cercetare dezvoltare - REVISTA FERMIERULUI

Facultatea de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București și Academia de Științe Agricole și Silvice organizează, între 30 septembrie și 3 octombrie 2021, evenimentul „Toamna Horticolă Bucureșteană”. Pot fi gustate și cumpărate peste 150 de soiuri și hibrizi de fructe, struguri și legume obținute în România.

Stațiunile USAMV București, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Pomicultură Pietroasa-Istrița și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Ferma Moara Domnească expun roadele toamnei alături de cele cinci mari institute de profil din România: Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești – Mărăcineni, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească,  Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură și Floricultură Vidra, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole – Horting București, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești Argeș, precum și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri din Dăbuleni. Evenimentul „Toamna Horticolă Bucureșteană – Ziua Recoltei” se desfășoară în Campusul Agronomie – Herăstrău, din Bd. Mărăști nr. 59.

Timp de patru zile, Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV București, alături de ASAS, aduce laolaltă producători, institute și stațiuni cu profil horticol din România care prezintă și oferă spre degustare numeroase soiuri și hibrizi românești, precum și soiuri recent introduse din străinătate: mere, pere, prune, gutui, struguri, soiuri de tomate și hibrizi. O prezență inedită o reprezintă speciile noi de kiwi, curmale dobrogene/jujube, banana nordului, kaki, smochine, batat/cartof dulce produse la Facultatea de Horticultură din București și la SCDCPN Dăbuleni. Nu lipsesc sucurile naturale, înghețata artizanală și numeroase alte produse inedite, alături de must și unicul vin universitar din România, obținut la SCDVV Pietroasa.

Cei peste 50 de producători prezenți la „Toamna Horticolă Bucureșteană” expun și comercializează pentru publicul larg o gamă variată de plante, bulbi, flori, produse pentru grădinărit, delicii tradiționale, must și vin.

Odată cu creșterea interesului de a avea o viață sănătoasă, fructele și legumele cultivate local, proaspete, devin din ce în ce mai căutate. „Ziua Recoltei este o sărbătoare pentru comunitatea de producători și consumatori, care încununează un an de producție bogată. Pe tot mapamondul gospodarii sărbătoresc Ziua Recoltei, iar anul 2021 a fost declarat, de către ONU și FAO, Anul Internațional al Fructelor și Legumelor. Din Anglia până în America de Nord sau Canada, se sărbătorește anual Ziua Recoltei ca un festival mult-așteptat. Marcată încă din Antichitate prin celebrarea roadelor pământului și a zeițelor Demetra, la greci, și Ceres, la romani, Ziua Recoltei a fost continuată și în tradiția populară românească”, precizează organizatorii.

Evenimentul are și o componentă educațională importantă prin conferințele și atelierele care au loc în fiecare zi în Aula Magna PS Aurelian a USAMV București și care se transmit LIVE pe pagina Toamnei Horticole Bucureștene, unde găsiți și programul detaliat.

Publicat în Eveniment

La capcanele cu feromoni și momeli alimentare se înregistrează zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) - generația a III-a. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, în parteneriat cu compania FMC Agro România, monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM farm intelligence, pe care dumneavoastră o puteți descărca în mod gratuit. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere a dăunătorului. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici, iar mediul va fi protejat. Concentrarea pe aplicații precise va duce la reducerea numărului de tratamente.

Adulți de Helicoverpa armigera capturați la capcane

Adulți de Helicoverpa armigera capturați la capcane

Pragul maxim de alertă a fost depășit în Banat, Crișana, Oltenia. Numărul de fluturi capturați cu ajutorul capcanelor a ajuns în Crișana (la Oradea) la peste 500/capcană/citire, ceea ce înseamnă că ne confruntăm cu o populație numeroasă și la cea de-a treia generație de Helicoverpa armigera.

La Lovrin s-a înregistrat la capcane maximum de zbor în aceste zile, când numărul de capturi a trecut de 60/capcană/citire. Curbele maxime de zbor indică o activitate intensă a dăunătorului (împerechere, depunere ouă, eclozare larve).

La câteva zile de la maximul curbei de zbor se recomandă efectuarea controalelor fitosanitare în culturile preferate de dăunător (porumb, sorg, tomate, fasole, soia, lucernă, cânepă etc.) și efectuarea unui tratament, dacă este cazul.

Condițiile climatice ale acestei veri au favorizat apariția celei de-a III-a generații de Helicoverpa armigera. În România, acest lepidopter poate avea 2 - 3 generații/an. Este posibil ca, pe fondul modificărilor climatice (creșterea temperaturilor), să se dezvolte și a patra generație. Culturile predispuse la atac în această perioadă sunt: porumbul, soia, cânepa, tomatele.

Mucegai produs de Aspergillus flavus

Mucegai produs de Aspergillus flavus

Generația a III-a de Helicoverpa armigera poate produce daune considerabile la porumb și soia. În urma controlului fitosanitar efectuat la data de 24 august 2021 în culturi de porumb de pe teritoriul SCDA Lovrin, vă aduc la cunoștință că dăunătorul este prezent. Putem vedea în câmp acum, adulți, ouă, larve din generațiile 2 și 3 (generații suprapuse). Știuleții de porumb sunt atacați în procent foarte mare. La vârful știuleților, în zona mătăsii pot fi observate larve foarte tinere (vârsta I și a II-a), câte două, trei și chiar patru pe un știulete. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Larvele mai mature atacă știuleții în curs de dezvoltare, iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate, pe rănile produse de larve în urma hrănirii s-au instalat deja fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus). Pot fi observate și micelii de Penicillium sp., Alternaria sp., Cladosporium sp.

În urma precipitațiilor căzute, s-ar putea să asistăm la creșterea frecvenței știuleților infectați, precum și a intensității de atac. Creșterea intensității atacului ar putea duce la contaminarea cu micotoxine a cariopselor. Micotoxinele produse de fungii menționați mai sus sunt: deoxynivalenol (DON), zearalenon (ZON), toxina T2, aflatoxine, ochratoxine, fumonisine. Calitatea producției de porumb poate fi afectată grav de micotoxine, dacă acestea depășesc limitele maxime admise.

Larvă de Helicoverpa armigera

Larvă de Helicoverpa armigera

Recomandări de combatere

În perioada 26 - 31 august 2021 se impune efectuarea unui prim tratament împotriva dăunătorului Helicoverpa armigera, generația a III-a. De ce în această perioadă? Pentru că acum este maximul de eclozare a larvelor. Larvele tinere pot fi omorâte mult mai ușor comparativ cu cele mature, care sunt mai rezistente la insecticide.

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede, iar pagubele nu sunt vizibile. Din stadiul al III-lea, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul al III-lea este cuprinsă între 8 și 13 mm. În acest stadiu, ele pot fi ucise cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt al V-lea și al VI-llea, când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide și bioinsecticide.

Înainte de efectuarea tratamentului, verificați culturile. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice, în cazul culturilor ecologice.

Controlul chimic

Utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate. Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp), larvele nu au putut fi suprimate [Reay-Jones și Reisig, 2014].

În general, Helicoverpa poate fi ucisă cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor. După Yang et al. (2013), H. armigera a dezvoltat în timp rezistență la insecticidele cu spectru larg, în special la cele din grupa piretroizilor. Clasele mai noi de insecticide (spinosinele, diamidele) au asigurat un bun control al H. armigera [Perini et al., 2016; Durigan et al., 2017; Durigan, 2018]. Se recomandă alternarea insecticidelor din grupe chimice diferite pentru a încetini dezvoltarea rezistenței [Ahmad et al., 2019].

La porumb, combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: indoxacarb (AVAUNT 150 EC), clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin. Aceste produse sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 34o C). Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

Controlul biologic

În controlul biologic pot fi utilizate viespi parazite oofage din genul Trichogramma, dar și larve de Chrysopa carnea. Dintre entomopatogeni amintesc: virusul poliedrozei nucleare (NPV - nucleopoliedrovirus), fungii Beauveria bassiana, Metarhizium spp., Nomuraea spp., bacteria Bacillus thuringiensis (Bt). Studiile efectuate arată că fungul entomopatogen Nomuraea rileyi a dus la mortalitatea larvelor de Helicoverpa armigera în procente mari, cuprinse între 90% până la 100%. Beauveria bassiana a dus la reducerea cu 10% a daunelor. De asemenea, formulările de Bacillus thuringiensis (Bt) sunt utilizate cu succes în controlul Helicoverpei.

Tratamentele cu entomopatogeni și mai ales cele pe bază de Bacillus thuringiensis ar trebuie efectuate seara. Tratamentele efectuate seara s-au dovedit mai eficiente decât cele executate în alte momente din zi [Tang 2003, Nguyen et al., 2007; Luo et al., 2014].

În mod natural, larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți. Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare). O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite.

Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

Păstaie de năut atacată de Helicoverpa armigera

Păstaie de năut atacată de Helicoverpa armigera

Efectuarea tratamentelor

Primul tratament se aplică la avertizare. Când avertizarea a fost lansată, este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele de Helicoverpa armigera pot fi văzute la vârful știuleților, pe mătase și sub pănuși.

Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea acestui dăunător trebuie luată doar după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.

Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile acolo unde densitatea dăunătorului este mare.

Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi ucise cu ușurință.

Momente recomandate:

  • Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi omorâte cu doze mici de insecticid).

  • Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi ucise mai ușor).

  • Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de omorât sau chiar imposibil).

Helicoverpa armigera la soia

Helicoverpa armigera la soia

Atenție la soia!

Larvele de Helicoverpa armigera pot produce pagube mari la soia, mai ales la soia cultivată în sistem eco sau bio. Cunosc situații în care soia a fost compromisă în proporție de 80% din cauza unui atac masiv la păstăi. Verificați culturile de soia. Efectuați sondaje prin scuturarea/măturarea plantelor pe o pânză pe care o puneți pe sol. Dacă în urma controalelor depistați mai mult de 4 larve/metru, treceți la efectuarea tratamentului. Dacă peste 50% din omizi sunt mai mici de 1,5 cm, puteți utiliza biopreparate. Dacă peste 50% din larve sunt mai mari sau egale cu 1,5 cm, este indicat să utilizați insecticide chimice [Pomeri et al., 2015].

Nu ezitați să ne contactați la SCDA Lovrin, dacă întâmpinați probleme deosebite în culturile dumneavoastră.

otilia cotuna

Bibliografie
Ahmad, M., B. Rasool, M. Ahmad, and D. A. Russell, 2019 - Resistance and synergism of novel insecticides in field populations of Cotton Bollworm Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Pakistan J. Econ. Entomol. 112: 859 – 871.
Durigan, M. R. 2018 - Resistance to pyrethroid and oxadiazine insecticides in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) populations in Brazil. Ph.D. dissertation. University of Sao Paulo, ESALQ, Brazil.
Durigan, M. R., A. S. Corrêa, R. M. Pereira, N. A. Leite, D. Amado, D. R. de Sousa, and C. Omoto, 2017 - High frequency of CYP337B3 gene associated with control failures of Helicoverpa armigera with pyrethroid insecticides in Brazil. Pestic. Biochem. Physiol. 143: 73 – 80.
Hosseininejad A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015 - Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae - feed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.
Luo, S., S. E. Naranjo, and K. Wua, 2014 - Biological control of cotton pests in China. Biol Control 68: 6–14
Nguyen, T. H. N., C. Borgemeister, H. Poehling, and G. Zimmermann, 2007 - Laboratory investigations on the potential of entomopathogenic fungi for biocontrol of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae and pupae. Biochem. Sci. Technol. 17: 853–864.
Perini, C. R., J. A. Arnemann, A. A. Melo, M. P. Pes, I. Valmorbida, M. Beche, and J. V. C. Guedes, 2016 - How to control Helicoverpa armigera in soybean in Brazil? What we have learned since its detection. Afr. J. Agric. Res. 11: 1426 – 1432.
Pomari F. A., Bueno A. F., Gomez D. R. S., 2015 - Helicoverpa armigera: current status and future perspectives in Brazil, Current Agricultural Science and Technology, 21, 1 - 7.
Reay - Jones, F. P. F., and D. D. Reisig, 2014 - Impact of corn earworm on yield of transgenic corn producing Bt toxins. J. Econ. Entomol. 107: 1101–1109.
Tang, L., 2003 - Potential application of the entomopathogenic fungus, Nomuraea rileyi, for control of the corn earworm, Helicoverpa armigera. Entomologia Experimentalis et Applicata 88: 25 – 30.
Yang, Y., Y. Li, and Y. Wu, 2013 - Current status of insecticide resistance in Helicoverpa armigera after 15 years of Bt cotton planting in China. J. Econ. Entomol. 106: 375 – 381.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Unul dintre subiectele mult discutate în ultima perioadă și care merită să fie intens analizat se referă la înmagazinarea și conservarea apei în sol, dat fiind faptul că în ultimii ani ne confruntăm cu probleme serioase legate de secetă.

Pe lângă măsurile de combatere a efectelor schimbărilor climatice, care implică studii aprofundate pe termen lung și intervenții serioase în practica agricolă curentă, avem la îndemână o serie de măsuri agrotehnice care, aplicate corect, pot întârzia efectele secetei cu până la două-trei săptămâni.

Măsuri agrotehnice la îndemână

Cea mai mare parte a apei din sol se pierde prin evaporație directă și prin transpirația plantelor.

Pentru ca apa să fie păstrată în sol este necesar ca între concentrația vaporilor din rezerva acestuia și cantitatea de vapori din atmosferă să existe un echilibru. Aceasta se întâmplă în general în sezonul rece sau în perioadele ploioase, când fenomenul de evaporație este foarte redus. În sezonul cald, când temperatura este ridicată și aerul este uscat, pierderile de apă prin evaporație directă pot ajunge până la 50% din rezerva solului sau chiar mai mult, dacă nu se iau măsuri de prevenire a acestui fenomen.

Un alt factor care contribuie semnificativ la instalarea deficitului de umiditate în sol este viteza vântului. Studiile de specialitate indică pierderi de apă de zece ori mai mari decât cantitatea care se pierde atunci când atmosfera este calmă, în aceleași condiții de temperatură.

Dintre măsurile agrotehnice pe care le avem la îndemână, amintim:

1. Lucrările de prelucrare a solului care trebuie să asigure afânarea și permeabilitatea acestuia pentru apă. Din cantitatea totală de precipitații căzute, se înmagazinează și se rețin într-un sol bine lucrat circa 60%, în timp ce solurile nelucrate rețin mai puțin de 10%.

După efectuarea arăturilor, fie de vară, fie de toamnă, terenul se nivelează cu grapa stelată sau grapa cu colți, care lucrează în agregat cu plugul. O suprafață neuniformă evaporă în aceleași condiții cu 20-25% mai mult decât o suprafață plană. Primăvara, pentru pregătirea patului germinativ nu se utilizează sub nici o formă grapa cu discuri. Pierderile de apă în urma acestei lucrări pot ajunge până la 15%. Se utilizează combinatorul și numărul de treceri se reduce la minimum. Distrugerea crustei, astuparea crăpăturilor și combaterea buruienilor prin prașilă reduc, de asemenea, pierderile de apă din sol.

2. Fertilizarea culturilor. Administrarea îngrășămintelor chimice trebuie să țină cont de rezerva de apă a solului. Dozele mari, administrate în condiții de secetă, nu pot fi valorificate și se poate instala procesul de exosmoză. Îngrășămintele organice contribuie la structurarea solului și creșterea permeabilității pentru apă. Pe suprafețele fertilizate organic s-a constatat capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă decât pe suprafețele pe care fertilizarea s-a făcut preponderent chimic. De asemenea, humusul obținut în urma descompunerii îngrășămintelor organice are capacitatea de a înmagazina de șase ori mai multă apă și întârzie apariția fenomenului de secetă pedologică cu două-trei săptămâni (Popescu, 2016).

3. Asolamentul. Se vor avea în vedere asolamente lungi de 4-7 ani, în care să alterneze, controlat, plantele cu consum ridicat de apă cu cele cu consum specific redus și perioade de vegetație mai scurte.

4. Epoca și densitatea optimă de semănat. Semănatul în epocă optimă și cu densitate care să nu depășească 60.000 – 65.000 plante/ha au efecte directe asupra valorificării superioare a rezervelor de apă din sol. Arhitectura sistemului radicular influențează în mod deosebit alegerea densității de semănat (Hammer et al., 2009).

Ținând cont de aceste recomandări putem contribui parțial la acumularea și reținerea apei în sol, cu efect direct asupra creșterii, dezvoltării plantelor și obținerii unor producții mulțumitoare, care să ne aducă satisfacții atunci când încheiem un an agricol, indiferent cât de dificil ar fi acesta.

Articol scris de: DR. ING. ALINA AGAPIE, LABORATORUL DE BIOINGINERIE SCDA LOVRIN

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Porumbul este o cereală cu o mare capacitate de producție, dar și o arie largă de răspândire, fiind mai puțin influențată de schimbările climatice. Mai mult decât atât, are o rezistență mare la secetă, ploi abundente, dar și la boli și dăunători, iar lucrările agrotehnice și de recoltare pot fi mecanizate total.

turda1

Activitatea de ameliorare a porumbului hibrid de la SCDA Turda a fost inițiată odată cu înființarea Stațiunii Experimentale pentru Cultura Porumbului Turda, în anul 1957 (63 de ani). Obiectivele specifice ale acestei unități de cercetare au vizat crearea hibrizilor de porumb adaptați zonelor cu climat termic limitat, hibrizi care să valorifice cât mai bine resursele termice locale, respectiv hibrizi care să aparțină grupelor de maturitate FAO 200-300. Față de alte zone ale țării, Transilvania ridică unele probleme particulare pentru cultura porumbului, din cauza reliefului frământat și a solurilor adesea cu particularității diferite de la o parcelă la alta, a regimului termic mai deficitar, a intervalului fără îngheț relativ mai scurt, a diversității climatice.

Între anii 1957 și 2021, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Turda au fost omologaţi 44 de hibrizi: 8 hibrizi dubli, 20 de hibrizi triliniari şi 16 hibrizi simpli. Doi dintre hibrizii simpli, Turda 335 şi Turda 2020, au fost înregistraţi pe 29 martie 2021, în urma şedinţei la care au participat membrii Comisiei de înregistrare a soiurilor de plante agricole şi horticole, care au luat în discuţie documentaţia tehnică prezentată de Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor (ISTIS).

Turda 335, hibrid simplu semitimpuriu, FAO 380

La realizarea hibridului Turda 335 au colaborat cercetătorii Voichița Haș, Ana Copândean, Nicolae Tritean, Andrei Varga, Carmen Vana, Roxana Călugăr, Felicia Mureșanu și Laura Șopterean.

Perioada de vegetaţie de la semănat la maturitatea tehnică este de 160±16 zile, respectiv 1160±18 grade termice utile (≥100C).

Planta este cu o talie înaltă 293±7 cm, cu o înălţime a inserţiei ştiuletelui principal de 101±9 cm, 13-15 frunze cu port semierect, la maturitatea fiziologică, stay-green.

Turda 335

Știuletele este de formă mai mult cilindrică, cântărind 180±20g, 16-20 rânduri de boabe pe știulete, rahisul de culoare albă.

Bobul prezintă o textură dentată, de culoare galben – portocaliu, cu MMB de 350±20 g și un randament de 84-86 %.

Compoziția chimică a boabelor: proteină 12-13 %, grăsimi de 4.0-4.2 % și amidon de 69-70 %.

Hibridul Turda 335 are o rezistență foarte bună la temperaturile scăzute din prima parte a perioadei de vegetație, rezistență bună la căderea plantelor şi frângerea tulpinilor și toleranță bună la secetă, arșiță și șiștăvirea boabelor.

Hibridul Turda 335 se remarcă printr-un ritm crescut de pierdere a apei din bob, la maturitate.

În ceea ce privește producţia de boabe, în rețeaua ecologică a ASAS a înregistrat un potențial de producţie de 20.025 kg/ha la Tg. Mureș în anul 2018, iar în rețeaua ecologică a ISTIS potențialul de producție a fost de 21.808 kg/ha (CTS Dej, 2019), 17.282 kg/ha (CTS Rădăuți, 2019) și 16.459 kg/ha (CTS Satu Mare, 2020).

Referitor la zona de cultură, se recomandă a se cultiva în Câmpia Transilvaniei, podișurile limitrofe, luncile râurilor Mureș, Someș și Târnave, centrul și nord-estul Moldovei, precum și zonele colinare din vestul țării.

Hibridul Turda 335 se pretează la culturi intensive, asigurând o densitate de 70.000 plante/ha.

Turda 2020, hibrid simplu semitimpuriu, FAO 380

La realizarea hibridului Turda 2020 au colaborat cercetătorii Ana Copândean, Voichița Haș, Nicolae Tritean, Andrei Varga, Carmen Vana, Roxana Călugăr, Felicia Mureșanu și Laura Șopterean.

Perioada de vegetaţie de la semănat la maturitatea tehnică este de 160±16 zile, respectiv 1160±18 grade termice utile (≥100C).

Planta are talie înaltă 300±10 cm, cu o înălţime a inserţiei ştiuletelui principal de 139±4 cm, 13-14 frunze cu port semierect, la maturitatea fiziologică, stay-green.

Știuletele are o formă mai mult cilindro-conică, cu greutatea de 200±20g,  20 rânduri de boabe pe știulete, rahisul de culoare roșu intens.

Bobul prezintă o textură dentată, de culoare galben–închis, cu MMB de 260-280 g și un randament de 82-84 %.

Compoziția chimică a boabelor: proteină 11-12 %, grăsimi de 6.0-6.32 % și amidon de 66-67 %.

Turda 2020

Hibridul Turda 2020 are o rezistență foarte bună la temperaturile scăzute din prima parte a perioadei de vegetație, rezistență bună la căderea plantelor, rezistență mijlocie la frângerea tulpinilor și toleranță bună la secetă, arșiță și șiștăvirea boabelor.

Producţia de boabe obținută în rețeaua ecologică a ASAS a arătat un potențial de producție de 20.471 kg/ha la Tg. Mureș în anul 2018, iar în rețeaua ecologică a ISTIS potențialul de producție a fost de 21.065 kg/ha (CTS Dej, 2019), 17.117 kg/ha (CTS Rădăuți -2019) și 16.921 kg/ha (CTS Rădăuți-2020).

În ceea ce privește zona de cultură, se recomandă a se cultiva în Câmpia Transilvaniei, podișurile limitrofe, luncile râurilor Mureș, Someș și Târnave, centrul și nord-estul Moldovei, precum și în zonele colinare din vestul țării.

Referitor la cerinţele agrotehnice specifice, Turda 2020 se pretează la culturi intensive, asigurând o densitate de 70.000 plante/ha.

Articol scris de: DR. ING. ANDREI VARGA, CERCETĂTOR ȘTIINȚIFIC SCDA TURDA

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, în parteneriat cu compania FMC Agro România, monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM Farm Intelligence, pe care fermierii o pot descărca în mod gratuit. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale celor doi dăunători. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece ajută fermierii să-și eficientizeze tratamentele fitosanitare în culturi. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici, iar mediul va fi protejat.

201494422 1930093630483279 5302798707470200333 n

În această perioadă s-a înregistrat la capcanele cu feromoni și momeli alimentare zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor). Pragul maxim de alertă a fost depășit în mai multe zone din Banat și Crișana, dar și din alte zone din țară. Numărul de fluturi capturați cu ajutorul capcanelor a ajuns în unele localități din România la 300/capcană/citire, ceea ce înseamnă că ne confruntăm cu o populație numeroasă la prima generație. În Banat, s-a înregistrat la capcane maxim de zbor în urmă cu câteva zile, când numărul de capturi a trecut de 150/capcană/citire. Acum, curba de zbor a dăunătorului Helicoverpa armigera este în scădere. Curbele maxime de zbor indică o activitate intensă a dăunătorilor (împerechere, depunere ouă).

Număr record de capturi la capcanele feromonale. Aici, peste 300 indivizi de Helicoverpa armigera

Număr record de capturi la capcanele feromonale. Aicipeste 300 indivizi de Helicoverpa armigera

Controlul primei generații a dăunătorului va diminua mult a doua generație

La câteva zile de la maximul curbei de zbor, se recomandă efectuarea controalelor fitosanitare în culturile preferate de dăunător (porumb, sorg, tomate, fasole, soia, lucernă, tutun etc.) și efectuarea unui tratament, dacă este cazul. Controlul primei generații a dăunătorului va diminua mult a doua generație, care este extrem de păguboasă, mai ales la porumb și soia.

La această dată, primele larve de Helicoverpa armigera pot fi găsite în culturile de mazăre, unde se hrănesc pe păstăi. Hrana preferată a larvelor constă în frunze, flori, boboci florali, fructe, semințe. Larvele tinere se hrănesc pe frunze, iar pe măsură ce cresc se vor îndrepta către flori și fructe.

202875199 1930093200483322 2744639952461208378 n

La porumb, foarte periculos este atacul din perioada de mătăsire. Femela depune ouăle pe mătase, iar tinerele larve vor consuma mătasea, după care trec pe știulete.

Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice în cazul culturilor ecologice.

Substanțele chimice recomandate pentru combatere sunt: clorantraniliprol și clorantraniliprol + lambda - cihalotrin (după „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România” 2019).

În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de NPV (nucleopoliedrovirus) și Bacillus thuringiensis, Beauveria bassiana, Metarhizium anisopliae.

Când pot fi efectuate tratamentele

Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi ucise cu ușurință.

Momente recomandate:

  • Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi omorâte cu doze mici de insecticid).

  • Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi ucise mai ușor).

  • Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de omorât sau chiar imposibil).

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede, iar pagubele nu sunt vizibile. Din stadiul III, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul III este cuprinsă între 8 și 13 mm. În acest stadiu ele pot fi ucise cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt V și VI, când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide sau bioinsecticide.

Adulți de Helicoverpa armigera capturați cu ajutorul capcanelor csalomon

Adulți de Helicoverpa armigera capturați cu ajutorul capcanelor Csalomon

De reținut!

În paralel cu zborul de Helicoverpa armigera se înregistrează și zbor de Autographa gamma. Atenție la atacul larvelor de „buha gamma” în culturile de soia, sfeclă, porumb, tomate, cartof, varză etc! Sunt prezente. Despre „buha gamma” mai multe într-un material viitor.

Larvă de Augrapha gamma pe sfeclă

Larvă de Augrapha gamma pe sfeclă  

Adulți de Autographa gamma capturați cu ajutorul capcanelor tip csalomon

Adulți de Autographa gamma capturați cu ajutorul capcanelor csalomon

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Culturile de porumb și floarea-soarelui sunt în curs de răsărire. Cele care au fost semănate mai devreme au răsărit deja, iar cele semănate acum, urmează să răsară. Verificați cu atenție culturile înainte de răsărire și în timpul răsăritului. Dacă constatați că aveți atac și densitate numerică mare este bine să faceți un tratament. Tratamentele de după răsărit și chiar în timpul răsăritului și-au dovedit eficacitatea de-a lungul timpului atunci când insecta a fost depistată la timp.

porumb

La SCDA Lovrin a început monitorizarea dăunătorilor Tanymecus dilaticollis și Opatrum sabulosum. Sondarea culturilor de porumb și floarea-soarelui se face în fenofazele de 1 - 3 frunze (BBCH 9 - 11, răsărire) și 3 - 5 frunze (BBCH 12 - 15). Determinările noastre vor fi trimise către Institutul de Protecția Plantelor (ICDPP București) unde vor fi utilizate pentru obținerea unor eventuale derogări pentru utilizarea anumitor insecticide pentru tratarea semințelor în special. Pe lângă punctul de monitorizare de la Lovrin, în județul Timiș mai sunt patru puncte situate pe teritoriul unei asociații agricole.

Plante de floarea soarelui retezate de Opatrum sabulosum. Cultura va fi întoarsă.Plante de floarea soarelui retezate de Opatrum sabulosum. Cultura va fi întoarsă

Pe teritoriul SCDA Lovrin nu sunt probleme cu dăunătorii menționați mai sus, adică nu avem depășiri ale pragului economic și nici ale pragului de la care ar trebui să ne îngrijorăm. La porumb nu sunt probleme deloc. La floarea-soarelui am găsit foarte puține plante retezate de dăunători. În schimb, se vede că au trecut pe acolo pentru că avem plante unde frunzele sunt puțin roase pe margini. Acum floarea-soarelui la noi este în patru frunze, iar Opatrum și Tanymecus nu mai pot face nimic. În cultura de floarea-soarelui am găsit exemplare de Opatrum sabulosum (gândacul pământiu al florii-soarelui), Tanymecus dilaticollis (un singur exemplar la o sondare) și Bothynoderes punctiventris (gărgărița sfeclei - trei exemplare la o sondare). Facem sondări pe câte 10 metri liniari, dar și sondări constând în analizarea a câte 10 plante (10 plante/sondaj). Bineînțeles că, funcție de suprafața solei, facem mai multe sondaje după care calculăm frecvența, intensitatea, gradul de atac și densitatea dăunătorilor raportată la suprafața analizată.

Sămânță de floarea-soarelui distrusă de Agriotes sp.Sămânță de floarea soarelui distrusă de Agriotes spjpg

Personal am verificat câteva culturi de porumb și floarea-soarelui de pe teritoriul județului Timiș. În general nu sunt probleme nici la porumb și nici la floarea-soarelui deoarece fermierii au tratat sămânța. Acolo unde au fost efectuate tratamente nu sunt probleme deloc, mai ales la porumb. În schimb, avem o situație la floarea-soarelui care nu a fost tratată cu insecticid. În această solă frecvența plantelor retezate în timpul răsăritului este foarte mare, iar fermierul va întoarce cultura. Același fermier are o solă de floarea-soarelui distrusă în totalitate de viermii sârmă (Agriotes sp.) pe care o va întoarce. Bineînțeles și în acest caz sămânța nu a fost tratată.

Despre Tanymecus dilaticollis Gyll - rățișoara porumbului

ratisoara

În continuare, câteva informații despre Tanymecus dilaticollis care ne creează atâtea probleme. Să vedem cum putem lupta cu el, mai ales în condițiile în care, trendul la nivel mondial este de renunțare la 50% din pesticidele existente acum pe piață.

Tanymecus dilaticollis este un dăunător periculos al porumbului. Are o singură generație pe an și iernează în stadiul de adult, în sol, la adâncimi de 40 - 60 cm. Pe măsură ce temperatura din sol crește (de la 4 grade C), în luna februarie, adulții încep să urce către suprafața solului. La sfârșitul lunii martie și chiar mai devreme uneori, adulții pot fi văzuți la suprafața solului dacă temperatura aerului este de 9 grade C. Până la răsărirea porumbului, adulții se hrănesc cu plante spontane, cereale. Au o preferință deosebită pentru pălămidă, de exemplu. Când culturile de porumb răsar, rățișoara migrează în acestea, unde începe să se hrănească. De altfel, întreg ciclul de viață al insectei are loc în cultura de porumb (hrănire, împerechere, pontă, iernare) - Roșca et al., 2011.

Când este periculos atacul acestei insecte

Cel mai periculos este atacul din timpul răsăritului când plantele pot fi retezate. Aceste plante sunt pierdute, iar dacă frecvența plantelor retezate este mare, culturile sunt întoarse de multe ori. Uneori insectele rod frunzele în faza de cornet. La deschiderea frunzelor se vor observa perforații circulare cu dispunere transversală (Roșca et al., 2011). De la 4 - 5 frunze, plantele de porumb nu mai sunt în pericol. În această fenofază, Tanymecus dilaticollis va ataca frunzele pe margini. Atacul se manifestă sub formă de trepte. Astfel de plante vor avea creșteri încetinite care se pot traduce prin pierderi în producție uneori. Dăunătorul atacă în perioadele călduroase, însorite și cu temperaturi medii diurne ce trec de 20 grade C. Sub această temperatură și în prezența precipitațiilor sau timp noros, insecta își încetinește activitatea.

Pragul economic de dăunare calculat este de 5 adulți/m2. Alte praguri sau intervale critice de care trebuie să ținem seama sunt legate de densitatea dăunătorului. Pragul minim este sub 0,5 gărgărițe/m2, pragul mediu de 1 gărgăriță/m2 iar pragul de la care trebuie să ne îngrijorăm este de peste 1 gărgăriță/m2 (Baicu, 1978; Hatman et al., 1986).

Cum combatem acest dăunător

Monitorizarea dăunătorului este foarte importantă. Ea poate fi realizată prin efectuarea sondajelor la sol primăvara, la jumătatea lunii martie, în fostele culturi de porumb, mai ales în solele unde au fost densități mari. Prin aceste sondaje se poate estima viitoarea populație a dăunătorului. Din păcate, în prezent nu are cine să execute aceste sondaje deoarece în țara noastră aproape că nu mai există un serviciu de protecția plantelor care să ajute cu adevărat fermierii prin emiterea avertizărilor la timp pentru combaterea unei insecte sau a unui patogen. Modul haotic în care se fac unele lucrări de protecția plantelor ne-au adus în situația de a nu mai putea controla cu adevărat dăunătorii periculoși.

Respectarea rotației este foarte importantă și ne-ar putea feri de Tanymecus dilaticollis. Din păcate, noile tehnologii susțin așa numitele „rotații scurte”, care pe termen lung sunt un dezastru.

Lucrările de întreținere și tratarea seminței cu insecticide, de asemenea, țin departe dăunătorul. Planta premergătoare este și ea importantă. Dacă este una preferată de dăunător, va lăsa în urmă o rezervă importantă. Nu cultivați porumb după porumb, după sorg, după sfeclă de zahăr sau floarea-soarelui. Cultivați porumb după grâu, după mazăre, după orz, după in.

Trebuie să fiți atenți nu doar la planta premergătoare, ci și la plantele cultivate în vecinătate. Un aspect foarte important. Din păcate, aceste reguli simple nu sunt respectate acum. În viitor este posibil să asistăm la schimbări în acest sens pentru a putea lupta cu acest dăunător.

Distrugerea buruienilor gazdă este o lucrare importantă care va diminua populațiile dăunătorului.

Pălămidă roasă de Tanymecus dilaticollis.Pălămidă roasă de Tanymecus dilaticollis

Rețineți! Dăunătorul preferă pălămida dintre buruieni. Personal am văzut o solă de porumb unde erau vetre de pălămidă. Am găsit și exemplare de Tanymecus dilaticollis. Puține, că era rece afară. Nici o plantă de porumb nu era atacată, în schimb pălămida era roasă.

Tratamentul la sămânță vă protejează plantele. Dacă s-au scos neonicotinoidele, puteți recurge la insecticidele ce controlează viermii sârmă: teflutrin și cipermetrin. Decât nimic este bine și așa. Dacă nu se face tratamentul seminței, atunci se poate face un tratament în perioada de răsărire. Sunt foarte eficiente. Insecticidele avizate pentru acest tratament sunt: acetamipridul, deltametrinul, fosmetul, lambda - cihalotrinul, cipermetrin.

Pe solele care sunt puternic infestate se poate face un tratament înainte de semănat (înainte de discuirea ce precede semănatul) - Rădulescu et al., 1967.

În agricultura ecologică pot fi utilizate biopreparate pe bază de ulei de neem, spinosad și Bacillus thuringiensis. Într-un studiu, Toader et al. (2020) scot în evidență eficacitatea bună a acestor substanțe. Se arată în studiu că, rezultatele cele mai bune s-au obținut când semințele au fost tratate cu ulei de neem, iar în vegetație s-a realizat un tratament cu spinosad.

Într-un alt studiu efectuat în Bulgaria au fost testate două bioinsecticide: unul pe bază de fung Beauveria bassiana, iar celălalt pe bază de azadirachtin Neem Azal T/S. Rezultatele experimentului arată că mortalitatea medie a adulților de T. dilaticollis a fost mai ridicată în cazul micoinsecticidului (pe bază de Beauveria bassiana) comparativ cu azadirachtina unde mortalitatea în decurs de 16 zile a fost mai scăzută. Concluzia studiului este că adulții sunt mai sensibili la B. bassiana decât la azadirachtin (Toshova et al., 2021).

Așadar, alternative sunt.

183816046 1895495063943136 5680757991996588669 n

Bibliografie
Baicu T., 1978 - Tratamente cu volulredus (VR) și volum ultraredus (VUR) în protecția plantelor, Biblioteca agricolă, București.
Hatman M., Bobeș I., Lazăr A., Perju T., Săpunaru T., 1986 - Protecția plantelor cultivate, Editura Ceres, București, 294 p.
Henegar Monica et al., 2019 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, 619 p.
Rădulescu E., Săvescu A., Alexandri Al., Balaj D., Beratlief C., Bobeș I., Bunea I., Cătuneanu I., Costache N., Docea E., Hamar E., Hulea A., Jacob N., Ionescu M., Manolache F., Olangiu M., Paulian F., Petrescu N., Pop I., Rafailă C., Severin V., Snagoveanu C., 1967 - Îndrumător de protecția plantelor, Editura Agro - Silvică, București, 686 p.
Roșca I. et al., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.
Toader M., Georgescu E., Ionescu A. M., Șonea C., 2020 - Test of some insecticides for Tanymecus dilaticollis Gyll. Control, in organic agriculture conditions. Rom Biotechnol Lett., 25 (6), 2070 - 2078.
Toshova T., Velchev D., Pilarska D., Todorov I., Draganova S., Holusa J., Takov D., 2021 - Effect of bioinsecticides on the grey maize weevil Tanymecus dilaticollis, Plant Protection Science, accesibil pe https://www.agriculturejournals.cz/web/pps.htm...

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

În zilele de 21 și 22 aprilie 2021, experți în domeniul tehnologiilor pentru agricultură și oficiali români cu responsabilități în dezvoltarea politicilor și strategiilor în domeniu se reunesc pentru două zile de dezbateri, anunță Godmother, organizatorul târgului virtual de agricultură - Agribusiness 4.0.  

Ediția maraton este dedicată soluțiilor digitale și de precizie pentru piața de agribusiness din România și, în același timp, ajută la dezvoltarea de parteneriate cu toți marii jucători implicați în domeniul agricol. „Sesiunile care acoperă subiecte de actualitate din industria agricolă, au incluse demonstrații succesive la stand ale celor mai performanți fermieri, dar și testări de produse: sisteme de irigații, softuri pentru managementului de fermă, senzori și sisteme de colectare de date, precum și utilaje și echipamente dedicate. Fermele Grup Șerban, Frizon Group și Agricost Al Dahra sunt prezente cu filmări din teren realizate la culturile de primăvară”, a precizat Valentin Văcăruș, director general Godmother.

Cum funcționează zona de Expo Hall și ce beneficii aduce Agribusiness 4.0

Târgul este organizat pe platforma digitală VirtualAgro (www.virtualagro.ro), dezvoltată de agenția Godmother, și permite fermelor și companiilor să aibă standuri virtuale în care să își prezinte portofoliul de produse, să propună campanii de discount și să intre în contact direct prin chat și webcam cu cei interesați. „Interacțiunile live pun în timp real la dispoziția utilizatorilor funcționalități și activități organizate în cadrul unui eveniment agricol”, punctează Valentin Văcăruș.

Pentru vizitatori, înscrierea este gratuită și asigură participarea automată la cele două tombole cu premii susținute de organizator, iar pentru expozanți costul este mic în comparație cu varianta clasică a unui târg de agricultură, menționează organizatorul.

Despre Godmother

Godmother, agenție focusată pe brand experience, specializată în furnizarea de servicii de tip BTL și digital, are la activ peste o mie de evenimente, fiind în piața de comunicare de 22 de ani.

Printre clienții agenției se numără: Google, BASF, Rompetrol, Agricover, Profi, H&M, Heineken, Henkel, Ursus, Forever Living Products, Servier etc.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
  • Sondaj Ipsos MORI: 72% dintre fermieri sunt îngrijorați în legătură cu impactul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra capacității lor de a cultiva produse agroalimentare în următorii cinci ani.
  • În Europa, 46% dintre fermieri precizează că presiunea suplimentară a pandemiei cu noul coronavirus le-a afectat substanțial activitatea.
  • Erik Fyrwald, CEO Grup Syngenta, lansează noul Good Growth Plan și precizează că agricultura post-Covid are nevoie de inovație accelerată pentru a se reface mai ușor și pentru a combate schimbările climatice.

Conform unui sondaj global realizat de Grupul Syngenta, la care au participat fermieri importanți sau cu suprafețe însemnate din SUA, Franța, China, Brazilia, India și de pe tot teritoriul Africii, s-a constatat că 72% dintre aceștia sunt îngrijorați de impactul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra producției agricole, asupra sănătății animalelor și capacității acestora de a face afaceri în următorii cinci ani.

Fermierii de pretutindeni au fost nevoiți să facă față unei situații de neegalat din cauza pandemiei generate de COVID-19.

Un sondaj separat la care au participat fermierii europeni a constatat că 46% dintre aceștia au declarat că afacerile lor au fost afectate în mod semnificativ de pandemia de coronavirus. Cu toate acestea, 53% au declarat că schimbările climatice rămân prioritatea imediată, iar 63% au fost de acord că schimbările climatice vor avea un impact mai mare asupra activității lor decât COVID-19 în următorii cinci ani.

Două miliarde de dolari în agricultura durabilă până în 2025 și două descoperiri tehnologice în fiecare an

Grupul Syngenta a lansat recent noul său Good Growth Plan, plasând lupta împotriva schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității în centrul redresării agriculturii în urma efectelor economice și sociale ale restricțiilor COVID-19. Noul Good Growth Plan include angajamente curajoase pentru a reduce amprenta de carbon a agriculturii și pentru a ajuta fermierii să facă față condițiilor meteorologice extreme cauzate de schimbările climatice.

Erik Fyrwald, CEO-ul Grupului Syngenta, a declarat: „De la lansarea sa, principiile și prioritățile Good Growth Plan au devenit profund integrate în modul în care ne desfășurăm businessul în Syngenta. Planul era, desigur, doar începutul. Pandemia de coronavirus a evidențiat fragilitatea ecosistemului agricol. Ca și pandemia, schimbările climatice reprezintă o amenințare inevitabilă ce trebuie adresată înainte de a fi prea târziu. Așa cum economia și agricultura încep să se reclădească odată cu reducerea treptată a restricțiilor COVID-19, trebuie să sprijinim fermierii în vederea redresării acestora, punând lupta împotriva schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității în centru”.

Sondajul realizat de Ipsos MORI pentru Grupul Syngenta a constatat că mai mult de patru din cinci fermieri cred că schimbările climatice au avut cel puțin un impact asupra capacității lor de a produce hrană și majoritatea (59%) au crezut că prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fermele lor ar fi mai stabile sau mai competitive din punct de vedere financiar.

Grupul Syngenta dezvăluie că a atins sau și-a depășit toate obiectivele stabilite din Good Growth Plan, lansat inițial în 2013, inclusiv readucerea într-o stare bună a peste 14 milioane de hectare de teren agricol aflate într-o stare avansată de degradare și îmbunătățirea biodiversității pe mai mult de opt milioane de hectare de teren agricol.

În cadrul noului Good Growth Plan, Grupul Syngenta se angajează să investească două miliarde de dolari în agricultura durabilă până în 2025 și să aducă pe piață două descoperiri tehnologice în fiecare an.

Angajamentele specifice din noul plan sunt împărțite în patru domenii:

  • Accelerarea inovației pentru fermieri și natură;
  • Depunerea eforturilor pentru o agricultură neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon;
  • Ajutorarea oamenilor pentru a rămâne în siguranță și sănătoși;
  • Parteneriatul pentru impact.

Planul include angajamentul de a reduce intensitatea emisiilor de dioxid de carbon ale operațiunilor sale cu 50% până în 2030 pentru a veni în sprijinul obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Angajamentul Syngenta a fost validat și aprobat de Inițiativa privind obiectivele bazate pe știință (SBTi). De asemenea, Grupul Syngenta s-a raliat recent la Angajamentul SBTi de a preveni creșterea globală a temperaturii de peste 1,5 grade.

Alexandra Brand, Chief Sustainability Officer în cadrul Grupului Syngenta a spus: „Când vorbim cu fermierii, observăm că aceștia sunt primii care sunt afectați de schimbările climatice și de pierderea biodiversității. Acum, restricțiile COVID ar putea avea, de asemenea, efecte de lungă durată asupra sectorului alimentar și agricol. De aceea, investițiile semnificative în inovare pe care le vedeți în noul Good Growth Plan sunt necesare pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru a asigura un sistem alimentar care să funcționeze în armonie cu natura”.

Parteneriat pentru sprijinirea fermierilor din țările în curs de dezvoltare pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai

Un exemplu care demonstrează profunzimea angajamentului pe care Grupul Syngenta îl realizează, este anunțul unui parteneriat cu rețeaua Solidaridad. Obiectivul său este implementarea soluțiilor sustenabile la scară care conferă abilitatea comunităților agricole să obțină securitatea alimentară într-un număr de regiuni în curs de dezvoltare. Un astfel de proiect este axat pe cafeaua din Columbia, care își propune să ajute micii producători să-și crească veniturile cu 25% prin combarea gândacului negru de cafea.

Heske Verburg, directorul executiv al rețelei Solidaridad, precizează: „Noi credem că standardul ar trebui să fie producția agricolă sustenabilă. Parteneriatul nostru cu Syngenta își propune să sprijine fermierii din țările în curs de dezvoltare pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai, producând în același timp în echilibru cu natura. Produsele Syngenta sunt o realitate zilnică pentru mulți fermieri din întreaga lume. parteneriatul nostru va oferi perspective importante privind realizarea unei producții sustenabile la scară”.

Aceasta este în plus la un parteneriat deja consacrat cu The Nature Conservancy anunțat în octombrie 2019 privind proiectul Reverte din Brazilia, care are ca scop regenerarea în următorii cinci ani a unui milion de hectare de terenuri agricole degradate.

Jennifer Morris, directorul executiv al The Nature Conservancy, a declarat: „Schimbările climatice și pierderea biodiversității, împreună cu cererea din ce în ce mai mare pentru produse alimentare, determină presiuni din ce în ce mai mari asupra planetei și erodează productivitatea și rezilența fermelor, islazurilor și a locurilor de pescuit din întreaga lume. Impactul COVID-19 face ca adresarea acestor provocări să fie și mai urgentă. Inversarea acestor realități îngrijorătoare vor necesita colaborarea pe diferitele sectoare pentru găsirea soluțiilor inteligente, scalabile, care să asigure un viitor în care oamenii și natura să prospere. TNC recunoaște rolul producătorilor agricoli din întreaga lume în construirea de soluții și este încântat să colaboreze cu Grupul Syngenta în scopul ambițios de identificare a unui sistem alimentar care să funcționeze în parteneriat cu natura”.

Publicat în Comunicate

Suprafețe în scădere cultivate cu cartof, competiția cu producătorii de tradiție din Vest, mana, ploile excesive și băltirile din 2019, imposibilitatea efectuării tratamentelor avio pentru mană sunt doar câteva dintre problemele cu care s-a confruntat și se confruntă această cultură cu tradiție în România. Realitatea acestui sector și soluțiile pentru dezvoltarea lui le-am discutat cu Romulus Oprea, președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR) și Sorin Chiru, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov (INCDCSZ).

Anul trecut a fost, ca și cel precedent, un an în care cultura cartofului a avut de suferit. Problemele au început în primăvară, care a fost destul de timpurie, cu ploi la plantare, ploi care au ținut aproximativ două luni. „Anul 2019 a fost un an destul de dificil din punctul de vedere atât al condiţiilor climatice, cât şi al repartiţiei precipitaţiilor. Noi am fost afectaţi pentru că la un moment dat a plouat și o sută de litri într-o zi, dar ca repartiţie a fost destul de prost asigurată şi din această cauză producţiile au fost diminuate. Chiar şi la cereale am avut producţii mai mici decât în anul 2018, mă refer la zona de influenţă a Institutului, în Ţara Bârsei”, arată Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr).

S-a plantat „printre picături” și mulți fermieri nu au reușit să rebiloneze toată suprafaţa de cartof. Astfel, cartoful a fost expus și afectat de epidemia de mană care a continuat încă vreo două săptămâni. „Am avut mari probleme în a controla această boală deosebit de păgubitoare. N-am avut nici posibilitatea de a face tratamente avio, pentru că nu sunt omologate produsele care ne interesează pe noi pentru controlul manei – sunt interzise pentru tratamentul avio. Sunt în schimb omologate produse precum insecticidele, care n-au nicio relevanţă pentru ceea ce ne interesează pe noi. Aşa că majoritatea a forţat şi a stricat utilajele de aplicare terestră, s-au făcut ogaşe în terenuri, am avut băltiri. Foarte mulţi fermieri au pierdut între 10% și 15% din producție, din suprafață de fapt, din start. S‑au oprit ploile – a venit seceta. Am sărit, cum ziceam, de la o extremă la alta și pământul s-a întărit”, ne-a spus președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR), Romulus Oprea, el însuși fermier, cultivator de cartofi.

În Covasna și Harghita, județe de tradiție pentru cultura cartofului, a continuat această alternare a zilelor cu temperaturi foarte ridicate cu perioade ploioase. „Aș zice că, în general, producţia a fost mai mică cam cu 15% decât în 2018, care deja a fost un an foarte, foarte problematic, mai ales în Europa de Vest. În schimb, în 2019 a fost invers: în Europa de Vest a fost aproape bine, aproape un sezon normal, cu producţii normale, și se vede ce se întâmplă pe piață, la începutul anului aveam numai cartofi de import – noi şi polonezii am fost cei care am suferit din cauza climei şi anul ăsta nu prea au fost cartofi importaţi din Polonia pe piaţa românească. Stocurile fermierilor români, în martie, erau aproape epuizate, probabil 10% din ce vedeţi pe piaţă sunt cartofi româneşti, restul sunt cartofi de import”, a explicat Romulus Oprea.

Diferența a făcut-o, dincolo de vremea bună în anumite zone, aplicarea corectă a tehnologiilor. „Per ansamblu pot spune că, în final, acolo unde s-a aplicat o  tehnologie corespunzătoare, chiar dacă producţiile au fost diminuate comparativ cu 2018, anul trecut a permis obținerea unor rezultate pozitive din punctul de vedere al profitului realizat”, susține Sorin Chiru.

Cifre „scoase din burtă”

În 2018, România a avut 33.246,42 ha cultivate cu cartof, din care 29.852,64 ha cartof consum, 496,26 ha cartof pentru sămânță, 2.897,52 cartof timpuriu pentru industrializare. În 2019, suprafața a scăzut și a ajuns la 27.000 ha.

Suprafețele cultivate cu cartof de sămânță au scăzut enorm. Dacă în 1999 se putea vorbi de 6.500 ha, în 2019 vorbim de până la 600 ha suprafață plantată (nu certificată). „Dacă ar fi să facem o comparaţie, acum 7-8 ani aveam 54.000 de hectare înregistrate la APIA. Avem în schimb o discrepanţă foarte mare faţă de cifrele oficiale publicate de INS (Institutul Național de Statistică), respectiv de Ministerul Agriculturii, care vorbesc de 174.000 de hectare. Și nu sunt nefiscalizate, din moment ce regulile sunt aceleaşi pentru toţi, din moment ce toţi fermierii mari sau mici plătesc impozit pe normă de venit. Asta înseamnă că orice fermier care produce sub două hectare de cartofi nu plăteşte niciun impozit, deci nu ar avea absolut niciun motiv să nu declare acea suprafaţă. Plus că beneficiază de acea subvenţie pe suprafaţă, ca orice alt fermier. Diferenţa cred că este în aer, eu cred că aceste cifre sunt scoase din burtă, pe româneşte”, afirmă Romulus Oprea, care crede că e posibil să mai avem 20.000-30.000 de hectare. „Vă dați seama ce ar însemna asta pentru producătorii de sămânţă? Cât material de plantat am avea nevoie cu 175.000 de hectare, când noi producem 10.000 de tone în România?”, a completat cultivatorul.

Doar 10% din necesarul propriu de cartofi pentru sămânță este asigurat de România

Legat de suprafețe, în România, cartoful pentru industrializare se cultivă pe 3.000 de hectare, cartoful de sămânţă până în maximum 600 de hectare. „Asigurăm cam 10% din necesarul de cartofi pentru sămânță, la cele circa 30.000 de hectare. Că, bineînţeles, se poate planta material necertificat pe celelalte suprafeţe şi drept urmare avem şi producţii foarte mici. În statistici avem producţiile cele mai mici din Europa, pentru că avem material de calitate slabă, sămânţă necertificată în primul rând, aşa-zisul cartof de sămânţă care, de fapt, este cartoful mărunt din culturile de consum, unde putem găsi orice”, explică Romulus Oprea.

Fermierii profesionişti, cu toate dificultăţile pe care le întâmpină, obţin producţii rezonabile, 35-45 de tone pe hectar. „De aici şi până a spune că în România se fac 12-14 tone de cartofi pe hectar în medie, iarăşi este o diferenţă foarte mare, şi eu zic că vine numai din raportarea la acele cifre care n-au nicio legătură cu realitatea. Dacă vorbim de datele INS, se spune că românul consumă cam 90-95 kg de cartofi pe an. Acum nu ştiu câţi români mai sunt în ţară, probabil sunt 15 milioane, dar dacă punem 15 milioane cu o sută de kilograme, avem nevoie de 1,5 milioane de tone. Dacă noi avem 30.000 de hectare şi producem 30 de tone, înseamnă că avem un milion de tone, ne mai trebuie 500.000 care se aduc din import, este clar. Calculul din punctul nostru de vedere este mai simplu. Celălalt cartof, produs neînregistrat la APIA, aș zice că este pentru autoconsum, nu este în niciun caz cartof destinat pieţei. Dar, repet, diferenţa între suprafeţele raportate şi ceea ce este în realitate este imposibil de justificat, nu cred în aceste cifre”, a detaliat președintele FNCR.

Statul trebuie să intervină în competiția neloială cu producătorii din Vest

Considerat a doua pâine a românului, cartoful este o cultură dificilă, care are nevoie de susținere și suport, iar acest fapt a fost semnalat, în ultimii ani, de mai toți cei implicați în domeniu.

După 1989, cartoful a fost lăsat de izbelişte. Iar dacă până în 2007, cât am avut piaţa „noastră” şi nu am fost membri în Comunitatea Europeană, fermierii români n-au avut probleme cu desfacerea producţiei pe piaţa românească, după 2007 a început competiţia directă cu marii producători de tradiţie din Vest, producători capitalizaţi, în care s-a investit 50-60 de ani după război. „Atunci trebuia să intervină statul şi să ne pună măcar pe picior de egalitate cu aceşti fermieri, pentru că peste tot în Europa cartoful este considerat o cultură liberală, nu presupune subvenţii, nu presupune nimic, doar că fiecare stat responsabil a găsit pârghiile de a ajuta această cultură prin subvenţii mascate, prin accesul la credite foarte ieftine la inputuri foarte ieftine. Noi plătim pe inputuri în agricultură mai mult decât fermierii din Vest; avem acces la credite cu dobândă de 6-7 ori mai mare decât un fermier din Vest, deci e imposibil să te capitalizezi. Am intrat în competiţie directă cu ei şi suntem, cum ar veni, cu pieptul gol în faţa gloanţelor”, a subliniat Romulus Oprea.

Ca un exemplu, legat de așa-zisul cartof toxic, în România nu se pot folosi substanţe pentru protecţia cartofului în timpul depozitării împotriva putregaiurilor, inhibitori de încolțire, pentru că sunt produse neomologate în România. În schimb, toate ţările din vest folosesc aceste produse şi-şi protejează cartoful cu care vin pe piața românească. „Inclusiv în primăvară, până în vară târziu, și nu se întreabă nimeni cum pot fi acei cartofi atât de turgescenţi. Iar producătorul român este aproape obligat să-şi vândă marfa în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, vorbim de cel din zona tradiţională, pentru că producătorii de cartof timpuriu din bazinele specializate din sud, în principal Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Constanţa, îşi vând marfa deja din vară. Or, producătorii noştri din zona tradiţională sunt „forţaţi” aproape să-şi vândă marfa în primele luni ale iernii, pentru că după aceea intervine deshidratarea, deprecierea şi competiţia cu marfa venită din import care arată, trebuie să recunoaştem, mult mai bine”, a punctat președintele FNCR.

Astfel, producătorii din Vest au putut folosi substanțe interzise la noi. Vestea bună pentru producătorii români este că, de anul acesta, acele substanțe vor fi interzise și la ei.

Tot mai puțini fermieri cultivă cartoful

Foarte mulți fermieri au renunțat la această cultură, deoarece e o cultură care într-un an te poate duce în faliment. Necesită o investiţie enormă, echivalentul înființării în fiecare an a unei plantaţii de viță-de-vie: pentru un hectar de cartofi de sămânţă, de exemplu, costurile se ridică la 10.000 de euro.

Aceste costuri le au producătorii în fiecare an la însămânțare, iar apoi sunt supuși vicisitudinilor climatice. „Poţi să ai și declasări, respingeri – ai pierdut toată cultura și n-are nimeni nicio treabă, este numai şi numai riscul tău. Dacă ar trebui să comparăm cu o cultură gen grâu sau porumb, unde se investesc 1.500-2.000, poate 2.500 de lei pe hectar și comparăm cu 25.000 de lei sau 30.000 de lei cât se consumă pentru un hectar de cartof pentru consum, deja vorbim de cifre considerabile. Prin urmare, trebuie să fii un pic nebun să continui să produci această cultură, care e fără dus și întors. În momentul în care ai investit atâţia bani în utilaje specifice şi în depozite, nu prea mai poţi să dai înapoi, pentru că ai pierdut totul”, ne-a explicat Romulus Oprea.

Din această cauză, numărul fermierilor producători de cartof e în continuă scădere, lucru observabil și la suprafețe. De pildă, Suceava era un judeţ dominant ca suprafață cultivată cu cartof în România, înainte de 1989 și până spre 2002, cu nu mai puțin de 30.000 de hectare. În prezent, suprafața cultivată se situează între 6.000 și 7.000 de hectare.

Covasna, care este cel mai mare producător de cartof pentru consum, pentru sămânţă şi pentru industrializare, a ajuns în prezent la aproximativ 9.000 de hectare. „Și acum câțiva ani avea 14.000-15.000 de hectare! Harghita, la fel, Braşovul, la fel. Deci suprafeţele sunt într-o continuă scădere şi se pare că nu observă nimeni treaba asta. În câţiva ani, noi n-o să mai avem cartof românesc şi e păcat, pentru că până la urmă vorbim de siguranţa alimentară”, a mai spus Romulus Oprea.

Dispariția cartofului de pe rafturile magazinelor a atras și creșterea prețului. Specialiștii din domeniu se tem că această creștere va fi tot mai mare, dacă nu va exista o minimă concurență cu produsul intern.

Atenția trebuie îndreptată către cercetare

O soluție pentru asigurarea continuității acestei culturi în România este ca fermierul să se îndrepte către cercetarea românească, iar aceasta să vină în întâmpinarea nevoilor lui. „La ora actuală, noi nu mai suntem în faza în care facem cercetare fundamentală. Noi facem cercetare aplicativă, acesta e profilul Institutului Național de la Brașov, şi, fiind aplicativă, se adresează în primul rând fermierilor – ceea ce facem noi prin loturi demonstrative și nu numai la institut, ba chiar la fermier. Avem acest eveniment cunoscut de toată lumea, „Ziua verde a cartofului”, când în fiecare an mergem într-o altă zonă, la un alt fermier, unde prezentăm tehnologii și soiuri noi, iar fermierii vin cu problemele lor. Şi iată că din această platformă de discuţii se generează direcţii de cercetare noi”, ne-a explicat Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov.

Ca un exemplu, fermierii români sunt preocupaţi de o serie de probleme, cum ar fi Nematodul comun, Clavibacter sau Ralstonia și de cum putem evita răspândirea lor. „Apariţia acestor boli de carantine poate să genereze cinci ani de interdicție de cultură a cartofului, ceea ce din punct de vedere economic este un dezastru. Noi avem o relaţie foarte bună cu Federația Națională Cartoful din România, care cuprinde principalii fermieri din acest domeniu, care, dată fiind raţiunea asolamentului şi a rotaţiei, nu se ocupă numai de cartofi, ci au în planul lor de cultură și cereale, sfeclă, plante furajere, și iată că ne regăsim în aceste preocupări, venim către ei de fiecare dată. Inclusiv soiurile noi pe care le creăm sunt testate în aceste câmpuri ale fermierilor şi numai în momentul în care le trezesc interesul continuăm cu promovarea lor pentru a produce sămânţă”, a detaliat directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, institut care a avut de suferit în perioada de tranziţie.

Potențial nevalorificat?

În România, înainte de ’89 se producea sămânță de cartof pe 40.000 de hectare, iar astăzi discutăm de circa 600 de hectare. Acest fapt este reflectat și în activitatea instituțiilor. „Dar la ora actuală, părerea mea este că potențialul institutului și al stațiunilor de profil care încă sunt la Miercurea-Ciuc şi Târgu Secuiesc nu este pe deplin valorificat, în sensul că sămânţa care se produce la ora actuală este departe de ceea ce ar trebui să oferim noi fermierilor. De ce? Pentru că soiurile noastre sunt create în condiţiile din România, sunt mai adaptate condiţiilor de la noi din câmp și, să nu uităm un lucru extrem de important, factorul economic, sămânţa românească este mult mai ieftină decât sămânţa din import”, a detaliat directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Dar sămânța nu e destulă și institutul brașovean nu acoperă cererea. Astfel că anul acesta o să multiplice suprafaţa de cartof de sămânţă.

Prețul mic i-a determinat pe unii fermieri să renunţe să mai multiplice cartoful, iar pe alții să renunţe chiar la cultura cartofului, migrând spre culturi „mai în trend”, cum este soia sau rapița. „Dar punctul meu de vedere sau punctul nostru de vedere, al Institutului, este că ultimii doi ani au demonstrat pe deplin că aceia care s-au implicat în cultura cartofului la un nivel tehnologic acceptabil, de la mediu spre bun, au obţinut rezultate economice pe măsură. Deci asta ne face să sperăm că în continuare va deveni interesant şi pentru alţi fermieri să intre şi să menţină cel puţin la nivelul ăsta cultura. Din calculele noastre, o suprafaţă care s-ar stabiliza undeva la 130.000-150.000 de hectare ar fi suficientă nu numai pentru a acoperi cererea din România, dar şi pentru disponibilități de export. Ceea ce zicem noi că s-ar putea realiza”, arată Sorin Chiru, specialistul care caută soluții ca această cultură să rămână în continuare a doua pâine a României.

Mai mult, Olanda şi Germania au suferit în anii trecuţi din cauza secetei, ceea ce a dus la o cerere mai mare de cartof românesc.

Faptul că la noi se cultivă la Paralela 45, care reprezintă condiţii foarte bune pentru cultura cartofului, dar și faptul că nu se folosesc abuziv tratamente fitosanitare pot duce la păstrarea cartofului ca o cultură principală pentru români.

Atragerea fermierilor mari în producerea de sămânță

La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov s-au brevetat în ultima perioadă șapte soiuri care sunt de viitor. „Avem un sistem de multiplicare in vitro, deci dorim să facem tot lanţul de producere a cartofului pentru sămânţă şi ne dorim foarte mult să ne implicăm astfel încât să oferim cantităţile care lipsesc, să mărim cantitatea. Şi în acelaşi timp, dorim foarte mult să atragem din fermierii mari, care au potenţial să intre în acest sistem de producere a cartofului pentru sămânţă din nou, pentru că economic au şi ei de câştigat, iar noi ne răspândim în ţară creaţiile obţinute la institut în ultimii ani”, ne-a zis în încheiere directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

În contextul acțiunilor menite să contribuie la combaterea schimbărilor climatice care preocupă întreaga comunitate internațională, acum, când economia europeană se aliniază la obiectivele Green Deal, Corteva Agriscience și PepsiCo anunță o realizare importantă generată prin eforturile conjugate ale celor două companii. Este vorba de finalizarea, în doar patru luni, a secvențierii integrale a genomului plantei de ovăz, grație unei susținute colaborări între cadrele universitare, guvern și sectorul privat, cu scopul de a contribui la creșterea rezilienței sistemelor alimentare, dar și pentru a produce varietăți de ovăz mai viguroase, mai stabile, cu gust și calități nutritive îmbunătățite.

Proiectul este circumscris demersului Corteva de a-și folosi capacitatea avansată de cercetare - dezvoltare în a construi un sistem alimentar mai durabil și a îmbunătăți viețile oamenilor și planeta pentru generațiile ce vin.  

Corteva și PepsiCo pun la dispoziția publicului genomul pentru a încuraja cercetarea asupra culturii ovăzului. În plus, publicarea genomului ovăzului se dorește un stimul al inovației agronomice la nivel internațional, care ar putea spori reziliența sistemului alimentar pe mai multe paliere:

  • Sustenabilitate – Ameliorarea care vizează creșterea productivității poate produce varietăți mai puternice, cu rezistență sporită împotriva bolilor și capabile să micșoreze pierderile în cultură; creează sisteme de rădăcini mai lungi și soluri mai sănătoase, care rețin carbonul și reduc pierderile de apă; în sfârșit, fac posibilă economisirea resurselor necesare cultivării ovăzului, inclusiv a suprafețelor de teren. 
  • Nutriție – Boabele de ovăz sunt cunoscute pentru cantitatea de fibre și de nutrienți esențiali pe care le conțin. Înțelegerea întregului genom al plantei ne dă posibilitatea de a ne concentra pe calitățile dorite, fiind, în cele din urmă, în beneficiul consumatorilor, care caută profiluri nutriționale superioare la această plantă.
  • Gust – Valoarea nutritivă a ovăzului este bine documentată și, prin încurajarea consumului pe baza posibilității de a crea varietăți mai aromate, îi crește atractivitatea.

Printre cei care au contribuit esențial la proiect se numără Corteva, prin tehnologia sa avansată de secvențiere și capacitățile analitice; Universitatea Charlotte din Carolina de Nord, care a furnizat date și studii privind secvențierea; precum și Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp al Universității canadiene Saskatchewan, care a pus la dispoziție soiul de ovăz.

Dr. René Lammers, PepsiCo Chief Science Officer: „Prin colaborarea noastră cu Corteva și cu alți parteneri cheie, am putut debloca soluții la problema dificilă a secvențierii întregului genom al ovăzului în doar câteva luni, un proiect de care vor beneficia atât marca noastră Quaker Oats, cât și comunitatea mai largă de pe lanțul de valoare al acestui produs. Prin abordarea de a acorda acces gratuit la informații, sperăm să promovăm știința ameliorării ovăzului și, în final, să îmbunătățim securitatea alimentară și nutrițională, dar și traiul fermierilor din toată lumea”.  

Neal Gutterson, Chief Technology Officer la Corteva Agriscience: „Genomica agricolă superioară a companiei Corteva și capacitățile sale legate de datele științifice pe care le deține și-au unit forțele pentru a permite științei avansate să descifreze acest genom complex, într-o provocare de anvergură. Această colaborare și publicarea genomului de referință sunt dovezi ale angajamentului Corteva de a participa la eforturile pentru soluționarea provocărilor din domeniul agricol”.

Dr. Jessica Schlueter, profesor asociat la Universitatea Charlotte din Carolina de Nord: „Trăim vremuri interesante legate de genomica ovăzului, deoarece progresele tehnologice au adus comunitatea reunită în jurul acestei plante în prim-plan în ceea ce privește înțelegerea modului complex în care funcționează genomurile poliploide. Acest parteneriat public-privat cu PepsiCo va continua să fie benefic pentru operatorii de pe întregul lanț de valorificare al ovăzului”.

Dr. Aaron Beattie, profesor asociat la Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp de la Universitatea din Saskatchewan: „Suntem foarte încântați de faptul că linia noastră de ameliorare a făcut parte din acest efort. Această linie este o combinație puternică de caracteristici calitative, incluzând un randament ridicat de beta-glucan, de proteine și de morărit, rezistență la boli cum ar fi rugina și tăciunele, și un potențial ridicat de producție la o plantă de statură mică. Caracteristicile sale de bază pot fi acum studiate și înțelese și vor ajuta, în final, cultivatorii în eforturile lor de a îmbunătăți calitatea ovăzului”.  

Sursa: Corteva Agriscience

Publicat în Comunicate
Pagina 1 din 2

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista