animale - REVISTA FERMIERULUI

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță lansarea sesiunii de primire a cererilor de finanțare pentru submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Sesiunea de depunere a solicitărilor de finanțare se va desfășura în perioada 9 august – 16 decembrie 2022.

Potrivit AFIR, în această sesiune pot fi depuse cereri de finanțare aferente sectorului vegetal (pentru polițele încheiate pentru culturile de toamnă aferente anului 2021 și culturile de primăvară aferente anului 2022) și sectorului zootehnic (pentru polițele încheiate în anul 2022).

Alocarea financiară disponibilă pentru cea de-a patra sesiune a submăsurii (sM) 17.1 este de 15.260.041 euro. Depunerea cererilor de finanțare se realizează continuu până la epuizarea fondurilor alocate, cu posibilitatea suplimentării acesteia cu disponibilul rezultat în urma finalizării celei de-a treia sesiuni sau ca urmare a realocărilor, dacă există interes din partea solicitanților.

Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este 70% din valoarea primei  de asigurare eligibile și plătită efectiv de către fermier (solicitantul finanțării).

Pentru a putea primi sprijin prin intermediul sM 17.1, solicitanții trebuie să fie „fermieri activi” în anul pentru care solicită sprijinul. De asemenea, pentru a fi eligibili, fermierii trebuie să încheie cu o societate de asigurare un contract de asigurare pentru riscurile eligibile prevăzute în Fișa submăsurii din PNDR 2020 care să acopere toate suprafețele cultivate cu același tip de cultură/întreg efectivul de animale aferent aceleiași specii existente în cadrul exploatației și să se angajeze să plătească valoarea integrală a primei de asigurare în cuantumul și la termenele prevăzute în contract.

Riscurile eligibile care pot face obiectul contractului de asigurare se regăsesc definite cu caracter general în Anexa nr. 5 la Ghidul solicitantului. Dintre acestea, amintim: fenomene climatice nefavorabile (seceta, inundațiile, grindina, înghețul etc), infestările cu organisme de carantină dăunătoare plantelor prevăzute în HG nr. 563/ 2007, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, sunt eligibile și boli ale animalelor conform prevederilor art. 37 din Regulamentul nr. 1305/ 2013, cu modificările și completările ulterioare și care nu fac obiectul despăgubirilor prin alte programe cu finanțare europeană sau națională (tuberculoza bovină, bruceloza bovină, bruceloza ovină și caprină etc).

„Submăsura 17.1 este o oportunitate foarte mare pentru a limita efectele negative ale fenomenelor climatice, mai ales în contextul acestui an deosebit de complicat în ceea ce privește lipsa precipitațiilor. O parte din cererile de finanțare depuse de solicitanți până în prezent prin 17.1 vizează și solicitarea pentru rambursare a primelor de asigurare aferente polițelor care includ riscul „secetă”. Am primit 1.326 de cereri de finanțare în valoare totală de 26,7 milioane de euro. Cererile de finanțare pentru decontarea polițelor care includ riscul de secetă sunt aferente unei suprafețe de 262.478 de hectare”, a precizat Dorin Opreanu, director general AFIR.

Depunerea cererilor de finanțare pentru sM 17.1 se va face online pe www.afir.info, conform precizărilor Ghidului solicitantului și anexelor aferente, începând cu data de 9 august 2022, ora 9:00. Termenul limită de depunere pentru solicitanți este 16 decembrie 2022, ora 16:00.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În urmă cu vreo zece ani, puțini credeau în vaca de carne, în viitorul unei afaceri cu taurine specializate pentru producția de carne. Un astfel de visător este Tamas Peter Nagy, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii și fost director general al Agenției Naționale pentru Zootehnie, dar mai cunoscut ca fermierul Tomi. Recent am ajuns în județul Mureș, la o aruncătură de băț de renumita stațiune Sovata, în localitatea Măgherani, acolo unde între dealuri vestitul Tomi și-a văzut visul cu ochii, o fermă modernă de vaci din rasa Aberdeen Angus și o micuță carmangerie. Cu multă muncă, sudoare și foarte mulți bani investiți s-a născut Black Angus Farm. Afacerea începută ca un hobby de tânărul medic veterinar dă roade astăzi.

„Cândva spuneam că vaca de carne va deveni o tradiţie mai ales în bazinul transilvănean, astăzi putem spune că este realitate.”

tomi 5

Reporter: Iată că ne întâlnim la fermă, aici unde trebuie să recunoaștem că am fost plăcut surprinși de ceea ce aţi reuşit să faceţi în vreo cinci-șase ani. Să începem cu începutul, de ce bovine de carne şi de ce rasa Aberdeen Angus?

Tamas Peter Nagy: Mulțumesc că aţi venit, sunt onorat să vă găzduiesc la mine în fermă! Black Angus Farm este visul meu, realizat aici, pe pășunile din Transilvania. Cu mulți ani în urmă, spuneam că trebuie să facem ferme cu lanţ integrat ca să putem aduce plusvaloare producţiei zootehnice. Am susținut mereu că dacă nu investim în genetică şi nu perseverăm rămânem în zona empirismului. Trebuie tot timpul să ne dezvoltăm, să modernizăm. Aici este vorba de o modernizare de exploataţie, este un vis care încet-încet devine realitate. Cândva spuneam că vaca de carne va deveni o tradiţie mai ales în bazinul transilvănean, astăzi putem spune că este realitate. Acum zece ani, erau doar câţiva fermieri, îi numărai pe degete, care au început să crească bovine de carne, nici nu exista registrul genealogic al rasei de carne, acesta înființându-se în 2012, când lucram eu la Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) și când, ca hobby, mi-am cumpărat şi eu câteva exemplare. După foarte puţin timp, m-am lăsat de administraţie şi m-am apucat de zootehnie în mod serios, astfel că ceea ce povesteam din cărţi şi teoretic am încercat să demonstrez că pot să fac şi practic.

„În prezent ne mândrim cu faptul că Aberdeen Angus România este cea mai puternică asociaţie din Europa.”

interviu 229 tomi 3

Asta înseamnă foarte mult sacrificiu, foarte mult volum de muncă ca să ajungi la nivelul acesta. Am muncit foarte mult, am început cu un tractoraş din 1956, cu câteva văcuţe, după aia credite şi dezvoltare, comerţ şi acum am ajuns încât ceea ce se naşte la noi în curte să treacă prin tot fluxul, mă refer aici la creştere, înţărcare, îngrăşare, finisare, abatorizare, procesare şi desfacere. Este un flux care în zootehnie nu e aşa de scurt ca la porc şi la pasăre. La bovine e un proces mult mai lung şi mai sunt şi capricii, oscilaţii ale pieţei, oscilaţii ale carburanţilor, inputurilor, preţurilor. Dar, per total noi, fermierii, trebuie să fim optimişti şi să învingem tot timpul aceste dificultăţi şi să privim lucrurile, şi să ridicăm capul să privim înainte. Iar acum, Angusul în Ardeal din mit se transformă în realitate. Am crezut în această rasă, fiind o rasă rustică, o rasă care se pretează pentru micii fermieri din România, pentru că fiind rustică nu înseamnă că fermierii trebuie să aibă acele îndeletniciri speciale pentru a crește această rasă, se adaptează foarte bine condiţiilor pedoclimatice atât în zona de munte, cât şi în zona de şes. În administraţie am învăţat foarte multe pe care le-am pus în practică în zona privată, unde activez de mai mult de nouă ani.

Ce vreau să mai punctez este că am fost câţiva fermieri care am înfiinţat Asociaţia Aberdeen Angus România, puteai să-i numeri pe degetele de la o singură mână, iar astăzi numărul membrilor asociației trece de 1.100, cu un efectiv mediu de peste 50 de capete, iar efectivul de Angus în România depăşeşte 100.000 de capete. În prezent, ne mândrim cu faptul că Aberdeen Angus România este cea mai puternică asociaţie din Europa, are cei mai mulţi fermieri şi cel mai mare efectiv din Europa de rasă curată, în secţiunea principală a Registrului.

Reporter: Şi asta, în vreo zece ani?

Tamas Peter Nagy: În 10-12 ani. Întâi s-a înfiinţat asociaţia, cu chiu cu vai am băgat mâna în buzunar fermierii şi am contribuit la început, după aceea au fost acele proiecte de derulare a Cărţilor de rasă, Controlul oficial etc., iar astăzi din contribuţii certificate de origine, evenimente, tot, asociaţia realizează venituri astfel încât să-şi permită să facă investiţii.

Reporter: Ferma în care suntem acum este membră a asociației.

Tamas Peter Nagy: Așa este. Aici a fost o fermă veche, se creșteau tot taurine pentru carne, rasa Charolaise, care s-a desfiinţat, am cumpărat eu şi am pariat pe Angus. Am înfiinţat ferma Black Angus, fiind aici în zonă montană, în zonă defavorizată, am încercat să accesez fonduri, prima dată n-am reuşit, am perseverat, m-am mai deşteptat şi eu şi, în final, am reuşit, am fost foarte bucuros că am reuşit. Vă spun sincer, implementarea n-a fost deloc uşoară, o fermă de vaci de carne cu totul integrat, mă refer aici la tot ce înseamnă depozitare, cereale, procesare, depozit siloz, depozit fân, alimentare apă, îngrăşătorie, unitate procesare. A trebuit să organizez totul în aşa fel încât să renteze, să existe un flux uşor de realizat cu personal puţin, că ştiţi foarte bine că lipsa personalului în agricultură este o mare problemă. Am însă noroc că încă avem oameni în această zonă care sunt dispuşi să lucreze în zootehnie.

Reporter: Am văzut şi case părăsite aici la Măgherani, dar nu atât de multe ca în alte părți ale țării.

Tamas Peter Nagy: Lumea când m-a întrebat ce caut eu aici şi de ce am venit eu aici, când lumea fuge de aici, am zis: am venit să creăm locuri de muncă. Şi toţi angajaţii sunt din zonă, am creat locuri de muncă, plătim taxe locale aici şi nu exportăm animale vii, cum s-a făcut de-a lungul anilor când am exportat subvenţie, noi am optat ca să îngrăşăm, să reintroducem cerealele pe care le exportam în îngrăşare şi să valorificăm şi păşunea, şi fâneaţa din zonă, şi animalele să le abatorizăm tot în România, să asigurăm locuri de muncă, şi în final să procesăm şi să încercăm să desfacem, să punem pe piaţă produse finite. Suntem la început de drum, nu este uşor, sunt foarte multe provocări. Ştiţi şi proiectul, mai ales în ultimii doi ani cu creşterile de materiale construcţii, să faci faţă, creşterea salariilor în domeniul construcţiilor, ai calculat ceva în 2018 când a fost gândit acest proiect şi iată, realizat, până a fost aprobat, până a fost bugetat, până ne-am apucat de autorizaţii, până am reuşit acum să fie finalizat, a trecut ceva timp şi preţurile au crescut. Am semnat un contract la 4,66 euro şi am închis proiectul la 5 lei pe euro. Deci aceste diferenţe trebuie suportate din buget, iar bugetul trebuie să vină din producţie. Că de altundeva de unde să vină?! Din acest punct de vedere, pot să spun că a fost o etapă destul de grea, mă bucur că am ajuns cu bine la sfârşit şi, iată, suntem astăzi la această fermă nouă și modernă.

interviu 229 tomi 2

„Vreau să pun panouri, să fac biogaz, intenționez să aduc în fermă tot felul de inovaţii, așa încât să reduc costurile.”

Reporter: Anul acesta s-a încheiat proiectul?

Tamas Peter Nagy: Da, în aprilie. Am şi populat, suntem deja la populare din producţie proprie, toate animalele sunt din producţie proprie, începem să dăm drumul la partea de procesare, acolo mai necesită timp până se fac reţetarele şi tot fluxul se pune la punct, dar sunt şi în această privinţă optimist, am angajat personal calificat, am adus înapoi muncitori de-ai noştri plecaţi în Germania, unde munceau în abatoare. Unul a venit acasă din Germania după 10 ani, iar altul s-a întors acasă după 11 ani de muncă în Italia. Şi le-am spus: băieţi, nu v-aţi săturat să mai plecaţi? Hai că facem echipă şi lucrăm împreună. Şi oamenii au acceptat şi am început testele, sunt mulţumit de cum evoluează lucrurile şi eu sper să şi reuşim.

Reporter: Cum v-ați gândit să valorificați Angusul? Vreți să faceți un magazin la poarta fermei, dar nu e suficient, iar orașul Târgu-Mureș vă e aproape...

Tamas Peter Nagy: Fiind oraşul nu foarte departe, o să ne adresăm clienților atât în domeniul HoReCa, însă vom face şi vânzare en detail de produse premium din carne de vită Angus. Necesită şi acest lucru timp, necesită cunoaştere, o să fie personal calificat care va fi angajat în perioada imediat următoare pentru partea de marketing şi desfacere, acum suntem doar la faza de teste de producţie şi încă lucrăm pe partea de marketing, care în perioada următoare va fi definitivat şi vom ieşi pe piaţă. Urmează să ieşim cât de curând pe piaţă.

interviu 229 tomi 6

Reporter: Ce v-aţi propus să obţineţi din carnea de Aberdeen Angus?

Tamas Peter Nagy: În primul rând, se face tranşarea şi toate piesele tranşate ce rezultă în urma operațiunii sunt categorizate pentru comenzile din domeniul HoReCa, mă refer aici la pulpă, rasol, cotlet, muşchiuleţ şi sunt acele specialităţi care necesită punerea pe piaţă a unor procedee sau etape de lucru, de exemplu carne maturată, acele steak-uri, antricot, T-Bone, Reb-Eye etc., care necesită maturare, care necesită timp, asta înseamnă că trebuie să tai animalul, să pui la maturare, să aştepţi, după care să organizezi efectiv desfacerea, dar toate la timpul lor. Sunt răbdător, cum am fost şi cu ferma, şi cu partea de zootehnie, unde am investit şi am pariat pe Angus şi lucrăm deja de câţiva ani buni tot ce înseamnă genetică, tauri de reproducţie, selecţie. Eu zic că după șapte ani lucrurile încep să se reaşeze. În zootehnie investiţiile nu se recuperează repede, nu-i ca la bingo, am pus banul şi am câştigat a doua zi. Deci necesită răbdare, lucrăm cu animale, lucrez cu genetică, bază furajeră şi ai nevoie de o foarte bună organizare. Noi creştem Angusul toată vara pe păşune, deci avem suprafeţe de păşune parcelate cu gard electric, unde sunt grupele de montă. Fiind în zona montană, avem mari probleme cu vânatul, cu urşi, cu lupi, mai găsim viţei sfâșiați, că avem problema asta că atacă mai ales la tineret. Când coborâm de la munte spre mai aproape de buza fermei, în zona aceasta avem probleme cu şacali, dar, per total, dacă avem o supraveghere bună, lucrurile merg în direcţia cea bună.

Reporter: Am remarcat că aveți şi Black Angus, şi Red Angus.

Tamas Peter Nagy: Sunt două ferme. Una care este gestionată de tata, ferma de Red Angus, iar ferma de Black e gestionată de mine. Ştiţi cele două varietăţi, poate Black-ul este mai sensibil un pic, fiind lucrat mai mult în ceea ce priveşte genetica; Red-ul este, părerea mea, un pic mai rustic, de aceea mi-a plăcut şi a fost o provocare cu Red-ul, fiind mai rustic, dar nu pot să fac diferenţe mari între ele. Într-adevăr, performanţe se obţin foarte bune pe Black, mult mai rapid, pentru că marja de selecţie şi posibilitatea să cumperi tauri de top este mult mai mare decât la Red, populaţia este mult mai mare decât la Red. Dar nu există diferenţe foarte mari. Poate un foarte bun specialist, de-a lungul anilor, observă aceste diferenţe, dar, dacă tragi o linie generală – nu sunt diferenţe fantastice.

Reporter: Ce efectiv aveți?

Tamas Peter Nagy: Efectivele oscilează. În medie, undeva la 750-800 de capete.

interviu 229 tomi 8

 

Ca omul gospodar, și-a făcut „vara sanie și iarna car”

 

Reporter: Creșterea taurinelor nu este un sector în care să vezi imediat rezultatul. A fost greu să ajungeți la nivelul actual. Cum ați reușit, cu ce bani?

Tamas Peter Nagy: Am accesat mai multe proiecte. Proiectul acesta, Black Angus Farm, este cel mai mare proiect, e vorba de 2,6 milioane de euro cu utilaje cu tot, bani europeni. Am accesat şi proiecte mai mici şi am accesat credite bancare, cu garanţii, am pus gaj casa părinţilor la bancă, casa mea și a soției. Dar când scapi de un credit, îţi mai vine să faci unul, să mai modernizezi. Vreau să pun panouri, să fac biogaz, intenționez să aduc în fermă tot felul de inovaţii așa încât să reduc costurile, cheltuielile. Tot timpul există provocări, să îmbunătăţeşti calitatea genetică, să înnoiești parcul de utilaje, sistemul de mecanizare, ai nevoie să modernizezi, că dacă nu ţii pasul cu tehnologia, rămâi învins. Trebuie tot timpul să fii competitiv, încât să te păstrezi pe piaţă. Am vândut foarte multe animale de reproducţie, mă refer la viţele, la tauri de reproducţie care au adus plusvaloare în această perioadă pentru fermă.

Reporter: Pentru că animalele de reproducţie au altă valoare.

Tamas Peter Nagy: Au valoare adăugată, şi vă daţi seama că nu e totuna, chiar recent am vândut un lot de 40 de juninci la un preţ corect, care a adus o gură de oxigen mai ales în această etapă de pornire, când ai nevoie să susţii salarii, să susţii cheltuieli, contribuţii la stat, ai închis şantierul – trebuie să plăteşti la primării impozite, la ISCT şi toate taxele, taxele de autorizare, taxele ce se plătesc către stat. Am avut noroc că am accesat, de exemplu, IMM Agro Invest, printre primii clienţi am fost, am accesat 100.000 de euro, anul trecut, în 2021, a doua zi m-am dus şi mi-am cumpărat îngrăşăminte pentru 2022. Cu 1.760 lei tona. Anul ăsta, porumbul l-am semănat cu îngrăşăminte cu preţurile de anul trecut. La fel la motorină, când a fost la preţul din pandemie ne-am făcut nişte stocuri mari de motorină şi lucrăm cu motorină de 4 lei, nu cu motorină de 10 lei. Deci anul ăsta oarecum sunt bucuros că am avut această viziune că lucrurile nu merg într-o direcţie bună. Şi atunci, în zootehnie n-o să lucrez cu cereale de 1,40 sau 1,50 lei – mă refer la preţul de vânzare acum, cu cât se tranzacţionează porumbul – că o să lucrăm la un preţ mult mai economic. Şi astfel valoarea adăugată vine atât de la partea de îngrăşare, cât şi, încercăm să mai dăm ceva, de la partea de tranşare şi desfacere, ca să devenim sustenabili, ca pe viitor să reuşim să modernizăm exploataţiile în continuare, dacă Dumnezeu ne ţine să fim sănătoşi şi să nu avem alte incidente.

interviu 229 tomi 4

Reporter: Câți angajați aveți?

Tamas Peter Nagy: Avem per total, pe tot ce înseamnă exploataţii, mă refer şi la partea de tabere de vară, cu personal, sunt 21 de oameni care lucrează, pentru care trebuie să asiguri salariile, trebuie să plăteşti contribuţii. Nu mai găseşti oameni, dacă nu plăteşti oameni. Sau chiar dacă găseşti oameni la salariul minim, nu poţi să ai pretenţii să-ţi facă şi treabă. Şi de aceea oamenii trebuie remuneraţi, şi în ziua de astăzi nu mai merge, noi nu mai avem în zootehnie slugi, avem muncitori care vin cu maşină personală, se schimbă, fac un duş, îşi iau salopetele şi intră la activitate.

„Preferăm să procesăm carcasa undeva între 300-350 kg. HoReCa vrea carne de calitate, vrea animale tinere, vrea între 20-24 de luni sacrificate.”

 

Cheia este îngrăşarea-finisarea

 

Reporter: Care este performanţa la care aţi ajuns la fermă aici?

Tamas Peter Nagy: Vom încerca cu moara tehnologică să îmbunătăţim performanțele, avem o nouă reţetă pentru finisare. La tăuraşi avem un spor mediu zilnic de peste 1.300 de grame la Angus, care se va îmbunătăți, pentru că de acum încolo începe tehnologia. Până acum făceam aşa, la ochi. Acum începe profesionalismul şi o să ducem acest randament în sus. Acum nu pot să spun, am avut şi tauri de peste 450, cu un randament zilnic de 2,6 kg. Vorbesc pe media populaţiei, per total. Dar cu noua reţetă o să fie mai bine.

Reporter: Randamentul la Angus care este?

Tamas Peter Nagy: Avem un randament de peste 55%, sacrificat la peste 600 kg. Noi preferăm să procesăm carcasa undeva între 300-350 kg, care este perfectă pentru ceea ce cere piaţa. HoReCa vrea carne de calitate, vrea animale tinere, vrea între 20-24 de luni sacrificate. Iar în ultima perioadă începe să fie o lipsă de carne de vită pe piața europeană. Sectorul este greu, încă nu există aşa o automatizare cum e la porc sau la pasăre, chiar dacă am investit foarte mult în mecanizare, în adăposturi, în tehnologie, încă depindem de oameni care trebuie să vină atât de sărbătorile legale, cât şi sâmbăta şi duminica, e foc continuu, şi de Rusalii, şi de Paşti, şi de Crăciun, noi trebuie să fim prezenţi în fermă, dacă vrem performanţă. Asta trebuie să înţeleagă toată lumea. Nu se poate face zootehnie prin telecomandă sau la distanţă. Specialistul trebuie să fie permanent în fermă şi, cum se spune, „ochiul stăpânului îngraşă animalul”.

