Ediția de primăvară a festivalului de vinuri RO-Wine are loc în zilele de 21 și 22 mai 2022 în București. Cei care vor trece pragul de la Fratelli Studios au posibilitatea să deguste vinuri premium din România și din alte colțuri ale lumii, premiate la cele mai importante concursuri internaționale, și, totodată, să cunoască poveștile cramelor.
La această ediție RO-Wine | The International Wine Festival of Romania, vizitatorii au ocazia să descopere peste 600 de etichete de vinuri premium provenite de la un număr record de producători. Vor participa 118 producători de vin din România, SUA, Franța, Italia, Argentina, Noua Zeelandă, spumante de top din Champagne, bere craft și cafea de specialitate.
„RO-Wine | The International Wine Festival of Romania este festivalul ce s-a născut din dorința de a reuni vinurile de top românești cu cele de renume internațional. De la 38 de producători de vinuri în 2016, festivalul nostru a ajuns astăzi la 118 producători”, arată Marinela Ardelean, organizatorul și sufletul festivalului RO-Wine.
Festivalul va cuprinde și o zonă special dedicată vinurilor din Republica Moldova, o secțiune specială de vinuri bio din Italia, o zonă gourmet reprezentată de selecții de specialități internaționale și zona de panificație unde, precizează Marinela Ardelean, participanții vor avea la dispoziție de la „produse aburinde de patiserie fină de inspirație franceză până la varietăți de pâine”.
Ediția de primăvară RO-Wine 2022 se va desfășura pe o suprafață mult mai extinsă decât edițiile anterioare și va fi alcătuită din mai multe săli de degustare, lounge-uri amenajate special dedicate relaxării și socializării vizitatorilor și partenerilor, sala pentru masterclass-uri și prezentări susținute de personalități din lumea vinului.
La această ediție s-au înscris profesioniști din toate colțurile țării, magazine de vinuri, hoteluri, importatori, distribuitori, proprietari de restaurante, dar și vizitatori din străinătate, veniți special în România pentru festivalul de vinuri.
„Suntem nerăbdători să ne revedem în București, la ediția de primăvară a festivalului RO-Wine. Le mulțumim producătorilor care s-au înscris într-un număr record și așteptăm cu entuziasm să degustăm o selecție specială de vinuri din toată lumea”, ne-au spus Marinela Ardelean și Liviu Popescu, organizatorii RO-Wine | The International Wine Festival of Romania.
În cele două zile în care se desfășoară, 21 și 22 mai, festivalul are ușile deschise pentru vizitatori între orele 12:00 și 20:00.
Ca la fiecare ediție, accesul pentru toți cei implicați în piața de vinuri sau HoReCa este gratuit, în baza înregistrării prealabile pe site-ul oficial al evenimentului: https://romaniawinefestival.com/hctcj/.
Biletele pentru eveniment pot fi achiziționate online pe site-ul oficial al evenimentului https://www.bilete.ro/ro-wine/, sau în aria de acces a festivalului.
Foto: RO-Wine | The International Wine Festival of Romania
În culturile de grâu mai avansate în vegetație și la soiurile sensibile, Blumeria graminis își face simțită prezența. Condițiile climatice actuale (răcoare și umiditate) sunt pe placul acestui fung. Dacă vremea se va menține răcoroasă și umedă este bine ca fermierii să fie atenți la evoluția acestui patogen (dacă temperaturile cresc, făinarea se oprește din evoluție).
Pe lângă Blumeria graminis, în contextul climatic actual ne putem aștepta și la infecții produse de fungii Puccinia striiformis (rugina galbenă), Rhizoctonia cerealis (rizoctonioză), Gauemannomyces graminis (înnegrirea bazei tulpinii), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii). Așadar, controlați culturile săptămânal și executați tratamentele fitosanitare la momentul optim.
În sprijinul dumneavoastră vin cu informații și fotografii actuale ale fungului Blumeria graminis.
Cultură comparativă de grâu (28 soiuri)
Făinarea cerealelor păioase - Blumeria graminis (D. C.) Speer. Ce ar trebui să știe fermierii despre acest patogen?
Fungul Blumeria graminis poate provoca la grâu pierderi cantitative de recoltă de până la 45%, dar şi pierderi în ceea ce priveşte calitatea (afectează însuşirile de panificaţie) prin zbârcirea sau şiştăvirea cariopselor [Zeller et al., 2002].
Această boală este considerată una din principalele afecțiuni ale grâului din zonele cu climat semicontinental sau maritim şi poate afecta foarte serios recolta de boabe. Se întâlneşte pe arii întinse în fiecare an, fiind larg răspândită pe toate continentele, în special în regiunile umede.
Pierderile provocate variază de la an la an, depinzând cu precădere de condiţiile vremii. După Everts et al. (2001), făinarea afectează coacerea grâului şi calitatea morăritului. Soiurile susceptibile netratate pot avea pierderi de recoltă de 16% când este infectată frunza stindard înaintea apariţiei spicului. Când infecţia ajunge la frunza stindard, pierderile potenţiale pot ajunge la 25%. În contrast, soiurile rezistente pot pierde 5% până la 8% din producţie dacă făinarea urcă de la frunzele bazale la frunza stindard.
În Câmpia Banatului făinarea este prezentă în fiecare an în lanurile de grâu, cu frecvențe și intensități de atac diferite funcție de condițiile climatice.
Cum recunoaștem făinarea
Patogenul Blumeria graminis se localizează pe toate organele aeriene ale plantelor de grâu. Boala debutează cu pete clorotice sau galbene pe frunzele de la baza plantelor. Primele simptome sunt aglomerări mici, pâsloase, de culoare albă (miceliile sau corpul ciupercii), izolate sau confluente, care în timp se extind la tecile frunzelor, la tulpini ca un manşon şi apoi la spic. Pe măsură ce boala evoluează, culoarea albă a miceliului virează la galben închis şi leziunile respective devin prăfoase, ceea ce înseamnă că ciuperca a fructificat anamorf (asexuat) prin conidiofori cu conidii sau oidii. Sporogeneza anamorfă apare ca o pulbere fină, albă, de unde şi denumirea populară de „făinare”. Când începe maturizarea plantelor de grâu, aglomerările de hife miceliene, devin gri şi apoi uşor brune la culoare şi cu ochiul liber sunt observabile punctişoare negre asemănătoare cu boabele de piper (peritecii sau cleistotecii cu asce şi ascospori), sporogeneza telomorfă a ciupercii sau faza galben – roşcată. Sub pâsla miceliană, uşor desprinsă cu degetele mâinilor, ţesuturile plantelor sunt brune, necrotice sau moarte [Hatman et al., 1989; Eliade, 1990; Lipps, 1996; Baicu et Seşan, 1996; Popescu, 1998, 2005].
Manifestarea la exteriorul plantelor, specifică ciupercii Blumeria graminis, devine severă, amplă, adică ia caracter de masă sau de epidemie şi chiar de pandemie, dacă condiţiile de mediu sunt favorabile patogenului, dacă sunt prezente în cultură soiuri de grâu sensibile cât şi rase fiziologice sau patotipuri virulente [Prescott et al., 1986; Popescu, 1998; Bissonette, 2002].
Pâslă miceliană de culoare albă pe teaca frunzelor de grâu produsă de fungul Blumeria graminis
Aspecte generale despre biologia și epidemiologia patogenului
Ciuperca trece anotimpul rece sub formă de cleistotecii pe samulastra de grâu infectat. Iernarea şi perpetuarea de la un an la altul a fost şi este studiată de diferiţi cercetători, dar ca şi alte probleme şi în aceasta sunt multe lucruri neelucidate sau controversate. La Blumeria graminis pe Triticum vulgare, cleistoteciile se formează din abundenţă şi de obicei în fiecare an în condiţiile din ţara noastră (Eliade, 1990). Cleistoteciile se formează pe frunze, pe tulpini şi teci şi ciuperca iernează pe acestea, iar în primăvara următoare ascosporii produc infecţiile primare (Sandu-Ville, 1967; Eliade, 1990). După Davis et al. (2002), ciuperca străbate iarna sub formă de structuri întunecate, generatoare de spori, numite cleistotecii, care eliberează sporii (ascosporii) purtaţi de vânt primăvara. De asemenea, poate străbate iarna ca miceliu pe plantele de grâu şi produce spori (conidii) care pot cauza și ei infecţii iniţiale. Conidiile din leziunile rezultate sunt purtate de vânt pentru ciclul secundar al bolii la intervale de 10 zile. Alți autori arată că patogenul poate să ierneze sub formă de micelii la frunzele bazale şi pe teci la grâul de toamnă, iar peste vară sub formă de cleistotecii în resturile vegetale ale miriştei sau şi în spermosfera seminţelor, dar fără semnificaţie biologică (Yang et al., 1992). Infecţiile de toamnă constituie sursa principală de răspândire a bolii, miceliul rezistând peste iarnă [Hulea et al., 1975; Hatman et al., 1989; Popescu, 1998; Bissonnette, 2002].
Dezvoltarea fungului este influențată în principal de factorii de mediu, cum ar fi: temperatura, umiditatea (roua, umiditatea relativă a aerului, precipitaţiile), lumina, nebulozitatea, viteza vântului. Ciuperca Blumeria graminis f. spec. tritici realizează infecţia grâului şi-şi manifestă patogenitatea în limite largi de temperatură. În ceea ce priveşte umiditatea, ciuperca este mai agresivă şi virulentă la valori mai scăzute (37 - 56%) decât la o atmosferă cu hidroscopicitate de 79 - 97%; umiditatea relativă a aerului şi precipitaţiile, interferează pozitiv cu gradul de atac al ciupercii, dar cu o intensitate redusă la jumătate faţă de rouă. Însuşirile de patogenitate ale ciupercii sunt influenţate şi de lumină şi de întuneric; de exemplu la întuneric lanţurile de oidii sunt mai lungi, cu vitalitate scăzută şi o slabă putere de infecţiozitate datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi; nebulozitatea de 3 - 6 este la limita semnificaţiei (Sandu-Ville, 1967; Kocourek et Vechet, 1984; Eliade, 1990; Yang et al., 1992; Friedrich, 1995 a şi b; Deacon, 1997, 2006; Chet, 2003; Cotuna et Popescu, 2005b).
În condiții de răcoare și umezeală (temperaturi între 17 - 220C și UR% între 85 - 100%), făinarea este puternic extensivă (Prescott et al., 1986; Williams et Littlefield, 1995). Alți autori arată că, umiditatea ridicată de 85 - 100% (în prezenţa sau lipsa ploii) şi temperaturile cuprinse între 15 și 250 C, favorizează dezvoltarea bolii; dacă temperaturile cresc, boala este remarcabil încetinită la (Kochourek et Vechet, 1984; Bailey et al., 1995; Lipps, 1996). Ploile puternice nu sunt favorabile producerii de spori sau creşterii miceliului pe suprafaţa frunzelor [Evans, 1997; Chet, 2003].
Factorii tehnologici (monocultura sau absenţa rotaţiei, densitatea mare a plantelor, irigarea, excesul sau carenţa elementelor nutritive, întârzierea semănatului), coroborați cu cei climatici, favorizează apariția epidemiilor şi chiar a pandemiilor de făinare în culturile de grâu, orz, secară, ovăz.
Cum ținem sub control făinarea
Măsuri profilactice
Măsurile agro - fitotehnice au un rol important în prevenirea făinării la grâu, dar și la alte cereale, și constau în respectarea rotaţiei culturilor, executarea corectă a lucrărilor solului, semănatul la date şi densităţi optime, folosirea soiurilor rezistente, utilizarea raţională a fertilizării, irigaţia judicioasă acolo unde este cazul [Hatman et al., 1986; Iacob, 2003]. Pe de altă parte, sunt cele mai ieftine metode de prevenire. Mulţi producători de cereale utilizează metode culturale de combatere a făinării. Aceştia folosesc soiuri moderne, cu productivitate ridicată, rotaţia culturilor, date potrivite pentru lucrări, fertilizare echilibrată şi practici agronomice adecvate, care duc la limitarea pierderilor de producţie datorate făinării.
Măsuri chimice
Combaterea este economică dacă, după înfrăţit, pe ultimele trei frunze sau înainte de înflorit pe frunza stindard sunt peste 25 pete pâsloase, adică s-a realizat valoarea PED-ului, şi factorii climatici (temperatură, umiditate, ploaie, ceaţă, rouă) continuă să se întrunească în limite optime pentru dezvoltarea bolii [Popescu, 1998].
Fungicidele omologate pentru combaterea făinării grâului în România sunt suficiente. Aceste fungicide au spectrul larg de acțiune și combat și alți patogeni. Aduc în atenție câteva dintre aceste substanțe: azoxistrobin, tebuconazol, bixafen + protioconazol, tetraconazol, difenoconazol + fluxapyroxad + metconazol, bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin, fenpropidin, azoxistrobin + tebuconazol, ciflufenamid, difenoconazol, benzovindiflupir, boscalid + kresoxim metil, protioconazol + spiroxamină + tebuconazol, metrafenonă, sulf, ciprodinil, fluxapyroxad, protioconazol, protioconazol + spiroxamină, fluxapyroxad + metconazol, tebuconazol + trifloxistrobin, protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin, protioconazol + trifloxistrobin, fluxapyroxad + piraclostrobin, piriofenona, mefentrifluconazol, fluxapyroxad + mefentrifluconazol, izopirazam + protioconazol, bixafen + tebuconazol, proquinazid + protioconazol etc [după Pesticide 2.22.3.1, 2022].
Stropirile aplicate la faza de un nod (stadiu de creştere GS 31) au controlat de timpuriu făinarea, dar cel mai bun control şi cel mai bun răspuns al recoltei a fost asociat cu stropirile aplicate la emergerea frunzei stindard (GS 39 – 43) sau apariţia spicului (GS 59), stadii dezvoltate înainte de creşterea atacului. Stropirile aplicate la apariţia spicului şi cele la începerea extinderii frunzei stindard, de asemenea au determinat o bună protecţie a spicului [Harwick et al., 1994].
În combaterea biologică a făinării grâului în condiții de câmp prezintă interes mai mulți agenți biologici: Bacillus subtilis, B. chitinospora, B. pumilus, Pseudomonas fluorescens, Rhodotaula sp. (Xiaoxi et Wenhong, 2011; Shahin et al., 2019).
Bibliografie
Baicu T., Seşan Tatiana Eugenia, 1996 – Fitopatologie agricolă, Ed. Ceres Bucureşti, 315, p. 137 – 139;Bailey J. E., Jarrett R., Leath S., 1995 – Disease Identification North Carolina Cooperative Extension, Small Grain Production Guide 7, 1995.Bissonnette Suzanne, 2002 – Powdery mildew of wheat. The Pest Management and Crop Development Bulletin.Chen - Xiaoxi, Liu Wenhong, 2011 - Potent antagonistic activity of newly isolated biological control Bacillus subtilis and novel antibiotic against Erysiphe graminis f. sp. tritici, Journal of Medicinal Plants Research, Vol. 5(10), pp. 2011 - 2014, Available online at http://www.academicjournals.org/JMPR ISSN 1996-0875 ©2011 Academic Journals, accesat la data 18.04.2022.Chet L., 2003 – Development of powdery mildew and leaf rust epidemics in winter wheat cultivars: Plant soil Environ, 49 (10): 439 – 442.Cotuna Otilia, Popescu G., 2005b - Researches concerning the sexual incidence of Blumeria graminis (DC) Speer in different biotrophic related with the climatic factors. 5th Intern. Conference, Univ.of Miskolc, Hungary, 14 - 20 aug. 2005 (Agriculture), 43 - 48.Davis R. M., Davis U. C., Jackson L. F., 2002 – Small grains powdery mildew, UCIPM Pest Management Guidelines: Small Graines Disease UC ANR Publication 3466.Deacon J. W., 2006 – Fungal biology, Blackwell Publishing Ltd, 280 - 307.Eliade Eugeania, 1990 – Monografia erysiphaceelor din România, Bucureşti, 573, p. 166 – 179.Everts K. L., Leath S., Finney P. L., 2001 - Impact of powdery mildew and leaf rust on milling and baking quality of soft red winter wheat. Plant Dis.,85: 423 – 429.Friedrich S., 1995 – Calculation of conidial dispersal of Erysiphe graminis whithin naturally infected plant canopies using hourly meteorological input parameters. Zeitschrift für Pflanzen krankheiten und Pflanzenschutz, 1995, 102: 4, p. 337 - 347.Friedrich S., 1995 – Modelling infection probability of powdery mildew in winter wheat by meteorological input variables. Zeitschrift für Pflanzenkranken heiten und Pflanzenschutz, 1995, 102: 4, 354 - 365.Harwick N. V., Jenkins J. E. E., Collins B., Groves S. J., 1994 – Powdery mildew (Erysiphe graminis) on winter wheat: control whit fungicides and the effects on the yield, Crop Protection 1994, 13: 2, p. 93 - 98.Hatman M., Bobeş I., Lazăr Al., Gheorghieş C., Glodeanu C., Severin V., Tuşa Corina, Popescu I., Vonica I., 1989 – Fitopatologie, Edit. Did. şi Ped. Bucureşti, p. 185 - 188.Hulea Ana, Paulian F., Comeş I., Hatman M., Peiu M., Popov C., 1975 – Bolile şi dăunătorii cerealelor. Edit. Ceres, Bucureşti, p. 27 – 30.Iacob Viorica, 2003 – Fitopatologie, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, p. 170.Kocourek F., Vechet L., 1984 - Uber ein temperaturbhangiges Modell zur Vorhersage der Entwicklungsgeschwindikeit bei Erysiphe graminis f. sp. tritici. Anz. Schadlinskd. Pfl. Um.,57:15 - 18.Lipps Patrick E., 1996 – Powdery mildew of wheat. The Ohio State University Extension. Plant Pathology.Prescott J. M., Burnett P. A., Saari E. E., 1986 – Wheat Diseases and Pests, A Guide for Field identification, CMMYT. Mexico.Popescu G., 1998 – Fitopatologie, Edit. Mirton Timişoara, 1998, 190, p. 3 – 4.Popescu G., 2005 – Tratat de Patologia plantelor, vol. II, agricultură, Editura Eurobit, 350 p..Shahin A. A., Ashmavy M. A., Esmail M. S., El - Moghazy, 2019 - Biocontrol of wheat powdery mildew disease under field conditions in Egypt, Plant Protection and Pathology Research, Zagazig J. Agric. Res., vol. 46, No (6B), 2255 - 2270.Sandu Ville C., 1967 – Ciupercile Erysiphaceae din România. Ed. Acad. RSR, Bucureşti, 358 p.Trevathan L. E., 2001 – Diseases of Crops, Departament of Entomology and Plant Pathology, Missisipii State University. EPP, 4214 – 6214.Wiliams E., Littlefield L. J., 1995 – Major Foliar Fungal Diseases of Wheat in Oklahoma. Oklahoma Cooperative Extension Service. OSU Extension Facts, F - 7661.Yang J. S., Ge Q. L., Wu W., Wu Y. S., 1992 – On the infection cycle of Blumeria graminis D.C. Speer in Northeastern China. Acta Phytopatologica Sinica, 1992, 22: 1. P. 35 - 40.Zeller F. J., Petrova Nedialka, Spetsov Penko, Hsam S. L. K., 2002 - Identification of powdery mildew and leaf rust resistance genes, in common wheat (Triticum aestivum L. em. Thell.) cultivars grown in Bulgaria and Russia. Published in Issue, nr. 122, 32 - 35.Articol scris de: dr. ing. Otilia Cotuna, CSIII Laborator de Protecția plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări USAMVB Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Alianța pentru Agricultură și Cooperare anunță că a reușit să obțină pentru fermieri derogările solicitate pe strategiile Green Deal, cât și sprijin european pentru conturarea unei strategii privind independența proteică a Europei.
Cu urmare a demersurilor intense întreprinse de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către Copa-Cogeca și autoritățile naționale pentru obținerea unor derogări de la Pactul Verde European în contextul conflictului ruso-ucrainian, Comisia Europeană a anunțat că este dispusă să accepte derogări importante de la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și de la Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei în ceea ce privește punerea în aplicare a anumitor condiții referitoare la plata pentru ecologizare pentru anul de cerere 2022.
Cele mai importante pentru fermierii noștri, cu un impact imediat, constau în derogarea de la articolul 44 alineatul (4) din Regulamentul mai sus amintit, permițând statelor membre să decidă ca terenurile aflate în pârloagă să fie considerate o cultură distinctă, chiar dacă aceste terenuri au fost pășunate sau recoltate în scop de producție.
De asemnea, prin derogare de la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, pentru anul de revendicare 2022, statele membre pot decide ca terenurile necultivate să fie considerate zonă de interes ecologic în temeiul articolului 46 alineatul (2), primul paragraf, litera (a), din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, chiar dacă aceste terenuri au fost pășunate sau recoltate în scop de producție sau au fost cultivate.
Se va aplică factorul de ponderare stabilit pentru terenurile aflate în pârloagă în anexa X la Regulamentul (UE) 1307/2013.
La fel de importantă este derogarea de la articolul 45 alineatul (10b) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, derogare care permite utilizarea de produse de protecție a plantelor în acele zone destinate pășunării sau recoltate în scopuri de producție.
Cu privire la un alt obiectiv al Alianței pentru Agricultură și Cooperare privind o strategie pentru creșterea producției de proteaginoase la nivelul Uniunii Europene, în cadrul Consiliului AGRI-FISH din 21 martie 2022, a fost prezentată o notă informativă intitulată „Îmbunătățirea potențialului proteinelor pe bază de plante în Europa, în conformitate cu obiectivele stabilite în Pactul Verde European”. Acesta a fost inițiată de reprezentanța austriacă și a primit sprijinul a alte 19 state membre, printre care și România.
Ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a susținut în cadrul Consiliului AGRI-FISH această inițiativă, declarând că este binecunoscut faptul că UE este dependentă de importuri proteice din țări terțe, dintre care 76% din provin din soia și șroturi din soia. A transmis că România va sprijni demersul prin cultivarea unor soiuri de proteaginoase și leguminoase cu potențial mare de producție și cu rezistență crescută la condițiile climatice.
În urma dezbaterilor, președinția franceză a concluzionat că este absolut necesară dezvoltarea, în continuare, a producției de proteine vegetale și a surselor alternative de proteine animale în UE și a invitat Comisia să prezinte o strategie UE de tranziție a proteinelor, care încurajează cultivarea de proteine vegetale pentru alimente și hrană pentru animale în UE, precum și utilizarea altor surse durabile de proteine.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) anunță că reprezentanții Comisiei Europene au reacționat la solicitările fermierilor. Într-o comunicare de joi, 17 martie 2022, s-au anunțat propuneri care intră în vigoare anul acesta.
În cursul consultărilor organizate de Comisia Europeana/DG Agri cu partenerii de dialog civil, la care APPR a fost prezentă, reprezentanții Comisiei au anunțat intenția instituției de a aproba derogări de la constrângerile prevăzute de plățile pentru înverzire în 2022, pentru a crește potențialul de producție al sectorului agricol european în perioada de mari provocări pe care o traversează.
„Cea mai relevantă pentru fermierii din România este derogarea de la interdicția de utilizare a tratamentelor fitosanitare pe culturile fixatoare de azot utilizate pentru zonele de interes ecologic, care se pot recolta”, transmite APPR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Neonicotinoidele sunt pe buzele tuturor de vreo lună, de când Ministerul Agriculturii a dat derogare pentru utilizarea lor, în acest an, la tratarea semințelor de floarea-soarelui, porumb și sfeclă. Prin urmare, s-au activat toate vocile, pro și contra, pricepuți și nepricepuți își dau cu părerea. Marea problemă pe care o văd eu e că adevărații specialiști nu ies în spațiul public cu explicații, iar cei care o fac totuși folosesc cunoscutul limbaj de lemn neînțeles nici de Măria Sa consumatorul și nici de fermier, indiferent de sectorul în care acesta din urmă activează.
La ora actuală, cele mai disputate teme din agricultura europeană sunt neonicotinoidele, organismele modificate genetic, glifosatul, reducerea folosirii produselor de protecția plantelor. Referitor la pesticide, trebuie accentuat că România folosește 700-800 grame de substanță activă la hectar, în timp ce Germania ori Franța folosește spre 3 kg/ha. V-ați întrebat vreodată de ce pe drumurile din Germania, de pildă, parbrizul mașinii rămâne curat și nu ca la noi, plin de insecte moarte? România e aproape bio, părerea mea.
Dacă oamenii de știință le-ar fi zis „biotehnologii” organismelor modificate genetic, ar mai fi existat atâtea discuții și reținere în utilizarea lor? Nu cred, pentru că în fața unui public neinformat, urechist, cuvântul bio dă bine. Oare știm cu adevărat ce înseamnă bio, cum arată bio? În opinia mea, doar sună bine și se profită mult de „bio”, la fel de „eco”.
Revenind la derogarea dată la neonicotinoide, a fost solicitarea fermierilor, iar ministrul Adrian Chesnoiu nu a luat decizia după ureche și doar pentru că i-au cerut agricultorii. Nu, șeful MADR s-a informat, a aplecat urechea la știință, și nu de acum, ci de ani buni. „Comisia Europeană a decis interzicerea utilizării uzuale a neonicotinoidelor, dar permite folosirea controlată a acestora, prin decizia statelor membre, în caz de atac al dăunătorilor. România este binecuvântată cu un sol fertil, dar, în același timp, bogat în dăunători. Doi fac ravagii în culturile de porumb și floarea-soarelui, Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului) și Agriotes spp. (Viermele sârmă). Sunt dăunători pentru a căror combatere eficientă nu există altă substanță decât insecticidul din grupa neonicotinoidelor, care se folosește pentru tratarea semințelor, tocmai pentru o limitare cât mai bună a efectelor acestor pesticide pentru mediu. Celelalte state din UE care nu folosesc neonicotinoide nu o fac pentru că e interzisă folosirea uzuală, ci pentru că nu mai au urgența cerută de Regulament, nu se mai confruntă cu acești dăunători, care pot compromite până la 30% din producție. Statele respective au eliminat acești dăunători prin instituirea în trecut a obligației de însămânțare doar cu semințe tratate cu neonicotinoide. După ce au îndepărtat această problemă, au susținut interzicerea folosirii acestui tip de pesticid. La EFSA nu există niciun studiu științific care să facă legătura directă dintre neonicotinoide și moartea albinelor. A fost prezentată o cercetare care menționează expunerea la neonicotinoide drept un posibil factor pentru decesul albinelor. Există însă două cercetări științifice aprofundate realizate de Academia de Științe Agricole și Silvice care au demonstrat că dacă tratamentul cu neonicotinoide se face sub strictă supraveghere și în dozele recomandate, nu există remanențe ale substanțelor în plantă, de natură să pună în pericol viața albinelor”, a explicat Adrian Chesnoiu.
În cazul în care nu se acorda această derogare, confruntat cu o pierdere mare de producție, fermierul ar fi fost tentat să aplice foarte multe tratamente în vegetație, ceea ce însemna un risc mult mai mare atât pentru mediu, cât și pentru albine.
Albinele au nevoie de floarea-soarelui, cum și floarea-soarelui are nevoie de albine. Apicultorii profesioniști spun că mierea de floarea-soarelui reprezintă până la 70% din producția de miere dintr-un an și fără floarea-soarelui cantitatea de miere, în cel mai fericit caz, se înjumătățește.
De ce mor albinele? Mai ales că anul trecut, spre exemplu, la floarea-soarelui nu s-au folosit neonicotinoide, pentru că nu s-a dat derogare. Am vorbit și cu apicultori, dintre cei pentru care creșterea albinelor este o afacere. Aceștia nu pe neonicotinoide aruncă vina, având în vedere că în toate rapoartele EFSA se arată că în cazul experiențelor de câmp rezultatele nu confirmă riscul asupra albinelor în urma tratamentelor semințelor. Și la albine e ca la pomi, legume sau animale, vin cu boli, nu se aclimatizează ori nu sunt îngrijite corespunzător, li se dau tot felul de produse, medicamente, fără control și fără a respecta prospectul. Așa mor albinele, de cele mai multe ori.
Țările care folosesc neonicotinoide la acest moment sunt în jur de o sută. Și nu au probleme cu reducerea numărului de albine.
Neonicotinoidele sunt medicamente pentru plante cum sunt antibioticele pentru om. Ca atare, trebuie utilizate conform prospectelor și nu de oricine. Dacă regulile se respectă, n-ar trebui să fie probleme. Nu o zic eu, ci specialiștii, pe care ar trebui să-i ascultăm până scăpăm de dăunători și până avem ce să punem în loc, ca să nu murim de foame.
Să interzicem, dar s-o facem cu cap și, atunci când avem cu ce, să înlocuim ceea ce nu dă bine în gura unui consumator urechist.
Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef
Publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2022Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.htmlLivezi de măr nou-înființate în sistem ecologic superintensiv în județul Timiș sunt infectate cu fungul Botryosphaeria obtusa. Nu exclud prezența fungilor Botryosphaeria stevensii și Botryosphaeria dothidea alături de B. obtusa. De altfel, între fungii B. obtusa și B. stevensii diferențele sunt atât de mici încât și astăzi există discuții contradictorii cu privire la încadrarea lor taxonomică.
Livada de unde am prelevat probele a fost înființată în luna mai 2021. Pomii sunt foarte bolnavi. Lăstarii bolnavi pot fi observați în această perioadă cu ușurință deoarece sunt acoperiți cu fructificațiile negre ale ciupercii ce dau aspect de fumagină. La marea majoritate a pomilor, tulpina în secțiune prezintă brunificări tipice fungului Botryosphaeria. În zona de inserție a portaltoiului cu altoiul, lemnul este brunificat, ceea ce ridică suspiciunea că pomii au fost infectați în pepinieră. Tinerele tulpini sunt pline de cancere deschise (atac grav). Acești pomi este posibil să moară în scurt timp.
Recomand verificarea cu atenție a materialului de plantat. Nu plantați pomi bolnavi. Din momentul când ați pus pomii în pământul dumneavoastră există posibilitatea ca nimeni să nu mai recunoască că pomii au fost bolnavi înainte. Întotdeauna cereți sfatul specialiștilor din protecția plantelor înainte de plantat, nu după.
Corpuri fructifere negre pe ramuri ce dau aspect de fumaginăFungii care au capacitatea să producă cancere pe tulpini, ramuri, lăstari sunt foarte periculoși, mai ales la pomii tineri, unde pot invada tulpina subțire foarte ușor. Termenul de „cancer” este utilizat în fitopatologie pentru a scoate în evidență gravitatea bolii. Ce este „cancerul” la pomi? Este o zonă bolnavă de pe tulpini, ramuri, lăstari, care duce la moartea scoarței infectate și care se poate extinde în țesuturile lemnoase ucigând uneori pomul. Explic acest termen deoarece am primit întrebări pe această temă. În mod normal, folosim cuvântul cancer atunci când un patogen produce creșterea exagerată și neregulată a unor țesuturi din tulpini, ramuri, rădăcini, pe care apar hipertrofii (umflături, gâlme, tumori). Cel mai frecvent cancer este cancerul bacterian produs de Agrobacterium tumefaciens. Cu toate acestea, în fitopatologie se utilizează termenul de „cancer deschis” în cazul unor fungi care produc răni deschise cu suprafață rugoasă pe margini (după Hulea et al., 1983).
Corpuri fructifere albe prezente pe lăstarii tineri în specialPentru că sunt probleme mari cu acest patogen în livezile ecologice de măr și nu numai (avem situații la piersic și cais de gumoză produsă de Botryosphaeria sp.) și pentru că datele din literatura de specialitate sunt puține, aduc în atenția dumneavoastră informații despre biologia și combaterea acestuia. În livezile pe rod, dacă observați simptome pe frunze și dacă fructele putrezesc în pom înainte de recoltat este posibil să vă confruntați cu cancerul negru sau cu putregaiul negru al mărului.
Numele bolii (cancerul negru al mărului sau putregaiul negru al fructelor) a fost dat după simptomele produse de patogen la fructe. Pagubele pot fi mari în livezile infectate, mai ales în zonele cu climat cald și umed (Brown-Rytlewski et McManus, 2000).
Acest patogen este întâlnit mai des în livezile amplasate în zone unde există variații mari de temperatură. Se pot instala pe măr, gutui, păr, cais, prun, arbuști fructiferi, specii forestiere și chiar plante ierboase. Totuși, mărul rămâne gazda principală unde agentul patogen produce pagube serioase (Lefter et Minoiu, 1990).
Simptome produse de patogen
Botryosphaeria obtusa atacă frunzele, florile, fructele, ramurile și tulpinile. Simptomele de pe frunze apar sub forma unor pete mici de culoare violet, pe partea superioară. Petele au diametrul cuprins între 2 - 10 mm, formă circulară sau lobată uneori, cu zone concentrice (Lefter et Minoiu, 1990). Marginile petelor rămân violacee - roșietice, în timp ce restul țesutului capătă culoare brun - roșiatică sau maro - gălbuie, dând leziunilor aspect de „ochi de broască”. Uneori, în centrul petelor pot fi observate picnidii mici, negre (au aspect de coșuri).
Lăstarii și ramurile de schelet bolnave, prezintă zone de culoare maro - roșietice, chiar portocalii uneori, scufundate sub nivelul scoarței sănătoase din jur (în stadiile incipiente de boală). Aceste pete pot evolua către cancere de mici dimensiuni ce pot muri până la sfârșitul anului sau în cancere care se măresc de la an la an. Cancerele care se extind de la un an la altul pot ajunge la dimensiuni de câțiva metri lungime. Marginile cancerelor mai vechi sunt ușor înălțate și lobate. Scoarța din centrul lor se deschide la culoare, se zbârcește, având uneori aspect zdrențuit. Pe lemnul mort se formează picnidiile (corpuri fructifere anamorfe). Unele cancere apar ca o rugozitate la suprafața scoarței iar alteori scoarța moartă crapă.
Fungul a pătruns în lemnul tulpinii subțiriCel mai periculos este atacul la tulpină și ramurile de schelet. Acesta se manifestă prin cancere tipice acestui patogen. De obicei, leziunile canceroase se formează la inserția cu alte ramuri de ordin secundar sau terțiar care au fost infectate inițial. Cancerele au formă ovală - alungită sau pot fi circulare și prezintă crăpături dispuse sub forma arcurilor de cerc. Țesuturile bolnave se necrozează, devenind negre cu aspect de fumagină, fiind ușor recunoscute. Un simptom important este desprinderea scoarței care produce leziuni deschise cu lemn înnegrit. În zonele bolnave se formează corpurile fructifere ale fungului cu aspect de vezicule (Sajad Un Nabi et al., 2018). La atacuri grave, ramurile pot fi complet cuprinse de patogen.
Fungul poate ataca și florile, care se ofilesc. Petalele se brunifică și se încrețesc, pentru ca în final întreaga floare să se înnegrească (Lefter et Minoiu, 1990).
Putrezirea fructelor începe de regulă în zona caliciului și poate să își aibă originea în orice rană care apare pe epidermă, inclusiv în rănile produse de insecte. De obicei există o singură pată de fruct (astfel se poate distinge de putregaiul alb). La începutul infecției, zona infectată se colorează în maro și poate rămâne așa sau devine neagră. Pe măsură ce putregaiul înaintează apar zone concentrice unde alternează benzile de culoare neagră cu cele de culoare maronie. Pulpa degradată rămâne fermă și pieloasă cu gust neplăcut. Fructele putrezite complet au culoare neagră și sunt zbârcite. Astfel de fructe se vor usca pentru ca în final să se transforme în mumii (mumifiere). La suprafața lor se vor forma corpuri fructifere negre (picnidii), dispuse concentric, ce conțin numeroase conidii.
La soiurile de măr timpurii fructele pot fi atacate chiar în livadă iar la cele tardive în perioada de depozitare (Lefter et Minoiu, 1990).
Ciclul de viață
Acest fung poate produce infecții la măr de la înflorit și până la recoltare. De la un an la altul se poate transmite prin miceliul de rezistență, picnidii cu picnospori și prin peritecii cu asce și ascospori (mai rar) - Lefter et Minoiu, 1990.
Picnidiile și periteciile (corpuri fructifere negre) iernează pe scoarța moartă, crenguțe uscate, fructe mumificate. Ciuperca poate invada aproape orice țesut lemnos mort și este frecvent izolată din țesuturile ucise de Erwinia amylovora (focul bacterian al rosaceelor).
Picnidii în formare sub scoarțăPrimăvara, picnidiile și periteciile eliberează conidii și ascospori. Conidiile sunt produse continuu în perioadele umede pe tot parcursul verii și pot rămâne viabile perioade lungi de timp. Pe timp umed, din picnidii iese o masă gelatinoasă plină de conidii care, în contact cu aerul ia forme spiralate vizibile cu ochiul liber sau cu o lupă. Răspândirea sporilor se face cu ajutorul picăturilor de ploaie, a vântului, insectelor. Aceștia pot infecta frunzele, florile, fructele mici, lăstarii tineri, ramurile, tulpinile. Pot pătrunde cu ușurință prin deschiderile naturale (stomate), rănile mecanice, rănile produse de insecte. Temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 200C. După Lefter et Minoiu (1990), picnosporii au rolul de bază în realizarea infecțiilor în perioadele ploioase, putând realiza infecții în intervalul de temperatură cuprins între 9 - 270C. În condiții optime de temperatură și umiditate incubația durează 4 - 5 zile pe frunze și ramuri și 1 - 2 zile pe fructe. Emisia ascosporilor are loc în perioadele cu ploi abundente și lungi și temperaturi favorabile. Temperatura optimă de germinare a ascosporilor este cuprinsă între 16 - 270C iar maxima este de 320C.
Uneori infecțiile la fructe și lemn nu sunt vizibile timp de câteva săptămâni. Infecția la fructe are loc la înflorire, dar simptomele devin evidente de abia la mijlocul verii, pe măsură ce fructele se apropie de maturitate. După aceea, infecțiile se produc prin răni. Leziunile care apar pe fructe la recoltat favorizează instalarea patogenului iar acestea se pot descompune în timpul sau după depozitare. Dacă fructele sunt recoltate în perioade umede infecțiile se realizează cu ușurință (Lefter et Minoiu,1990) .
Cum putem controla această boală?
Măsuri de prevenție
Mărul este predispus a fi infectat atunci când își pierde vigoarea. Pentru a-și menține vigoarea pomii trebuie să fie sănătoși. Botryosphaeria sp. atacă în general doar pomii slăbiți sau stresați. Unele specii pot fi agenți patogeni periculoși ce duc la moartea pomilor deoarece atacă și lemnul viu.
Livezile de măr ar trebui înființate pe terenuri fără exces de umiditate și fără curenți reci de aer.
Lăstar bolnavSe recomandă:
Menținerea pomilor într-o stare bună de sănătate pentru a ține la distanță fungii din genul Botryosphaeria care sunt agenți patogeni de regulă oportuniști (se instalează pe un țesut deja afectat din alte cauze);
Livezile ecologice ar trebui să planteze soiuri rezistente la putregaiul negru;
Controlul dăunătorilor de scoarță/cicade deoarece produc porți de intrare pentru patogen;
Evitarea daunelor produse de arsurile solare, gerurile din iarnă (cancerele se dezvoltă rapid pe pomii afectați de ger și arsuri solare);
Evitarea rănilor mecanice;
Efectuarea tăierilor anual. Igienizarea pomilor este esențială în ținerea sub control a patogenului. Trebuie eliminate ramurile și lăstarii bolnavi cu fructificații fungice. După tăieri, rănile rămase vor fi badijonate cu masticuri protectoare. Ramurile afectate se taie mult sub cancer (aproximativ 12 - 15 cm). Materialul lemnos rezultat se îndepărtează din livadă (îngropat sau ars) deoarece constituie o sursă importantă de inocul pentru sezonul viitor. Îndepărtarea lemnului bolnav dă rezultate bune mai ales în livezile cu infecție ușoară și medie de Botryosphaeria (Hasey et al., 2016);
Lăstarii din sezonul curent afectați de foc bacterian este important să fie eliminați la sfârșitul primăverii deoarece pot fi ușor colonizați de Botryosphaeria, putând servi ca sursă de inocul în același sezon de creștere;
Fertilizare echilibrată bazată pe analize de sol și plantă;
Îndepărtarea fructelor mumificate din coroana este extrem de importantă pentru reducerea sursei de inocul;
Dacă infecția a cuprins trunchiul și a ajuns la rădăcini este bine ca pomul să fie eliminat complet din livadă (se întâmplă mai ales la pomii tineri care au tulpina subțire);
Dezinfectarea instrumentelor de tăiere cu soluție de alcool 70% sau hipoclorit 3 - 5% după fiecare tăietură pentru a nu infecta ramurile sănătoase;
Drenarea solurilor acolo unde este cazul;
Irigare judicioasă (Lefter et Minoiu, 1990; Edwards, 2019).
Seceta stresează pomii reducând capacitatea de apărare a pomilor împotriva infecțiilor. Udarea excesivă și drenajul deficitar omoară rădăcinile și fac pomii susceptibili la cancerul negru produs de Botryosphaeria obtusa (Lefter et Minoiu, 1990; Edwards, 2019).
Soiurile foarte sensibile la putregaiul negru sunt: Orin, Pristine, Red Delicious. Uneori, la soiul Red Delicious miezul fructelor putrezește înainte cu 3 - 6 săptămâni de data normală a recoltării iar acestea cad din pomi fără a avea simptome evidente pe suprafața lor.
Soiuri moderat sensibile sunt: Ginger Gold, Cameo, Yatyka.
Soiuri relativ rezistente la patogen sunt: Golden Delicious, Gala Supreme, Golden Gala, Aurora, Braebrun, GoldRush, Fuji (Kim et Urbez, 2016).
Atunci când pomii tineri sunt afectați imediat după plantare și apar cancere la unirea altoiului cu portaltoiul și mai jos către sistemul radicular, poate fi suspectată o infecție instalată în pepinieră (Edwards, 2019).
Măsuri chimice
Combaterea chimică a acestui patogen este o adevărată provocare mai ales la pomii care prezintă cancere avansate. În această fază a bolii, fungicidele nu sunt eficiente sau au eficacitate scăzută.
De ce este greu de combătut acest patogen? Cantitatea mare de spori pe care fungul îi produce pe toată perioada de vegetație și porțile de intrare disponibile pe tot parcursul anului, fac combaterea anevoioasă în livezile unde ciuperca s-a instalat. Pe lângă asta, perioadele ploioase, esențiale pentru realizarea infecțiilor, fac adesea imposibilă efectuarea tratamentelor la timp în livezi.
În combaterea chimică este deosebit de importantă efectuarea tratamentelor în momentele-cheie ale infecției, pentru a stopa sau limita infecțiile noi în livezile bolnave.
Tratamente recomandate în livezile bolnave
În primul rând, pomicultorii trebuie să fie conștienți că livada trebuie menținută sănătoasă din toate punctele de vedere. Combaterea dăunătorilor, bolilor și buruienilor să se facă conform schemelor de tratamente elaborate de specialiști în protecția plantelor și doar la avertizare. Decizia de efectuare a unui tratament chimic sau biologic (atunci când se poate) trebuie luată în urma unui control fitosanitar corect. În mod special, livezile unde Botryosphaeria sp. s-a instalat trebuie monitorizate cu mare atenție.
Lemn mortÎn gestionarea cancerului negru trebuie să începem cu tratamentele de iarnă sau din timpul perioadei de repaus vegetativ. Într-o livadă infectată, un prim tratament trebuie efectuat imediat după recoltarea fructelor, în luna octombrie cu un produs pe bază de cupru. Al doilea tratament se va face la căderea frunzelor, la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie, cu zeamă bordeleză în concentrație mai ridicată (se poate merge până la 3%). În timpul efectuării tratamentelor temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 50C.
După aceste tratamente se vor efectua tăierile. În caz de infecție cu Botryosphaeria sp. este indicat să se facă tăierile în sezonul rece când patogenul este inactiv. În acest mod se evită infectarea pomilor sănătoși. Cu mare atenție se vor elimina părțile bolnave din pom și chiar pomul întreg în situațiile grave. La sfârșitul tăierilor se va mai face un tratament cu substanțe pe bază de cupru pentru a proteja rănile rămase.
Pot fi utilizate produse pe bază de cupru, diferite formulări (cupru, oxiclorură de cupru, hidroxid de cupru, sulfat de cupru tribazic). Acestea se găsesc pe piață sub diferite denumiri comerciale: Curenox 50, Flowbrix/Copper - Field, Champ 77 WG/Coppermax, Kocide 2000, Triumf 40 WG, Vitra 50WP/Cupridin (poate fi utilizat de la căderea frunzelor până la apariția mugurilor florali), Cuproxat Flowable/Kupferol, Airone SC (căderea frunzelor, deschiderea mugurilor, sfârșitul înfloritului), Badge WG/Coprantol Duo (căderea frunzelor, deschiderea mugurilor, sfârșitul înfloritului), Bouille Bordelaise WDG, Zeamă bordeleză tip MIF/Zeamă bordeleză VALLES.
La desprimăvărare patogenul trebuie monitorizat cu mare atenție, la fel și condițiile climatice. Dacă se prognozează perioade ploioase este bine să ținem cont de ele și să intervenim cu un tratament înainte de ploaie și uneori după perioada ploioasă.
Țesuturi brunificate și corpuri fructifere pe portaltoiTratamentele-cheie ce trebuie executate într-o livadă de măr infectată sunt:
La buton alb cu unul din fungicidele: fluopiram+trifloxystrobin, fluxapyroxad+pyraclostrobin, benzovindiflupyr, captan, mefentrifluconazole, trifloxystrobin, penthiopyrad, fluazinam, pyraclostrobin+boscalid, fluxapyroxad, kresoxim - methyl, flutriafol, ziram. Acest tratament asigură protecție pentru infecțiile florale cu Botryosphaeria sp.
La căderea petalelor cu unul din fungicidele: captan (se recomandă utilizarea acestuia singur, nu în amestecuri deoarece există risc de fitotoxicitate în această etapă), benzovindiflupyr, mefentrifluconazole, ferbam, trifloxystrobin, penthiopyrad, fluopiram+trifloxystrobin, fluxapyroxad+pyraclostrobin, fluazinam, pyraclostrobin+boscalid, fluxapyroxad, kresoxim - methyl, flutriafol, ziram. Se recomandă repetarea tratamentului după 7 - 10 zile în livezile cu istoric de putregaiuri.
Tratamente de vară: la mijlocul lunii iunie și mijlocul lunii iulie cu unul din fungicidele menționate mai sus. Tratamentele pot fi repetate dacă este nevoie, mai ales în verile umede și calde când ciuperca sporulează intens.
Fungicidele menționate au fost testate împotriva putregaiului negru în diferite zone din Statele Unite. În România nu sunt omologate la măr pentru cancerul negru. Unele din substanțele amintite sunt omologate la măr în țara noastră dar pentru combaterea altor fungi ce produc putregaiuri și cancere (ex. Nectria galligena).
Fungicidele omologate la măr în țara noastră pentru patogeni ce produc putregaiuri și cancere (altele decât cancerul negru) sunt: captan (Merpan WDG, Captadin 80WDG, Captan 80 WDG, Lekaro 80 WG, Kollin 80WG), pirimetanil (Scala), boscalid + piraclostrobin (Bellis), fluopiram +fosetil de aluminiu (Luna Care WG), pentiopirad (Fontelis), flutriafol (Impact 25 SC/TopGuard 25), fluopiram+tebuconazol (Luna Experience 400 SC - maxim un tratament pe sezon în faza de buton floral nedeschis), kresoxim metil + difenoconazol (Ksar Max), kresoxim metil (Quimera, Stroby DF), fluxapiroxad (Sercadis), fludioxonil + ciprodinil (Switch 62,5 WG), fludioxonil + pirimetanil (Pomax - 2 tratamente înainte de recoltat, timp de pauză 7 zile), trifloxistrobin + tebuconazol (Flint Max 75 WG). Aceste fungicide pot fi utilizate în perioada de vegetație pentru prevenirea putregaiului negru al mărului.
Țesuturi brunificateÎn continuare, câteva date despre eficacitatea fungicidelor recomandate pentru prevenirea și combaterea putregaiului negru al mărului.
Captan - control excelent; mefentrifluconazole - control bun; trifloxystrobin - control bun; penthiopyrad - eficacitate necunoscută, 25 zile timp de pauză; fluopiram+trifloxystrobin - control excelent, timp de pauză 14 zile, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluxapyroxad+pyraclostrobin - control excelent, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluazinam - bun, 28 zile timp de pauză, a nu se depăși 10 aplicări pe an; pyraclostrobin+boscalid - control excelent, 7 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluxapyroxad - control bun, a nu se depăși 4 aplicări pe an; kresoxim methyl - control bun, 30 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; flutriafol - eficacitate necunoscută, 14 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; ziram - ineficient, 4 zile timp de pauză, a nu se depăși 7 aplicări pe an (după Beckerman et al., 2021).
Datele de eficacitate prezentate în acest material se bazează pe studii și teste efectuate în mai multe livezi din zone diferite din Statele Unite. Conform autorilor ele reprezintă doar un ghid. Pomicultorii trebuie să respecte întotdeauna etichetele pesticidelor și recomandările specialiștilor din protecția plantelor. Autorii ghidului sunt cercetători fitopatologi și entomologi din mai multe universități din SUA.
Când cancerul negru al mărului devine o problemă într-o livadă, fungicidele pot fi aplicate de la înflorire până la recoltare, cu respectarea strictă a perioadelor de pauză până la recoltat și a indicațiilor de pe eticheta produsului. Nu uitați să protejați polenizatorii. Nu utilizați insecticide și acaricide în timpul înfloritului. Alternați substanțele utilizate. Nu depășiți două aplicări consecutive cu aceeași substanță activă pentru a nu favoriza apariția reacției de rezistență.
Tăierile la măr este important să se facă în timpul iernii, când temperaturile sunt sub 00C. Mai întâi se elimină ramurile bolnave, uscate după care se fac alte tipuri de tăieri. Până în primăvară, rănile au timp să se vindece, fiind mai puțin predispuse la infecții (Grabowski, 2019).
În gestionarea acestui cancer, fungicidele pot fi utilizate preventiv. Din păcate, odată pomii infectați, boala este aproape imposibil de combătut mai ales în livezile nou înființate. Se poate spune că, fungicidele nu sunt eficiente în managementul cancerului negru. În astfel de situații, practicile culturale sunt importante în reducerea sursei de inocul (Gauthier et Rideaut, 2016; Kim et Urbez, 2016). Nu neglijați aceste aspecte.
De reținut, fungicidele nu sunt eficiente pentru controlul ”fazei de cancer” la pomii slăbiți.
Există studii care arată că substanțele kresoxim methyl și trifloxystrobin aplicate foliar în mod constant au redus incidența și dimensiunea cancerelor comparativ cu martorul netratat. Cu toate acestea, deși fungicidele au redus simptomele cancerului extern, din țesutul xilemic al pomilor bolnavi au fost frecvent izolate ciupercile Botryosphaeria obtusa (putregaiul negru) și Botryosphaeria dothidea (putregaiul alb). Acest rezultat sugerează că fungicidele nu oferă un control pe termen lung (Phillips, 2007).
Măsuri biologice
Încercările de combatere „bio” ale acestui patogen au eșuat. În testările efectuate cu ulei de cuișoare, extract de usturoi și ulei de neem s-a constatat că acestea nu au redus nici dimensiunea și nici incidența cancerelor (Phillips, 2007).
În livezile eco sau bio se recomandă ca la plantare rădăcinile să fie inoculate cu agenți biologici care să le protejeze o perioadă de timp de atacul patogenilor. Pot fi utilizate produse pe bază de Tricoderma harzianum T22, Trichoderma koningii, micorize arbusculare, rizobacterii (Rhizobium sp., Bacillus amyloliquefaciens, B. megaterium etc), Pseudomonas putida (Walter et al., 2017). În general, agenții biologici testați au prezentat variații mari în ceea ce privește eficacitatea.
În cazul utilizării micorizelor arbusculare, unele studii arată că, pomii inoculați au dezvoltat mai puține cancere decât cei care nu au fost inoculați (Berdeni et al., 2018).
Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2022Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.htmlLa Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin (Laboratorul de Protecția Plantelor) am analizat probe provenite de la cais cultivat în sistem ecologic. Plantația a fost înființată de doi ani. În urma analizelor efectuate am constatat cu surprindere prezența unui fung specific declinului și anume Schizophyllum commune care produce boala numită „putregaiul alb” sau ”putrezirea Schizophyllum” (în engleză ”Schizophyllum rot”). Din cauza capacității fungului de a putrezi lemnul, unii autori numesc boala „cancerul și declinul pomilor”.
Într-o carte veche (1899) am găsit o explicație cu privire la termenul „cancer”, atât de controversat și neînțeles de mulți pomicultori. În cartea „The New York apple tree canker”, Paddock Wendel aduce în atenție termenul de „cancer” și dă următoarea explicație: „Termenul de cancer, aplicat bolilor plantelor, a fost folosit în Europa de mult timp (înainte de 1900) pentru a evidenția daunele sau rănile produse pomilor de speciile de Nectria. În această situație, termenul a ajuns să fie privit ca fiind specific fungului Nectria, deși și alți fungi produc daune similare copacilor. Potrivit lui Hartig, daune similare produce și frigul și atunci am putea spune „cancer de îngheț”. La modul general, se poate spune că orice vătămare a copacilor care se manifestă prin distrugerea scoarței și lăsarea lemnului la vedere, poate fi clasificată sub termenul general de cancer”. Iată o explicație simplă din 1899.
Mulți caiși din plantația bolnavă au murit deja din cauza bolii. Este posibil ca pomii să fi venit infectați din pepinieră. Voi urmări evoluția bolii și în acest an. Situația este gravă deoarece patogenul este dificil de ținut sub control odată ce a pătruns în plantă, mai ales dacă se localizează în tulpina principală. Un pom tânăr, cu diametru mic al tulpinii va fi ucis cu ușurință de către acest patogen/saprofit. Vă recomand să analizați cu atenție materialul de plantat. Scoarța pomilor trebuie să nu aibă simptome de boală (crăpături, gome, corpuri fructifere fungice, carpofori ai fungilor macroscopici specifici declinului etc), rădăcina să fie sănătoasă, nu brunificată, iar în secțiune lemnul să nu prezinte brunificări. Este esențial să faceți asta ca să nu aveți probleme în viitor.
Schizophyllum commune (ciupercă de putrezire) este considerată un fung saprofit ce are capacitatea de a descompune lemnul mort, dar poate provoca daune și copacilor slăbiți la fel ca o ciupercă patogenă cu virulență slabă. Prin urmare, este considerată un parazit de rană sau de plagă care poate degrada lemnul pomilor (cambium/alburn rănit dar și duramenul expus). În general, ciuperca colonizează pomii stresați de căldură, arsuri solare, secetă, insecte sau răni majore, lemnul tăiat și căzut și părțile moarte ale copacilor vii. Putrezirea lemnului este de obicei o boală a copacilor bătrâni. În cazuri speciale (cum este cazul de față) ciuperca poate infecta și pomii foarte tineri. Când Schizophyllum commune infectează pomii foarte tineri, este semn că aceștia sunt debilitați din alte cauze. Patogenul este dificil de gestionat în livezile infectate.
Atenție! Schyzophyllum commune produce boli la oameni. Vin în ajutorul dumneavoastră cu câteva informații cu privire la acest fung, deoarece am observat că este prezent din ce în ce mai des în livezile tinere și nu numai.
Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși
Schizophyllum commune Fries - putregaiul alb sau „putrezirea Schizophyllum” a pomilor
Schizophyllum commune este o specie cosmopolită de basidiomicotine de putrezire a lemnului. Ciuperca este comună în multe zone din lume. În unele țări (Nigeria, Malaezia, Mexic), ciuperca este consumată fiind considerată comestibilă [Takemoto et al., 2010]. În climatul nostru, fungul nu este comestibil, datorită dimensiunii mici și a consistenței pieloase, dure a bazidiocarpilor care acumulează mult Fe și Zn [Milovac et al., 2017]. Bazidiocarpii sau carpoforii sunt acele structuri fungice macroscopice ce pot fi observate pe scoarța copacilor morți sau a celor vii.
Nakamura et al. [citat de Takemoto et al., 2010] în studii nepublicate, a găsit sporocarpii acestei ciuperci atât pe scoarța copacilor morți, cât și pe ramurile și trunchiurile copacilor vii încă. Acest fung pare să colonizeze lemnul mai repede decât alte ciuperci de putrezire a lemnului.
Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu
Cum recunoaștem Schizophyllum commune
Prezența corpurilor fructifere (în formă de evantai și culoare albă, cenușie) ale fungului pe suprafața pomilor este semn că scoarța și cambiul sunt moarte, iar ramurile sau tulpina sunt cel puțin parțial putrede. Deoarece degradarea cauzată de aceste ciuperci poate progresa rapid în tulpină, trebuie să presupunem că, atunci când ciupercile putregaiului sevei sunt vizibile, o parte considerabilă a tulpinii ar putea fi putrezită. Prin urmare, tulpinile sau ramurile care prezintă fructificații ale acestei ciuperci ar trebui considerate cu un risc crescut de mortalitate [Luley et Kane, 2009]. Pomii infectați au vigoarea scăzută, prezintă gome în țesuturile lemnoase, frunze mici putând apărea chiar fenomene de defoliere prematură [Puterill, 1922].
Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021Există mulți cercetători care au observat de-a lungul timpului că, S. commune are capacitatea de a invada țesuturile vii ale plantelor lemnoase și de a le omorî treptat [Hemmi, 1942]. Încă din 1922, Putterill a realizat experimente de inoculare la migdal, cais și piersic și a raportat că fungul a manifestat patogenitate la cais și piersic. Tot el a raportat și prezența gomelor, cleiurilor în vasele și celulele lemnului bolnav. Partea putredă a lemnului se distinge clar de cea sănătoasă printr-o linie distinctă. Uneori, ciuperca poate popula țesuturile vii ale pomilor fără simptome vizibile [Nakazawa et Harada, 2002]. După Poole (1929), patogenul poate pătrunde ușor la merii infectați de bacteria Erwinia amylovora. De asemenea poate însoți cancerele produse de Nectria sp., Botryosphaeria sp., Phomopsis sp., Valsa sp. etc.
Patogenia și epidemiogia fungului Schizophyllum commune
Fungul S. commune a fost raportat ca fiind prezent în lemnul mort la aproximativ 150 de genuri de plante. Ocazional a fost raportat și ca patogen la speciile lemnoase dar și la oameni [Schmidt et Liese, 1980]. Takemoto et al. (2010) arată că fungul este recunoscut ca agent patogen ce produce putrezirea lemnului la pomii vii. În cartea sa despre bolile pomilor fructiferi, Togashi (1950), a descris S. commune ca fiind un agent patogen care pătrunde prin răni și duce la putrezirea lemnului la multe specii pomicole (semințoase, sâmburoase), putând produce pagube considerabile. Autorul arată că fungul este adesea semnalat la măr, piersic, cireș, cais.
Carpofori prezenți pe tulpină, scoarță și lemn brunificate, cleiuri prezente în țesutul lemnosDe obicei, Schizophyllum commune nu poate pătrunde într-o plantă sănătoasă. Un pom viu poate fi infectat doar dacă prezintă leziuni prin care ciuperca poate pătrunde. Cazuri excepționale au fost raportate la măr unde ciuperca a pătruns totuși prin țesuturile tinere de la vârful tulpinii. De regulă, fungul pătrunde prin răni care lasă la vedere alburnul, cum ar fi: leziuni ce rămân în urma tăierilor, înghețurilor, arsurilor solare, grindinei, atacului agenților fitopatogeni și a dăunătorilor etc [Putterill, 1922; Snieškienė et Juronis, 2001; Ito, 1955; Nakazawa, N. & Harada, 2002].
Unii cercetători consideră S. commune parazit de plagă sau chiar saprofit. Alții arată că fungul este de fapt un agent patogen al plantelor producând boala „putrezirea Schizophyllum” sau ”Schizophyllum rot” (în engleză), la pomii vii. La sâmburoase poate produce pagube considerabile mai ales la pomii debili sau neîngrijiți [Togashi, 1950; Kishi, 1998]. De-a lungul timpului, ciuperca a fost recunoscută de către mulți cercetători ca fiind agent patogen de putrezire al pomilor fructiferi [Putterill, 1922; Bergdahl et French, 1985; Lacok, 1986; Oprea et al., 1994; Snieskiene et Juronis, 2001; Shimizu et al., 2008; Lahbib et al., 2016].
În zonele cu climat temperat fungul are condiții foarte bune de dezvoltare [Vulinovic et al., 2018]. Numeroase studii arată că, factorii climatici au un rol important în creșterea incidenței atacului acestui fung, Astfel, temperaturile scăzute din timpul iernii, seceta din vară și umiditatea foarte ridicată susțin patogenia [Sinclair et al., 1987; Oprea et al., 1994; Snieškienė et Juronis, 2001]. Pe lângă acești factori, vigoarea scăzută a pomilor facilitează infectarea [Essig, 1922].
Odată infecția realizată, fungul Schizophyllum commune descompune scoarța și cambiul copacilor după care trece în alburn iar moartea pomilor este iminentă în astfel de situații. De cele mai multe ori se stabilește ușor pe scoarța și cambiul care sunt deja putrede din alte cauze. Din țesuturile moarte, cu ușurință va trece în scoarța sănătoasă și cambiul adiacent. Boala mai poartă numele de putrezirea sevei deoarece descompunerea are loc în alburn după care progresează spre centrul tulpinii. Totuși, această denumire este oarecum greșită, deoarece marea majoritate a ciupercilor de putrezire a sevei sunt capabile sau au capacitatea de a descompune și duramenul unui pom, odată ce alburnul a putrezit [Luley et Kane, 2009]. Se poate spune că, fungul acționează ca un organism care produce „cancer”, fiind capabil să descompună rapid lemnul. Sănătatea pomului pare a fi un factor important în limitarea răspândirii putregaiului sevei la țesuturile adiacente.
Se observă forma de evantai a carpoforilor ciuperciiCorpurile fructifere (carpoforii sau bazidiocarpii) au dimensiuni cuprinse între 1 - 6 cm lățime, formă de evantai când se formează pe părțile laterale ale pomului, neregulată uneori funcție de locul unde se formează. Carpoforii sunt acoperiți cu perișori și pot avea culoare albă, cenușie și chiar cafenie când îmbătrânesc, nu au tulpină, au consistență tare, pieloasă. Lamelele de pe suprafața inferioară (asemănătoare unor branhii) produc bazidiospori. Sporii au dimensiuni cuprinse între 3-4 x 1-1,5 μm, sunt cilindrici până la eliptici, netezi. Corpurile fructifere sunt necomestibile datorită dimensiunilor mici și consistenței pieloase, dură. Basidiosporii sunt dispersați abundent în aer și joacă un rol important în realizarea infecțiilor [James et Vilgalys, 2001].
Pe timp de secetă, corpurile fructifere se usucă, dar au capacitatea de a se rehidrata în condiții de umiditate. Astfel, de deschid și se închid de mai multe ori pe parcursul unui sezon de creștere. Aceasta este o adaptare excelentă pentru un climat arid, cu ploi sporadice. Spre deosebire de alte specii de ciuperci, miceliul trebuie să producă doar un set de corpi fructiferi pe an, care apoi se pot usca aproape complet și se pot rehidrata și pot continua să funcționeze. Este o strategie excelentă pentru reproducerea fungică. Chiar și în timpul iernii putem găsi corpuri fructifere sporulante ale acestei ciuperci.
Partea inferioară a bazidiocarpuluiDeoarece este adaptat la condițiile aride și este rezistent la poluare, fungul S. commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv invadator al speciilor lemnoase forestiere, pomicole, ornamentale etc. Pe lângă asta amenință persoanele imunocompromise, producând alergii, sinuzite, boli de plămâni [Vulinovic et al. 2018].
Management și control
Rezistența la patogen este variabilă între soiurile de cais și măr [Oprea et al., 1994; Latham, 1970].
Fungul este încadrat în categoria de risc scăzut (zona galbenă) [31; 32]. Cu toate acestea, ciuperca poate afecta sănătatea și stabilitatea structurală a pomilor. Pomii infectați trebuie supuși monitorizării numai dacă ciuperca este asociată cu trunchiul principal sau cu ramurile de schelet ale copacilor.
Alternativ, îndepărtarea părților infectate ar putea fi luată în considerare dacă ciuperca este observată pe ramuri de dimensiuni mici. Fungicidele pot fi aplicate copacilor infectați cu această ciupercă ca măsură provizorie pentru a întârzia creșterea fungică. În realitate, deoarece ciuperca este în interiorul lemnului, nu există tratamente fungicide eficiente.
În acest sens, pomii trebuie examinați cu atenție, mai ales în zonele rănite. Vigoarea pomilor trebuie menținută prin regimuri adecvate de îngrijire, în așa fel încât șansa infecției fungice să fie redusă substanțial [Toghasi, 1950].
Rănile cauzate de tăieri, precum și cele cauzate de temperaturile scăzute, dar și arsurile solare ar putea servi cu ușurință drept porți de intrare pentru Schyzophylum commune. De cele mai multe ori, fungul se atașează de scoarțe rănite, cancere de pe ramuri și tulpini. Odată stabilit pe copacii infectați, putrezirea localizată poate continua și deschide calea pentru infecții suplimentare cu alte ciuperci oportuniste de dezintegrare a lemnului. Majoritatea pomilor infectați sunt de obicei deja slăbiți și prezintă simptome nespecifice de anomalie a coroanei, cum ar fi defolierea, regresia, producții mici. Se recomandă îngrijirea cu atenție a pomilor care suferă daune climatice pentru a preveni instalarea acestui fung dar și a altor basidiomicotine de putrezire a lemnului [Takemoto et al., 2010].
Tulpină putrezităCel mai bun mod de a preveni „putrezirea Schizophyllum” este să menținem starea de sănătate a pomilor.
În acest sens, trebuie respectate câteva reguli:
Minimizarea rănilor care rămân în urma tăierilor, deoarece patogenul pătrunde prin răni.
Efectuați tăierile în perioada de repaus vegetativ și pe vreme uscată.
Identificați pomii infectați cu Schyzophillum commune și verificați starea lemnului (dacă mai este lemn sănătos sau nu).
Păstrați vigoarea pomilor printr-o fertilizare adecvată și echilibrată. Aplicați îngrășăminte la mijlocul toamnei sau primăvara devreme.
Irigarea echilibrată mai ales în timpul perioadelor secetoase, la fiecare 10 - 14 zile (dacă este vreme uscată și caldă pe o perioadă prelungită).
Pomii proaspăt plantați ar trebui protejați la intrarea în iarnă prin înfășurarea trunchiurilor cu hârtie Sisalkraft (specială pentru împachetarea pomilor înainte de iernat).
Evitați rănirea inutilă a scoarței în timpul lucrărilor din livadă. Rănile apărute trebuie tratate, badijonate cu substanțe ce conțin substanțe fungicide, deși de multe ori nu au nici un efect și sunt doar cosmetice. Mai indicată este netezirea și dezinfectarea rănilor cu alcool 70%.
Îndepărtați ramurile și pomii grav deteriorați [Jha, 2020].
S. commune este cel mai cunoscut agent de infecție umană dintre Basidiomycotine. Pe lângă faptul că este considerat un agent patogen al plantelor din ce în ce mai agresiv care provoacă putregaiul alb, s-a raportat recent că această ciupercă poate provoca boli grave: micoza bronhopulmonară alergică [Kamei et al., 1994], boală pulmonară cronică [Ciferri et al., 1956], meningită [Chavez – Batista et al., 1955], sinuzită [Kern et Uecker, 1986; Catalano et al., 1990; Rosenthal, 1992], alergii etc. Cu marea sa adaptare la climatul arid și rezistența la poluare, Schizophyllum commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv și de succes invadator fungic universal al speciilor lemnoase, amenințând oamenii imunodeprimați și chiar pe cei sănătoși [Matavulj et al., 2013].
Bibliografie[1] Barnard E. L., Smith J., Understanding Decay in Florida Trees - An expplanation and pictorial guide to some of the more common decay fungi observed on Florida Trees, 8 p., https://www.floridaisa.org/.../understandingDecay...[2] Bergdahl, D. R. & French, D. W. (1985) Association of wood decay fungi with decline and mortality of apple trees in Minnesota. Plant Dis., 69, 887–890[3] Castillo, G. & Demoulin, V. (1997) NaCl salinity and temperature effects on growth of three wood-rotting basidiomycetes from a Papua New Guinea coastal forest. Mycol. Res., 101, 341–344[4] Ciferri, R., Chavez Batista, A., Campos, S. (1956): Isolation of Schizophyllum commune from sputum. Atti Inst. Bot. Lab. Crittogam. Univ. Pavia 14:118 – 120.[5] Chavez - Batista, A., Maia, J.A., Singer, R. (1955): Basidioneuromycosis on man. Anais Soc Biol Pernambuco 13:52 – 60.[6] Catalano, P., Lawson, W., Bottone, E., Lebenger, J. (1990): Basidiomycetous (mushroom) infection of the maxillary sinus. Otolaryngol. Head Neck Surg. 102: 183– 185.[7] Essig, F. M. (1922) The morphology, development, and economic aspects of Schizophyllum commune Fries. University of California Publications in Botany, 7, 447–498, plates 51–61.[8] Hemmi, T. (1942) On some diseases of fruit trees in Manju region and North China (II). J. Plant Prot., 29, 66–71, plates 1–7 [In Japanese].[9] Ito, K. (1955) Diseases of chestnut and their characteristics. In Chestnut in Japan, eds. Kajiura, M. & Ono, Y., Japanese Chestnut Council, Tokyo, Japan, 45–58 [In Japanese].[10] James, T. Y. & Vilgalys, R. (2001) Abundance and diversity of Schizophyllum commune spore clouds in the Caribbean detected by selective sampling. Mol. Ecol., 10, 471–479.[11] Jha S. K., 2020, Identification and management of heart-rot fungi,” Banko Janakari, vol. 30, no. 2, pp. 71–77, 2020.[12] Kern, M. E. and Uecker, F. A. (1986): Maxillary sinus infection caused by the homoba-sidiomycetous fungus Schizophyllum commune. J Clin Microbiol, 23: 1001–1005.[13] Kishi, K. (1998) Plant diseases in Japan. Zenkoku-NosonKyoiku Kyokai Publishing Co. Ltd., Tokyo, Japan [In Japanese].[14] Lahbib A, Chattaoui M, Aydi N, Zaghouani H, Beldi O, Daami-Remadi M, Nasraoui B, 2016. First report of Schizophyllum commune associated with apple wood rot in Tunisia. New Disease Reports 34, 26. http://dx.doi.org/10.5197/j.2044-0588.2016.034.026.[15] Lačok, P. (1986) Fungi and apricot cultures in Slovakia (Czechoslovakia) at present. Acta Horticulturae, 192, 205 – 212.[16] Latham, A. J. (1970) Development of apple fruit rot and basidiocarp formation by Schizophyllum commune. Phytopathology, 60, 596–598.[17] Matavulj Milan N., Svjetlana B. Lolić , Slobodanka B. Vujčić, Snežan a Milovac, Milana S. Novaković, Maja A. Karaman, 2013 - Schizophyllum commune: The main cause of dying trees of the Banja Luka arbored walks and parks, Jour. Nat. Sci., Matica Srpska Novi Sad, № 124, 367—377, 2013, DOI: 10.2298/ZMSPN1324367M.[18] Milovac S., Škrbić B., Lolić S., Karaman M., Matavulj M., 2017, Distribucija teških metala u biotskom i abiotskom matriksu pored visokofrekventne saobraćajnice u Banjoj Luci. (Distribution of heavy metals in biotic and abiotic matrix along high-frequency road in the Banja Luka city. Proceedings of the Conference on 20 Anyversary of the Faculty of Sciences of the Banja Luka University (Republic of Srpska, Bosnia). 1: 29 – 40.[19] Nakazawa, N. & Harada, Y. (2002) Growth inhibition of Valsa ceratosperma by fungal isolates from apple trees. Ann. Rept. Plant Prot. North Japan, 53, 109 – 111 [In Japanese].[20] Oprea, M., Şesan, T. & Bălan, V. (1994) Schizophyllum commune – canker and dieback disease of apricot trees in orchards of southeastern Romania. Rev. Roum. Biol. – Biol. Végét., 39, 35 – 40.[21] Poole, R. F. (1929) Sweet potatoes infected by Schizophyllum commune. J. Elisha Mitchell Sci. Soc., 45, 137–139, plates 7–9[22] Putterill, V. A. (1922) The biology of Schizophyllum commune Fries with special reference to its parasitism. Union of South Africa, Dept. Agr., Sci. Bull., 25, 3–35[23] Rosenthal, J., Katz, R., DuBois, D. B., Morrissey, A., Machica O., A., (1992): Chronic maxillary sinusitis associated with the mushroom Schizophyllum commune in a patient with AIDS. Clin. Infect. Dis. 14: 46 – 48.[24] Sinclair, W. A., Lyon, H. H. & Johnson, W. T. (1987) Diseases of trees and shrubs. Cornell Univ. Pr., New York, USA[25] Shimizu, J., Hayashi, Y. & Fukuda, K. (2008) Wood-rot disease on cherry trees along Koganei Cherry Street, a national cultural property. Landscape Res. J., 71, 865–868 [In Japanese with English summary][26] Schmidt O., Liese W., 1980. Variability of wood degrading enzymes of Schizophyllum commune. Holzforschung 34: 6772.[27] Snieškienė, V. & Juronis, V. (2001) Distribution of the fungus Schizophyllum commune Fr. in plantings of trees in the Kaunas city. Biologija, 3, 45–47[28] Takemoto, S., Nakamura, H., Imamura, Y., and Shimane, T. (2010). Schizophyllum commune as a Ubiquitous Plant Parasite. Japan Agricultural Research Quarterly, 44(4),357-364.[29] Togashi, K. (1950) Fruit tree pathology. Asakura, Tokyo, Japan [In Japanese].[30] Vulinović Jelena N, Svjetlana B. Lolić, Slobodanka B. Vujčić, Milan N. Matavulj, 2018 - Schizophyllum commune – the dominant cause of trees decay in alleys and parks in the City of Novi Sad (Serbia), Biologia Serbica, 2018, 40(2): 26-33, DOI 10.5281/zenodo.2452495.[31] ***Note on Common Wood Decay Fungi on Urban Trees of Hong Kong, Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, The Government of the Hong Kong Special Administrative Region, 2015, 41 pag.[32] ***Guidelines for Tree Risk Assessment and Management Arrangement on an Area Basis and on a Tree Basis’ issued by the Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, available at www.trees.gov.hk.Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Dr. ing. Otilia Cotuna, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin - CS III, șef lucrări la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, anunță apariția, în această iarnă, a celei de-a doua ediții a cărții „Ghid practic de protecția plantelor pentru fermieri”, revizuită și adăugită.
În această ediție agricultorii vor găsi informații utile despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale (unde autoarea a mai adăugat patogeni și dăunători), rapiță, soia și floarea-soarelui, culturile din urmă nefiind prezente în prima ediție. Totodată, în carte mai sunt prezentate metode de combatere și pesticide actualizate. „Scopul meu este ca de la o ediție la alta cartea să crească în valoare și să vină în sprijinul fermierilor în mod real”, precizează dr. ing. Otilia Cotuna.
„Ghidul practic de protecția plantelor pentru fermieri” poate fi comandat de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, locul în care-și desfășoară activitatea de cercetare autoarea, dr. ing. Otilia Cotuna.
Despre cartea „Ghid practic de protecția plantelor pentru fermieri” am vorbit cu dr. ing. Otilia Cotuna în emisiunea România Agricolă, realizată de Revista Fermierului pentru postul AGRO TV (în fiecare sâmbătă și duminică, de la ora 18:00), reportaj pe care-l puteți urmări pe canalul de YouTube România Agricolă TV (https://www.youtube.com/c/RomaniaAgricolaTV): https://www.youtube.com/watch?v=CphKTVU6oo0&t=386s
Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Erwinia amylovora este o bacterie fitopatogenă deosebit de periculoasă care produce boala numită „Focul bacterian al rosaceelor”. Din cauza gravității sale, această boală a fost încadrată în categoria organismelor de carantină fitosanitară în Anexa II din H. G. 563/2007.
În ultimii ani, am constatat că boala este prezentă în aproape toate livezile de măr și păr. Deși bacteria cauzatoare este organism de carantină fitosanitară, se pare că se extinde cu repeziciune fiind prezentă și în livezile tinere, nu doar în cele mai bătrâne sau în cele abandonate. De ce se întâmplă asta? Poate îmi spuneți dumneavoastră.
Părerea mea este că nu se respectă anumite reguli care să oprească răspândirea. Observ că mulți pomicultori sunt interesați doar de metodele chimice de combatere ale acestui patogen, ignorându-le pe cele preventive, care, în acest caz, dețin supremația.
Retragerea de pe piață a multor pesticide și restricțiile de aplicare a tratamentelor în perioada de înflorit vor face extrem de dificil de combătut acest patogen în viitor, mai ales în livezile ecologice. Gestionarea corectă a acestui agent patogen presupune respectarea cu strictețe a măsurilor de prevenție sau profilaxie și aplicarea tratamentelor chimice sau biologice în momentele cheie.
Pentru pomicultorii care doresc să aibă mai multe informații de specialitate despre această bacterie, am pregătit materialul de față, care sper să fie de ajutor.
Boală bacteriană extrem de periculoasă
Focul bacterian al rosaceelor (Erwinia amylovora) este o boală bacteriană extrem de periculoasă, fiind declarată organism de carantină fitosanitară. Este des întâlnită bacteria în livezile de măr și păr din toată lumea, fiind raportată până acum în țări din Europa, Asia, Africa de Nord, estul Mediteranei, America de Nord și Centrală, Noua Zeelandă. Acest agent patogen nu a fost încă raportat în țări din America de Sud și unele zone din Asia și Africa de Sud [Vanesste, 2000; van der Zwet et al., 2012]. Astăzi, bacteria Erwinia amylovora este larg răspândită la nivel mondial în toate bazinele pomicole, cu mici excepții. În Europa o găsim în următoarele țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, România și Țările de Jos, la care se adaugă Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Marea Britanie. După Sletten și Rafoss (2007), în Norvegia, E. amylovora este prezentă în câteva locații de coastă, dar nu a ajuns încă în zonele de cultură a pomilor fructiferi.
În general, eforturile coordonate de limitare a răspândirii bacteriei E. amylovora, efectuate fie la nivelul statelor membre, fie la nivel regional în statele membre, au reușit să limiteze distribuția sau cel puțin să întârzie răspândirea agentului patogen. Având în vedere datele privind distribuția actuală a agentului patogen și dovezile suplimentare care există în prezent, se poate spune că E. amylovora are un potențial mare de răspândire viitoare pe teritoriul UE [EFSA Journal, 2014].
În România, bacteria a pătruns după anul 1990, extinzându-se în toate bazinele pomicole din țară. În acest moment este declarată organism de carantină fitosanitară și se fac eforturi pentru a nu lăsa bacteria să pătrundă în zonele în care boala nu există. Cu toate acestea, an de an, se constată că bacteria cucerește noi teritorii, fiind prezentă și în livezile tratate, nu doar în cele abandonate. În ultimii ani, însă, s-a constatat o creștere a frecvenței și intensității atacului la măr, păr și gutui, mai ales în zonele unde există livezi abandonate. După van der Zwet et al., (2012), o sursă importantă de infecție sunt livezile abandonate.
După Severin et al. (1985), Erwinia amylovora este capabilă să atace toate organele aeriene ale plantelor gazdă. Primul simptom este de regulă arsura inflorescențelor și apare primăvara devreme. De la floare, boala progresează înspre peduncul care capătă aspect hidrozat pentru ca în final să se înnegrească. Pe lăstarii infectați, pot apărea și mici ulcerații sau răni. Frunzele se veștejesc și întreg lăstarul se brunifică la măr. Lăstarii și rămurelele sunt după inflorescențe, organele cele mai sensibile ale plantelor la atacul bacteriei. De obicei, la lăstari infecția progresează mult mai rapid, mai ales când condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii. S-a remarcat că, în câteva zile infecția poate progresa 15 - 30 cm sau mai mult. Lăstarii atacați se îndoaie de la vârf sub formă de cârjă, fiind ușor de recunoscut [Paraschivu M. et al., 2015]. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat bacterian. Exsudatul poate avea culoare variată, de la alb pur până la un roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun - galben sau portocaliu. Lăstarii bolnavi cu frunze necrozate, apar ca și când ar fi pârliți de foc, de unde și denumirea de „focul bacterian”. La fructe, boala apare ocazional și doar la cele verzi, excepțional după recoltare. Fructele bolnave se brunifică la măr, se zbârcesc și rămân atașate de ramuri, uneori mumificându-se.
Patogenie și epidemiologie
Bacteria infectează primăvara, în perioada înfloritului, atunci când vremea este umedă, iar temperatura aerului este de peste plus 180C. În anii în care vremea umedă și caldă coincide cu perioada de înflorit, bacteria se răspândește rapid. Atunci când temperaturile din timpul zilei sunt cuprinse între 23 și 29 grade C, iar cele nocturne sunt peste 12,7 grade C și ploile intermitente sunt prezente, infecțiile cu Erwinia amylovora pot fi masive. Creșterile noi sunt cele mai vulnerabile. Când condițiile meteorologice sunt favorabile patogeniei este aproape imposibil de controlat boala [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004].
În timpul înfloritului, bacteria pătrunde prin deschideri naturale, preferând stomatele nectarigene, stigmatele necutinizate, anterele nedeschise și stomatele sepalelor. Prin multiplicare invadează spațiile intercelulare. După câteva zile, florile sunt complet distruse, necrozate. De la floare, infecția se extinde la peduncul, invadează frunzele și la final ramurile. Astfel apar simptome la exterior ca, ulcerații în șarpante și trunchi și chiar moartea pomilor în cazurile grave. Când agentul patogen ajunge la lemn, în zona nou infectată se observă dungi de culoare roz până la roșu - portocaliu. Dacă se taie scoarța de la marginea unui cancer activ, pete roșietice pot fi observate în lemnul adiacent. De regulă, pomii tineri sunt mai sensibili la boală, iar cei mai bătrâni tolerează mai bine atacul [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004].
Lăstar îndoit în formă de cârjă. Fotografie realizată într-o livadă abandonată din județul Timiș aflată în vecinătatea unei livezi îngrijite dar care a fost contaminată ulterior
În timpul perioadei de vegetație se produc infecții secundare. Sursele de inocul pentru aceste infecții pot fi exudatul bacterian sau filamentele aeriene bacteriene. Bacteriile pătrund în țesuturile gazdei prin stomate, hidatode, trichome, lenticele. Cel mai frecvent pătrund însă prin rănile produse de grindină sau de vânt, de insecte, lucrări mecanice etc.
Erwinia amylovora este destul de rezistentă la uscăciune și razele de soare. Umiditatea și razele solare influențează foarte mult supraviețuirea bacteriilor de Erwinia amylovora în exsudat, în care există și alte microorganisme care pot avea o acțiune antagonistă față de Erwinia amylovora.
Peste anotimpul de iarnă, bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri și pe trunchi, mai ales la păr și păducel (Crataegus), mai puțin în ulcerele de la măr. De asemenea, bacteriile pot supraviețui în muguri, fructe bolnave și ramuri. În ramurile lăsate pe sol după tăieri, păstrarea virulenței este chiar foarte redusă (3 - 29 zile). Din acest motiv, probele destinate analizelor de laborator trebuie să fie cât mai proaspete. Primăvara, bacteriile care au supraviețuit devin active, se înmulțesc, costituindu-se în inocul primar și se răspândesc, contaminând țesuturi noi. Datorită duratei scurte a unei generații de bacterii, în condiții favorabile și a unei diseminări naturale eficiente, chiar un inocul mic păstrat în ulcere poate fi suficient pentru a infecta un teritoriu mare. O sursă însemnată de inocul potențial îl reprezintă bacteriile Erwinia amylovora epifite, care se găsesc din abundență pe suprafață organelor aeriene indiferent dacă acestea sunt sănătoase sau bolnave [Severin et al., 1985].
Simptom de ofilire și îdoire în cârjă la noile creșteri
Dintre factorii meteorologici, ploaia se pare că este cea mai importantă în diseminarea patogenului. Picăturile de apă de ploaie și mai ales ploaia cu vânt, realizează atât răspândirea inoculului primar, cât și a celui secundar. Bauske (1971), cercetând importanța vântului în diseminare, a observat o relație între severitatea epidemiei și expunerea perilor la vânturile dominante. O picătură de apă conținând bacterii a fost transportată la distanțe de peste un metru, de un vânt cu viteză de 22 km/h [Severin et al., 1985].
Insectele au și ele rol foarte important în răspândirea agentului etiologic. Rolul principal îl au albinele și viespile care vizitează florile. Apoi muștele, furnicile și alte insecte care vin în contact sau se hrănesc din exsudat. Wander Zwet și Keil (1979) citați de V. Severin (1985), au întocmit un tabel cu insecte aparținând la 77 de genuri semnalate de diferiți autori ca având rol în răspândirea bacteriilor.
De la prima epidemie a focului bacterian de-a lungul regiunilor de coasta din nord - vestul Europei, graurii migratori au fost suspectați ca fiind vectori ai patogenului. În timpul migrării, stolurile de păsări se adăpostesc peste noapte în pomi și, producând cu ghearele leziuni pe ramuri, achiziționează bacterii. Uneori, ele se hrănesc cu diferite organe vegetale. Graurii și pitulicea fluierătoare deseori realizează migrarea bacteriilor din Anglia în Danemarca, în 2 - 3 zile înainte de a-și continua zborul în Polonia și Rusia. Deoarece graurii sunt consumatori de semințe și fructe și un număr mare a fost observat în tufele de păducel și livezi fructifere, ei sunt considerați ca având un rol important în răspândirea bacteriilor. Pentru România, ambele specii reprezintă un vector potențial al bacteriei patogene. O parte din populațiile graurului iernează chiar în țările unde boala a devenit endemică (Anglia și Franța) - Severin et al., 1985.
Fruct brunificat la măr. La păr se înnegrește
Cum combatem acest patogen
În controlul focului bacterian, măsurile de profilaxie sunt cele mai importante. Întotdeauna, prevenția este cel mai bun medicament. Utilizarea soiurilor rezistente la boală este o strategie foarte bună pentru prevenirea „focului bacterian”. Din păcate, nu există soiuri de măr, păr, gutui, complet rezistente la Erwinia amylovora. Cele mai rezistente soiuri disponibile au sensibilitate moderată până la scăzută la patogen [Thibault și Le Lezec, 1990; van der Zwet și Beer, 1995].
În prezent, au fost create soiuri transgenice de măr cu un nivel ridicat de rezistență la „focul bacterian”, cum ar fi, de exemplu, soiul de măr transgenic Royal Gala [Norelli et al., 2003; Malnoy et al., 2004]. Soiurile transgenice de măr nu au aprobare de cultivare în UE. Materialul de înmulțire trebuie în mod obligatoriu să fie certificat. Strategia de gestionare a focului bacterian are ca scop interferarea cu etapele cheie ale ciclului bolii și luarea în considerare a surselor de inocul, a mecanismelor de răspândire și a dinamicii progresiei bolii [Johnson și Stockwell, 1998].
Metodele de igienă culturală vizează eliminarea țesuturilor infectate prin tăiere în timpul perioadei de repaus vegetativ și în timpul sezonului de creștere, pentru a reduce sursele de infecție. Tăierile se vor face la 15 - 45 cm sub zona bolnavă. Instrumentele utilizate pentru tăiat trebuie dezinfectate după fiecare tăiere (hipoclorit de sodiu sau alcool izopropilic 70%). În plus, este obligatorie eliminarea pomilor infectați, precum și a gazdelor sălbatice din vecinătatea livezii [Severin et al., 1985; van Teylingen, 2002]. A se evita tăierile în perioadele umede. În sezonul vegetativ se elimină rapid lăstarii bolnavi. În sezonul rece se elimină ramurile bolnave cel mai bine deoarece bacteria nu este activă. Respectați distanța de tăiere sub zona bolnavă, este important. Materialul lemnos rezultat nu trebuie compostat.
Fertilizarea cu azot în livadă trebuie să fie echilibrată și să se facă în urma unor analize chimice, pentru a nu favoriza creșteri noi, exagerate, care să favorizeze infecțiile.
Din păcate, nu există substanțe chimice curative cunoscute care să elimine E. amylovora din plantele infectate. Metodele de reducere a inoculului patogen în materialul vegetativ au limitări: termoterapia necesită temperaturi ridicate pentru a ucide E. amylovora, afectând astfel supraviețuirea mugurilor, iar tratamentele dezinfectante nu afectează inoculul endofit [Keck et al., 1995; Ruz et al., 2008].
La înființarea noilor livezi trebuie acordată atenție deosebită materialului de plantat (să fie sănătos), să se aleagă soiuri rezistente la boală (mai ales la înființarea livezilor ecologice). De asemenea, livezile noi trebuie înființate la distanță cât mai mare de cele vechi și bolnave, aproximativ 1,5 - 2,5 km.
Chimioterapia, eficientă sau nu?
Metodele de control chimic nu au cunoscut un progres semnificativ în ultimii 50 de ani. Astăzi, există un număr limitat de produse disponibile, în general cu eficacitate moderată, cum ar fi compușii de cupru și anumite antibiotice aplicate preventiv [Johnson și Stockwell, 1998; Adaskaveg et al., 2011, Ngugi et al., 2011]. Antibioticele convenționale, cum ar fi streptomicina sau kasugamicina, oxytetraciclina, care sunt autorizate pentru a fi utilizate împotriva focului bacterian în mai multe țări (de exemplu, SUA), nu sunt autorizate în Uniunea Europeană (numai în temeiul unei derogări în unele state membre), în ciuda faptului că sunt compușii cei mai eficienți. Cu toate acestea, rezistența la streptomicină a fost raportată în diverse cazuri în SUA [Schroth et al., 1979]. Antibioticele au fost eliminate din cauza efectelor secundare dăunătoare.
Fungicidele pe bază de cupru sunt singurele produse chimice de protecție a plantelor autorizate în UE. Aceste produse pot fi utilizate în afara perioadei de înflorire deoarece sunt foarte fitotoxice pentru flori. Alți compuși ai cuprului, care nu sunt enumerați ca produse fitosanitare, conțin cupru la concentrații scăzute cu solubilitate ridicată și sunt comercializați ca agenți de întărire ai plantelor sau îngrășăminte (sub formă de gluconați, salicilați, alginați). Aceștia prezintă o anumită capacitate de a controla infecțiile cu foc bacterian.
Fungicidele omologate în România pentru combaterea focului bacterian al rosaceelor (substanțe active și produse comerciale) sunt:
Oxiclorură de cupru: Alcupral 50 PU (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică prefloral și postfloral); Flowbrix/Copper - Field (avizat pentru măr; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică de la apariția mugurilor florali până la sfârșitul creșterii lăstarilor).
Cupru: Airone SC (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la deschiderea mugurilor până la sfârșitul înfloritului); Badge WG/Coprantol Duo (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la dezmugurit până la sfârșitul înfloritului); Bouillie bordelaise WDG (amestec bordeaux avizat pentru gutui; omologarea expiră la 01.01.2022).
Hidroxid de cupru: Champ 77 WG/Copermax (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică în vegetație, la avertizare); Kocide 2000 (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 31.12.2021).
Sulfat de cupru tribazic: Cuproxat flowable/Kupferol (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică tratamente postflorale și poate fi utilizat pe toată perioada de vegetație, a nu se depăși 6 - 8 tratamente).
Fluopiram + fosetil de aluminiu: Luna Care 71,6 WG (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 30.04.2022).
Prohexadion de calciu: Regalis Plus (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică două tratamente, primul în perioada înfloritului și al doilea la începutul formării fructelor [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2].
În perioadele ploioase și calde din timpul înfloritului tratamentele trebuie repetate la 4 - 5 zile pentru a opri răspândirea bacteriilor.
După cum observați, indicațiile de tratament pentru combaterea focului bacterian sunt în perioada de înflorit pentru unele fungicide. Cu toate acestea, în prezent, pentru a proteja entomofauna utilă și mai ales albinele, sunt interzise tratamentele în perioada de înflorit a plantelor. În consecință, tratamentele trebuie aplicate la dezmugurit, la începutul înfloritului, la căderea petalelor. Funcție de starea de sănătate a pomilor din livadă și condițiile climatice pot fi executate tratamente în perioada de vegetație. Decizia de efectuare a unui tratament trebuie luată după un control fitosanitar.
Alte recomandări: utilizați doar produse de protecția plantelor omologate în România; protejați entomofauna utilă, îndeosebi albinele, de efectul aplicării foliare a pesticidelor; evitați efectuarea tratamentelor în perioada de înflorire a buruienilor; evitați efectuarea tratamentelor în condiții de temperaturi extreme ( 25 grade C); intervalul de temperatură ideal pentru efectuarea tratamentelor este cuprins între 10 - 25 grade C și umiditatea relativă peste 50%; în timpul tratamentului viteza vântului trebuie să fie redusă, de regulă sub 2,5 m/s, dar se pot face tratamente și în intervalul 0,5 - 3 m/s; în situații urgente, cu anumite echipamente de stropit se pot executa tratamentele și la viteze ale vântului cuprinse între 3,1 - 5m/s (deși acest interval trebuie evitat pe cât posibil); de la 5 m/s viteza vântului, nu se mai fac tratamente; citiți cu atenție eticheta pesticidului și informațiile cu privire la faptul că produsul respectiv poate fi utilizat în perioada de activitate a albinelor sau a altor specii care nu sunt vizate sau în timpul înfloritului culturilor sau a buruienilor sau alte faze de acest tip, menite să protejeze albinele, în cazul în care autorizația permite în mod explicit utilizarea în astfel de condiții; calibrați și întrețineți corespunzător echipamentele de aplicare a pesticidelor; utilizați duze antiderivă și ecrane pentru recuperarea surplusului de soluție, pentru a reduce efectul de derivă și contaminarea mediului; apelați la consultanță de specialitate pentru un diagnostic corect; consultați buletinele de avertizare sau alertele; monitorizați regulat culturile dumneavoastră pentru a descoperi la timp bolile și dăunătorii; puneți accent pe metodele de prevenție, ele sunt viitorul pentru obținerea unor produse vegetale sănătoase, libere de pesticide, deși sunt atât de neglijate în prezent (extras din recomandările Autorității Naționale Fitosanitare, conform cu legislația fitosanitară și a EU - DIRECTIVE 128/2009/EC).
Pe timp umed și călduros apar exsudate bacteriene pe suprafața fructelor atacate
Bioterapia
Datorită interesului mare de a găsi o substanță pentru combaterea focului bacterian, de-a lungul timpului s-au dezvoltat mai mulți agenți de control biologic împotriva bacteriei Erwinia amylovora. În mare parte ele constau în tulpini de bacterii, cum ar fi: Pantoea agglomerans, P. vagans, Pseudomonas fluorescens, Bacillus subtilis/amyloliquefaciens și Lactobacillus plantarum. Mai recent, au fost dezvoltate preparate pe baza ciupercii Aureobasidium pullulans și chiar pe bază de bacteriofagi [Bonaterra et al., 2012]. Eficacitatea produselor microbiene este însă moderată [Sundin et al., 2009].
În UE, agenții de biocontrol și produsele aferente au fost autorizate în conformitate cu Directiva 128/2009 și Regulamentul 1107/2009, constând în:
amyloliquefaciens QST713;
Tulpinile pullulans DSM149401 și DSM14941 [baza de date UE privind pesticidele, online].
În România sunt omologate două produse ce conțin agenți biologici:
Serenade ASO (Bacillus subtilis, tulpina QST 713). Produsul este omologat până la 30 aprilie 2022 și este avizat pentru măr, păr, căpșun. Poate fi aplicat de la începutul înfloritului și până la sfârșit [Johnson et Stockwell, 2000; Rosello et al., 2013; Mikicinski et al., 2016].
Blossom Protect (Aureobasidium pullulans, tulpinile DSM 149401 și DSM 14941). Produsul este avizat la măr, păr, gutui [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2]. Produsul poate fi aplicat în perioada de înflorire. Cele mai bune rezultate se obțin când este aplicat până la 50% înflorire [Mikicinski et al., 2016].
Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Femeile deschise spre inovație care activează în agricultură au ocazia să-și asume rolul principal în tranziția practicilor mai sustenabile, care să asigure securitatea alimentară la nivel global a declarat Monica Sorribas, vicepreședinte de marketing pentru Europa la Corteva Agriscience, în cadrul evenimentului EWA Networking Online, organizat de EIT Food pe 9 decembrie 2021. EIT Food reprezintă o comunitate a inovării sprijinită de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), un organism al Uniunii Europene.
Deschiderea sesiunii de discuții a fost făcută chiar de Monica Sorribas, cu subiectul „De ce avem nevoie de mai multe femei antreprenor în agricultură”. Participanții la dialog au considerat la unison rolul femeilor drept crucial, după ce Monica Sorribas a prezentat punctul de vedere al Corteva asupra atitudinilor femeilor din agricultură, rezumate în studiul Global Women in Agriculture.
Această cercetare la scară largă sugerează că, deși s-au înregistrat progrese, inegalitatea de gen rămâne o barieră pentru ca femeile din agricultură să își atingă potențialul maxim. În timp ce femeile care au participat la sondajul Corteva observă că în ultimii ani s-au înregistrat progrese, multe dintre ele sunt pesimiste în legătură cu acest aspect. „Dezvoltarea vieții femeilor din agricultură aduce beneficii tuturor: copiilor și familiilor care depind de ele, comunităților din care fac parte și societății în ansamblu”, a arătat Monica Sorribas.
Potrivit afirmațiilor sale, există argumente care demonstrează interesul crescut al femeilor pentru conservarea mediului. Accesul acestora la cele mai recente tehnologii și educația corespunzătoare privind inovațiile oferă o șansă importantă în tranziția către practici mai sustenabile. Adoptarea unei game largi de instrumente, cum ar fi tehnologiile de agricultură de precizie, SAT, genetica avansată, biopesticidele etc vor ajuta femeile să răspundă cererilor tot mai mari ale consumatorilor pentru alimentele produse în mod sustenabil.
De asemenea, pandemia a adus numeroase provocări, iar femeile trebuie să-și asume un volum de muncă suplimentar cu oportunități reduse de a gestiona echilibrul dintre viața profesională și cea personală. „Acum, mai mult ca oricând, trebuie să sprijinim femeile din mediul rural și să ne asigurăm că joacă un rol-cheie în procesul de redresare a agriculturii și a securității alimentare globale”, a comentat Monica Sorribas.
În cadrul evenimentului a fost evidențiată și Strategia de Sustenabilitate Corteva Agriscience 2030. Aceasta include 14 obiective ce urmează să fie atinse în următorii zece ani, bazate pe piloni-cheie: obiective în beneficiul fermierilor; obiective pentru resursele de teren arabil; obiective pentru operațiunile companiei; și obiective în beneficiul comunităților, cu responsabilizarea femeilor. Pentru a sprijini acest angajament, Corteva oferă o serie de programe pentru femei din întreaga lume, precum inițiativa TalentA în Europa, care asigură instruire în domeniul financiar și tehnic femeilor inovatoare din domeniul agricol. Peste 500 de femei fermier au beneficiat deja de programul TalentA din Spania, Portugalia, Ucraina, Rusia, România și Ungaria.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html