ajutoare de stat - REVISTA FERMIERULUI

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în primele nouă luni ale anului trecut, deficitul comercial cu produse agroalimentare al României s-a cifrat la un miliard de euro, în contextul unor importuri în valoare de șase miliarde de euro. Practic, alimentele de bază ale românilor - carne, fructe, lapte şi legume - generează cele mai mari importuri. În acest context, deficitul de carne de porc din România a fost în valoare de 648,1 milioane de euro.

„Analiza acestor date arată riscul major în care se află țara noastră privind securitatea alimentară”, punctează Mary Pană, președintele Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP). Larisa Ene, președintele Asociației Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin (AFISS), completează: „În sectorul suin producem astăzi mai puțin de 30% din necesarul de consum, iar porcul rămâne în continuare pe primul loc în preferințele consumatorilor români, cu aproximativ 42 kg carne/cap locuitor consum pe an, conform statisticii INS pentru anul 2019. De aceea, Guvernul României trebuie să conștientizeze acest risc și să sprijine prin toate mijloacele programul de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie, prin alocarea resurselor bugetare necesare derulării acestui program. Nealocarea resurselor bugetare va afecta grav filiera porcului din România prin imposibilitatea accesării schemei pentru  investiţii de către fermieri, creând chiar și premisele iniţierii unor acţiuni în instanţă invocând nepunerea în aplicare a Deciziei Comisiei Europene. Întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, care afectează interesele economice din sectorul de creştere a suinelor, pe termen mediu și pe termen lung, a căror reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri urgente”.

Legea nr. 195 din 20 iulie 2018 privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie, publicată în Monitorul Oficial pe 27 iulie 2018, are ca obiectiv instituirea unei scheme de ajutor de stat cu scopul implementării Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie, în vederea îmbunătăţirii nivelului de performanţă şi sustenabilitate al fermelor de reproducţie sau de creştere ori de îngrăşare a suinelor, în contextul scăderii drastice a efectivului României de suine, cauzată de pesta porcină africană, care evoluează din iulie 2017. „Programul a fost avizat de Comisia Europeană prin Decizia C (2018) 6.928 final din data de 25 octombrie 2018 pentru autorizarea schemei de ajutoare instituită de Legea nr.195/2018  privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie, ţinând cont de necesitatea punerii în acord a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr.195/2018 cu observaţiile Comisiei Europene, potrivit prevederilor art. 21 alin. (2)din lege. Deoarece Decizia Comisiei Europene din data de 25 octombrie 2018 are aplicabilitate până la data de 31 decembrie 2020, neimplementarea programului până la această dată ar necesita o prelungire și o nouă notificare, proces ce ar reprezenta o piedică majoră în calea finalizării programului”, precizează președintele ACEBOP – Mary Pană.

În prezent, în program sunt înscrise 35 de proiecte, de unde rezultă un efectiv de 60.000 de scroafe. „Necesarul de finanțare pentru anul 2020 este de 60 milioane euro – credit bugetar 25%, sumă care reprezintă prima tranșă pentru toat eproiectele înscrise în program. Suma necesară pentru finalizarea proiectului ajunge la 230 milioane euro – credit de angajament pentru 2021”, explică Larisa Ene, președinte AFISS și, totodată, crescător de porci. Larisa Ene accentuează că „este absolut necesar să se bugeteze programul de urgență, astfel încât să fie posibile contractarea și derularea proiectelor, situație ce nu poate fi amânată.

Realizarea acestor proiecte de investiții va aduce beneficii nu doar sectorului creșterii porcilor, ci și statului român, precum și altor sectoare de activitate, deoarece circa 5% din totalul unui proiect îl reprezintă taxe și autorizații care merg către bugetele locale, iar aproximativ 50% reprezintă cheltuieli cu construcțiile, din care 15% sunt cheltuieli indirecte reprezentate de salarii și alte taxe care merg către bugetul național.

De asemenea, Legea 195/2018 permite refacerea efectivului național de reproducție suine, care în acest moment este cu 20% mai mic față de 2017 și contribuie la nivel local la creare de locuri de muncă, în special în spațiul rural.

„Sectorul suin este grav afectat de pesta porcină africană, de pandemia de COVID-19 (care închide parțial abatoare și sectorul de tranșare), de scăderea îngrijorătoare a prețului la carnea de porc și, nu în ultimul rând, de dependența inacceptabilă pe care am dobândit-o față de alte state membre atât în achizițiile de carne, cât și de purcei pentru creștere. Prin urmare, se impune relansarea economică, bugetarea programului de susținere a reproducției și creșterii porcului românesc”, a concluzionat Mary Pană.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Larisa Ene

Publicat în Zootehnie

Guvernul a aprobat suplimentarea fondurilor necesare plății ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură. Astfel, pentru continuarea aplicării schemei de ajutor de stat în anul 2020, la suma de 528.000,00 mii lei se adaugă 101.908,00 mii lei, fonduri necesare plății ajutorului de  stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură în perioada 1 ianuarie 2020 – 31 martie 2020, rezultând o valoare de 629.908,00 mii lei.

„Totodată, pentru a se asigura că majorarea propusă se încadrează în valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat pentru perioada 2015-2020, se modifică corespunzător prevederile alin. (1) al art. 10 din HG nr. 1174/2014, prin suplimentarea sumei de 3.334.037,25 mii lei cu suma de 101.908,00 mii lei, până la valoarea totală maximă de 3.435.945,25 mii lei”, precizează un comunicat de presă al MADR.

Suma alocată pentru plata ajutorului de stat în anul 2020 se asigură în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii pe anul 2020 și se încadrează în valoarea anuală totală a bugetului schemei de ajutor de stat notificată la Comisia Europeană.

Publicat în Știri

În localitatea Valea Viilor, situată în nordul județului Sibiu, Vasile Floriciu are o fermă de bovine cu peste 40 de mame din rasele Aberdeen Angus și Bălțată Românească. Sibianul și-a făcut ferma în anul 2010 și spune că, deși în zootehnie lucrezi neîncetat, creșterea animalelor îi asigură un trai bun și liniștit.