Eu încurajez oamenii să ţină bovine de carne, este loc pentru bovine de carne în Transilvania şi nu numai, în toată România. Cât timp vezi păşuni neexploatate şi neutilizate şi care ar putea fi exploatate şi utilizate, pentru asta România ar putea să fie Argentina Europei, dacă adoptă în următoarea strategie o politică sănătoasă. Cheia este, şi vă spun, după atâţia ani de experienţă atât în domeniul administrativ, cât şi în domeniul privat, îngrăşarea-finisarea. Noi exportăm cereale în loc să convertim înapoi în sistem, să subvenţionăm îngrăşarea, să abatorizăm animalele în abatoare în care am investit prin proiecte europene să aibă volum, să aibă flux şi să tranşăm şi să exportăm piese de carne. E mai profitabil decât să exportăm animale vii. Exporţi animale vii – exporţi subvenţie.

Ca paranteză, când am mers acum 7-8 ani şi cumpăram tauri de 6.000-7.000 de euro la licitaţii în Germania, şi toţi oamenii care mă ştiu, foarte mulţi au venit cu mine şi am cumpărat tauri linia australiană, linie canadiană, lumea zicea că „ăsta a înnebunit, a dat atâţia bani…”. Oameni buni, noi suntem prea săraci, am fost prea săraci şi nu mai avem timp să recuperăm acel handicap pe care-l avem faţă de celelalte ţări dezvoltate. Iar genetica nu înseamnă un an, nu înseamnă 5 ani, nu înseamnă o generaţie, înseamnă generaţii. Iar noi acest handicap trebuie să-l recuperăm rapid. De aceea trebuie să investim masiv, încât să recuperăm, să fim competitivi cu ei, iar prin această bunătate ce avem azi în România – avem apă, climat, păşune şi forţă de lucru, că suntem oameni care pun osul la treabă, să devenim competitivi cu celelalte state, să putem să le învingem. România poate să fie Argentina Europei în ceea ce priveşte bovina de carne, iar în bazinul transilvănean, cu programele şi cu marketingul făcute de Asociaţia Aberdeen Angus s-a ajuns unde s-a ajuns. Trebuie să organizăm colectarea, să organizăm îngrăşarea, să organizăm abatorizarea şi să organizăm piaţa. Asta nu poate să facă doar un simplu fermier. Această fermă, ca să fie profitabilă, trebuie să proceseze undeva la 10 animale pe săptămână, are nevoie să mai colecteze animale şi să îngraşe de la micii fermieri parteneri, care sunt în zonă. Chiar în vecinătatea mea este un fermier care are 20 de capete. Din 20 de capete are 5-6 tăuraşi pe care anual îi preiau eu în unitatea de finisare de acum încolo. Altul este peste două văi de aici, al treilea este în satul vecin, şi atunci această comunitate din zona noastră colectează, are o piaţă de desfacere, știe pentru ce produce şi toată lumea este mulţumită. Păşunile sunt valorificate, sunt întreţinute, sunt acoperite de animale, sunt fertilizate natural, iar cum v-am spus, avem nevoie de cel puţin 10 animale abatorizate ca să putem face faţă presiunilor de piaţă, ca să fim competitivi. Ca să aduci un om din Italia şi din Germania trebuie să-i dai salariu. Trebuie să-i dai să muncească. Iar acel produs trebuie să-l valorifici ca să poţi să plăteşti salarii, contribuţii, energie electrică, taxe, impozite, revizii la utilaje, tratamentele medicamentoase, dacă ai lipsuri de furaje – că nu poţi să le produci pe toate, produci porumb în zonă, lucernă, fân, grâu, de acolo adunăm paie, dar câteodată mai trebuie să şi cumpărăm, de exemplu, orz, că nu producem orz în această zonă, trebuie să cumpăr şroturile, premixurile, vitaminele, mineralele, deci toate acestea costă bani. Şi de aceea trebuie făcut un buget foarte echilibrat, în care omul să ştie ce cheltuieli are şi ce capacităţi de producţie are.

„Eu încurajez oamenii să ţină bovine de carne. România poate să fie Argentina Europei în ceea ce priveşte bovina de carne, dacă adoptă în următoarea strategie o politică sănătoasă.”

interviu 229 tomi 7

 

Afacere de familie cu viitor

 

Reporter: În încheiere, cine este omul Tamas Peter Nagy?

Tamas Peter Nagy: Toată lumea mă cunoaşte ca Tomi, fermierul de vaci.

Reporter: Exact, aşa am întrebat şi noi în sat, c-am luat-o greşit pe drum, şi am întrebat niște săteni unde e ferma domnului Tomi şi, iată, am ajuns.

Tamas Peter Nagy: Lumea mă cunoaşte ca Tomi, că lumea mă întreba „cine-i Nagy?”, nu ştie nimeni. Dar dacă întrebai „cine-i Tomi?”, lumea mă ştie. Da, sunt Tomi, fermierul de vaci. De profesie sunt medic veterinar, am făcut studii aprofundate şi în domeniul zootehniei, că am fost tot timpul pasionat de zootehnie, că altfel nu ajungeam pe la ANZ.

Am început ca un funcţionar de rang inferior, am studiat, am perseverat, prima dată am tatonat cu caii de sport, unde am făcut performanţă, am fost medic veterinar şi la olimpiadă la Atena, printre altele, şi mi-a plăcut să fiu la ţară, să fiu în domeniul agriculturii, aproape de zootehnie, şi atunci tot timpul în spatele casei am ţinut animale. De mic copil ţineam porumbei ornamentali şi voiajori…

„De la costum şi cravată am ajuns înapoi la cizme de cauciuc, am revenit la ceea ce-mi place şi mi-a plăcut tot timpul, zootehnia.”

Reporter: Născut, crescut unde?

Tamas Peter Nagy: Născut și crescut în Târgu-Mureş, la oraş, pe asfalt, dar la bunica aveam tot timpul în pod porumbei, în curte, căţei, aveam şi nutrii şi tot felul de animale.

Reporter: Până în 1989 se creşteau nutrii…

Tamas Peter Nagy: Nutrii, iepuraşi şi tot felul de animale, tot timpul a fost aşa. Poate că din cauza asta am ales direcţia de medicină veterinară, iniţial am dat examen la un liceu teoretic, ulterior am plecat la liceul tehnic şi am făcut clasa de veterinar, de acolo am plecat la Facultatea de Medicină Veterinară, studii aprofundate în zootehnie, masterat şi doctorat în acest domeniu, dar tot timpul mi-a plăcut să fiu pe tractor, să lucrez cu cai, cu căruţe, la ţară.

Reporter: Şi primul loc de muncă după terminarea facultăţii unde a fost?

Tamas Peter Nagy: Am fost medic veterinar la o fermă zootehnică, unde erau şi bovine, practica mi-am făcut-o în ferme de bovine şi de suine, făceam însămânţări la scroafe şi control gestaţie la vaci. Am tatonat cu bovinele de lapte ca hobby, în fundul grădinii. Prima vacă am primit-o de la doctorul Petcu (n.r., medicul veterinar și fermierul din Ilfov, de la Pantelimon, Mihai Petcu), junincă, era un Jersey şi am tatonat cu vaca de lapte, mi-am dat seama că nu puteam să fac faţă la toate şi am optat să cresc ulterior vaci de carne. Dar până la vaca de carne am fost inspector-şef, director tehnic, director general adjunct, director general la ANZ şi secretar de stat în MADR. Iar de la costum şi cravată am ajuns înapoi la cizme de cauciuc, am revenit la ceea ce-mi place şi mi-a plăcut tot timpul, zootehnia.

Reporter: Nu cred că n-au mai fost oferte în toată această perioadă pentru reîntoarcere în Ministerul Agriculturii...

Tamas Peter Nagy: Bineînţeles c-am avut oferte, nu am de gând să mă mai întorc, mă simt foarte confortabil în fermă, îmi place ceea ce fac, că dacă nu mi-ar plăcea ceea ce fac poate că nici n‑aş fi reuşit şi nici nu mă regăseam. Deci ăsta este domeniul care-mi dă satisfacţii. Mă trezesc dimineaţa cu plăcere, că ştiu că vin şi lucrez pentru mine şi cât lucrez şi cât efort depun, văd feedbackul, adică realizările.

interviu 229 tomi 10

Reporter: Munceşti, munceşti, dar mai trebuie să te şi gândeşti la familie. Are cine să preia afacerea, la un moment dat?

Tamas Peter Nagy: Sunt căsătorit, avem o viaţă de familie fericită, sunt tată de trei băieţi.

Reporter: Concurenţă serioasă la fermă!

Tamas Peter Nagy: Trei băieţi care au început deja să vină să fie alături de mine, să mă ajute. S-au născut, cum se spune, „la fundu’ vacii” şi eu sper că avem o afacere de familie, exact cum tatăl meu a fost alături de mine şi a crezut în acest vis, investind şi el în acest business, eu cred că şi ei vor fi continuatori ai fermei de vaci Angus.

 

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Interviu

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță noi măsuri de sprijinire a crescătorilor de animale. Ministrul Petre Daea s-a întâlnit cu reprezentanții fondurilor de garantare și ai CEC Bank pentru a conveni modalitățile prin care să fie ajutați fermierii din sectorul zootehnic care s-au confruntat cu efectele nefavorabile ale pandemiei de COVID, ale evoluției pestei porcine africane, precum și cu efectele creșterii prețurilor la utilități (energie, gaze naturale).

Astfel, beneficiarii Ajutorului Național Tranzitoriu și/sau sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pot apela la credite bancare pe baza Adeverinței emise acestora de către APIA, iar valoarea creditului va fi cea rezultată din Adeverința APIA. Opțional, valoarea creditului poate fi acoperită în proporție de 80% cu garanția fondurilor de garantare. Totodată, dobânda finală aplicată beneficiarilor nu va depăși nivelul ROBOR 6 luni + 2%.

Fermierii din sectorul zootehnic mai pot accesa credite pentru constituirea stocurilor de materii prime furajere necesare pentru asigurarea continuității activității până la noua recoltă. Creditele vor fi acordate în următoarele condiții:

  • Dobânda maximă va fi la nivelul ROBOR la 6 luni + o marjă de 2 puncte procentuale;

  • Valoarea creditelor acordate beneficiarilor va fi de maximum 3 milioane euro;

  • Garanția fondurilor de garantare este una expresă, necondiționată și irevocabilă, aceasta reprezentând 80% din valoarea creditului, dar fără a depăși 2,5 milioane de euro, fiind acordată fără a implica elemente de ajutor de stat.

Fondurile de garantare au confirmat că au capacitatea necesară pentru a acorda garanții și altor bănci, care vor finanța în aceleași condiții fermierii din sectorul zootehnic.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Iubitorii de carne de vită și pasionații de experiențe culinare sunt așteptați miercuri, 3 august 2022, la Romanian Beef Master by Chef Radu Zărnescu, un festin gastronomic care are loc la Complex Arena din Moara Vlăsiei (Ilfov), începând cu ora 10. Evenimentul, aflat la a doua ediție, reprezintă un punct de plecare în promovarea produselor locale și crearea unei strategii de turism gastronomic, având în centru carnea de vită și crescătorii de animale, producătorii de alimente din România. Partener al evenimentului este Karpaten Premium Angus.

