alegeri parlamentare - REVISTA FERMIERULUI
Vineri, 04 Septembrie 2020 19:39

Ce știe cineva care nu știe nimic?

Adică, despre agricultură. Sau, cu alte cuvinte, ce știu tinerii de la oraș, cu studii superioare în diverse alte domenii, despre agricultură?  Adică, de exemplu, eu. Pentru că, în general, astfel de tineri formează noul val de ocupanți ai unor funcții din ce în ce mai importante în filialele regionale ale partidelor, în primării, consilii locale și județene, ministere sau chiar în parlament (nu eu). Și, din păcate, cum e cazul în multe locuri, dar parcă cu precădere în România, în multe domenii suntem nevoiți să ne cerem partea de la oameni care știu despre domeniul nostru de activitate mult mai puțin decât noi înșine. Mai exact, orice nu ține direct de Ministerul Agriculturii, unde luăm ca un dat că lucrează măcar parțial oameni pricepuți în domeniu, înseamnă un dialog cu unii pasionați de diverse alte lucruri – de mașini, de hârtii, de avioane, de instrumente muzicale, de propria personalitate etc. Așa că, dacă tot vin liberalii peste noi și ne paște – Doamne ferește! – , într-un viitor lugubru, o guvernare USR, hai să ne întrebăm ce știu tinerii cu intenții bune despre agricultură.

Nivelul zero de inteligență agricolă este cel limitat la agroturism. „Ce bun e un bulz cu lapte la stână”, „Ce frumoasă e văcuța, ce frumos e porumbul, ce frumoasă e livada, cum ține ea până la orizont...” și așa mai departe. Nivelul ăsta nu e prea important. Tinerii cu pretenții politice urcă măcar o treaptă de aici, până primesc o funcție relevantă în sistemul administrativ. Nivelul unu este fraza „agricultura aduce mâncare”. E formula de aur care întoarce capete la ONU, la UE, la o bere cu amicii mei acasă. Nimeni nu poate să nege că – oricât ar fi de cool mașinile, piscinele, fizica nucleară sau limba sanscrită – și hameiul, și grâul din lipie, și roșia, și mușchiulețul din șaorma, toate vin, la urma urmei, de la fermă. Cei aflați la acest nivel stau mereu pe sol alunecos. Se scurg încet, încet spre nivelul zero și au nevoie să li se amintească din când în când care e rolul agriculturii.

Cei de la nivelul doi sunt cumva la polul opus. Pe ăștia nu-i clintește nimeni și nu alunecă nicăieri. Ei sunt cei care cred că orice pesticid e cancer, că vaca ar trebui să zburde pe câmpii și să moară din cauze naturale, că puiul e animal de companie (nu exagerez)... iar la porc, mă abțin, că dacă vă povestesc... În orice caz, de ăștia să vă ferească Dumnezeu, că eu nu știu cum se face. Iar dacă nu vă ferește, soluția e probabil să-i păcăliți, să-i duceți cu vorba și să vă strecurați spre cineva sănătos la cap.

Nivelul trei e grozav. E cel mai înalt dintre nivelurile neștiinței. Tânărul știe câte ceva. Știe că domeniul chimiei e unul dintre stâlpii agriculturii. Știe că profesia de medic veterinar nu se rezumă la câini și pisici, că plantațiile se fac după anumite strategii, cu distanțe și intervale bine studiate, că există zeci, dacă nu sute de tipuri de unelte și accesorii pentru utilajele agricole, știe cam care e diferența dintre o combină și un tractor... în orice caz, e la nivelul la care nu mai arată chiar ca un tâmpit când vine la o fermă și, deși habar nu are de practic niciun detaliu despre niciuna dintre ramurile agriculturii, poate să înțeleagă de unde vin frământările fermierilor și, odată ce i se explică situația, știe cam pe unde se poate duce să caute soluții. Combinat cu o fire modestă și cu bune intenții, mie mi se pare că acest gen de politician e ideal pentru agricultor. Îi lipsesc pedanteria și aroganța unui profesionist școlit în domeniu, dar este suficient de obișnuit cu mediul agricol ca să nu se eschiveze când aude cuvinte ca „mulcire” sau „germinație”. Să vă dea Dumnezeu d-ăștia!

În încheiere, vă las o poveste cu tâlc. În practica religioasă antică din Atena, oamenii sacrificau vite, ardeau oasele și grăsimea – pentru că pe alea și le doreau zeii, sanchi – și împărțeau carnea bună între cei prezenți. Șpilul era că aveau voie să sacrifice animalul numai dacă acesta dădea de înțeles că își dorește acest lucru. Serios. Desigur că de cele mai multe ori vițelul părea cel mult indiferent față de ceremonia oamenilor, așa că preotul, salivând de poftă, pitea pumnalul în mânecă, momea animalul cu niște mâncare, iar când acesta urca pe altar de bună voie, recita în fața mulțimii despre ochii victimei tânjind după moartea sacră. Apoi, haț! Și festinul începea cu carne proaspătă și cu poporul mulțumit că treaba s-a făcut cum se cuvine. Morala o scoateți singuri.

Editorial scris de Ioan Nedelcu, publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Fostul consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu și ex-președinte LAPAR, dar și unul dintre membrii marcanți ai începuturilor PMP, Adrian Rădulescu, declara la începutul campaniei electorale că nu și-a dorit altceva de la tehnocrați decât „să țină țara pe o linie”, că nu și-a pus nici măcar un pic speranța că vor face ceva, precum și că este curios ce va face noul Guvern începând din luna ianuarie 2016.

Adrian Radulescu, reales la finele lunii octombrie a.c. în fruntea Asociației Fermierilor din România, din cadrul Federației Naționale „Pro Agro”, recunoștea că imediat după investire a venit în fața viitorului fost premier tehnocrat, Dacian Julien Cioloș, cu rugămintea de a pune pe picioare proiectul camerelor agricole, dar a fost refuzat categoric de către acesta.

De asemenea, Rădulescu acuza încă de la începutul lunii noiembrie 2016 (a II-a zi de IndAgra) atât PSD-ul, dar și PNL-ul că nu și-au asumat în mod clar un premier din sânul partidelor și au lăsat greul pe umerii prim-ministrului tehnocrat.

Fost membru de partid (PD, dar și PMP), el recunoaște că majoritatea celor care aderă la doctrina politică, oricare ar fi ea, o fac pentru satisfacerea propriilor interesele personale.

„Primul meu lucru când a venit Dacian Cioloș a fost să mă duc la el și să discut subiectul camerelor agricole. Și l-am întrebat, dar să-mi spună sincer: «Facem camerele agricole sau nu?», iar răspunsul a fost «Nu!». Am plecat. (...) Nu trebuia să mai argumenteze. (...) Premierul – și nu-l condamn – clasa politică a încercat să arunce în spatele lui, după 9-10 luni de guvernare, în funcție de cum mergea, toată mizeria politică din 26 de ani. Și acum, dacă ne uităm, și acum vedem că Dacian Cioloș este de vină cu nu avem salarii nu știu de care (n.r. - salariul minim pe economie majorat) etc. Or, chestiunile astea sunt politice. De ce niciunul dintre partidele politice n-a vrut să-și angajeze răspunderea și să-și numească premier? Pentru că n-au vrut!

(...) Tehnocrații – «tâmpiți», «proști», «fără experiență», «care au venit să ne vândă țara», «vin de la Bruxelles» – nu le iau apărarea, într-adevăr nici nu mi-am pus măcar un pic speranța că vor face ceva, mi-am dorit de la ei să țină țara pe o linie (...) și sunt curios ce vor face din ianuarie politicienii”, a declarat Adrian Rădulescu în cadrul unei mese rotunde organizate de unii lideri ai organizațiilor agricole cu presa de specialitate. „M-am dus în politică cu dorința și cu credința ca putem face și altfel de partid. Nu se schimbă nimic. Nici în partide, nici noi, nici vechi. Pentru că toată lumea vine într-un partid pentru interesele lui personale și ale familiei lui”.

„Lasă pentru cine vor să facă ăștia partidul; îl putem confisca noi!”

Vorbind strict de sectorul agricol, Rădulescu a mărturisit că la momentul înființării PMP, el a încercat să racoleze fermieri pentru a „confisca partidul”, însă nu a găsit oameni dispuși să riște și i-a creionat pe producătorii agricoli ca fiind duplicitari atunci când vine vorba de o adeziune politică.

„După părerea mea, fermierii au avut o șansă și au ratat-o. Se spune că dacă nu te sui în tren când trebuie, nu se știe dacă mai trece altul. În momentul în care s-a înființat PMP, vă da cuvântul meu de onoare că nu găseam nicăieri să punem un președinte, un secretar, cu ce să începem. Luni întregi în care m-am rugat de colegii mei (n.r. - fermieri) și i-am chemat la ședință. Le-am spus: «Bă băieți, avem o șansă. Lasă pentru cine vor să facă ăștia partidul; îl putem confisca noi! Dacă voi veniți în fiecare județ, puneți-vă președinte. Eu vă ajut și îl punem peste tot, numai noi. Puneți-vă președinte, puneți-vă secretar și pe urmă îi atragem». Nu i-am găsit! Și n-o să-i găsim.

La agricultori, niciodată n-o să-i mai putem aduce singuri într-un partid. Le este o teamă viscerală vizavi de ceea ce înseamnă puterile statului. În momentul când ai fost la PNL sau la PSD și ai trecut la PMP, automat a doua zi vine la tine Fiscul, vine Mediul etc.; oamenii stau liniștiți. Agricultorii sunt duplicitari. Ca să rezolve problema îi dă și unuia, fără să știe celălalt, dar îi promite și aceluia după. Și discuția este cam așa: «Băi, cu cine votezi?»; «Cu ai noștri!». Și când s-au terminat alegerile se laudă: «Ai văzut că au ieșit ai noștri?»”, a continuat fostul politician, implicat și el în ultimii ani într-un scandal major privind achiziția de teren la Nana de către fostul președinte Băsescu.

În ceea ce privește previziunile privind viitorul Executiv, din partea PNL l-ar fi văzut ministru al Agriculturii pe Gheorghe Ștefan, iar în ceea ce privește soluțiile PSD, Rădulescu s-a ferit și a precizat că mult vehiculatul nume al fostului secretar de stat MADR, Daniel Botănoiu, nu este o soluție agreată de liderii PSD.

El spune despre Botănoiu că ar fi „jucat la două capete”, ba recunoscând afilierea politică, ba dimpotrivă, motiv pentru care ar fi și căzut în disgrațiile șefiei PSD.

„Dacă va fi PNL, ar putea fi ministrul Agriculturii un «fost» care se luptă și dă cel mai tare din coate pe acolo – Gheorghe Ștefan, șeful Comisiei de Agricultură de la PNL. Iar de la PSD va fi mai delicat, pentru că Botănoiu nu mai este în grații din multe puncte de vedere. Probabil că va apărea vreun parlamentar care vine din domeniul agricol și care își dorește această chestiune. Domnul Botănoiu a căzut pentru că atunci când joci la două capete, așa se întâmplă. A încercat să facă un joc din ăsta, sunt cu PSD-ul, nu sunt cu PSD-ul, sunt apolitic, sunt cutare ș.a.m.d”, a mai punctat fostul vicepreședinte PMP.

La mijlocul anului trecut, la Târgoviște, Adrian Rădulescu declara că regretă implicarea sa în achiziționarea terenului de la Nana de către familia fostului președinte, precizând că nu ar fi făcut-o dacă ar fi știut că va ieși un asemenea scandal.

„Apare și în declarația mea (n.r. - la Parchet), din proprie inițiativă, neîntrebat de procurori, am spus: «dacă știam că va ieși un asemenea scandal în care familia prezidențială va avea de suferit ca imagine, n-aș fi făcut asta niciodată. Și acum regret că am făcut-o pentru că dintr-un lucru bun a ieșit un lucru care... mă rog, n-are nicio legătură», afirma Rădulescu la Târgoviște, la o conferință de presă a organizației județene a PMP Dâmbovița.

Potrivit raportului Corpului de control al prim-ministrului (n.r. - Victor Ponta) publicat la 8 martie 2014, atribuțiile legale în legătură cu soluționarea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate de către Comisia locală de fond funciar Nana în perioada 1997-2005 au fost exercitate defectuos, iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pe alte terenuri decât vechile amplasamente ale foștilor proprietari, fără obținerea consimțământului persoanelor îndreptățite, cu încălcarea prevederilor legale.

Conform celor mai noi date BEC (n.r. - ora 15:19, 12 decembrie 2016) cu privire la voturile exprimate la alegerile parlamentare de duminică, 11 decembrie 2016, la nivel național, ca număr de voturi valabil exprimate la Camera Deputaților, PSD a obținut 3.055.046, PNL - 1.345.605, USR - 601.907, UDMR - 433.631, ALDE – 379.063, respectiv PMP - 357.000. Ceilalți competitori electorali s-au situat sub pragul de 5%.

Ca număr de voturi valabil exprimate obținute la Senat, PSD are 3.070.045, PNL - 1.371.251, USR - 605.825, UDMR - 438.027, ALDE - 405.772, iar PMP - 377.197. Ceilalți competitori electorali s-au situat sub pragul de 5%.

Publicitate

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista