În județul Ialomița, la Bucu, se află ferma de circa 400 de hectare a președintelui Federației PRO AGRO. Anul acesta, se împlinesc 25 de ani de când Ionel Arion face agricultură, economist fiind la bază. De patru ani, în exploatația din Bărăgan s-au stopat mare parte din investițiile în tehnică, doar irigațiile beneficiind de bani. Acolo, în câmp, spre mijloc de august, cu Ionel Arion am abordat o sumedenie de subiecte de interes pentru întreaga tagmă a agricultorilor.

Ionel Arion: Ne aflăm la o solă de porumb, cultură dublă, cultura principală a fost orz, semănată în toamna anului 2023. Am recoltat în iunie şi imediat, practic nu a ieşit combina din această solă, am început în urma ei semănatul porumbului. Irigăm, pentru că nu avem pluviometrie necesară dezvoltării culturii de la natură, şi atunci am aplicat până la această dată, ne aflăm în prima decadă a lunii august, 110 litri doar din irigaţii.

Reporter: Asta, doar pentru această cultură. Dar referindu-ne la anul agricol 2023-2024, cam care a fost regimul pluviometric?

Ionel Arion: Pentru culturile de primăvară a fost cel mai greu, pentru că începând cu luna aprilie şi până la sfârşitul lunii mai am avut doar 38 de litri pe parcursul a două luni. În lunile iunie şi iulie am avut încă 62-63 de litri, iar în luna august avem doar 12 litri de la natură.

„Lipsa precipitaţiilor pe o perioadă îndelungată şi lipsa unor politici agricole adecvate, cu siguranţă vor lăsa mult teren necultivat.”

Reporter: Să revenim la culturile duble, pentru că suntem la acest lot de porumb cultură dublă. Este eficientă cultura dublă? În afară de porumb, mai merită o altă cultură? Am văzut fermieri care au mai pus şi floarea-soarelui în cultură dublă.

Ionel Arion: Trebuie să recunosc că în ultimii patru ani am folosit doar porumb. Am studiat, am cunoscut colegi care într-adevăr au semănat floarea-soarelui. Dacă mă întrebaţi pe mine cred că cea mai eficientă ar fi soia cultură dublă, dar acea soia care nu ni se permite, modificată genetic. Am avut şansa să o cultiv înainte de a fi interzisă soia modificată genetic în România. Cred că este soluţia pentru capitalizarea fermierilor din țara noastră, noi având cel mai mare areal din toate statele Uniunii Europene care poate fi cultivat cu soia. De altfel, cred că ne-am asigura întru totul consumul intern, dacă am cultiva.

De ce am ales cultura dublă de porumb? Am avut şi fermă de animale, am avut şi în zonă clienţi care au putut să vină şi să cumpere de la noi fie cultura în picioare, pentru a o face siloz pentru propriile animale, fie au cumpărat siloz. Însă anul acesta ridicăm un pic ștacheta şi vrem ca această cultură dublă de porumb, care până acum se prezintă foarte bine, să o lăsăm să o recoltăm pentru boabe, cel mai probabil sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie sau poate în sfârşit de lună noiembrie să ajungem să aibă umiditatea necesară pentru ca porumbul să fie recoltat boabe.

Reporter: Este singura cultură care poate fi recoltată şi anul următor în iarnă.

Ionel Arion: Da, sunt areale în ţară unde într-adevăr se trece peste Anul Nou perioada de recoltat. În zona noastră eu cred că undeva în noiembrie vom recolta şi, ţinând cont şi de grupa FAO pe care am ales-o, nu am ales foarte timpuriu, în primul rând pentru că producţia scontată ar fi fost mai mică, şi pentru că am fi avut o chestiune de rezervă, spun eu, în cazul în care cultura nu era promiţătoare o treceam la furaj. Şi deocamdată decizia este luată pentru a merge pe recoltă de boabe pentru consum.

Reporter: Producţia, în condiţiile în care veţi iriga în continuare, va fi una normală? Va exista o diferenţă între cultura a doua şi cultura principală de porumb, pe care o aveţi tot la irigat?

Ionel Arion: Diferenţe vor fi, dar acum nu vă ascund că avem atât de multe ecuaţii în acest joc şi atât de mulţi algoritmi, încât de foarte multe ori tot decizia personală rămâne cea care se şi implementează. În partea cealaltă unde avem cultură principală de porumb, cultura înfiinţată la începutul lunii aprilie, este un FAO mai mare, o cultură tardivă. Dar ne-am jucat într-un fel, în sensul în care am intercalat inclusiv FAO diferit pentru a ajuta un pic, spunem noi, încă experimentăm, perioada de înflorit, de fecundare, de polenizare, pentru că temperaturile foarte mari şi ceea ce ne-a adus anul acesta vremea, şi în anii trecuţi – trebuie să recunoaştem că venim după trei ani de probleme, acesta ar fi al patrulea – ne-a făcut să învăţăm să devenim mai selectivi, mai atenţi, mai prudenţi şi cred eu că arată foarte bine cultura de porumb cultură principală. La cultură dublă nu mai este cazul, nu mergem atât de departe cu ecuaţiile. Avantajul este că am venit cu o lucrare minimă, am redus costurile, am redus inclusiv dozele de îngrăşăminte, erbicidele nu le-am mai folosit pe o gamă de vârf, s-a asigurat o fertilizare la prăşit tot cu cantităţi minime. Cred că putem să ajungem la un rezultat în jur de opt tone boabe atunci când vom recolta cu combina. Punând în balanţă cheltuielile de la cultura dublă şi veniturile pe care ni le asigură cultura dublă, eu cred că am scos absolut toată investiţia de la cultura principală şi ceva beneficii în plus. Merită. Dacă la fiecare doi ani obţinem trei culturi de pe o suprafaţă cred că este potenţialul maxim şi al solului, şi al zonei, şi al fermierului, pentru că nu putem trece mai departe de acest lucru. Şi ca o recomandare, eu spun mereu, dacă avem sursa de apă să nu mai aşteptăm statul.

Reporter: Cu alte cuvinte, apa face diferența...

Ionel Arion: În cazul culturii de porumb noi am ales să nu semănăm decât la irigat, avem şi cultură principală la irigat şi acum cultură secundară. Pentru floarea-soarelui, vorbim de culturile de primăvară, este poate cel mai neprolific an de până acum, exceptând anul 2020 unde nu a răsărit floarea-soarelui. O să mergem şi o să vedem, 600-700 kg la hectar cultura de floarea-soarelui.

Dacă vorbim de culturile de toamnă, am avut orz şi grâu. La cultura de orz, deşi la neirigat, în alţi ani am ajuns la o producţie de opt tone la hectar. Anul acesta abia am atins 7.500 kg/ha, la orzul irigat, că la neirigat am avut 3.300. Grâu am avut doar la neirigat și am obținut 4.500 - 4.700 kg/ha. Cultivăm în fiecare an soiuri atât româneşti, cât şi străine.

Optimizarea costurilor

Reporter: Să vorbim un pic despre rentabilitate, în condițiile prețurilor de azi ale cerealelor și având în vedere investițiile.

Ionel Arion: Foarte mult urmărim să optimizăm costurile. Noi mai putem încă controla costul de înfiinţare a culturii, tehnologia să nu mergem cu ea până la vârf dacă nu avem condiţiile optime de a se dezvolta acea cultură. În fiecare an am căutat un echilibru nu neapărat în a face performanţă din punctul de vedere al recoltelor, dacă nu avem şi performanţă economică. Optimul economic se opreşte undeva la un prag, zic eu, în situaţia noastră, mai ales în sudul României, undeva la tehnologie medie să ne oprim, sau cel puţin aşa gândesc eu, pentru că dacă mergem spre performanţă maximă şi urmărim doar maximul de producţie, doar maximul economic, s-ar putea ca natura să nu ne ajute, şi s-a întâmplat în ultimii trei ani. Deci, noi niciodată nu am urmărit să ajungem la producţii maxime, la grâu 9 tone – nu am avut şi nici nu vom putea face, pentru că nu ne ajută nici solul, avem nevoie de mai mulţi factori ca să facem această performanţă, avem terenuri categoria 3 şi 4 şi acolo avem nevoie de investiţii.

De asemenea, am ales să nu investim în utilaje de ultimă generaţie, am ales să stopăm aceste investiţii, am ales să nu mai facem achiziţii sau leasinguri pentru altceva decât pentru instalaţii de irigat. Acolo unde am avut sursa de apă nu am aşteptat absolut nimic, am început investiţiile pe surse proprii, pe capitaluri atrase de la bănci sau chiar credit-furnizor, firmele de instalaţii pentru irigat ne-au creat această posibilitate, având o perioadă de 3-4 ani în relaţia cu ei au căpătat încredere şi atunci ne-au finanţat de la instalare până la recoltă.

„Am stopat investițiile în utilaje de ultimă generaţie și am ales să facem achiziții sau leasinguri doar pentru instalaţii de irigat.”

Reporter: Nu sunteţi primul şi, probabil, nici ultimul dintre fermierii cu care stăm de vorbă şi care spun că n-au apelat la fondurile europene nerambursabile. De ce?

Ionel Arion: Din experienţa mea ca preşedinte de organizaţie şi văzând volumul de documente care vin de la colegii noştri din ţară pe problemele pe care le au cu AFIR, şi doar cu AFIR, pentru că fondurile europene dacă sunt dezangajate, nu sunt dezangajate din vina fermierilor, sunt strict dezangajate din cauza necooperării între fermieri şi această agenţie a statului, AFIR. Deşi am cerut simplificarea acestor documente birocratice, a acestor căi care devin din ce în ce mai birocratice, din păcate am fost înţeles greşit şi poate s-a adunat an de an încă ceva în plus pentru fermierul care încearcă să ajungă la banii europeni.

Vă dau un exemplu personal. Doar pentru submăsura 17-1, care ar trebuie să fie cea mai simplă, este vorba de rambursarea a 50% din costurile cu asigurarea. Un fermier care nu stăpâneşte tehnologia, care nu are semnătură electronică, care nu are timp să stea la birou, nu ar reuşi niciodată. Noi, avem în societate pe cineva care să se ocupe, şi tot a avut o relaţie de comunicare defectuoasă cu AFIR, în care au existat nu mai puţin de 27 de emailuri şi aproape 40 de documente de semnat electronic, doar pentru a ajunge să ni se ramburseze acea sumă.

Tot din experienţa mea de fermier, avem în zonă colegi care au apelat la investiţii pe fonduri europene atât în irigaţii, cât şi în alte măsuri şi chiar şi alte sectoare. Noi care am făcut investiţiile, pentru că nu sunt doar eu în zonă, mai sunt şi alţi colegi care au făcut investiţii în irigaţii din fonduri proprii sau de la bănci sau leasing, noi irigăm de 3-4 ani, iar colegii noştri care fac pe fonduri europene se chinuie şi în ziua de azi să implementeze acele proiecte. Neajungând să irige pe finanţarea aceea, au pornit în paralel propria finanţare pentru a putea să irige şi a rămâne în viaţă.

Reporter: Incredibil! Pare că digitalizarea nu este ceea ce ar trebui pentru instituţiile statului.

Ionel Arion: Spre deosebire de statul român, fermierii au înţeles pasul acesta şi ajung să acapareze cât mai mult digitalizarea în fermele dumnealor. Cred că avem ferme în România care sunt mai digitalizate decât multe ferme din Occident. Chiar şi noi, tot ce am făcut pentru irigaţii am făcut de ultimă generaţie, tocmai pentru a fi în pas cu digitalizarea. Şi agenţiile statului, eu dau exemplu şi de fiecare dată sunt omul care laud APIA, care a reuşit în pandemie să introducă aproape toate cererile electronic. A trecut pandemia şi am revenit la creion și hârtie. Este de neînţeles pentru noi cum pornim pe un drum, decidem că este foarte necesar, este bine c-am pornit, şi după aceea revenim...

Irigații și schimbarea planului de culturi național

Reporter: Ce facem, încotro o luăm, în condițiile acestor schimbări climatice de care tot auzim?

Ionel Arion: Suntem conştienţi cu toţii, clima s-a schimbat şi se schimbă. De dimineaţă vorbeam cu angajaţii că este atât de devreme să intrăm la recoltat la floarea-soarelui, azi am demarat recoltatul la floarea-soarelui, chiar dacă perioada optimă s-a schimbat şi am semănat şi mai devreme, tot este mult prea devreme ca să recoltăm floarea-soarelui (n.r. prima decadă a lunii august). Sunt zone unde deja se recoltează porumb, pentru că el a fost afectat. Este clar, vedem cu toţii, suntem conştienţi de schimbări, chiar şi oamenii care nu sunt în domeniul acesta de activitate tot simt schimbările climatice şi este clar că trebuie să avem o atitudine total proactivă, în sensul în care să ţinem cont şi să facem lucruri în sensul acesta. Nu tot arealul României poate fi irigat, dar nici tot arealul României nu este afectat de secetă sau de arşiţă, cum a fost anul acesta. Pentru că problema foarte mare a fost arşiţa, pentru că am avut culturi irigate sau viabile care nu au fost afectate de secetă, dar au fost afectate de arşiţă în perioadele critice.

Prin urmare, eu aş revedea totuşi şi planul de culturi la nivel naţional, nu aş mai semăna 2,3 milioane de hectare cu porumb…

Reporter: Și aproape 2 milioane de hectare cu floarea soarelui…

Ionel Arion: Da. Doar că în cazul florii-soarelui avem o toleranţă mai mare la secetă şi la arşiţă comparativ cu porumbul. Pe de altă parte, ne lovim şi de ceea ce ne cere Politica Agricolă Comună și mă refer la rotaţii, diversificare. Porumbul nu poate fi înlocuit de floarea-soarelui, pentru că avem restricţii la agrotehnică. Porumbul poate fi înlocuit numai de grâu, dar nu putem să semănăm numai grâu. Dacă există situaţii unde de patru ani porumbul nu s-a ajuns cu el la stadiul de recoltă, nu cred că mai trebuie cultivat. De altfel, noi nu cultivăm porumb în afara arealului irigat, şi nu vom cultiva, pentru că experienţa ne-a spus că nu avem cum să obţinem producţie de acolo. În ferma noastră anul acesta vom mări suprafaţa de orz, încercăm în iarnă şi în primăvara anului viitor să mai facem investiţii pe 20-30 de hectare cu irigaţii. Din păcate de acum încolo suprafeţele în care vom investi pentru irigaţii nu vor mai putea fi irigate cu instalaţii de tipul acesta automate, tip pivoţi sau liniar, va trebui să trecem la un alt sistem, fie el cu aspersie, cu tamburi, fie cu picurare acolo unde este permisă.

Cred, şi revin şi mă repet, acolo unde există sursa de apă nu trebuie să mai aşteptăm absolut nimic, pentru că din experienţa noastră, în 3-4 ani orice investiţie în irigaţii se amortizează, atâta timp cât este făcută cu instalaţii automate. Avem dreptul să semănăm trei ani consecutiv porumb, cultura de porumb sigur ajunge să genereze fermierului un venit consistent şi atunci putem amortiza şi aceste instalaţii.

„Cei care am făcut investiţii în irigaţii din fonduri proprii sau de la bănci sau leasing, irigăm de 3-4 ani, iar colegii care fac pe fonduri europene se chinuie şi în ziua de azi să implementeze acele proiecte.”

Reporter: Și pentru că vorbim de apă aș vrea să abordăm subiectul atât de controversat și discutat în ultima perioadă, cel al rachetelor antigrindină.

Ionel Arion: Cred că România are cel mai bine pus la punct sistem legislativ pe acest domeniu al intervenţiilor active în atmosferă. Atât rachetele antigrindină, cât şi mărirea precipitaţiilor acolo unde este posibil, acolo unde există aceste sisteme azi, eu cred că sunt benefice pentru fermă şi nu produc secetă, așa cum susțin unii fermieri. Chestiunea este că ştiinţa există, ne-a dovedit că poate face lucrul acesta, nu rămâne decât să ne informăm, este la îndemâna oricui, accesarea informaţiei azi este liberă, nu trebuie să plăteşti pentru ea. Să ne întoarcem înapoi la paparude şi la preoţi în câmp? Ar fi asta o soluţie? Să aleagă fiecare. Noi, Federaţia Naţională PRO AGRO, suntem obligaţi să luăm atitudine la cererea colegilor noştri, reprezentăm interesele membrilor noştri. Or, interesele legitime ale membrilor noştri azi sunt de a-şi proteja investiţiile. Nu putem face comparaţie între un hectar de floarea-soarelui şi un hectar de viţă-de-vie. Trebuie să înţelegem că viţa-de-vie înglobează nişte investiţii imense.

Pe de altă parte nu protejăm doar plantațiile viticole, avem investiţii în pomicultură, în legumicultură, dar mai avem inclusiv protejarea unităţilor administrativ teritoriale, protejarea bunurilor cetăţenilor, alţii decât sunt cei implicaţi în domeniul agricol. Nu acoperă doar cultura mare acest sistem antigrindină.

În altă ordine de idei, nu cred că cineva şi-ar fi pus libertatea la bătaie implementând într-o ţară din UE un sistem care era interzis sau, mai grav, era dăunător pentru climă, mediu, atmosferă şi aşa mai departe. Noi, agricultorii suntem beneficiarii neţi ai ştiinţei. Gândiţi-vă în domeniul nostru cu câte chestiuni girate de ştiinţă acţionăm zilnic pentru producţia de hrană, şi cred că doar aşa putem progresa. Faptul că ne întoarcem înapoi la preoţi pe câmp sau paparude e de neînţeles pentru mine.

Fără profit, reorientare

Reporter: Discuția noastră s-a mutat în câmpul cu floarea-soarelui, o cultură care se află în stadiul de recoltare. Văd şi plante care nu sunt ajunse la maturitate. Şi totuşi aţi intrat la recoltat.

Ionel Arion: Din păcate pentru noi şi pentru cultura de floarea-soarelui, aşa cum aminteam, lipsa precipitaţiilor a făcut ca aceasta să nu se dezvolte în condiţii optime. În acest lan, producția nu trece 700 kg la hectar, ceea ce înseamnă o pierdere destul de mare pentru ferma mea. Vom restrânge suprafaţa de floarea-soarelui pentru anul agricol următor, o vom înjumătăţi, o vom înlocui cel mai probabil cu orz. Cred că dacă se va continua şi vom avea din nou lipsă de precipitaţii atât în toamnă, cât şi în primăvară, chiar şi cultura de anul viitor pe care preconizăm să o semănăm ar putea fi înlocuită, dacă nu continuăm cu investiţiile în irigaţii aceste terenuri nu vor mai fi în curând cultivate. Avem exemplu chiar lângă noi un teren care este necultivat de doi ani, nu este al nostru, este abandonat de proprietar. Cred că lipsa precipitaţiilor în sudul României pe o perioadă îndelungată şi fără ca noi, atât fermierii, cât şi autorităţile, să nu mişcăm ceva în sensul în care să investim sau să creionăm politici agricole de acum încolo pentru a mai putea fi posibilă agricultura în acest areal al ţării, cu siguranţă vom vedea din ce în ce mai mult teren necultivat.

Reporter: Mai merită să se cultive floarea-soarelui, la noi, în lipsa apei?

Ionel Arion: Probabil că vor mai exista fermieri care vor continua să cultive. Aici în fermă am ales să facem un experiment, în sensul în care în perioada semănatului am ales diferite epoci. Este primul an când experimentăm lucrul acesta, într-un interval de 30 de zile avem trei etape de semănat. Aici este floarea pe care am semănat-o pe 2 aprilie, este ultima semănată, deci ultima cultură aici a fost înfiinţată, mai avem în 20 martie un lan şi altul mult mai devreme semănat, care arată mai bine, cred că acolo trecem un pic peste o tonă, dar chiar şi aşa, cu aceste etape de semănat, lipsa precipitaţiilor, lipsa apei îşi spune cuvântul. Deşi sunt aceleaşi tehnologii aplicate, deşi sunt aceiaşi hibrizi de floarea-soarelui, lipsa apei este ceea ce lipseşte din ecuaţie. Vrem nu vrem va trebui să facem o rotaţie a culturilor, vrem nu vrem va trebui să şi producem şi să şi consumăm ulei de floarea-soarelui, pentru că în România se cultivă, avem şi procesare, dar nu în orice condiţii şi nu în condiţiile în care an de an generăm pierderi pentru fermă. Înainte de a fi fermieri suntem antreprenori, vizăm profitul, dacă el nu există va trebui să ne reorientăm.

Încă în așteptare, mecanismul de gestionare a riscurilor

Reporter: În final să vorbim de acel procent de 3% pe care-l oprește APIA din subvenția fermierului. Ce se întâmplă cu aceşti bani? Asistăm la pierderi din secetă, la pierderi din diverse boli la animale, la pierderi din cauza grindinei. Banii aceştia se opresc tocmai pentru a se interveni atunci când este nevoie. Ce se întâmplă?

Ionel Arion: După anul 2020 toate organizaţiile profesionale, inclusiv PRO AGRO, am militat pentru înfiinţarea unui sistem de gestionare a riscurilor catastrofice în agricultură. Nu avem multe de făcut. Putem lua exemple destule, avem exemple şi în UE şi în afara ei, avem un fond care funcţionează foarte bine în Turcia, altul în Israel, altul în Spania, avem modele şi în SUA şi în Franţa. Nu trebuie neapărat să facem lucrurile de la zero, dar le putem gândi şi de la zero. Dacă mă întrebaţi pe mine personal, eu aş fi fost pentru 10%. Dar numai să fie pornit. Putem genera orice fel de idei, cum să funcţioneze, cum să fie administrat şi aşa mai departe, numai că legislativul nu a înţeles necesitatea acestui demers al nostru şi a ales ca de fiecare dată să generăm acele, eu le spun „droguri economice”, acele compensări de pierderi la secetă, despăgubiri cum sunt numite popular. Noi avem nevoie să începem un nou an agricol. Acele sume pe care fermierii le vor primi ca despăgubiri nu sunt nici măcar a patra parte din cât ar trebui să înceapă anul agricol.

Or, un astfel de fond ar trebui să genereze pentru fermier cel puţin echivalentul costurilor de începere a producţiei următoare. Decidentul public, Parlamentul României – pentru că de acolo ar trebui să plece legislaţia – nu a adus pe masa discuţiilor nici măcar în al treilea an în care vorbim de despăgubiri această legislaţie pe masă. Demersurile noastre, atât al PRO AGRO, cât şi al colegilor din Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare, de-a lungul timpului au însemnat nenumărate documente care au fost trimise către decidentul public, studii de caz, exemple, propuneri de legislaţie ce trebuie armonizată. Din păcate, Parlamentul României nu a reuşit să ajungă la un numitor comun şi în felul acesta să pornim legislaţia.

Reporter: Bun, dar acele sume sunt oprite. Unde sunt banii fermierilor?

Ionel Arion: Sunt în bugetul statului, probabil că sunt în Trezorerie, vor putea fi oricând deblocate, dar trebuie pornită legislaţia. Este clar că pentru anul agricol 2024-2025 nu putem vorbi ca sistemul să fie funcţional, dar haideţi să luăm acest interval, să punem lucrurile la punct, ca din 2026, poate nu vom ajunge la procentul Spaniei unde mai bine de 85% din suprafaţa agricolă este asigurată în acest mod, dar poate ajungem la 60% şi în ani de zile să putem creşte acest procent. Ar fi sănătos pentru acest business, pentru această ramură a economiei, pentru agricultură, să avem un astfel de mecanism de gestionare a riscurilor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Agricultura înseamnă viață

Problemele crescătorilor de vaci cu lapte

Încotro merge agricultura europeană?

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) trage un semnal de alarmă asupra consecințelor negative rezultate în urma plafonării adaosului comercial la o gamă extinsă de produse agroalimentare și inputuri agricole, inclusiv pentru produsele de protecția plantelor, așa cum se prevede într-un proiect de ordonanță de urgență.

„Considerăm că implementarea acestui act normativ generează o intervenție mult prea dură în politicile comerciale ale agenților economici și o ingerință majoră în modelele de business ale fiecărui actor, având ca rezultat afectarea mecanismelor economice de formare a prețurilor și a capacității producătorilor și distribuitorilor de produse de protecția plantelor de a răspunde eficient cererii. Consecințele negative ale unui astfel de demers sunt în acest moment necuantificabile, dar gradul lor de probabilitate este cu atat mai mare cu cât ele se vor repercuta asupra întregului lanț de producție și distribuție”, transmite AIPROM.

Justificări depășite sau tardive

AIPROM subliniază că justificările invocate în preambulul proiectului de OUG sunt depășite (creșterea prețurilor din cauza pandemiei de COVID care s-a încheiat din 2022) sau exagerate sau folosite ca un laitmotiv (războiul din Ucraina) pentru a impune măsuri utile unor scopuri extra-economice. „O creștere a prețului mediu al produselor de protecție a plantelor cu 9% în contextul creșterii prețurilor la produsele alimentare cu 19% (2022 versus 2020) într-un climat puternic inflaționist nu este de natură să justifice luarea unor măsuri înalt perturbatoare pentru întreg lanțul valoric. Măsurile de protecție socială ar fi binevenite dacă ar produce și efecte benefice, dar modul în care a fost gândit acest proiect legislativ ne face să credem că protecția socială a fermierilor va fi de fapt lovită de aplicarea acestor măsuri anti-concurențiale. Proiectul nu demonstrează situația extraordinară și caracterul de urgență care ar impune folosirea unei Ordonanțe de Urgență, o anumită creștere a prețurilor la pesticide înregistrându-se la începutul anului 2023 datorită creșterii prețurilor materiilor prime, afectării lanțurilor de aprovizionare și inflației.”

AIPROM consideră că plafonarea prețurilor și al adaosului comercial pentru inputurile destinate fermierilor români (pesticide, îngrășăminte) nu se justifică, având în vedere că la ora actuală la nivel global, european și local prețurile au început să scadă datorită reducerii prețurilor la producătorii de pesticide și gaze.

Impactul asupra reputației agriculturii din România

AIPROM atrage atenția că promovarea unei legislații care instituie măsuri de control a prețurilor într-un domeniu atât de larg, produse agricole și alimentare, îngrășăminte, furaje și pesticide, va afecta reputația agriculturii românești la nivelul Uniunii Europene și va reduce nivelul investițiilor atât de necesare pentru trecerea de la o agricultură bazată pe exportul de materii prime la o economie bazată pe producția și exportul de produse cu valoare adaugată mare.

Articolul 135.(1) al Constituției precizează că „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.”, iar Statul are obligația de a „asigura libertatea comerțului”. „Intervenția abruptă pe calea unei Ordinante de Urgență care plafonează adaosurile comerciale ale operatorilor contravine acestor principii fundamentale constituționale, afectând libera și buna funcționare a pieței suspendând rolul cererii și al ofertei în formarea prețurilor pe piață. Orice investitor va cântări cu atenție potențialul de câștig și în cel mai bun caz, va decide să amâne proiectele de investiție într-un mediu care nu îi permite să își exercite capacitățile de bun afacerist pentru obținerea unui profit decent. Se va orienta asupra unor economii care nu recurg la măsuri brutale de așa zisă protecție socială și care știu să folosească măsuri fine de calibrare a pieței. Agricultura României va fi percepută ca neeficientă, neatractivă și neinteresantă pentru investitorii serioși.”

Forțarea prevederilor Legii Concurenței

„Suntem conștienți că Legea Concurenței permite Guvernului, în împrejurări excepționale precum situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, să dispună măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor, dar aceste măsuri pot fi adoptate pentru o perioadă de maximum 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru cel mult 3 luni, iar o asemenea intervenție în mecanismul formării prețurilor se face cu avizul Consiliului Concurenței. Din observațiile noastre reiese că în cazul de față acest aviz nu există”, arată AIPROM.

Afectarea disponibilității produselor pe piață

Plafonarea temporară a adaosului comercial poate pune în pericol stabilitatea economică a operatorilor de pe piață, cu precădere a distribuitorilor și poate avea impact asupra securității alimentare în țara noastră. „Prin măsurile propuse, se dorește plafonarea adaosului comercial, fără a lua în considerare variațiile mari de costuri de producție și distribuție determinate de inflație și volatilitatea prețurilor energiei și materiilor prime. Această plafonare rigidă poate afecta dramatic disponibilitatea produselor pe piață, limitând opțiunile fermierilor și accesul la inputurile necesare pentru asigurarea unor recolte sigure și eficiente. În condițiile în care producătorii și distribuitorii sunt obligați să opereze cu adaosuri comerciale strict limitate, sustenabilitatea acestora devine incertă, punând în pericol continuitatea aprovizionării pieței românești cu produse esențiale pentru agricultură în prag de campanie agricol”, precizează AIPROM.

Lipsa de predictibilitate și forțarea mecanismelor contractuale

În opinia reprezentanților AIPROM, modificările propuse dau, din păcate, măsura lipsei de predictibilitate a politicilor publice și a legislației din România, operatorii de pe piața românească fiind obligați să își modifice în mod fundamental politicile comerciale și planurile de afaceri la mai puțin de două luni până la sfârșitul anului. Impunerea revizuirii contractelor în curs, gândite inițial astfel încât să mențină echilibrul între cerere și ofertă revine în mod constant ca un laitmotiv în practica Ministerului Agriculturii conducând la dezordine fiscală, exact ceea ce ar trebui să nu existe într-o perioadă de criză. „Dacă măsurile de intervenție asupra prețurilor vor rămâne în cuprinsul proiectului de Ordonanță de Urgență după finalizarea dezbaterii publice, piața relevantă va fi grav afectată și se vor crea dezechilibre majore pe termen mediu și lung.”

Nerespectarea cadrului legal al Uniunii Europene

În spațiul comunitar modul de formare a prețurilor poate fi rezultatul doar al concurenței libere și al cererii și ofertei. Prin urmare, în ipoteza în care proiectul de ordonanță de urgență menține plafonarea adaosurilor comerciale și a prețurilor, AIPROM va apela la mijloacele legale disponibile la nivel național și european pentru a proteja libertatea comerțului.

„Facem apel la autorități să identifice soluții alternative respectând legislația națională și europeană și care să asigure un echilibru între protecția consumatorului final și stabilitatea pieței. România poate implementa măsuri care să sprijine sectorul agricol fără a afecta disproporționat lanțul de aprovizionare cu produse esențiale pentru agricultura sustenabilă și performanța producției”, transmite Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România.

CITEȘTE ȘI: Consecințe grave pentru agricultură prin adoptarea în forma actuală a plafonării adaosului comercial la produsele agricole, inclusiv îngrășăminte, furaje și pesticide

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

O echipă formată din cercetători și studenți de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, în colaborare cu specialiști din Belgia, Germania și Polonia, a încheiat cu succes un proiect prin care au fost obținute la floarea-soarelui rădăcini mai dezvoltate și mai tolerante la secetă.

Odată cu schimbările climatice, activitatea fermierilor a devenit una cu un foarte mare grad de risc. Cultura de floarea-soarelui din România a fost calamitatǎ pe suprafețe foarte mari în ultimii trei ani, iar despăgubirile nu suplinesc veniturile aduse de o culturǎ prosperǎ, ci doar acoperă din pierderi. Irigarea sistematicǎ pe perioadele de secetǎ ar putea fi o soluție viabilǎ, însǎ aceasta este costisitoare și greu de implementat. Accesul la hibrizi de floarea-soarelui cu toleranțǎ la secetǎ ar putea, de asemenea, sǎ reducǎ pierderile din culturǎ, dar obținerea acestora nu este facilǎ, fondul genetic al florii-soarelui fiind destul de redus. De aceea, este nevoie de o sursǎ de variabilitate geneticǎ care sǎ creeze șansa obținerii unor caracteristici noi ale plantelor și sǎ le creascǎ șansele de adaptare la condițiile climatice actuale, tot mai nefavorabile în prezent.

Inițiatorii și coordonatorii proiectului „Dezvoltarea unei noi tehnologii de ameliorare pentru îmbunătățirea sistemului radicular, a toleranței la secetă și a producței sustenabile a plantelor” au fost cercetătorii din Belgia, iar din echipa USAMV Cluj-Napoca au făcut parte și studenți de la Biotehnologii Agricole (Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii), care au învǎțat despre etapele tehnologiei folosite, iar doi dintre ei au optat pentru aprofundarea studiilor și realizarea tezelor de licențǎ pe aceastǎ temǎ.

„Floarea-soarelui este o specie la care acest gen de experimente este greu de aplicat, pentru cǎ la nivel de laborator cultura de floarea-soarelui este foarte dificilǎ. Cu toate acestea, plecând de la o metodǎ existentǎ, stabilitǎ în SUA de cǎtre Parks și Yordanov, în 2020, am optimizat și am dus la un nivel foarte bun acest sistem de inducere a rǎdǎcinilor modificate cu ajutorul rizobiei. Rǎdǎcinile au avut o capacitate de creștere foarte bunǎ, astfel cǎ s-au dezvoltat de două-trei ori mai bine decât rǎdǎcinile normale. În plus, aceste rǎdǎcini sunt perfect funcționale, plantele crescând și fructificând foarte bine. Rezultatele sunt foarte încurajatoare pentru aprofundarea acestor studii. Biotehnologia vegetalǎ ar putea avea o contribuție la ameliorarea florii-soarelui pentru toleranța la secetǎ. Prin rezultatele proiectului de fațǎ se întrevede o modalitate de a îmbunǎtǎți fondul genetic al florii-soarelui în acest sens”, a explicat CS dr. Adriana Aurori, coordonator al proiectului din partea USAMV Cluj-Napoca.

Studiul s-a realizat pentru prima datǎ la floarea-soarelui în România, iar cercetătorii participanți în proiect se arată optimiști în privința aplicabilității rezultatelor la aceste culturi. „Este nevoie de mult mai multă muncă pentru a aplica metoda noastrǎ în agriculturǎ. Este nevoie și de timp pentru includerea într-un program de ameliorare, pentru că este necesarǎ obținerea unor plante care sǎ aibǎ integratǎ aceastǎ informație geneticǎ nouǎ la nivel de sǎmânțǎ, nu numai la nivel de rǎdǎcinǎ. Noi suntem însǎ optimiști și considerǎm cǎ suntem pe drumul potrivit pentru a ajunge sǎ exploatǎm practic, într-un viitor apropiat, rezultatele cercetǎrilor noastre de acum”, a declarat Adriana Aurori.

Proiectul international ERA-NET SusCrop „Dezvoltarea unei noi tehnologii de ameliorare pentru îmbunătățirea sistemului radicular, a toleranței la secetă și a producței sustenabile a plantelor” a avut drept scop abordarea diferită a ameliorării plantelor pentru a obține o producție agricolă mai durabilă, prin utilizarea tehnologiei Ri, ce are la bazǎ o metodǎ non-OMG de transformare a plantelor cu ajutorul bacteriei Rhizobium rhizogenes. „Aceste bacterii trăiesc în pǎmânt și, în mod natural, își transferǎ o parte din materialul genetic în celula vegetalǎ. Celulele beneficiazǎ astfel de informație geneticǎ nouǎ ce funcționeazǎ ca un semnal pentru producerea de noi rǎdǎcini. Cultivând în laborator aceste rǎdǎcini speciale, prin metode care sunt destul de complexe, putem obține plante întregi care, pe baza acestei noi informații genetice integrate, vor avea la rândul lor rǎdǎcini mai dezvoltate, o trǎsǎturǎ foarte avantajoasǎ pentru floarea-soarelui”, a mai spus cercetătoarea de la USAMV Cluj-Napoca.

Proiectul ERA-NET, derulat în intervalul 2021-2024, a beneficiat de o finanțare națională în valoare de 200.000 euro, acordată de Unitatea Executivǎ pentru Finanțarea Învǎțǎmântului Superior, a Cercetǎrii, Dezvoltǎrii și Inovǎrii (UEFISCDI). Rezultatele acestui proiect au fost prezentate în cadrul unui workshop găzduit de Institutul de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei, din cadrul USAMV Cluj-Napoca, iar membrii echipelor de cercetare își doresc ca toate informațiile să ajungă în principal la fermierii din România.

Echipa USAMV Cluj-Napoca din acest proiect a fost formată din: conf. dr. ing. Rodica Pop, conf. dr. ing. Cristian Radu Sisea, CS dr. Adriana Carolina Aurori; drd. Mihaiela Cornea-Cipcigan; precum și studenții voluntari Raluca-Dumitrița Lazǎr și Mihai Ilieș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o scrisoare deschisă către ministrul Agriculturii, Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) își exprimă îngrijorarea față de perspectiva adoptării unei Ordonanțe de Urgență privind plafonarea adaosului comercial la produsele agricole și alimentare, inclusiv la îngrășăminte, furaje și pesticide.

Deși proiectul de act normativ este propus ca o măsură de protecție socială pentru a asigura stabilitatea prețurilor în acest sector, Forumul APPR semnalează că pot exista efecte secundare negative care necesită o evaluare atentă pentru a preveni impactul asupra întregului lanț de producție și distribuție. „Considerăm că o astfel de măsură încalcă flagrant Constituția României având în vedere că în Articolul 135, alineatul (1), se precizează că „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.”, iar în alineatul (2) se stipulează obligația statului de a „asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale” și de a crea un cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție. Intervențiile administrative care impun plafonarea adaosului comercial riscă să contravină acestor principii fundamentale, afectând buna funcționare a pieței și inițiativa privată”, se arată în scrisoarea deschisă a Forumului APPR.

Cum își argumentează Forumul APPR punctul de vedere, în rândurile de mai jos.

Impactul asupra fermierilor

Plafonarea adaosului comercial poate exercita o presiune suplimentară asupra fermierilor, care deja operează cu marje de profit reduse și se confruntă cu costuri de producție ridicate. Reducerea veniturilor ar putea limita capacitatea acestora de a investi în tehnologii noi și de a menține o producție agricolă de calitate pe termen lung. În loc să sprijine agricultorii, măsura ar putea descuraja operatorii economici, afectând oferta de produse. În plus, interdicția reducerilor comerciale riscă să blocheze relațiile comerciale și să crească prețurile pentru toți actorii implicați, în special pentru fermieri.

Efectele asupra sectorului îngrășămintelor, furajelor și pesticidelor

Produsele esențiale pentru menținerea productivității agricole ar putea deveni mai puțin accesibile. Plafonarea adaosului comercial pentru aceste inputuri ar putea descuraja distribuitorii și importatorii să aducă produse de înaltă calitate, necesare pentru o agricultură modernă și sustenabilă. O eventuală scădere a ofertei de produse de calitate ar putea conduce la creșterea indirectă a costurilor pentru fermieri, anulând beneficiile așteptate ale plafonării.

Riscuri asupra calității produselor agricole și alimentare

Furnizorii s-ar putea vedea nevoiți să reducă investițiile în calitate și sustenabilitate pentru a respecta plafonul de adaos comercial impus. Acest lucru ar putea conduce la o scădere a standardelor de calitate a produselor oferite consumatorilor, cu posibile implicații asupra siguranței alimentare și sănătății.

Consecințele asupra investițiilor și dezvoltării durabile

Pe termen lung, plafonarea adaosului comercial ar putea descuraja investițiile în sectorul agricol și alimentar din România, cu efecte asupra competitivității pe piața europeană. Fermierii și producătorii locali ar avea resurse reduse pentru investiții în tehnologii durabile și procese inovative, absolut necesare pentru a concura eficient pe piața globală.

În scenariul actual, ordonanța ar aduce blocaje severe în aprovizionarea cu îngrășăminte si alte tipuri de inputuri agricole, transformând-o  într-un proces lent și nesigur.

Distribuitorii, dacă vor mai putea opera, vor solicita plata în avans, iar fermierii vor aștepta livrarea doar „când va fi posibil”, după ce întregul lanț logistic internațional își urmează cursul. Conceptul de aprovizionare „just-in-time” va deveni imposibil, nimeni nefiind dispus să riște prin stocuri neacoperite, inclusiv în porturi. Acest lanț al incertitudinii va lăsa fermierii fără resurse esențiale exact când au nevoie, punând în pericol campaniile agricole și recoltele.

Forumul APPR avertizează că adoptarea unei asemenea măsuri, fără o analiză atentă și un dialog real cu sectorul agricol, va genera consecințe grave și ireversibile asupra economiei rurale și asupra siguranței alimentare a României. Deciziile luate fără o bază solidă de consultare riscă să distrugă inițiativa privată și să compromită capacitatea producătorilor români de a rămâne competitivi. „Din acest motiv, considerăm că acest proiect de act normativ trebuie analizat împreună cu reprezentanții sectorului agricol și cu organizațiile relevante. În acest sens, solicităm stabilirea în regim de urgență a unei întâlniri pentru a expune, în detaliu, aspectele și riscurile potențiale pentru piață și pentru producătorii agricoli”, transmite Forumul APPR.

Ce prevede proiectul de OUG

Proiectul de Ordonanță de Urgență se referă la instituirea unei măsuri de combatere a creșterii excesive a prețurilor la produsele agricole și alimentare, precum și la îngrășăminte, furaje și pesticide.

Astfel, măsura instituită de proiectul de act normativ constă în limitarea adaosurilor comerciale practicate pentru produsele agricole și alimentare, obținute sau introduse pe teritoriul național, pentru îngrășăminte, furaje și pesticide fabricate în România sau introduse pe teritoriul țării în vederea comercializării sau utilizării în agricultură.

Prin urmare, cota de adaos comercial practicată în mod cumulat pe întreg lanțul de distribuție, indiferent de numărul distribuitorilor de pe lanț, este de maximum 10% față de prețul de achiziție, la care se adaugă cheltuielile directe și indirecte ale distribuitorului.

Cota de adaos comercial practicată de comerciant la vânzarea cu amănuntul și cash and carry este de maximum 20% față de prețul de achiziție, la care se adaugă cheltuielile directe și indirecte ale comerciantului; în cota de adaos comercial de maximum 20% vor fi incluse și remizele și ristumele.

Cota de adaos comercial practicată la vânzarea îngrășămintelor, furajelor și pesticidelor este de maximum 20% față de costul de producție la care se adaugă cheltuielile directe și indirecte, respectiv de maximum 5% față de prețul de achiziție la care se adaugă cheltuielile directe și indirecte.

Pentru produsele agricole și alimentare care intră pe teritoriul României și nu sunt introduse în procesul de procesare/abatorizare sau care intră doar în procesul de porționare, respectiv ambalare, cota de adaos comercial este de maximum 5% față de prețul de achiziție, la care se adaugă cheltuielile directe și indirecte.

Pentru produsele agricole și alimentare, procedura de formare a prețului la raft trebuie să fie unitară pentru același tip de produs indiferent dacă acesta este comercializat sub marca proprie a producătorului/procesatorului/furnizorului sau marca proprie a comerciantului.

Pe perioada de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, comercializarea produselor agricole, alimentare, a îngrășămitelor, furajelor și pesticidelor se face doar cu prezentarea de către operatorii economici a dovezilor cu privire la valoarea adaosului comercial aplicat produselor vândute. În cazul vânzărilor succesive între operatorii economici, comercializarea produselor alimentare se face doar cu prezentarea dovezilor valorii adaosului comercial cumulat. Dovezile constau în declarații pe propria răspundere semnate de reprezentanții legali ai operatorilor economici sau de alte persoane împuternicite în acest scop.

Cheltuielile directe și indirecte se calculează prin raportare la media trimestrială a acestora, iar adaosurile comerciale se aplică la valoarea fără TVA a produselor.

Contractele comerciale aflate în desfășurare, ai căror termeni și condiții sunt contrare prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, vor fi puse în acord cu prevederile acesteia până la data de 31 decembrie 2024.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, prețurile alimentelor au atins nivelul maxim în martie 2022, cu o creștere de peste 60% în comparație cu aceeași lună din 2020, prețurile continuând să rămână volatile.

De asemenea, potrivit Eurostat, prețurile la alimente în UE au fost cu 19% mai mari în martie 2023 decât în aceeași lună din 2022, inputurile au înregistrat scumpiri peste producția agricolă în anul 2023, prețul mediu al produselor de protecție a plantelor și al pesticidelor a crescut cu 9%, la fel în cazul semințelor și materialul săditor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Toate viețuitoarele de pe Terra au prevăzut în codul lor genetic, ca principală misiune, perpetuarea speciei. Referindu-ne la plante, indiferent cât de vitrege sunt condițiile lor de viață, ele își mobilizează toate energiile ca, în final, să producă măcar o sămânță. Sămânța este cea care poartă germenele unei vieți noi.

În cele ce urmează, vom lua ca model bobul de grâu care, de fapt, este un fruct de tip cariopsă și conține în interior sămânță.

Pentru a se putea păstra, sămânța ajunsă la maturitate trebuie să piardă apă până la 13-14% în cazul cerealelor și 7-8% în cazul oleaginoaselor.

Pentru a avea capacitatea maximă de germinare, semințele trebuie să parcurgă repausul seminal care, în cazul grâului, este de 40-68 de zile.

La unele semințe, de exemplu la soia, este indicat ca la semănat să se folosească sămânță obținută în anul precedent.

Principalele componente ale bobului de grâu sunt:

• Învelișul (tegumentul), care reprezintă 12,5%;

• Endospermul, care reprezintă 86,0%;

• Embrionul, care reprezintă 1,5% din greutatea bobului.

Embrionul, care reprezintă planta în formă incipientă, în stare latentă, este format din: muguraș, radiculă, hipocotil și scutelum.

Pentru germinarea seminței, sunt necesari trei factori:

1. Apa pe care o absoarbe sămânța și o umflă. Cantitatea de apă necesară la germinarea seminței este diferită: sămânța de mei 25%, porumbul 44%, grâul 45%, iar soia 150% din greutatea seminței. Apa asigură mediul în care se desfășoară reacțiile biochimice și diviziunea celulelor embrionului.

2. Aerul (oxigenul) pătrunde în țesuturi, oxidează substanța organică și rezultă energia necesară procesului de germinare. Se asigură activitatea enzimelor care transformă substanțele cu molecule mari în substanțe cu moleculă mică, pentru hrănirea embrionului.

3. Căldura, care este specifică fiecărei specii de plante. Spre exemplu, grâul 1-2°C, sfecla de zahăr 4°C, floarea-soarelui 7°C, porumbul și soia  8-9°C, orezul 10-12°C.

Numai la această temperatură minimă se declanșează activitatea enzimatică. Din scutelum sunt secretate enzimele:

– Citaza, care dizolvă pereții celulelor endospermului;

– Amilaza, care transformă amidonul în maltoză și zaharoză;

– Maltaza, care transformă maltoza în glucoză și levuloză.

În endosperm acționează următoarele enzime:

– Maltaza, care transformă maltoza în glucoză și levuloză;

– Proteaza, care degradează proteinele în aciziaminici;

– Lipaza, care transformă substanțele grase în acizi grași și glicerină.

Din activitatea acestor enzime se formează un lichid lăptos, care trece din endosperm prin scutelum la embrion, unde o parte este oxidat și rezultă energia necesară germinației, iar altă parte servește la creșterea embrionului.

Etapele procesului de germinație sunt următoarele:

a) îmbibarea seminței cu apă care pătrunde prin hil și părțile subțiri ale pericarpului. La început, absorbția apei are loc prin îmbibația  coloizilor din sămânță, ca proces fizic determinat de diferența de umiditate dintre sămânță și sol, iar ulterior, după hidroliza amidonului, rezultă substanțe simple osmotic active și absorbția apei are loc pe cale osmotică;

b) hidratarea și activarea enzimelor care intensifică respirația și rezultă energia necesară procesului de germinație;

c) diviziunea și creșterea celulelor embrionului;

d) încolțirea și ieșirea componentelor embrionului;

e) morfogeneza cu formarea organelor primare ale plantelor.

Radicula protejată de coleoriză sparge învelișul bobului și pătrunde în sol, după care apare mugurașul protejat de coleoptil, străbate stratul de sol de deasupra seminței și apar vârfurile ca acele deasupra solului.

Coleoptilul își îndeplinește misiunea, el are o anumită lungime de care se ține seama la adâncimea de încorporare a seminței.

Ajunsă la suprafața solului, frunza iese din coleoptil și, luând contact cu lumina solară, începe procesul de fotosinteză. Prin urmare, germinația durează atât cât embrionul se hrănește cu substanța de rezervă din bob și se încheie când începe fotosinteza. Pentru reușita procesului de germinație este necesar ca patul germinativ să fie corect pregătit, adică, la nivelul de încorporare a seminței, stratul de sol să fie așezat, cu densitatea aparentă (Da) 1,3 g/cm³ care asigură aportul capilar al apei la nivelul seminței, iar deasupra seminței solul să fie afânat cu Da 1,10-1,1 g/cm³ prin care să pătrundă aerul și căldura și să fie ușor străbătut de tinerele plante.

Asigurând aceste condiții, se realizează o răsărire explozivă, uniformă, cu asigurarea densității, cu plante viguroase care ocupă repede terenul și înăbușă eventualele buruieni.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Râmele, plugul biologic al solului

Cum hifele ciupercilor asigură creșterea recoltelor

Când și cum lucrăm pământul

Cei care lucrează în agricultură sunt conștienți de impactul pe care deciziile luate pentru protejarea productivității și calității culturilor îl au asupra viitorului întregului sector și asupra mediului înconjurător. În timp ce fermierii se străduiesc să producă hrană sănătoasă cu calități nutriționale ridicate pentru a asigura alimentația populației în creștere a lumii, companiile de cercetare și dezvoltare lucrează de mulți ani la găsirea de soluții inovatoare pentru substanțe active care să răspundă provocărilor viitoare și să contribuie eficient la protecția culturilor și la securitatea alimentară.

În sectorul agricol, fără protecția culturilor nu este posibilă producerea unor cantități mari și de calitate de materii prime alimentare. Prin urmare, fermierii au nevoie de soluții inovatoare și eficiente de protecție a culturilor pentru a crește eficiența și a menține productivitatea. Abordarea inovatoare a companiilor de cercetare și dezvoltare din domeniul agricol, precum Corteva Agriscience, se bazează pe nevoile și feedback-ul fermierilor și este inspirată de căutarea unor soluții noi inovatoare.

Cercetarea privind substanțele active este un proces de lungă durată, care poate dura până la 10-12 ani, timp în care cercetătorii au acces la o bogăție de informații și date care asigură că produsul îndeplinește cele mai stricte cerințe de omologare.

În conformitate cu criteriile de sustenabilitate și protecție a mediului, Corteva lucrează la dezvoltarea unor substanțe active care au efect chiar și în cantități foarte mici. De exemplu, substanța activă Arylex™ (halauxifen-metil) este un carboxilat de auxină piridină, prezent în mai multe erbicide comercializate de companie, și este suficientă pentru a asigura acțiune erbicidă împotriva unor buruieni la o doză de 3-5 g substanță activă/ha.

În același timp, este foarte important de subliniat că produsele pentru protecția culturilor trebuie întotdeauna utilizate în mod rațional. Aceasta înseamnă că utilizarea produselor de protecție a culturilor este necesară doar dacă dăunătorul provoacă daune culturii peste un prag economic. Această utilizare responsabilă a produselor de protecție de către fermieri poate preveni daunele inutile asupra mediului și dezvoltarea rezistenței la substanța activă.

Dezvoltarea substanțelor active de protecția plantelor de către Corteva se desfășoară în mai multe etape prin rețeaua globală de cercetători a companiei, care identifică continuu amenințările pentru culturi. Mii de molecule sunt testate pentru eficacitate potențială în fiecare an, înainte de a începe testarea substanțelor active pe teren. Colegii din companie caută substanțe active care să aibă eficiența corectă împotriva dăunătorilor, respectând în același timp criteriile de sustenabilitate și mediu, iar modul în care acestea pot fi formulate și fabricate este esențial. Înainte de testarea pe teren, toate substanțele active sunt testate și în condiții de seră, ceea ce, în această etapă timpurie, va dezvălui impactul acestora asupra mediului și dăunătorilor.

Ca prim pas în testarea pe teren, oamenii de știință din teren verifică dacă substanța activă prezintă aceeași eficacitate și selectivitate ca în seră. După aceste teste, cercetătorii vor testa produsele timp de mai mulți ani la doze diferite, în formulări diverse și cu diferiți potențatori de eficacitate, comparându-le cu produsele deja înregistrate. Produsele aflate în faza de descoperire vor fi testate exclusiv de Corteva la stațiile proprii de testare, sub autorizații oficiale, iar cultura va fi eliminată în toate circumstanțele, conform cerințelor legale. Testele necesare pentru înregistrare oferă apoi toate informațiile necesare pentru a aduce produsul pe piață.

Ca o companie globală bazată pe știință, Corteva are un mare potențial în domeniul cercetării și dezvoltării. Compania investește patru milioane de dolari în fiecare zi în cercetare și dezvoltare pentru a găsi soluții la provocările viitorului. Această activitate se bazează pe inovație și sustenabilitate, aspecte esențiale pentru companie să își îndeplinească misiunea de a îmbunătăți viața celor care produc și a celor care consumă, asigurând progresul pentru generațiile viitoare.

Corteva va continua să lucreze la dezvoltări care, în conformitate cu strategia de sustenabilitate a companiei, oferă fermierilor instrumente ce contribuie la protecția culturilor lor și la dezvoltarea durabilă a agriculturii.

Autor: JEAN IONESCU, Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova

CITEȘTE ȘI: Soluțiile digitale atrag tinerii în agricultură

Sănătatea solului, condiție esențială pentru viitorul agriculturii

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Helmintosporioza lenticulară a grâului este o boală periculoasă care apare în culturile de grâu în anii când condițiile climatice sunt propice infecțiilor. În rândurile de mai jos sunt informații despre simptomatologia, biologia și strategia de combatere a acestei boli care poate produce pagube importante în producția de grâu.

Fungul Drechslera tritici – repentis a apărut în culturile de grâu din vestul României de prin anul 2002, dar din cauza tabloului simptomatic asemănător cu cel al fungului Septoria nodorum, a trecut neobservat (din cauza confuziei era raportat ca fiind Septoria nodorum). Identificarea corectă și prima raportare cu privire la acest patogen în Câmpia Banatului a fost făcută de către Cotuna & Popescu în anul 2007. În celelalte zone din țară patogenul era deja raportat.

Importanța economică și supraviețuirea patogenului

Helmintosporioza lenticulară este o boală gravă a grâului, capabilă să producă pagube cuprinse între 3% și 40% și chiar mai mult în anii extrem de favorabili. Infecțiile din timpul înfloritului sunt periculoase deoarece patogenul trece în sămânță. Cele mai mari pagube în producție se înregistrează atunci când infecțiile au loc în fazele de burduf și de înflorit [Shabeer & Bockus, 1988].

O sursă de inocul importantă este miceliul din seminţele infectate. Miceliul se dezvoltă în condiţii de temperatură cuprinse între 5 – 35⁰C (la fel ca şi conidiile). Boabele sunt infectate sau predispuse la infecţie mai ales atunci când frunza stindard este afectată de boală şi când umiditatea este mare în perioada înspicatului. De altfel, ele pot fi infectate oricând de-a lungul perioadei de vegetaţie, însă predispoziţia maximă de îmbolnăvire este în timpul înspicatului. La suprafaţa cariopselor infectate apare simptomul de „red smudge” sau pată roşie – McMullen & Adhikari, 2009.

Fungul trăiește în mod saprofit pe resturile vegetale ale plantei gazdă, care constituie sursa principală de inocul primar. Pe paiele care rămân pe sol peste anotimpul de iarnă se formează pseudoteciile (forma telomorfă sau sexuată) cu asce şi ascospori.

Recunoașterea simptomelor

Simptomele macroscopice ale bolii apar de obicei în patru etape:

• Stadiul de pată, când pe locul de infecţie iniţial după două zile apare o coloraţie închisă la culoare;

• Pată înconjurată de cloroză, care apare la 4 – 6 zile după infecţie;

• Necroza apare la 6 – 8 zile de la infecţie, iar clorozele se transformă în necroze şi în paralel începe sporularea;

• Colapsarea frunzelor, acestea fiind afectate în întregime, iar sporularea este maximă.

Simptomele macroscopice sau externe apar prima dată pe frunzele bazale, sub forma unor puncte sau pete mici, circulare, de culoare maro deschis. Aceste pete sunt rezultatul infecţiilor primare, care au loc de regulă în lunile aprilie – mai. Cel mai mare pericol de infecţie este la grâul care s-a cultivat după grâu, datorită resturilor vegetale care rămân la suprafaţa solului. Frunzele bătrâne sunt primele infectate sau predispuse la infecţie.

Pe măsură ce patogenul evoluează, petele capătă formă ovală sau lenticulară, au culoare maro deschis şi sunt înconjurate de un halou gălbui (rezultatul infecţiilor secundare) – Schilder & Bergstrom, 1993; Cotuna & Popescu, 2008. În condiții favorabile de climă (nopţi umede şi calde), petele cresc în dimensiuni, se unesc iar pe frunze apar pete mari, cu aspect neregulat, la care se mai observă punctul iniţial de infecţie (aspect de necroză). Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf. În faze avansate de infecţie, haloul sau zona clorotică din jurul petelor nu se mai observă (Wolf, 1991).

Pentru evitarea punerii unui diagnostic greșit (risc de confuzie cu Septoria nodorum), petele trebuie atent analizate pentru a vedea dacă pe ele apar suporţii negri ai sporilor. La mostrele colectate din câmp, conidiile nu se observă imediat, de aceea este necesară incubarea pe hîrtie umedă [Maraite et al., 1998; Cotuna, 2007].

A nu se confunda cu Septoria nodorum

Realizarea infecțiilor

Cercetările efectuate în ultimii ani în ceea ce priveşte epidemiologia acestei boli arată că, efectele cumulate ale temperaturilor ridicate, umidităţii relative mari şi a duratei de umectare a frunzelor mai mare de 12 ore (precipitaţii, rouă) conduc la apariţia şi dezvoltarea patogenului Drechslera tritici – repentis (Duveiller, 2004). Dezvoltarea patogenului este optimă la temperaturi cuprinse între 20 – 28⁰C. Boala este asociată de regulă cu câmpurile pe care o cantitate mare de paie rămâne la suprafaţa solului (Bockus & Claassen, 1992).

Primele infecții sau infecțiile primare sunt realizate de ascosporii din pseudotecii care devin maturi primăvara. În condiții de umiditate, pe timp de noapte aceștia sunt eliberaţi din pseudotecii. Emisia de ascospori este maximă în lunile martie – aprilie şi are loc în condiţii de umiditate (şi roua este suficientă). Ascosporii sunt eliberaţi din asce la distanţe mici, de câţiva centimetri, spre deosebire de conidii care pot fi propagate pe distanţe mai mari cu ajutorul vântului (Rees & Platz, 1992; Murray et al., 2009).

Conidiile produc infecţiile secundare care afectează frunzele din etajele superioare (astfel apar şi pagubele în recoltă). Conidioforii se formează pe timp ploios, iar conidiile în timpul nopţilor calde şi umede la suprafaţa necrozelor de pe frunze şi sunt diseminate de vânt către plantele sau frunzele sănătoase. Dispersarea conidiilor are loc în timpul după – amiezei. Conidiogeneza, după cum am arătat mai sus, are loc în timpul nopţii, când umiditatea este mai ridicată şi alte suprafeţe purtătoare de conidii sunt uscate (Morrall & Howard, 1975; Platt & Morrall, 1980a, 1980b; Francl & Jordahl, 1992; Francl, 1997).

Sporii anamorfi pot fi dispersați pe kilometri întregi şi chiar zeci de kilometri (diseminare anemochoră), în zilele calde şi secetoase la temperaturi de 21 – 230C (optim). Ei germinează şi infectează grâul în condiţii variate de temperatură (5 – 350C), când frunzele sunt umede o perioadă de timp specifică, de aici rezidă și agresivitatea fungului.

În centrul petelor, punctul de infecție rămâne vizibil și după uscarea frunzelor

Managementul integrat al „helmintosporiozei lenticulare a grâului”

În cadrul sistemului de combatere integrată există o serie de măsuri care trebuie utilizate echilibrat pentru a ține sub control această boală.

Factorii care susțin infecțiile sunt:

• Rotațiile scurte;

• Lucrările minimale ale solului;

• Densitatea mare a plantelor;

• Rezistența la fungicide;

• Soiurile sensibile;

• Temperaturile ridicate;

• Umiditatea relativă mare [Bockus & Claassen, 1992; Duveiller, 2004].

Măsuri profilactice

În general, helmintosporioza grâului este gravă în sistemele de cultivare în care lucrările solului sunt minimale sau nu se fac deloc (no tillage, minimum tillage) şi resturile vegetale rămân la suprafaţa solului. În sistemele convenţionale, boala este mai redusă din cauza îngropării resturilor vegetale. Se poate spune că factorii care influenţează intensitatea atacului sunt: lucrările minimale ale solului, irigarea, semănatul în afara epocii optime, fertilitatea scăzută a solului, monocultura (Sharma & Duveiller, 2003).

Prevenția constă în respectarea următoarelor măsuri agrofitotehnice:

• Îngroparea resturilor vegetale sau îndepărtarea acestora pentru reducerea sursei de inocul (Diehl et al., 1982);

• Utilizarea la semănat a soiurilor rezistente la boală este esențială;

• Seminţele să fie libere de patogen;

• Tratarea seminţelor înainte de semănat;

• Respectarea asolamentului (asolament cu alte culturi care nu sunt gazde pentru patogen);

• Rotaţia culturilor de cel puţin 3 – 4 ani;

• Evitarea monoculturii;

• Evitarea irigatului în perioada împăierii – înspicării (Docea & Severin, 1990);

• Respectarea epocii optime de semănat.

Măsuri chimice

În cadrul strategiei de combatere, măsurile chimice dețin ponderea în prezent. Tratarea semințelor și aplicările foliare în timpul sezonului de vegetație sunt importante în combaterea helmintosporiozei lenticulare.

Combaterea chimică este dificilă atunci când infecţia s-a realizat deja, deoarece evoluţia acestei boli cu greu mai poate fi oprită de fungicide.

Înainte de semănat se recomandă tratarea seminţelor. În Aplicația Pesticide 2.24.8.2 (2024) este doar un singur fungicid omologat la triticale, dar nu și la grâu, pe bază de difenoconazol + fludioxonil. Cu siguranță, fungicidele omologate pentru alți patogeni din sămânță controlează și patogenul Pyrenophora tritici repentis. În trecut erau mai multe produse de protecția plantelor omologate. Se pare că au fost scoase, deși apar omologate la alte helmintosporioze (ale orzului, de exemplu).

Fungul Drechslera tritici – repentis este greu combătut cu fungicide după ce frunzele sunt infectate. Este indicată aplicarea fungicidelor la apariţia primelor sporulări (stadiul EC 32 – 37). Deoarece sporularea are loc la suprafaţa necrozelor, analizele pentru stabilirea diagnosticului se vor face la frunzele bazale care de obicei sunt şi cele mai afectate (Kremer & Hoffman, 1993; Habermeyer & Gerhard, 1997).

Se recomandă ca tratamentele chimice să se efectueze în urma controlului fitosanitar al culturilor de grâu. Dacă se constată că sunt simptome, trebuie intervenit rapid pentru stoparea infecției, deoarece patogenul este destul de greu de ținut sub control din momentul în care infecția s-a realizat. În anii deosebit de favorabili, ciuperca și-a făcut apariția în culturi chiar din a treia decadă a lunii martie (în Banat).

Fungicidele ce pot fi utilizate în combatere sunt: Protioconazol + tebuconazol; Fenpropidin; Tebuconazol; Protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Azoxistrobin; Metconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Benzovindiflupir; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Proquinazid + protioconazol; Bixafen + protioconazol; Bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin; Tetraconazol; Fluxapyroxad + metconazol; Piraclostrobin;

Mefentrifluconazol + metrafenonă + piraclostrobin; Fluxapyroxad + metconazol [APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.8.2, 2024].

În prezent, se recomandă utilizarea cu prudenţă a pesticidelor, aplicarea tratamentelor la momentul optim sau când se întrunește pragul economic de dăunare, respectarea dozelor recomandate de producători. Procedând așa, numărul de tratamente se va reduce simțitor, la fel și costurile.

Wolf & Hoffman (1994), în urma cercetărilor efectuate în Bavaria au stabilit două praguri pentru aplicarea unui tratament:

• Când conidiile sunt găsite pe 5% din frunze;

• Când simptomele apar la peste 5% din frunzele din etajul superior al plantelor.

Măsuri biologice

Tratarea semințelor cu agentul biologic Bacillus subtillis a dat rezultate foarte bune în controlul acestui patogen. Fungii Limonomyces roseipellis și Laetisaria arvalis (basidiomicotine) aplicați pe paiele de grâu în prezența umidității au redus sursa de inocul în procente ridicate. În urma aplicării s-a constatat că fungul Limonomyces roseipellis a redus inoculul cu 50 până la 80 și chiar 99% în anumite situații [Pfender et al., 1993].

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii pot depune cererile de finanțare pentru rambursarea primelor de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor până pe 4 noiembrie 2024. Astfel, conform Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), se prelungește sesiunea de primire a solicitărilor de finanțare pentru rambursarea primelor de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor prin submăsura 17.1 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020.

Alocarea pentru acest apel al submăsurii 17.1 (Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor) este de 30.416.346 euro. AFIR precizează că, până în prezent, s-au depus peste 6.100 de cereri de finanțare în valoare de 23,4 milioane de euro.

Sprijinul nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este de 70% din valoarea primei de asigurare eligibile.

Reamintim că, în această sesiune, se primesc cereri de finanțare aferente sectorului vegetal (pentru polițele încheiate pentru culturile de toamnă aferente anului 2023 și pentru culturile de primăvară aferente anului 2024), dar și pentru sectorul zootehnic (pentru polițele încheiate în anul 2024).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Atunci când ne planificăm mesele, mulți dintre noi avem o diversitate de opțiuni. Datorită comerțului, ne bucurăm de acces la produse proaspete pe tot parcursul anului, indiferent de locul în care trăim. În timp ce majoritatea oamenilor din țările cu economii avansate nu își fac griji cu privire la accesul la hrană, mulți din alte regiuni nu sunt la fel de norocoși. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că 733 de milioane de oameni suferă de foame severă.

În urma perturbărilor lanțului de aprovizionare cauzate de pandemia de COVID-19 și a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, atenția s-a îndreptat către importanța producției locale și controlul alimentelor în Europa Centrală și de Est. Fermierii joacă un rol esențial în menținerea aprovizionării globale cu alimente, asigurând că alimente proaspete și nutritive ajung pe piețele locale și internaționale.

Ziua Mondială a Alimentației, sărbătorită anual pe 16 octombrie, subliniază problema critică a securității alimentare globale și rolul esențial al fermierilor în susținerea sistemelor noastre alimentare. În drumul lor către cultivarea alimentelor sănătoase și gustoase de care depindem cu toții, fermierii trebuie să facă față provocărilor economice, de reglementare, agricole și comerciale. Cea mai bună cale de a depăși aceste provocări este prin soluții inovatoare, bazate pe știință, care oferă o nouă perspectivă asupra a ceea ce este posibil în agricultură. Produsele biologice ajută la crearea acestui drum, sporind performanța, făcând culturile mai rezistente și protejându-le potențialul, contribuind în același timp la sustenabilitatea economică și de mediu.

Majoritatea produselor biologice au în compoziție materii de origine naturală. Unele sunt organisme vii, cum ar fi bacteriile benefice. Altele, cum sunt enzimele, sunt derivate din materiale naturale. Multe produse biologice susțin procesele pe care plantele le realizează în mod natural. Ele pot ajuta la îmbunătățirea performanței, la construirea rezilienței în fața stresului abiotic (precum condițiile meteorologice nefavorabile) și, în unele cazuri, protejează potențialul unei plante împotriva dăunătorilor.

Produsele biologice, în general, nu persistă în mediul înconjurător și au de obicei reziduuri minime sau inexistente. Ele pot fi folosite singure, dar cercetările și experiențele din teren arată că sunt deosebit de eficiente atunci când sunt combinate cu produsele convenționale de protecție a culturilor.

Astăzi, știința produselor biologice este mult mai avansată decât în urmă cu 30 de ani, când aceste produse naturale au început să câștige teren pe piață. Datorită progreselor științifice recente în domenii precum știința deciziilor, bioinformatica, genomica și biologia moleculară, avem o înțelegere mai profundă a modului de acțiune al acestor produse, cum să le maximizăm performanțele și să le prezicem eficiența. Compania globală de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience și-a consolidat poziția de lider mondial în domeniul produselor biologice prin achiziția Symborg și Stoller. Aceste achiziții reflectă angajamentul Corteva de a oferi fermierilor noi instrumente pentru practicile agricole durabile și integrate. Corteva a adus deja inovații fermierilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv un produs optimizator de eficiență a nutrienților, care captează azotul din aer și îl transformă în amoniu, cunoscut sub numele de BlueN™ sau UtrishaN™. Ingredientul activ din acest produs, M. symbioticum SB23, este extrem de eficient în furnizarea de azot culturilor care, în mod obișnuit, consumă cantități mari de azot pentru a-și produce recoltele. Fermierii pot folosi acest produs pentru a crește eficiența utilizării azotului, luând în considerare diferitele surse de azot ca nutrient pentru plante.

Produsele biologice reprezintă o frontieră nouă în agricultură și necesită o nouă modalitate de gândire. Combinând produsele biologice cu cele convenționale de protecție a culturilor, fermierii au la dispoziție mai multe pârghii pentru a-și crește productivitatea, a se diferenția pe piață și a asigura hrana pentru o populație globală în creștere.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Liderul Unității Comerciale Europa Centrală și de Est Corteva Agriscience

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ziua internațională a femeilor din mediul rural, sărbătorită în fiecare an pe 15 octombrie, recunoaște contribuțiile esențiale ale femeilor din comunitățile rurale din întreaga lume.

Fie că sunt fermieri, educatori sau lideri locali, femeile din mediul rural joacă un rol cheie în gestionarea gospodăriilor, dezvoltarea comunităților în care trăiesc și au un impact în sprijinirea agriculturii, promovând în același timp practici durabile. Prin urmare, depășirea disparităților de gen este esențială pentru crearea unor sisteme agricole reziliente, capabile să susțină populația mondială în creștere, protejând în același timp resursele naturale pentru generațiile viitoare.

În Europa, agricultura este încă dominată în mare parte de bărbați, dar participarea femeilor este în continuă creștere. Conform datelor Eurostat¹ publicate în 2022, doar 31,6% dintre fermieri erau femei în 2020, o creștere notabilă față de 26,4% în 2005. Numărul femeilor care administrează ferme este în creștere, în special în grupele de vârstă mai tinere, reflectând o schimbare pozitivă către o conducere agricolă mai incluzivă. Deși acest progres este promițător, femeile fermier continuă să se confrunte cu provocări în accesul la terenuri, finanțare și oportunități antreprenoriale, subliniind necesitatea unor eforturi continue pentru reducerea decalajului de gen în sector.

TalentA, programul educațional care sprijină femeile din mediul rural

România a înregistrat eforturi pentru a înțelege și aborda mai bine provocările cu care se confruntă femeile din agricultură. Un studiu din 2022 intitulat „Femeile din Agricultură: Stil de Viață, Priorități și Probleme”, realizat de compania internațională de cercetare și dezvoltare agricolă Corteva Agriscience, în parteneriat cu ProInsightLab, a intervievat femei fermier din România și a oferit perspective valoroase asupra experiențelor acestora. Studiul a constatat că, deși peste jumătate dintre respondenți considerau că discriminarea de gen a scăzut în ultimul deceniu, 60% încă o considerau o problemă răspândită. În plus, multe femei au remarcat că eforturile statului de a încuraja participarea femeilor în agricultură erau insuficiente. În ciuda unor progrese, era subliniat faptul că inegalitățile de gen persistă, în special în ceea ce privește accesul la resurse și oportunitățile de carieră.

Studiul Corteva a identificat mai multe domenii care trebuie abordate pentru a sprijini mai eficient femeile fermier. Educația în tehnologiile agricole moderne, sprijinul economic prin consiliere de afaceri și asistență financiară, precum și o schimbare a percepțiilor societății despre munca rurală au fost considerate esențiale. Respondenții au subliniat că femeile continuă să se confrunte cu inegalități financiare, oportunități mai puține de avansare și un acces redus la noile tehnologii în comparație cu bărbații.

Recunoscând aceste provocări, Corteva Agriscience a făcut eforturi semnificative pentru a sprijini femeile din agricultură. Una dintre cele mai importante inițiative este programul de granturi educaționale fondat de companie, TalentA, conceput pentru a oferi mentorat, educație și sprijin financiar femeilor din mediul rural care activează în agricultură. De la lansarea sa, inițiativa educațională a fost implementată în nouă țări din întreaga lume și a mentorat peste 1.200 de participante.

La nivel local, peste 250 de femei din România și Republica Moldova au participat în ultimii cinci ani și au avut oportunitatea să își dezvolte abilitățile de management al afacerilor, să obțină cunoștințe despre practicile agricole moderne și să acceseze resurse financiare pentru a-și dezvolta afacerile agricole.

Prin programul educațional TalentA, femeile învață concepte, procese și instrumente esențiale pentru construirea unor afaceri agricole de succes. Cu ediția oficială din 2024 deschisă pentru înscrieri până pe 25 octombrie pentru participantele din România și Republica Moldova, femeile fermier vor avea șansa de a concura pentru o parte din finanțarea de 15.000 de dolari oferită de Corteva Agriscience pentru facilitarea implementării celor mai bune proiecte, premiul întâi fiind de 6.000 de dolari, premiul al doilea de 5.000 de dolari, iar premiul al treilea de 4.000 de dolari. Granturile oferite participantelor reflectă angajamentul Corteva de a promova talentul și antreprenoriatul femeilor din mediul rural, detectând potențialul și stimulând economia locală în comunități.

TalentA oferă o oportunitate valoroasă pentru femeile din agricultură de a accesa resurse, instruire și sprijin pentru a-și îmbunătăți practicile agricole. Pentru cea de-a cincea ediție a TalentA, femeile din agricultură se pot înscrie pe site-ul Corteva din România și Republica Moldova.

¹ Farmers and the agricultural labour force - statistics - Statistics Explained (europa.eu)

Articol de: MARIA CÎRJĂ, Manager Marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova

CITEȘTE ȘI: TalentA 2024: Înscrieri deschise pentru programul de granturi educaționale dedicat femeilor fermier

TalentA, un proiect solicitat de femeile fermier. Cine sunt și ce spun câștigătoarele ediției 2023

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!