„Cei care ajung la Complex Arena – Moara Vlăsiei, la Romanian Beef Master 2022, au ocazia să urmărească live trei competiții. Mai mult, pot degusta carnea de vită gătită prin diverse tehnici, precum slow cooking, smoker, kamado, grill deschis, grill închis, beef spit roast și asado”, precizează Chef Radu Zărnescu.

angus

 

Competiția profesională, 18 jurați, 6 echipe, 1 trofeu

 

Principalul punct de atracție al ediției 2022 e competiția profesională, în care 18 bucătari cu experiență se vor întrece pentru titlul de cel mai bun bucătar român, specializat în prepararea cărnii de vită.

Concurenților li se va pune la dispoziție necesarul de carne de vită, produsă exclusiv în România, pentru a crea un fel de bază care să poarte semnătura echipei. În 90 de minute, bucătarii vor face 18 farfurii individuale (câte una pentru fiecare jurat), alcătuind o armonie între ingredientul principal, carnea de vită, și garnituri, sosuri, decoruri.

Elemente precum interpretarea rețetei propuse, ingeniozitatea asocierilor dintre ingrediente, corectitudinea gătirii cărnii de vită sau chiar coloristica, vor fi luate în considerare la punctajul final.

 

Culinariada, drumul către performanță și afirmare

 

În parteneriat cu Guvernul României, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, va avea loc competiția juniorilor, dedicată tinerilor elevi bucătari.

Într-un timp de 50 minute, concurenții vor pregăti un fel de bază alcătuit din vrăbioară de vită, garnitură, sosuri și elemente de decor comestibil. Echipele vor putea fi asistate de profesori sau mentori, pentru a ajunge la cel mai bun rezultat.

Inițiativa vine în sprijinul noilor generații de a se afirma într-un domeniu provocator, dar și ofertant.

 

Gătitul, o pasiune

 

Promovând carnea de vită produsă în România, bucătarii amatori prezenți își pot demonstra abilitățile de a găti, într-un concurs culinar deschis.

vita

Publicat în Eveniment

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Petre Daea, a transmis pe 28 iulie 2022 o scrisoare către comisarul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Janusz Wojciechowski, prin care solicită o derogare privind perioada de retenție a animalelor în ferme, condiție obligatorie pentru acordarea sprijinului cuplat. Solicitarea ministrului român vine în contextul economic şi financiar dificil de la nivelul Europei, situație accentuată şi de conflictul din Ucraina. Mai mult, România se confruntă cu o secetă deosebită, afectând starea culturilor, în special a celor de primăvară (porumb, floarea-soarelui etc.), a păşunilor și bazei furajere, cu efecte semnificative asupra sectorului vegetal, şi implicit a celui zootehnic.

Mulți fermieri se confruntă cu dificultăți semnificative din punct de vedere financiar şi tehnic, din cauza creșterii prețurilor la input-uri, a sistemului de creditare costisitor care duce la un acces dificil la finanțare, precum şi la imposibilitatea de a-şi desfășura activitățile specifice din sectorul creșterii animalelor.

„Am solicitat adoptarea unor măsuri care să atenueze situația gravă a fermierilor şi, în acest sens, am transmis propunerea României de a primi o derogare excepțională pentru acest an pentru reducerea perioadei de retenție a efectivelor de la 100 de zile (ovine/caprine), respectiv de la 6 luni (bovine) la 90 zile de la termenul-limită de depunere a cererii unice de plată, fapt care nu creează discriminări între fermieri”, a declarat Petre Daea.

Controalele în teren efectuate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) trebuie finalizate până la data de 15 august a.c., astfel încât să poată fi efectuată din 16 octombrie plata avansului pe suprafață. „Având în vedere deficiența de furaje cu care se confruntă unii fermieri din sectorul zootehnic, măsura permite mobilitatea turmelor de oi în zonele unde există masă vegetativă suficientă.”

Reducerea perioadei de retenție în situația actuală facilitează scoaterea animalelor de reformă din șeptel și ajută fermierul să asigure furajarea celorlalte animale din fermă în condiții optime, transmite MADR.

Pentru a evita dispariția sau diminuarea efectivelor de animale deținute de către solicitanții sprijinului cuplat în acest an, este necesar ca animalele care fac obiectul cererilor de sprijin cuplat voluntar să poată fi livrate sau înstrăinate înainte de a pierde foarte mult din punct de vedere calitativ și cantitativ la carcase și la producția de lapte. Totodată, Ministerul Agriculturii a primit numeroase solicitări ale fermierilor din sectorul zootehnic pentru o derogare privind durata perioadei de retenție a animalelor, condiție obligatorie pentru acordarea sprijinului cuplat.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Revista Fermierului a găzduit, în mai multe rânduri, adevărate foiletoane despre pajiști, în care un drag colaborator, experimentat și învățat – l-am numit pe dr. Teodor Marușca, care acum este director adjunct tehnic al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov –, ne-a explicat ce este bine și ce nu în domeniu. E vremea să îl invităm să ne mai reamintească, pentru că este nevoie, iar și iar, că lucrurile nu stau deloc bine și că e important să punem un început bun.

1

Așa cum ne atrage atenția invitatul nostru, dr. Teodor Marușca, România s-a angajat cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, adică în urmă cu 15 ani, ca acele 4,8 milioane de hectare de pajiști să fie menținute, ca suprafață, dar și să fie îmbunătățite calitativ. Din păcate, nu s-a făcut nimic în această direcție, dimpotrivă, au fost lăsate pradă degradării. „Cauzele degradării, pentru care suntem atât de neliniștiți, sunt multiple. În primul și în primul rând este faptul că numărul de animale care valorificau această bogăție, acest patrimoniu național, a scăzut la mai bine de jumătate din efectivul de dinainte de 1990. Pajiștile au fost, în bună parte, abandonate – în totalitate, în unele cazuri – și la altele s-a redus încărcarea cu animale sub limita posibilă. La un calcul al nostru, față de efectivele actuale de pajiști, unități vită mare, abia dacă se acoperă la nivelul țării 0,3 unități vită mare la hectar. Apoi, calitatea lor, pe lângă abandon, este foarte slabă și din cauza faptului că nu se întrețin. Adică lucrările anuale de curățire a lor nu se mai efectuează, de asemenea nu se fertilizează cu îngrășăminte chimice sau organice, târlirea care se face cu animale este și aceea făcută necorespunzător, în sensul că animalele staționează în târlă sau în stână în același loc și nu se face o târlire rațională. Sunt foarte multe alte aspecte negative.”

Domnia sa spune că s-au luat totuși niște măsuri, la nivel național, prin apariția Legii pajiștilor și a Ordonanței de Urgență a Guvernului 34, amândouă din 2013, prin care se prevede întocmirea unor amenajamente pentru ca aceste pajiști să fie îmbunătățite. De altfel, chiar instituția pe care o reprezintă a întocmit un Ghid pentru amenajamentele pastorale, care se află sau ar trebui să se afle pe masa tuturor celor care fac astfel de lucrări de amenajare. Zice că toate UAT-urile din România trebuiau, conform legii, încă din 2004, să aibă aceste amenajamente întocmite, dar de atunci, în fiecare an, au apărut noi și noi legi de amânare a amenajamentelor pastorale, a termenelor de depunere.

2

„În 8 ani, pe care i-am avut la dispoziție din 2014 până în 2021, suprafața pe țară care are amenajamente pastorale este de abia de 54,5%, la care se adaugă 16,6% în lucru, deci în total puțin peste 71%. Ele trebuiau să fie încheiate, cum s-a propus încă din 2014 – cei care au propus această dată n-aveau cunoștințe de cât de complicat este să faci un amenajament pastoral. Silvicii mi-au spus, ei fiind principalii executanți ai acestor amenajări pastorale, că este mult mai complicat să faci amenajamentul unei pajiști decât amenajamentul lor din silvicultură. Și mergând mai departe la situația pe țară, singurul județ care a întocmit și este de 100% realizare este județul Harghita, urmat de Prahova, Hunedoara, Alba, Sibiu, Argeș, care au spre 70%. Județe rămase foarte în urmă sunt Mureș, Arad, Cluj, Gorj, Suceava și Buzău, care au abia între 20-35% realizări.”

 

Nu ne pricepem sau nu ne pasă?

 

Ceea ce ne întristează foarte mult, dar nu ne surprinde, pentru că sunt circumstanțe pentru o astfel de stare de lucruri, este următorul argument pe care ni-l dă domnul Marușca vorbind despre proasta calitate a pajiștilor: „Acum care sunt cauzele? În primul rând, în echipele care întocmesc amenajamentele nu sunt oameni suficient de bine pregătiți pentru a întocmi amenajamentele. Calitatea amenajamentelor noastre lasă mult de dorit. Și am să vă spun și de ce. Eu am urmărit în multe părți din țară, eu lucrez cu amenajiștii și am mai și verificat unele dintre lucrările lor, și am găsit lucruri incredibile. Adică, unii n-au făcut decât să copieze de la vecin proiectul, uitând să șteargă și de la cine a copiat. Și am fost surprins să găsesc amenajament în care era scrisă, pe coperțile amenajamentului, o comună, iar în interior am găsit scrisă altă comună. Erau schimbate doar suprafețele. Pe principiul copy-paste. Și foarte mult copy-paste din Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale întocmit de Institutul nostru. Ar trebui să existe la nivel național un organism care să instruiască pe cei care fac amenajamente – Institutul nostru s-ar putea angaja –, ca să nu facă oricine aceste amenajamente, ci doar cei abilitați să le facă, să aibă cunoștințe minime de botanică, de vegetație a pajiștilor”.

3

Trebuie să recunoaștem în această descriere și un aspect pe care domnul Marușca, din delicatețe, nu l-a exprimat. Este vorba și de multă nepăsare. Recunosc aici atitudinea elevilor chiulangii, care, neavând vreo atracție către carte, copiază tema sau extemporalul altuia cu tot cu numele aceluia. Și atunci, despre ce instruire să vorbim? Instruiești pe cel care se vrea instruit. Poate ar trebui să vorbim și de niște mecanisme de cointeresare a celor implicați. De ce nu, și de unele constrângeri legislative.

 

Cine-i învață pe verificatori?

 

Mai mult, nici cei care ar trebui să verifice se pare că nu prea o fac. Se pare că tot din nepricepere. „O altă problemă este verificarea aplicării amenajamentelor. Aici suntem complet… Agenția Națională pentru Zootehnie este chemată să facă aceste verificări. Acolo nu știu exact care este structura de specialiști, dar sunt mai mulți zootehniști, sunt mai mulți medici veterinari care n-au făcut nici botanică, nici amenajarea teritoriului, nu au făcut decât pasager probabil, cei de la zootehnie, cultura pajiștilor. Au un curs de producere a furajelor, dar este insuficient pentru a cuprinde complexitatea verificării. Acolo sunt formule de amestecuri de ierburi pentru înființarea unor pajiști semănate.”

7

Domnul Marușca își răspunde astfel negativ la doleanța exprimată de a se face, la nivel județean, o sinteză a tuturor amenajamentelor executate până acum, asupra cărora să se facă o analiză critică, pentru a se ști cât de bine sunt întocmite, pentru că e greu de presupus că fără o pregătire prealabilă cei care verifică pot să înțeleagă ceva. Oare cine ar trebui totuși să verifice? Domnia sa ne spune că există specialiști, absolvenți ai facultății de agricultură care activează în cadrul UAT-urilor și care ar putea fi consultați de către cei care întocmesc proiectele. „Ar trebui să vină și să-i întrebe, în condițiile UAT-ului, ce amestec e mai potrivit. Nu putem generaliza de la Institut, să spunem, pentru cele vreo 3.200 de UAT-uri, cât are România la ora asta, ce amestecuri să facă. Fiecare proiect trebuie să conțină aceste combinații. Și, pe lângă acestea, suprafețele care trebuie amendate cu amendamente calcaroase – vorbim de solurile acide – și rețetele de fertilizare cu îngrășăminte chimice, și altele. Local trebuie adaptate aceste soluții. Nu poți să generalizezi.” Dacă pot să consilieze, poate ar fi util să și verifice, în condiții legale, firește. Dacă nu, atunci cei care ar trebui să verifice ar trebui instruiți. Dr. Teodor Marușca spune că există o carte care ar putea sta la baza acestei instruiri pe care a publicat-o în colaborare chiar cu editura noastră, în 2016, după ce în prealabil a făcut obiectul unui serial ce s-a întins pe parcursul a 33 de numere din Revista Fermierului. Este vorba de cartea „Praticultura pe înțelesul tuturor”.

4

 

Nostalgia trecutului și admirația Vestului

 

Se pare că în trecut existau oameni mult mai bine pregătiți, cel puțin așa susține domnul Marușca: „Încă din 1933, după apariția legii din 1928, s-a prevăzut întocmirea amenajamentelor. Deci nu e o noutate ceea ce vă spun acum, în sensul că amenajamente s-au făcut și înainte de Al Doilea Război Mondial, ba chiar și în epoca noastră, după război, s-au făcut proiecte de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor, care erau executate de întreprinderi specializate, și cunosc bine situația. La nivelul fiecărui județ, exista o astfel de întreprindere de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor. Ele au dispărut după anii 1990 și este o mare pierdere, pentru că oamenii de atunci erau foarte bine pregătiți să le execute, la fiecare județ exista o întreprindere de îmbunătățiri funciare, dar și la nivel central. Întocmeau amenajamente pastorale, proiecte de îmbunătățire. Ele au dispărut și au fost lăsate în seama unor direcții agricole județene, a direcțiilor silvice și a altor organisme și instituții care nu sunt «de meserie»”.

5

Este în firea noastră să facem comparații cu alte țări, unde lucrurile stau vizibil mai bine, pentru că se vede din viteza mașinii, parcurgând drumurile europene. Această dispoziție a noastră de a face comparații nu este un aspect pe care să-l apreciez, considerând că ar trebui să luăm aminte la ce este bine pentru noi și să acționăm în consecință, dar nu putem să ignorăm experiența altora, reinventând roata. Din păcate, noi doar ne comparăm cu cei bine organizați, căinându-ne de cât de rău stăm, fără să preluăm absolut nimic din experiența lor sau a celor dintre noi care au învățat de la aceia. Este și cazul domnului Marușca. Domnia sa și-a petrecut mulți ani și a cules învățături de la cei cu rezultate remarcabile în domeniul culturii pajiștilor și, venind să le aplice la noi, s-a lovit de multă ignoranță și nepăsare. Zic cultura pajiștilor, dar la noi nici măcar nu se poate vorbi despre așa ceva, pentru că după cum ne spune chiar dr. Marușca, pajiștile nici măcar nu au fost luate în cultură. Ele sunt niște pârloage. „Dacă o pajiște n-o iei în cultură, n-o cosești în fiecare an, n-o cureți în fiecare an, nu-i dai îngrășăminte, nu îi dai o încărcătură normală cu animale, ea se degradează. Pentru că… ce e pajiștea? Un spațiu pe care omul l-a făcut, a defrișat pădurea ca să facă loc ierbii și să crească mai multe animale. De aceea au apărut aceste pajiști. Din păcate, la noi nu sunt întreținute pentru că avem impresia că este suficient să te duci cu animalele și să paști, atât. Peste tot, în vestul Europei, există mașinării care le întrețin, oameni care le-au luat în cultură, numai noi nu le-am luat încă în cultură. Noi suntem la stadiul de păstorit, fără să mai facem nimic. Ați văzut dvs. un crescător de animale care să aibă mașini de curățat pajiștile sau mașini de fertilizat? Nu găsiți așa ceva. Din păcate. Deci noi trebuie să creăm această civilizație pastorală și să întreținem pajiștile așa cum se cuvine.”

 

La munte e mai rău

 

Toate aceste probleme capătă accente dramatice dacă vorbim despre zona montană.

E de la sine înțeles că pajiștile cele mai multe se află în acea zonă. Verdictul specialistului preumblat prin acele locuri este cel care ne întristează. „Acestea sunt cele mai degradate!” Și ne explică de ce: „Pentru că sunt mai greu accesibile. Dacă înainte omul obișnuia să meargă pe munte cu samarul, punea pe măgăruș cât nu putea el duce, pe cai, cu căruța, acum, mai nou, folosește mașinile astea performante 4x4, iar unde nu ajunge mașina de acest tip, off-road, nu se mai instalează stâne. Asta înseamnă că multe din suprafețele de pajiști sunt abandonate”.

6

Am putea spune că multe s-au și împădurit. Ba chiar și unele zone accesibile cu acele off-road-uri. Asta, pentru că a scăzut dramatic și numărul de animale. Trebuie să îi dăm însă dreptate specialistului, care ne spune că fără aceste pajiști nu există viață pe munte. Viață economică, trebuie să precizăm și să reiterăm credința că dacă ne dorim ca munții să aibă în continuare viață, oamenii aceia ar trebui plătiți pentru că există. Teodor Marușca ne împărtășește iarăși din experiența sa de prin alți munți ai Europei. „În zona montană, pajiștile, care reprezintă peste 75-80-85% din suprafață, sunt motorul întregii activități de acolo. De aceea, unele țări din Europa dau foarte mare importanță acestui fapt. Recent, francezii au aniversat o jumătate de secol de la promulgarea legii pastorale la ei. Legea se referă, cea franceză zic, pentru că, vrem - nu vrem, din punct de vedere agricol și pastoral, Franța are niște priorități și este locomotiva Europei pentru agricultură. Și primul domeniu la care se referă legea pastorală franceză este favorizarea organizării crescătorilor de animale. Deci statul se interesează ca toți crescătorii de animale să fie organizați în asociații, federații etc., ca să creeze aceste grupuri pastorale care sunt autorizate de către stat. Al doilea domeniu, care la noi lipsește cu desăvârșire, este organizarea funciară a proprietarilor de teren cu destinație pastorală. Deci toți cei care dețin suprafețe de pajiști din zona montană sunt organizați în aceste asociații ale proprietarilor. La noi nu știu dacă există așa ceva, pentru că nu se cunoaște ale cui sunt pajiștile. Se cunoaște oarecum, dar nu în totalitate. Sunt unii care au obținut suprafețe imense din pajiștile românești, cu schimb de teren din câmpie. De ce? Ca să primească subvențiile care se dau pe pajiști. Ăsta e adevărul… Cel de-al treilea domeniu al legii franceze este facilitarea convențiilor plurianuale de păscut, adică îi adună pe crescătorii de animale cu asociațiile funciare ale proprietarilor de teren și fac convenții plurianuale între ei, astfel încât să se valorifice în integralitate iarba, dată de Cel de Sus sau făcută de ei. Și-și pun probleme și ei, în continuare, să perfecționeze această metodologie. Și mai spun ceva despre Franța: are un organism, se cheamă Cemegref, adică un centru de mecanizare a agriculturii, e și silvicultura aici, e și organizarea teritoriului, au un număr de 970 de agenți, din care 420 sunt cercetători științifici, și sunt organizați în 10 colective. Nimic nu se face în spațiul rural francez fără acest Cemegref, care deține în totalitate toate pârghiile. El știe unde-s conductele, care-i terenul; el face proiectele.”

Cemagref este un institut public de cercetare a cărui activitate se concentrează pe dezvoltarea durabilă în zonele non-urbane. Contribuie la conservarea și gestionarea acceptabilă a sistemelor de teren și apă, prevenirea riscurilor asociate și dezvoltarea activității economice durabile.

Evident că la noi sunt mai multe probleme decât soluții. De organizare, ce putem spune, lipsește cam de peste tot, de ce ne-am mira că lipsește de aici? Iar despre stimulare, nu doar că nu-i plătim, cum ziceam, ca să existe, dar le mai și facem viața grea punându-i într-o concurență total neloială cu crescătorii de animale de la șes. Iată cum ne spune domnia sa că rezolvă această problemă alte state cu zone montane: „Intervine ceva ce noi n-am reușit până acum să rezolvăm, respectiv preț diferențiat pe altitudine al producției animaliere. Nu este posibil ca laptele produs la câmpie sau la deal să aibă același preț ca acela produs la munte. Și am să vă spun că în Elveția, unde am făcut o specializare de 8 luni, în urmă cu 52 de ani, atunci, cu fiecare 250 m de altitudine, confederația plătea în plus producătorului de lapte 10%. Deci, dacă era un producător la 1.800 m altitudine și făcea 3.000 de litri de lapte de la vacile lui de-acolo, putea să concureze cu cel care era la altitudinea de 400-500 m din platoul elvețian, care făcea la vremea respectivă cam 5.500 de litri de lapte. La noi nu se întâmplă asta nici acum, deși eu am scris, după venirea din Elveția, în cărți și la reviste, de necesitatea prețului diferențiat pe altitudine, cel puțin al laptelui. Ajunsesem la concluzia că la noi ar trebui să fie o creștere de cel puțin 10% cu fiecare sută de metri altitudine în plus, ca să poată fi rentabil. Domnul academician Otiman a făcut un studiu, foarte interesant, pe baza datelor din zona montană, că la peste 700 de metri laptele trebuie stimulat ca preț, că altfel nu mai devine rentabil. Vă dați seama cum poate lupta un om în zona montană să supraviețuiască, dacă laptele lui, de la văcuța lui, de acolo, prețul este același cu al aceluia unde are condiții mult mai bune de lucru”.

 

Ecologia, un deziderat îndepărtat

 

Foarte interesantă este viziunea domnului dr. Teodor Marușca în privința modului cum ar trebui să evolueze acreditarea de agricultură ecologică. „Se vorbește acum că România ar trebui să ajungă la 25% din suprafață cu agricultură ecologică. Singura țară din Europa care a depășit acest cuantum de 25% este Austria. Dar vă pun întrebarea: pe ce anume se bazează Austria, de a făcut peste 25% agricultură ecologică? Pe pajiști, dragii mei! Și atunci, Institutul nostru, în cadrul unui proiect, a întocmit un Îndrumar de bune practici pentru agricultura ecologică montană, și mai departe, pajiști permanente și pastoralism. În această carte, ajunsă, la fel, în toate județele României, la minister, în sute de exemplare, care a fost prezentată, sunt toate legile apărute legat de agricultura ecologică și cum trebuie ea aplicată.” Cu toate acestea, nu crede că doar din pix se poate face asta, deși pășunile noastre probabil nu s-au întâlnit vreodată cu substanțele chimice de fertilizare. Dimpotrivă, crede că e nevoie de o etapă intermediară, de o cultivare convențională. „În primul și în primul rând, ideea pe care au lansat-o unii că e suficient că nu s-au dat pe pajiștile României, de secole, de zeci de ani, îngrășăminte și să le declarăm ecologice este o greșeală impardonabilă. Adică acestea nu sunt pajiști ecologice în bunul sens al cuvântului, pentru că au covorul ierbos degradat. Animalele nu consumă iarba, randamentul animalelor care pasc pe aceste pajiști degradate este extrem de scăzut, și atunci cum să te mai lupți cu agricultura convențională? În primul și în primul rând, trebuie să îmbunătățim pajiștile. Doi-trei ani, să le dăm îngrășăminte, să le refacem total, să semănăm alte specii mai valoroase prin reînsămânțare, să le folosim rațional și, după doi ani, de trecere, de conversie la agricultura ecologică, facem ecologic. Nu am găsit nicăieri pajiști degradate, când am umblat în Franța la specializare, toate au un covor extraordinar de bun. Nu. Nu se poate fără a trece printr-o fază de îmbunătățire. Sunt unele voci din România care nu sunt suficient de bine pregătite sau informate, și care sunt adeptele falsei idei că se poate face agricultură ecologică pe pajiști degradate. Se zice că avem îngrășăminte organice destule, târlim cu animalele. Nu e suficient. Din experiențele noastre, și vreau să spun că am experiență de 25 de ani în platoul Bucegilor la 1.800 de metri altitudine și am făcut experiențe, cât se poate târli cu animalele. Adică, țin animalele în mod corespunzător ca să se fertilizeze pajiștea, nu mai mult de 10-15%. Și ce fac cu restul suprafeței? O las tot așa? Deci ideea unilaterală că vom fertiliza organic e greșită. Fertilizăm organic după ce ducem mai multe animale sus, la conversie. Am făcut conversia, am animale mai multe, că au ce mânca, și atunci pot să fac și târlire cu animalele și să acopăr cât de cât necesarul de fertilizanți pentru iarba respectivă. Deci toate acestea se fac cu judecată și cu organizare.”

8

***

Așadar, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanți specialiști în domeniul pajiștilor de pe la noi, despre trei aspecte foarte importante. În primul rând, e nevoie de o nouă abordare a pajiștilor, pe care nu putem să le mai privim ca niște nomazi care vin cu animalele, le satură și pleacă mai departe pe alte plaiuri. Au trecut mii de ani de când se întâmpla asta. Trebuie să venim în actualitate, să devenim cultivatori ai pășunilor. E foarte frumos cum apreciază chiar interlocutorul nostru această chestiune: „Dacă noi nu aplicăm ce este nou în domeniu, pierim. Degeaba ne uităm că-i verde peste graniţă, dincolo, pentru că alea sunt făcute pentru că au luat în cultură pajiştile. Ei sunt deja în civilizaţia europeană a pajiştilor. Haideţi să intrăm şi noi în ea!”. Într-adevăr, să intrăm în acea civilizație care are grijă de oamenii greu încercați ai muntelui, sprijinindu-i, ca să punctăm și a doua temă pe care am dezbătut-o aici. Cea de-a treia a fost transformarea pajiștilor în acea pondere ecologică pe care ne-o impune noua politică europeană. Dar nu oricum, ci în modul în care cercetătorii, precum cel cu care am vorbit, ne învață.

 

Articol scris de: Adrian Nedelcu; Documentare: Alexandru Băgescu

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Zootehnie

Comisia Europeană a aprobat schema de ajutor de stat instituită prin Programul RURAL INVEST, care se derulează prin Fondul de Garantare a Creditului Rural – FGCR, finanțată din bugetul Ministerului Finanțelor, pentru întreprinderile din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii și industriei alimentare, precum și pentru întreprinderile din alte domenii decât cele menționate, care își localizează producția în mediul rural și urban mic.

Schema de ajutor de stat are o valoare totală de 606 milioane de euro și se adresează întreprinderilor a căror activitate comercială a fost afectată în perioada stării de urgență și a stării de alertă, în contextul crizei COVID-19, coroborat cu efectele războiului din Ucraina.

Prin implementarea acestei scheme se estimează acordarea de ajutor de stat unui număr de peste 4.200 de beneficiari, care sunt: operatori economici, fermieri, asociații agricole persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și familiale, precum și asociații de fermieri, constituite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum și întreprinderile care își desfășoară activitatea în alte domenii decât cele care vizează agricultura, pescuitul, acvacultura sau industria alimentară, care au realizat investiții în baza proiectelor de finanțare din fonduri europene alocate prin Programul National de Dezvoltare Rurală.

Data limită pentru aprobarea de către FGCR a solicitărilor de garantare este 30 iunie 2022.

Ajutorul de stat se acordă sub formă de:

  • Garanții, care acoperă în proporție de maximum 90% creditele acordate de către instituții de credit;

  • Granturi în limita comisionului de administrare și plata dobânzii datorate de beneficiari o perioadă de maximum 24 luni de la data acordării creditului;

  • Componentă nerambursabilă de maximum 10% din valoarea finanțării garantată.

Granturile și componenta nerambursabilă se acordă în limita a maximum:

  • 2.300.000 euro per întreprindere în cazul în care întreprinderea nu își desfășoară activitatea în sectorul agriculturii, pescuitului și acvaculturii;

  • 345.000 euro pentru fiecare întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul pescuitului și acvaculturii;

  • 290.000 euro pentru fiecare întreprindere care își desfășoară activitatea în domeniul producției agricole primare.

În cadrul Programului RURAL INVEST sunt eligibile următoarele destinații ale finanțărilor aferente creditelor de investiții și capital de lucru:

    a) Achiziția de terenuri agricole și achiziția de părți sociale ale întreprinderilor din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii și industriei alimentare;

    b) Dotare/retehnologizare și automatizare;

    c) Alinierea la obiectivele de mediu care să genereze eficiență și independentă energetică;

    d) Refinanțare credite de investiții și/sau credite pentru capital de lucru;

    e) Adeverințe de depozitare pentru producătorii de cereale;

    f) Agricultură, industrie alimentară, piscicultură și acvacultură.

Garanția FGCR acoperă 90% din valoarea finanțării, exclusiv dobânzile, comisioanele și spezele bancare aferente creditului garantat. Pentru creditele de investiții, valoarea maximă cumulată a finanțărilor este de 10.000.000 lei, iar pentru creditele/liniile de credit pentru finanțarea capitalului de lucru valoarea maximă cumulată a finanțărilor este de 5.000.000 lei.

Valoarea maximă cumulată a finanțărilor garantate de către stat prin FGCR care pot fi acordate unui beneficiar este de 15.000.000 lei și se acordă în limita uneia dintre următoarele condiții, care reprezintă valoarea cea mai mare dintre: dublul sumei reprezentând cheltuielile salariale, inclusiv contribuţiile sociale obligatorii datorate de angajator aferente veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, înregistrate la nivelul anului 2019; sau 25% din cifra de afaceri netă a beneficiarului pe 2019; sau valoare care să rezulte din nevoile sale de lichidităţi, acestea putând include atât costuri cu capital de lucru, cât şi costurile cu investiţii, cu condiţia prezentării unor documente justificative de către beneficiar, situaţie în care cuantumul împrumutului nu poate depăşi nevoile de lichidităţi de la momentul acordării pentru următoarele 18 luni în cazul IMM-urilor sau pentru următoarele 12 luni în cazul întreprinderilor mari.

Durata maximă a finanţării în cazul creditelor de investiţii aferente creditelor pentru investiții este de 72 de luni (inclusiv perioada de graţie) fără posibilitate de prelungire, iar în cazul creditelor/liniilor de credit pentru capital de lucru este de 36 de luni, fără posibilitatea de prelungire.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu a propus Comisiei Europene (CE) identificarea unor soluții rapide la nivelul Uniunii Europene pentru a veni în sprijinul beneficiarilor publici și privați ai programelor de dezvoltare rurală ale căror proiecte sunt afectate de crize din afara sectorului, astfel încât să se poată asigura finalizarea proiectelor.

În cadrul Consiliului AgriFish, desfășurat în data de 24 mai 2022, la Bruxelles, ministrul Adrian Chesnoiu a declarat: „România solicită Comisiei Europene să adopte de urgență decizia care să permită majorarea costurilor proiectelor și compensarea cheltuielilor suplimentare pentru beneficiarii PNDR, astfel încât să se asigure finalizarea investițiilor deja începute”.

Solicitarea ministrului român s-a bucurat de o largă susținere din partea Statelor Membre, iar președintele Consiliului și Comisia Europeană au apreciat inițiativa țării noastre ca fiind una extrem de utilă, transmite MADR. În perioada următoare, Comisia Europeană va identifica cele mai potrivite soluții pentru derularea și implementarea în bune condiții a proiectelor demarate.

„Având în vedere situația economică generală nefavorabilă survenită în timpul pandemiei COVID 19, accentuată mai întâi de creșterea prețurilor utilităților şi apoi de conflictul armat din Ucraina, România și alte state membre al Uniunii Europene se confruntă cu o situație dificilă în implementarea programelor de dezvoltare rurală. Mulți dintre beneficiarii măsurilor de sprijin se află în incapacitate de a continua realizarea proiectelor aflate în derulare, întrucât bugetele aprobate la nivelul anilor 2014-2020 nu mai pot acoperi cheltuielile suplimentare apărute pe parcurs. În acest context, există riscul renunțării la executarea lucrărilor și nefinalizarea sau rezilierea proiectelor, ceea ce va conduce la neîndeplinirea obiectivelor propuse, corelat cu riscurile legate de dezangajare a fondurilor europene, fapt ce afectează implementarea Programului și mai ales dezvoltarea zonelor rurale”, a spus ministrul român al Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Ghidul pentru Submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor” a făcut obiectul mai multor situații neclare sau cu aplicabilitate practică problematică în rândul fermierilor. Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită modificarea Ghidului solicitantului astfel încât toți agricultorii să poată beneficia de Submăsura 17.1.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis în ultimii doi ani mai multe notificări către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și implicit către organul responsabil de aplicarea practică a Submăsurii 17.1, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin care se atrage atenția asupra unor chestiuni de ordin practic pe care le întâmpină fermierii la decontarea primelor pentru polițele de asigurare încheiate.

Cea mai mare problemă este limitarea cu privire la stabilirea suprafeței exacte pentru care fermierul a întocmit contractul de asigurare, raportată la suprafața reieșită după controalele APIA, dar mai ales după controalele din teledetecție.

