

Reporter: Cum apreciați tractoarele Case IH?

Adrian Alexa: Tractoarele sunt aproape de vârf tehnologic, sunt tractoare bune, îți faci treaba bine cu ele. Sunt tractoare solide, rezistente și care au multă tehnologie. De aceea le-am și ales. Să ne facem bine și repede treaba cu ele, fără să fie nevoie de multă întreținere sau de investiții suplimentare. Eu cred că sunt printre cele mai bune. De mentenanța utilajelor și de coordonarea utilajelor și a oamenilor în câmp se ocupă partenerul și prietenul meu, inginerul Apetrei.

Noi suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux. Muncim și ne rugăm să plouă sau să nu stăm în ploaie și să așteptăm să vedem dacă mai avem timp să recoltăm ș.a.m.d. Nicio bancă nu îți dă nimic până nu ai pus garanția. După ce ai pus garanția, îți poți amaneta și clanța de la poartă.

Reporter: Despre semănătorile Väderstad ce ne spuneți?

Adrian Alexa: Sunt scule foarte bune, au o precizie foarte bună și îți oferă încrederea că nu mai pierzi bani. Cu aceste semănători ai garanția că ai făcut o investiție bună, sigură. Îți oferă o uniformitate a culturii, un start în vegetație așa cum trebuie și apoi productivitate. Pentru noi era neapărat necesar să luăm aceste semănători.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery din zona în care vă desfășurați activitatea?

Adrian Alexa: Îmi plac oamenii de cuvânt, oamenii care se impun prin respect și care comunică. Cu domnul Cristi (n.r. Cristian Dabija, director zonal Titan Machinery România), am o relație foarte bună. Îmi răspunde de fiecare dată la telefon, mă ajută de fiecare dată când este nevoie. Nu au fost probleme nici cu echipele de service, totul a fost în regulă.

Reporter: Planuri de viitor?

Adrian Alexa: Practic, în momentul de față nu dorim să ne mai extindem suprafața. Ne luptăm să rămânem cu aceeași suprafață. Mai mult, noi suntem în situația de a cumpăra din terenul pe care îl lucrăm, pentru a rămâne compact și a evita parcelarea lui. Pentru că dacă terenul va fi discontinuu, atunci nici investițiile în utilaje nu vor mai fi eficiente. Pentru a rămâne cu această suprafață, am recurs la schimb de parcele între noi, fermierii.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Domeniile Banat exploatează 1650 de hectare în Caraș-Severin și Timiș. Pe fermierul italian Diego Prando, de 41 de ani, l-am găsit încrezător, cu capacitate mare de efort și de investiții, dar și cu calculele bine făcute.

Ferma vegetală Domeniile Banat se află în localitatea Bacova, județul Timiș. Este una dintre cele mai curate și mai bine organizate ferme pe care le-am întâlnit, iar tânărul fermier a fost încântat să ne împărtășească activitatea pe care o desfășoară în această regiune agricolă a țării.

Reporter: Când ați început să faceți agricultură aici, în vestul României?

Diego Prando: A venit într-o zi un domn și ne-a întrebat dacă vrem să cumpărăm un teren de 225 de hectare. Se întâmpla în 2016, iar un an mai târziu am luat încă 140 de hectare, apoi în fiecare an am procedat așa, până când am ajuns la 850 de hectare în această zonă. Împreună cu ferma pe care o avem în județul Caraș-Severin exploatăm un total de 1650 de hectare. Din familie suntem prestatori de servicii și am ales mai apoi să devenim fermieri pentru că am considerat că este foarte greu ca o firmă de prestări servicii să supraviețuiască fără pământ.

Reporter: Care e structura culturilor și cu ce utilaje lucrați?

Diego Prando: Noi cultivăm grâu dur pentru paste și soia, dar avem și rapiță și floarea-soarelui, însă într-o măsură mai mică. Din întreaga suprafață, pe 70% cultivăm soia, iar pe restul, grâu dur, rapiță și floarea-soarelui. Avem trei tractoare articulate Case IH, dintre care două pe șenile: Quadtrac de 540 CVX, respectiv Quadtrac 580 și un Steiger 450. Am, de asemenea, o combină Case IH Axial-Flow 9250 pe șenile și o autopropulsată Case IH Patriot 3330. Mai avem două utilaje de pregătire a solului de la Vaderstad, un cultivator NZ Aggressive 1000 și un disc Carrier 925.

Reporter: Intenționați să dezvoltați și mai mult această afacere, având în vedere trendul de creștere a prețurilor produselor agricole?

Diego Prando: Ne-am dezvoltat și considerăm că sunt suficiente 1650 de hectare. Iar cu aceste utilaje și cu oamenii pe care îi avem este suficient. E adevărat că atunci când vezi că prețurile mărfurilor recoltate cresc, te gândești să faci investiții mai mari, utilaje mai bune ș.a.m.d, dar nu este chiar așa. Trebuie să ne uităm în trecut și să vedem că prețurile au mai crescut în anumiți ani, apoi au coborât și s-au stabilizat undeva mai jos. Anul trecut, am cumpărat de la Titan Machinery utilaje de peste un milion de euro și veneam după o producție bună din 2020. Toți fermierii și cunoștințele îmi spuneau că eu cumpăr pentru că am avut un an bun, dar nu a fost așa. Eu cumpăr conform unei strategii stabilite în funcție de istoric și de obiectivele financiare pe care le am.

87 ha/zi recoltate cu Axial-Flow 9250 cu heder de 10 metri

Reporter: De când ați început colaborarea cu Titan Machinery și de ce ați ales Case IH?

Diego Prando: Am început colaborarea anul trecut și am ales Case IH pentru că, spre deosebire de alte branduri, acesta există de 180 de ani, tractoarele Quadtrac au în spate istoria tractoarelor Steiger, au început să se dezvolte acum mai bine de 50 de ani, nu au apărut peste noapte, ca altele. Un alt lucru, sunt mașini pe cât de complexe, pe atât de simplu de întreținut, piesele se pot schimba foarte ușor, nu e nevoie să înlocuiești întreaga mașină, ci doar piesa pe care vrei să o înlocuiești, e ca o jucărie lego. Sunt mașini ușoare, simple, puternice. Iar astăzi avem nevoie de mașini simple, fără complexitate inutilă care să îți dea bătăi de cap.

Am în fermă și alte branduri de mașini, dar nu se compară. Am luat cea mai mare combină, dar nu am crezut că pot să fac 85 ha de soia pe zi. Înainte, nici cu două combine nu reușeam atât. Astăzi, cu un Axial-Flow 9250 cu heder de 10 metri am ajuns să recoltez 87 ha pe zi. De aceea am luat cea mai mare și mai puternică combină de recoltat, pentru a mă încadra în timp util cu lucrările de recoltat, fără întârzieri și costuri suplimentare. În 2020 am fost în străinătate, la o demonstrație în câmp, cu două combine de putere medie, două branduri diferite, iar mai mult de 45 ha pe zi nu au reușit să facă.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu echipele de la Titan Machinery din această zonă?

Diego Prando: Este o colaborare foarte bună, promptă, nu pierdem timp. În Italia dacă voiai să cumperi un tractor sau o combină trebuia să ne vedem săptămânal cu dealerul, timp de trei luni, ca să ajungem la un preț. Aceasta este experiența pe care am avut-o în Italia. Când a venit Cătălina (n.r., Cătălina Mitrache – Regional Sales Manager Titan Machinery), mi-a arătat combina, m-a întrebat cum o vreau, apoi am verificat, am făcut o listă cu tot ce am nevoie, a venit cu un preț, am bătut palma și a venit combina. In Italia, m-am dus cu lista de opțiuni pentru combină și înainte să ajungem la preț a fost nevoie, cum spuneam, de 3 luni. Aici, la Titan Machinery, totul a fost instant și foarte bine.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare TITAN MACHINERY ROMÂNIA

La joncțiunea dintre Țara Românească și Moldova, în proximitatea localității Slobozia Conachi din sudul județului Galați, se găsește o fermă vegetală de 2.000 de hectare a unui tânăr iubitor de pământ și de tehnologie. Echipa de comunicare a Titan Machinery România a ajuns în această fermă și a stat de vorbă cu administratorul ei, Dumitru Ene sau Tică – așa cum îi spun apropiații.

„Nu am făcut niciodată altceva decât agricultură. Pe lângă prestări de servicii, am avut și grădină de legume, am avut fermă de vaci și fermă de porci. Am făcut cam de toate.”

Deși tânăr, Dumitru Ene are o experiență profesională de aproape 30 de ani pe care a dedicat-o în exclusivitate agriculturii. A învățat silvicultură și a făcut de toate, legumicultură, zootehnie, cultură mare, iar astăzi administrează și o fermă piscicolă de circa 580 ha la Vlădești, în dreptul localității Cahul din Republica Moldova.

Inteligent, cu o capacitate mare de efort fizic și intelectual susținut, întreprinzător și deschis situațiilor oportune și tehnologiilor de ultimă generație, Tică a dezvoltat întreaga afacere agricolă din nimic. Fiind mezinul familiei, i-a urmat pe cei doi frați ai săi în acest meșteșug, însă el a fost cel care l-a dezvoltat cel mai mult, angrenând mai apoi întreaga sa familie în afacerea pe care o manageriază.

Pasionat de vânătoare, mașini și tehnologie inteligentă, nu ratează niciodată ocazia să facă ceea ce îi place mai mult, împreună cu cei dragi lui.

300 ha în proprietate, restul în arendă

Reporter: Care este povestea dumneavoastră?

Dumitru Ene: Pot să spun că nu am un alt istoric profesional în afară de agricultură. Nu am făcut niciodată altceva decât agricultură și nu am fost niciodată angajat la o altă firmă. Agricultura fiind principala activitate în România după 1990, am achiziționat un tractor românesc în 1991, apoi m-am hotărât să îmi iau permisul de conducere auto. În 1992 am terminat liceul de silvicultură. Am început să lucrăm cu acest tractor pentru șefii de asociație. Bineînțeles, pentru cei care mă mai primeau să prestez aceste servicii. În 1996 s-a început introducerea în România a erbicidelor și a îngrășămintelor în culturile agricole și mi-am extins activitatea.

Reporter: Pe lângă lucrările executate cu tractorul, aveați și alte activități agricole?

Dumitru Ene: Da, pe lângă aceste prestări de servicii, am avut și grădină de legume, am avut fermă de vaci și fermă de porci. Am făcut cam de toate. Am beneficiat și de legea grajdurilor gratuite, prin anii 2000. După care a venit anul 2005 și odată cu el și promisiunea acordării subvenției de 50 de euro la hectar începând cu 2007. Și atunci am început să mă gândesc să iau pământ în arendă. Am strâns foarte mult pământ, cam 400 - 500 ha în fiecare an, timp de 3 - 4 ani. Norocul meu a fost că în 2006 am plătit 300 kg pentru arendă. Pământul a fost luat în iarnă. Aveam două tractoare românești și un Case IH JX 95, doar atât. Dormeam câte o oră pe noapte, în rest numai și numai muncă. Nu știu de unde am făcut rost în acel an de 300 kg să plătesc arenda. Pe acea vreme, cu 300 kg lumea era foarte mulțumită. Veneau atât de mulți oameni sa facă contract, încât nu aveam timp să fac hârtii. În 2009 aveam 1.200 – 1.300 ha și am ajuns astăzi la aproape 2.000 ha.

„Deși este mai greu cu forța de muncă în zonă, atâta timp cât mă implic personal nu rămân cu treburile în urmă. Eu operez utilajele.”

Reporter: Aveți și teren în proprietate? Și care sunt principalele culturi pe care le înființați anual? Respectați un algoritm?

Dumitru Ene: Avem vreo 300 ha în proprietate și 1.700 ha în arendă. Respectăm rotația culturilor în ideea în care avem timp să facem lucrările, dar în general mergem cu rapiță, orz, grâu, floarea-soarelui și porumb. Proporțiile sunt: 20-25% rapiță, 25% grâu, 25-30% porumb și restul floarea-soarelui.

La rapiță avem acum 500 de hectare înființate, dintre care 300 ha sunt irigate. M-am străduit însă și am adăugat la finalul anului 2021 încă 100 de hectare la irigat, pentru că răsărirea acolo a fost cu probleme și au rămas astfel doar 100 ha la neirigat.

În 2020 am avut 500 de hectare de orz și 500 de hectare grâu, iar în 2021 am crescut suprafața cultivată cu grâu și am scăzut suprafața cultivată cu orz. De asemenea, avem 550 de hectare cultivate cu porumb irigate integral, restul este floarea-soarelui, aproximativ 200 de hectare. La acest moment aș vrea să renunț la floarea-soarelui, iar în următorii ani aș vrea să scot definitiv această cultură.

Reporter: Am remarcat mica fermă de struți pe care o aveți. Este pasiune sau afacere?

Dumitru Ene: Este câte puțin din fiecare, dar pasiunea nu ar fi existat dacă nu ar fi fost gândită ca o afacere, pentru că este foarte costisitoare. La început am avut 100 de struți, i-am vândut aproape pe toți, am avut și puține pierderi, dar acum am rămas doar cu trei exemplare. Cel mai mult s-au vândut la abatoare de struți din țară, în zona mea nu se vând.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Dumitru Ene: Avem opt angajați permanenți în acest moment, dar ne descurcăm. Deși este mai greu cu forța de muncă în zonă, atâta timp cât mă implic personal, nu rămân cu treburile în urmă. Eu mă implic personal în toate activitățile. De exemplu, singurele utilaje pe care nu operez în această fermă este un buldoexcavator CASE CE 580T, achiziționat în 2014, și o autopropulsată, în rest merg cu toate, lucrez pe toate utilajele.

„Referitor la partea de service, cele mai importante sunt timpul, viteza de reacție și disponibilitatea pieselor de pe stoc.”

Peste 1.000 ha irigate, o investiție care a salvat ferma în 2020

Reporter: Ați menționat că aveți și terenuri la irigat. Cum apreciați această investiție, merită?

Dumitru Ene: Da, și este un sistem proiectat și dezvoltat cu finanțare în regie proprie. Avem mai mult de 1.000 de hectare irigate. Așa cum spuneam, în 2021 am irigat 300 ha de rapiță, iar alte 200 ha de rapiță le-am înființat în teren neirigat, să testăm dacă iese ceva. Dar, pentru că prognoza a fost total nefavorabilă, am început să irigăm încă 100 de hectare din aceste 200 înființate inițial fără irigare.

La noi în zonă a fost foarte, foarte rău din punct de vedere meteo. Dacă la floarea-soarelui treierai 100-200 kg/ha, restul a fost zero. Au fost câteva situații aparte în ceea ce privește culturile premergătoare, prin care s-au scos 200-300 kg/ha de grâu.

La rapiță avem competiție destul de mare între mai mulți hibrizi de la producători aflați în concurență. Diferențele între teren irigat și teren neirigat sunt enorme. În 2020, de exemplu, am avut 5-6 tone producție la orz în teren irigat și zero producție la rapiță în teren neirigat.

Reporter: De ce fel de tehnologie de irigare dispuneți?

Dumitru Ene: Avem un sistem de irigații prin tambur. Avem 29 de tamburi, în total. Am început să-i achiziționăm din 2012 și am continuat până în 2019. Suntem un grup de 3-4 fermieri care practică acest sistem de irigații în zonă. Intenționez să dezvolt acest proiect și să măresc suprafața de teren irigat în continuare și să schimb într-o oarecare măsură și sistemul de irigare de pe tambur pe pivot, în ideea în care forța de muncă mai trebuie redusă. Iar pivotul are alte funcții și poate lucra mult mai mult decât tamburul. Vom începe să trecem de pe un sistem pe celălalt mai performant. Bineînțeles, vom încerca să mărim și suprafața de teren irigat acolo unde se poate, dar vom schimba puțin și sistemul de irigare. Sperăm anul acesta să achiziționăm vreo cinci pivoți, să înlocuiască tamburul.

Reporter: Este rentabilă investiția în sisteme de irigații?

Dumitru Ene: Noi ne-am amortizat investiția în primii 2-3 ani. Iar dacă luăm în calcul anul agricol 2019-2020, cred că nici nu mai încape discuție. Nici nu vreau să fiu în pielea unui fermier care în anul 2020 nu a scos combina din curte. A fost o situație care a creat multă supărare în acel an negru pentru agricultură. În timp ce eu treieram, alți fermieri erau la mare. Când am început să investesc în irigații, unii râdeau de mine: „Ce știe, domne, ăsta să facă?!”. Și acum au venit mai mulți să vadă sistemul, nu numai de la noi din sat.

Vârful în tehnica actuală, semănătorile Väderstad

Reporter: Aveți o colaborare îndelungată cu Titan Machinery, din ce văd aici în fermă ca dotare tehnică...

Dumitru Ene: Colaborarea a început în 2013, când am achiziționat o combină Case IH Axial-Flow 8230 și o mașină de erbicidat autopropulsată Tecnoma Galaxy de 36 de metri, concomitent. Am continuat cu Titan Machinery achiziționând semănătoarea de păioase Väderstad Rapid A600S, cu care am executat deja patru campanii cu aproximativ 1.500 ha în fiecare campanie. Am semănat rapiță, orz și grâu, în proporții relativ egale, de câte 500 ha fiecare. De asemenea, am achiziționat și un buldoexcavator CASE CE 580T, și o semănătoare de precizie pentru prășitoare, Väderstad Tempo L 16.

Reporter: Înainte să achiziționați semănătorile Väderstad, cu ce tip de semănătoare ați lucrat?

Dumitru Ene: Înainte de a achiziționa semănătorile Väderstad, am lucrat cu semănători românești, de la Craiova. Dar pe semănătorile românești nu urcam eu personal. De când am luat semănătorile Rapid și Tempo, numai eu mă ocup de aceste operațiuni. Cu Väderstad Rapid A600S, spre exemplu, lucrez 1.500 ha anual, toamna. Iar faptul că lucrez atât de mult numai eu cu ea este pentru că îmi place.

Cu semănătoarea Väderstad Tempo L de 16 rânduri, într-un dus-întors la semănat porumb execut 3,2 ha. Am semănat și pe timp de noapte. Începeam în jur de ora 10 dimineața și semănam până la orele 22-23. Lucrarea o efectuam cu autopilot, personal. Răsărirea era perfectă. Nici nu avea cum să fie altfel în teren lucrat toamna, iar dacă adaptezi și adâncimea de semănat, totul iese așa cum trebuie.

Reporter: De ce ați ales utilajele marca Väderstad?

Dumitru Ene: În 2013 am cumpărat un cultivator Väderstad Top-Down cu o lățime de lucru de 6 metri. Mi-a plăcut cum au rezistat materialele din care este construit, mai ales piesele de uzură. De când l-am cumpărat, nu a fost nevoie de intervenții asupra lui sau de suduri pe el, nu au fost probleme să se rupă ceva, nimic. Chiar și acum este într-o stare bună de funcționare. Doar o singură dată i-am schimbat discurile, în rest a făcut zeci de mii de hectare fără nicio problemă. Mi-a plăcut această rezistență a materialelor și designul utilajului, motiv pentru care am mers pe Väderstad în continuare.

Un alt factor care mi-a plăcut foarte mult în ceea ce privește semănătorile Väderstad a fost acela că tasarea lucrării o face după semănare, nu înainte, cum se întâmplă la alte semănători. Precizia este foarte, foarte bună, iar viteza este mare. Cu Väderstad Tempo L 16 am semănat în campania din toamna anului trecut aproape 800 de hectare în 5-6 zile cu o viteză medie de peste 15 km/h. Ambele semănători lucrează foarte bine, sunt utilaje cu care îți faci treaba.

Reporter: Cum ați descrie colaborarea pe care o aveți astăzi cu echipa Titan Machinery România?

Dumitru Ene: Colaborarea este foarte bună, progresivă. În ceea ce privește partea de service, am avut probleme, așa cum acestea pot apărea la orice utilaj, dar care s-au rezolvat în timp util. Cele mai importante sunt timpul, viteza de reacție și disponibilitatea pieselor de pe stoc. Colaborarea cu echipa comercială o pot descrie ca fiind una apropiată, de prietenie, cu multă voie bună.

Apoi, desigur, Titan Machinery are un portofoliu de produse variat, unele dintre ele fiind vârf tehnologic, utilaje de foarte bună calitate în general, utilaje pe care te poți baza în orice situație. Un fermier are de unde alege și sunt utilaje pe care merită să le alegi, așa cum au fost în cazul meu semănătorile Väderstad. Din punctul meu de vedere, semănătorile Väderstad reprezintă vârful în tehnica de astăzi, deși eu nu obișnuiesc să pun astfel de etichete.

„Curaj și tupeu le recomand tinerilor care vor să se apuce de agricultură.”

Rezultatele nu vin fără voință și implicare

Reporter: Ce planuri aveți? Urmăriți să creșteți și suprafața agricolă?

Dumitru Ene: Înainte de orice, vreau să continui cu dezvoltarea tehnologiei. În ceea ce privește suprafața, cred că este suficient în momentul acesta. Nu dau înapoi la nevoie, dar nici nu mă străduiesc să cresc. Principala tehnologie în care intenționez să investesc este dezvoltarea sistemelor de irigat, apoi, pe partea de utilaje, am vorbit cu reprezentanții Titan Machinery despre câteva utilaje pe care mi le-aș dori.

Reporter: Ce recomandări aveți pentru tinerii care doresc să se apuce de agricultură?

Dumitru Ene: Curaj și tupeu. Cu toate că primul, al treilea sau al cincilea an nu vor fi mulțumiți. Nu știu dacă mulțumirea va veni prea curând. Dar dacă n-au voință și nu se vor implica total, rezultatele nu vor veni niciodată. Sunt foarte multe aspecte pe care trebuie să le ia în calcul și este destul de dificil. Sunt cei doi factori pe care nu-i putem controla: temperatura și umiditatea. Cu irigatul controlezi ceva. Trebuie să ai puțin noroc și la irigat, după care intervine temperatura. Anul trecut, în 2021, noi am avut un noroc chior vis-a-vis de polenizarea la porumb. Am avut o polenizare aproape perfectă, dar au fost 28 de grade Celsius, câteva zile nu a sărit temperatura de 30 de grade, un vânt care a adiat ușor, nu am intrat cu irigatul.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Titan Machinery România, parte a grupului american Titan Machinery Inc, unul dintre cei mai mari importatori și distribuitori de utilaje agricole și de construcții din lume, anunță lansarea în premieră a unei linii proprii de lubrifianți profesionali, care va deservi la cele mai înalte standarde de calitate și eficiență toate categoriile de mașini agricole și pentru construcții, indiferent de marcă sau aplicație. În România, noua gamă de lubrifianți va fi disponibilă începând cu luna ianuarie 2022.

De asemenea, această gamă profesională de lubrifianți va deservi cu prioritate utilajele mixte ale tuturor fermierilor și constructorilor care doresc să-și păstreze calitatea tehnică a mașinilor în perfectă stare de funcționare.

Portofoliul de lubrifianți profesionali T-LINE este format din produse de înaltă calitate ce alcătuiesc cheia menținerii utilajelor funcționale la cel mai înalt nivel de performanță. Lubrifianții profesionali T-LINE sunt potriviți pentru utilizarea în flote multiple de vehicule mixte atât din segmentul agricol, cât și de construcții. În materie de sortimente, portofoliul T-LINE este format din: Uleiuri pentru motor, Uleiuri pentru transmisie, Uleiuri hidraulice, Vaselină, Antigel.

Uleiurile T-LINE reprezintă un brand propriu și independent al companiei Titan Machinery și vor fi disponibile în toate țările europene în care compania americană își desfășoară activitatea, respectiv România, Bulgaria, Germania și Ucraina. Astfel, compania oferă tuturor posibilitatea de a achiziționa produse de calitate la prețuri mai bune.

Pentru mai multe informații legate de disponibilitate, prețuri, specificații tehnice sau altele, puteți contacta reprezentanții zonali Titan Machinery România pentru PIESE DE SCHIMB, accesând link-ul https://www.titanmachinery.ro/pagina/contact, respectiv punctul de lucru cel mai apropiat de dumneavoastră.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR&COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

După o iarnă în care precipitațiile s-au lăsat așteptate, cultura de grâu a avut un start bun în această primăvară, beneficiind și de o vreme adecvată, cu precipitații și temperaturi favorabile. Așa cum se observă din fotografiile făcute la fața locului, întreaga suprafață de circa 180 ha de cultură s-a dezvoltat uniform și ferm, grâul prezentând o înfrățire medie spre bună.

Echipa pentru Agricultura de Precizie și Smart Farm de la Titan Machinery, împreună cu partenerii de la SysWin Solutions, a instalat în cultura experimentală de grâu o rețea SysAgria de stații meteo inteligente. Aceasta monitorizează parametrii vitali ai solului, aerului, precipitațiilor și luminii prin intermediul unei game largi de senzori și afișează atât datele acestora, cât și multe alte informații utile prin aplicația proprie SysAgria. De asemenea, aceste stații transmit informații din teren în timp real pentru o bună monitorizare a culturii, inclusiv alerte despre eventuale probleme și cauze, direct pe telefon sau pe laptop.

Stația meteo este dotată cu o serie de senzori care monitorizează prin algoritmi complecși caracteristicile culturii. De ce sunt importanți acești senzori pe care o stație SysAgria îi are în componență?

Aceștia sunt utilizați pentru a îndeplini o varietate de funcții agricole:

• Pentru fenotipizare;

• Predicția riscului de boli specifice culturii;

• Detecția paraziților plantelor într-un stadiu incipient;

• Managementul resurselor de apă;

• Măsurarea umidității din sol pentru o lungă perioadă și stabilirea rezervei de apă;

• Estimarea producției prin măsurarea continuă a nivelului NPK și pH din sol cu ajutorul senzorilor dedicați.

De la ieșirea din iarnă, pe lângă instalarea acestei rețele de stații meteo, cultura a beneficiat și de o fertilizare cu azot, și de două tratamente fitosanitare, primul cu erbicid, fungicid și insecticid, iar al doilea, cu fungicid și insecticid.

Alte pregătiri Smart Farm

Totodată, în aria Proiectului Smart Farm, lângă DN52 se va instala un punct de observare marcat corespunzător, de unde se vor vedea pe de-o parte cultura de grâu semănat cu rată variabilă și pe de altă parte cultura de grâu semănat convențional.

Lucrările premergătoare acestei etape au fost următoarele:

1.     Pregătirea patului germinativ – scarificare la adâncime de 20 cm cu Väderstad TopDown cu o lățime de lucru de 3 metri și discuit la adâncime de 10 cm cu Vogel&Noot Terra Disc 500;

2.     Cartarea Agrochimică împreună cu partenerul Cartagris, obținerea rezultatelor și a Planului de Fertilizare (vezi prima etapă a proiectului SMART FARM);

3.     Scanarea prin inducție electromagnetică a solului cu Senzor SoilXplorer, prelucrarea datelor și obținerea hărților VRA și VSR (vezi prima etapă a proiectului SMART FARM);

4.     Aplicarea de îngrășământ (compozit Fosfor și Azot) cu Rată Variabilă cu fertilizatorul Sulky X40 (n.r. vezi etapa a II-a a proiectului SMART FARM).

5.     Semănarea cu rată variabilă în regim de mare viteză cu semănătoarea Väderstad Rapid A 600 (n.r. cu o lățime de lucru de șase metri / vezi etapa a III-a a proiectului SMART FARM).

Toate aceste etape au un rol esențial în cadrul SMART FARM, în virtutea atingerii obiectivelor propuse: producție mare și costuri reduse.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pasionat din copilărie de agricultură, Dan Herțeg a reușit prin multă muncă să dezvolte ceea ce astăzi este una dintre fermele importante, model, din județul Arad. Fiind o persoană deosebit de calculată, adeptă a unei planificări minuţioase, știe că fiecare bănuţ investit trebuie să genereze profit. Ferma din localitatea Semlac are astăzi în exploatare 3.086 de hectare.

„Avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

Dan Herțeg (49 de ani) s-a apucat de agricultură în urmă cu 17 ani. „Nu mi-e rușine, ba chiar sunt mândru de faptul că am pornit de la două tractoare românești, un 450 și un 650, și am ajuns astăzi, așa cum urmează să vedeți, la o flotă mare de utilaje pe care le deținem, o parte din ele în leasing, mare parte din utilaje plătite. Lucrăm pe trei societăți. Societatea cea mare este Agro Raluca, înființată în anul 2004, pe care o conduc din poziția de director și în care sunt angajatul soției, dacă se poate spune așa. Am și eu un PFA, iar fiica mea, inginer agronom, are un SRL”, ne-a spus fermierul arădean încă de la începutul dialogului nostru.

Înainte de 1989, părinții lui Dan Herțeg cultivau legume în solarii. „Agricultura este o pasiune moștenită din familie. Eu am muncit de mic, de la 10-11 ani mergeam vara în vacanțe la irigat, nu e o rușine să muncești, cred că e un lucru care înnobilează omul.”

A început cu 117 hectare, iar în prezent, cele 3.086 de hectare sunt lucrate pe trei societăți, iar toamna, Dan Herțeg, pune peste o mie hectare cu grâu, cu rapiță încă o mie și ceva, iar primăvara însămânțează floarea-soarelui (pe vreo 150 ha) și porumb (în jur de 700 ha).

L-am întrebat cum se descurcă cu forța de muncă. „Avem șapte oameni care lucrează la noi de foarte mult timp, de 10-15 ani. Unul dintre ei a început cu tatăl meu, în 1993, și de atunci este la noi. Mai este câte unul care vine, învață un an sau doi, câștigă undeva la 10.000 de lei salariu într-o lună bună, apoi pleacă. Dar vin alții la fel de buni cu care ne descurcăm”, a răspuns Dan Herțeg.

În agricultură, încă sunt probleme nerezolvate

Dan Herțeg este adeptul sămânței din import. „Folosesc soiuri și hibrizi de la marii producători străini”, a punctat fermierul, care ne-a zis că și în anii agricoli dificili s-a descurcat destul de bine. „2018 a fost un an normal pentru zona noastră, în care am obținut 8.519 kg/ha la grâu, 11-12 tone/ha la porumb, peste 4 tone/ha la rapiță. În 2019 am avut o producție medie de grâu de 3.020 kg/ha. La rapiță am avut undeva la 2.700 kg/ha, iar în 2020 la rapiță am făcut aproape 4.000 kg/ha. Porumbul ne-a salvat în 2019, dar și 2020, an în care am obținut o producție medie de 10 tone/ha. Anul trecut, la grâu, de la semănat și până pe 26 mai, am avut circa 76 de litri de ploaie. Am primit apoi într-o lună circa 100 de litri de ploaie. Am obținut undeva între 3.800-4.000 kg/ha, foarte slab”, povestește fermierul.

A reușit să irige o suprafață de 346 ha, pe vechea structură de hidranți. Vrea să extindă suprafața irigată prin accesarea proiectelor europene, intenționează, de asemenea, să investească în echipamente pentru irigat. „Momentan, așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc”, precizează Dan Herțeg, adăugând că de ani de zile fermierii cer ca subvenția pe societăți comerciale să nu mai fie înregistrată ca venit și impozitată ca atare, problemă care a rămas și azi nerezolvată. „Subvenția este un ajutor pentru prețurile foarte mici de la noi. Vedem că la noi se vinde 1 kg de grâu cu 55-60 de bani. În Europa 1 kg de grâu se vinde undeva la 90 de bani. Deci este o diferență de 40%. Primim o subvenție mai mică decât europenii cu 30-40%. Lucrez și pe raza a două orașe. Impozitele sunt undeva la 20 de euro. În toată Europa civilizată, impozitul pe un hectar de teren este de doi euro. Mi se pare și acest lucru o problemă de rezolvat. Motorina este subvenționată la 72 de litri. Sunt ani în care nu putem să ne încadrăm în 70 de litri, pentru că folosind o scarificare de 20-24 de litri, la o trecere cu disc, la un semănat, la fertilizat, recoltat, la transporturi tehnologice și la tot ce ai folosești peste 100 de litri. Cred că ar fi timpul ca după atâția ani aceste lucruri să se îndrepte.”

„Așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc.”

Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare

Vizita noastră în ferma lui Dan Herțeg a trecut și prin parcul de utilaje agricole, fermierul amintindu-și că în anul 2004 a cumpărat de la târgul Agromalim Arad două tractoare din grupul CNH și două pluguri. „După care, într-un an ne-am dezvoltat. În momentul de față, avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori, suntem suficienți, poate chiar prea mulți. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

În 2017, fermierul arădean a cumpărat un tractor articulat pe șenile, de la Titan Machinery. „Am un partener de suferință, un agricultor din județul Constanța, care din două vorbe m-a convins. Și-a cumpărat unul în 2016 și altul în 2017. Și îmi spunea că este de necrezut ce poate face acest utilaj și de aceea am luat decizia de a lua și al doilea tractor. Este vorba despre cel mai mare tractor articulat, pe șenile, Case IH Quadtrac 620. Adevărat că am luat decizia să achiziționez acest tractor pentru că știam că sunt cele mai bune din piață în ceea ce privește tractoarele pe șenile, Case IH având peste 25 de ani de experiență în tractoare șenilate.”

Nu doar experiența producătorului l-a convins pe Dan Herțeg să investească în tractoarele pe șenile, ci și faptul că aceste utilaje nu compactează solul, au o tracțiune mai bună, puterea motorului se aduce mai bine la nivelul solului. „Tractoarele pe roți, vara, în anii mai secetoși chiar aveau o problemă. Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare. Printr-o singură trecere poți face două-trei lucrări, consumul de motorină este foarte rezonabil, iar costul de producție pe hectar scade mult. Sunt lucruri importante în avantajul fermierului.”

„Dacă s-ar asocia, fermierii mici cred că ar avea o soartă mai bună, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei.”

Dezvoltare prin asociere

Dialogul cu Dan Herțeg s-a încheiat cu viitorul, pentru că, având în vedere problemele actuale ale agriculturii românești, pe toți ne preocupă ce va fi, cum vor merge mai departe fermierii, ce e de făcut la ora actuală. „Fermierii mari probabil că s-au pregătit și se pregătesc, își vor diviza societatea mare în societăți mai mici. Probabil că vom face între noi grupuri de producători sau cooperative, cei mari. Cei mici, la fel, trebuie să înființeze cooperative, ca să se poată dezvolta. Sunt foarte mici, iar la nivel de inputuri nu au putere de negociere, la vânzare de produse și acolo pierd foarte mult. Dacă s-ar asocia, cred că ar avea o soartă mai bună, ar face niște silozuri, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei. Noi, ăștia mari, nici bani europeni pe proiecte nu prea putem accesa. Sperăm ca la următorul exercițiu financiar 2021-2027 să avem și noi acces la banii europeni. Până acum nu am avut, fiind societăți mai mari, eram depunctați. Cei mai mici aveau puncte bonus, dar nu aveau săracii finanțare de la bănci, pentru că nu-i finanța nimeni că nu aveau cu ce gira, și așa s-a pierdut și din bruma de bani europeni.”

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Așa cum bine am putut observa în prima etapă a acestui proiect demarat de compania Titan Machinery România – Ferma Inteligentă - SMART FARM, lucrarea a început cu o analiză completă a solului, prin scanarea și determinarea elementelor agrochimice ale acestuia. (despre SMART FARM, etapa I, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/tehnica-agricola/item/4747-ferma-inteligenta-un-proiect-indraznet-cum-nu-s-a-mai-vazut-la-noi.html)Astfel s-au obținut date despre gradul de compactare, umiditate, textură, PH, conținutul de humus, microelemente, potasiu, fosfor și azot. Ca atare, au rezultat două hărți, una în urma scanării cu SoilXplorer și cealaltă rezultată în urma analizei agrochimice. Prin interpolarea acestor date obținute în softuri complexe, au rezultat dozele de îngrășământ ce trebuie aplicate în următoarea etapă.

A doua etapă a acestui proiect a constat în aplicarea cu rată variabilă a îngrășămintelor. Pentru a efectua acest lucru am avut nevoie de o hartă finală completă cu cantitatea și conținutul de îngrășământ optimizate pentru fiecare zonă. În urma procesului de cartare agrochimică, s-au obținut informații despre conținutul chimic al întregii suprafețe lucrate. În funcție de acest rezultat, specialiștii Titan Machinery au stabilit un obiectiv de producție de opt tone de grâu la hectar pe această suprafață agricolă exploatată.

Pentru a obține acest rezultat final de producție, partenerii de la Cartagris au recomandat un dozaj specific de îngrășământ pe bază de fosfor. Pe de altă parte, în urma analizelor s-a determinat câte o cantitate specifică de îngrășământ pentru fiecare zonă, care a variat de la o zonă la alta, în intervalul 170 – 240 kg.

În urma suprapunerii hărților, s-a determinat o hartă cu atribuții (harta variabilă de aplicare) pe care specialiștii Titan Machinery au prelucrat-o în programul AFS Software. Apoi, s-a trecut la aplicarea acestei rate variabile cu mașina de fertilizat Sulky X40 + Econov cu 12 secțiuni, cu o lățime de lucru de până la 44 de metri.

Împrăștierea îngrășămintelor nu se suprapune niciodată

În materie de tehnică de împrăștiere a îngrășămintelor, tehnologia Sulky Econov cu 12 secțiuni este unică pe piața agronomică mondială. Controlul formei reale a suprafeței pe care o convertește în curbe, fie că vorbim de întoarceri la capete de rând, fie de diferite unghiuri ale colțurilor, este foarte dorit de fermieri și se află în prim-planul agriculturii de precizie. Această tehnologie face posibil un control mai bun al aplicării îngrășământului în zonele de tranziție, zonele în care se recomandă modificările ratei de aplicare. De asemenea, acest sistem permite o economie de până la 15% din îngrășăminte. Altfel spus, sistemul funcționează astfel încât împrăștierea îngrășămintelor să nu se suprapună niciodată.

Spre exemplu, dacă rândul de aplicare are o lățime de 24 de metri, iar la capătul acestuia rândul se îngustează, raza de împrăștiere a fertilizatorului se va reduce automat până la zero (la capătul rândului), astfel încât nu se va pierde niciun gram de îngrășământ. Cele două discuri ale distribuitorului de îngrășăminte X40 se rotesc în direcții diferite și aruncă materialul în față sub formă de semicerc. Sistemul de control al secțiunii de lucru poate dezactiva funcția de împrăștiere în trei pași pentru fiecare parte a utilajului, fie dinspre exterior spre interior, fie din mijloc spre exterior. De îndată ce distribuitorul de îngrășăminte X40 ajunge la un capăt de rând, servomotoarele electrice modifică ambele puncte de cădere ale materialului pe disc (discuri) și închid progresiv vanele de dozaj.

Prin această etapă, s-a oferit fiecărui metru pătrat din solul acestei suprafețe exact ceea ce este nevoie, pentru înființarea ulterioară a unei culturi vegetale cu potențial maxim din start, fără pierderi sau costuri inutile.

Proiectul Smart Farm Titan Machinery reprezintă o premieră pe continentul european pentru RATA VARIABILĂ de semănat pentru cultura de grâu. Împreună cu colaboratorii Titan, vom implementa tehnologii pentru agricultura de precizie pe tot parcursul ciclului de producție. Ne vom folosi de cele mai inteligente sisteme existente în lumea agriculturii avansate: roboți, senzori, drone, imagistica satelitară, utilaje autonome. Ca atare, fii pe fază să vezi cum se face o agricultură titanică, inteligentă, cu costuri minime și rezultate maxime, cu cele mai inovative soluții de pe piață, și de la cap la coadă.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Anul trecut, a intrat în vigoare noua legislație europeană ce vizează motoarele pentru mașinile non-rutiere, respectiv utilaje agricole și pentru construcții. Se numește Stage V și impune limite nu doar la nivelul masei de particule fine din gazele evacuate, ci și în ceea ce privește numărul de particule per unitatea de energie produsă.

Noua legislație se aplică pentru utilajele mobile, industriale, acționate cu motoare cu aprindere prin compresie (diesel) sau cu aprindere prin scânteie. Legislația din ce în ce mai strictă privind emisiile de gaze de evacuare este o încercare de a limita substanțele nocive din gazele evacuate de motoarele alimentate cu combustibili fosili. Aceste substanțe includ oxizi de azot, monoxid de carbon, hidrocarburi și particule fine. „În ceea ce privește tehnologia producătorului american Case IH și a concernului CNH Industrial care deține această marcă, alinierea la aceste standarde de emisie a început cu lansarea unui nou tractor Case IH. Ca atare, producătorul american a construit primul tractor european cu motor de Stage V, Case IH Optum. A urmat modelul noului Magnum AFS Connect, așa cum se cunoaște de la lansarea sa de anul trecut. Construcția modelului Magnum AFS Connect are la baza sa motorul de Stage V, produs de FPT Industrial, cel mai mare producător de motoare din lume, care face parte, de asemenea, din grupul CNH Industrial. Din această primăvară, și-au făcut apariția și alte modele Case IH care beneficiază de motoare Stage V, precum Puma short wheelbase (n.r., ampatament scurt), urmând ca, din toamnă, să avem ocazia să vedem modelul Maxxum Stage V”, a precizat Bogdan Constantin, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România.

Conform planului inițial, elaborat înainte de pandemia generată de COVID-19, începând cu 2019, odată cu lansarea modelului Vestrum, și până la sfârșitul anului 2021, absolut toate modelele Case IH vor trece la Stage V. Tractoarele mari, articulate, Steiger și Quadtrac vor începe să vină cu motoare de Stage V spre sfârșitul anului, pe măsură ce sunt comandate.

Din punct de vedere tehnic și practic, Stage V nu va influența în niciun fel buna funcționare a motorului, respectiv a utilajului. „Pe de altă parte, operatorul nu miroase că motorul său nu este, de exemplu, de Stage V și e de Stage IV. Ceea ce se tratează în plus la Stage V față de Stage IV este reducerea cu 40% a masei de particule de funingine pe care o aruncă motorul în atmosferă. Ca atare, în fumul de eșapament apar mult mai puține microparticule diesel”, explică Bogdan Constantin.

Puteți citi articolul pe larg în Revista Fermierului ediția print – august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Cu îndrăzneala specifică tinereții, frații Țone au ales să întreprindă și să producă în vremuri dificile de nevoi și de consum. Au început cu magazine alimentare și au ajuns astăzi să exploateze câteva mii de hectare lângă București, administrând cu succes una dintre cele mai dinamice ferme din zonă. Deși anii au trecut, fermitatea cu care abordează lucrurile s-a întărit, iar maturitatea administrării afacerii le-a creat o imagine-etalon în rândul fermierilor. Recent, am vizitat ferma fraților Adrian și Dorel Țone, Bangkok 84 Impex SRL, unde am fost primiți de Adrian, care și-a făcut timp să stea la povești cu noi, pentru a-l cunoaște și dumneavoastră. Și, cine știe, poate vă inspiră în propriile afaceri.

Adrian Țone: „În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. A fost momentul în care am investit în utilaje performante. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.”

Reporter: De unde vine numele societății, Bangkok 84 Impex, are vreo legătură cu Thailanda?

Adrian Țone: Sunt asociat împreună cu fratele meu – Dorel Țone – la această firmă din 1994, de când am început să facem afaceri. Fratele meu a fost fotbalist de performanță, iar în anul 1984 a avut cea mai mare realizare. A fost cu naționala de tineret a României în capitala Thailandei la un turneu de pregătire, unde a ajuns până în finală. Aceasta a rămas cea mai frumoasă amintire ca sportiv și de aceea se numește Bangkok 84. Totul a început cu deschiderea unei rețele de patru magazine alimentare în București, unde am avut în jur de 70 - 80 de angajați. În anul 2001, ni s-a oferit o oportunitate de a lucra un teren agricol. Astăzi eu am 50 de ani, fratele meu are 56 și lucrăm terenuri în județele Ilfov și Giurgiu, la sfârșitul anului 2019, având aproximativ 3.000 de hectare.

Reporter: Care este structura culturilor?

Adrian Țone: Nu sunt foarte multe schimbări de la an la an, noi suntem producători. Lucrăm cu sămânță autohtonă, cum ar fi sămânță de grâu, porumb și floarea-soarelui. Cultivăm grâu pe circa 1.000 ha, rapiță pe aproximativ 1.000 ha, floarea-soarelui pe 500 ha și porumb pe 500 ha. Sunt ani în care mai cultivăm mazăre sau soia, dar cam acestea sunt principalele culturi. Avem și utilaje pentru loturi semincere, mașini de castrat, instalații de irigat, avem un pivot care ne deservește 1.500 ha și un tambur pe care îl folosim mai rar, din cauza lipsei de personal.

Reporter: Cum ați ajuns de la magazine alimentare la agricultură?

Adrian Țone: Aș numi-o conjunctură. Am cunoscut pe cineva care avea sămânță de floarea-soarelui de vânzare și nu avea putere s-o distribuie. Sămânța avea un preț foarte bun la acea vreme. Deja știam că marile lanțuri de magazine de retail (n.r., hipermarketuri) vor veni în România și micile magazine vor rezista mai greu și am început să ne orientăm spre distribuție de sămânță de floarea-soarelui în paralel cu magazinele alimentare. În România nu veniseră încă marii producători de sămânță. Apoi, într-un timp foarte scurt am reușit s-o livrăm, iar în toamna aceluiași an, când ne-am dus să ne încasăm, banii am constatat că oamenii nu prea au bani lichizi și nu au ce face cu marfa. În momentul acela, ne-am gândit ca în loc să ne luăm banii de la fermierii respectivi, să vindem marfa. Pe atunci, floarea-soarelui nu se dădea la export, nu erau acești mari traderi de acum și ne-am hotărât să ducem floarea-soarelui la fabrica de ulei. Acolo am fost bine primiți, dar ne-au spus că nu putem fi plătiți cu bani, ci în ulei. Ne-am mulțumit să luăm uleiul să-l vindem la distribuitori și s-a creat un lanț. De la sămânța de floarea-soarelui am ajuns să vindem uleiul către angrosiști. Acest proces s-a derulat timp de doi-trei ani, până în anul 2001.

Observând că afacerea merge, am vândut și șrot de floarea-soarelui, chiar și la export. Am văzut că se creează un mediu de afaceri mai mare, am luat în arendă la început 600 de hectare în comuna Vidra, satul Sintești. După care, am continuat și cu magazinele, și cu agricultura, dar trebuie să recunosc că nu am avut rezultate deosebite pentru că rețeaua de magazine ne ocupa foarte mult timp. În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. Atunci, eu am renunțat să mai conduc magazinele, am angajat pe altcineva acolo și am ales agricultura. A fost momentul în care am investit în utilaje performante, aveam deja două combine Case IH cumpărate la mâna a doua. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Adrian Țone: Ne descurcăm foarte greu, dar nu cu disperare, cum se întâmplă în alte părți, pentru că obișnuim să ne fidelizăm angajații. În fermă, încă din anul 2001 lucrează în continuare cam 70% din totalul angajaților. Nu e ușor, dar deja s-a format o echipă, o familie. Pentru a motiva oamenii, mai ales pe cei care vin de la 80 km de București, am pus la dispoziție două mașini de transport persoane. Bineînțeles că pe lângă acest beneficiu am acordat un salariu adecvat și o implicare administrativă totală.

Adrian Țone: „Dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Vrem să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc.”

Tractorul pe șenile Quadtrac 500, vis îndeplinit

Reporter: Cu ce utilaje ați început să exploatați suprafața agricolă?

Adrian Țone: La început, am folosit tractoarele românești U650. Apoi, am cumpărat în 2001 un tractor ZTS și o combină Case International 1680, care la momentul respectiv avea zece ani vechime. În 2008, când am crescut de la 600 la 1.200 ha, am luat alte terenuri care nu erau lucrate, erau pârloage, ne-am făcut noi cunoștințe și alte contracte de arendă. Tot în 2008, am ajuns în Belgia și am cumpărat un tractor Case IH 7250, pe care îl am și acum. La vremea respectivă, avea 4.900 de ore de funcționare, iar acum are 18.000 și merge foarte, foarte bine. Pot să spun că este tractorul care ne-a crescut, care ne-a dezvoltat.

Reporter: Tractorul Case IH l-ați luat în anul 2008, înainte ca Titan Machinery să intre pe piața din România.

Adrian Țone: Da, exact. Efectuam mentenanța și achiziționam piese de la Slobozia, piesele veneau foarte greu. Erau momente când pentru utilaje, fiind foarte vechi, mă duceam și de două ori pe zi la Slobozia după piese, cel puțin pentru combinele vechi. Așteptam foarte mult să vină piesele, deoarece afacerea cu utilaje agricole nu era dezvoltată ca acum. Apoi a apărut pe piața noastră de utilaje Titan Machinery România. Datorită primei colaborări a Titan Machinery cu Agricover, o firmă căreia o să-i mulțumim toată viața, a început parteneriatul cu utilaje noi între firma noastră și Titan Machinery și a fost momentul în care ni s-au deschis alte oportunități. După ce am luat o combină în 2011, imediat am mai luat un tractor de 140 CP și două tractorașe mici de 95 CP și 105 CP pentru lucrări ușoare. În 2012, am început să luăm tractoarele pe care atunci le consideram mari. Astăzi avem patru combine mari și două combine vechi Case International pe care nu le-am vândut și nici nu intenționăm, pentru că sunt un izvor nesecat de piese de schimb. De asemenea, avem zece tractoare Case IH, dintre care două sunt luate la mâna a doua în primii ani (2008-2009), este vorba de Case IH 7250 PRO, căruia pot să-i spun Regele, pentru că așa a rămas pentru totdeauna, și MX285, care și-a făcut și el treaba.

Reporter: De ce „Regele”?

Adrian Țone: Îi spun Regele pentru că este tractorul care m-a propulsat. Este tractorul pe care l-am exploatat zi și noapte, fie în campania de semănat, fie în campania de pregătit terenul. A fost tractorul care a tras, nu s-a stricat. Dovada e că l-am cumpărat acum doisprezece ani și încă funcționează impecabil. Are o vechime totală de douăzeci și unu de ani. Mențiunea este că i-am schimbat o singură dată motorul, pe care l-am comandat de la Titan Machinery România și pe care mi l-au livrat în 36 de ore. A fost vorba de un motor reman (n.r., remanufacturat în uzinele CNH). Marți, la ora patru după-amiaza, i-am sunat că mi s-a stricat motorul la tractor. Atunci l-au încărcat de la fabrică și joi dimineața la ora opt l-am găsit pe șofer în curte, mă aștepta cu motorul sigilat, iar la prânz tractorul cu motorul nou era deja pe câmp.

Reporter: Sunteți unul dintre primii clienți mari ai companiei Titan Machinery.

Adrian Țone: Colaborarea cu Titan Machinery România a început în anul 2011, făcând cunoștință la Târgul RomAgroTec de la Șindrilița. În 2012, am fost la sediul companiei pentru a comanda piese la combină. La acea dată, aveam niște cărți vechi ale combinelor și pentru a face necesarul de piese pentru combine îmi lua vreo 48 de ore, timp în care stăteam cu băieții și ne chinuiam. La început, am privit cu scepticism distribuția pieselor de schimb. După zece zile de la plasarea comenzii, am confirmat că mi-au venit toate piesele. Am început cu piese de schimb și am continuat cu utilaje, servicii de mentenanță și servicii pentru agricultura de precizie. Pot să spun că m-am dezvoltat odată cu Titan Machinery România. Astăzi am ajuns să am în curte 17 utilaje Case IH și utilaje tractate achiziționate de la Titan Machinery.

Reporter: Cum a reușit această tehnică să vă atragă atenția și să deveniți un fan?

Adrian Țone: La început, când am venit la sediul Titan Machinery să comandăm piese, am văzut un tractor foarte mare, cu șenile, cu drapelul SUA vopsit pe el (Quadtrac). Am rămas șocat și am făcut o poză cu el, pentru că așa ceva nu văzusem nici în filme. Atunci am făcut o postare pe facebook care se găsește și acum în care am scris că acesta este visul meu. După cinci ani, visul a devenit realitate, beneficiind de tractorul Case IH Quadtrac 500 (n.r., achiziție în anul 2017). Am început să achiziționez tractoare Case IH, interesându-mă și convingându-mă că acestea sunt făcute pentru terenurile grele, foarte bogate în nutrienți. Terenurile noastre sunt exact cum sunt terenurile din marea parte a SUA, a Rusiei, a Ucrainei, din Argentina și Brazilia, unde numai tractoarele mari și grele pot lucra optimizat. Tractoarele americane, față de tractoarele europene, au marele avantaj că sunt grele, au șasiul mare, se mulează bine pe sol și noi avem nevoie de mare putere. Nu poți compara un teren din Ialomița, de exemplu, cu un teren din Germania, unde ai nevoie de un tractor mai puțin puternic. 

Reporter: De ce ați ales combinele Axial-Flow?

Adrian Țone: În 2001, când a trebuit să recoltăm floarea-soarelui de pe cele 600 ha și discutând cu profesioniștii din acea perioadă, am tras concluzia că trebuie să luăm o combină care nu sparge boabele, pentru că dacă luam o combină românească cu căișori, prin batere boabele se puteau sparge sau fisura. Singura combină cu flux axial la vremea respectivă era Case IH. Am plătit 30.000 de dolari pe acea combină la mâna a doua. Când am început să lucrăm cu ea, am adus și alte combine să ne ajute la recoltare, având posibilitatea să le comparăm, rezultatele fiind net favorabile rotorului cu flux axial. 

Reporter: Din punctul de vedere al service-ului, cum este colaborarea?

Adrian Țone: Am avut o relație foarte bună, pentru că eram puțini clienți Titan Machinery, la început. În definitiv, am fost mulțumiți și suntem în continuare. Evident că este loc și de mai bine, dar fiabilitatea utilajelor Case IH, pentru cei care știu să le folosească, este enormă. Eu nu am avut nevoie foarte mult de atelierul de reparații, pentru că nu am avut probleme cu utilajele. Am stat și am studiat, am discutat cu specialiștii în tehnologia Case IH și am înțeles cum stau lucrurile adoptând inclusiv sistemul de lucru din Statele Unite și sistemul No - Tillage. Astfel, înțelegând sistemele agriculturii de precizie integrate pe tractoare, am redus foarte mult defecțiunile. Însă, în momentul când au apărut defecțiuni, am apelat la specialiștii service-ului, aceștia răspunzând cu promptitudine.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery locali?

Adrian Țone: Pentru fiecare am o poveste. Dacă vorbim de Adrian (n.r., Adrian Dinu – manager de zonă Titan Machinery), a lucrat cu brandul Case IH înainte să vină Titan Machinery în România. E un băiat muncitor, este foarte implicat în ceea ce face, iar de-a lungul celor 14 ani de când lucrează în comerțul cu utilaje s-a remarcat în piață prin profesionalism și corectitudine. Apoi, Octavian (n.r., Octavian Matei – manager GPS Titan Machinery) pentru mine este doctorul în materie de automatizare, de gardă în permanență. Îmi răspunde la orice oră și remediem problemele apărute, de multe ori fără ca el sa fie în tractor, pe câmp.

Adrian Țone: „Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!”

Orice trecere în plus pe teren duce la compactarea solului și micșorarea producției

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Adrian Țone: În perspectivă, dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Altfel spus, urmărim să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc. Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Îmi pare rău că nu toate combinele și tractoarele sunt pe șenile. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!

Reporter: Ce recomandări aveți pentru colegii dumneavoastră care doresc să-și dezvolte ferma și producțiile?

Adrian Țone: În opinia mea, ar trebui să aibă grijă cu ce utilaje lucrează, să nu mai lucreze agresiv pământul, să încerce să lucreze numai și numai pe verticală, să încerce pe cât posibil să renunțe la plug, să folosească tractoare cu putere mare, chiar dacă costul de achiziționare și de întreținere este mai mare, dar din mare poți să faci mic, nu și invers. Apoi, să încerce să facă cât mai puține treceri pe suprafața de teren, să discute cu vânzătorul de utilaje, cu inginerii agronomi, pentru că orice trecere în plus pe teren contribuie la compactarea solului și, în definitiv, la micșorarea producției pe acele zone.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agricultura din România se bucură și astăzi la fel cum se bucura și ieri de tinerii săi dezvoltatori. Tineri care, pe lângă puterea de muncă și spiritul întreprinzător și inovator al acestei generații, au întreprins și pasiunea de a face această industrie să fie productivă. Acesta este și cazul lui Valentin Plătică, un tânăr fermier din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, din județul Buzău, care la vârsta de 35 de ani administrează cu succes ferma preluată de la bunicul său. Am ajuns de curând în ferma Glia Prest Simion SRL, unde am discutat cu tânărul fermier despre povestea acestei exploatații agricole de circa 700 de hectare. Absolvent al Facultății de Management în Agricultură din cadrul USAMV București, Valentin Plătică a decis să se întoarcă acasă lângă bunicul său pentru a nu lăsa ferma de familie să se stingă.

Valentin Plătică: „Astăzi e greu să te apuci de agricultură de la zero.”

Reporter: Sunteți un fermier tânăr, reprezentați noua generație de agricultori ai României. Ce vă atrage în acest domeniu?

Valentin Plătică: Pasiunea s-a născut în familie. Începuturile acestei ferme sunt legate de bunicul meu. Tataia a fost mereu un întreprinzător, chiar și înainte de Revoluție avea sere cu flori și solarii cu roșii, fiind primele astfel de sisteme din comună. După 1990 a avut curajul nebunesc să facă un împrumut la bancă pentru a înființa o moară care să producă făină și mălai. La fel ca serele din perioada comunistă, și această moară era unică în zona noastră. Totodată, a făcut o brutărie și s-a dedicat și culturii mari, făcând prestări servicii prin sat cu tractorul românesc pe care îl avea. Fiind priceput, a avut succes și a mai achiziționat două tractoare U 650 și o combină cu care a continuat să lucreze terenurile tuturor celor din zonă.

Reporter: În ce perioadă a făcut aceste achiziții?

Valentin Plătică: Aceste lucruri se întâmplau prin anii 1992-1993. În acea vreme cei mai mulți începeau, rând pe rând, să lase pământurile pârloagă. Astfel, i-au cerut bunicului meu să le preia pământul în arendă. Bunicul meu a fost sceptic la început, nedorind „să se lege la cap”. A continuat cu prestarea de servicii până în 1994, înființând o firmă de prestări servicii. A mai achiziționat câteva tractoare, ajungând la un număr de patru tractoare românești U 650, angajase și doi operatori și a continuat să lucreze pământul celor care încă mai făceau ceva. Inevitabil, a început să ia și pământ în arendă, iar prin 1997 a mai cumpărat o combină SEMA. A continuat în așa fel încât până în 2000 a ajuns să aibă zece tractoare românești U650, cu care lucra aproximativ 600 ha.

Au venit câțiva ani dificili, 2001-2002, cu secetă mare, lucru care a dăunat destul de mult fermei, pentru că am acumulat datorii mari. Apoi am tras așa cum s-a putut de această afacere până în 2005-2006. În acest timp, am început să mă implic și eu, ca tânăr student. În 2007, împreună cu bunicul, am achiziționat două tractoare și un plug în leasing și ne-am propus să mai cumpărăm utilaje cu ajutorul fondurilor europene.

Anul trecut, unul bun

Reporter: Dincolo de provocarea de a vă implica în afacerea de familie, ce anume v-a făcut să lăsați Bucureștiul, un oraș mare și foarte dinamic, mai ales că sunteți tânăr?

Valentin Plătică: Îmi doream foarte mult să pot să-l ajut pe bunicul meu, mai ales că situația ajunsese să-l depășească. Din această dorință am ales acest domeniu de studiu (n.r., studii agronomice), pe care l-am parcurs timp de șapte ani. În această perioadă, veneam și-l ajutam pe tataia la lucrările pe care le avea. Cu toate acestea, nu-mi plăcea deloc situația, tractoarele fiind vechi, activitatea deosebit de îngreunată. În 2007, după ce am terminat facultatea, am făcut un proiect european pentru câteva utilaje pe FEADR: o combină cu hedere, un disc de patru metri, o semănătoare de prășitoare și una de păioase. Din această cauză tataia a fost nevoit să treacă ferma pe numele meu și s-a lăsat destul de greu convins, pentru că eram lipsit de experiență, fiind foarte tânăr. Prima dată mi-a trecut 50%, iar după ce am fost să depun actele, mi-au spus că este nevoie să am 100%, apoi, mai mult de nevoie decât de voie, mi-a trecut ferma pe numele meu integral.

Reporter: A riscat cu această decizie?

Valentin Plătică: A riscat mult. E adevărat că eram un tânăr absolvent care prelua o întreagă activitate. La început am făcut proiectul și, spre surprinderea noastră, s-a aprobat. Am început foarte greu cu finanțarea, pentru că atunci firma era într-o situație grea, cu datorii. Băncile m-au refuzat din prima, mi-au spus să vin peste un an, în funcție de cum evoluează firma. Am fost la vreo trei bănci în acea perioadă. Am vorbit cu contabila, am văzut ce e de făcut, iar într-un final am reușit să o scoatem pe profit în anul următor. M-am întors la bancă și am obținut un împrumut în euro, dar cu dobândă mai mare, respectiv 9%. Am început să plătim utilajele luate în leasing și să dezvoltăm activitatea.

Reporter: Ce mărime avea în acel moment ferma și ce tip de cultură aveați?

Valentin Plătică: Vorbim de aproximativ 700 ha și cultivam grâu, porumb și floarea-soarelui. Cu utilajele noi achiziționate până în 2010, s-au văzut imediat rezultatele în productivitatea de lucru și mai ales la recoltă. Acela a fost momentul când am devenit din ce în ce mai determinat să dezvolt această fermă, să pun și mai mult suflet.

Reporter: Și lucrurile nu s-au oprit aici. Din contra, au avut o traiectorie ascendentă de atunci și până în prezent.

Valentin Plătică: Da, deși suprafața agricolă a rămas aceeași, am continuat să ne dezvoltăm constant pe verticală, să exploatăm la maximum toate instrumentele de lucru. Am cumpărat în continuare utilaje și am încercat să modernizez ferma cât de mult am putut. Pe atunci aveam în jur de zece angajați, iar acum am ajuns la cinci angajați care reușesc să facă totul în fermă, fără probleme. Am reușit să fidelizez angajații, am reușit să cultiv în ei această pasiune – agricultura, pregătindu-i să folosească la potențial maxim toate instrumentele de lucru din fermă.

Reporter: Care este structura culturilor în ferma dumneavoastră și cum a fost anul agricol trecut?

Valentin Plătică: Anul trecut am avut grâu pe 130 ha. Deși a fost secetă, a avut o ieșire spectaculoasă în primăvară. Am avut o producție de vreo șase tone la hectar. Am fost mulțumit, raportat la seceta din toamnă și la problemele legate de înfrățirea insuficientă. Pe de altă parte, am însămânțat cu floarea-soarelui 170 de hectare și am obținut trei tone și ceva la hectar. Am avut ploi în primăvară și frig, apoi vara a fost uscată. Am semănat porumb pe 400 de hectare și am obținut o producție de vreo opt tone. Ne-am plătit datoriile și am avut, una peste alta, un an bun.

Raportul preț/calitate, factorul determinant în alegerea mărcii Case IH

Reporter: Când a început colaborarea dumneavoastră cu Titan Machinery România? Cu ce utilaje a început acest parteneriat și câte aveți în momentul de față?

Valentin Plătică: Aveam nevoie de niște roți înguste pentru unul dintre tractoarele pe care le aveam în fermă și l-am contactat pe Vali (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional), cerându-i o ofertă. Acesta a fost practic începutul colaborării noastre. Un an mai târziu, am început discuțiile pentru achiziționarea unui tractor Case IH Magnum 340, model pe care l-am luat în 2018. Tot atunci, am discutat și de o combină Case IH Axial-Flow 6140 cu un heder de opt rânduri pentru prășitoare – Olimac Drago GT și unul pentru păioase Case IH de 7,6 metri. Am mai cumpărat și un plug cu 8 trupițe lamelar Gregoire Besson, un cultivator Väderstad Top Down de trei metri și un scarificator de la Gaspardo de trei metri cu șapte ancore. În primăvara anului trecut (n.r., 2019), m-am decis să cumpăr și un tractor mai mic, de 115 CP – Case IH Farmall 115 C.

Reporter: De ce Case IH și nu alți producători?

Valentin Plătică: Am fost și m-am interesat peste tot, dar raportul calitate-preț a fost factorul determinant pentru care am ales să cumpăr Case IH. M-am gândit că, decât să plătesc câteva zeci de mii de euro în plus pentru un tractor de altă marcă, mai bine cumpăr și un agregat pe care să-l folosesc la tractorul Case IH ales. Bineînțeles, a contat și faptul că aveți un vânzător bun pe zonă, Vali, care m-a ajutat foarte mult (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional).

Înainte să cumpăr combinatorul Top Down, intram de două ori cu discul și apoi semănam, acum intru o singură dată cu Top Down și-mi pregătesc terenul pentru semănat. Consumul este, de asemenea, redus. În ceea ce privește tractorul Case IH Magnum 340, timpul de lucru la semănat a devenit foarte scurt, acest tractor este suficient pentru cele două semănători de precizie pentru plante prășitoare.

Tractorul l-am luat „hight specs” (n.r., dotat cu toate opțiunile disponibile), pentru a nu întâmpina vreo nevoie apărută pe parcurs. Prin comparație cu alte tractoare de aceeași putere, am constatat un consum mai redus la Magnum. La lucrările de cultivat din primăvară, la care am folosit Väderstad Top Down, am avut un consum de 17 l/ha, iar la arat: 20-22 l/ha.

Reporter: Cum descrieți combina de recoltat pe care o aveți?

Valentin Plătică: La combină mă impresionează și azi sistemul de rotor cu flux axial, deși la început am fost reticent. Valentin Albu, managerul regional de vânzări, a avut răbdare cu mine pentru a mă convinge. Pot să spun că am riscat puțin, dar imediat cum am intrat cu ea în lucru, recolta a fost impecabilă, fără boabe sparte/fisurate, fără pierderi, totul, foarte curat. Bineînțeles că sunt importante și reglajele pe care le faci.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu departamentele de service și piese de schimb din cadrul Titan Machinery România?

Valentin Plătică: În principiu am o relație bună cu echipa de service de la Brăila. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, iar această relație bună m-a încurajat să mai cumpăr atât piese, cât și utilaje. Iar relația cu Valentin Albu este una de prietenie, chiar dacă sunt afaceri la mijloc, s-a legat o relație destul de strânsă și ne ajutam reciproc cum putem.

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Valentin Plătică: Intenționez să mai achiziționez câteva utilaje, dacă vremea va fi bună, o semănătoare de păioase și una de prășitoare de la Väderstad, care să fie echipate cu toate sistemele de ultimă generație. Este posibil să diminuez lucrările în câmp și să maximizez profitul, pentru că acum vedem că apa din sol e foarte prețioasă și cel puțin în vară nu mai vreau să intru cu plugul, iar în toamnă doar ar sau scarific. Cât pot, o să încerc să reduc lucrările de pregătire.

Reporter: Încurajați și alți tineri să îmbrățișeze această meserie?

Valentin Plătică: Agricultura este o meserie frumoasă astăzi, mai ales atunci când ai toate instrumentele necesare s-o faci productivă. Nu știu dacă pot să-i încurajez. În ziua de azi este greu să te apuci de agricultură de la zero, să devii fermier, pentru că sunt investiții mari. În schimb, îi încurajez pe toți tinerii care au oportunitatea de a prelua agricultura de la părinți sau bunici să ducă mai departe ceea ce au făcut dumnealor.

BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html