O delegație formată din 16 membri ai Federației Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR) se află în această perioadă la Bruxelles pentru a analiza modele europene de dialog social și bune practici în domeniul ospitalității și alimentației publice.

Reprezentanții FPIOR au identificat provocări comune în sectorul ospitalității, precum lipsa formării profesionale, fluctuația ridicată a angajaților și deficitul de forță de muncă calificată, subliniind necesitatea unor soluții urgente și coordonate la nivel național și european.

Reprezentanții FPIOR au avut întâlniri cu organizații europene de profil, în cadrul cărora au discutat despre provocările și oportunitățile din sectorul ospitalității și alimentației publice.

„Ospitalitatea românească are nevoie de o voce puternică la nivel european. Dialogul social este cheia pentru o industrie sustenabilă, modernă și competitivă”, subliniază Călin Cozma, președinte executiv FPIOR, iar vicepreședintele federației, Corina Macri, a completat: „La Bruxelles sunt aduse la aceeași masă preocupări comune pentru toate țările Europei: descentralizarea deciziilor, flexibilitatea reglementărilor și dezvoltarea dialogului social real”.

Au fost abordate teme precum:

1. Modele europene de dialog social: În România, sindicatele din ospitalitate și turism sunt aproape inexistente. FPIOR vizează dezvoltarea acestei culturi, pentru a crea o industrie mai puternică și mai echilibrată între angajatori și angajați.

2. Contracte colective și bune practici: Lipsa expertizei în negocierea contractelor colective la nivel național este compensată printr-un proiect UE derulat de FPIOR, menit să formeze competențe și să aducă experiența europeană în România.

3. Sindicatele ca parteneri în dialogul social: Reprezentanții FPIOR au explorat exemple de bune practici în Europa, pentru a construi un model adaptat realităților locale, cu beneficii reciproce pentru angajați și angajatori.

4. Sprijinirea construirii unui sindicat național în ospitalitate: Discuțiile au vizat structura optimă, bottom-up, plecând de la nivel local, sau top-down, la nivel național, pentru a dezvolta o mișcare sindicală solidă și sustenabilă.

5. Provocări comune: „Lipsa formării profesionale, fluctuația ridicată a angajaților și deficitul de forță de muncă calificată au fost identificate ca puncte critice, care necesită soluții urgente și coordonate”, arată Alex Costea, vicepreședinte FPIOR.

Lorin Drăgan, lector univ. dr. Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași, consultant pentru acest proiect și membru al delegației, a punctat: „Dialogul cu Food Service Europe a adus în discuție și aspecte privind sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare și achizițiile publice, inclusiv modalități de a proteja mediul, fără a afecta calitatea serviciilor și costurile”.

FPIOR propune crearea unui parteneriat european pentru dialog social și sustenabilitate în ospitalitate, cu o declarație comună prevăzută pentru primăvara anului 2026, precum și participarea la proiecte UE, precum Horizon Europe și Erasmus+.

Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România este cea mai mare organizație națională din domeniu, care reunește peste 1.000 de companii și reprezintă 26 de județe ale țării, plus municipiul București, 29 de patronate și peste 30 000 de angajați. 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deputatul european Siegfried Mureșan transmite că Parlamentul European va respinge comasarea agriculturii și coeziunii cu alte fonduri europene. Comisia Europeană a prezentat în luna iulie propunerea oficială pentru viitorul buget multianual al Uniunii Europene 2028–2034, bugetul alocat Politicii Agricole Comune (PAC) fiind diminuat drastic, iar pilonii clasici ai acesteia, subvențiile directe și fondurile pentru investiții, nu mai sunt tratați distinct și predictibil.

Organizațiile fermierilor din întreaga Uniune Europeană au tras semnale de alarmă susținând că fără un buget PAC solid și corect, agricultura europeană va fi sufocată. Fără agricultură performantă, Europa nu va avea securitate alimentară, sunt de părere fermierii.

„În calitate de negociator-șef al Parlamentului European, am spus clar că vom susține ferm noile priorități – apărarea și competitivitatea – dar nu în detrimentul coeziunii și agriculturii. Nu vom accepta un buget în care fermierii sau regiunile să fie puși în competiție pentru aceleași fonduri. Coeziunea și agricultura trebuie finanțate adecvat, cel puțin la nivelul actual, ajustat cu rata inflației. Nu putem accepta o propunere care diluează abordarea europeană și transformă politica de coeziune într-un plan național gestionat centralizat. Agricultura și coeziunea nu se negociază. Rămân priorități clare ale Uniunii Europene – și așa trebuie să rămână și în buget”, subliniază eurodeputatul Siegfried Mureșan.

