Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că eliberează adeverințe pentru solicitanții schemei de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, reglementată de HG nr.1179/2014, aferentă perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2023, care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare ce au încheiat convenții cu APIA.

Pentru anul 2023, APIA a încheiat convenții cu instituțiile bancare și nebancare, respectiv cu două fonduri de garantare –  Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM), pentru a veni în sprijinul fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente.

Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință prin care confirmă că acesta a depus cererea inițială de solicitare a ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferentă perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2023. Prin adeverință se confirmă valoarea de 85% din valoarea ajutorului determinat aferentă cererii inițiale pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2023.

Valoarea creditului va fi de până la 90% din suma înscrisă în adeverința cuvenită solicitantului.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM) garantează maximum 80% din valoarea fiecărui credit acordat de bănci fermierilor.

Dobânda aferentă acordării creditelor va fi de RON-ROBOR 6M + maxim 2%, în conformitate cu Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.703/2013, cu modificările și completările ulterioare, prin care sunt stabilite condițiile privind încheierea convențiilor dintre instituțiile financiar-bancare și nebancare și APIA, în vederea finanțării de către acestea a activităților curente ale beneficiarilor plăților derulate de instituția noastră în baza adeverințelor eliberate.

Referitor la comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, APIA atrage atenția fermierilor care doresc să acceseze credite pentru finanțarea capitalului de lucru în vederea desfășurării activităților curente, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare în ceea ce privește costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii.

Până în prezent, APIA a încheiat Convenții cu Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și cu următoarele instituții bancare: CEC Bank; BCR; Banca Transilvania; CreditCoop; OTP.

În perioada imediat următoare va fi finalizată semnarea convențiilor cu următoarele instituții bancare și nebancare care doresc să acorde credite în vederea finanțării activităților curente ale crescătorilor de animale: Alpha Bank; BCR Social Finance IFN; EximBank; First Bank; Intesa SanPaolo; Raiffeisen; Unicredit (APIA - FGCR/FNGCIMM); Vista Bank.

Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare și FGCR/ FNGCIMM vor fi postate pe site-ul instituției, la adresa: www.apia.org.ro, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Programul de susţinere a crescătorilor de porci de reproducție din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa s-a bucurat de succes, iar rezultatele se văd în evoluția efectivelor de porcine din ultimii ani, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Dacă în anul 2018 era înscris în program un număr de 45 de porci din rasa Bazna, în anul 2023 numărul a ajuns la 662.

În ceea ce privește rasa Mangalița, s-a observat o creștere de la 684 de porci în anul 2018 la 2.749 în anul 2023.

Reamintim că, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 178 din 2 martie 2023 a fost publicată Hotărârea nr. 168/2023 privind aprobarea Programului de susținere a crescătorilor de porci de reproducție din rasele Bazna și/sau Mangalița pentru anul 2023. Astfel, MADR continuă sprijinul acordat crescătorilor de animale din rasele Bazna și/sau Mangalița pentru a-și crește numărul de animale de reproducție cu scopul majorării efectivelor de porci din aceste rase la nivel național.

Actul normativ prevede acordarea unui ajutor de minimis de 1.200 lei/scroafă/an, cu condiția comercializării a minimum patru produși/an/scroafă, la o greutate de minimum 8 kg/cap.

Schema de ajutor de minimis se aplică crescătorilor de porci de reproducție din rasele Bazna și/sau Mangalița, respectiv: producătorilor agricoli PFA, II și IF; producătorilor agricoli societăţi agricole; producătorilor agricoli persoane juridice.

Cererile de înscriere se depun la Direcțiile pentru Agricultură Județene (DAJ), până la data de 30 iunie 2023, inclusiv, iar cererile de plată şi documentele justificative se depun până cel târziu la data de 22 decembrie 2023, inclusiv.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis o scrisoare deschisă președintelui României, primului ministru și miniștrilor Agriculturii și Afacerilor Externe în care informează că, în urma propunerii Comisiei Europene de a prelungi eliminarea tarifelor vamale, tranzitul și importul de produse agricole și agroalimentare din Ucraina, fermierii români se confruntă cu probleme majore. Începând cu luna martie 2022, costurile mari pentru serviciile de logistică/distribuție, absența unei disponibilități logistice, reducerile mari de preț pentru mărfurile ucrainene care sufocă literalmente piața românească, au afectat grav piața produselor locale și implicit veniturile sectorului agroalimentar din țara noastră.