„Este un fapt cunoscut că toate instrumentele de măsurare au abateri, chiar dacă se măsoară cu același GPS, aceeași persoană, în aceeași zi – tot apar anumite diferențe. Despre diferențele dintre măsurătorile APIA și cele rezultate prin teledetecție, cu atât mai mult că aceste diferențe la măsurători sunt și mai frecvente. Este imposibil ca suprafața asigurată să coincidă, fără nicio diferență oricât de minimală, cu suprafața agricolă declarată, dacă întâmplarea nefericită face să te afli pe eșantionul de control sau să vină la câteva luni controlul prin teledetecție. Din această cauză, Submăsura 17.1 este aproape imposibil de accesat pentru mulți beneficiari. Această problemă a fost întâmpinată, la scară largă și în anul agricol 2020-2021. Foarte mulți fermieri au fost declarați neeligibili, după ce, deși în iunie 2021 nu au fost raportate probleme, la sfârșitul lunii octombrie a venit teledetecția, iar fermierii au fost anunțați în mai 2022 că vor fi declarați neeligibili ca urmare a diferențelor, chiar și infime, de suprafață asigurată versus măsurată. Cu titlu de exemplu, au fost membri care nu vor putea beneficia de această submăsură din cauză că există o diferentă de 0,024% la o cultură sau 0,015% din total suprafață fermă în plus, între suprafața asigurată și suprafața rezultată din măsurătorile de la teledetecție. În prezent nu se acceptă nici măcar diminuarea până la suma solicitată de fermier în cererea de plată pe suprafață.  Astfel de situații sunt imposibil de acceptat, această măsură are scopul de a încuraja fermierii să asigure culturile, nu să îi descurajeze, mai ales că fermierii au dreptul și au nevoie să beneficieze de acești bani. Mai mult, motivele refuzului nu pot fi imputate fermierului, ci mai degrabă diferenței dintre teorie și practica realității, fiind de notorietate faptul că diferențele rezultate între diferite măsurători sunt mai degrabă o regulă, decît o excepție”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

În opinia reprezentanților agricultorilor, trebuie să se identifice și să se implementeze rapid o soluție pentru fermierii care au depus documentația de accesare a Submăsurii 17.1 în 2021 și au aflat în luna mai 2022 că din cauza diferențelor minore reieșite în urma teledetecției, deci din motive obiective și total independente de fermieri, conform procedurii Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), să fie declarați eligibili.

„Solicităm conducerii MADR, AFIR și APIA să ia toate măsurile legale care se impun pentru a clarifica procedurile, să fie mai permisive și conectate la realitățile practice, în sensul de a ține cont de factorii subiectivi și obiectivi care intervin pe parcursul unui an agricol de circ 6 - 9 - 12 luni și, urmare a cărora fermierii pierd sume importante, iar descurajarea crește în legătura cu accesarea banilor europeni. Este nevoie ca decontarea sprijinului să se facă cu o toleranță de maximum 2% din suprafața culturii asigurate sau ca decontarea sprijinului să se facă doar pentru suprafața culturii declarate de fermier. Alianța solicită reglarea acestei nereguli de aproape doi ani; prin urmare resupunem atenției instituțiilor responsabile să vină în sprijinul fermierilor și să repună în normalitate accesarea subvențiilor pentru primele de asigurare începând cu anul agricol 2021. Reamintim că problema semnalată mai sus este una dintre cele mai importante și frecvente nereguli ale măsurii, însă solicităm să se reanalizeze și implementeze în Ghidul Solicitantului sM 17.1, care va fi postat în consultare publică, și celelalte aspecte excesiv birocratice sau generatoare de complicații pe care Alianța, prin diferite adrese și notificări, le-a adus în atenția MADR și AFIR”, se precizează în comunicatul de presă al Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate

Inteligent, ambițios aproape de limita încăpățânării, la numai 40 de ani, Leo Labancz a reușit să dezvolte de la zero o fermă zootehnică complexă, de circa 500 de vaci de carne și peste 1000 de oi. Și asta nu e tot, pentru că exploatează în regie proprie pășuni pe o suprafață totală de 1.700 de hectare. Tânărul fermier a fost încântat să ne fie gazdă în exploatația sa din satul Fodora, comuna Așchileu, județul Cluj, unde ne-a împărtășit, așa cum un ardelean știe să o facă, multe dintre poveștile lui.

zoo 226 fermier titan 8

Reporter: Agricultura este o moștenire din familie sau este o pasiune pe care ați dezvoltat-o treptat?

Leo Labancz: Familia mea nu a avut tangență cu agricultura. M-am născut aici în Cluj, mai am un frate mai mare care de asemenea este implicat în această afacere, lui îi datorez dezvoltarea fermei. Este arhitect, dar l-am molipsit și pe el cu zootehnia, de la mine a luat microbul. El proiectează și anexe zootehnice. Grajdul pe care îl vedeți în fermă a fost proiectat de el și construit de noi, prin firma de construcții pe care o avem. După un timp a venit și el în agricultură, în această afacere, și a investit bani. Mai am o fermă la 50 km distanță, unde am început primul și m-am străduit timp de zece ani să meargă, după aceea l-am bătut la cap să vină și el, iar într-un final a venit și a investit în ferma de aici, din satul Fodora. Este destul de greu să te dezvolți. Noi am ajuns la stadiul la care suntem aici în vreo trei ani. În 2018 am cumpărat aici ferma și am început să construim de la zero.

Ceea ce fac este clar o pasiune. Încă de când eram mic, mi-am dorit să am fermă de animale. Nu provin dintr-o familie de fermieri, nu am avut niciun fel de experiență în familie. Mi-a plăcut școala, mi-au plăcut animalele și agricultura. Și mi-am dorit ca atunci când voi fi mare să am o fermă de animale. Iar acum am două ferme de animale și mult teren agricol.

„Creștem doar taurine Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. Este rustică, rezistentă, nepretențioasă.”

Reporter: Ce suprafață agricolă exploatați?

Leo Labancz: În total, exploatăm aproape 1.700 ha, din care 400 ha plante de nutreț și restul pajiști permanente și pășuni. În mare parte suprafața totală este în arendă, avem doar 200 ha în proprietate. Dar dorim să mai cumpărăm. Tot ce este de vânzare și ne putem înțelege cu proprietarul, cumpărăm. Din suprafața totală, 1.200 de hectare sunt aici, în Fodora. Terenurile sunt compacte, adunate pe o rază de 6-7 km. Și mai am o fermă care este la 50 km distanță, dar și acolo am 400 ha, suprafață compactă și am o parte din tractoare și acolo.

Reporter: Când ați început să faceți agricultură?

Leo Labancz: Am început la vârsta de 20 de ani, cu oi. Se întâmpla prin 2001. După vreo trei ani, am dat faliment. Nu am știut cum funcționează sistemul. Am avut 20.000 de euro și am cumpărat oi de toți banii. Le-am dus acasă și apoi m-am întrebat ce fac eu cu ele. Îmi trebuie o colibă, îmi trebuie câini, îmi trebuie un cojoc, îmi trebuie fân. Și n-am avut bani. Eu cumpărasem de toți banii oi. Am luat bani împrumut să pot să merg mai departe.

La un an după ce am luat împrumutul, am vândut oile și am achitat datoriile. Ajunsesem practic la aceeași situație - iar fără bani. Și a trebuit să merg din împrumut în împrumut să văd ce fac. Am abandonat totul, dar am și realizat că nu pot trăi fără acest business. Iar peste șapte ani m-am reapucat de zootehnie și de atunci nu m-am mai lăsat. Dar am gândit altfel tot businessul. Acum, de la oi am trecut la vaci de carne. Dar am încă și oi. Mi-am dat seama că am nevoie de tractoare.

zoo 226 fermier titan 3

Reporter: Primii trei ani au însemnat practic rodajul dumneavoastră în această afacere. Ați avut foarte mult curaj și încredere.

Leo Labancz: A doua oară, am procedat altfel. Dacă am 50.000 de euro, investesc doar 25.000 și 25.000 de euro îi păstrez pentru a putea să supraviețuiesc cu ei un an, pentru ca mai apoi să pot să pornesc afacerea. Într-un an, doi, trei, trebuie să poți să te autosusții. Pentru că altfel te blochezi financiar. Dar eu eram tânăr, nu am știut, le-am cumpărat și am zis că văd eu ce fac cu ele.

Am avut curaj, și acum am curaj, și nu mă dau bătut. Acum vreau să ajung să țin 600 – 700 de vaci de carne. Sunt o persoană foarte ambițioasă, verticală, nu mă dau bătut niciodată. Nu există „nu se poate”, ci numai „nu vreau”. Fac ceea ce mi-am dorit să fac dintotdeauna și nu voi renunța până nu voi realiza ceea ce mi-am propus.

Reporter: Așadar, ați reînceput afacerea prin anul 2009.

Leo Labancz: Am regândit afacerea total. Nu m-am blocat deloc, am ținut-o tot timpul pe producție. Am avut noroc că am găsit într-o comună o pășune foarte mare. Am început direct cu 350 de hectare de teren și a fost un start bun, care m-a făcut să prind curaj. Am avut posibilitatea să iau subvențiile pe teren ca să pot să dezvolt mai departe afacerea și am crescut foarte repede. În 2-3 ani am ajuns la 1.600 de oi. În primii doi ani am cumpărat tot fânul. După aceea mi-am dat seama că nu este bine și că trebuie să îmi cumpăr un tractoraș.

Am mers la Agraria (n.r., târgul anual de agricultură de la Jucu - Cluj), m-am urcat în toate tractoarele, am testat toate tractoarele de pe piață și m-am hotărât la un Case IH - mai exact, un tractor Case IH Farmall 115 A. Și de la un tractor Case IH am prins drag și acum am numai tractoare Case IH. Asta se întâmpla în 2016.

Reporter: Să revenim la ferma zootehnică, câte animale aveți în prezent și ce rase?

Leo Labancz: Am început cu 25 de văcuțe și când am văzut diferența în ușurință între vaca de carne și oaie, atunci am zis să mă dezvolt mai mult pe creșterea vacilor de carne și să las oile mai puțin, mai ales că este grea creșterea oilor din cauza personalului și a prețurilor foarte scăzute din ultimii ani. În acest moment, avem puțin peste 1.000 de ovine și vaci, cu tot cu tineret, avem circa 500 de capete.

La vaci creștem doar rasă Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. E o rasă rustică, rezistentă, nepretențioasă. Această rasă ne-a plăcut cel mai mult. Cu această rasă am mers de la început, încă de când ne-am cumpărat primele 25 de capete. Înainte am mers să studiem mai multe rase, dar acestea ne-au plăcut cel mai mult și am spus să mergem pe Aubrac, o rasă pe care nu merge multă lume.

Din punctul meu de vedere, este cea mai bună rasă pentru că se întreține foarte ușor. N-am avut niciodată probleme cu aceste vaci. Nu am avut animale bolnave, nu am avut șchioape, nu am avut probleme la fătări. Orice le dai să mănânce, le merge bine.

La oi am avut și am în continuare Țurcane. Această rasă se pretează cel mai bine pentru România și pentru zona de deal și de munte, cum este aici, la noi. Și mi-au plăcut cel mai mult.

„Cu vaca de carne este o afacere foarte grea. Este un business pe circa 5 ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție.”

zoo 226 fermier titan 5

Reporter: În ceea ce privește zootehnia, aveți de gând să vă dezvoltați și mai mult?

Leo Labancz: Momentan, nu prea am vândut, doar foarte puțin, pentru reproducție. Am avut puține mame, am avut mult tineret și am în continuare mult tineret, care acum trebuie să fete prima oară, să intre pe producție. În total, în acest moment avem în jur de 100 de mame, 60-70 de viței mici și juninci tinere cu vârsta de până la 2 ani.

Vreau să ajung să țin 600-700 de capete, deși este foarte greu, pentru că sunt foarte scumpe și durează câțiva ani să poți să le înmulțești, să cumperi, să le aduci să te ocupi de ele. Există cerere pentru ele, numai să ai ce vinde, altfel nu este problemă. Problema este să ai ce să vinzi.

Numărul de oi nu mai vreau să-l măresc. Am avut 1.500-1.600 până la 2.000. Dar nu mai vreau pentru că nu am cu cine și nu mai am timp fizic să mă ocup de toate.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Leo Labancz: Sunt trei persoane angajate la o fermă și două persoane angajate la cealaltă fermă. Ne descurcăm, suntem suficienți. Dacă trei tractoare lucrează non-stop, vara facem față cu ele. Aici mă includ și pe mine. Toată vara, de dimineața și până seara stau numai în tractor. Am operat toate tractoarele Case IH pe care le am până acum.

Două persoane sunt întotdeauna pentru schimb. Nu e rău să ai mai multe persoane, dar trebuie să te uiți și la costuri. Pentru că dacă le pui pe toate pe hârtie, sunt costuri foarte mari de întreținere. Să plătești toți angajații, să-i plătești lunar cu salarii destul de mari, au salarii cuprinse între 800 de euro și 1.000 de euro net lunar. Și dacă îi plătești non-stop 12 luni și lucrează doar patru luni vara, este destul de greu. Mai ales când îți dorești să intri pe producție, să poți să vinzi. Momentan, cam 50% e autofinanțare.

Reporter: Simțiți că statul vă ajută?

Leo Labancz: Noi primim subvențiile, dar dacă tragem o linie, nu acoperim cheltuielile fermei. Dacă ai cinci angajați plătiți cu carte de muncă, ajungi la 6.000 de lei cu un angajat. Iar dacă ar fi șase oameni, ar fi 30.000 de lei pe lună. Și dacă calculați pe un an întreg, sunt 180.000 de lei doar oamenii. Și dacă pui și arenda, și motorina, ai ajuns la cheltuială de 200.000 de euro pe an. Pe lângă aceste lucruri, sunt multe alte cheltuieli. Doar din subvenție, nu poți să supraviețuiești. Trebuie să produci. Dacă nu ai avea angajați și nu ai investi ar fi ok, dar noi tot ceea ce am încasat din subvenții am reinvestit.

zoo 226 fermier titan 7

 

De la cele mai simple la cele mai complexe tractoare

 

Reporter: Din 2016 și până astăzi câte tractoare ați cumpărat?

Leo Labancz: Începând cu 2016 și până astăzi, am achiziționat șapte tractoare noi. Toate tractoarele sunt cumpărate de la Titan Machinery România. Am început cu tractoare Case IH Farmall, apoi am trecut la Case IH Maxxum, urmat de Case IH Puma 165. Am un Case IH Farmall 115 A, un Case IH Farmall 75 A, un Case IH Farmall 95 A, Case IH Maxxum 115, Case IH Maxxum 150, încă un Case IH Maxxum 150. Urmează să mai achiziționez un Case IH Puma 150.

Am început cu gama de tractoare mici, tractoare mai simple, am prins încredere în ele și am început să urc tot mai mult, pe măsură ce se dezvoltă și ferma. Am vrut să-mi cumpăr un tractor mecanic, simplu, să nu aibă probleme, pentru că toată lumea se sperie de problemele tractoarelor. Dar nu este așa. Am început de la tractoarele simple și am mers până la cele mai complexe. Acum îmi doresc să achiziționez tractoare și mai performante de atât, cu cât mai multe dotări.

Reporter: De ce ați ales Case IH?

Leo Labancz: Din punctul meu de vedere, raportul calitate-preț este cel mai bun. Eu așa le văd. Și eu am încredere în lucrurile făcute în Austria, mai multă decât în cele produse în alte țări. M-am urcat în 20 de tractoare, dar acestea mi-au plăcut cel mai mult - configurare, confort, calitate, culoare etc. M-am gândit și la service, e aproape de noi, la aproximativ 20 km.

Reporter: Cum apreciați tractoarele din punct de vedere al unui operator? Cum le descrieți din punct de vedere tehnic și al confortabilității?

Leo Labancz: Când mă urc într-un tractor nu-mi mai vine să mă dau jos. Nu-mi mai vine să mă duc acasă. De dimineața până seara stau numai în tractor, îmi place ceea ce fac și fac cu drag. Probleme și dificultăți sunt în orice afacere, în orice domeniu, dar dacă faci ceva cu drag nu simți greutățile, sau le simți mai puțin și nu le bagi în seamă.

Reporter: Ce ne puteți spune despre colaborarea cu Titan Machinery?

Leo Labancz: De când colaborăm nu au fost probleme. Eu am studiat bine tractoarele Case IH și am solicitat tractoare cu configurații personalizate, care să mă ajute. Am comunicat cu Rareș (n.r. Rareș Vădan, Manager de Zonă Titan Machinery) și am găsit tot timpul cele mai bune soluții. Comunicarea cu Rareș este foarte bună. Știu că nu depinde totul numai de el, e și normal să fie așa. Lucrurile depind și de logistică, transporturi, facturare etc. Orice lucru contează.

Tractoarele sunt ceea ce mi-am dorit, configurate cum mi-am dorit, nu am ce să reproșez. Dacă au mai fost câteva mici întârzieri, s-au rezolvat în timp util și nu ne-au afectat. Că nu s-a găsit o piesă pe stoc să monteze, cum mi-am dorit eu exact, pentru că am vrut ca toate tractoarele să fie cu încărcător frontal, cu funcția a 3-a, cu compresor de aer, lipsea pe stoc o piesă micuță de montat și se întârzia câteva zile, dar nu am avut o problemă.

Reporter: În ceea ce privește partea de service și de piese de schimb, ce experiență ați avut?

Leo Labancz: Probleme importante nu am avut cu tractoarele. Doar probleme minime, cum ar fi un senzor pentru un tractor, dar s-a rezolvat și am fost mulțumit. Am mai avut o problemă cu un Case IH Farmall, pentru că șoarecii mi-au ros câteva fire. Reacția service-ului a fost promptă. Nu au fost probleme, suntem și aproape, se pot deplasa repede. Dar vă spun că nu prea au fost probleme în general.

Reporter: Ce fel de lucrări agricole faceți?

Leo Labancz: Noi folosim cel mai mult tractoarele pentru a face lucrări la suprafața solului, într-o proporție de 80%, de exemplu, plante de nutreț (lucernă și mixturi de iarbă). Cultivăm în jur de 350 de ha de plante furajere.

Lucrările pe care le facem cu tractoarele sunt aratul, care este puțin, maximul 30 ha pe an. Avem un plug cu 4 brazde pentru a executa aceste lucrări. Avem semănătoare, freză după tractor, grapă cu discuri, freze de curățat pășunile, greble, cositori, balotieră, înfoliator baloți și transport baloți.

Reporter: Cum e vremea în zona dvs. și cum descrieți condițiile meteo de aici?

Leo Labancz: În ultimii ani a fost problemă. Am început târziu cositul. A plouat până în 18 iunie și trebuia să ne apucăm de coasă în 15 mai. Și am întârziat o lună cu lucrările și totul s-a decalat până în toamnă. Dacă nu începi cositul până pe 15 mai și începi o lună mai târziu, ți-a dat peste cap tot ciclul și pierzi o coasă care este foarte importantă. Aceasta a fost problema cea mai mare. Când plouă, plouă o lună încontinuu, când nu plouă, nu plouă deloc.

„Dacă mergi la serviciu numai pentru bani, atunci nu este în regulă. Orice lucru dacă nu-l faci cu drag e greu.”

 

zoo 226 fermier titan 4

 

Secretul e să nu renunți niciodată

 

Reporter: Ce ne spuneți despre producții?

Leo Labancz: În medie, pe an facem în jur de 5.000-6.000 de baloți. Teoretic puteam să fac și mai mulți, dacă mă lasă vremea, timpul și personalul. E bine să ai întotdeauna utilaje de rezervă.

În plus e bine ca la orice utilaj să ai rezervă, fie că ești în campanie și s-ar strica, de exemplu, un rulment sau o curea, sau ai nevoie de o piesă micuță și se întâmplă să nu fie pe stoc și să dureze 3-4 zile, să nu fie nevoie să stai pe loc - îl pui pe celălalt în locul lui.

Reporter: Care este viziunea dumneavoastră pe termen lung?

Leo Labancz: M-am gândit să cumpăr doar tractoare noi, pentru că încerc să fiu ca în Germania, la fiecare 4-5 ani să schimb utilajele, să am doar utilaje noi în tot acest interval. Așa mi-am propus, momentan așa am făcut. Acum se pierde puțin dacă le cumperi noi și le vinzi, dar decât să am neplăceri să rămân în campanie cu tractoarele pe câmp fără să poți să-ți continui lucrările, cum pățește de obicei foarte multă lume, mai bine le cumperi noi.

Sunt sisteme de finanțare foarte bune, cu dobânzi foarte mici, Titan oferă mulți ani de garanție, iar atunci eu zic că este ok să le cumperi noi, le plătești în 4-5 ani, le vinzi, îți cumperi altele, așa cum se face de fapt în străinătate. Străinii le țin 4-5 ani și își cumpără altele noi, noi le cumpărăm de la ei la mâna a doua și ni se strică nouă. Eu aș vrea să procedez altfel să le vând pe cele exploatate de nou-nouțe și să continui să-mi cumpăr numai nou-nouțe.

Reporter: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să intre în agricultură?

Leo Labancz: Să le placă și să aibă ambiție. Orice lucru dacă nu-l faci cu drag e greu, în orice domeniu. Dacă mergi la serviciu numai pentru bani, atunci nu este în regulă. Nu banii sunt totul. Este greu începutul pentru că totul este scump. Primul lucru trebuie să-ți placă, al doilea e să ai terenul unde să faci și ceva bani de investiții. Secretul este să nu renunți niciodată și să nu te sperii că este nevoie sa lucrezi weekend-urile, sărbătorile sau că plouă sau ninge.

Cu vaca de carne este o afacere foarte grea. Cu vaca de carne este un business pe circa cinci ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție. În această perioadă trebuie să te poți autosusține.

Dar, în general, trebuie să continui să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă dai înapoi la primul hop sau la prima greutate, te oprești și îți spui „vai ce mă fac”, nu prea poți să faci în viață multe. Acesta este punctul meu de vedere. Acum mulți abandonează. Mulți au început cu agricultura, mulți au avansat. Sunt și perioade bune și perioade mai grele în care nu trebuie să renunți. 

 

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista