Luni – 23 septembrie 2024, Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) și Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) au trimis ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, premierului, precum și celorlalte ministere competente, o adresă cu privire la impactul negativ și disproporționat al proiectului de modificare și completare a OUG nr. 4/2024 asupra producătorilor și importatorilor de input-uri agricole (produse de protecție a plantelor, semințe, combustibili și îngrășăminte).

Mai exact, cele două organizații profesionale se referă la prevederile din proiectul de act normativ conform cărora creditorii instituții financiare bancare, instituții financiare nebancare, furnizorii de utilități, precum și distribuitorii și furnizorii de resurse materiale agricole folosite la înființarea și producția agricolă vegetală, nu întreprind măsuri de recuperare (executare silită) asupra creanțelor acumulate, nu întreprind măsuri de exigibilizare precum insolvența, declararea scadenței anticipate, altele asemenea, până la finalul anului 2025.

„Suntem parte a aceleiași agriculturi și suferim același impact negativ al condițiilor menționate în Proiectul de Ordonanță. Suntem conectați cu fermierii și distribuitorii de input-uri ca părți ale aceluiași lanț valoric, care funcționează ca un ecosistem și orice decizie din sistem se repercutează și asupra noastră. Proiectul introduce un caz de suspendare a rambursării datoriilor restante, a ratelor dobânzilor și comisioanelor scadente datorate de fermieri furnizorilor și distribuitorilor de input-uri agricole, precum și interzicerea aplicării de către creditori (furnizori sau distribuitori) a unor măsuri de recuperare a creanțelor scadente de la data intrării în vigoare a prevederilor până la data de 31 decembrie 2025. Salutăm interesul MADR de a soluționa dificultățile întâmpinate de fermierii din România ca urmare a condițiilor meteorologice din ultima perioadă și deschiderea MADR de a discuta soluțiile propuse în proiectul de act normativ. Însă, soluția propusă în proiect va afecta negativ toți operatorii din sectorul agricol, fie furnizori sau distribuitori, fie fermieri. În plus, proiectul de OUG  prezintă vulnerabilități legale insurmontabile, încălcând atât normele constituționale, cât și rigorile de tehnică legislativă. Precizăm că acest punct de vedere este sumar și este înaintat pentru a face mai eficientă dezbaterea publică ce urmează a avea loc marți, 24 septembrie 2024, la sediul MADR de la ora 17:00. Dacă se solicită, putem dezvolta argumentele sumarizate în această adresă”, arată AISR și AIPROM.

Și producătorii, și distribuitorii, și fermierii, mai ales ce mici și mijlocii, vor fi afectați

În mod cert, susțin cele două asociații, poiectul va afecta imediat și semnificativ sectorul agricol din România și va agrava situația acestuia.

„Acest lucru se va întâmpla întrucât proiectul, în forma sa actuală, suspendă plata voluntară a datoriilor restante, a dobânzilor, comisioanelor scadente datorate de fermieri, penalităților de întârziere a plății și blochează, până la 31 decembrie 2025, luarea de către creditori a oricăror măsuri de recuperare a creanțelor scadente. Altfel spus, creditorii (fie ei furnizori, fie distribuitori) nu vor mai avea concursul Statului în vederea recuperării creditului comercial acordat fermierilor. Furnizorii de input-uri, prin acordarea de credit comercial pe termen lung (până la recoltarea culturii. Prin comparație, termenul legal maxim de plată al agricultorilor francezi este de doar 45 de zile), au permis fermierilor accesul la tehnologii și produse inovative, având ca rezultat îmbunătățirea productivității și sporirea competitivității fermierilor români. Mai mult, furnizorii de input-uri riscă o expunere pe credit de doi ani aproape, ceea ce este imposibil de suportat, în condițiile în care 80% din timpul de creditare cade în sarcina producătorilor de inputuri. În absența plății voluntare la scadență a creditului comercial, conform celor agreate în mod liber prin contracte, și în absența recuperării creanțelor (creditului comercial) prin procedurile de executare silită în caz de neconformare voluntară, furnizorii și distribuitorii nu își vor putea achita propriile obligații de plată față de creditorii lor, vor fi decapitalizați și vor fi cel mai probabil nevoiți să acorde mai greu credit comercial, strict în funcție de politicile comerciale individuale ale fiecăruia dintre aceștia. Acest lucru poate afecta producătorii agricoli și, pe cale de consecință, competitivitatea sectorului agricol din România, diminuând ponderea acestuia în produsul intern brut, și, posibil, poate provoca ieșirea de pe piață a unor operatori din sector (furnizori, distribuitori și fermieri). În acest scenariu, concurența pe piață va fi afectată, iar inovația și productivitatea, diminuate. Scenariul de mai sus este urmarea firească și inevitabilă a afectării negative a drepturilor creditorilor, care, pentru a-și securiza viabilitatea financiară și abilitatea de a funcționa pe piață pe baze economice, ar putea teoretic să fie puși în situația de a decide, în funcție de politicile comerciale individuale și propriul acces la resurse financiare fie să renunțe la creditul comercial urmând să furnizeze input-urile cu plata în avans sau la livrare, fie să ceară de la partenerii contractuali garanții independente de plată sau garanții de plată de la societățile-mamă ale partenerilor care sunt mari exploatații agricole. În toate aceste cazuri, fermierii mici și medii ar putea fi afectați, întrucât creditul comercial este esențial pentru viabilitatea lor economică, iar aceștia nu au posibilitatea de a procura garanții independente sau de la societățile mamă, precum concurenții acestora, marile exploatații agricole”, explică AISR și AIPROM.

Prin urmare, suspendarea rambursării creditului comercial și a componentelor acestuia, precum și interzicerea măsurilor de recuperare, executare silită, asupra creanțelor acumulate, va afecta cel mai probabil întregul sector agricol, incluzând aici nu doar furnizorii și distribuitorii, ci și fermierii, mai ales producătorii agricoli mici și mijlocii.

Proiectul încalcă principii constituționale

Amânarea plății unor obligații contractuale și interzicerea măsurilor de recuperare, executare silită cu privire la creanțele furnizorilor și producătorilor împotriva fermierilor încalcă mai multe principii constituționale, susțin cele două organizații profesionale care au semnat adresa către autorități.

Astfel:

1.   Reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, acces care nu poate fi limitat potrivit articolului 21.2 din Constituție care prevede ca „nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Cum executarea silită este parte integrantă a unui litigiu civil și necesită concursul instanțelor în vederea desfășurării, concluzia firească este că blocarea executărilor silite până la data de 31 decembrie 2025 reprezintă o flagrantă limitare a dreptului de acces la justiție.

2.    Reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată protejat prin articolul 44 al Constituției, fiind mai exact o restrângere a unor drepturi fundamentale ale creditorilor (fie ei furnizori sau producători, fie distribuitori) și anume drepturile de proprietate asupra creanțelor împotriva fermierilor. Aceasta întrucât, ca regulă, amânarea oricărei obligații de plată generează dobânzi în contul creditorilor, dobânzi datorate de debitori. Cum proiectul nu menționează că debitele producătorilor agricoli continuă să genereze dobânzi de la data intrării în vigoare până la 31 decembrie 2025, acest aspect reprezintă o „expropriere” întrucât impune creditorilor să suporte, pe costul lor, amânarea plății obligațiilor de către creditori. Din acest motiv creditorii au drept de regres împotriva Statului pentru dobânzile neachitate, dacă Statul va impune aceste măsuri prin promulgarea proiectului.

3.    Reprezintă o încălcare a limitelor exprese ale delegării legislative. Conform articolului 115 (6) al Constituției „ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție”. Or, proiectul generează consecințe negative în domeniul în care intervine, și anume, dreptul de proprietate al creditorilor în componenta sa de valorificare a creanțelor, unde se înregistrează o expropriere temporară, sau accesul la justiție, care este îngrădit până la 31 decembrie 2025 în ceea ce privește recuperarea creanțelor prin procedura executării silite.

Carențe de tehnică legislativă

„Proiectul ar trebui avizat de către Secretariatul General al Guvernului din punctul de vedere al oportunității promovării acestuia, în sensul motivării situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și a prezentării consecințelor neadoptării proiectului, conform art. 31 al Hotărârii de Guvern nr. 561 din 10 mai 2009. În egală măsură, este necesar punctul de vedere al autorității de concurență, Consiliul Concurenței, date fiind impactul semnificativ al proiectului asupra cererii și ofertei și, pe cale de consecință, asupra concurenței pieței relevante a sectorului agricol, cu precădere asupra lanțului de aprovizionare a acestui sector”, se precizează în adresa transmisă autorităților.

Propunerile AIPROM și AISR

Cele două asociații susțin că soluția propusă de proiectul de act normativ controversat plasează costurile exclusiv pe umerii furnizorilor și distribuitorilor de input-uri agricole, ceea ce poate provoca o „contracție” a sectorului agricol la toate nivelurile (producător/furnizor, distribuitor și fermier) ca urmare a limitării accesului la finanțare, a blocajului financiar și a decapitalizării forțate a operatorilor. „Mai mult, soluția propusă prin proiect agravează în mod abrupt dificultățile operatorilor din piață și alterează pe termen scurt și mediu viabilitatea ecosistemului reprezentat de producători și furnizori, distribuitori și fermieri. Ca atare, credem că ar fi oportun ca soluția ce poate fi avută în vedere de către MADR să cuprindă un pachet complex de măsuri menite să adreseze problemele sistemice ale agriculturii, așa cum au fost acestea acutizate de seceta din ultimii ani.”

Așadar, propunerile AIPROM și AISR:

• Ajutoare financiare directe sub formă de granturi sau împrumuturi cu dobândă scăzută, care ar plasa soluția pe umerii celui mai calificat să rezolve problemele din agricultură, și anume Guvernul României;

• Garantarea de către Guvernul României a creditului comercial angajat de către producătorii agricoli în relația cu partenerii acestora, fie ei furnizori sau distribuitori, ceea ce ar permite atât continuitatea fluxului de input-uri către fermieri, cât și prezervarea stabilității financiare a furnizorilor/distribuitorilor;

• Încurajarea și extinderea accesului la asigurări împotriva secetei, eventual caracterul obligatoriu al unei asemenea asigurări.

În concluzie, Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România și Alianța Industriei Semințelor din România, în numele membrilor săi care asigură aproape 85% din consumul de produse de protecție a plantelor în țara noastră, respectiv aproximativ 80% din consumul de semințe de uz agricol, solicită renunțarea la prevederile art. 6² din proiectul de modificare și completare a OUG nr. 4/2024, „date fiind consecințele negative, certe și semnificative asupra sectorului agricol și asupra competitivității și modernizării acestuia”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Principalul subiect al agendei sectorului vegetal din România în acest moment îl constituie proiectul de OUG privind amânarea plății ratelor și dobânzilor către instituțiile financiare bancare și nebancare (bănci, IFN-uri și leasing), a ratelor către furnizorii de inputuri și utilități și interzicerea executărilor silite a fermierilor care au avut rate scadente neachitate în acest an înainte de adoptarea OUG-ului, sau executări care urmează a avea loc în viitor.

În subsidiar mai avem din partea ministrului Barbu promisiunea unei OUG pentru acordarea de despăgubiri, tot pentru sectorul vegetal, în valoare de echivalent 200 euro/ha, proporțional cu gradul de afectare.

Nu trebuie să mai aducem în discuție că fiecare parte a procesului, fermieri, distribuitori sau minister au argumentele și obiectivele sale, dar mai mult ca niciodată avem nevoie de poziții echilibrate, deoarece piața nu are nevoie de un ,,război”, ci are nevoie de o soluție de compromis care să permită continuarea activității.

Chiar dacă pare lipsit de importanță, totuși doresc să precizez de la început că eu, ca fermier, am deja toți furnizorii achitați, iar ratele bancare pentru acest an deja în procent de 75% au fost achitate de către ferma mea. Și spun acest lucru doar pentru simplul motiv de a fi înțeles de toată lumea, că nu am un interes direct în modul de soluționare al acestei probleme, comparativ cu alte persoane care au mai adus în discuție diverse propuneri de soluții, iar singura dorință a mea fiind ca între toate părțile să se găsească un compromis.

Dar, pentru a propune o soluție trebuie să ne aplecăm un pic asupra structurii contabile a costului unei ferme, iar de aici apoi putem vedea unde se poate interveni și cum.

Costul total al unui hectar de cultură este format din costurile directe și cele indirecte. La costurile directe avem toate cheltuielile legate de înființarea culturilor, adică costurile cu motorina, cu semințele, cu îngrășămintele, cu pesticidele, cu salariile, cu piesele și reparațiile utilajelor și la final costurile cu arenda.

Costurile indirecte sunt reprezentate de costurile financiare (dobânzi, comisioane bancare), costurile cu amortismentul (recuperarea investițiilor făcute cu utilaje, clădiri, etc), asigurările culturilor și ale patrimoniului și alte cheltuieli directe (impozite locale, cheltuieli cu personal TESA, cheltuieli cu telefoane, licențe calculator, autorizații, PSI, SSM, etc).

De precizat că, aceste cheltuieli sunt pentru fermierii care respectă legea, ăia câți sunt, dar pe viitor cei care vor citi și înțelege acest material sau altele asemănătoare vor putea să aprecieze altfel lucrurile citite, în comparație cu cele enunțate de fel de fel de „filozofi ai agriculturii” care vin cu fel de fel de costuri, dar nici de ei știute sau înțelese, doar auzite pe la colțuri.

La acest moment, dacă vorbim de o tehnologie minimum-till la cultura de grâu, costurile cu aceste inputuri până la momentul recoltării sunt, la modul orientativ în ferma mea, dar cu mențiunea că sunt diferențe între ferme în funcție de tehnologie, de calitatea terenului și planul de fertilizare, teren irigat sau neirigat, arendă mai mare sau mai mică și multe altele, astfel:

• Motorină pentru lucrări de înființare și recoltare – 59 litri/ha

• Motorină pentru irigat 3 udări – 80 litri/ha

1. Cost motorină - Total 139 litri/ha la un cost de 5,5 lei/litru (fără TVA) = 765 lei/ha motorina (include și transport apă, îngrășăminte, semințe, încărcător);

2. Cost salarii de 660 lei/ha – la o suprafață de 640 ha avem trei mecanizatori, doi la pază sistem irigații, un paznic la fermă, eu cu de toate ca activități, la fel și soția, pentru administrativ;

3. Cost sămânța de grâu - 400 lei/ha (sămânță produsă de mine din sămânță de bază achiziționată);

4. Cost îngrășăminte – 775 lei/ha (adică 130 kg DAP/ha la cost de 3.035 lei/to fără TVA și 200 kg uree la cost de 1.900 lei/to fără TVA totul la cash);

5. Cost pesticide – 338 lei/ha, care include două insecticide de contact, două fungicide și un erbicid pentru dicotiledonate (din motive publicitare nu pot da numele, dar produse bune,însă nu ultimul trend);

6. Cost cu piesele, reparații și aprovizionarea – 204 lei/ha.

Costuri directe fără arendă – 3.040 lei/ha

     7. Cost cu arenda – 940 lei/ha (asta deoarece 40% din teren este proprietatea fermei, arenda fiind în realitate de 1.500 kg grâu/ha).

Costuri directe cu arenda inclusă – 3.980 lei/ha

Costurile indirecte ale fermei, în sumă totală de 2.533 lei/ha, sunt constituite astfel:

1. Cheltuieli indirecte – 243 lei/ha (impozite locale, licențe, chirii, salarii TESA, etc);

2. Dobânzi – 600 lei/ha, în condițiile în care acestea au crescut de la 3,5% în 2019 la 8,3% în prezent;

3. Asigurări – 90 lei/ha;

4. Amortisment – 600 lei/ha.

Aici, o mică mențiune răutăcioasă, cei care vor să își dea cu părerea asupra costurilor la diferite culturi, dacă tot o fac, să o facă transparent ca niște profesioniști, adică să o facă defalcat ca în formula de mai sus, astfel încât oricine să poată aprecia dacă este sau nu corect.

Văd, din păcate, pe rețelele de socializare sau chiar în presă, fel de fel de ,,specialiști calificați la locul de muncă” care aruncă fel de fel de rezultate, dar fără să prezinte și argumentele în sprijinul celor afirmate.

Revenind la problemele noastre, să ne ocupăm cum se pot ajuta fermele care au înregistrat pierderi din cauza secetei, și ne oprim întâi asupra costurilor directe care fără arendă sunt undeva la 3.000 lei/ha.

Dacă luăm în calcul o suprafață care are grad de calamitate de 100%, vom avea teoretic situația în care circa 1.000 lei/ha vor fi recuperați din despăgubirile acordate de guvern, apoi încă vreo 1.000 lei/ha vor fi recuperați din valoarea subvențiilor și aproximativ 1.000 lei/ha la care se mai adaugă și arenda vor rămâne descoperiți, aici fermierul va trebui să găsească formule de acoperire a acestora. Această ultimă sumă poate teoretic fi acoperită prin negocierea unor restanțe cu furnizorii de inputuri, sau prin amânarea plății impozitelor locale, prin obținerea unor credite tip Creditul Fermierului, dar asta doar pentru fermierii care au bonitate bancară și care nu au consumat ajutorul de minimis de 280.000 euro.

Propunerea 1

Pentru a putea fi convinși distribuitorii de inputuri de a fi flexibili în negocierea unor amânări la plată a unor scadențe, cred că ar conta dacă în OUG-ul privitor la acordarea de despăgubiri va fi prevăzut că sumele cuvenite de fiecare fermier afectat de secetă, acesta le va primi ca vouchere, care vor putea fi folosite doar în achitarea de inputuri gen semințe, pesticide, îngrășăminte și motorină, care au fost achiziționate în trecut sau vor fi achiziționate în viitor. Astfel, distribuitorii vor avea garanția că sumele acordate drept despăgubiri către fermieri vor intra efectiv în sistem și nu vor fi cheltuite în alte scopuri.

Propunerea 2

În vederea asigurării unor sume de bani necesare acoperirii costurilor care depășesc valoarea despăgubirilor și a subvențiilor, se poate lua în calcul acordarea de credite cum ar fi Creditul Fermierului, dar cu o durată mai lungă de cinci ani, poate undeva la 7-8 ani, tocmai pentru a da timp de redresare pentru ferme. Propunerea MADR de a extinde folosința acestor credite și pentru plata unor rate la credite anterioare cred că este pozitivă cu condiția să fie bine implementată și cât mai rapid.

Doar că aici trebuie să avem în vedere că băncile evaluează bonitatea solicitanților în conformitate cu prevederile regulamentului BNR, iar simpla existență a unor garanții nu este suficientă pentru a se acorda un credit, deoarece băncile nu sunt agenții imobiliare.

Or, din punct de vedere financiar fermierii care sunt în al doilea sau al treilea an de secetă, în mod cert nu mai au indicatori (așa cum sunt stabiliți astăzi) care să certifice bonitate bancară și implicit nu vor obține credit indiferent ce garanții ar avea.

De aceea, cred că se impune o discuție cu BNR pentru a se acorda derogări de la regulamente pentru modul de calcul al indicatorilor fermelor afectate de secetă, pentru o durată de 90-120 de zile, tocmai ca aceste ferme să aibă timp să acceseze credite.

Propunerea 3

Mergând mai departe cu analiza, consider că pentru cheltuielile indirecte ar trebui să avem în vedere că valoarea principală este reprezentată de credite (amortisment) și dobânzi, ori astea pot fi acoperite prin amânarea la plată a ratelor și dobânzilor propusă prin draftul de OUG de către MADR, formulă care a mai fost aplicată și în pandemie.

Că poate formularea motivației OUG-ului mai trebuie completată și modificată pot înțelege, dar formula nu mai este o noutate și teoretic cum a mers prima dată ar trebui să meargă și acum.

Propunerea 4

Un procent acceptabil care să fie luat în calcul pentru acordarea de amânări la plata creditelor, dobânzilor și a ratelor la furnizori, eu, personal, le-aș lua în calcul de la un grad echivalent de afectare 100% pentru cultură pentru un minim 30% din suprafață (exemplu: la 100 ha de cultură trebuie să am 30 ha afectate în procent de 100% sau orice altă formulă echivalentă. Prin formulă echivalentă înțelegem dacă din 100 ha am 50% afectate 60%, înseamnă că am 30 ha, adică 30% afectate 100%).

Procentul este același cu sistemul asigurărilor care iau în calcul să ai o pagubă mai mare de 30% pentru a fi despăgubit, aspect prins și în regulamentul european.

Procentul de amânare pentru fiecare solicitare în parte (la bănci, IFN-uri, distribuitori) ar trebui să fie egal cu gradul de afectare mediu pe fermă, adică dacă am 70% din suprafață afectată 100%, pot să amân fiecare datorie în parte în procent de 70%, ceea ce înseamnă în opinia mea o formulă echitabilă, atât cât poate fi în astfel de condiții.

Propunerea 5

Pentru a face suportabile toate aceste măsuri pe filieră, cred că se impune o discuție și cu Ministerul Economiei, astfel încât amânările stabilite mai sus, să fie suportate 50%-50% între distribuitori și producători, acolo unde există acest lucru. Astfel, dacă un fermier amână 1.000 lei dintr-o datorie pentru semințe, aceasta să fie suportată jumătate-jumătate între distribuitor și producătorul de sămânță.

Propunerea 6

Distribuitorii și producătorii să fie și ei eligibili pentru un credit după modelul Creditul Fermierului, cu garanții de stat pentru o durată de 3-5 ani, pentru depășirea problemelor din lanțul de aprovizionare.

Eu nu susțin că nu ar putea fi și alte măsuri care să ajute depășirea impasului de acum, doar că ar trebui formulate urgent și implementate și mai rapid. În mod cert povara acestor măsuri trebuie împărțită cât mai echitabil și, mai mult, trebuie cu această ocazie să implementăm și un mecanism de gestiune a riscului, unde pornind de la propunerea ministrului Barbu de a face o asigurare de secetă pe baza firmei de asigurări a Eximbank (asta până când și alte firme de asigurări ar intra în joc).

Propunerea 7

Implementarea unui sistem de asigurări în trepte după cum urmează:

• O asigurare obligatorie unde valoarea primei de asigurare va fi constituită din cei 3% reținuți din valoarea subvențiilor, la care se adaugă sume din fonduri europene și naționale, iar valoarea asigurată să fie de maximum 1.000-1.500 lei/ha;

• O asigurare opțională, pentru cei care doresc, prin care să plătească diferența de primă de asigurare, iar valoarea asigurată să crească de la cei 1.000-1.500 lei/ha, de la punctul anterior, la 2.500-3.000 lei/ha, adică valoarea asigurată opțional să fie de 1.500 lei/ha;

• Asigurarea opțională pentru secetă de la punctul anterior va fi posibilă doar pentru acei fermieri care își asigură respectivele suprafețe și pentru celelalte riscuri, ca înghețuri, incendii, furtuni și ploi torențiale, etc.

CONCLUZIE

Nu susțin că aceste propuneri ar fi cele mai bune sau perfecte, sunt sigur că pot fi îmbunătățite, dar constituie o bază de discuție și pot duce la depășirea crizei în care ne aflăm. Și, totodată, ar pune și bazele unor soluții pentru viitor.

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La data așternerii pe hârtie de către subsemnatul a acestor rânduri, lumea fermierilor români stă cu ochii ațintiți către promisiunile de ajutor lansate în eter de către ministrul Barbu, prin intermediul cărora se speră și se încearcă traversarea uneia dintre cele mai negre perioade din agricultura românească.

Când zic una dintre cele mai negre perioade, dacă nu chiar poate cea mai neagră, mă gândesc la seceta pedologică cumplită care a început să facă ravagii pe mari suprafețe începând cu anul 2020, iar apoi, an de an, s-a amplificat ca intensitate dar și complexitate, prin coroborarea cu o arșiță extraordinar de puternică, ajungând ca anul 2024 să reprezinte vârful dramatismului în agricultura românească.

După data de 1 septembrie se anunță adoptarea de Guvern a ordonanțelor care au în vedere implementarea măsurilor de ajutor pentru fermierii în criză, cum ar fi acordarea celor 200 euro/ha despăgubiri, amânarea ratelor la bănci și furnizori, implementarea unei asigurări universale de secetă pentru sectorul vegetal, modificarea programului de finanțare ,,Creditul Fermierului” și poate or mai fi și altele, care mi-au scăpat.

Cum era și normal într-un an electoral, acuzele au început să curgă din toate părțile, câteodată cu argumente logice, câteodată doar cu argumente ,,electorale”, iar fermierii ar trebui să treacă prin filtrul propriu ce este bine sau rău.

Personal, am mai spus și acum repet, ministrul Florin Barbu are mai multe ,,calități” unde ar fi loc de lucrat, cum ar fi partea de comunicare, unde de cele mai multe ori subiectele sunt alambicat prezentate, ceea ce le face să fie greu de înțeles, uneori cu cifre care se văd că nu întotdeauna au fost analizate mai în profunzime, fără explicații mai largi ale măsurilor care se doresc adoptate și implementate, astfel încât cei din lumea agricolă să poată înțelege despre ce este vorba și ce se dorește.

Un alt aspect negativ, datorat în mare măsură ministrului, este că MADR nu are și alți comunicatori de forță și substanță în afară de acesta, care să îi preia o parte din angajamente pe anumite probleme, ceea ce arată, probabil, o lipsă de delegare a unor atribuții care poate avea mai multe cauze, cum ar fi lipsa de încredere în colegi sau lipsa de pregătire și competență a acestora, o frână interioară a ministrului Barbu de a delega anumite aspecte și multe altele care poate mie îmi scapă.

Faptul că în minister nu se încearcă o reformă a cadrelor prin aducerea de suflu nou este tot o problemă, fiindcă acest lucru este imperios pentru a se mai putea ,,fisura” imobilismul birocratic al anumitor departamente, agenții și regii din cadrul sau din subordinea MADR.

Știu, o să mi se arate că există anumite încercări de a se face ceva în acest sens pe la anumite agenții, dar schimbările sunt, parafrazând din fotbal, în loc de ,,post pe post”, cu formula ,,competență pe competență”, indiferent care este nivelul de referință al acesteia.

Lăsându-l pe ministrul Barbu cu ale sale ,,abilități de șlefuit” deoparte, o să mă opresc un pic la principiile măsurilor anunțate, dar cu un preambul al unui trecut recent.

De la numirea acestuia în fotoliul ministerial al Agriculturii, într-o perioadă grea, care arată poate lipsa de noroc, pe alocuri, a ministrului Barbu, acesta a trebuit să planeze printre diferitele probleme.

Primele au fost acuzațiile cu ,,stuful din Deltă”, prin care se speculează că ar proteja interesele oneroase ale unor membri ai familiei Stănescu și unde toată lumea așteaptă ca anunțatele anchete ale EPO să ajungă la anumite concluzii, că bune, că nebune, dar să știm și noi.

Doar că după umila mea părere, la cât de mult durează citirea unor contracte și norme legale, îmi este greu să cred că ceva palpabil pe linie juridică va ieși drept infracțiune, iar situația în esență este doar un motiv de ,,urări electorale”, așa cum au fost, se pare, și cele la adresa fostului ministru Chesnoiu, unde după doi ani, nu este clar dacă înregistrările avute sunt sau nu dovezile unei infracțiuni. Cu toate astea, acesta a trebuit să își ducă osânda publică, fără a fi clar stabilit dacă este vinovat.

Dar la noi încă este acceptată prostia că orice demnitar ,,este vinovat apriori” și, chiar dacă nu se poate dovedi o faptă, nu contează că a fost acuzat pe nedrept, fiindcă, totuși, de-a lungul timpului ceva ilegal tot a făcut el.

Ce-i drept, toate aceste zvonuri, informații pe surse și alte astfel de formule ajută concurența politică într-un an electoral și trebuie să recunoaștem că situația este valabilă și în sens invers, astfel încât toate partidele sunt afectate și negativ, dar și profită de pe urma unor astfel de situații.

Întorcându-ne la acțiunile ministeriale, poate ar trebui să ne aducem aminte și de Creditul Fermierului, care propune formule avantajoase de finanțare cu 1,95% pe an, dar doar dacă nu ai consumat anterior tot plafonul ajutorului de stat de 280.000 de euro, stabilit prin regulamentele europene.

Și, ce să vezi, chiar dacă neobservată de multă lume, România a cerut în mod oficial prin ministrul Barbu o analiză a acestui plafon în vederea măririi lui, măcar temporar, cât timp există problema ucraineană, iar deocamdată propunerea este în analiză.

Mergând mai departe cu inițiativele ministeriale, au venit apoi acuzațiile că ministrul Barbu este lipsit de diplomație la Bruxelles, că nu înțelege cutumele de acolo, în condițiile în care acuzațiile erau alimentate ori de cei care de mult prea mult timp nu prea au reprezentat meritoriu interesele României acolo, ori de cei la care ,,orbirea datorată glaucomului electoral” îi făcea să nu priceapă absolut nimic, chiar și atunci când inițiativele nu erau de lepădat.

Când zic de cei de la Bruxelles (funcționari români), doresc să spun doar că de numeroase dăți, datorită recomandărilor și negocierilor lor mai ,,fără coloană vertebrală”, România nu s-a opus cu succes mai la niciuna dintre măsurile adoptate acolo și care au pus în dificultate fermele românești și sectorul agricol, în general. Asta, fiindcă diplomația pe care au practicat-o cei de acolo, care ne reprezentau (cel puțin declarativ), nu a dus la coagularea unei majorități care să ne ajute. Oare în acest caz ne-a ajutat respectarea cutumelor diplomatice?

Asta, deoarece acești funcționari au adoptat poziția ghiocelului, când forurile bruxelleze au adoptat decizia ca unele tipuri de ferme să fie scoase în afara ,,viitorului comunitar”, atunci când au uitat să susțină nevoia României de a folosi neonicotinoidele, lucru despre care aflăm cu stupoare că a fost datorat și faptului că birocrații și specialiștii noștri din agenția de resort au uitat să înregistreze celebrul nostru dăunător de la porumb, pe numele lui ,,rățișoara porumbului – Tanymecus dilaticollis”, la EPPO (European Plant Protection Organisation).

Or, cei de acolo (funcționarii bruxellezi) nu înțelegeau ce derogare să dea pentru un dăunător pe care nu-l găseau în clasoare și despre care nu puteau afla nimic, cu toate că ministerul plătea cotizația anuală la această organizație, dar Agenția Fitosanitară a dibuit „performanța” de mai sus și acum se chinuie să o remedieze. Nu știu a cui este vina și nu eu fac anchete, dar problema există.

Tot cu largul concurs al ANF și al colegilor care ne-au reprezentat la UE, noi nu ne-am opus la nicio eliminare de molecule fitosanitare, cum reprezentanții MADR de la acele momente nu s-au opus nici la regulamentele care ne-au impus numeroase condiționalități, iar când ne-am pus contra au fost meritele unor europarlamentari și nicidecum ale celor care sunt deja de prea mult timp acolo și care cred că sunt de neînlocuit.

Revenind la calitățile diplomatice ale ministrului Barbu, dacă ne referim la modul că nu poartă papion și joben, atunci sunt de acord că avem o problemă, dar nu prea cred că este lipsă de diplomație dacă vorbește public și apăsat despre ce mă doare ca țară, mai ales atunci când înțelegerile nu sunt respectate de către unii parteneri de dialog, poate și cu largul concurs al unor persoane implicate în aceste discuții.

Sunt de acord și am spus-o și mai sus, comunicarea nu este un punct forte al ministrului, dar atitudinea oarecum îndrăzneață și entuziastă ne-a făcut să fim în prima linie a țărilor care au obținut modificarea condiționalităților și unde, în plus, este corect de menționat că o importanță majoră în adoptarea mai rapidă a avut-o și ,,răzvrătirea multor fermieri europeni”.

Acum se încearcă și modificarea regulamentelor privind excepțiile la folosirea neonicotinoidelor, unde vom vedea ce va fi, dar măcar începem să punem pe masă și subiectele noastre care de prea mult timp au lipsit sau, dacă au existat, au fost adoptate fiindcă au fost comune și altor țări.

Revenind la măsurile de ajutor anunțate pentru fermierii români, văd deja că mulți contestă măsurile, ca fiind proaste, insuficiente, neconstituționale și oricum altfel, fără să văd întotdeauna și argumentele care stau la baza afirmațiilor.

De la început doresc să precizez că sunt de acord că unele aspecte anunțate sunt discutabile, legat de modul de implementare și efectele care vor fi generate, dar la altele prea mult nu se poate comenta, deoarece nu sunt prea multe informații, iar acestea urmează a fi prezentate în perioada următoare.

Acum, dacă le luăm un pic pe rând, despăgubirile de secetă sunt anunțate la nivel de 200 euro/ha. Puțin sau mult este o discuție, dată, pe de-o parte, de posibilitățile bugetare și de amploarea catastrofei, dar și de nepriceperea economică a unor fermieri, mari și mici, care, din cauză că nu știu să își țină și să înțeleagă contabilitatea, anunță cifre deformate ale costurilor pe hectar și, pornind de la acele costuri, valoarea despăgubirilor se apropie de 50%, iar în acest caz ce să înțeleagă un funcționar? Dacă tu, fermier, afirmi, fiindcă nu te pricepi, că despăgubirea propusă reprezintă aproape 50%, cât să îți dea statul? Apropo, nicăieri în lume nu se dă mai mult de 60%, indiferent de țară și de ce potență financiară are. Cei care nu înțeleg să citească revistele unde fermieri de toate neamurile spun că ei cu 2.000 –2.500 lei/ha fac o cultură, păi atunci cât să vrei despăgubire? Eu nu spun, poate că sunt și astfel de situații în anumite cazuri, dar ce facem cu comunicarea, fiindcă și MADR va zice „faceți și voi ca cei care pot”.

Ăsta este rezultatul că toți pot vorbi oricând și oricum, că se pricep sau nu, iar toată lumea apoi trebuie să își ducă crucea.

Privitor la termenul de acordare, s-a anunțat 15 octombrie, dar eu cred că ar fi un succes și acordarea până la 1 decembrie, în condițiile în care în anii trecuți s-au acordat anul următor sau deloc. Dar să mai avem puțintică răbdare.

Legat de al doilea punct pe ,,ordinea de zi” a ministrului, adică sistemul de asigurări de secetă, recunosc că ideea m-a pus pe gânduri și faptul că se apelează la o formulă cu o firmă deținută de statul român poate fi o sabie cu două tăișuri.

Partea pozitivă este previzibila deschidere a societății de asigurări față de propunerea ministerială, apoi faptul că sunt incluși în sistemul de asigurări național și internațional, iar o reușită poate duce la atragerea rapidă și a altor doritori din ,,plăcinta de asigurări rezultată”.

Poate va fi și o lecție pentru foarte multe firme, firmulițe, susținute când de unii, când de alții și care sperau să obțină ba un contract de consultanță, ba un contract pentru un studiu sau alte mici astfel de cheltuieli (de câteva milioane de euro fiecare) prin care să ne învețe cum să facem, dar cu experiențe căpătate pe ici, pe colo, prin ,,țări neesențiale sau fără rezultate notabile în acest sens”.

Mirosul fripturilor pe bani publici i-a făcut interesați și dornici pe mulți dintre cei care lustruiesc clanța diverselor uși din minister de pe la diverse asociații, ONG-uri, grupuri de interese, care au încercat „să facă lobby”, așa cum modern se spune acum la influență, sperând că poate se va lipi ceva și de degețelele lor.

Doar că multe astfel de entități interesate spuneau că știu cum să facă, dar mai întâi trebuia făcut studiul (adică, plata lui era importantă) și abia apoi ne vor spune cum să facem, dar fără ca la început să emită un minimum de idei de bază pentru a înțelege care va fi direcția care se va urma.

Dar există și o parte negativă a tăișului sabiei despre care vorbeam, în sensul că lucrul cu o firmă de stat poate duce și la derapaje de diverse tipuri, poate exista și o lipsă de profesionalism sau o dorință de puțintică corupție, iar tot acest proiect poate risca într-un an catastrofic, cum este 2024, să se transforme într-un coșmar pentru cei care vor fi atunci la putere.

Având în vedere nivelul redus al informațiilor de până acum, eu, personal, ca ipoteză de lucru, aș fi recomandat ca asigurarea de secetă să aibă două componente, adică să existe o parte de bază și obligatorie, unde pentru prima colectată conform propunerilor ministrului Barbu (3% din subvenții + fonduri europene + fonduri naționale) să se elibereze o poliță cu o valoare asigurată, să zicem, de cca 1.500 lei/ha (ceva asemănător PAID la locuințe), iar cine dorea să acceseze o poliță care să ducă valoarea asigurată până la, să zicem, 3.000 lei/ha să plătească o primă suplimentară.

Pentru polița suplimentară, aș fi impus regula că o poți face dacă tot la aceeași companie de asigurări îți asiguri și celelalte riscuri generale, precum furtuni, grindină, ploi, vijelii, înghețuri etc.

Să ne oprim și la punctul trei, privind intenția amânării ratelor la creditele cu dobândă mai mare de ROBOR + 2%, la furnizori și amânarea executărilor pentru scadențele din acest an.

Această problemă aș împărți-o în două, iar prima ar fi cea legată de credite, unde acuzările de atitudine comunistă sau altele asemănătoare sunt doar joc electoral, în condițiile în care formula a mai fost adoptată și de cei care conduceau prin anii 2020, deci putem să o lăsăm baltă cu acuzațiile.

Aici, legat de credite rămâne de interes faptul că, cel puțin teoretic, nu se pot amâna creditele din programele AGRO IMM INVEST sau altele asemănătoare, deoarece ar fi fost deranj mare, ele fiind garantate de către stat, care risca astfel să fie executat rapid de bănci, iar impactul pe buget ar fi fost dezastruos.

A doua parte a problemei, trebuie să recunosc că o consider ca fiind extrem de periculoasă, este amânarea ratelor către furnizorii de inputuri. Cel puțin din cele afirmate până în prezent, aceștia vor fi expuși neîncasării, ceea ce îi poate duce în situații de insolvență, mai ales dacă ei, la rândul lor, nu vor găsi înțelegere la furnizorii lor. Or, personal, cred că acest lucru nu este unul corect, în condițiile în care dintre cei doi parteneri din piață, tu favorizezi doar unul, iar al doilea nu că nu îl ajuți, dar îl și bagi la apă.

Astfel, pe lângă riscul ca acești furnizori de inputuri să întâmpine probleme financiare, este posibil ca bumerangul să se întoarcă tot împotriva fermierilor, dacă furnizorii de inputuri vor solicita pe viitor plata la livrare a acestora, ceea ce pentru mulți fermieri este doar o mare utopie, o imposibilitate.

Ce vom face, atunci? Vom forța furnizorii de inputuri să livreze obligatoriu fără bani?

Toată lumea așteaptă lămuriri privitor la acest subiect, dar anticipez că vor fi probleme destul de mari, dacă se va merge pe acest principiu, care nu cred că va fi benefic pentru nimeni.

Ultimul punct ministerial este legat de modificarea Creditului Fermierului, care să poată fi folosit și pentru refinanțarea altor credite, având dobândă de 1,95%, un instrument de finanțare foarte bun, doar că nu știu câți fermieri mai au plafon de ajutor de stat care să le permită o astfel de accesare.

Pentru moment, doar asta aș spune, rămânând ca după publicarea ordonanțelor care vor sta la baza acestor măsuri să vedem ce rezolvări sau ce probleme concrete vor apărea și să revenim cu alte comentarii.

Ca o mică concluzie, eu aș aprecia faptul că, de voie, de nevoie, se încearcă abordarea unor probleme prea mult amânate, unde vor fi și bune, și rele, iar criticile vor fi binevenite, mai ales argumentate, dar bine că s-a început și va fi și mai bine, dacă se vor continua și finaliza multe dintre acestea și altele care stau la rând. Dar timpul ne va arăta ce va fi.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

În rândurile de mai jos, opinia antreprenorului Jabbar Kanani, fondatorul grupului Agricover, cu privire la situația dificilă în care se află agricultura românească. Totodată, Jabbar Kanani face o perspectivă a măsurilor aflate în dezbatere publică și propune soluții pentru ca fermierii să poată continua ciclul agricol.

Vârful aisbergului este seceta, problema reală e alta

Agricultura românească se află, astăzi, într-un punct critic. Nu este prima oară când ne confruntăm cu secetă, dar provocările din acest an se adaugă unor probleme mult mai complexe care s-au acumulat de-a lungul ultimilor trei ani. Acest cumul de factori, de la volatilitatea prețurilor la perturbările lanțurilor de aprovizionare, a dus la o criză de lichiditate care amenință să destabilizeze întregul ecosistem agricol.

Sunt de peste două decenii în acest domeniu și am văzut cum agricultura a rezistat unor provocări majore, dar criza actuală este una care ne obligă să regândim abordarea. Dacă privim agricultura ca pe un ecosistem complex, observăm că fiecare jucător – fermier, bancă, furnizor de inputuri, instituție de leasing sau chiar statul – joacă un rol esențial. Nu putem discuta despre redresarea agriculturii fără să ținem cont de toți acești actori. Fără inputuri, fără finanțare, fără utilaje moderne, fermierul nu poate lucra pământul. Iar furnizorii de inputuri agricole nu își pot continua activitatea fără plata fermierilor. Este un sistem în lanț, iar orice blocaj are consecințe grave asupra tuturor.

Seceta este, de fapt, doar un factor agravant. Principala noastră provocare este lipsa de lichiditate. Este esențial să înțelegem că fermierii nu au mecanismele de protecție și de hedging specifice altor industrii. Ciclul agricol este lung, de un an, și dacă în această perioadă apar schimbări majore de prețuri sau condiții climaterice, fermierii sunt primii loviți. Ei nu pot absorbi aceste șocuri rapid.

Intervențiile punctuale dezechilibrează ecosistemul agricol

Există mai multe măsuri în discuție în prezent. Prima vizează ajutoarele pentru secetă și crearea unui fond de risc, o soluție necesară, dar insuficientă fără un sistem național de asigurare împotriva secetei. În ultimii zece ani, banii alocați pentru despăgubiri ar fi putut construi un astfel de fond, capabil să gestioneze riscurile climatice, precum în alte țări dezvoltate.

O altă măsură discutată este suspendarea plății datoriilor și dobânzilor cu rată de peste 2% + ROBOR până la sfârșitul lui 2025. Aceasta oferă un răgaz, dar adună penalități și datorii, împingând fermierii într-o situație financiară mai dificilă la finalul perioadei. În loc să echilibreze, această amânare creează un blocaj major în 2025, când fermierii vor trebui să facă față unor datorii cumulate. De asemenea, suspendarea datoriilor poate ajuta pe termen scurt, dar nu rezolvă problema esențială: lipsa de lichiditate și necesitatea de a menține ciclul agricol în funcțiune.

Expunerea totală în agricultură este de aproximativ 54 miliarde de lei, din care 58% sunt datorii bancare, 30% provin de la IFN-uri și leasinguri, iar doar 12% sunt furnizorii de semințe și produse fitosanitare. Majoritatea creditelor cu dobândă ROBOR + 2% sunt garantate de stat sau acordate grupurilor mari de ferme și firme din agricultură. La prima vedere, măsura în discuție ar proteja doar băncile care creditează în baza garanțiilor oferite de către stat, restul creditorilor și furnizorilor fiind blocați în recuperarea datoriei.

Acest blocaj poate avea două efecte negative: pământul va rămâne nelucrat, iar fermierii vor fi loviți de un tsunami la sfârșitul anului 2025. Fermierii vor fi în imposibilitatea de a începe un nou ciclu agricol, deoarece nici băncile, nici furnizorii nu vor putea oferi credite noi, peste cele restante. Credeți că 2025 va fi un an atât de bun încât fermierul va face producție de trei ori mai mare decât într-un an normal, pentru a putea să își acopere toate datoriile și toate penalitățile?  

Sunt de peste 25 de ani în agricultură și vă spun că eu nu cred că aceasta este soluția care va debloca ecosistemul agricol. Este necesară o soluție care să fluidizeze piața și să susțină continuarea activității agricole, esențială pentru economie și siguranța alimentară.

Soluția pentru agricultură: tăierea masivă a datoriilor fermelor și injectarea de lichiditate

Agricultura este un business pe termen lung, nu doar de la un an la altul. În ecosistemul agricol avem băncile și instituțiile financiare nebancare (IFN-uri) care joacă un rol important. Acestea sunt instituții reglementate care funcționează în baza unor principii sănătoase și transparente, au instrumente prin care pot să gestioneze situații de criză, inclusiv posibilitatea de a rostogoli datorii de la un an la altul.

Nu vom ajuta fermierii dacă le blocăm capacitatea de a continua ciclul agricol. Abordările simpliste, care vizează doar una dintre verigile lanțului agricol, vor transfera problema la furnizorii de inputuri agricole, care trebuie să asigure semințe și produse fitosanitare fermierilor pentru noul ciclu de producție.

Propunerea mea este să implementăm un instrument clasic de scontare a facturilor, cu implicarea băncilor. Acestea ar putea cumpăra facturile furnizorilor de inputuri cu un discount de 50%, generând lichiditatea necesară în piață. Fermierii ar rămâne să plătească doar jumătate din datorii, eșalonate pe o perioadă de 5 ani, cu o dobândă rezonabilă.

Pentru fermieri această soluție vine să scadă povara la jumatate și să eșaloneze datoria rămasă pe termen lung. Pentru furnizorii de inputuri, încasarea imediată a facturilor, chiar și cu un discount de 50%, le permite să reia activitatea, pornind noul ciclu agricol. Pentru bănci este o oportunitate de finanțare și un instrument normal prin care plasează în piață o sumă de maximum trei miliarde de lei, pe cinci ani, cu dobândă.

Această soluție de injectare de lichiditate nu este o noutate. Piețele din întreaga lume apelează la astfel de măsuri atunci când contextul economic o impune. Statul poate avea rolul de mediator în discuțiile dintre părțile implicate, pentru a pregăti și implementa soluția.

Cred că singura cale de ieșire din această situație dificilă este colaborarea între toți jucătorii din ecosistem. Fiecare are un rol important, și trebuie respectat, indiferent de dimensiunea lui. Cea mai bună soluție este ca toate părțile – fermierii, furnizorii, băncile și autoritățile – să se așeze la aceeași masă pentru a găsi o rezolvare. Deciziile impuse fără consultare nu vor rezolva problemele, ba chiar le-ar putea agrava.

Agricultura românească nu poate fi privită izolat, este un ecosistem complex, interdependent, care necesită o abordare integrată, este un motor esențial al economiei, iar deblocarea acestui motor este crucială pentru siguranța alimentară a tuturor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agriculturilor și Procesatorilor Profesionști din România anunță că evenimentul său fanion ajuns la cea de-a cinsprezecea ediție, Ziua Porumbului Bărăgan, va fi organizat în spațiul său tradițional, localitatea Orezu din județul Ialomița, în ziua de 11 septembrie 2024.

Evenimentul din acest an se concentrează pe teme majore cum sunt gestionarea durabilă a riscurilor agricole, irigațiile și digitalizarea. Întâlnirea din ferma ialomițeană fondată de Nicolae Sitaru servește drept punct de întâlnire și platformă de comunicare pentru comunitatea agricolă din România. „Forumul APPR a militat constant și a participat activ, pe perioada ultimilor trei ani, la consultările pentru formularea și aprobarea unui cadru legislativ care să furnizeze soluții capabile să asigure stabilitatea veniturilor agricultorilor, astfel încât activitatea acestora să devină sustenabilă și competitivă pe termen lung, fără a pune presiune pe bugetul de stat. Sunt politicile publice din România capabile să răspundă marilor provocări pe care le traversăm? Vă așteptăm la Ziua Porumbului pentru a încerca să găsim împreună răspunsuri la această întrebare”, a declarat Nicolae Sitaru, gazda evenimentului de la Orezu, fost președinte și membru fondator al FAPPR.

Ziua Porumbului Bărăgan 2024, manifestare ajunsă al ediția cu numărul 15, va găzdui cea mai mare Conferință privind Managementul Riscurilor în Agricultură, o provocare pe care Forumul APPR o lansează autorităților, fermierilor și companiilor furnizoare de soluții pentru sector. „În cadrul acestei conferințe vom discuta despre cum să atenuăm impactul schimbărilor climatice asupra activității agricole și care este strategia autorităților pentru predictibilitatea și stabilitatea sectorului”, precizează Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.

Partener principal al evenimentului este compania Bayer, iar partener de fertilizare - Holland Farming. De asemenea, la actuala ediție și-au adus aportul: Alianța Industriei Semințelor din România, companiile Crop Agro DMS, KWS, Lidea, Mais Seeds, RAGT, RWA Agro, Saaten Union, SCDA Turda, Soufflet Agro, Alcedo, AgroPark Trading, Banca Transilvania, Cartare Agrochimică, Groupama, IPSO Agricultură, LAT Nitrogen, Libra Internet Bank, Marsh România, Nufarm, Omnia România, Sojam România. „Mulțumim tuturor partenerilor și reiterăm angajamentul membrilor noștri de a contribui constructiv, în cadrul dialogului civil, la soluții pe care le considerăm vitale pentru creșterea capacității de producție a României prin reducerea efectului riscurilor climatice”, a punctat președintele Forumului APPR, Theodor Ichim.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 14 mai 2024, la București, s-a desfășurat a doua ediție a Conferinței Naționale de Gestiune a Riscurilor Agricole, la care au participat fermieri și organizații profesionale ale acestora. Au fost identificate principalele riscuri cu care se confruntă fermierii din țara noastră, din punct de vedere climatic, financiar, tehnologic și de management al fermei. S-au oferit, totodată, soluții strategice aplicate pentru combaterea riscurilor. Evenimentul a fost organizat de AON România, unul dintre liderii globali ai pieței brokerajului de asigurări corporate, în parteneriat cu organizația CSR Nest și în colaborare cu AGXecutive, companie care oferă servicii integrate în sfera resurselor umane, având focus exclusiv pe sectorul agribusiness.

În contextul creșterii frecvenței fenomenelor climatice extreme și a impactului acestora asupra fermierilor, conferința AON Agri Risk Management a evidențiat importanța adoptării unor strategii proactive de gestionare a riscurilor în agricultură. Colaborarea între sectorul agricol și industria asigurărilor, împreună cu implementarea tehnologiilor avansate și a soluțiilor inovatoare, poate contribui la creșterea rezilienței și sustenabilității în fața provocărilor climatice. Prin investiții inteligente și utilizarea asigurărilor agricole, fermierii pot reduce incertitudinea și își pot asigura stabilitatea activităților, contribuind la protejarea producției agricole și la securitatea alimentară a comunității.

Despre anul 2024, Gabriel Razi, analist independent al pieței agricole, a spus că este cel mai provocator an din punct de vedere financiar și economic. „Nemulțumirile fermierilor sunt determinate de discrepanța și lipsa de corelare între costuri și încasări. Fermierii sunt nemulțumiți de prețul cerealelor și acuză Ucraina, dar, în realitate, singurul element financiar dintr-o fermă pe care ei îl pot controla sunt costurile de producție, nu prețurile de vânzare”, a afirmat Gabriel Razi.

Agricultura se va confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative

În 2022 și 2023, catastrofele naturale, în special riscurile asociate secetei și inundațiilor, au cauzat pierderi economice semnificative economiei globale, peste 300 miliarde USD în fiecare an. Însă, procentul de recuperare din asigurare nu a depășit 40% în nici un an, ba chiar este în scădere. „Aceste cifre subliniază necesitatea unei acoperiri și a unei consultanțe adecvate pentru economie în general, și pentru sectorul agricol în special, în fața unei recurențe crescute a evenimentelor catastrofale. AON își asumă rolul de a informa și a oferi consultanță companiilor agricole, fiind în prima linie de impact. Ne dorim să sprijinim fermierii să își protejeze culturile, dezvoltând soluții care să răspundă nevoilor actuale. În contextul schimbărilor climatice, organizațiile sunt presate să-și regândească gestionarea riscurilor, să crească nivelul de acoperire prin asigurare și să adopte tehnologii "verzi", fiind esențială înțelegerea modificărilor legislative. Ne confruntăm cu o cronicizare a riscurilor acute din trecut, cu alte cuvinte ne vom confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative”, a declarat Eugen Anicescu, CEO AON România.

În anul agricol 2023-2024, lipsa precipitațiilor și seceta pedologică au afectat o mare parte din țară, de la începutul anului și persistând până în prezent. Culturile de toamnă au avut deja o producție limitată, iar cele de primăvară se confruntă cu o incertitudine considerabilă. În plus, volatilitatea mare a prețurilor la cereale a complicat și mai mult situația fermierilor.

„În luna aprilie, fenomenele meteorologice extreme, precum grindina din zona Saraiu, județul Constanța, au lovit cu putere, afectând atât culturile de toamnă, cât și cele de primăvară. Aceste evenimente au cauzat daune semnificative, inclusiv primele daune totale în sezonul 2024. Aceste incidente reprezintă doar un aspect din impactul devastator pe care schimbările climatice îl au asupra agriculturii. Incendiile, seceta și alte fenomene meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente și mai intense, punând în pericol fermierii și producția agricolă. În fața acestor provocări, soluțiile de asigurare devin indispensabile pentru protejarea fermierilor și a activităților lor. Este esențial ca fermierii să își protejeze culturile și animalele cu asigurări adecvate, astfel încât să fie pregătiți să facă față riscurilor și să își securizeze veniturile în fața situațiilor de criză”, a subliniat Horia Lupu, directorul general Agra Asigurări.

Externalizarea riscurilor

Participanții împreună cu echipa AGXecutive au realizat un exercițiu interactiv, analizând principalele riscuri agricole, evaluându-le atât după probabilitate, cât și după impactul lor.

Între primele cinci riscuri identificate se numără lipsa apei și seceta pedologică și atmosferică din sud-estul țării care afectează culturile de primăvară, alături de lipsa precipitațiilor în perioada semănatului la culturile de toamnă (rapiță și grâu), urmat de riscul financiar care cuprinde instabilitatea pieței, prețurile cerealelor, volatilitatea prețurilor producției agricole la vânzare la recoltare și a producției stocate, lipsa finanțării pentru fermele în dificultate, grindina și vântul puternic care afectează recolta de rapiță, fenomenele meteorologice extreme, furtuni și vijelii și ploile de lungă durată sau torențiale, urmată de creșterea prețurilor la inputurile agricole (sămânță, produse de protecția plantelor) și la utilajele agricole.

„Nu toate soluțiile de asigurare existente par a fi suficient de potrivite pentru a adresa riscurile sistemice cu care se confruntă domeniul agricol de la noi și în special seceta, înghețul, băltirile sau epizootiile. Fermierii conștientizează acut amploarea riscurilor cu care se confruntă, mai ales în context economic potrivnic, precum cel actual, când cerealele au prețuri scăzute și inputurile agricole au prețuri ridicate, astfel că au nevoie de încredere maximă în partenerul din sfera asigurărilor pentru a trece de la o percepție în termeni de cost, la una în termeni de reducere reală a riscurilor în ceea ce privește asigurările agricole”, a punctat Florin Constantin, fondator AGXecutive.

Una dintre abordările propuse este externalizarea riscurilor prin transferul parțial sau total al acestora către alte entități, cum ar fi companii de asigurări specializate în agricultură sau alte instituții financiare. Astfel, fermierii își pot proteja culturile, producția și eficiența financiară a fermei, împotriva unor riscuri cauzate de fenomene extreme, precum seceta pedologică și atmosferică, lipsa apei, grindina, vântul puternic, înghețul sau incendiile, fără a-și expune întregul capital și a-și periclita stabilitatea financiară a afacerii.

Strategiile inovatoare și eficiente de management al riscurilor pot veni în completare. Printre variantele propuse s-au numărat diversificarea culturilor pentru a reduce expunerea la riscuri specifice, implementarea tehnologiilor agricole avansate pentru a monitoriza și gestiona mai eficient resursele agricole, precum și investiții în infrastructura de irigații și stocare a apei pentru a contracara riscul de secetă.

Asigurările agricole parametrice oferă stabilitate financiară

În a doua parte a evenimentului, discuția s-a axat pe exemple specifice comparative din ferme românești, cu analiza studiilor de caz și a soluțiilor de asigurare. Asigurările agricole parametrice sunt produse care deja câștigă teren în multiple piețe regionale și internaționale, vin în completarea soluțiilor tradiționale, oferindu-le fermierilor o stabilitate financiară în fața pierderilor cauzate de factori climatici.

„Primăvara a debutat cu temperaturi de vară, iar martie 2024 a fost cea mai călduroasă lună martie înregistrată vreodată. În a doua jumătate a lunii aprilie, grindina a făcut ravagii în zona Dobrogei, cu daune între 60-90% pe areale mari. Este esențial să ne adaptăm rapid la aceste condiții volatile și să identificăm soluții eficiente pentru a sprijini fermierii în gestionarea riscurilor și protejarea culturilor și a infrastructurii agricole în fața acestor provocări complexe. Asigurările tradiționale și cele parametrice funcționează în mod complementar, acoperind riscuri diferite și oferindu-le fermierilor un nivel mai amplu de protecție. Aceste două tipuri de asigurări nu conduc la dublă asigurare, ci se completează reciproc, reducând riscurile neacoperite și crescând șansele fermei de a-și minimiza pierderile economice prin despăgubiri semnificative, în situația producerii unui eveniment asigurat”, a arătat Cerasela Tudor, expert senior în cadrul liniei de business Agriculture din cadrul AON România. 

Conferința AON Agri Risk Management a reunit experți din domeniul agricol și al asigurărilor pentru a dezbate soluțiile de gestionare a riscurilor cauzate de fenomenele meteorologice extreme, importanța parteneriatelor între asigurători și fermieri, precum și noile tehnologii și inovații care pot sprijini și îmbunătăți producția în ferme.

**********

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

S-a publicat calendarul estimativ pentru lansarea sesiunilor de depunere a cererilor de finanțare pentru intervențiile din cadrul Pilonului II al Planului Strategic PAC 2023-2027 și pentru submăsurile 4.1 și 17.1 din PNDR 2014-2020.

„Aceste sesiuni reprezintă o oportunitate de a accesa fonduri în domenii care vizează investiții în sectoarele vegetal, forestier, achiziții de utilaje, înființarea grupurilor de producători, irigații, transfer de cunoștințe și consiliere, cooperare și prime de asigurare”, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Sesiunile de depunere proiecte se desfășoară în perioada martie-noiembrie 2024, fondurile disponibile fiind de aproximativ 1,4 miliarde euro pentru intervențiile din PS 2023-2027 și 232 milioane euro pentru măsurile din PNDR 2014-2020.

Informații suplimentare și detalii specifice despre fiecare intervenție se regăsesc în secțiunea Dezvoltare Rurală a paginii www.madr.ro, precum și pe site-ul oficial al AFIR, www.afir.ro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

România are un potențial enorm pentru a face performanță în agricultură dacă fermierii ar creşte investiţiile în tehnologizare şi digitalizare. Aceasta a fost concluzia întâlnirii între absolvenții programului derulat de Clubul Fermierilor Români - „Tineri Lideri pentru Agricultură” și Marcel Ioan Boloș - ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene. Dialogul tinerilor lideri din agricultura autohtonă cu oficialul guvernamental s-a desfășurat luni, 3 octombrie 2022, la sediul Clubului, în cadrul Agrinnovator, un proiect care urmăreşte identificarea direcţiilor de inovare în agricultura viitorului, susținut de Agricover.

Agrinnovator este un grup de lucru ce are menirea de a promova crearea cunoștințelor referitoare la tehnologiile agriculturii de mâine, aprofundând două direcții principale de lucru: transformarea digitală a agriculturii; precum și agricultura eco-bio-regenerativă. Proiectul îi are în centru pe tinerii fermieri pregătiți să ducă agricultura românească la următorul nivel de dezvoltare și performanță prin expunerea de soluții și tehnologii agricole internaționale.

Digitalizarea și accesul la informaţie reprezintă factori importanţi în dezvoltarea sectorului agricol și pot reduce pierderile.

În cadrul întâlnirii au fost arătate punctele tari și cele slabe ale agriculturii românești, cât și amenințările, dar și oportunitățile sectorului agroalimentar autohton.

Puncte tari

• Potențial agricol ridicat;

• Stabilitate în condițiile aferente alocării subvențiilor agricole;

• Facilități comerț internațional – Portul Constanța;

• Flotă performantă de utilaje agricole și spații de depozitare cereale adecvate;

• Instrument de management al riscului – sprijin nerambursabil asigurări agricole;

• Alocarea unor instrumente de sprijin financiar dedicate dezvoltării sectorului agroalimentar: PNDR, PNS, PNRR, P.O. etc;

• Potențial ridicat pentru energia regenerabilă.

Puncte slabe

• Lipsa sistemelor de irigații și desecare-drenaj;

• Factor demografic: Diminuarea populației din spațiul rural + Vârsta ridicată a resursei umane din agricultură;

• Lipsa cadastrării terenurilor agricole - fragmentare terenuri;

• Contracte arendă pe 1 an – nepredictibilitate;

• Lipsa unor calificări specifice Agriculturii 4.0;

• Agricultură ecologică: lipsa unor politici coerente care să susțină activitatea acestei categorii de fermieri și numărul redus de organisme de certificare;

• Forma politicilor publice actuale care nu încurajează valorificarea produselor agroalimentare autohtone.

Amenințări

• Războiul din Ucraina;

• Țintele propuse în cadrul Pactului Ecologic European;

• Prețuri ridicate ale inputurilor;

• Prețuri ridicate pentru gaze naturale și energia electrică;

• Prețuri necompetitive ale produselor agricole;

• Diminuarea valorilor aferente PNS - 15,88 miliarde euro;

• Raportarea incorectă a datelor statistice către INS;

• Lipsa unei abordări integrate la nivel politic și administrativ privind redresarea balanței comerciale a produselor alimentare.

Oportunități

• Digitalizarea agriculturii;

• Diversificarea culturilor agricole;

• Dezvoltarea unui cadru optim pentru afaceri conexe;

• Atragerea de tineri către sectorul agricol;

• Diversificarea activității agricole și tranziția către industria alimentară;

• Asocierea, comercializarea produselor la nivel de cooperativă și realizarea tranziției către procesarea alimentelor;

• Posibilitatea de recunoaștere la nivel internațional a produselor alimentare autohtone.

Ministrul Investiților și Proiectelor Europene, Marcel Ioan Boloș, a declarat că va sprijini întotdeauna fermierii și sectorul agricol, deoarece investițiile în acest domeniu sunt cele mai importante și actuale. „În urma unor discuții cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și cu Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor, s-a identificat nevoia de investiții în echipamente care pot fi finanțate prin politica de coeziune. Tot prin politica de coeziune se vor putea finanța și programe pentru calificarea forței de muncă și digitalizare în sectorul agricol”, a spus Marcel Ioan Boloș.

Se estimează că până în anul 2025, profitul datorat digitalizării va crește la 330 miliarde USD și, ca urmare, producția de alimente va crește cu până la 25%.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 10 februarie 2022, la Covasna, Clubul Fermierilor Români a organizat Conferința Regională Centru, temele dezbătute vizând schimbările majore din agricultura românească sub impactul reformei PAC și transpunerea acesteia la nivel național, sub forma Planului Național Strategic.

Evenimentul a reunit peste 80 de fermieri care își desfășoară activitatea în județele Covasna, Harghita, Mureș, Brașov și Sibiu. Au fost prezenți ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Adrian Chesnoiu; ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor - Barna Tánczos (prin videoconferință), directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Adrian Pintea, precum și alți oficiali responsabili pentru dezvoltarea politicilor și strategiilor în domeniul agriculturii și mediului la nivel central și local. De asemenea, am mai remarcat în sală reprezentanți ai Fondului de Garantare a Creditului Rural, Federației Naționale „Cartoful” din România, Asociației Crescătorilor de Vaci „Bălțata Românească”, reprezentanți ai asociațiilor crescătorilor de ovine din România, conducerea Green Energy Cluster.

Programele și politicile publice trebuie construite împreună cu fermierii

Conferința, susțin organizatorii, și-a atins obiectivele de informare, analiză și dezbatere a celor mai importante teme pe agenda negocierilor la nivel național și regional privind agricultura, transmițând mesaje clare privind poziția Clubului Fermierilor Români în legătură cu deciziile strategice care urmează să fie adoptate prin reforma PAC, riscurile și oportunitățile privind creșterea competitivității în agricultură în contextul unui buget european diminuat și al creșterii extraordinare a ambițiilor de mediu ale UE, așa cum sunt ele precizate în Pactul Ecologic European.

Ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a subliniat necesitatea ca fermierii români să fie mai bine reprezentați în arhitectura statală, astfel încât rolul acestora să fie unul determinant. În opinia ministrului, dialogul cu fermierii este extrem de important, iar programele și politicile publice trebuie construite împreună cu ei, astfel încât acestea să fie cât mai aproape de realitate. „Din acest motiv, în perioada următoare, se va produce o schimbare de abordare în relațiile dintre MADR, respectiv instituțiile subordonate acestuia, și fermierii din România”, a punctat ministrul.

Adrian Chesnoiu a adus în discuție deficiențele majore în ceea ce privește marile unități de procesare din țara noastră și soluțiile de depozitare a legumelor, în special a cartofului, dar și factorii de risc cu impact asupra agriculturii, precum criza sanitară, condițiile climatice, criza energetică sau problema îngrășămintelor. Ministrul a vorbit despre constrângerile PNS, despre lipsa unei alocări financiare suficiente, dar și despre viziunea pe care o are asupra Planului Național Strategic. În final, șeful MADR a îndemnat fermierii să fie uniți și să țină aproape de autoritățile statului, pentru a trece prin acest an cu multe provocări, afirmând că dorește să fie ministrul tuturor fermierilor, și al celor mici, și al celor mari, și al celor din zootehnie, și al celor din sectorul vegetal, și că, prin prisma funcției pe care o deține, își dorește să fie vocea care să reprezinte interesele fermierilor în fața autorităților centrale și de la Bruxelles.

„Unul dintre obiectivele principale ale Clubului Fermierilor Români este acela de a facilita în permanență dialogul dintre reprezentanții autorităților centrale și din principalele regiuni agricole ale țării cu fermierii, iar Conferința Regională organizată la Covasna se înscrie în demersul nostru. Prin aceste acțiuni dorim să abordăm temele de interes major pentru fermieri, să construim împreună proiecte care să sprijine dezvoltarea și extinderea politicilor și programelor din agricultură specifice fiecărei zone. Interesul pentru aceste dezbateri este crescut, atât din partea fermierilor, cât și din partea oficialilor. Vom continua seria acestor întâlniri pentru a crea contextul unor discuții argumentate, care să permită identificarea celor mai potrivite soluții pentru dezvoltarea afacerilor agricole performante din țara noastră”, a precizat Laszlo Becsek, președintele Clubului Fermierilor Români.

Servicii de consultanță și consiliere cu valoare adăugată pentru fermierii din România

În cadrul Conferinței, Clubul Fermierilor Români a prezentat bilanțul activităților din anul 2021 și planul de acțiune pentru anul 2022.

Clubul Fermierilor Români promovează un model românesc de agricultură performantă care valorifică principalii vectori de dezvoltare: trecerea către Agricultura 4.0 (revoluția digitală a agriculturii), dezvoltarea de valoare adăugată peste activitatea agricolă prezentă și atragerea de capital investit pentru dezvoltarea marilor sisteme naționale de infrastructură agricolă. Totodată, pentru a veni în sprijinul fermierilor din România, Clubul oferă servicii de consultanță și consiliere cu valoare adaugată pentru valorificarea eficientă a producției prin comerțul cu cereale, securizarea afacerilor fermierilor prin managementul riscului – asigurări agricole și pentru gestiunea eficientă a achizițiilor și mentenanței utilajelor agricole.

„Programele noastre sunt concepute pentru acei fermieri care au curajul de a investi în performanță și în creșterea competitivității, indiferent de dimensiunea fermei. Acei fermieri care înțeleg că multi-performanța economică, de mediu și socială reprezintă un factor determinant pentru dezvoltarea agriculturii românești. Competiția este europeană, globală, iar fermierii din România trebuie să fie cât mai agili și adaptați, să găsească soluții alături de autoritățile competente: ministerul, care este responsabil cu trasarea politicilor, respectiv agențiile, care sunt responsabile cu implementarea și finanțarea pe care statul o asigură”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

O componentă majoră în activitatea Clubului o reprezintă proiectele de formare, care vizează, pe de o parte, atragerea tinerilor în agricultură și pregătirea viitoarelor generații de lideri prin programul „Tineri Lideri pentru Agricultură”, iar pe de altă parte, formarea și creșterea competențelor antreprenoriale în acest domeniu prin programul de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

Clubul Fermierilor Români este acționar în Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare din mai 2020, cand a devenit, astfel, prima organizație din România implicată direct în gestionarea riscurilor și asigurarea culturilor agricole, utilajelor, animalelor și bunurilor din ferme, cu misiunea de a reprezenta interesele fermierilor. Lider în intermedierea asigurărilor agricole din țară, Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare este partenerul fermierilor pe care îi sprijină și le acordă consultanță în gestionarea riscurilor în afacerea lor: analiză și evaluare riscuri, negociere individualizată cu companiile de asigurare, asistență în caz de daună și monitorizarea dosarelor de daună pentru recuperarea rapidă a banilor, consiliere și consultanță tehnică gratuită pentru depunerea dosarelor la AFIR pentru Submăsura 17.1.

Fermierii interesați de serviciile privind asigurările agricole pot intra în legătură cu echipa Brokerului, coordonată de Georgiana Rusu, director executiv al CFRO Broker de Asigurare, pe e-mail la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Din iunie 2020, Clubul oferă fermierilor, în premieră în România, servicii specializate de consultanță pentru comerțul cu cereale, care au ca scop creșterea performanței afacerilor fermierilor și oferă atât informații customizate, cât și analize detaliate despre evoluția pieței de cereale la nivel local, regional și internațional. Valorificarea superioară a producției agricole reprezintă o prioritate asumată de Club prin Proiectul CONCORDE, lansat în iunie 2021, prin care se urmărește stabilirea unui sistem de încredere și de bune practici în comerțul cu cereale, care să permită consolidarea relațiilor contractuale în piața de agribusiness. Anul trecut, Clubul a devenit membru GAFTA, The Grain and Feed Trade Association, ca o garanție pentru implementarea și dezvoltarea Proiectului Concorde. Este pentru prima dată în România când o asociație de fermieri devine membru GAFTA.

Fermierii interesați se pot implica în Proiectul CONCORDE prin completarea formularului de înscriere disponibil pe site-ul Clubului: https://cfro.ro/articol/proiect-concorde-pentru-bune-practici-in-comertul-cu-cereale. Pentru informații suplimentare, fermierii pot intra în legătură cu Cezar Gheorghe, consultant Club și expert analist comerțul cu cereale, pe e-mail la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

În decembrie 2021, în premieră în România pentru o asociație de fermieri, Clubul Fermierilor Români a lansat servicii de consultanță și consiliere privind utilajele agricole, cu scopul de a asigura reprezentarea fermierilor în relația cu producătorii și distribuitorii de utilaje agricole, cu autoritățile locale și centrale, pentru identificarea unor soluții aplicate la problemele cu care se confruntă fermierii.

Fermierii interesați pot intra în legătură cu Radu Meșină, manager Program Consultanță Utilaje Agricole, pe e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Provocări și perspective. Energia regenerabilă și susținerea sectorului de cartofi

Cu ocazia Conferinței de la Covasna au fost aduse în discuție o serie de teme și provocări actuale din domeniul agriculturii, precum și propuneri și perspective de dezvoltare pentru sectoare cheie precum energia regenerabilă sau sectorul de cartofi.

Conform studiului „Rolul biomasei în conservarea mediului, dezvoltare rurală și reziliența fermelor” realizat de Clubul Fermierilor Români în parteneriat cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Academia de Științe Economice din București în perioada august – decembrie 2021, biomasa reprezintă o resursă regenerabilă de energie care poate să înlocuiască resursele neregenerabile utilizate la ora actuală în țara noastră pentru a produce energie electrică, fiind o alternativă pentru asigurarea stabilității sistemului energetic național.

De asemenea, a fost prezentat Planul Național Strategic al sectorului de cartofi, elaborat de Clubul Fermierilor Români în parteneriat cu Federația Națională „Cartoful” din România. Planul cuprinde propuneri de politici publice cu finanțare europeană și națională, care să susțină pe termen scurt și mediu dezvoltarea sectorului cartofului pentru sămânță, cartofului de industrializare și a celui pentru consum, concomitent cu creșterea numărului de depozite individuale.

Un alt subiect de interes adresat în timpul conferinței a vizat soluțiile pentru agricultura din zonele cu alte tipuri de constrângeri naturale. Clubul Fermierilor Români propune includerea în cadrul eco-schemei „Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil” a unei Sub-diviziuni aplicabile pentru zonele cu alte constrângeri, precum secetă și arșiță, în zonele cu potențial scăzut și mediu pentru practica agricolă din Dobrogea (jud. Tulcea, Constanța), Centrul și Sudul Moldovei (jud. Galați, Bacău, Iași, Vaslui) și Oltenia (jud. Dolj, Olt), în contextul în care nu există posibilitatea utilizării unor sisteme de irigații.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agricultura este un domeniu de activitate despre care se spune că este foarte riscant. Știi ce pui, nu și ce culegi. Sunt atâtea situații în care se poate diminua recolta la care sperai, încât niciun fermier nu are curajul să spună hop, până n-a văzut-o în..., fiecare unde dorește, în hambar, în siloz, în contul de la bancă, dacă alege să o vândă degrabă. Ceea ce îndulcește o eventuală astfel de nefericire este asigurarea, la care, din păcate, nu mulți apelează. Dacă s-a întâmplat, ai cu ce să acoperi gaura. Grija pe care ar trebui să o aibă fiecare pentru prevenție ține de un management modern, în care riscul se calculează. Cel puțin așa am înțeles de la doamna Georgiana Rusu, director executiv al Clubului Fermierilor Români Broker de Asigurare.

Reporter: Cum decurge la această oră procesul de asigurare în România?

Georgiana Rusu: În acest moment sunt fermieri care nu şi-au asigurat toţi suprafeţele. Noi facem oferte, discutăm cu fermierii, comunicăm direct, suntem la ei în fermă, le răspundem la întrebări și îi informăm despre noutățile din piață și le semnalăm acele aspecte care sunt în avantajul lor ca fermieri.

Reporter: Pentru că tot amintiţi de acest dialog pe care dumneavoastră îl aveţi cu fermierii, companiile de asigurări au început să-i înţeleagă, să înţeleagă nevoile fermierilor, să-i asculte şi să aibă un dialog mai bun cu ei?

Georgiana Rusu: Noi suntem broker de asigurare, adică intermediem toate companiile de asigurări. În momentul în care mergem la fermier, mergem cu o paletă largă de produse. Avem protocoale cu toţi asigurătorii care au această linie de business de culturi agricole, de fapt de asigurări agricole în care intră nu numai culturile agricole, vorbim de asigurări de utilaje, vorbim de asigurare de stocuri, vorbim de asigurarea fermelor, pentru că, Doamne fereşte, se întâmplă ceva la o fermă, asta înseamnă că din punct de vedere financiar fermierul este dezechilibrat, dar, mai ales, importante sunt culturile agricole.

Ce pot să vă spun despre asigurători este că se fac oferte, suntem într-o comunicare activă, transparentă şi constructivă cu fermierii, aducem feedback către asigurători, asigurătorii au dezvoltat paleta de riscuri mai ales datorită submăsurii 17.1, la care prima sesiune a fost în 2019, şi au venit şi cu alte riscuri. Şi aici pot să vă dau exemplu: au venit cu riscul de uragan şi de tornadă, care nu era până în acel moment asigurat, dar care s-a întâmplat, ştiţi că am avut o tornadă în Ialomiţa în 2019; au venit cu riscul de secetă pedologică, cu pachete prin care fermierul poate să-şi asigure nu numai seceta pedologică de toamnă, în cazul în care nu există precipitaţii şi trebuie să întoarcă cultura, seceta de iarnă, din cauză că planta nu are destulă umiditate, seceta pentru culturile de primăvară; au venit cu pachete de dăunători, deci da, asigurătorii au venit către fermieri cu mai multe riscuri.

Reporter: Pentru că ştiu că dumneavoastră ajutaţi şi fermierii mici, şi fermierii mari, aş vrea în cele ce urmează să facem o simulare. Eu sunt un fermier. Aflu că situaţia meteo se va înrăutăţi peste o lună, două, trei. Cum procedez în acest caz? Care sunt paşii de urmat?

Georgiana Rusu: Primul pas este să ne căutați, toate contactele noastre sunt pe site-ul Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare. Intrați în legătură cu un coleg, urmează apoi să ne daţi mai multe detalii, pentru că orice ofertă are mai multe caracteristici: trebuie să ştim structura de cultură, în structură intră specia pe care dumneavoastră doriţi să o însămânţaţi, câte hectare doriţi să însămânţaţi pe fiecare specie, care este producţia eligibilă – pentru că poliţa poate fi eligibilă, asta înseamnă să primiţi din partea AFIR-ului printr-o cerere de finanţare 70% dintr-o primă eligibilă. Şi aici vreau puţin să dezvoltăm împreună ca să înţeleagă fermierul ce înseamnă „primă eligibilă”. Submăsura 17.1, care înseamnă o valoare nerambursată pentru fermier, spune în felul următor: în cazul în care asiguraţi toată specia, deci structura existentă în declaraţia APIA la nivel de specie, trebuie să ai o producţie eligibilă. Această „producţie eligibilă” este făcută ca o medie, ultimii 5 ani, din care scoatem minimul producţiei, maximul producţiei şi rămân 3 ani, la care facem o medie. Aceasta este o producţie eligibilă. Tot această bucată de eligibilitate din care AFIR-ul, repet, întoarce către fermier 70% mai înseamnă o franşiză atinsă de 20%, dar această franşiză atinsă nu este în avantajul fermierului, pentru că franşiza atinsă spune în felul următor: dacă eu am 100 de hectare asigurate şi am daună pe 20 de hectare, asta înseamnă 20% din structura pe care o am asigurată. Pentru aceste 20 de hectare asigurătorul nu-mi dă niciun leu despăgubire. Dacă daunalitatea depăşeşte acest prag şi am 21%, asigurătorul îmi dă daună de la zero. Problema este în felul următor: dacă avem o grindină pe 100 de hectare şi eu am o daună pe 15 hectare, nu primesc despăgubire – pentru că ştim că grindina vine în rafale, nu vine pe toată structura asigurată –, pentru că eu pot avea 100 de hectare, dar am 3 blocuri fizice în localităţi diferite, ca localizare. Şi atunci înseamnă că fermierul trebuie să-şi răscumpere această franşiză de 20% atinsă la o franşiză care este neeligibilă de 10%. Asta înseamnă că această răscumpărare nu mai intră în această bucată de eligibilitate. Dar dacă am daună pe 15 hectare, doar pe 15 hectare, mie mi se dă daună, pentru că franşiza deductibilă înseamnă franşiză pe suprafaţa dăunată, nu pe toată suprafaţa poliţei. Şi atunci eligibilitatea, cum spuneam, înseamnă asigurare pe toată specia, înseamnă o franşiză atinsă, înseamnă o producţie eligibilă şi înseamnă nişte riscuri. Aceasta este bucata de eligibilitate.

Mai există bucata de neeligibilitate, pe care o plăteşte doar fermierul. În această bucată de neeligibilitate intră două riscuri: incendiu din orice cauză şi alunecări de teren, care nu sunt eligibile. Restul riscurilor sunt eligibile, care sunt acum în piaţă. Deci bucata neeligibilă înseamnă alunecări de teren, incendiu din orice cauză şi răscumpărarea de franşiză. Dintr-o primă totală, pe care fermierul o plăteşte, 80% înseamnă primă eligibilă. Din 80%, fermierul primeşte 70%. Ca să fac un total la ceea ce am spus până acum, înseamnă că dintr-o primă totală plătită de fermier, 50-60% se întoarce înapoi către fermier de la AFIR; printr-o cerere de finanţare, în funcţie de asigurători.

Reporter: Din ce spuneţi dumneavoastră este foarte important ca fermierul să aibă un consultant lângă el atunci când încheie o poliţă de asigurare.

Georgiana Rusu: E foarte important. Acum ştim cu toţii că riscurile în agricultură sunt riscuri naturale, viitoare, posibile, dar incerte. Şi atunci fermierul trebuie să înţeleagă foarte bine ce înseamnă un risc asigurat. Sunt foarte multe cazuri în care fermierii sunt supăraţi că nu şi-au primit despăgubirea, dar era foarte important să ştie ce riscuri au avut asigurate. Pentru că dacă fermierul are secetă şi nu-şi face producţia, cum a fost în 2020 în care am avut 2,4 milioane de hectare afectate de secetă şi asigurate doar 150.000 de hectare la nivel de România, deci foarte puţin, fermierul este normal să nu-şi primească despăgubirea pentru că acel risc nu îl are asigurat. În momentul în care mergem cu o ofertă la fermier, trebuie să-i explicăm şi avantajele, şi dezavantajele, şi riscurile care sunt asigurate, şi producţia pe care o are asigurată, pentru că şi aici e o discuţie foarte amplă în legătură cu producţia asigurată. Vă spuneam de producţia eligibilă, pe care putem să o asigurăm, acea medie pe 5 ani, scoatem minimul şi maximul şi facem o producţie medie. Vă dau un exemplu: la grâu să spunem că producţia eligibilă a unui fermier este 4500 kg/ha. Fermierul are un an bun în momentul în care-şi face asigurarea şi nu scoate 4500, scoate 7000, cum a fost cazul anul acesta – ştiţi că anul acesta am avut o producţie-record, de patru ori mai mult decât momentul când am intrat în Uniunea Europeană, vorbim de 34 de milioane de tone, foarte mult, deci o producţie foarte bună anul acesta. Eu asigur 4500, fermierul scoate 7000 în câmp, are o ploaie torenţială pe o suprafaţă asigurată, nu mai scoate 7000, scoate 5000. Credeţi că primeşte vreo despăgubire?

Reporter: Este evident.

Georgiana Rusu: Nu primește despăgubire pentru că el şi-a asigurat 4500 şi a scos 5000, dar pierderea lui este de 2000 kg pe hectar. Şi atunci fermierul trebuie să înţeleagă că trebuie să-şi asigure valoarea corectă a producţiei, nu numai producţia eligibilă, trebuie să înţeleagă riscurile pe care le are asigurate, pentru că dacă nu îşi asigură o secetă, iar pe zona pe care el are cultura localizată a fost secetă şi există riscul să aibă secetă, trebuie să înţeleagă condiţiile de asigurare şi cel mai important este că trebuie să înţeleagă ce se întâmplă la daune.

Reporter: Asta era şi următoarea întrebare: câţi producători, câţi fermieri şi-au asigurat plantaţiile? Câţi dintre ei înţeleg acest mecanism de asigurare?

Georgiana Rusu: Cred că ştiţi că la nivel de România sunt 8,6 milioane hectare arabile. Din cele 8,6 milioane, 5,6 milioane sunt cu o tehnologie avansată, în 2019 au fost asigurate 2,3 milioane, deci nici jumătate din suprafaţa care ar trebui asigurată; în 2020 au fost asigurate 2,26 milioane – asta vă spun din informaţiile din piaţă, pentru că noi ne facem o cotă de piaţă anuală, iar până în acest moment sunt cam 1,8 milioane de hectare. Ce preconizăm noi anul acesta (2021) este o creştere de 10% a pieţei, şi noi am crescut împreună cu piaţa, adică în 2019 am avut o cotă de piaţă de 13%, în 2020 o cotă de piaţă de 15%, în momentul acesta suntem la 17%. Eu nu spun „trebuie să educăm fermierii”, pentru că fermierii ştiu ce trebuie şi ce riscuri au în agricultură. Trebuie să informăm fermierii. Nu an de an sunt aceiaşi fermieri asiguraţi, şi atunci mergem în fermă, comunicăm foarte mult cu ei, le explicăm, mergem cu acea paletă de oferte de la toţi asigurătorii, le explicăm fiecare produs de asigurare, pentru că în piaţă sunt mai multe produse de asigurare, nu este numai produsul – sunt foarte mulţi fermieri care ştiu că-şi asigură cheltuiala. În momentul în care-ţi asiguri cheltuiala, asta înseamnă că la despăgubire vei primi doar cheltuiala până în momentul daunei. În momentul în care-ţi asiguri valoarea producţiei, vii cu asigurare la valoarea producţiei, care într-adevăr este o sumă de asigurare mai mare pe hectar, asta înseamnă că şi costul este puţin mai mare. Există şi un produs care îţi garantează o sumă asigurată pe hectar. Noi, Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare mergem către fermieri, le explicăm toate produsele din piaţă, discutăm cu ei şi vedem care este nevoia şi problema lor. Şi încercăm să mergem pe nevoile fiecărui fermier. Ştiţi cât e o asigurare?

Reporter: Chiar nu ştiu…

Georgiana Rusu: Dacă facem un calcul, 40 kg pe hectar, de grâu. Grâul e un leu acum, 40 de lei. Pentru că diferenţa de 60 de lei o dă AFIR. 40 de lei, în cazul în care la grâu acum se scot 7000 de kilograme. 

Reporter: Ce se întâmplă, cum se gestionează situaţia atunci când fermierul are o aşteptare de la o poliţă, poliţa respectivă pe care a încheiat-o, dar se pare că acea poliţă nu-i acoperă tot ceea ce dânsul credea? Cum se gestionează acel moment?

Georgiana Rusu: Sincer să vă spun, nu ştiu cum s-ar putea gestiona, pentru că eu am încredere foarte mare în colegii mei şi avem o expertiză foarte mare în piaţă, din 2011, pe partea de culturi agricole, şi în general fermierii noştri ştiu ce au în asigurare. Tocmai vă spuneam că mergem şi convenim cu ei şi le spunem exact ce riscuri au asigurate. În momentul în care un fermier vede că nu are asigurat un risc şi are daună, aici cred că vorbim de o etică profesională a noastră, a vânzătorilor. Întotdeauna când discutăm cu un fermier, chiar dacă este sau nu este clientul nostru, pentru că noi consiliem şi fermieri care nu sunt clienţii noştri, nu ştiu dacă la partea de daune sau la ceea ce înseamnă cererea de finanţare AFIR, îi sfătuim să se uite foarte bine pe poliţa pe care-o semnează, pentru că, ştiţi, e vorba aceea: dacă semnăm ca „primarul” şi nu ştim ce am semnat e o mare problemă. Colegii mei vin către dânşii şi le spun exact riscurile pe care le-au asigurat, deci fermierul trebuie să fie conştient în momentul în care semnează şi vă spuneam de despăgubire: trebuie să ştie şi ce produs a semnat, ca să ştie în caz de despăgubire ce se întâmplă. E un punct sensibil. În momentul în care fermierul are o daună, este momentul în care eu le spun colegilor mei aşa: gândiţi-vă că în acel moment fermierul are senzaţia că se duce toată munca lui, că nu mai există nimic, ce o să facă? Suntem foarte aproape de el, fermierul are impresia că se năruiesc pământul şi cerul şi că nu mai există nimic de făcut.

Fermierul trebuie informat. Nu poți să îi vinzi o asigurare fără să îi spui fermierului „vezi că dacă ai daună totală vei fi despăgubit în funcție de cheltuielile efectuate până la momentul daunei”.

Reporter: Ce alte riscuri se pot acoperi prin asigurarea agricolă, în afară de cele meteo? Aţi amintit dumneavoastră: incendii…

Georgiana Rusu: În afară de cele meteo ar fi grindină, ploi torenţiale, furtună; noi avem şi un produs pentru secetă, se numeşte „produs parametric”, care se raportează la date furnizate de către satelit, folosind un indice de umiditate din sol pe suprafața asigurată a fermierului, este un produs furnizat de către asigurătorii externi. Incendiu din orice cauză și dăunatorii sunt riscuri care nu sunt produse de fenomene meteo.

Reporter: Pentru anul agricol 2021-2022, pentru ce tipuri de asigurări pot opta fermierii?

Georgiana Rusu: Toate tipurile de asigurări, noi avem şi produse furnizate de asigurători externi, şi asigurare la cheltuială pe care nu o recomand, din cauză că despăgubirea este pe măsură, e doar cheltuială şi nu acoperă fermierului profitul; asigurare la valoarea producţiei, asigurare la suma asigurată, deci sunt mai multe tipuri de asigurări pe care noi le oferim fermierilor.

Reporter: Toate culturile sunt asigurabile?

Georgiana Rusu: Da, toate culturile sunt asigurabile în afară de în afară de culturile de inverzire.

Reporter: Să vorbim şi despre un alt subiect de actualitate, şi anume submăsura 17.1.

Georgiana Rusu: Submăsura 17.1, când s-a lansat în 2019, a fost pentru a sprijini fermierii, pentru a-i încuraja să aibă încredere în sistemul de asigurări private; în acelaşi timp, pentru a determina asigurătorii să vină cu o sferă mai largă de riscuri, eu zic că îi ajută foarte mult pe fermieri, ţinând cont că în 2019 au fost poliţe care au fost subvenţionate în valoare de 1,3 milioane de euro, în 2020 13 milioane de euro, iar acum sunt depuse deja aproape 13,5 milioane, fondul fiind de 31,2 milioane. Aici aş vrea să subliniez că împreună cu Clubul Fermierilor Români, care susţine foarte mult fermierii, am făcut foarte multe demersuri, începând cu 2019. Mergând în grupuri consultative împreună cu fermierii, am avut susţinere şi deschidere şi de la minister, şi de la AFIR şi am reuşit în 2020 să reducem numărul de documente pe care le depuneau fermierii. Şi s-a şi văzut. În 2019 au fost 1,3 milioane, în 2020 – 13 milioane de euro. În 2020 la fel, am avut deschidere, am reuşit tot împreună cu fermierii să discutăm şi să mărim acea producţie eligibilă de care vă spuneam, pentru că fermierii în 2020 nu aveau posibilitatea să îşi mărească pe o poliţă de asigurare producţia eligibilă şi să vină cu producţie optenabilă (care poate fi obținută, n.r.). Şi atunci am reuşit să venim cu această schimbare a ghidului AFIR. Am mai reuşit în 2021, şi subliniez că am fost singurii care am venit cu această prelungire a sesiunii, pentru că sesiunea a început în iunie târziu în 2021 şi era până la 31 octombrie. Fermierii nu au reuşit şi nu au avut timp să depună documentele, iar atunci am făcut demersuri şi am reuşit să prelungim sesiunea până pe 16 decembrie. Am mai reuşit să mărim fondurile, bugetul, pentru că era pentru 2021 doar un buget de 10 milioane de euro, foarte puţin pentru ce preconizam în piaţă, fondul acum este de 31,2 milioane şi suntem tot timpul în legătură şi cu ministerul, şi cu AFIR şi venim cu problemele fermierilor către ei.

Reporter: Cum a fost 2021? Dacă puteţi să faceţi şi o comparaţie cu 2020, un an – aşa cum aţi amintit şi dumneavoastră – cu multe surprize neplăcute.

Georgiana Rusu: Să ştiţi că în 2020 au fost într-adevăr suprafeţe foarte mari în daună cu secetă. În 2019 am avut aproape 100.000 de hectare afectate de grindină şi ploi torenţiale. Sunt asigurători care încă lucrează la dosare şi la instrumentarea lor, au fost destul de mulţi fermieri afectaţi şi în anul 2021.

Reporter: Şi atunci în viitor cum vă vedeţi rolul şi care sunt priorităţile pentru 2022?

Georgiana Rusu: Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare este primul broker din România gestionat de fermieri, pentru că 49% din acţiunile brokerului sunt deţinute de către Clubul Fermierilor Români, deci de către fermieri. Asta înseamnă că fermierii au venit în sprijinul fermierilor, de fapt fermierii sunt cei care ne supraveghează, fermierii prin noi negociază pentru fermieri, reprezintă fermierii, îi ajută şi, bineînţeles, încercăm să mergem către fermier cu nişte condiţii de asigurare pe nevoile lor. Acesta este rostul nostru, de fapt lucrăm pentru fermieri, lucrăm în avantajul lor, lucrăm şi ne dorim ca anul acesta să informăm, exact cum spuneaţi dumneavoastră, cât mai mulţi fermieri şi să convingem cât mai mulţi fermieri că o asigurare îi ajută foarte mult şi că nu-i dezechilibrează din punct de vedere financiar.

Reporter: Singura soluţie în sensul pe care dumneavoastră l-aţi amintit este aceea de a merge pe teren acolo, la fermier, „în câmp” cum se spune…

Georgiana Rusu: Da, avem colegi în teren, ne vom dezvolta, la anul vom avea mult mai mulţi colegi, vă spuneam că estimăm anul acesta (2021) o creştere de 10%, deja noi am crescut şi credem că fermierii au încredere în noi. Şi au încredere în noi la daună, pentru că îi asistăm de la avizarea daunei până în momentul în care fermierul îşi primeşte despăgubirea.

Reporter: Cum vă pot găsi fermierii care încă nu colaborează cu dumneavoastră?

Georgiana Rusu: Ne găsesc prin tot ce înseamnă site-ul nostru, ne găsesc pe facebook, ne găsesc peste tot. Dacă fermierii doresc să lucreze cu noi, ne găsesc pe tot ce înseamnă canale de informare şi de comunicare. Plus colegii noştri din teren.

Articol scris de: VICTOR MIHALACHE & ADRIAN NEDELCU