„Suntem solidari cu poporul ucrainean și înțelegem nevoia disperată a fermierilor de a comercializa stocurile actuale de grâne, cu prețuri reduse, în pregătirea noului nou an agricol. Totuși, deși am înțeles nevoia unui culoar de tranzit, anul trecut, și încercăm să îi susținem pe cei din Ucraina, să avem un spirit umanitar în legătură cu fermele lor, nu putem face asta dacă nu avem parte de același tratament din partea Uniunii Europene și pentru fermierii români. Până acum costurile acestui culoar de solidaritate nu s-au resimțit în mod echitabil între statele membre, cele mai afectate fiind statele cu frontieră comună. În cazul României, deși avem standarde de calitate stabilite la nivel european și implicit costuri de producție ridicate, fermierii noștri nu au acces la beneficiile pieței unice europene, în lipsa unei infrastructuri logistice care să permită acest lucru. Cu toate acestea, ne-am trezit în fața unui val de produse agroalimentare care în loc să tranziteze România și să ajungă în țările din Africa, au ajuns în UE și chiar au rămas spre procesare și consum în România, în detrimentul fermierilor noștri. Subliniem că România a importat din Ucraina peste 700.000 de tone de grâu, 30.000 tone făină de grâu, un million de tone de porumb, 400.000 de tone de rapiță, 400.000 de tone semințe de floarea-soarelui și peste 50.000 de tone de ulei de floarea soarelui. Prin eforturi susținute, producătorii români de produse agroalimentare și-au construit canale de distribuție și au câștigat încrederea consumatorilor din România și Vestul Europei. Azi, ne vedem în situația în care produsele cerealiere din România sunt declasificate și refuzate la export, pentru că fie au fost contaminate cu organisme modificate genetic - GMO, fie profitând de beneficiile acestui culoar de tranzit, cereale din Ucraina au fost achiziționate și amestecate cu cele produse în România”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Producătorii români solicită ca produsele agroalimentare din Ucraina să fie supuse unor controale sanitar-veterinare în vamă pentru a nu pune în pericol sănătatea populației prin consumarea unor produse obținute din materie primă care nu respectă standardele de producție solicitate producătorilor din Uniunea Europeană. „Fermierii din statele membre sunt obligați să respecte standarde de producție ridicate, cu cheltuieli pentru atingerea ambițiilor de mediu 2030, focusate pe reducerea consumului de pesticide și îngrășăminte chimice, respectarea unor condiționalități sociale, de agromediu și climă. Cu toții trebuie să conștientizăm că produsele care rămân în România prin acest culoar de tranzit nu au fost produse în aceleași standarde de calitate impuse de Uniunea Europeană fermierilor europeni, fiind utilizate produse de protecția plantelor interzise în UE, limite acceptate pentru rezidurile de pesticide diferite față de UE, cu permisiunea de a cultiva organisme modificate genetic etc. Ca efect advers al acestui culoar de tranzit, fermierii români au rămas cu stocuri importante de cereale și oleaginoase, prețurile primite pentru marfa românească fiind mult reduse pe fondul disponibilității mărfurilor din Ucraina, iar România din exportator net s-a transfortat în importator net. Din nou, înțelegem să fim solidari într-un mediu concurențial, corect și nu părtinitor. În acest sens, am trimis mai multe adrese către MADR, Guvern, Președinție, MAE, Comisia Europeană, europarlamentarii români, în care am reiterat nevoia fermierilor de a avea acoperită o diferență de preț la pierderea pe care fermierii români au suferit-o din cauza a ceea ce se întâmplă cu tranzitul liber de cereale al ucrainienilor. Am solicitat un sprijin de minim 100 euro/tonă ca pierdere. Mai mult, ne-am întâlnit cu domnul Norbert Lins în 9 iulie 2022 și ni s-a promis această sumă, dar nu s-a întâmplat nimic până la momentul actual. În continuare vom face presiuni și sperăm să avem sprijinul autoritățiilor române. Nu putem fi sustenabili dacă vindem în pierdere, sub costurile de producție. În acest caz, dacă a fost decis în cadrul Comisiei Europene să fim solidari și să sprijinim umanitar Ucraina, aceeași Comisie, trebuie să aibă grijă și de fermierii din partea de Est, care sunt la zid. Avem nevoie ca fermierii să fie sustenabili și stabili, să-și poată recupera prin prețul de vânzare costurile făcute pe hectar și investițiile. Ne dorim fapte și nu vorbe, adică ajutor și susținere pentru a avea sustenabilitate în continuare ca fermieri”, a mai precizat Alianța în scrisoarea deschisă trimisă autorităților statului român.

Măsuri propuse de Alianța pentru Agricultură și Cooperare

1. Monitorizarea, contorizarea și controlul siguranței alimentare produselor agricole si agroalimentare care se află în „tranzit” sau importate din Ucraina, simplificarea aplicării clauzei de salvgardare în cazul în care distorsionează piața precum în prezent și să se ia măsurile necesare pentru a respecta aceleași condiții/restricții ca și produsele din UE, deoarece acestea produc contaminări, infestări cu dăunători, boli care creează probleme foarte mari pe termen lung.

2. Alocarea unei sume importante din alte sursă decât PAC estimată de AAC la circa 200 milioane euro pentru producătorii din sectoarele afectate, respectiv producția agricolă și procesarea primară de cereale și oleaginoase. Alături de Polonia, producătorii din România sunt cei mai afectați, și mai puțin cei din Slovacia, Cehia, Ungaria, Bulgaria. Deși fermierii din Slovacia sunt mai puțin afectați, aceștia solicită 100 milioane de euro compensare. În situația neplăcută în care nu se identifică alte surse de compensare, trebuie activat Mecanismului de compensare din Fondul de Criză și cel de Rezervă PAC pentru Agricultură al UE și alocarea sumei acoperitoare pentru țările afectate. Statele membre care nu se află în vecinătatea Ucrainei și nu sunt afectate, trebuie să își dovedească solidaritatea față de statele afectate și să nu blocheze compensarea producătorilor din țările afectate.

3. În cazul nefericit în care nu se acordă compensații acoperitoare de circa 200 milioane de euro pentru producătorii de materie primă din România, atunci să fie reintroduse tarifele vamale pentru importul în anumite țări din UE afectate, precum România, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Bulgaria pentru anumite produse importate direct sau prin alte țări, respectiv din Ucraina, cum ar fi cerealele, oleaginoasele, carnea de pasăre și ouăle, laptele și mierea.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Ca să ajungi la performanță trebuie să înțelegi, să cunoști și să investești, de cele mai multe ori, sume considerabile de bani. Performanța presupune muncă și bani. În zootehnie, mai exact în fermele de ovine, căci despre aceste animale este vorba în prezentul material, Controlul Oficial al Producției (COP) este o verigă importantă pentru profitabilitatea crescătorilor.

Controlul oficial al performanțelor de producție (COP) reprezintă operaţiunea de măsurare a performanţelor fiecărui animal candidat la selecţie şi a descendenţei sale, precum şi înregistrarea acestora într-o bază de date în vederea selecționării indivizilor celor mai performanți și promovării lor la reproducție, pentru rentabilizarea creşterii acestor specii. Finalitatea este creșterea profitabilității fermierilor înscriși în COP prin emiterea de documente oficiale care atestă valoarea animalelor, spre o mai bună promovare, dar și îmbunătățirea managementului fermei prin utilizarea datelor obținute în urma controlului. Prin urmare, se urmărește cunoașterea potențialului productiv al animalelor, pe baza căruia se face selecția celor mai valoroase exemplare care se vor folosi pentru îmbunătățirea potențialului productiv al întregii populații de animale supuse controlului. „Noi trebuie să facem performanţă, să avem animale de rasă și implicit produse de calitate. Prin înscrierea animalelor în Registrul genealogic putem contribui la formarea unor nuclee de selecţie valoroase, putem avea berbeci de reproducţie, inclusiv mioare şi miori cu certificate de origine. Dacă facem montă dirijată, supravegheată, cunoaştem părinţii şi bunicii fiecărui animal pe care îl împerechem, ştim provenienţa teritorială și putem face performanţă în acest sector zootehnic. Dacă nu facem nimic, dacă nu se vede un plus în producţie, în ameliorarea raselor, mergem în pierdere”, apreciază prof. dr. ing. Gheorghe Neaţă, director general al Registrului genealogic de rasă Ţurcană din cadrul Asociației Județene a Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara.

Controlul și Registrul genealogic oferă date despre originea, conformația și constituția, dezvoltarea corporală, tipul productiv pe baza cărora se realizează mai multe operațiuni de selecție: bonitarea, clasarea, testarea performanțelor proprii și a descendenței. Pe baza acestor date se poate face profilul genetic al unei populații conform cu parametrii genetici rezultați, se pot stabili un plan de ameliorare și valoarea comercială a animalelor.

Carne – lapte – lână, trei producții care stabilesc valoarea de ameliorare

La rasa Țurcană, controlul oficial al performanțelor de producție (COP) se face pe tineretul obţinut din oile care sunt înscrise în Registrul genealogic. „Sunt şi masculi, şi femele, se cântăresc la fătare, la înţărcare şi la cinci luni. Diferenţele de spor de la fătare până la cinci luni sunt diferenţe pe care se calculează producţia medie de carne pentru fiecare oaie. Sigur că putem să luăm de bază şi cântarul de la înţărcare, deoarece cu această ocazie stabilim şi capacitatea lactogenă a oii, pentru că se presupune – şi e adevărat – că în această perioadă de fătare-înţărcare mielul consumă lapte. Şi vedem care este producţia de carne şi cât e consumul pe un kilogram de carne şi automat stabilim cantitatea de lapte pe care o produce o oaie în această perioadă. Producţia de lapte de fapt începe după înţărcare în cazul nostru, pentru că nu avem sistemul de înţărcare rapidă, şi durează pe perioada a trei controale de producţie la interval de 42 de zile. Deci iată, asta este producţia de lapte, se cântăreşte laptele dimineaţa şi seara şi se face o producţie medie cu care se închide lactaţia. În ceea ce privește producţia de lână, se face tunsul de bază când animalul împlineşte un an, deci tuns când trece la faza de mior, şi se cântăreşte cojocul, se calculează cantitatea de lână obţinută şi asta e producţia de lână”, explică prof. dr. ing. Gheorghe Neaţă.

În concluzie, cele trei producţii, carne – lapte – lână, contribuie la stabilirea valorii de ameliorare a animalelor, după anumite formule matematice, pentru fiecare individ.

Reproducția dirijată este impusă de Registrul genealogic

Cea mai evoluată metodă de reproducere a animalelor este însămânţarea artificială, dar deocamdată, la ovine, a cam dispărut din România. Rasa Țurcană, ne spune specialistul, se pretează mai greu la însămânţarea artificială faţă de rasele de tip Merinos, dar nu este imposibil.

În cadrul Registrului genealogic se execută două tipuri de montă: monta dirijată, la mână, şi monta în harem. „Monta aceasta, în fiecare turmă am calculat în aşa fel încât să îndeplinească parametrii de reproducţie normali citaţi de literatura de specialitate, cam 25 de oi pentru un berbec. Registrul genealogic impune reproducţie dirijată. Şi atunci, noi am făcut, în fermele aşa-zise ferme de elită, cu toate că nu sunt legiferate, dar noi respectăm regula, 35 de oi sunt identificate, alese, introduse într-un ţarc cu un berbec, la fel, ales, cele mai bune oi cu cei mai buni berbeci şi cel mai bun berbec montează pe cele mai bune 35 de oi, după care urmează în continuare până la 350, al zecelea care ia ultimele oi din turmă. Aceşti berbeci se ţin în ţarc cu gard electric sau cu alte forme de împrejmuire, se ţin o perioadă de 36 de zile, două cicluri de reproducţie, după care, bineînţeles, ce se întoarce se întoarce, dar se înregistrează montele zilnic în această perioadă. Şi ele constituie de fapt baza reţinerii de reproducători pentru generaţiile următoare. Controlorul, în astfel de momente, trebuie să verifice periodic, şi asta înseamnă aproape săptămânal, caietul de reproducţie, care trebuie să existe la fiecare turmă, şi registrul de monte şi fătări, care de asemenea se completează. Oile se înregistrează în ordinea numerelor matricole în Registrul de monte şi fătări. Numerele matricole sunt acordate în funcţie de data naşterii. Acolo, pentru fiecare oaie sau pentru fiecare grup de 35 de oi, se stabileşte berbecul partener, care se trece în partea unde scrie mascul, se trece numărul matricol al lui. Aceste animale se montează într-o perioadă de două cicluri de călduri, deci 16+16=32, 18 am pus noi pentru că deviază câteva zile ciclurile de călduri, nu sunt asemănătoare între ele. Şi atunci, pe perioada de 36 de zile, am stabilit noi la Registru, acei berbeci exercită monta în aşa-zisul harem pe care l-am făcut cu el în mijlocul a 35 de oi, într-un ţarc închis electric sau din alte materiale de construcţii. După care, aşa cum am spus, aici îngrijitorul trece în caietul de reproducţie, în fiecare zi, oile care s-au montat cu berbecul respectiv. O dată pe săptămână e indicat ca şi controlorul de producţie să treacă să înregistreze în Registrul de montă şi fătări, împreună cu crescătorul. E obligaţia crescătorului de fapt să-şi completeze Registrul de montă şi fătări, dar pentru că mulţi dintre ei sunt nişte oameni care mai greu se descurcă cu documentele, sunt ajutaţi de controlori să facă aceste documente”, arată Gheorghe Neață.

Momentul optim pentru reproducție este, în primul rând, în funcţie de interesul comercial al fermierului, dar trebuie să se ţină cont că Ţurcana are o oarecare periodicitate a reproducţiei şi această perioadă preponderent este toamna. „Sigur că nu e exclus să se monteze şi primăvara, spune profesorul Neață. Primăvara, în momentul când sunt duse în păşunile alpine, majoritatea oilor au tendinţa de a intra în călduri şi a se monta. Noroc că nu sunt berbecii acolo, pentru că se montează şi rămân gestante, deci sunt fecunde în perioada aia. Dar, în general toamna, începând cu luna septembrie până la sfârşitul lunii octombrie, berbecii stau în oi şi se execută montele dirijate.”

Asociația Județeană a Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara a instruit fiecare crescător. „Există mai multe aspecte pe care le-am discutat, iar unul dintre ele este acela că de regulă crescătorii, primăvara când livrează pentru sacrificat mieii, nu fac selecţia aşa cum trebuie. Crescătorul, de pildă, chiar dacă are înregistrat secţiune principală cu berbec de secţiune principală, se întâmplă să nu reţină mieluţele în continuare şi reţin exact de la sfârşitul fătărilor ce rămâne acolo, care-s mai frumoase. Şi din cauza asta ele nu se mai regăsesc în baza de date. Este trecută ca număr matricol, dar nu se mai regăseşte în turmă, pentru că a plecat la export sau la abator. Deci asta este principala condiţie. Noi le-am spus foarte clar: mieluţele din oile nominalizate la împerechere să le păstreze. Şi există o regulă la Registru: 25% din tineretul femel se păstrează pentru prăsilă. Normal, în 7 ani ajung oile în secţiunea principală, astfel încât să poată să obţină berbeci de reproducţie din ele, 3 generaţii, 7 ani. Când înscriem în Registrul genealogic luăm cazul că nu cunoaştem originea efectivului. Le luăm aşa cum sunt, după apartenenţă rasială, şi le-am înscris. Automat, aceste oi se înscriu în secţiunea secundară II. Secţiunea secundară II se montează cu berbeci de origine cunoscută din secţiunea principală, mieluţele obţinute din ele se scriu în secţiunea principală I, ele din nou se montează cu berbeci din secţiunea principală, cu alţi berbeci, nu cu taţii lor, se obţin şi mieluţele care se înscriu în secţiune principală. Când fată ele, şi berbecii, şi mieluţele sunt din secţiune principală şi pot merge în secţiune principală în continuare”, ne-a explicat directorul general al Registrului genealogic de rasă Ţurcană din cadrul Asociației Județene a Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara.

Timbrul genetic pe care-l poartă face prețul animalului

Mulțumirea crescătorilor este atunci când ajung să producă material de prăsilă înscris în secţiunea principală a Registrului genealogic, pentru că preţul unui animal este legat de timbrul genetic pe care-l poartă. Acolo sunt trecute performanţele părinţilor şi, în funcţie de performanţele părinţilor şi de performanţa lui proprie de dezvoltare corporală după primul tuns, că numai atunci se admite vânzarea lui, se stabileşte preţul. Preţ care poate să fie foarte mare, a specificat Gheorghe Neață.

„Dacă un berbec de reproducţie la ora actuală se vinde cu 2.000 – 2.500 lei, un berbec testat după descendenţă, asta înseamnă că după descendenţă berbecul se vinde testat, înseamnă după producţia de lapte a fiicelor la lapte, asta înseamnă să aibă trei ani, de regulă se practică numai pentru însămânţare artificială această chestiune, poate să ajungă la 2.000, 3.000, 4.000, 5.000 de euro, depinde de valoarea lui genetică, plusul pe care-l aduce în performanţă. Vedeţi, noi aici încă nu avem stabilizat Registrul genealogic, crescătorii care vând berbecii îi vând numai după performanţa absolută a mamelor. Deci dacă aţi văzut oi care depăşesc 1,5-2 litri de lapte pe zi, berbecii care provin din oile astea se caută ca pâinea caldă. Deci se vând de sub oaie, când sunt miei neînţărcaţi, la preţuri exorbitante, 20.000 – 30.000 de lei bucata. Crescătorii ştiu. Valorile se stabilesc. În momentul când ăsta va mai avea şi certificat, pentru că efectivul e mai nou luat în control, mai durează 2 ani până ajung certificatele de origine la ei, în momentul în care vor avea şi certificate vor fi de-a dreptul preţuri extraordinar de mari, exact cum se practică în Occident. Eu am fost martor în Marea Britanie când un berbec de Suffolk, rasă de carne, s-a vândut cu 8.500 de lire sterline. Prin urmare, un berbec testat poate să aducă o avere în casă. Asta trebuie înţeles de toată lumea. Trebuie înţeles în primul rând de crescători, să fie corecţi în stabilirea datelor de performanţă, de controlori, să controleze foarte bine şi acurateţea lucrărilor să fie exemplară, şi trebuie să fie încurajaţi de stat. Nu mai trebuie să băgăm orice fel de berbeci în fermele de elită. Berbeci selecţionaţi, şi acolo pe cât posibil cuplurile cele mai valoroase să fie însămânţate artificial, cu cei mai valoroşi berbeci”, precizează specialistul care conduce Registrul genealogic de rasă Ţurcană din cadrul Asociației Județene a Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & VICTOR MIHALACHE

Cu pași repezi se duce și 2022, iar, normal, ca orice om care are o aplecare spre trecerea timpului din ce în ce mai apăsată, dată mai mult de vârstă decât de înțelepciune, mă gândesc ce a fost bun și ce a fost rău din felia de timp care se pregătește de neantul trecutului.

Pentru mulți dintre noi, cei care robotim în agricultură, 2022 este un an ca oricare altul, mai bun sau mai rău, în funcție de pe unde ne-a hărăzit Dumnezeu să ne desfășurăm activitatea noastră de fermieri, și poate acesta ar trebui să fie cel mai important lucru care ar trebui să ne călăuzească judecata. Dar, din păcate, cred că asta nu este de ajuns dacă dorim să ne referim la agricultură ca la un ocean care trebuie să ne ofere condiții de viață cât mai bune tuturor.

PNS, fără nicio viziune

Dacă ar fi să ne gândim la cel mai important moment al acestui an pentru viitorul agriculturii în următoarea perioadă, poate pe primul loc ar fi faptul că agricultura a avut un examen de licență în 2021 și, din păcate, am fost departe de a avea o prestanță onorabilă, fiind la limita repetenției, în condițiile în care abia pe ultima sută de metri, cu răsuflarea șuierând, am reușit să încropim un amărât de Plan Național Strategic (PNS), fără nicio viziune de dezvoltare (cu o intenție, din păcate, nereușită în cazul ministrului Chesnoiu), fără dorință de reformare și fără căi de a aduce agricultura în rândul sectoarelor care să asigure esența supraviețuirii noastre ca națiune cu drept de a respira și gândi pe această planetă.

Pentru cei care poate nu înțeleg sau nu vor să o facă, agricultura este singura activitate care permite oamenilor să aibă luxul de a se manifesta și altfel decât sub forma unor apucături animalice, știind că un om flămând nu poate pricepe sau crea forme de artă, tehnice, sportive sau de orice altă natură, adică, mai pe românește, cu burta goală nu prea poți să te deosebești de maimuță.

Totuși trebuie să menționăm și o ,,calitate deosebită” a PNS-ului, care este iubită și glorificată de toată clasa politică, respectiv pomana socială, criteriul majoritar care a stat la baza acestui document, de altfel fapt recunoscut și în expunerea de justificări a acestuia, dar într-un limbaj mai cosmetizat ca pentru urechile fine ale birocraților bruxellezi.

Revenind la PNS-ul nostru, cel de toate zilele, acesta a avut trei moașe, și toate trei miniștri, plus o întârziere la naștere, dar, din păcate, toate cele trei moașe nu au avut capacitatea de a impune realizarea unui program cu adevărat strategic și care să ducă la realizarea unui mediu potrivit pentru nașterea și dezvoltarea acestui bebeluș, reprezentat de viitorul agriculturii românești. Asta din diferite motive, unii nu au putut, alții nu au fost lăsați de partid sau alții nu au vrut, dar în toate cazurile, din nefericire, rezultatul a fost același.

O primă măsură necesară, în opinia mea, ar fi fost reformarea structurii administrative a agriculturii și industriei alimentare românești, iar cu titlu de exemplu ne putem gândi la mult clamata și nerealizata reformare a agențiilor subordonate care duduie de ,,rezultate” – și am în vedere în special cazul ANSVSA și numeroasele ,,bătălii câștigate” de aceasta în asanarea pestei porcine sau AFIR-ul, care este un exemplu de ,,dezvoltare” a sistemelor birocratice la nivel de artă renascentistă târzie, la fel de întârziată ca viziunea conducerii perindată sau existentă acolo, sau, nu în ultimul rând, ADS-ul cu al său rol de dezvoltare a tinerilor fermieri cu nivel de arendă care reprezintă echivalentul a 2-2,5 ani de plată a arendei în țări precum Franța, Belgia, Germania sau Polonia (mă refer la programul tinerilor cu 50 ha).

Un alt exemplu poate și mai interesant, dar și mai dramatic, în același timp, îl constituie modul de organizare și activitatea depusă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de la noi, în comparație cu omologul său francez, de exemplu, care este intitulat Ministerul Agriculturii și Suveranității Alimentare (numai titlul, și este o imensă schimbare de înțelegere și asumare), lucruri care ar fi trebuit văzute și analizate de zeci de ani de demnitarii noștri dâmbovițeni, care atunci când au bântuit prin Franța precum stafia lui Dracula, au fost ocupați cu discuții filozofice despre mici și plachia de crap de Dunăre, acompaniată de Aligote de Niculițel, plus imaginații cu minunatele folcloriste românești, în loc să îi fi preocupat să vadă și să înțeleagă cum s-ar putea reforma birocrația administrației  românești, pentru a putea fi mai eficienți și pe bani mai puțini.

Dar situația în care ne găsim, chiar dacă ne este greu să acceptăm, a fost posibilă fiindcă demnitarii noștri nu aveau o bază de înțelegere, adică, mai pe românește, nu au avut și nu au pregătirea managerială de bază necesară (le mai lipsesc multe altele, dar nu este subiectul de acum). Ce este mai rău, nici nu sunt conștienți de aceste lipsuri și nici nu vor să învețe ceva, iar de a aduce pe unii mai pricepuți pe lângă ei ar fi fost de-a dreptul blasfemie de partid. În schimb, la protocol am fost la nivel înalt și am reușit să lăsăm o puternică impresie și atât.

Suntem departe de civilizația europeană

Ce face MADR la noi cam știm și ce este mai rău simțim în activitatea de zi cu zi, dar să vedem cu ce se ocupă ministerul de resort francez, dintr-o țară unde orientările de stânga sunt foarte puternice, adică aplecarea este foarte puternică spre micul și mediul fermier.

Deci vorbim despre un minister al agriculturii, dintr-o țară, Franța, care are circa 28 de milioane de hectare de teren arabil, adică de circa 2,2 ori mai mult decât România, și care are un număr de doar 457.000 de exploatații agricole, toate, cu personalitate juridică, adică o suprafață medie de circa 62 ha/exploatație.

Mai mult, Ministerul Agriculturii francez se ocupă, pe lângă activitățile regăsite și la omologul românesc, și de multe altele suplimentare, cum ar fi: de păduri (gestionarea și exploatarea acestora), de ape, de industrie alimentară, de organizarea teritoriului în mediul rural, de învățământul agricol liceal, profesional și superior, de cercetare (singur sau în cooperare cu ministerul cercetării, după caz), dar realizează și legislația muncii pentru activitățile din sectorul pe care îl patronează sau activitățile de promovare la export.

Ca să înțelegem mai bine complexitatea activităților conduse de ministerul francez, trebuie să știm că, de exemplu, educația agricolă este reprezentată de 806 unități de învățământ agricol (în special licee agricole și școli profesionale), dar includ și 19 școli superioare de agricultură (care pregătesc ingineri), iar în fiecare an sunt școlarizați peste 210.000 de elevi și studenți, plus studiile doctorale.

Tot Ministerul Agriculturii francez gestionează activitatea de cercetare, singur sau în comun cu Ministerul Cercetării (dacă vorbim de celebrul INRAE), iar ca să aibă preocupări, se ocupă și de legislația muncii în domeniul agricol sau, mai mult, împreună cu Ministerul Muncii, administrează casa de ajutor social, deoarece agricultura are o importanță esențială în conceptul administrativ francez.

Apropo, ca să fie mai edificator, vorbim de aceiași funcționari francezi care, printre altele, administrează o zootehnie care doar la vacă produce 25 de miliarde de litri de lapte anual, adică 16% din producția europeană, sau cresc doar acolo un pic peste 19 milioane de bovine, sunt primul producător european de cereale și semințe, al patrulea în domeniul pescuitului european, al doilea producător mondial de vin și administrează o cifră de afaceri a sectorului agricol, și procesării aferente, reprezentat de insignifianta valoare de doar 167 de miliarde de euro (producție agricolă + alimentară), asta comparativ cu ,,locomotiva estului agricol” din țărișoara noastră cu mecanicii aferenți (în caz că i-ați uitat, sunt afișați pe peretele interior al ministerului, pentru ce realizări deosebite au avut), unde reușim și noi să realizăm vreo 15-17% din valoarea francezilor.

Când eu vă spun mereu ce nepricepuți sunt francezii ăștia, plus germanii, care sunt tot cam pe acolo cu realizările, nu vreți să înțelegeți.

În schimb, în România vorbim (conform INS în 2020) de circa 12,6  milioane ha și de circa 2,887 milioane de exploatații agricole (adică, de aproape zece ori mai multe decât în Franța), din care 2,862 milioane de exploatații sunt pe persoană fizică și doar 25.000 de exploatații sunt cu personalitate juridică (aici se includ și II, și PFA), iar în zece ani am reușit ca țară creșterea suprafeței medii de la 3,45 ha la impresionanta valoare de 4,42 ha, cifră care ar fi fost ok dacă vorbeam de legume sau de alte culturi intensive.

În plus, să nu uităm de alte ,,realizări de seamă” ale MADR, care a reușit punerea pe butuci a zootehniei, în special la porc, și urmează cu pași repezi și la vacă, unde eforturile sunt considerabile, industria alimentară se descurcă cum și pe unde poate, iar de alte activități nici că sunt interesate autoritățile statului.

Funcționarul român, incapabil și rupt de realitate

Dar să ne aplecăm asupra unei alte comparații, care de multe ori la noi, atunci când este adusă în discuții, duce la reacții agresive din partea demnitarilor MADR, asta dintr-o lipsă crasă de cunoaștere a realităților, plus a lipsei noțiunilor elementare de management, adică să discutăm despre numărul angajaților care ,,acișica” la  noi este de peste 15.000 de angajați și plus alții fără număr ascunși pe ici, pe colo, precum steagurile lui Pristanda, în timp ce la ,.amărâta” de agricultură franceză sunt în total 31.059 de angajați din care (ATENȚIE) 18.796 de persoane sunt cei care lucrează în învățământul agricol, majoritatea ca profesori, adică asta înseamnă că efectiv de administrarea sectorului se ocupă doar 12.263 de persoane, care administrează o suprafață de 2,2 ori cât a României, plus pădurile, plus învățământ și cercetare agricolă, plus pescuitul (ăla oceanic, că de bălți și iazuri plus cormoranii aferenți ne ocupăm noi), plus o ,,amărâtă” de industrie alimentară formată din 17.000 de unități și având o cifră de afaceri de peste 120 de miliarde de euro, care ,,piere în fața mamutului industrial carpato-danubian” condus cu mână forte de efemerii miniștri ai agriculturii românești.

Mă gândesc dacă miniștrii agriculturii (și nu numai) de la noi ar fi citit Codul Muncii și ar fi înțeles că una din sarcinile lor ar fi fost să se îngrijească să se realizeze indicatori de performanță pentru funcționari, dar nu de tipul celor cum arăți din față și profil și dacă coafura rezistă, nici de genul cât de mic te faci în fața șefului, ci poate niște indicatori mai simpli, de genul care este plusvaloarea adusă de banii europeni accesați, alta decât proiectele de pepeni și dovleci de am umplut câmpurile, sau care  sunt măsurile de creștere a suprafețelor udate prin reformarea organizării din teritoriu, sau poate modul de stimulare a creșterii transformării produselor de bază în cele cu valoare adăugată mare.

Dar poate pentru asta ar trebui să ne întrebăm (și să îi întrebăm și pe alții) de ce avem o serie de unități de procesare realizate acolo unde nu avem materie primă sau unde infracționalitatea a fost prezentă, acestea stând închise de la darea în funcțiune, așa cum sunt o serie de făbricuțe de lapte, de mori sau cum este și bursa de pește de la Tulcea.

Tot aici, putem discuta despre pensiunile făcute pentru a fi case de locuit după perioada de  monitorizare de cinci ani sau despre altele care au devenit conace pe la fel de fel de domenii viticole sau pomicole, cu toate că la bază finanțarea a avut alt scop.

Poate că miniștrii agriculturii de pe la noi ar fi trebuit să se întrebe, și pe ei, dar și pe consilierii lor (nu cei care au fost în funcții numiți pe criterii de răsplată politică, că oricum nu puteau să-i ajute cu ceva), asta dacă ar fi avut pregătirea de a răspunde, cum se face că noi, cu 15 mii și mulți alți funcționari nu facem decât vreo 15-17% din ce fac în Franța doar vreo 13.000 de funcționari, fiindcă acolo diferența de 17.000 de funcționari este reprezentată de profesori care se ocupă de pregătirea viitorului, activând în învățământul agricol.

Dar oare de ce merge „așa rău” agricultura franceză? În primul rând, se lucrează pe strategii, una națională și apoi cele sectoriale, care se bazează exclusiv pe studii și legități economice, iar gargara de pe internet a tuturor neaveniților nu este luată în calcul și nici nu este un factor care să influențeze politica agricolă franceză.

Toate țările vestice au investit în informatizarea serviciilor și reducerea personalului, aspect despre care oricine ar fi avut o minimă preocupare de documentare ar fi aflat că atunci când personalul este supradimensionat, acesta devine factor de frânare a deciziilor și de reducere a adaptabilității la condițiile concrete.

Cred că este de notorietate și este inadmisibil când tu pentru dosarul de despăgubire la secetă, în care este și un membru de la APIA în comisia de constatare, trebuie să depui copie după cererea pe suprafață fiindcă statului i-a fost indiferentă o astfel de investiție în informatizarea sistemelor sau pentru că aceia care conduc de zeci de ani aceste instituții nu au avut timp de realizare a acestor aspecte.

Sau la fel de nejustificat este faptul că pentru a-ți fi rambursați banii pentru primele de asigurare, trebuie să aduci de la bancă o adresă prin care confirmă că ai cont deschis la ei și este același cu cel declarat de tine, ca și cum tu ai fi fost tâmpit să declari contul vecinului de bloc. Oare răspunde de asta funcționarul AFIR sau reprezentantul firmei? Cât de incapabil și rupt de realitate să fii ca funcționar, când faci astfel de reguli, și cât ar trebui să mai avem răbdare cu astfel de ,,specialiști”?

Reformarea, imposibil de realizat de actuala clasă politică

Un alt aspect avut în vedere de țările vestice este că ministerele agriculturii se ocupă de dezvoltarea economică a sectorului, nu de măsuri sociale, deci toate deciziile sunt luate pe baza unor elemente economice. Astfel, au înțeles că dezvoltarea se poate baza pe educație și cercetare agricolă, deci au avut în vedere să preia aceste activități în administrare, dar nu doar să fie la număr, ci chiar să performeze și să le permită construirea unui segment de resursă umană foarte bine pregătită, care să îi ajute apoi în implementarea măsurilor de viitor.

În această idee a fost și măsura luată în Franța, unde de legislația muncii în domeniul agricol se ocupă ministerul de resort, dar pentru asta au adus specialiști care știu măcar că o măsură legală nu se aplică retroactiv, așa cum încerca să facă ministerul de la noi sub conducerea ministrului Oros prin 2020 cu ordonanțele despre secetă.

Nu în ultimul rând, ar trebui să mai menționăm un lucru extrem de important în administrația din vestul Europei, anume transparentizarea deciziilor și a modului de cheltuire a banilor publici, Astfel, pe site-ul ministerului francez se regăsește anual un material care are între 240 și 300 de pagini, în funcție de an, și este intitulat bilanț social.

În acest material, ministerul prezintă, cu cifre, grafice, tabele, toată resursa umană de care dispune ministerul francez, atât la centru, cât și în teritoriu, pe regiuni și departamente, câți lucrează în administrație și câți în învățământ, câți au avansat, câți sunt angajați noi, câți au ieșit la pensie. Tot acolo se găsesc care sunt salariile, cu cât au crescut, pe segmente și pe tipuri de funcționari, care este ponderea între femei și bărbați, atât la nivel de funcționari administrativi, cât și tehnici, în învățământ sau cercetare.

De pildă, în 2019 aflăm din acest raport că în 2008 erau angajați 36.081 de funcționari (inclusiv profesorii), iar în 2019 au scăzut la 30.097 de funcționari, adică mai puțin cu circa 6.000 de funcționari. Tot aici, găsim că în învățământul liceal sunt angajate 9.512 femei și 6.327 de bărbați, iar în învățământul superior sunt 1.676 de femei și 1.147 de bărbați sau regăsim informația că în Guadeloupe sunt 75 de profesori, iar în Bretagne sunt 1.413 profesori.

Importanța acestor rapoarte rezidă din faptul că așa societatea este informată ce se face cu banul public, află despre importanța activităților desfășurate de minister, plus că orice încercare de deturnare a unor posturi pentru diverse cumetrii și sinecuri politice apar și se văd acolo, iar societatea poate să ia poziție. Mai mult, aceste informații permit specialiștilor realizarea diferitelor analize și scenarii pentru viitor, care pot duce la găsirea de noi soluții de optimizare a activității ministerului și a agențiilor subordonate.

Idei și soluții mai pot fi multe, dar oare chiar credem că ar exista voință politică și pregătire managerială pentru o astfel de reformă, raportată la clasa politică actuală, unde opoziția pe agricultură este inexistentă, sau când se manifestă vin cu fel de fel de idei năstrușnice rezultate ale unor coșmaruri de noapte dorite a deveni realitate? Unora ne place să credem că da, chiar dacă această convingere se mai clatină în anumite momente și după anumite discuții cu autoritățile, dar spiritul acestor schimbări ar trebui să persiste.

Poate pentru mulți pare o glumă că o reformă a aparatului birocratic și realizarea unor indicatori de performanță, informatizarea sistemului, realizarea unei baze de educație agricolă și a unei cercetări aferente pot fi o mare realizare, dar eu susțin că pentru agricultura românească ar fi o revoluție mai mare decât ajungerea lui Armstrong pe Lună.

Dar cine o poate realiza? În niciun caz actuala clasă politică, indiferent că vorbim de putere sau opoziție, fiindcă nici aceasta nu are la bază o educație economică și managerială. Singura speranță este dincolo de gard, adică în rândul celor care activează în agricultură și sunt pregătiți pentru a face aceste lucruri, mulți sau puțini, dar aici nu mă refer la cei care cred că răgetul de măgar pe net înseamnă automat patalama de cunoaștere și cunoștințe.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Guvernul a aprobat Hotărârea care modifică art. 8 din HG nr.148/2022 pentru aprobarea Programului de susţinere a producţiei de legume în spaţii protejate pentru anul 2022.

Astfel, se suplimentează resursele financiare necesare achitării obligațiilor de plată către potențialii beneficiari ai schemei de ajutor de minimis înscriși în Program în ciclul II de producție cu 74.711.000 lei, de la 265.283.000 lei la 339.994.000 lei, reprezentând echivalentul a 68.721.000 euro.

Prin actul normativ aprobat se asigură efectuarea plăților pentru beneficiarii Programului din Ciclul II de producție, cu impact asupra continuării lucrărilor specifice în spații protejate pentru noile culturi, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Pentru Ciclul II de producție, valoarea maximă a sprijinului financiar de ajutor de minimis/beneficiar este de 1.000 euro/cultură/1.000 mp.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Crearea unui „Pool” al asigurărilor agricole pare o soluție viabilă pentru managementul riscului în agricultură. Pool-ul de asigurare împotriva calamităților naturale în agricultură (PAIC) are la bază principiul solidarității, prin contribuția tuturor fermierilor și despăgubirea celor afectați de fenomenele meteo extreme.

La invitația Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) de a identifica o soluție optimă pentru gestionarea riscului, Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă și Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare au propus crearea unui Pool de asigurare împotriva calamităților naturale în agricultură (PAIC) cu rolul de a oferi protecție fermierilor.

Guvernanța riscului în agricultură este esențială pentru organizarea, întreținerea și supravegherea gamei de instrumente disponibile pentru fermieri. Crearea PAIC impune elaborarea unei legi care să prevadă necesitatea asigurării obligatorii a culturilor agricole pentru orice persoană fizică sau persoană juridică ce desfășoară activități agricole. Guvernul ar urma să acorde subvenții contractelor de asigurare executate conform acestei legi, cuantumul subvenției urmând a fi stabilit anual. Această propunere are la bază „vocea” fermierilor, membri ai Asociației Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă.

„Clubul susține proiectele care aduc valoare adăugată în agricultură și care cresc competitivitatea fermierilor din România, iar propunerea de înființare a unui Pool de asigurare împotriva calamităților naturale în agricultură (PAIC), inițiată de către Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare, ar avea rolul de a oferi protecție fermierilor în fața calamităților naturale. Fermierii au nevoie de o soluție durabilă pentru a lupta împotriva fenomenelor meteo extreme”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Pool-ul de asigurare reprezintă o soluție viabilă, durabilă privind asigurarea culturilor agricole împotriva riscurilor naturale, riscuri care sunt viitoare, naturale, posibile, dar incerte și provoacă daune materiale directe culturilor agricole.

Riscurile naturale, acoperite prin intermediul PAIC, sunt: secetă, arșiță, inundații și băltire. Plata despăgubirii producătorilor agricoli pentru calamitățile naturale produse de fenomenele naturale menționate se efectuează numai pentru culturile agricole care au fost asigurate de către societăţile de asigurare-reasigurare.

„Pool-ul de asigurare împotriva calamităților naturale în agricultură (PAIC) se va constitui ca o rezervă financiară și va oferi protecție fermierilor în fața calamităților naturale. Misiunea PAIC va fi aceea de a convinge fermierii cu privire la importanța asigurării culturilor agricole și de a proteja investiția lor în fața fenomenelor meteo cu care se confruntă tot mai des în ultimii ani, în toate regiunile țării”, a declarat Georgiana Rusu, director executiv Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare.

Încă din anul 2021, în urma analizelor de piață externă, Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare, cu o experiență de peste 11 ani în gestionarea managementului de risc, a identificat și propus ca exemplu către MADR sistemul de asigurare din Turcia (TARSIM) care este considerat unul de succes. TARSIM este o organizație care a fost înființată cu scopul de a ajuta la construcția unui sistem extins și sustenabil de asigurări agricole în Turcia și protejează producătorii împotriva calamităților naturale.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Senatul României a emis un raport de modificare a Ordonanței 157/2022 privind despăgubirile la secetă, prin care este prevăzută modificarea propusă de Clubul Fermierilor Români și supusă analizei autorităților de resort.

În perioada 21-23 noiembrie 2022, Clubul Fermierilor Români a realizat demersuri către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin care a solicitat revizuirea formulei de calcul prezentă în Anexa 1 la OUG 157/2022. Propunerea a vizat eliminarea înmulțirii coloanei 3 (Procent de afectare mai mare decât 30%) din formula aferentă coloanei 6 (Valoare maximă grant) pentru a se permite acordarea corectă a sumelor prevăzute în această ordonanță.

Clubul a atras atenția autorităților că, în caz contrar, fermierii care au înregistrat pierderi aferente calamităților într-o proporție mai mică de 100% pentru culturile de toamnă nu ar putea beneficia de sprijin financiar.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Fenomenele meteorologice extreme afectează din ce în ce mai mult producătorii agricoli, determinând pierderi de recoltă, cu impact major asupra eficienței economice a fermelor, dar și a securității alimentare.

Potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în 2022 seceta a afectat peste un milion de hectare, conducând la pierderi însemnate de producție și determinând un efort bugetar de peste 365 milioane lei, necesar pentru compensarea pierderilor înregistrate de fermieri numai pentru culturile înființate în toamna anului 2021.

Fenomenele meteorologice extreme sunt tot mai problematice, de aceea, susține MADR, se impune crearea unui mecanism care să permită fermierilor predictibilitate în recuperarea cheltuielilor efectuate în cazul culturilor calamitate. Necesitatea mecanismului este determinată și de faptul că valoarea despăgubirilor cuvenite fermierilor care s-au confruntat cu aceste fenomene nu poate fi prognozată și prevăzută în bugetul de stat.

Ca urmare, MADR a prevăzut în Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027 două forme de sprijin în sumă totală de 391,4 milioane euro, astfel:

A. - 24,1 milioane euro, sprijin acordat fermierilor pentru acoperirea unui procent din primele de asigurare a culturilor.

B. - 367,3 milioane euro, sprijin acordat fermierilor afectați de pierderile de producție, ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile, constituit din:

• Un procent de 3% pe fiecare an din plățile directe cuvenite în perioada 2023-2027 de până la 293,5 milioane euro;

• Contribuția din FEADR în sumă de 62,4 milioane euro;

• Contribuția de la bugetul național în sumă de 11,5 milioane euro.

Sprijinul vizează implementarea măsurii „Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole” din cadrul PNS și degrevarea bugetului de stat de viitoare obligații financiare către fermieri, rezultate în cazul apariției fenomenelor de calamitare a culturilor agricole.

Pentru elaborarea cadrului normativ de implementare, în perioada următoare vor avea loc la nivelul MADR consultări cu asociațiile de fermieri. 

„Am emis un Ordin de ministru pentru constituirea grupului tehnic de lucru care va pune bazele funcționării acestui mecanism de gestionare a riscurilor din agricultură. Prin această intervenție avem în vedere susținerea unor venituri sigure ale fermierilor și reziliența sectorului agricol, pentru a crește securitatea alimentară pe termen lung, asigurând în același timp sustenabilitatea economică a producției agricole”, spune ministrul Petre Daea.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Bugetul total al subvenției pentru cultivatorii de usturoi a fost suplimentat printr-o Hotărâre care modifică art.8 din HG 147/2022 pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de verificare şi control ale acesteia în anul 2022”, actul normativ fiind aprobat în ședinţa de guvern de marți - 29 noiembrie 2022.

Astfel, pentru implementarea schemei de ajutor de minimis se suplimentează bugetul cu suma de 3.800.000 lei (echivalentul a 750.000 euro), rezultând un total de 26.063.750 lei (echivalentul a maximum 5.268.064 euro).

Bugetul alocat inițial programului „Usturoi” 2022, de 22.263.750 lei, (echivalentul a 4,5 milioane euro), asigura efectuarea plăților pentru 1.500 hectare. Având în vedere că suprafața de 1.750 hectare solicitată la plată este mai mare cu 250 hectare decât cea estimată (1.500 ha), a fost necesară suplimentarea resurselor financiare cu suma de 3.800.000 lei, reprezentând echivalentul a 750.000 euro, astfel încât să se asigure plata întregii suprafețe eligibile plantată cu usturoi în cadrul programului, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Reamintim că, valoarea maximă a sprijinului financiar care se acordă producătorilor de usturoi este de 3.000 euro/ha și se plătește în lei la cursul de schimb de 4,9475 lei, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2021.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html