Suprafețe în scădere cultivate cu cartof, competiția cu producătorii de tradiție din Vest, mana, ploile excesive și băltirile din 2019, imposibilitatea efectuării tratamentelor avio pentru mană sunt doar câteva dintre problemele cu care s-a confruntat și se confruntă această cultură cu tradiție în România. Realitatea acestui sector și soluțiile pentru dezvoltarea lui le-am discutat cu Romulus Oprea, președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR) și Sorin Chiru, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov (INCDCSZ).

Anul trecut a fost, ca și cel precedent, un an în care cultura cartofului a avut de suferit. Problemele au început în primăvară, care a fost destul de timpurie, cu ploi la plantare, ploi care au ținut aproximativ două luni. „Anul 2019 a fost un an destul de dificil din punctul de vedere atât al condiţiilor climatice, cât şi al repartiţiei precipitaţiilor. Noi am fost afectaţi pentru că la un moment dat a plouat și o sută de litri într-o zi, dar ca repartiţie a fost destul de prost asigurată şi din această cauză producţiile au fost diminuate. Chiar şi la cereale am avut producţii mai mici decât în anul 2018, mă refer la zona de influenţă a Institutului, în Ţara Bârsei”, arată Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr).

S-a plantat „printre picături” și mulți fermieri nu au reușit să rebiloneze toată suprafaţa de cartof. Astfel, cartoful a fost expus și afectat de epidemia de mană care a continuat încă vreo două săptămâni. „Am avut mari probleme în a controla această boală deosebit de păgubitoare. N-am avut nici posibilitatea de a face tratamente avio, pentru că nu sunt omologate produsele care ne interesează pe noi pentru controlul manei – sunt interzise pentru tratamentul avio. Sunt în schimb omologate produse precum insecticidele, care n-au nicio relevanţă pentru ceea ce ne interesează pe noi. Aşa că majoritatea a forţat şi a stricat utilajele de aplicare terestră, s-au făcut ogaşe în terenuri, am avut băltiri. Foarte mulţi fermieri au pierdut între 10% și 15% din producție, din suprafață de fapt, din start. S‑au oprit ploile – a venit seceta. Am sărit, cum ziceam, de la o extremă la alta și pământul s-a întărit”, ne-a spus președintele Federației Naționale Cartoful din România (FNCR), Romulus Oprea, el însuși fermier, cultivator de cartofi.

În Covasna și Harghita, județe de tradiție pentru cultura cartofului, a continuat această alternare a zilelor cu temperaturi foarte ridicate cu perioade ploioase. „Aș zice că, în general, producţia a fost mai mică cam cu 15% decât în 2018, care deja a fost un an foarte, foarte problematic, mai ales în Europa de Vest. În schimb, în 2019 a fost invers: în Europa de Vest a fost aproape bine, aproape un sezon normal, cu producţii normale, și se vede ce se întâmplă pe piață, la începutul anului aveam numai cartofi de import – noi şi polonezii am fost cei care am suferit din cauza climei şi anul ăsta nu prea au fost cartofi importaţi din Polonia pe piaţa românească. Stocurile fermierilor români, în martie, erau aproape epuizate, probabil 10% din ce vedeţi pe piaţă sunt cartofi româneşti, restul sunt cartofi de import”, a explicat Romulus Oprea.

Diferența a făcut-o, dincolo de vremea bună în anumite zone, aplicarea corectă a tehnologiilor. „Per ansamblu pot spune că, în final, acolo unde s-a aplicat o  tehnologie corespunzătoare, chiar dacă producţiile au fost diminuate comparativ cu 2018, anul trecut a permis obținerea unor rezultate pozitive din punctul de vedere al profitului realizat”, susține Sorin Chiru.

Cifre „scoase din burtă”

În 2018, România a avut 33.246,42 ha cultivate cu cartof, din care 29.852,64 ha cartof consum, 496,26 ha cartof pentru sămânță, 2.897,52 cartof timpuriu pentru industrializare. În 2019, suprafața a scăzut și a ajuns la 27.000 ha.

Suprafețele cultivate cu cartof de sămânță au scăzut enorm. Dacă în 1999 se putea vorbi de 6.500 ha, în 2019 vorbim de până la 600 ha suprafață plantată (nu certificată). „Dacă ar fi să facem o comparaţie, acum 7-8 ani aveam 54.000 de hectare înregistrate la APIA. Avem în schimb o discrepanţă foarte mare faţă de cifrele oficiale publicate de INS (Institutul Național de Statistică), respectiv de Ministerul Agriculturii, care vorbesc de 174.000 de hectare. Și nu sunt nefiscalizate, din moment ce regulile sunt aceleaşi pentru toţi, din moment ce toţi fermierii mari sau mici plătesc impozit pe normă de venit. Asta înseamnă că orice fermier care produce sub două hectare de cartofi nu plăteşte niciun impozit, deci nu ar avea absolut niciun motiv să nu declare acea suprafaţă. Plus că beneficiază de acea subvenţie pe suprafaţă, ca orice alt fermier. Diferenţa cred că este în aer, eu cred că aceste cifre sunt scoase din burtă, pe româneşte”, afirmă Romulus Oprea, care crede că e posibil să mai avem 20.000-30.000 de hectare. „Vă dați seama ce ar însemna asta pentru producătorii de sămânţă? Cât material de plantat am avea nevoie cu 175.000 de hectare, când noi producem 10.000 de tone în România?”, a completat cultivatorul.

Doar 10% din necesarul propriu de cartofi pentru sămânță este asigurat de România

Legat de suprafețe, în România, cartoful pentru industrializare se cultivă pe 3.000 de hectare, cartoful de sămânţă până în maximum 600 de hectare. „Asigurăm cam 10% din necesarul de cartofi pentru sămânță, la cele circa 30.000 de hectare. Că, bineînţeles, se poate planta material necertificat pe celelalte suprafeţe şi drept urmare avem şi producţii foarte mici. În statistici avem producţiile cele mai mici din Europa, pentru că avem material de calitate slabă, sămânţă necertificată în primul rând, aşa-zisul cartof de sămânţă care, de fapt, este cartoful mărunt din culturile de consum, unde putem găsi orice”, explică Romulus Oprea.

Fermierii profesionişti, cu toate dificultăţile pe care le întâmpină, obţin producţii rezonabile, 35-45 de tone pe hectar. „De aici şi până a spune că în România se fac 12-14 tone de cartofi pe hectar în medie, iarăşi este o diferenţă foarte mare, şi eu zic că vine numai din raportarea la acele cifre care n-au nicio legătură cu realitatea. Dacă vorbim de datele INS, se spune că românul consumă cam 90-95 kg de cartofi pe an. Acum nu ştiu câţi români mai sunt în ţară, probabil sunt 15 milioane, dar dacă punem 15 milioane cu o sută de kilograme, avem nevoie de 1,5 milioane de tone. Dacă noi avem 30.000 de hectare şi producem 30 de tone, înseamnă că avem un milion de tone, ne mai trebuie 500.000 care se aduc din import, este clar. Calculul din punctul nostru de vedere este mai simplu. Celălalt cartof, produs neînregistrat la APIA, aș zice că este pentru autoconsum, nu este în niciun caz cartof destinat pieţei. Dar, repet, diferenţa între suprafeţele raportate şi ceea ce este în realitate este imposibil de justificat, nu cred în aceste cifre”, a detaliat președintele FNCR.

Statul trebuie să intervină în competiția neloială cu producătorii din Vest

Considerat a doua pâine a românului, cartoful este o cultură dificilă, care are nevoie de susținere și suport, iar acest fapt a fost semnalat, în ultimii ani, de mai toți cei implicați în domeniu.

După 1989, cartoful a fost lăsat de izbelişte. Iar dacă până în 2007, cât am avut piaţa „noastră” şi nu am fost membri în Comunitatea Europeană, fermierii români n-au avut probleme cu desfacerea producţiei pe piaţa românească, după 2007 a început competiţia directă cu marii producători de tradiţie din Vest, producători capitalizaţi, în care s-a investit 50-60 de ani după război. „Atunci trebuia să intervină statul şi să ne pună măcar pe picior de egalitate cu aceşti fermieri, pentru că peste tot în Europa cartoful este considerat o cultură liberală, nu presupune subvenţii, nu presupune nimic, doar că fiecare stat responsabil a găsit pârghiile de a ajuta această cultură prin subvenţii mascate, prin accesul la credite foarte ieftine la inputuri foarte ieftine. Noi plătim pe inputuri în agricultură mai mult decât fermierii din Vest; avem acces la credite cu dobândă de 6-7 ori mai mare decât un fermier din Vest, deci e imposibil să te capitalizezi. Am intrat în competiţie directă cu ei şi suntem, cum ar veni, cu pieptul gol în faţa gloanţelor”, a subliniat Romulus Oprea.

Ca un exemplu, legat de așa-zisul cartof toxic, în România nu se pot folosi substanţe pentru protecţia cartofului în timpul depozitării împotriva putregaiurilor, inhibitori de încolțire, pentru că sunt produse neomologate în România. În schimb, toate ţările din vest folosesc aceste produse şi-şi protejează cartoful cu care vin pe piața românească. „Inclusiv în primăvară, până în vară târziu, și nu se întreabă nimeni cum pot fi acei cartofi atât de turgescenţi. Iar producătorul român este aproape obligat să-şi vândă marfa în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, vorbim de cel din zona tradiţională, pentru că producătorii de cartof timpuriu din bazinele specializate din sud, în principal Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Constanţa, îşi vând marfa deja din vară. Or, producătorii noştri din zona tradiţională sunt „forţaţi” aproape să-şi vândă marfa în primele luni ale iernii, pentru că după aceea intervine deshidratarea, deprecierea şi competiţia cu marfa venită din import care arată, trebuie să recunoaştem, mult mai bine”, a punctat președintele FNCR.

Astfel, producătorii din Vest au putut folosi substanțe interzise la noi. Vestea bună pentru producătorii români este că, de anul acesta, acele substanțe vor fi interzise și la ei.

Tot mai puțini fermieri cultivă cartoful

Foarte mulți fermieri au renunțat la această cultură, deoarece e o cultură care într-un an te poate duce în faliment. Necesită o investiţie enormă, echivalentul înființării în fiecare an a unei plantaţii de viță-de-vie: pentru un hectar de cartofi de sămânţă, de exemplu, costurile se ridică la 10.000 de euro.

Aceste costuri le au producătorii în fiecare an la însămânțare, iar apoi sunt supuși vicisitudinilor climatice. „Poţi să ai și declasări, respingeri – ai pierdut toată cultura și n-are nimeni nicio treabă, este numai şi numai riscul tău. Dacă ar trebui să comparăm cu o cultură gen grâu sau porumb, unde se investesc 1.500-2.000, poate 2.500 de lei pe hectar și comparăm cu 25.000 de lei sau 30.000 de lei cât se consumă pentru un hectar de cartof pentru consum, deja vorbim de cifre considerabile. Prin urmare, trebuie să fii un pic nebun să continui să produci această cultură, care e fără dus și întors. În momentul în care ai investit atâţia bani în utilaje specifice şi în depozite, nu prea mai poţi să dai înapoi, pentru că ai pierdut totul”, ne-a explicat Romulus Oprea.

Din această cauză, numărul fermierilor producători de cartof e în continuă scădere, lucru observabil și la suprafețe. De pildă, Suceava era un judeţ dominant ca suprafață cultivată cu cartof în România, înainte de 1989 și până spre 2002, cu nu mai puțin de 30.000 de hectare. În prezent, suprafața cultivată se situează între 6.000 și 7.000 de hectare.

Covasna, care este cel mai mare producător de cartof pentru consum, pentru sămânţă şi pentru industrializare, a ajuns în prezent la aproximativ 9.000 de hectare. „Și acum câțiva ani avea 14.000-15.000 de hectare! Harghita, la fel, Braşovul, la fel. Deci suprafeţele sunt într-o continuă scădere şi se pare că nu observă nimeni treaba asta. În câţiva ani, noi n-o să mai avem cartof românesc şi e păcat, pentru că până la urmă vorbim de siguranţa alimentară”, a mai spus Romulus Oprea.

Dispariția cartofului de pe rafturile magazinelor a atras și creșterea prețului. Specialiștii din domeniu se tem că această creștere va fi tot mai mare, dacă nu va exista o minimă concurență cu produsul intern.

Atenția trebuie îndreptată către cercetare

O soluție pentru asigurarea continuității acestei culturi în România este ca fermierul să se îndrepte către cercetarea românească, iar aceasta să vină în întâmpinarea nevoilor lui. „La ora actuală, noi nu mai suntem în faza în care facem cercetare fundamentală. Noi facem cercetare aplicativă, acesta e profilul Institutului Național de la Brașov, şi, fiind aplicativă, se adresează în primul rând fermierilor – ceea ce facem noi prin loturi demonstrative și nu numai la institut, ba chiar la fermier. Avem acest eveniment cunoscut de toată lumea, „Ziua verde a cartofului”, când în fiecare an mergem într-o altă zonă, la un alt fermier, unde prezentăm tehnologii și soiuri noi, iar fermierii vin cu problemele lor. Şi iată că din această platformă de discuţii se generează direcţii de cercetare noi”, ne-a explicat Sorin Chiru, director general INCDCSZ Brașov.

Ca un exemplu, fermierii români sunt preocupaţi de o serie de probleme, cum ar fi Nematodul comun, Clavibacter sau Ralstonia și de cum putem evita răspândirea lor. „Apariţia acestor boli de carantine poate să genereze cinci ani de interdicție de cultură a cartofului, ceea ce din punct de vedere economic este un dezastru. Noi avem o relaţie foarte bună cu Federația Națională Cartoful din România, care cuprinde principalii fermieri din acest domeniu, care, dată fiind raţiunea asolamentului şi a rotaţiei, nu se ocupă numai de cartofi, ci au în planul lor de cultură și cereale, sfeclă, plante furajere, și iată că ne regăsim în aceste preocupări, venim către ei de fiecare dată. Inclusiv soiurile noi pe care le creăm sunt testate în aceste câmpuri ale fermierilor şi numai în momentul în care le trezesc interesul continuăm cu promovarea lor pentru a produce sămânţă”, a detaliat directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, institut care a avut de suferit în perioada de tranziţie.

Potențial nevalorificat?

În România, înainte de ’89 se producea sămânță de cartof pe 40.000 de hectare, iar astăzi discutăm de circa 600 de hectare. Acest fapt este reflectat și în activitatea instituțiilor. „Dar la ora actuală, părerea mea este că potențialul institutului și al stațiunilor de profil care încă sunt la Miercurea-Ciuc şi Târgu Secuiesc nu este pe deplin valorificat, în sensul că sămânţa care se produce la ora actuală este departe de ceea ce ar trebui să oferim noi fermierilor. De ce? Pentru că soiurile noastre sunt create în condiţiile din România, sunt mai adaptate condiţiilor de la noi din câmp și, să nu uităm un lucru extrem de important, factorul economic, sămânţa românească este mult mai ieftină decât sămânţa din import”, a detaliat directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Dar sămânța nu e destulă și institutul brașovean nu acoperă cererea. Astfel că anul acesta o să multiplice suprafaţa de cartof de sămânţă.

Prețul mic i-a determinat pe unii fermieri să renunţe să mai multiplice cartoful, iar pe alții să renunţe chiar la cultura cartofului, migrând spre culturi „mai în trend”, cum este soia sau rapița. „Dar punctul meu de vedere sau punctul nostru de vedere, al Institutului, este că ultimii doi ani au demonstrat pe deplin că aceia care s-au implicat în cultura cartofului la un nivel tehnologic acceptabil, de la mediu spre bun, au obţinut rezultate economice pe măsură. Deci asta ne face să sperăm că în continuare va deveni interesant şi pentru alţi fermieri să intre şi să menţină cel puţin la nivelul ăsta cultura. Din calculele noastre, o suprafaţă care s-ar stabiliza undeva la 130.000-150.000 de hectare ar fi suficientă nu numai pentru a acoperi cererea din România, dar şi pentru disponibilități de export. Ceea ce zicem noi că s-ar putea realiza”, arată Sorin Chiru, specialistul care caută soluții ca această cultură să rămână în continuare a doua pâine a României.

Mai mult, Olanda şi Germania au suferit în anii trecuţi din cauza secetei, ceea ce a dus la o cerere mai mare de cartof românesc.

Faptul că la noi se cultivă la Paralela 45, care reprezintă condiţii foarte bune pentru cultura cartofului, dar și faptul că nu se folosesc abuziv tratamente fitosanitare pot duce la păstrarea cartofului ca o cultură principală pentru români.

Atragerea fermierilor mari în producerea de sămânță

La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov s-au brevetat în ultima perioadă șapte soiuri care sunt de viitor. „Avem un sistem de multiplicare in vitro, deci dorim să facem tot lanţul de producere a cartofului pentru sămânţă şi ne dorim foarte mult să ne implicăm astfel încât să oferim cantităţile care lipsesc, să mărim cantitatea. Şi în acelaşi timp, dorim foarte mult să atragem din fermierii mari, care au potenţial să intre în acest sistem de producere a cartofului pentru sămânţă din nou, pentru că economic au şi ei de câştigat, iar noi ne răspândim în ţară creaţiile obţinute la institut în ultimii ani”, ne-a zis în încheiere directorul general INCDCSZ, Sorin Chiru.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În contextul acțiunilor menite să contribuie la combaterea schimbărilor climatice care preocupă întreaga comunitate internațională, acum, când economia europeană se aliniază la obiectivele Green Deal, Corteva Agriscience și PepsiCo anunță o realizare importantă generată prin eforturile conjugate ale celor două companii. Este vorba de finalizarea, în doar patru luni, a secvențierii integrale a genomului plantei de ovăz, grație unei susținute colaborări între cadrele universitare, guvern și sectorul privat, cu scopul de a contribui la creșterea rezilienței sistemelor alimentare, dar și pentru a produce varietăți de ovăz mai viguroase, mai stabile, cu gust și calități nutritive îmbunătățite.

Proiectul este circumscris demersului Corteva de a-și folosi capacitatea avansată de cercetare - dezvoltare în a construi un sistem alimentar mai durabil și a îmbunătăți viețile oamenilor și planeta pentru generațiile ce vin.  

Corteva și PepsiCo pun la dispoziția publicului genomul pentru a încuraja cercetarea asupra culturii ovăzului. În plus, publicarea genomului ovăzului se dorește un stimul al inovației agronomice la nivel internațional, care ar putea spori reziliența sistemului alimentar pe mai multe paliere:

• Sustenabilitate – Ameliorarea care vizează creșterea productivității poate produce varietăți mai puternice, cu rezistență sporită împotriva bolilor și capabile să micșoreze pierderile în cultură; creează sisteme de rădăcini mai lungi și soluri mai sănătoase, care rețin carbonul și reduc pierderile de apă; în sfârșit, fac posibilă economisirea resurselor necesare cultivării ovăzului, inclusiv a suprafețelor de teren. 

• Nutriție – Boabele de ovăz sunt cunoscute pentru cantitatea de fibre și de nutrienți esențiali pe care le conțin. Înțelegerea întregului genom al plantei ne dă posibilitatea de a ne concentra pe calitățile dorite, fiind, în cele din urmă, în beneficiul consumatorilor, care caută profiluri nutriționale superioare la această plantă.

• Gust – Valoarea nutritivă a ovăzului este bine documentată și, prin încurajarea consumului pe baza posibilității de a crea varietăți mai aromate, îi crește atractivitatea.

Printre cei care au contribuit esențial la proiect se numără Corteva, prin tehnologia sa avansată de secvențiere și capacitățile analitice; Universitatea Charlotte din Carolina de Nord, care a furnizat date și studii privind secvențierea; precum și Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp al Universității canadiene Saskatchewan, care a pus la dispoziție soiul de ovăz.

Dr. René Lammers, PepsiCo Chief Science Officer: „Prin colaborarea noastră cu Corteva și cu alți parteneri cheie, am putut debloca soluții la problema dificilă a secvențierii întregului genom al ovăzului în doar câteva luni, un proiect de care vor beneficia atât marca noastră Quaker Oats, cât și comunitatea mai largă de pe lanțul de valoare al acestui produs. Prin abordarea de a acorda acces gratuit la informații, sperăm să promovăm știința ameliorării ovăzului și, în final, să îmbunătățim securitatea alimentară și nutrițională, dar și traiul fermierilor din toată lumea”.  

Neal Gutterson, Chief Technology Officer la Corteva Agriscience: „Genomica agricolă superioară a companiei Corteva și capacitățile sale legate de datele științifice pe care le deține și-au unit forțele pentru a permite științei avansate să descifreze acest genom complex, într-o provocare de anvergură. Această colaborare și publicarea genomului de referință sunt dovezi ale angajamentului Corteva de a participa la eforturile pentru soluționarea provocărilor din domeniul agricol”.

Dr. Jessica Schlueter, profesor asociat la Universitatea Charlotte din Carolina de Nord: „Trăim vremuri interesante legate de genomica ovăzului, deoarece progresele tehnologice au adus comunitatea reunită în jurul acestei plante în prim-plan în ceea ce privește înțelegerea modului complex în care funcționează genomurile poliploide. Acest parteneriat public-privat cu PepsiCo va continua să fie benefic pentru operatorii de pe întregul lanț de valorificare al ovăzului”.

Dr. Aaron Beattie, profesor asociat la Centrul de Dezvoltare a Culturilor de Câmp de la Universitatea din Saskatchewan: „Suntem foarte încântați de faptul că linia noastră de ameliorare a făcut parte din acest efort. Această linie este o combinație puternică de caracteristici calitative, incluzând un randament ridicat de beta-glucan, de proteine și de morărit, rezistență la boli cum ar fi rugina și tăciunele, și un potențial ridicat de producție la o plantă de statură mică. Caracteristicile sale de bază pot fi acum studiate și înțelese și vor ajuta, în final, cultivatorii în eforturile lor de a îmbunătăți calitatea ovăzului”.  

Sursa: Corteva Agriscience

Elaborarea unei strategii sectoriale referitoare la atenuarea efectelor secetei și prevenirii fenomenelor de deșertificare a fost tema unei întâlniri care a avut loc la sediul Ministerului Agriculturii pe 22 iunie 2020. Au participat ministrul Adrian Oros, subsecretarul de stat Avram Fițiu, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice - Valeriu Tabără, cercetători, fermieri, reprezentanți ai mediului asociativ și ai Forumului Inventatorilor Români, precum și directori și experți din cadrul MADR.

După cum a observat și a semnalat Roxana Vidican, decan al Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, de la întâlnirea în al cărei prim-plan a fost cercetarea au lipsit universitățile. „Cred că ar trebui invitate și universitățile la discuții, având în vedere că o pondere importantă din activitatea cadrelor didactice o reprezintă activitatea de cercetare și că există rezultate valoroase sub aspect științific obținute de către cadrele didactice”, a arătat Roxana Vidican.

Se intenționează ca acest tip de întâlniri să se desfășoare periodic, scopul lor fiind transferarea rezultatelor cercetării către fermieri, întrucât beneficiarii rezultatelor cercetării ar trebui să fie, pe lângă instituțiile statului, agricultorii, astfel încât aceștia să își ușureze munca și să atingă performanța.

Ministrul Adrian Oros susține că este necesară identificarea unor soluții pe termen mediu și pe termen lung pentru strategia de gestionare a apei și combaterea deșertificării, iar pentru un buget mai mare alocat cercetării este necesar ca soluțiile identificate în urma acestor întâlniri să fie cuprinse atât în noul Plan Național Strategic (PNS), cât și în planurile altor ministere.

Subsecretarul de stat Avram Fițiu, care coordonează domeniul cercetării în cadrul MADR, a afirmat: „Această întâlnire este un prim semnal că ministerul își dorește să pună la masa discuțiilor cercetarea împreună cu reprezentanții agricultorilor, pentru că suntem într-un an deosebit, în care trebuie să conturăm noul Plan Național Strategic. Depinde de noi cum vom munci în așa fel încât să avem un PNS care să corespundă așteptărilor și să gândim măsurile referitoare la secetă, deșertificare, schimbări climatice și alte provocări majore la nivel european, iar aceste discuții trebuie să fie transpuse în măsuri de finanțare în noul PNS”.

Analiza rezultatelor proiectelor de cercetare a fost realizată în contextul în care acestea trebuie să fie incluse în măsuri de finanțare în noul PNS.  

Majoritatea proiectelor de cercetare au fost realizate de cercetători de la INCDA Fundulea și vizează: creșterea eficienței culturii grâului, crearea de hibrizi de porumb cu potențial productiv ridicat, precum și hibrizi de floarea-soarelui cu rezistență îmbunătățită la secetă, maximizarea producțiilor de proteină vegetală. Totodată, tematicile din cadrul proiectelor mai privesc și elaborarea de sisteme culturale bazate pe agricultura conservativă; realizarea unui sistem integrat de producere de sămânță și material de plantat; cercetări privind stabilirea influenței aplicării noilor sisteme și tehnologii conservative de lucrări agricole mecanizate pentru combaterea efectelor secetei.  

În urma prezentării și analizei proiectelor de cercetare-dezvoltare, s-a constatat necesitatea unei alocări bugetare crescute în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării în cadrul noului PNS și îmbunătățirea cadrului legal necesar întreprinderii măsurilor şi acțiunilor prevăzute pentru reducerea efectelor secetei și combaterea deșertificării. 

La început de an, Mario Tomsic – country manager BASF România, ne-a dezvăluit câteva dintre noutățile și provocările anului 2020, dar și cum se pregătește producătorul german pentru fiecare moment în care Bruxelles-ul mai interzice câte o substanță activă, BASF investind inclusiv în segmentul bio. Portofoliul de semințe s-a extins din acest an, iar viitorul în agricultură le aparține tinerilor, care vor schimba agricultura ajutându-se de instrumente digitale.

Reporter: Cum a fost 2019 pentru BASF România? Care au fost principalele provocări ale anului trecut?

Mario Tomsic: Ei bine, a fost un an cu încercări, aș spune unul dificil. Clar, nu a fost cel mai ușor an. Principalele provocări au fost condițiile meteorologice cu secetă extremă, care au afectat puternic rapița, dar și dezvoltarea cerealelor. Cred că a fost foarte ciudat să fie zece luni fără ploaie în unele părți ale României.

Reporter: Care sunt posibilitățile de adaptare a tehnologiei și a structurii de culturi la schimbările climatice?

Mario Tomsic: Cred că o parte din posibilități o reprezintă, cu siguranță, sectorul de semințe, dar cealaltă parte stă în protecția culturilor. În trecut, compania BASF a făcut multe. Vedeți că multe dintre produsele noastre se mențin mai mult timp în condiții de secetă. Nu putem face față unei perioade de secetă de zece luni, dar sigur că putem face produse precum cele pentru stadiul preemergent, pe care le avem pentru rapiță, de exemplu, Butisan, care își păstrează eficacitatea chiar și în condiții de umiditate redusă. Iar când ploaia vine, după 30 de zile, funcționează, în timp ce alte produse nu funcționează. Dar, da, nu o poți face pentru zece luni de secetă. Noi facem ce putem și există câteva exemple în care îmbunătățim produsele pentru a ne adapta acestor condiții.

Reporter: Agricultura bio a devenit o tendință la nivel mondial și în special în UE. Este acest lucru exagerat în opinia dumneavoastră? Credeți că produsele de protecție a culturilor ar trebui adaptate treptat la această tendință?

Mario Tomsic: Da, segmentul bio este în creștere și cred că aceasta este piața, iar pe piața liberă, da, piața are întotdeauna dreptate. Prin urmare, există cerere pentru produsele bio și, bineînțeles, obiceiurile consumatorilor se schimbă, iar noi reacționăm mai întâi cu scăderea semnificativă a reziduurilor, pentru a îmbunătăți produsele. De asemenea, în protecția plantelor, există acest segment care este bio, iar BASF investește și în acest segment, deoarece, în viitor, acest domeniu va crește și mai mult, cu siguranță. Nu va fi niciodată sută la sută, sigur, dar aceasta nu este doar o tendință pe termen scurt.

Reporter: An de an, există produse eliminate din lista celor omologate, substanțe active care se interzic. Cum s-a pregătit BASF pentru acest lucru?

Mario Tomsic: Ei bine, cred că cel mai bun lucru îl reprezintă cercetarea și dezvoltarea pentru a găsi produse noi, produse mai bune, iar BASF face acest lucru. Sincer, dacă decizia de a elimina un produs este corectă, atunci să fie interzise cele care nu mai corespund standardelor, care sunt sub standarde. Cred că acesta este un lucru bun. Și ajută BASF și companii precum BASF, astfel încât cercetarea să meargă în direcția corectă și să creeze produse noi.

Reporter: Concurența în domeniul produselor de protecție a plantelor este încă foarte puternică. Unde se află BASF în această zonă?

Mario Tomsic: Bine poziționat, aș spune, destul de bine poziționat, mai ales dacă vă uitați la produsele despre care se știe că vor fi eliminate anul acesta și veți vedea cine a anunțat noi molecule și produse noi. Compania BASF se poziționează foarte bine. Cred că ați auzit de noul triazol – Revysol și vedeți ce se întâmplă cu substanțele active existente în prezent, cum ar fi propiconazol, care va fi eliminat, epoxiconazolul va fi eliminat curând, tebuconazol va fi eliminat și, dacă vă gândiți la viitor, atunci cu noua substanță activă Revysol, pe care BASF o va lansa în România în 2021, cred că suntem foarte bine poziționați. Acesta este doar un exemplu în acest sens.

Reporter: În ultimul timp, am asistat la tot felul de fuziuni între companii din domeniul input-urilor agricole, precum Pioneer, DuPont, Monsanto, iar BASF nu constituie o excepție. Care sunt motivele? O companie devine astfel mai puternică?

Mario Tomsic: Motivul principal este, desigur, întotdeauna economic. Situația generală creează presiune asupra companiilor și acestea caută modalități de a face față acestei presiuni, iar fuziunea este desigur una dintre soluțiile pentru a crește și a oferi rezultate mai bune. În acest fel, o companie devine mai puternică, deoarece își extinde portofoliul. Vorbesc în numele  companiei BASF, unde achiziționarea unui producător de semințe completează portofoliul actual. Căutăm soluții prin care să îmbunătățim oferta noastră, să ne adaptăm la nevoile pieței.

Am vorbit mai devreme despre modul de acțiune al companiilor cauzat de schimbările climatice și luați rapița ca exemplu, care este foarte puternic afectată de condițiile climatice și vedeți ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Desigur, atunci când ai atât semințe, cât și produse de protecția plantelor, poți oferi soluții mult mai bune. Anul agricol 2018 – 2019 a fost plin de provocări pentru cultura de rapiță. Am avut doar o treime din suprafața cultivată cu rapiță la care ne-am așteptat. Și știți că producția de semințe nu se pregătește cu o zi înainte de semănat, ci vorbim despre doi ani înainte de semănat, așa că eram deja pregătiți pentru o suprafață mai mare. Cu toate acestea, cred că a fost un an de succes și am realizat cota de piață pe care ne-am propus-o, care este o creștere foarte bună față de trecut, pentru acest segment. Și continuăm. Cred că suntem pe drumul cel bun. Anul 2019 a fost o excepție din cauza condițiilor climatice și nu pentru că fermierilor nu le place rapița sau nu au nevoie de rapiță. Deci, cred că pentru 2020 suntem bine pregătiți. Și pe deasupra, venim cu semințe de floarea-soarelui. Anul acesta, ne extindem portofoliul și avem și semințe de floarea-soarelui, ceea ce ne va oferi noi posibilități.

Reporter: Pentru că vorbiți de acest an, care sunt așteptările dvs. pentru 2020?

Mario Tomsic: Din punctul de vedere al agriculturii, cred că situația actuală este mai bună, comparativ cu cea de anul trecut. Sper că vom avea și o primăvară normală și, în aceste condiții, cred că piața va înflori și va fi un an mai bun pentru fermieri comparativ cu 2019, pentru distribuitori, dar și pentru producători. Cu siguranță nu va fi un an ușor, ați menționat reglementările europene, ați menționat concurența și toate celelalte. Dar cred că este bine și suntem pregătiți pentru această creștere în România.

Reporter: Acum, la finalul discuției, am câteva întrebări referitoare la dvs. ca om și nu ca șef al BASF România. De unde sunteți și când ați început să lucrați pentru BASF?

Mario Tomsic: Sunt din Croaţia. În 2002, m-am angajat în BASF, dar am început în Germania. De meserie sunt economist, iar primul job a fost în consultanță, am fost consultant, în 1999, în Germania.

Reporter: Cât de importantă este echipa pentru a avea succes?

Mario Tomsic: Cred că echipa contribuie în proporție de 100% la asigurarea succesului. Dacă nu ai o echipă bună, nu poți avea succes. Slavă Domnului, compania BASF are o echipă bună în România, cea mai bună echipă de pe piață.

Reporter: În ianuarie începe seria simpozioanelor de iarnă ale BASF. Ca în fiecare an, și acum, la început de 2020, veniți cu noutăți pentru fermieri, cu surprize?

Mario Tomsic: Ei bine, sunt mereu surprize. Aștept cu nerăbdare aceste simpozioane de iarnă pe care le facem. De pildă, lansăm pe piață un produs, Flexity Duo, o noutate din categoria fungicidelor pentru cereale, care este într-adevăr un produs perfect, zic eu. Și vom veni și cu alte surprize.

Reporter: Ce țări mai cunoașteți din punct de vedere agricol?

Mario Tomsic: Aș spune că știu, cumva, trei țări, pentru că, înainte de România, am lucrat în domeniul agricol în Croația. Și înainte de asta, în Rusia. Așadar, știu puțin despre Rusia și Croația.

Reporter: Puteți face o comparație?

Mario Tomsic: Ei bine, Croația este semnificativ mai mică. Se caracterizează prin fermieri mici, fermieri privați. În timp ce Rusia este la polul opus, are exploatări agricole uriașe, terenuri uriașe, așa că, dacă le comparați cu România, aceasta din urmă le are cumva pe ambele și este undeva la mijloc.

Reporter: Cum credeți că ar trebui să se organizeze fermierii români?

Mario Tomsic: Dacă vor să aibă succes? Cred că ar trebui să asculte de experți și să încerce, de asemenea, lucruri noi și uneori să fie gata să investească bani, pentru că merită, mai ales pentru produse de calitate.

Reporter: Cum vedeți agricultura viitorului?

Mario Tomsic: Ei bine, cred că în viitor vom avea mai mult digital. Vom trece pe digital nu numai în agricultură, dar va veni digitalul și în agricultură. Și tinerii fermieri, ei se vor schimba și nu vor continua cu tehnicile tradiționale. Ei vor schimba agricultura ajutându-se de instrumente digitale.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html