Comasarea fondurilor dedicate agriculturii cu cele pentru coeziune sau cu orice alt fond ar fi o greșeală strategică majoră, pe care România nu își poate permite să o accepte. „Nu putem concura pe o piață unică având politici comerciale unitare, dar resurse fragmentate. Nu avem nevoie de 27 de versiuni naționale ale Politicii Agricole Comune, ci avem nevoie de o PAC puternică, unitară și echitabilă, în slujba fermierilor și a securității alimentare europene”, transmite Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

CITEȘTE ȘI: Agricultura României, viitor incert?

Viitorul agriculturii europene, dezbătut de COPA-COGECA și instituțiile UE, la Bruxelles

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 12-14 mai 2025, o delegație a Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) participă la Global Food Forum 2025, eveniment de referință organizat anual la Bruxelles de Farm Europe, care reunește decidenți politici, experți și actori-cheie din agribusinessul european. Din Farm Europe fac astăzi parte cele mai importante organizații ale fermierilor din marile țări agricole europene (Italia, Franța, Spania, Polonia, România). Începând cu luna aprilie 2025, FAPPR a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Farm Europe.

În plenul lucrărilor The Global Food Forum, FAPPR a avut o intervenție în care s-a abordat modul în care fermele europene trebuie sa producă mai mult cu resurse mai puține, dar și despre necesitatea unor investiții inteligente în agricultură, într-un context european marcat de constrângeri bugetare fără precedent.

„Farm Europe este una dintre cele mai influente platforme europene de reflecție și analiză în domeniul politicilor agricole și alimentare. Acest parteneriat strategic cu Farm Europe validează rolul tot mai activ al Forumului APPR în dezbaterile europene și internaționale privind viitorul agriculturii și oferă o platformă importantă pentru promovarea vocii fermierilor din România la nivelul deciziilor europene”, arată Silviu Mihai, vicepreședinte FAPPR.

Directorul executiv al Forumului APPR, Alina Crețu a completat: „Aderarea la această organizație, Farm Europe, reflectă angajamentul Forumului APPR de a contribui activ la definirea viitorului agriculturii europene, într-un moment-cheie în care se discută revizuirea Politicii Agricole Comune (PAC) și direcțiile strategice ale sectorului agroalimentar din Uniunea Europeană”.

Farm Europe este o asociație formată din actori economici care contribuie activ la dezvoltarea gândirii strategice în domeniul agriculturii și al economiilor rurale. Printr-o abordare orientată spre colaborare și schimb de idei, organizația urmărește să ofere factorilor de decizie politică alternative ambițioase, inovatoare și adaptate viitorului.

În contextul unei Uniuni Europene cu 27 de state membre, Farm Europe promovează dialogul și rețelele de lucru ca elemente esențiale pentru progres. Împreună cu partenerii și membrii săi, asociația susține implicarea activă în proiectul european și susține conceperea și promovarea unor politici publice cu viziune.

„Farm Europe promovează o viziune ambițioasă și echilibrată privind sustenabilitatea, competitivitatea și siguranța alimentară în Europa. Printre temele-cheie aflate în centrul preocupărilor acestei organizații – și regăsite totodată pe agenda de priorități a Forumului APPR – se numără: revizuirea și pregătirea viitoarei PAC; echilibrul între flexibilitate națională și caracterul comun al politicii agricole (ajutoare de stat vs. mecanisme europene precum rezerva de criză); investiții în gestionarea riscurilor și tranziția verde (eco-scheme, inovație, bioeconomie); strategii de adaptare la schimbările climatice (reziliență la apă, agricultura carbonului, biodiversitate); stimularea productivității prin tehnologii emergente (NGT-uri), digitalizare și inovare; relațiile comerciale externe, negocierile OMC și politicile sectoriale specifice”, subliniază Cristina Cionga, director adjunct al Forumului APPR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare salută poziția Parlamentului European privind viitorul buget UE și susținerea unei PAC echitabile și moderne.

Comisia pentru Bugete a Parlamentului European a adoptat miercuri, 23 aprilie 2025, cu o majoritate de 23 voturi pentru, raportul referitor la viitorul buget al UE post-2027. Raportul, coordonat de eurodeputații Carla Tavares (S&D, Portugalia) și Siegfried Mureșan (PPE, România), respinge modelul „un plan național per stat membru” propus de Comisia Europeană și reafirmă necesitatea unei abordări echilibrate, flexibile și real adaptate nevoilor statelor membre.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare salută adoptarea acestui raport și consideră că direcțiile propuse reprezintă un pas important spre o PAC mai corectă și adaptată realităților fermierilor din Estul Europei, reiterând un principiu esențial pentru viitorul agriculturii europene: „No budget, No Vision.”

„Am contribuit activ la conturarea acestui mesaj european, atât prin structurile COPA-COGECA, cât și prin colaborarea noastră cu organizații și camerele agricole din zece state membre din Europa Centrală și de Est. Ne bucură că vocea fermierilor români a fost ascultată la Bruxelles”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Alianța subliniază că agricultura și politica de coeziune trebuie să rămână priorități fundamentale ale Uniunii Europene, în completarea noilor provocări legate de securitate, apărare și competitivitate economică.

„În sectorul agroalimentar sunt foarte multe provocări. NU acceptăm ca fermierii și cooperativele să primească mai puțini bani decât un buget actualizat cu inflația din ultimii șapte ani – adică minimum 30%. PAC și Coeziunea trebuie să fie susținute pe picior de egalitate cu celelalte priorități strategice ale UE. Fără Buget PAC actualizat, NU există Viziune privind Viitorul Agriculturii”, arată AAC.

Principalele direcții susținute prin raportul adoptat:

• Recunoașterea rolului esențial al securității alimentare în autonomia strategică a Uniunii Europene;

• Susținerea fermierilor tineri, a fermierilor mici și a sectorului pescuitului;

• Promovarea unei PAC moderne, sustenabile și simplificate, care să răspundă provocărilor climatice, inflaționiste și birocratice;

• Refuzul modelului unitar de plan național, în favoarea unei politici agricole flexibile și adaptate nevoilor locale și regionale.

 Votul final în plenul Parlamentului European este așteptat în săptămâna 5 mai 2025.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Protecția plantelor: Deciziile europene trebuie să țină cont de realitățile specifice fiecărei țări

Alianța pentru Agricultură și Cooperare își exprimă solidaritatea față de fermierii din Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și Austria, care, joi 27 februarie 2025, organizează acțiuni de protest împotriva politicilor agricole europene inechitabile, a importurilor masive de produse agricole din țări terțe și vitalitatea unui buget distinct și puternic pentru PAC 2028-2034.

Protestele din 27 februarie 2025 sunt un semnal către decidenții europeni și naționali că actualele politici agricole trebuie să fie revizuite pentru a asigura un viitor sustenabil pentru fermierii din întreaga Uniune Europeană.

Fermierii români se confruntă cu aceleași probleme pe care le au și colegii lor europeni, respectiv distorsiuni ale pieței cauzate de importurile scutite de taxe vamale din Ucraina, impactul nociv al acordului comercial UE-Mercosur asupra competitivității producției agricole europene, creșterea poverii birocratice impuse de reglementările de la Bruxelles și lipsa prevederilor concrete despre un buget PAC distinct și puternic din „Viziunea privind Viitorul Agriculturii din UE”. Aceste măsuri, susține AAC, pun în pericol securitatea alimentară, distrug lanțurile de aprovizionare locale și afectează veniturile fermierilor europeni.

Prin urmare, Alianța pentru Agricultură și Cooperare sprijină revendicările fermierilor europeni și solicită factorilor de decizie din România și Uniunea Europeană:

1. Anularea acordului UE-Mercosur, care ar permite importuri masive de produse agricole din America de Sud, afectând grav competitivitatea fermierilor europeni;

2. Renegocierea relațiilor comerciale UE-Ucraina, pentru a proteja piața agricolă europeană și a asigura condiții echitabile de concurență;

3. Garantarea unor politici agricole echitabile, care să asigure o protecție reală a pieței interne și a fermierilor europeni;

4. Reducerea birocrației și a reglementărilor excesive impuse de Bruxelles, care îngreunează activitatea agricolă;

5. Sprijinirea Inițiativei Cetățenești Europene „Stop False Food”, care urmărește asigurarea unei etichetări corecte a produselor alimentare și protejarea consumatorilor europeni.

„Fermierii din întreaga Europă, inclusiv din România, sunt în prima linie a luptei pentru menținerea unui sector agricol viabil, pentru protejarea producției locale și a siguranței alimentare. Avem nevoie de reciprocitate, reguli în oglindă pentru produsele importate, aceleași pe care le respectă producătorii din UE”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

AAC este formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea Naţională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Luni, 24 februarie 2025, la Bruxelles se desfășoară reuniunea Consiliului AgriFish.Din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) participă Violeta Mușat, secretar de stat și Dana Rebega, director general al Direcției Generale Dezvoltare Rurală - AM PNDR.

Punctele importante de pe ordinea de zi se referă la implementarea principiului rezistenței zonelor rurale, situația pieței, în special în urma invaziei Ucrainei.

Consiliul va discuta despre „rezistența zonelor rurale”, practica de revizuire a politicilor din perspectivă rurală pentru a se asigura că acestea sunt adecvate pentru oamenii care trăiesc și lucrează în zonele rurale. Reprezentanții statelor membre vor dezbate modalități de integrare mai eficientă a dezvoltării rurale în strategiile și fondurile UE, luând în considerare nevoile și provocările specifice ale zonelor rurale.

Pe baza informațiilor furnizate de Comisia Europeană și statele membre, participanții vor analiza evoluția piețelor agricole și a principalelor produse, un subiect recurent pe agenda Consiliului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Moment zero pentru agricultură

AGRI TRADE SUMMIT 2025: Se anunță un nou record de participare

Dacă privim cu atenție cât de complex este tot ceea ce ne înconjoară, de la lumea vegetală la cea animală, de la fenomenele fizice la cele chimice, de la profunzimea psihicului uman până la amploarea fenomenelor sociale, te poți întreba: cum de mai poate pretinde cineva că acestea sunt rodul întâmplării? Relativ la scara istoriei, abia dacă am început să le înțelegem. Științe precum biochimia și genetica sunt relativ recente, iar cu cât le pătrundem mai mult, cu atât ne minunăm mai mult. Ne dăm seama că mecanismele care fac ca viața să meargă înainte sunt extrem de sofisticate. 

Cineva, pe care abia îl cunoscusem, într-un cadru natural, îmi mărturisea că singurul loc unde se simte aproape de Dumnezeu este acolo, în natură, și că intervenția omului face ca această conexiune să se piardă. Nu am fost de acord cu el, cu toate că, din politețe, nu am vrut să-l contrazic foarte tare, dar, mă întreb, de ce ar pune o barieră între om și Dumnezeu tocmai acela căruia Dumnezeu i-a acordat cea mai mare importanță, dăruindu-i capacitatea de a fi creativ, deci împreună lucrător în lumea atât de complexă, despre care vorbeam mai sus. Cred cu tărie că oamenii își doresc, ca de fiecare dată când realizează ceva, s-o facă bine. Atunci, de unde percepția că omul este la originea degradării acestei lumi? De altfel, o percepție justificată, dacă privim cu sinceritate evoluția istorică a lumii. 

Omul, ca parte a regnului animal, duce cu sine mai multe instincte prin care fiecare specie devine capabilă să se conserve. O specie lipsită de instincte precum cel de apărare, de supraviețuire, de reproducere, de organizare ar fi sortită pieirii imediate. Un animal căruia nu îi este frică, foame, sete, nu are dorință de împerechere, în mod instinctiv, toate acestea fiind lăsate la voia deciziei arbitrare, cu siguranță ar muri în scurt timp. Iar un grup neorganizat, fără un lider, s-ar risipi într-o clipă. Faptul că oamenii își doresc o cât mai bună poziție socială este parte a acestor instincte și nu este nimic rău în asta.

Doar că omul poate mai mult decât are nevoie și asta strică echilibrul. Omul are capacități pe care nicio altă specie de animale nu le are, printre acestea și posibilitatea de a proiecta viitorul. Din păcate, proiecțiile nu sunt întotdeauna bine făcute. Apare astfel teama, care nu este consecința unui pericol imediat, ci a unuia proiectat în timp. Și iată motivul pentru care foarte mulți își doresc să acumuleze cât mai mult, atunci când pot, pentru a-și menține poziția socială și în perspectiva în care nu vor mai putea s-o facă. Așa apare un defect al naturii umane, lăcomia. Aceasta stă la baza dezechilibrelor pe care le constatăm. Nu lucrarea omului în sine, nu exploatarea naturii, ci modul cum aceasta este făcută.

Omul a primit natura în dar pentru a o exploata, dar i-a lipsit înțelepciunea de a o face corect. A fost ca un manager nepriceput care nu are grijă de mijloacele de producție, uzându-le mai degrabă decât amortizarea lor. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat tehnologii prin care să obțină cât mai mult, într-un cât mai ușor mod. Efectul este cel pe care-l vedem, iar a crede că ne putem opri este o iluzie. Răul e deja făcut. Ne aflăm într-o spirală din care e imposibil să ieșim.

Dorința de mai mult face parte din cultura noastră și chiar dacă ne dăm seama că e greșit, nimeni nu e dispus să se oprească. Iar dacă vorbim de domeniul agricol, dorința de a obține cât mai mult își are argumentele sale. Populația planetei crește, iar nevoia de hrană asemenea. Pentru a obține alimente care să fie accesibile și acelor pături sociale defavorizate, e nevoie de tehnologii care să ducă la abundență și la un preț scăzut. Nu cred că prin măsuri administrative radicale, precum cele pe care le iau liderii Uniunii Europene, problemele se vor rezolva. Deciziile arbitrare care ating mecanismele de gândire instinctuale despre care am vorbit nu vor face decât să crească frustrarea și fenomenele sociale extremiste.

Odată ce ne-am dat seama că am fost pe un drum greșit, nu ne putem întoarce la bifurcația la care am ales eronat pentru că aceea s-ar putea să fie mult prea departe în urmă, e nevoie să căutăm, cu mijloacele de acum, calea cea bună. Avem capacitatea de a o face, prin știință și creativitate, dar avem nevoie și de libertatea de a le putea folosi, nu punând restricții fără sens. Există și riscul de a greși din nou, dar a merge înainte înseamnă să îți asumi un risc.

A sta în locul în care suntem acum nu e o soluție bună, iar de întors, nu ne putem întoarce, așa cum am spus, greșeala e foarte mult în urmă. Natura ne-a fost dată în dar de către Dumnezeu, care ne-a dăruit și capacitatea de-a o stăpâni, pentru că ne-a creat după chipul Său, creatori, deci împreună lucrători. Trebuie să ne punem nădejdea că, inspirați de Duhul Sfânt, oamenii vor găsi drumul cel bun. Adică o agricultură capabilă să fie totodată și productivă, și sustenabilă. Dacă nu vor găsi, măcar am încercat. Natura e un dar, dar...

CITEȘTE ȘI: Puterea exemplului, cheia schimbării

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Cine-i de vină? Toți!

Pe agenda acestui final de an al vechii Comisii Europene, care își va încheia mandatul în jurul datei de 8 decembrie, condusă de vechea, actuala și viitoarea președintă, nimeni alta decât doamna Ursula von der Leyen, se află printre alte dorințe și cea de încheiere a negocierilor privind acordul de liber-schimb între Uniunea Europeană și Mercosur.

Mercosur este o organizație de liber-schimb din America de Sud, care reunește ca membri țări precum Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay, Bolivia (admisă din 2023) și Venezuela, dar aceasta din urmă fiind suspendată din 2016 din cauza acuzațiilor aduse regimului Maduro că nu ar fi respectat libertatea democratică în această țară.

Altfel spus, această organizație reprezintă o piață de circa 435 milioane de locuitori, iar la poarta acestei organizații din America de Sud mai stau o serie de țări, care au postura de state asociate și am în vedere printre altele Peru, Ecuador, Columbia și altele, iar în momentul în care și acestea vor primi statutul de membri cu drepturi depline, vom vorbi de o piață regională de peste 550 de milioane de locuitori, care nu-i așa, nu este chiar de ici, de colo.

Țările din cadrul Mercosur sunt în mare măsură economii emergente, în curs de dezvoltare și care la acest moment mai mult exportă materii prime și destul de puține produse cu valoare adăugată mare, dar așa cum am arătat mai sus, prin mărimea populației sunt atractive ca piețe de desfacere. UE își dorește o prezență mai importantă în această regiune, mai ales în condițiile în care eforturile Chinei de a fi mai prezentă în această zonă sunt foarte serioase și de o intensitate deosebită.

Pe de altă parte, situația s-a mai complicat și pentru că principalele două țări din cadrul acestei organizații (Brazilia și Argentina) sunt membre, chiar foarte active, în cadrul BRICS, alături în special de China și Rusia, niște parteneri nu foarte frecventabili, în opinia țărilor din UE și America de Nord.

Uniunea Europeană a început negocierile cu Mercosur acum vreo 20 de ani, iar în 2019 s-a anunțat ajungerea la o primă înțelegere de principiu de natură politică, dar care nu a fost urmată și de înțelegerea economică, document care nu a reușit la aceea dată să convingă majoritatea țărilor europene că ar fi o formulă bună pentru acestea și astfel a rămas să fie negociată ulterior.

De aceea, negocierile au continuat și se speră ca la reuniunea țărilor G20 din Brazilia să se ajungă la un compromis și pe ultimele probleme rămase în suspensie, ca apoi la reuniunea din 2-4 decembrie 2024 a țărilor din Mercosur să se semneze acest acord de către președinta Comisiei, doamna Ursula von der Leyen.

Dar, așa cum am mai spus, semnarea documentelor nu înseamnă finalizarea acestui acord, ci acesta intră la aprobare în Consiliul European și dacă aici trece, merge apoi în Parlamentul European și doar dacă și aici este aprobat, intră în vigoare. Așadar, mai este cale lungă.

Lăsând la o parte pentru moment partea procedurală de adoptare sau respingere a acestui acord, să ne aplecăm un pic la ce ar aduce el părților aflate în negociere, cel puțin la nivel declarativ.

Germania și Spania, principalele susținătoare

Schimburile comerciale la acest moment între UE și Mercosur reprezintă afaceri de circa 40-45 miliarde euro/an, ceea ce este o sumă considerabilă, dar destul de neuniform repartizată, mai ales în interiorul comunității europene, unde țările din centrul și estul Europei au o felie destul de mică, în comparație cu Germania și Spania, principalele susținătoare ale acestui acord.

UE speră că prin adoptarea acestui acord să își poată crește exporturile de mașini și piese de schimb cu circa 35%, utilaje cu 14-20%, produse farmaceutice și chimice cu circa 14-18%, plus faptul că odată cu ocazia semnării acordului, firmele europene de servicii vor avea acces la piața contractelor guvernamentale pentru infrastructură, energie, armament și multe alte produse supuse achizițiilor guvernamentale din aceste țări, valori care nu sunt de neglijat.

Pe de altă parte și țările Mercosur speră să își crească exporturile de carne de vită cu circa 100.000 tone/an, exporturile de carne de pasăre, zahăr, porumb boabe și șrot de soia, precum și alte produse alimentare, dar și diferite materii prime care să compenseze importurile care vor fi în creștere. De aceea acest acord a fost denumit și ,,vaci contra mașini”, asta ca o reflectare a modului în care s-a gândit în esență trocul între cele două organizații.

Legat de preconizatele exporturi de materii prime, trebuie subliniat că în America de Sud sunt trei țări, două din cadrul Mercosur, adică Argentina și Bolivia, care alături de Chile reprezintă ,,triunghiul litiului”, cele trei deținând peste 50% din rezervele mondiale de litiu, mineral fără de care nu se poate gândi nici o strategie în domeniul mașinilor electrice, energie regenerabilă și orice altceva care necesită prezența unei baterii, iar Europa în schimb este dependentă aproape 100% de importuri legate de acest mineral.

Un alt aspect de interes legat de materiile prime îl reprezintă faptul că Brazilia deține peste 90% din rezervele mondiale de niobiu, un metal din grupa ,,metalelor rare”, dar este și producătorul principal al feroniobiului (un aliaj al niobiului cu fier ce conține 60-70% niobiu). Niobiul este folosit în special în aliaje, de obicei în oțeluri precum cele utilizate în fabricarea conductelor de gaz. Deși aceste aliaje conțin maximum de 0,1% niobiu, acest procentaj este suficient pentru a crește duritatea oțelului. Stabilitatea termică a superaliajelor ce conțin niobiu justifică utilizarea sa în motoarele cu reacție și cele ale rachetelor. Niobiul este folosit și în diverse materiale supraconductibile (care mai conțin titan și staniu), care mai sunt folosite pe scară largă în magneți supraconductori pentru scannerele IRM. Printre alte utilizări ale niobiului se numără folosirea sa în sudură, industria nucleară, electronică, optică, numismatică și fabricarea de bijuterii.

Dar dacă ambele părți au de câștigat din încheierea acestui acord, de ce se prelungește boala de aproximativ 20 de ani, prin negocieri lungi și fără substanță?

Ce vrea Europa

Țările din cadrul Mercosur au două mari obiecții care le împiedică să fie de acord cu forma actuală a proiectului de acord. Prima este legată de faptul că UE a adoptat un regulament, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2025 și care obligă blocul comunitar și fiecare țară membră în parte să aplice represalii economice țărilor care nu respectă cerințele acordului de la Paris, în special cerințele legate de oprirea defrișărilor, cum ar fi cele din jungla amazoniană, fapt pe care Brazilia îl consideră de neconceput a fi adoptat, chiar dacă noua administrație a președintelui Lula se laudă că a redus cu 48% defrișările în primele nouă luni de mandat, reducere insuficientă din punctul de vedere al europenilor.

Conform noului regulament european, nu pot fi importate produsele agricole obținute pe terenuri rezultate în urma defrișărilor, iar acest fapt duce și la o cerință secundară în sensul că europenii ar trebui să primească dreptul să verifice direct aceste aspecte pe teren, fapt care a fost considerat de țările sud-americane și în special de Argentina, un atac la suveranitatea lor.

De aici rezultă prima cerință și dispută a părților, în sensul că europenii cer stoparea defrișărilor mai ales din jungla amazoniană, iar sud-americanii cer suspendarea aplicării regulamentului pentru o lungă perioadă de timp.

Cea de-a doua problemă a părților este legată de mașinile electrice produse în Europa și care ar urma să fie importate în spațiul țărilor Mercosur, doar că acestea din urmă dispunând de metale rare foarte cerute în cadrul acestei industrii doresc să treacă de la stadiul de exportator de materii prime, la stadiul de producător de produse cu valoare adăugată mare. Astfel se pune problema ca europenii să producă aceste mașini în America de Sud în parteneriat cu firme locale, ceea ce ar reduce din interesul europenilor față de această industrie și, mai mult, li s-ar reduce marjele comerciale în mod semnificativ.

Or, dacă această cerință este acceptată, speranțele europenilor că își vor rezolva problemele cu forța de muncă din industria auto europeană, care acum se luptă cu spectrul șomajului pe scară largă, mai ales în Germania, se vor nărui.

La cele două dispute se mai adaugă și revolta fermierilor europeni, care este reprezentată la nivel european ca lider de opinie de către Franța și care mizează și pe sprijinul Austriei și al Poloniei. Dacă în cazul ultimelor două țări poziția se bazează pe anumite declarații ale unor demnitari, dar fără a fi fermă și fără echivoc la nivel de prim ministru și/sau președinte, în schimb Franța a anunțat prin vocea președintelui Macron dar și a Adunării Generale (Parlamentul francez) printr-o luare de poziție semnată de 600 de deputați și senatori, că nu vor susține acest acord dacă prin acesta nu se vor rezolva trei probleme și anume:

• Să se oprească defrișările din jungla amazoniană, adică pe cale de consecință să nu se accepte suspendarea sau prorogarea aplicării regulamentului care ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2025;

• Alinierea legislației de mediu a țărilor din Mercosur în conformitate cu Acordul de la Paris referitor la protecția climei, ceea ce ar implica măsuri dure de reducere a poluării industriale, cu efecte importante asupra economiei acelor țări;

• Măsuri legislative în oglindă în domeniul sanitar și de mediu, care ar avea implicații dramatice și asupra agriculturii din aceste țări (din Mercosur), care ar trebui să accepte condiționalități similare cu cele existente în agricultura din UE. Printre altele ministrul francez al Agriculturii a arătat că în Brazilia consumul de pesticide este de 6 kg substanță activă/ha, în timp ce în Franța este de 3,6 kg s.a./ha, iar în Brazilia și Argentina, din cele 500 de pesticide folosite, peste 150 sunt interzise în Europa.

În această situație se va pune problema dacă Franța va reuși să creeze o minoritate de blocaj, care necesită existența a încă trei state nemulțumite de prevederile proiectului de acord, fapt care teoretic nu ar trebui să fie o problemă, în condițiile în care este de presupus că Austria și Polonia vor vota și ele împotrivă. Plus că este foarte posibil ca vot negativ să vină și din partea Ungariei, dar și a Belgiei și Olandei, care se confruntă la rândul lor cu o mare presiune din partea fermierilor proprii. Ar fi de dorit un vot negativ și din partea României dar vom dezvolta mai încolo și acest aspect.

Apoi mai este de reținut că un vot favorabil în Consiliul European nu înseamnă că s-a terminat, deoarece urmează și votul în Parlamentul European unde prezența suveraniștilor este în creștere și plus că sub presiunile interne este foarte posibil ca și alți parlamentari să voteze contra sau să se abțină, fapt care pune sub semnul întrebării dacă va trece sau nu acest acord.

Agricultura României ar fi afectată

Ajungând cu problema și la noi în România, prima observație oarecum încurajatoare este că votul în Consiliul European va avea loc după instalarea unui nou președinte la noi, iar acest lucru poate da o undă de speranță că implicarea în problemele agricole să fie mult mai semnificativă decât până în prezent, când a lipsit cu desăvârșire.

În prezent la nivelul MADR, poziția ministrului Barbu este de apărare a intereselor fermierilor, fiind deci o poziție de respingere a actualului proiect de acord comercial, doar că la acest moment comunicarea între minister și președinție nu pare a avea vreun nivel de intensitate, fapt care poate se va schimba după alegeri.

Din păcate, autoritățile române nu au sau nu au promovat activ o analiză economică cu impactul pe care l-ar avea la nivel de simulare o eventuală adoptare a actualului proiect de acord.

În opinia mea, România în primul rând ar fi afectată în special pe exportul și producția de carne de pui unde concurența sud-americană ar fi extrem de dură, în condițiile în care ar dispare taxele vamale la aceste produse și în plus sud-americanii au dreptul în prezent pentru a folosi făinurile proteice din pește și alte reziduuri de carne coroborat cu folosirea șroturilor de soia și a porumbului din culturi modificate genetic, care sunt mult mai competitive la preturile de comercializare.

Apoi economia noastră ar avea de suferit legat de exporturile noastre de porumb în cadrul comunitar, în special pe relația cu Spania aceasta fiind o mare ,,amatoare” de șroturi de soia și porumb boabe din culturi modificate genetic, datorită competitivității acestora la preț și care vor fi consumate pe scară largă in industria porcului din această țară.

Ar mai fi de reținut că redresarea industriei de producție de zahăr din sfeclă atât la noi, dar și în Franța sau Germania nu ar mai avea nici o șansă în fața importurilor de zahăr din trestie din țările sud-americane, care ar fi și mai competitive decât în prezent prin eliminarea taxelor vamale.

Dacă ar fi să privim oportunitățile teoretice pe care le-am putea avea noi ca țară, ar fi cele legate de eventualele exporturi de mașini de la Dacia și Ford, dar exporturi care nu sunt sigure și depind foarte mult de modele, dacă se produc sau nu deja în țările sud-americane, același lucru fiind valabil și pentru alte componente de mașini.

Legat de exporturi agricole nu am avea la ce să ne gândim, iar legat de produse chimice și farmaceutice vom spune pas din prima, noi nefiind activi pe aceste piețe în mod serios (nu vorbim de excepții izolate).

Prin urmare, fără a fi mari specialiști în economie, România este de așteptat să fie una din țările cu balanță negativă (deficit comercial) în eventualitatea adoptării acestui acord comercial. În acest caz se pune întrebarea de ce ar trebui să votăm pentru? Ce am primi la schimb?

Un vot pozitiv doar din solidaritate europeană (care nouă ca țară ne-ar dăuna în mod cert) nu ar face decât să confirme naivitatea și lipsa de profesionalism a reprezentanților noștri în astfel de chestiuni comerciale, dar trebuie să recunoaștem că acest lucru se manifestă de peste 30 de ani, deci nu de azi de ieri.

Acum, că poate la această naivitate se mai adaugă și altfel de stimulente de lobby nu știu și doar autoritățile competente pot verifica și da un verdict, dacă este vorba doar de prostie, sau și de hoție.

În aceste condiții ajungem la aceeași speranță, pe care am avut-o mereu în perioada de când suntem membri ai UE, adică sperăm ca alții să respingă eventuale înțelegeri, regulamente, acorduri, care nouă ca țară ne fac rău, fiindcă la noi nu are cine s-o facă, nici ca autorități și nici dintre liderii politici.

Dacă astfel se pune problema, oare nu ar trebui și noi după modelul altora (adică cel de peste ocean, din SUA) să ne gândim la faptul că dacă nu putem organiza să funcționeze eficient astfel de autorități, atunci să le desființăm? Rămâne să ne mai gândim.

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR, publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2024

CITEȘTE ȘI: O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal

Sectorul agroalimentar, puternic afectat de acordul UE – Mercosur

Abonamente Revista Fermierului ediția print, AICI!

Comisia Europeană va acorda peste un miliard de euro pentru a ajuta Italia, Slovenia, Austria, Grecia și Franța să se recupereze în urma dezastrelor naturale.

Pachetul de ajutor este alocat astfel: 378,8 milioane euro pentru Italia în urma pagubelor provocate de inundații în regiunea Emilia-Romagna în luna mai a anului 2023 și încă 67,8 milioane euro pentru regiunea Toscana în urma inundațiilor din octombrie și noiembrie 2023; 428,4 milioane euro pentru Slovenia și 5,2 milioane euro pentru Austria în vederea reuperării după inundațiile din august 2023; 101,5 milioane euro pentru Grecia pentru a sprijini eforturile de redresare în urma inundațiilor din septembrie 2023; 46,7 milioane euro pentru Franța pentru daunele provocate de inundații în regiunea Hauts-de-France în noiembrie 2023.

Asistența Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene va acoperi o parte din costurile operațiunilor de urgență și de recuperare, inclusiv repararea infrastructurii deteriorate, protejarea patrimoniului cultural și efectuarea operațiunilor de curățare.

Această propunere de finanțare vine în urma cererilor din partea țărilor în cauză. Odată ce propunerea Comisiei Europene este aprobată de Parlament și Consiliul European, se plătește imediat ajutorul financiar, într-o singură tranșă către fiecare dintre țările solicitante.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Recent, Eurostat a publicat date privind vânzările de pesticide în țările Uniunii Europene. Potrivit acestora, în 2022 a existat o scădere bruscă a cantității de pesticide vândută în Uniunea Europeană, în mare parte din cauza creșterii prețurilor.

Aproximativ 322.000 de tone de pesticide au fost vândute în 2022, în scădere cu 10% față de cantitatea vândută în anul 2021. Există o gamă largă de pesticide vândute în UE, principalele categorii fiind „fungicide și bactericide” (43% din volumele vânzărilor în 2022), „erbicide și insecticide ” (35%) și „insecticide și acaricide” (14%).

Dintre țările UE, Franța (21%), Spania (18%), Germania (15%) și Italia (14%) au înregistrat cea mai mare pondere a pesticidelor vândute în anul 2022. Aceste patru țări sunt principalii producători agricoli ai Uniunii Europene.

Între 2011 și 2022, au existat o serie de țări din UE care au înregistrat scăderi abrupte în vânzările lor de pesticide. Cele mai puternice scăderi au fost înregistrate în Italia (-37%), Portugalia (-36%) și Grecia (-33%).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!