Vasile Floriciu a crescut în iesle, unde îi dădea mama sa în fiecare dimineață „o cană de lapte de la vacă, proaspăt muls”. În 2010, după ce a vândut 15 capre, a început să se ocupe cu îngrășarea viţeilor și treptat a trecut spre vaci, în prezent mergând şi pe rasă pură, şi pe metisare. „Acum șase-șapte ani, aveam vaci Bălţată Românească și făceam metisare cu Albastru belgian, fiindcă produșii erau căutați. Și cineva care se ocupa de achiziţii îmi zice: domnule Floriciu, dar, dacă tot ai mamele, de ce nu lucrezi cu Angus? Metisare pe Angus, avem Karpaten Meat lângă noi... Şi atunci s-au mişcat rotițele în capul meu, am participat la câteva simpozioane şi conferinţe susţinute în ferma Karpaten Meat de la Marpod, am făcut metisare că n-am avut bani pentru rasă pură, şi apoi am ajuns şi am cumpărat şi rasă pură”, ne-a povestit Vasile Floriciu începuturile afacerii sale cu ferma de bovine.

Fermierul sibian spune că e o afacere bună să crești vaci din rasa Angus, în România cel puţin, în condiţiile de la noi, iar valorificarea nu e o problemă dacă știi cu cine să lucrezi. „Nu vreau să fac reclamă, dar am o colaborare foarte bună cu cei de la Karpaten Meat. În momentul când am început colaborarea cu dânşii, am cumpărat material seminal comercializat de ei, mi-am însămânţat vacile, am avut nişte viţei foarte frumoşi, avem contracte de răscumpărare şi restul stă numai la mine, adică eu trebuie să mă ocup de fermă, n-am grija desfacerii. Am viţei frumoşi, primesc preţ bun, am piaţă de desfacere şi pot să spun că vânzarea o am asigurată prin colaborarea cu Karpaten Meat”, a explicat fermierul.

Rasele de carne, ca orice altă rasă, au nevoie de o supraveghere zilnică, astfel că pentru fermierul din Valea Viilor nu trece nicio zi în care să nu le vadă de cel puţin de două ori. Teama este că în orice clipă poate apărea ceva la viţei și chiar la animalele mature. Dar munca intensă dă roade atunci când pui și pasiune. „La un efectiv de 40 de capete, dacă accesezi toate măsurile care se pot accesa, banii europeni, şi subvenţiile care sunt, poţi să ai un trai decent. Dar trebuie să lucrezi de multe ori două schimburi, nu un schimb”, ne-a zis Vasile Floriciu.

Pășunile, greu de adus la un stadiu optim

Pentru pășune a semnat, în 2014, un contract cu Agenția Domeniilor Statului şi a arendat vreo 46 de hectare de păşune, fâneaţă păşune, plus terenuri degradate, pe care le-a îmbunătățit cât de cât ca să poată să-și crească animalele. Are și o cotă parte din păşunea comunală. Spune că, nici după șase ani, pășunile nu au ajuns la potențialul lor și că încă are de lucru. „Fiindcă sunt infestate cu salcâm şi azi îl tai, mâine creşte iar. E foarte greu”, punctează Vasile Floriciu.

Iarna, își ține animalele în stabulație semideschisă, noaptea animalele putând să intre în adăpost, dacă vor.

Despre relația cu autoritățile din domeniu spune că-și dorește ca acestea să lase fermierii să-și facă în liniște treaba. „Îmi doresc să nu mai fie atâtea controale. Mă refer la controale care se fac inutil și mult prea des la mulți fermieri. Am avut până în 2017 foarte multe controale, am ajuns în audienţă inclusiv la miniștri, sunt lucruri mărunte pentru care te toacă mărunt, mărunt”, ne-a declarat crescătorul, care a accesat în urmă cu ceva ani fonduri europene și ajutoare de minimis.

Educația face diferența și în creșterea animalelor

Utilajele și echipamentele cu care este dotată ferma din județul Sibiu, de la Valea Viilor, au fost cumpărate cu fonduri proprii, Vasile Floriciu dorindu-și acum o îmbunătățire a dotărilor, poate cu ajutorul proiectelor europene. În anul 2000, actualul fermier a plecat să lucreze peste hotare și, cu banii strânși, s-a întors acasă și a cumpărat utilaje. „Nu mi-am cumpărat nici vilă, n-am fost nici în vacanţe, mi-am cumpărat utilaje. De când am mai multe animale, e mai uşor să investesc”, ne-a spus crescătorul, care lucrează singur, cei doi copii mai mari fiind plecați, iar cel mai mic e încă la școală.

Supărarea sa e că niciunul dintre băieți nu e interesat să ducă ferma mai departe. „Băiatul mare este de șase ani stabilit în Germania, unde lucrează, băiatul mijlociu lucrează în Italia, băiatul mic e la şcoală şi-l interesează mai mult fotbalul şi cartea”, arată Vasile Floriciu.

De studiat, studiază și dumnealui în continuare, citește foarte mult, inclusiv despre reproducţie la animale, având la activ un curs de însămânţător. „Când am ajuns la 20 de capete de mame, mi-am dat seama că se cheltuiește prea mult cu însămânţătorul şi de multe ori, n-am nimic cu ei, mulţi veneau numai pentru bani. Atunci am decis să rup două luni din activităţile mele, am făcut cursul de însămânţător şi n-am avut probleme. Acum mă descurc singur cu însămânțările artificiale”, a încheiat crescătorul de bovine din Valea Viilor, Vasile Floriciu.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Mâine, 22 iulie 2020, Clubul Fermierilor Români și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” organizează o dezbatere privind viziunea și programele de dezvoltare strategică a agriculturii în Planul de Relansare Economică a României. Evenimentul are loc în Amifteatrul Verde al USAMVB din Timișoara, începând cu ora 8:30. Astfel de manifestări, cu prezență masivă din partea agricultorilor, arată importanța implicării active a fermierilor în proiectele care vizează afacerile din agricultură.

Reuniunea va oferi cadrul unui dialog pe teme de interes pentru fermieri și reprezentanții Clubului și ai autorităților responsabile pentru agricultură. Unul dintre vorbitori este ministrul Agriculturii, Adrian Oros, care va prezenta prioritățile agriculturii autohtone conform Planului de relansare economică, precum și prioritățile pentru programele PAC post-2020. „În cadrul reuniunii vor fi prezentate rezultatele Studiului privind necesitatea reabilitării, modernizării și extinderii amenajărilor hidroameliorative din Sud-Vestul României, proiect realizat de Club împreună cu USAMVB din Timișoara, care a stat la baza includerii programului național de desecare în Planul de Relansare Economică a României. Clubul Fermierilor Români a inițiat, coordonat și promovat acest studiu pentru a contribui la efortul autorităților române privind atragerea finanțărilor europene pentru lansarea programului de modernizare a infrastructurii de îmbunătățiri funciare cu utilizare duală irigații – desecare la nivel național”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Publicat în Eveniment
Luni, 20 Iulie 2020 22:44

Falimentul bântuie fermele

Creșterea temperaturilor medii multianuale, cât și perioadele prelungite de secetă au dus la reducerea recoltelor și, implicit, la pierderi financiare pentru fermieri. După cum s-a văzut, anul agricol 2019-2020 a debutat foarte prost, cu o toamnă secetoasă, continuând cu o primăvară și o vară la fel de secetoase. „Calitatea lucrărilor la semănat în toamnă a scăzut foarte mult, mă refer la păioase și la rapiță, fapt reflectat în producțiile obținute la aceste culturi, mult mai mici decât în anii trecuți. Asistăm de circa trei săptămâni la o creștere foarte mare a temperaturilor în foarte multe zone ale țării, la instalarea fenomenului de caniculă, ceea ce are efecte negative în acest moment la porumb, floarea-soarelui, soia, furaje, legume cultivate în câmp, pomi fructiferi și viță-de-vie”, arată președintele Federației AGROSTAR, Niculae Ștefan.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, Federația AGROSTAR propune următoarele măsuri:

  • La nivelul fiecărei localități (UAT) afectată de seceta pedologică și atmosferică să se treacă la identificarea suprafețelor care suferă din cauza acestor fenomene, cu implicare directă asupra cantității și calității recoltelor. Toți fermierii, indiferent de mărimea exploatației, să fie scutiți cu un anumit procent din taxele și impozitele datorate la bugetul local și național;
  • Asigurarea cantităților de semințe la nivelul întregii țări cu referire directă la cultura de grâu, știind că România cultivă anual circa două milioane de hectare cu grâu. Se impune transferul acelor cantități de sămânță către zonele afectate de secetă;
  • Crescătorii de animale să fie scutiți de taxa datorată autorităților locale pentru suprafețele destinate pășunatului pentru acest an;
  • În legumicultură, inventarierea tuturor suprafețelor cultivate în câmp afectate de fenomene meteo, precum secetă, inundații etc., continuarea programelor bugetate de stat privind cultivarea tomatelor, usturoiului și acordarea subvențiilor pentru aceste programe la timp; introducerea unor noi programe în legumicultură din această toamnă și la alte plante cerute pe piață pentru reducerea importurilor;
  • În pomicultură și viticultură: sprijinirea în continuare a măsurilor privind refacerea plantațiilor îmbătrânite și neprofitabile, înființarea de noi plantații, iar impozitarea să fie scutită pe o perioadă de 2-3 ani de la intrarea pe rod, pentru a permite fermierilor capitalizarea;
  • Raportat la această perioadă grea pe care o traversează agricultura, se impune identificarea tuturor resurselor de apă care poate fi folosită la irigat, fără alte aprobări de la unele instituții care ar întârzia această măsură;
  • Bugetarea și continuarea programelor antigrindină și de stimulare a precipitațiilor;
  • Instituțiile agricole județene trebuie să devină cu adevărat un partener al fermierilor, să-i ajute, să-i îndrume în rezolvarea urgentă a problemelor agricole. Măsurile coercitive să fie ultimele aplicabile și nu invers, cum s-a mai întâmplat;
  • Banii de la APIA, acordați sub formă de subvenție, să fie dați la timp, așa cum au promis guvernanții;
  • Continuarea programului de refacere a sistemului național de irigații, precum și a lucrărilor Canalului Siret-Bărăgan.

Toate neajunsurile vor avea impact asupra forței de muncă, care e oricum deficitară

Dacă nu se vor lua rapid măsuri, mulți fermieri din toate sectoarele agriculturii vor da faliment, primii fiind cei mici, implicând și pierderea multor locuri de muncă, este de părere președintele AGROSTAR, Niculae Ștefan, care a adăugat: „Toate neajunsurile din agricultură vor avea un impact major și asupra forței de muncă, care și așa e deficitară în agricultură. Piața forței de muncă în țara noastră a devenit foarte scăzută și de foarte multe ori neprofesională, cu referire strictă la agricultură în general. Se impun măsuri energice în acest sector al pieței forței de muncă: școli profesionale care să pregătească muncitorii din această ramură având în vedere robotizarea foarte rapidă a acesteia, menținerea în continuare la angajator a scutirii procentuale a celor care angajează tineri profesionalizați din impozitele datorate bugetelor locale dacă aceștia sunt din zona respectivă, programe speciale de guvernare pentru tinerii din mediul rural, pentru ca aceștia să rămână la sate, stimulând astfel ca satul românesc să nu se depopuleze și mai tare și să moară”.

Securitatea alimentară a țării poate fi afectată

Pe 14 iulie 2020, Curtea Constituțională a României a dezbătut și s-a pronunțat pe legea care prevede despăgubiri pentru agricultorii afectați de secetă, CCR considerând că legea este neconstituțională în ansamblul ei. Federația AGROSTAR solicită Parlamentului României rediscutarea acestei legi în regim de urgență și punerea ei într-un cadru legal constituțional. „Dacă despăgubirile nu vin la timp, mulți agricultori vor intra în faliment, fie ei mari sau mici, cu consecințe pe termen scurt și lung asupra producției agricole din România, afectând chiar securitatea alimentară a țării. De asemenea, a fost promulgată Legea vânzării-cumpărării terenurilor, cu ultimele modificări. Noi, Federația AGROSTAR, am susținut în plenul Comisiilor de Agricultură din parlament ca vânzarea terenurilor să fie oprită către străini, punându-se anumite condiții la vânzare, considerăm că este un act de dreptate pentru România și pentru fermierul român”, apreciază Niculae Ștefan.

Federația AGROSTAR, organizație sindicală reprezentativă la nivelul sectoarelor agricultură, acvacultură, pescuit, silvicultură și economia vânatului, are în componență salariați din agențiile Ministerului Agriculturii, din cercetarea agricolă, societăți comerciale agricole cu capital privat, producători agricoli și crescători de animale. Federația este afiliată pe plan internațional la EFFAT și UITA.

Publicat în Știri

„Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie.”

Criza sanitară ne-a făcut să descoperim micul procesator român, cel  care, în ultimii 30 de ani, aproape că a devenit „specie pe cale de dispariție”, din păcate nu și protejată de lege. Tocmai „legiuitorul” l-a aruncat în bazinul cu crocodili și i-a spus: descurcă-te! Vasile Semen de la Recaș este unul dintre supraviețuitori. Până în 2007, achiziționa porci din gospodăriile țărănești din județul Timiș pe care îi transforma în cârnați sau șonc pentru consumatorul din zonă. Noile reguli comunitare l-au determinat să-și schimbe strategia. A fost nevoit să închidă punctul de sacrificare și să achiziționeze carcasa de porc din import. Cu alte cuvinte, „s-a aliniat”, dar s-a încăpățânat să rămână pe piață. Acum speră că odată cu criza generată de COVID-19,  mai marii țării să-și întoarcă fața și spre ei, spre micii procesatori, și împreună să reconstruiască industria alimentară românească.

„Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei. Pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20%. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.”

Reporter: Într-o ecuație atât de complicată, cum vă descurcați, domnule Semen?

Vasile Semen: Cu sinceritate vă spun că nu am resimțit foarte tare criza. În lunile martie și aprilie, am înregistrat o scădere de 5% – 10% în ceea ce înseamnă volum de marfă vândută în piață. Din punctul meu de vedere, un procent mic față de ce s-a întâmplat în alte sectoare ale economiei. Mâna întinsă pe care am primit-o a fost din partea oamenilor de la sat, acolo unde avem mare parte din desfacere, însă, surprinzător, prin comenzi venite online. Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei și, cu puțină promovare, am avut plăcuta surpriză să constat că funcționează foarte bine genul ăsta de comerț. Din fericire, am avut o rețea de distribuție formată deja, așa că din acest punct de vedere n-am fost nevoiți să facem eforturi deosebite. Nu a trebuit decât să onorăm comenzile pe aceste rute, pe care în mod normal livrăm mezeluri la magazinele sătești.

Reporter: Ați încercat la un moment dat să deschideți propria rețea de magazine, Se pare însă că varianta online este mai puțin costisitoare, pentru că vă scutește de niște costuri cu chiriile, cu mâna de lucru și oferă cumpărătorului oportunitatea de a scuti un timp petrecut la cumpărături în magazine…

Vasile Semen: Ba mai mult, știți că era foarte greu să găsești personalul care să deservească aceste puncte de vânzare. Faptul că ne-am dus noi acasă la oameni a contat extraordinar de mult, mai ales că nu am scumpit deloc produsele noastre, deși a fost un trend în direcția asta. După ce a comandat online, consumatorul a mers apoi spre magazinele rurale și a căutat produsul Reco (Reco Banat – fabrică de produse și preparate din carne), ceea ce pentru noi e foarte important. Una peste alta, pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20 de procente. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.

„Prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Crescătorul din Spania are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu.”

Abatorul de mici dimensiuni, o șansă pentru viitorul spațiului rural

Reporter: De voie, de nevoie, și dumneavoastră achiziționați carcasa de porc de acolo de unde o achiziționează toată lumea, adică de la depozit. Considerați că a venit momentul să vă reorientați?

Vasile Semen: Este mult de discutat și este o problemă în ceea ce înseamnă felul în care este stimulată creșterea porcului în România. De fapt, cum NU este stimulată creșterea porcului în România. Discutând cu unul dintre furnizorii de carne direct producător din Spania, vreau să vă spun că prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Revenind la crescător, în Spania acesta are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu. Cred că sectorul „creștere” în România nu va fi în stare să producă în viitorul apropiat pentru o mică-mare industrie. Poate doar dacă se va reorienta spre zona de gospodărie țărănească, dacă diriguitorii noștri vor ști să încurajeze acest tip de gospodărie. Din punctul meu de vedere, gospodăria țărănească va renaște atunci când legislația, adaptată la realitatea noastră, va permite micului fermier să crească și 20 – 30 de porci, pe care să-i livreze ciclic, așa cum era înainte de 2007. Eu cumpăram la Recaș din aceste gospodării și făceam cârnați, că de fapt de acolo a pornit totul.

Reporter: Vorbeați de crescătorul spaniol, care folosește cereale din România, în timp ce România depinde în proporție de 70% de importuri, dacă vorbim despre carnea de porc.

Vasile Semen: Da, pentru că nu reușim să ne punem cu toții la aceeași masă, cei care producem porumb, cei care vrem să creștem porci și cei care putem transforma porcul în cârnați și să-l ducem în galantare. Atunci când vom înțelege că fiecare dintre noi, pe acest lanț, trebuie să câștige ceva, puțin, avem șansa ca mecanismul să funcționeze. La momentul acesta, sunt foarte tentat să fac ceea ce am vrut să fac demult, un punct de sacrificare sau un abator de capacitate mică la Recaș. Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie, atâta timp cât încă sunt oameni care știu să facă asta.

Reporter: Încă avem, dar nu știu câte generații mai sunt dispuse să facă un astfel de sacrificiu, pentru că știm cu toții ce înseamnă să crești animale…

Vasile Semen: Aveți dreptate. Dar  în felul acesta își pot valorifica mai bine surplusul din gospodărie. Tocmai bătaia de joc care este prețul la produsul final, grâu, porumb, orz ar trebui să-l determine să crească porc în gospodărie. În Timiș aveam crescători cu tradiție și pricepere, la Darova, Vucova sau Otelec. În urmă cu 15 ani, când am intrat la ei în fermă, fără exagerare vă spun că am avut senzația de „farmacie”. Dar oamenii știau că au unde să vândă. Cresc 20 de porci și îi duc la Recaș sau Lugoj. Nu vreau să mă hazardez, dar am vorbit deja cu banca și una din proiecțiile de investiții în viitorul apropiat este un abator de capacitate mică la Recaș, autorizat pe schimburi intracomunitare. Altfel nu pot să procesez carnea în fabrică. În momentul ăsta fac socoteli. Deși am tot spus că îmi restrâng activitatea, repet, sunt foarte tentat să fac asta, un mic abator. Trăim pe pământul ăsta românesc și parcă îmi vine să-mi dau peste mână când sunt nevoit să cumpăr carnea de porc din Spania sau Polonia, în loc să o cumpăr de la fermierul român.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Semen-Grup

Publicat în Satul românesc

Vara lui 2020 s-a anunțat a fi una dificilă pentru agricultori, începând încă din toamna lui 2019, urmată de o primăvară uscată. Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a declarat la finele lunii mai că România are calamitate de secetă peste un milion de hectare de culturi agricole. Cel mai afectat județ este Constanța, cu 416.000 ha calamitate și irigate doar 13.000 ha. Agricultorii au nevoie de susținere, irigații și planuri concrete pentru a face față schimbărilor climatice și altor amenințări.

Pandemia împreună cu seceta i-au adus pe agricultorii români într-o situație extrem de sensibilă. De la inginerii constănțeni Dumitru Manole și Valentin Petre am aflat ce fac în noua realitate, dacă vom mai avea sau nu cereale în acest an, lipsit de precipitații până spre luna iunie și fără posibilitatea de a iriga în majoritatea zonelor agricole ale țării.

Dumitru Manole studiază de zeci de ani acest fenomen, seceta, și implicit influența perdelelor forestiere asupra culturilor agricole, chiar și într-un an ca acesta. Spune că nici acum 74 de ani nu a trecut România printr-o astfel de perioadă. „Istoria spune că la 1660, pe timpul lui Ștefăniță Vodă, din cauza secetei, oamenii mâncau trestie, papură și de aia i-a rămas numele de Papură Vodă. Observ că cele 484.000 de hectare de teren arabil ale județului Constanța, dintre care 194.000 de hectare sunt cultivate cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică, nu prea interesează pe nimeni. Ori această resursă extraordinară este dinamică în contribuția la PIB care era o țintă, de 6,5%, acum 8%. Dar, după cum se poate observa, majoritatea suprafețelor este calamitată, după cum se vede în arealul perdelelor forestiere pe care le-am hulit”, ne-a zis Dumitru Manole, pe când vizitam la Amzacea o solă de 120 de hectare cultivată cu grâu, a exploatației agricole a inginerului constănțean. El ne-a povestit cum, pe la 1921, prin Decret regal al regelui Ferdinand, nu s-au mai plantat perdele forestiere, dar că începând din 2007 s-a ocupat de acest aspect și a ținut simpozioane pe tema „Dobrogea în contextul deșertificării”. „Am plantat 14 hectare de perdele forestiere și nici până acum, în SAPS, plata unică pe suprafață, nu primesc subvenție pentru ele!”, exclamă Dumitru Manole.

E nevoie de perdele forestiere!

Problema este că din suprafața cultivată, 90% a fost declarată calamitată. Întrebarea sa este unde sunt cele zece hectare necalamitate. „Din suta de hectare mi-au lăsat zece hectare, iar restul de 90 de hectare sunt calamitate! Eu întreb: unde sunt cele 10 hectare necalamitate din 100 ha? Or, să fim serioși, pentru că spunea Albert Einstein «cea mai mare criză e criza de incompetență!». De ce? Pentru că eu trebuie să aplic procentul de 90% la toată suprafața, dar se referă la producția care urmează a fi realizată. Să înțeleagă toată lumea!”, exclamă Dumitru Manole, care ne-a arătat o solă pe care se vede lipsa perdelelor forestiere. Timp de 30 de ani nu s-a plantat nimic și asta îi afectează acum pe toți agricultorii. „Perdelele forestiere care erau în județul Constanța până în 1962, când a început programul de desțelenire și redarea către circuitul agricol a celor 4.084 de hectare, erau scuturi împotriva deșertificării și a secetei pe care anul 2020 o înscrie nemaipomenit. În toamna lui 2019, care și el a fost un an secetos, am adunat din octombrie până în decembrie 81 mm de apă, iar de la 1 ianuarie până la 9 iunie n-am avut decât 120 mm. De ce am făcut referire la 2019? Noi am trăit ani de zile pe baza a ceea ce se acumula în lunile de toamnă. Or, fiind secetoase, nu am mai avut rezervă de apă în sol”, arată fermierul, care adaugă că această cantitate de 200 mm de precipitații și cu temperaturile de 32° C ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea. Lipsa apei se traduce în migrație mai târziu și atenția trebuie sporită pentru a securiza generațiile viitoare.

Calamități de până la 100% și în arealul Costinești

Valentin Petre spune că și în arealul Costinești unde își desfășoară activitatea se confruntă cu aceeași situație și că influența mării, despre care se spune că mai aduce câte o ploicică, este doar un mit. „În condiții normale, poate mai aveam niște beneficii, dar în condițiile acestui an sunt declarate calamitate culturile între 90% și 100%, ca și la domnul Manole. Sper, dacă tot ajungem la calamități, să se stabilească odată despăgubirile și să ajungă banii cât mai repede la fermieri, pentru că anul acesta avem mare nevoie”, ne-a spus fermierul.

Valentin Petre a înființat circa 700 de hectare cu grâu și circa 200 de hectare cu orz și orzoaică, cu un procent de calamitate între 90% și 100%. Astfel, și el are estimat că de pe zece hectare va obține o medie de producție de cinci tone.

Se vehiculează despăgubiri ce nu reflectă realitatea

Fermierilor care au suferit pierderi din cauza secetei li s-a promis că vor primi o sumă forfetară, iar schema de despăgubire va fi notificată la Comisia Europeană.

„Ministerul a făcut Ordinul 97 în 2020, cu toate că trebuia făcut din 2017. Constatăm pagubele. Ca să putem să despăgubim, trebuie să avem o centralizare a suprafețelor afectate de calamități și după aceea cu siguranță vom notifica schema aceasta de despăgubire la Comisia Europeană și vom acorda, pentru a nu intra sub mecanismul acesta de pierderi-venituri în care să verificăm contabilitatea fiecărui fermier, o să acordăm o sumă forfetară fiecărui fermier care a suferit pierderi generate de secetă”, a afirmat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru.

În prezent, avem Legea antisecetă aprobată în Parlamentul României prin care se stabilesc procentele de despăgubire din valoarea investiției făcute de fermier într-o cultură, plus o extindere până la 18 luni a împrumuturilor sau a datoriilor pe care le au fermierii către bănci. S-au vehiculat mai multe ipoteze din partea Ministerului Agriculturii. Una este calcularea investiției la nivel de țară, cu cifre de la 150 de euro până la 170 euro/ha de cultură înființată și calamitată, fără a se avea în vedere procentul de calamitate și investițiile făcute de fermieri. „În momentul în care am depus acele înștiințări, au venit comisiile formate din reprezentantul Direcției Agricole și cel al APIA, împreună cu Primăriile de pe raza unde avem terenurile agricole; dânșii au venit cu niște sume, 2.400 și ceva de lei la grâu, 2.300 și ceva de lei la orz, din care s-au stabilit acele procente de despăgubire. Sperăm ca măcar aceste sume să ne fie rambursate sau măcar să se ia în calcul, să știm că avem ceva de primit”, a specificat Valentin Petre, care subliniază că dincolo de pierderea culturilor, au de plătit furnizorii de inputuri și să achiziționeze sămânță pentru a reînsămânța, plus creditele sau leasingurile existente.

Despăgubiri conforme cu producția, nu cu suprafața

Dumitru Manole ne spune că nu este simplu să faci aceste calculații. Un motiv îl reprezintă faptul că fenomenul de secetă pedologică extremă nu a fost, în toate arealele geografice ale României, de o asemenea agresivitate ca în județul Constanța. Dar chiar și doar la nivelul unui județ, diferențele sunt mari între areale, în Constanța existând zone unde se produc undeva la două tone de grâu pe hectar.

Apoi, sunt diferențe mari între sumele cheltuite de fiecare fermier în parte pentru un hectar. „În condițiile exploatației noastre, cheltuielile din toamnă, mă refer la producția neterminată, au fost 2.011 lei pe hectar, care au inclus: lucrările de pregătire, sămânță, semănat, aplicare pesticide, tratament sămânță. Am ajuns până la data de 1 aprilie – dincolo de care n-am mai aplicat tehnologie pentru că nu mai aveam de ce –, când aceste cheltuieli au ajuns undeva la 2.800 de lei. La care trebuie să adăugăm arenda, al cărei contract are caracter executoriu. Eu am spus să aplicăm o arendă liniară, 800 de lei – cu toate că sunt foarte multe situații cu 1.000 de lei, cu 1.200 lei, de la caz la caz – și în felul ăsta la cei 2.800 se adaugă 800, fac 3.600 lei, care înmulțit cu 70% ce prevede legea, ne dă o sumă”, arată specialistul, care a propus o altă schemă de calcul. „Dar am o altă propunere, care e mult mai ușor de realizat: luăm producția medie realizată în ultimii trei ani la nivelul fiecărui județ, o înmulțim cu prețul mediu de vânzare. Și, ca să fiu mai la subiect, bunăoară în Constanța producția medie pe ultimii trei ani a fost de 5.011 kg/ha la grâu, înmulțită cu prețul stabilit de specialiști, dar zicem acum un preț de 680 de lei, că așa s-a vândut – și atunci ne dă undeva o cifră de 3.411 lei. Înmulțit cu 70% vezi cât rămâne”, a continuat Dumitru Manole, subliniind că toate sumele vehiculate până acum de autorități sunt departe de a fi un sprijin real pentru fermieri. Trebuie păstrată stabilitatea exploatațiilor agricole din România, iar sumele trebuie să țină cont de realitățile din teren.

Irigațiile au devenit obligatorii

În acest moment, după datele Direcției Agricole Județene, în Constanța sunt aproximativ 480.000 de hectare, din care s-au înființat în toamnă 194.000 de hectare cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică. Adică 254.000 de hectare de cereale păioase de toamnă.

Oficial, sunt declarate calamitate circa 1.300.000 de hectare la nivel național, din 2.800.000 de hectare. Soluția? Irigațiile! „Dar în Constanța, din 194.000 de hectare cu grâu, eu spun că 170.000 de hectare sunt calamitate în diverse procente. Am organizat două asociații de udători acum doi, a apărut ordinul de ministru și nici până acum nu a ieșit preluarea patrimoniului de la ANIF – care, scuzați-mă, nici nu mai există! Dar hai să trecem la fapte mai repede, nu la vorbe, birocrație, pentru că uite ce e în 2020!”, ne-a spus Dumitru Manole supărat că acum 30 de ani, pe când la Amzacea existau echipamente de irigații de ultimă tehnologie, lipsea apa, pentru că „cineva a spus atunci la Stația Basarab Pădure că mai bine importăm grâu decât să plătesc energie electrică”.

Schimbările climatice progresează, iar agricultura nu se poate limita la apa venită din ploaie. „Ultimul an în care s-a irigat în zona noastră a fost 2003. Dar de atunci, a fost distrus progresiv tot sistemul de irigații, nu mai există”, a spus și Valentin Petre, care a avut recent o întâlnire cu cei de la ANIF Constanța, pentru a demara înființarea unei Organizații a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații. „Sunt de acord că trebuie să înceapă de jos (programul pentru irigații, n.r.), și de la noi de la fermieri, să începem să facem peste tot aceste asociații de udători. Dar mai departe urmează și partea guvernanților, în care ar trebui să se investească în canalele principale, să le impermeabilizăm, să investească în stațiile de pompare. Apoi și noi, cu ajutorul banilor europeni, putem să refacem instalațiile secundare, să le luăm de la zero, pentru că nu mai există absolut deloc. Tot ce a fost – antene, vane, hidranți – a fost smuls din pământ, dar nu de către noi, de fermieri, care am încercat fără succes să le păzim, să le protejăm”, a completat Valentin Petre.

Tristețea agricultorilor este cu atât mai mare cu cât în vecinătate se află canalul Dunăre–Marea Neagră.

La nivelul întregii țări se irigă în prezent, potrivit ministrului Adrian Oros, 222.121 de hectare.

Județele cu cele mai mari suprafețe calamitate:

-         Constanța: 416.000 ha

-         Tulcea: 129.000 ha

-         Ialomița: 123.000 ha

-         Brăila: 97.000 ha

-         Buzău: 75.000 ha

-         Galați: 61.000 ha

Suprafețe irigate în cele mai calamitate județe:

-         Constanța: 13.000 ha

-         Tulcea: 13.000 ha

-         Ialomița 25.000 ha

-         Brăila 100.000 ha

-         Buzău 7.000 ha

-         Galați 27.000 ha

Proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat acordat producătorilor agricoli care au înfiinţat culturi în toamna anului 2019, afectate de seceta pedologică poate fi consultat aici:  detalii proiect (pdf)

Despre cuantumul despăgubirilor pentru fiecare cultură am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4564-despagubirile-pentru-seceta-in-septembrie-intre-772-lei-ha-si-1-002-lei-ha.html

 Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Ministrul Agriculturii a anunțat că despăgubirile pentru seceta pedologică extremă, care a afectat peste 30.000 de fermieri, vor fi acordate la începutul lunii septembrie. Peste 70% din suprafaţa afectată de secetă a fost cultivată cu grâu. Suma totală, plătită de la bugetul de stat, pentru despăgubiri este de 1,15 miliarde de lei.

„Au fost afectaţi 34.647 de fermieri, suprafaţa afectată este de 1.168.000 de hectare cu culturi înfiinţate în toamna anului trecut. Am definitivat proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru instituirea acestei scheme de ajutor şi a fost prenotificat la Comisia Europeană”, a declarat Adrian Oros.

Ministrul a arătat care este cuantumul despăgubirilor plătite la hectar. Anume, pentru grâu și secară – 925 lei, orz – 912 lei, orzoaică – 951 lei, triticale – 805 lei, ovăz – 772 lei şi rapiţă – 1.002 lei.

Din 14 august, fermierii pot solicita la APIA banii pentru despăgubiri.

Publicat în Știri

Prin Ordinul 131 din 15 mai 2020 al ministrului Agriculturii, se modifică primul articol din Ordinul 66/2020 privind stabilirea modalității de coordonare a implementării schemelor de plăți directe și a ajutoarelor naționale tranzitorii din agricultură. Astfel, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) trebuie să asigure toate măsurile pentru accelerarea depunerii/primirii cererilor unice de plată în perioada în care nu se aplică penalități, efectuarea controlului administrativ și pe teren în perioada optimă, acordarea avansului și a plăților finale, cu respectarea termenelor.

Fără penalități, cererile unice de plată se depun până la 15 iunie, inclusiv.

Controlul administrativ, inclusiv controlul preliminar al cererilor unice de plată, eșantionarea acestora pentru controlul la fața locului, precum și transmiterea eșantioanelor către autoritățile/departamentele de control se realizează între 1 iulie și 31 iulie 2020.

Controlul la fața locului pentru cererile unice de plată eșantionate în acest scop va avea loc în perioada 3 august – 1 octombrie 2020.

Controlul aferent al unor obligații/cerințe specifice se va efectua, după caz, în iarna sau primăvara anului următor.

Plata avansului pentru anul de cerere 2020 se va face în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie 2020, după finalizarea controalelor administrative în ceea ce privește plățile directe.

Plata finală ca diferență între cuantumul calculat și cuantumul acordat în avans pentru anul de cerere 2020 se va face între 2 decembrie 2020 și 31 martie 2021.

Publicat în Știri

Criza pandemică, foarte probabil urmată și de o criză economică mondială, ne așază în față o oglindă în care industria alimentară, procesarea din România, se vede în toată splendoarea ei, ponosită și cu dependență majoră de importuri. În aceste condiții, ne întoarcem privirea spre micii producători români, atâția câți au supraviețuit, care „au tras cu dinții” de mica lor afacere, convinși că la un moment dat va fi bine. Unul dintre ei este și inginerul Ardelean Coraș, de la Mașloc, județul Timiș, care are o fermă de vaci cu lapte, teren agricol și o mică făbricuță. În urmă cu 20 de ani, a ambalat prima pungă de lapte, iar în toată această perioadă a militat pentru consumul de produse alimentare românești. L-am contactat pentru a afla cum se descurcă la vreme de criză…

„Ce să cer eu unui stat desculț? De ce trebuie să se întâmple o tragedie ca să ne trezim? Din nefericire, România, ca de fiecare dată, a fost surprinsă nepregătită, desculță, flămândă și părăsită.”

Ardelean Coraș: Pentru fermieri, vremurile nu se schimbă. Mergem înainte, muncim. E adevărat, traversăm o situație tristă pentru foarte multe familii, dar munca nu poate fi oprită, mai ales când e vorba despre zootehnie.

Reporter: Sunt, din păcate, la acest moment mici producători care au probleme cu piața. Pe de o parte, accesibilitatea la piață este mai greoaie, iar pe de alta și fluxul de cumpărători din piețe s-a diminuat semnificativ.

Ardelean Coraș: Anul acesta, fac 20 de ani de când am vândut prima pungă de lapte din propria fermă. Atunci eram mulți pe piață. În anul 2000 eram peste 20 de producători de lactate numai în județul Timiș, firme care s-au închis aproape toate înainte de 2007. M-am încăpățânat să rezist și am militat mereu, fără să mă tem de concurență, că e bine să facem procesare cât mai mulți, să creăm plusvaloare, să creăm locuri de muncă și să ne adresăm consumatorului final cu produse adevărate. Din păcate, s-a distrus tot, de aceea acum fermierii mici, cei care mergeau mai ales la piață, sunt puțin izolați, deși laptele se consumă, iar marile firme procesatoare probabil că au încetinit producția sau țările din care se importă au nevoie și ele pentru locuitorii lor. Din nefericire, România, ca de fiecare dată, a fost surprinsă nepregătită, desculță, flămândă și părăsită.

Reporter: Cred că pe piața cărnii de porc se reflectă cel mai bine acest lucru, acolo unde România depinde în proporție de 70% de importuri.

Ardelean Coraș: Dar întreb și eu, de ce trebuia să închidem în 2006-2007, de-a-valma, toate abatoarele din România? În Timiș a mai rămas unul singur, cel de la Smithfield. A venit apoi și nebunia cu pesta porcină, prin urmare în momentul ăsta nu mai avem nici ferme de reproducție, decât foarte puține care să producă porci pentru îngrășat, și, astfel, iată-ne unde ați spus și dumneavoastră că suntem. Sigur că lumea s-a speriat, neavând nicio perspectivă, și a renunțat. Eu pot procesa în unitatea mea până la 10.000 de litri de lapte pe zi și lucrez la capacitatea de 2.000 de litri, în cel mai fericit caz 2.500 de litri pe timp de vară. Am producția de telemea pe stoc, pentru că nu am avut piață. Consumatorul, comod fiind, a preferat supermarketul. Acum situația s-a schimbat. Am început să fiu băgat în seamă de toată lumea și mă bucur că am apucat să trăiesc sentimentul acesta, pentru că în toți acești 20 de ani m-am simțit izolat atât de către guvernanți, cât și de unii consumatori care s-au vrut a fi foarte „cool” și care nu trecea o săptămână fără să umple un cărucior la supermarketuri. Am spus mereu că primim așa „peste gard” aruncate de dincolo toate produsele de categoria a doua și ceea ce am spus s-a confirmat prin povestea cu standardul dublu de calitate. Am ajuns să ne îmbolnăvim, să fim poate mai puțin imuni decât alte națiuni și să rămânem acum să ne descurcăm singuri.

„Toată materia primă provine din propria fermă. Am investit foarte mult în tineret, am avut foarte multe juninci care au fătat, iar acum am ajuns la cea mai mare producție de lapte din ferma mea.”

Livrarea la domiciliu rezolvă valorificarea producției

Reporter: Într-un mod oarecum ironic o spun, deși ați avut produse de calitate, ele au pierdut competiția cu produsele din marile magazine, tocmai pentru că o anumită categorie de cumpărători a vrut sa fie „cool”.

Ardelean Coraș: Exact asta spun. Nu s-au uitat decât la etichetă. Era de rușine… „cum să mănânc eu lapte de la o fermă din Mașloc?”. Ei, acum lucrurile s-au schimbat, pentru că aveam demult în plan să trecem la livrarea la domiciliu. Mă gândesc la asta de un an și ceva și am început livrările chiar înainte de criza asta păcătoasă, care va crea un disconfort economic major, dincolo de problemele sanitare. De când am început livrările la domiciliu, am avut plăcuta surpriză să constat că sunt produse cunoscute și foarte apreciate.

Reporter: Livrarea la domiciliu este o soluție adoptată de foarte mulți dintre micii producători la vreme de criză. În ce măsură mențineți prețuri rezonabile, care nu îngreunează foarte mult prețul final al produsului?

Ardelean Coraș: Am reușit să-mi asigur din timp toate materialele auxiliare necesare procesării. În plus, așa cum știți, toată materia primă provine din propria fermă, unde am dublat producția de lapte prin faptul că am investit foarte mult în tineret, am avut foarte multe juninci care au fătat, iar acum am ajuns la cea mai mare producție de lapte din ferma mea. Prin urmare, n-am mărit niciun cost de  producție și n-am mărit niciun preț de vânzare, cu excepția prețurilor către domiciliu care au un adaos care acoperă transportul. Una este să lași la fiecare la poartă și alta este să duci la un magazin de cartier de unde se aprovizionează toată lumea.

Reporter: Ce presupune această livrare la domiciliu și dacă vă ajută să creșteți cantitatea de lapte procesat zilnic?

Ardelean Coraș: Voi crește cantitatea procesată doar dacă voi produce mai mult în fermă. Sunt convins că am produse foarte bune, pentru că am un lapte de foarte bună calitate, dar, repet, numai din ferma mea. Am furaje numai din producția proprie. În afară de sare și cheag, totul îmi produc singur. Pot să satisfac în momentul acesta aproximativ 150 – 200 de comenzi pe săptămână la domiciliu, fără să fac însă nici cel mai mic rabat la calitate. Produc smântână, brânză dulce, caș, telemea și lapte pasteurizat. Livrez și lapte crud din fermă la o grăsime de 4,2%  până la 4,5%, de o calitate foarte bună și pe care omul și-l poate pregăti cum dorește. Este lapte adevărat! Sunt în situația în care aproape că nu pot face față comenzilor și chiar îmi cer scuze față de unii clienți pe care nu-i pot satisface, dar nu vreau să „lungesc” producția. Repet, pentru mine calitatea este extrem de importantă.

Afacerile mici vor putea renaște doar cu sprijinul statului

Reporter: Această situație nefericită, pe care suntem nevoiți să o traversăm cu toții, se poate constitui într-un moment T0 pentru relansarea industriei agroalimentare din România?

Ardelean Coraș: Dacă autoritățile nu-l iau ca pe un punct T0, atunci cu toții avem o problemă. Suntem puțini cei care am rămas în piață, dar putem forma o bază a piramidei pe care se poate construi mai departe. Ar fi fost bine ca acum să fim „mai mulți Coraș” în Timiș sau „mai mulți Semen” cum e Vasile la Recaș, care procesează carne. Nu vor putea renaște mici afaceri în domeniul acesta decât dacă vor avea suportul financiar de la cei care ne guvernează, care, în paranteză fie spus, nu m-au întrebat nimic, de când a început criza, dacă am nevoie de ceva. Principala prioritate după susținerea oamenilor ar trebui să fie susținerea sectorului economic și mai ales în zona agroindustrială, pentru că mâncarea trebuie făcută. Noi facem asta ca și până acum, cu forțe proprii, fără să ne întrebe nimeni nimic.

Reporter: Cu alte cuvinte, ar fi momentul ca producătorii/procesatorii autohtoni și autoritățile competente să se așeze la aceeași masă și să gândească un set de măsuri menit să relanseze producția internă.

Ardelean Coraș: Așa ar fi normal, dar, cu regret o spun, nu mai cred în cineva care să dorească binele României, chiar dacă este român. Mi-e foarte greu mie, Coraș, să cred în cineva că vrea cu adevărat s-avem industrie, s-avem procesare, s-avem comerț... Și ca mine sunt sigur că mai sunt mulți, care nu vorbesc pentru că le este frică. Noi am fost invadați de produsele din afară, cu interese foarte clare, cu foarte multe comisioane și probleme care acum se văd. Nu o dată am spus că noi, românii, ar trebui să o ducem bine. Țara asta a fost binecuvântată. Avem tot ce trebuie. Dumnezeu ne-a dat pământuri, ape, climă, pomi fructiferi, producție vegetală, zootehnie și oameni buni, deștepți, educați. Dar, din păcate, toți aceștia s-au retras sau au plecat din țară și au rămas să ne conducă oameni care n-au făcut practic ceva în viața lor. „Domne`, eu conduc ministerul ăsta pentru că mă pricep la asta.” Sunt, din păcate, niște neaveniți, pur și simplu puși politic într-o poziție, pe interese meschine, și de aceea s-a ajuns aici. Țara este vândută, în acest moment.

Reporter: Din punct de vedere economic,în ce fel ați avea nevoie să fiți ajutat acum?

Ardelean Coraș: Am îmbrățișat la un moment dat ideea că e bine să amânăm niște rate, dar de fapt este un bumerang care mă face să mă îndatorez și mai tare. Prin urmare, fac eforturi să-mi plătesc totul la vreme. Am plătit la bugetul de stat, din greșeală, mai mult cu vreo 2.000 de lei. N-am întârziat, în ultimii zece ani, o zi după data de 25 a lunii cu plata obligațiilor. Am plătit impozitul la primărie încă de la începutul lunii martie. Aș avea nevoie de ce? Cine să-mi dea mie acum? Ce să cer eu unui stat desculț, cu porți deschise în care bate vântul a incompetență? De ce trebuie să se întâmple o tragedie ca să ne trezim? Poate că acum semnalul va veni de jos în sus și va fi auzit de cine trebuie, dacă vor mai fi cei care trebuie să audă. E momentul să reînviem industria agroalimentară din România.

Despre Ardelean Coraș am mai scris în paginile Revista Fermierului, și aici: https://www.revistafermierului.ro/din-revista/din-ferma-n-ferma/item/3206-vaca-de-lapte-mineritul-zootehniei-romanesti.html

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!
Pagina 1 din 2

Publicitate

revista fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista