culturi de camp - REVISTA FERMIERULUI

O nouă aplicație mobilă care să-i ajute pe producătorii agricoli să-și protejeze culturile și să asigure un sistem agricol mai rezistent și mai durabil a fost lansată de Corteva Agriscience. Utilizând aplicația IPM Pro, fermierii pot accesa informații legate de dăunători, insecte benefice și polenizatori, precum și recomandări de administrare și utilizare a soluțiilor oferite de Corteva.

Prin utilizarea aplicației IPM Pro de la Corteva Agriscience (disponibilă pentru descărcare în Google Play® și Apple App Store®), fermierii pot măsura orice impact potențial al substanțelor, cum ar fi Isoclast™ active, Spinetoram și Spinosad, asupra insectelor benefice și polenizatorilor.

De asemenea, acest instrument oferă informații pentru o utilizare corectă și în condiții de siguranță a insecticidelor, inclusiv Closer™, Delegate™ și Exalt™.

„IPM Pro este un instrument excelent care le permite agricultorilor să țină sub control dăunătorii și să aplice produsele într-un mod specific. Acesta este doar un exemplu care arată angajamentul Corteva de a oferi cultivatorilor un pachet de soluții cu impact redus asupra mediului, în conformitate cu așteptările societății pentru o agricultura mai sustenabilă. Corteva se angajează să ajute cultivatorii în lupta pentru o agricultură mai durabilă, iar această aplicație îi va ajuta să protejeze insectele și polenizatorii atât de cruciali pentru ecosistemul nostru”, a declarat Sylvain Bedel, Insecticide & Nematicide (INM) Program Leader Corteva Agriscience.

Acces gratuit la cea mai cuprinzătoare bază de date din lume despre efectele secundare ale moleculelor de protecție a plantelor asupra agenților biologici și polenizatorilor

În Europa există deja un proces strict de reglementare referitor la modul în care produsele pentru protecția plantelor afectează dăunătorii, mediul și insectele benefice, iar aplicația IPM Pro oferă o modalitate suplimentară de informare pentru agricultori.

După deschiderea aplicației și selectarea unei culturi, utilizatorii pot accesa informații legate de dăunători, insecte benefice și polenizatori, precum și recomandări de administrare și utilizare a soluțiilor oferite de Corteva, care îi pot ajuta pe fermieri să obțină o recoltă bogată și de calitate.

De pildă, un cultivator de roșii care folosește noul insecticid Closer™ de la Corteva Agriscience, pentru a-și proteja culturile împotriva afidelor, poate accesa aplicația să evalueze impactul acestui produs asupra tuturor insectelor benefice și polenizatorilor cheie.

În plus, prin descărcarea aplicației IPM Pro, fermierului i se va acorda acces gratuit la baza de date IPM Impact, cea mai cuprinzătoare bază de date din lume despre efectele secundare ale multor molecule de protecție a plantelor asupra agenților biologici și polenizatorilor. În mod normal, costul unui abonament la această bază de date este de 500 euro pe an, însă Corteva va oferi suplimentar acest instrument util fermierului, pe lângă noua aplicație mobilă.

Practici durabile de gestionare a terenurilor și conservarea habitatelor

Lansarea aplicației este în conformitate cu viziunea companiei Corteva Agriscience pentru un sistem alimentar mai durabil, așa cum prevăd Obiectivele de Durabilitate pentru 2030, punctează Maria Cîrjă, director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova. „Compania se angajează în stabilirea, restaurarea și conservarea habitatului pentru polenizatori și fauna sălbatică, punând accent pe o aprovizionare accesibilă și continuă cu alimente, care satisface nevoile alimentare și nutriționale ale unei lumii în continuă creștere. Cele 14 obiective care trebuie atinse în următorii zece ani sunt construite în jurul a patru piloni principali: obiective în beneficiul agricultorilor; obiective în beneficiul terenului; obiective în beneficiul comunităților și obiective pentru operațiunile companiei. Printre acestea se numără angajamentul de a consolida biodiversitatea în vederea îmbunătățirii a peste zece milioane de hectare prin practici durabile de gestionare a terenurilor și conservarea habitatelor”, arată Maria Cîrjă.

Corteva Agriscience și-a luat angajamentul cu privire la următoarele:

  • Consolidarea biodiversității – varietatea și variabilitatea plantelor, animalelor și microorganismelor într-un habitat sau ecosistem, componentă esențială a eforturilor depuse atât pentru sănătatea fermei, cât și pentru durabilitate;

  • Contribuie la protejarea polenizatorilor, care joacă un rol vital în producția de culturi sănătoase pentru alimente, fibre, uleiuri comestibile, medicamente și alte produse. O treime din producția mondială de alimente se bazează pe polenizatori și, întrucât Corteva Agriscience este o companie dedicată atât producătorilor, cât și consumatorilor, protecția acestora este o prioritate pentru companie.

Publicat în Comunicate

Deși 2020 este un an dificil pentru toată lumea, agricultura este unul dintre domeniile în care lucrurile nu stau în loc, Fendt prezentând noi soluții și inovații din tehnica agricolă greu de egalat în cadrul conferinței anuale internaționale de presă. Devenit deja o tradiție, evenimentul s-a desfășurat pe 7 octombrie, online anul acesta, pentru a respecta măsurile de siguranță impuse de actualul context. În aceeași zi, renumitul producător german de utilaje agricole – Fendt, însă la ora 19.00 (pentru că atunci se cam termină – poate! – munca fermierilor), pe platforma 200.fendt.com, și live pe Facebook, a organizat, tot virtual, lansarea noii generații de tractoare Fendt 200 Vario.

Desigur, și pentru Fendt, anul 2020 va rămâne în istorie ca un an atipic, marcat de nevoia de adaptare rapidă. Însă, în ciuda crizei provocate de pandemia de coronavirus și întreruperii producției atunci când acest lucru s-a impus, reprezentanții producătorului german spun că anul 2020 se va încheia cu rezultate bune, lucru ce demonstrează stabilitatea și încrederea acordată companiei. „Ca sursă de hrană, agricultura este în mod inerent importantă și, cu câteva excepții, nu a fost afectată de criza cauzată de pandemie. Deci, din fericire, afacerile din domeniul tehnologiei agricole funcționează normal, în cea mai mare parte. (...) Și în perioade de criză, achizițiile se bazează pe relații de încredere de lungă durată dintre partenerii Fendt, clienții Fendt și Fendt ca producător”, a spus Christoph Gröblinghoff, Vice President, Brand Head Fendt EME and Chairman of the Board.

Fendt 200 Vario, serie complet reproiectată

Fendt este brandul hi-tech al AGCO – aproximativ 500 de ingineri lucrează în fiecare zi la noi proiecte de dezvoltare. Compania investește sume enorme în cercetare și dezvoltare, pentru a oferi cele mai potrivite și simple soluții fermierilor din întreaga lume, indiferent de nevoi.

Noua generație de tractoare Fendt 200 Vario se numără printre ele. După mai mult de zece ani de la lansarea seriei, aceasta a fost complet reproiectată. Apreciate pentru o manevrabilitate crescută și performanțe remarcabile, fiind totodată tractoare compacte și ușoare, noile modele împrumută din construcția tractoarelor Fendt mai mari. Acestea sunt echipate cu o cabină nouă și intuitivul sistem de operare FendtONE, pentru o utilizare mai simplă și confort suplimentar. Datorită tehnologiei înalte încorporate, cunoscută și apreciată de clienții Fendt, sunt disponibile, de asemenea, diverse funcții inteligente care ușurează și eficientizează munca în câmp.

Conceptul inovator de creștere a puterii, Fendt DynamicPerformance, mărește performanțele modelului vârf de serie, Fendt 211 Vario. Puterea noilor tractoare din seria 200 (între 79 și 124 CP) este dezvoltată de motoarele AGCO Power de 3,3 litri, cu trei cilindri.

Putere mai mare pentru tractoarele pe șenile Fendt 1100 Vario MT

De o putere mai mare beneficiază și noile modele de tractoare pe șenile Fendt 1100 Vario MT (între 511 și 673 CP). Astfel, Fendt 1167 Vario MT, vârful de serie, dotat cu motor MAN de 16,2 litri, cu șase cilindri, devine cel mai puternic tractor cu șenile cu transmisie variabilă continuă de pe piață. La eficiența sa crescută contribuie și bara de tracțiune oscilantă, construcția suspensiei Smart Ride+ complet nouă, împreună cu toate comenzile familiare Fendt. Inovatorul tren de rulare Fendt VarioDrive și conceptul FendtID (sistemul de lucru al motorului la turație redusă), deja cunoscute de la alte tractoare Fendt din clasa de mare putere, asigură un consum optim de combustibil și, implicit, economii considerabile.

De asemenea, la fel ca în cazul tractoarelor pe roți, noile șenilate din seria 1100 MT vor putea fi echipate cu sistemul de ghidare automată Fendt VarioGuide, grație căruia pot realiza lucrări cu o precizie de la 20 cm la 2 cm.

Roboții de semănat Fendt Xaver, beneficii pentru agricultură

O altă noutate prezentată în cadrul conferinței este noua generație de roboți de semănat Fendt Xaver, dezvoltați ca parte a unui proiect de cercetare strategică. Noii roboți diferă de modelele anterioare atât constructiv, cât și din punctul de vedere al funcțiilor și al performanței. Creați ca o alternativă la utilajele tot mai mari și mai grele, care produc daune solului și mediului, utilizarea lor în agricultură poate aduce nenumărate beneficii. Printre acestea se numără scăderea costurilor salariale și energetice, reducerea poluării, protejarea solului, realizarea sarcinilor în mod simplu și inteligent, cu o precizie foarte mare.

Noul Fendt Xaver plasează semințele individual în sol, cu o precizie de centimetru, la o distanță predefinită, cu ajutorul unui sistem de comandă acționat electric. Noua construcție, cu doar trei roți, contribuie la eficientizarea lucrărilor realizate. Roata din spate direcționează robotul, având totodată rol de tasare. Capacitatea buncărului a fost extinsă la 20 de litri, suficient pentru aproximativ 0,5 ha la 90.000 de boabe / ha, iar capacitatea bateriei litiu-ion a fost mărită la 2,6 kWh. Funcțiile inteligente cu care este echipat permit gestionarea sa în mod inteligent, de pe tabletă sau computer.

Combina fără volan, Fendt Ideal T10

Printre cele mai impresionante proiecte recente ale Fendt este combina Fendt Ideal T10. Dezvăluită în premieră la Agritechnica 2019, combina se află acum în teste și va fi disponibilă începând de anul viitor, doar pentru Fendt. Una dintre caracteristicile sale unice este faptul că nu are volan. Este prima combină standard din Europa fără volan, cu sistem de direcție IDEALDrive, fiind comandată prin intermediul unui joystick.

Fendt Ideal T10 stabilește, din multe puncte de vedere, noi standarde în clasa combinelor de mare putere. Noul model vârf de serie are un motor MAN de 16,2 litri, ce dezvoltă 790 CP, adică cu 143 CP mai mult decât al doilea cel mai mare model din serie. De asemenea, combina are un nou sistem de curățare și un sistem de treierare Dual Helix redimensionat.

Ne mai rămâne doar să o așteptăm în teste și în România.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola
Vineri, 27 Noiembrie 2020 12:38

Hrana, esența calității cărnii de vită

Am stat de vorbă cu fermierul Alexandru Baciu, printre vaci, în adăpostul construit anul trecut, spre toamnă, cu fonduri proprii, pentru că de cele europene, veți vedea în continuare, zice că s-a lecuit. Veți putea citi aici câteva dintre opiniile sale cu privire la creșterea taurinelor pentru producția de carne, la subvenții, asocierea producătorilor agricoli, viitoarele strategii europene, valorificarea producției agricole. Alexandru Baciu are, în județul Călărași, comuna Grădiștea, sat Cunești, o fermă mixtă – circa 3.000 ha de teren agricol și aproximativ 1.200 bovine. Totodată, sub brandul „Ferma Baciu”, fermierul călărășean, ajutat de fiul său – George, valorifică în propriile magazine produsele obținute în fermă.

Hrana pe care o oferă animalelor degaja un miros așa de frumos, că aproape mi se făcuse poftă, de aceea am și început dialogul cu această temă, hrana. Alexandru Baciu o consideră esențială, determinantă (au fost cuvintele lui) pentru a obține o carne de vită de calitate. Silozul reprezintă hrana de bază în fermă, silozul de porumb. „Are calități deosebite, porumbul a fost la irigat, a fost luat în timp optim, amestecat cu paie și ceva lucernă, concentrate. Dacă nu mănâncă o hrană de calitate în adăpost, pășunile, cel puțin din România, nu satisfac în totalitate necesitățile unui animal de carne. Cine spune că face animalul numai pe pășune și are nu știu ce calități e poveste, e pentru PR sau pentru reclamă. Dacă nu-i dai furaj concentrat, dacă nu-i dai lucernă, dacă nu-i dai siloz..., pe pășune... Care-s calitățile pășunilor din România? Pășunile din România sunt ținute numai pentru subvenție, de către unii...”

Și așa cum îi pasă cu ce își hrănește animalele, la fel se îngrijește și de un adăpost bun. Zice, argumentând observația pe care am făcut-o despre înălțimea acestuia ca fiind mai mare decât celelalte mai vechi, mai precis de 8,5 m la coamă, că vitele au nevoie de foarte mult aer „«Doctorul» unei ferme de vaci le reprezintă aerul și viteza vântului. Am ajuns la concluzia, având experiența celor făcute pe fonduri europene, volumul de aer nu este suficient de mare să asigure confortul animalelor.” Iată dovada că experiența contează, te ajută să vezi ce merge și ce nu. Ca și faptul că te costă mai mult și ai mai multă bătaie de cap dacă folosești fondurile europene, care, după opinia sa, nu sunt atât de avantajoase. „În himera asta cu fondurile europene, vreau să vă spun că ne amăgim prin faptul că, într-adevăr primim 50%, dar acel 50%, când tragi linia, de fapt nu mai este 50%. Eu am și renunțat să mai fac proiect pe fonduri europene, am făcut unul, când am tras linia în loc să luăm 50% am luat 32%. Atâta a rămas, din hârtii, contabilicește, atât a rămas, și diferența a trebuit s-o punem noi. Și atunci când ne-am extins, și am considerat că mai trebuie să construim un adăpost, am luat decizia să-l construim din surse proprii, în sensul că să cumpărăm toate materialele de construcții din România și am făcut totul în regie proprie, cu personalul propriu, și a ieșit un adăpost destul de ok, din toate punctele de vedere, al confortului pentru animale, îndeplinim toate condițiile de bunăstare”. În acest moment și-a adus aminte că s-ar cuveni ca în următorul PNS să se acorde un bonus pentru bunăstare și pentru crescătorii de vaci, după care a continuat cu prețul mare plătit la construcția primelor adăposturi. „A fost și foarte scump, foarte, foarte scump, fiindcă este o politică acum, a tuturor firmelor care livrează echipamente pe fonduri europene, să-și pună un adaos în preț mai mare, că, vezi Doamne, sunt pe fonduri europene. Dau un exemplu: sandvișul pentru acoperiș l-am luat pe fonduri europene cu 35 euro mp, c-a venit din Italia sau din Franța sau din Germania, iar pe ăsta pe care l-am luat din România l-am luat cu 13 euro mp., Culmea, făcut de aceeași firmă, dar în România, cu muncitori de la noi, cu taxe plătite aici etc. Acest adăpost a costat jumătate din prețul celuilalt grajd pe care l-am făcut pe fonduri, ăla m-a costat 575.000 de euro, iar ăsta m-a costat undeva la 210.000 – 215.000 euro. Adică acea contribuție pe care o aveam și la un proiect cu finanțare europeană. Am scăpat, și de birocrație, și de dureri de cap, și de „uite sandvișul – nu e sandvișul”, că nu e cu trei cute, că e cu cinci cute...”.

Am găsit la ferma lui Alexandru Baciu o rasă pe care nu am mai văzut-o prin alte ferme. Aveam să aflu că este o rasă de taurine pentru producția de carne, care se cheamă Aubrac, este o rasă franțuzească, care în Franța este consumată drept carne de lux, deoarece nu are culoarea roșie la sacrificare, specifică vacilor de carne, ci bate spre alb. Se pare că francezii o consideră carne albă, fiind foarte apreciată în restaurante și în măcelării. „Carnea care provine de la această rasă, este net superioară tuturor raselor de carne care mi-au trecut mie în acești ani prin grajduri și prin abator, în sensul că rata de randament, care este foarte importantă la abatorizare, este foarte mare. Are un volum mare de carne în detrimentul oaselor. Oasele sunt în cantitate foarte mică, randamentul pleacă de la 60% în sus, ceea ce pentru un abator este foarte bine. Eu nu am rasa respectivă ca matcă, cumpăr tăurașii, după ce se înțarcă, de la un coleg fermier din Sibiu, Ciprian Gherghel, de la Bruiu, are o matcă de 400 de capete numai din această rasă, paradoxul este că a crescut vaci de lapte-carne și a renunțat la ele pentru această rasă, care este mult mai prolifică; este o rasă semisălbatică, ne chinuim să strângem tăurașii de pe pășune, de prin pădure. Cam la 6 luni îi înțarcă, în jur de 200-250 kg. Sunt chiar foarte, foarte mulțumit.” Este mulțumit și pentru că poate să își țină standardul de calitate foarte sus. „Noi având și abatorul propriu, și magazine, și un mic restaurant, suntem interesați să oferim constant aceeași calitate. De aia nici nu fac achiziții de animale de la alte ferme, fiindcă gustul cărnii de vită este dat esențial de hrana pe care o consumă.”

„N-ar trebui să primim nimic de la stat”

Chiar dacă cei mai mulți îl cunoaștem pe Alexandru Baciu ca pe un fermier specializat pe zootehnie nu trebuie să uităm că deține și exploatează și teren agricol pentru a-și produce necesarul de furaje. De aici și perspectiva înțelegătoare pe care o are vizavi de cei care administrează ferme cu profil exclusiv vegetal. Opiniile lui fiind ale cuiva care trece solidar prin aceeași situație, în ciuda faptului că pentru el problema nu este atât de gravă.

Situația creată de secetă, dezastrul financiar prin care trec fermierii, care nu primesc un ajutor real de la stat, îl irită foarte mult: „Toți colegii mei care au și zootehnie să înțeleagă că zootehnia nu se poate dezvolta fără vegetal. Dacă nu pot să însămânțez în toamnă, nici grâu, nici orz, în primăvară n-o să am ce să dau, nici la porc, nici la pasăre, nici la vacă. Unul dintre colegii noștri și-a făcut el calculul că lui, dacă-i dă 80% și îi mai dă și 20%, el e mulțumit, îi ajunge. Îi ajunge lui, dar celorlalți colegi nu le ajunge! De ce? Eu am spus așa: am vândut laptele? L-am vândut. Cu preț mai mic, e adevărat, dar l-am vândut. Am vândut carnea? Tot așa. M-am chinuit, dar am vândut, am încasat niște bani. Dar cel care n-a avut ce să recolteze? Nimic a recoltat, nimic a vândut! De unde-și plătește salariații, de unde-și plătește ratele la bănci, leasingurile și ce o mai avea? Normal, dacă ar trebui să plătim cu aceeași monedă statului, ar trebui: „Bă, statule, n-am recoltat nimic, nici nu-ți plătesc nimic! Cum nici tu nu vrei să ai grijă de mine, că sunt cetățeanul tău, până la urmă, nu sunt al Bangladesh-ului, ai grijă de mine, că sunt contribuabilul tău, tu, stat, de pe umerii mei trăiești, din taxele și impozitele pe care le plătesc eu!”. Într-un alt context al discuției, aparent s-a contrazis, susținea că, din contră, statul nici n-ar trebui să îi ajute cu ceva, în mod concret, pretinzând o contribuție organizațională, un cadru legislativ: „Eu îmi plătesc taxele lună de lună, în condițiile în care de la stat nu prea primim nimic. De fapt, nici n-ar trebui, dacă am fi o societate normală, n-ar trebui să primim nimic de la stat. Statul ar trebui să ne creeze pârghiile necesare să ne desfășurăm activitatea în mod civilizat și eficient. Adică, atunci când tragi linia, să nu câștigi 300%, dar măcar acolo, în loc de un leu să ai unu virgulă unu, și atunci ar fi OK.”

Un alt aspect care îl deranjează, legat de modul cum abordează cei care decid în agricultura României, este disputa creată artificial între fermieri. „Eu am spus, și ați văzut că e în piață disputa asta între mici, mari, că-i mic, că-i mare. În primul rând, că este o treabă artificială, impusă de funcționarii statului, au pus în antagonism micul fermier cu «latifundiarii» cum le spune lor să ne zică, în condițiile în care el, stat, nu a definit ferma din România. Tipul fermei. Se pune problema că toată lumea trebuie să primească – sunt de acord, dar să vedem ambele părți ale monedei: cât încasează statul de pe urma tuturor agricultorilor, la buget? Că una este să plătești impozit pe venit și să ai salariați și toată nebunia, și una e să plătești impozit pe normă, pe persoană fizică – n-am nimic cu persoanele fizice, dar spuneți-mi și mie unde în Europa are o mie de hectare pe persoană fizică și încasează subvenție ca ăla care are societate cu o mie de angajați? Sunt persoane fizice în România care au 8.000 de hectare de pășune! Păi să vă fac eu calculul: 8.000 de hectare de pășune montană ori 300 sau 400 de euro, că-i zonă defavorizată, câți bani încasează pe persoană fizică? Și plătește pe normă de venit? Vi se pare corect? Mie nu mi se pare corect.”

Neseriozitate, neîncredere, neasociere

Își dorește să înființeze o asociație în zona sa, pentru a putea să-și desfacă marfa mai eficient, să poată să aibă un statut mai bun în negocierea cu supermarketurile. „Deși la mine afacerea este integrată cap-coadă, am magazinele mele, am abatorul meu, aș putea să zic: eu sunt mulțumit că am desfacerea asigurată, dar nu, n-am renunțat și încă cochetez cu ideea de a ne strânge mai mulți fermieri într-o cooperativă, într-un... ceva prin care să vindem în comun. Fiindcă, dacă suntem mai mulți pe filieră – unul face lapte, unul face carne, unul face roșii... – problema noastră cea mai mare este să găsim un lanț de magazine românești, mie nu-mi trebuie să fac eu șaptezeci de mii de magazine ale mele, că e o bătaie de cap în plus, dar dacă am găsi la capătul celălalt tot așa organizat un lanț de magazine românești care să ne primească cu marfa și să ducem și noi marfă de calitate, nu bălării, atunci ar fi un model de urmat.” Asta, pentru că pune preț pe seriozitate în relațiile de afaceri și crede că se pierde foarte mult atunci când aceasta lipsește, mai ales într-o asociere. Pentru că sunt mai mulți cei care sunt reprezentați într-o relație cu un lanț de magazine. „Faci contract cu ăla cu magazinele și-i spui: nu mai lua din Italia mere sau vinete, că-ți aduc eu, de la data de la data de, și când vine la tine «unde-s vinetele?», «Le-am vândut la marginea șoselei, că mi-a dat ăla un preț mai bun» și am băgat eu banii la teșcherea... deci să fim serioși. De nu suntem serioși, nu se va face nimic, să știți!”

De fapt această chestiune, a seriozității, este, în opinia sa, una din cauzele eșecului asocierii în general în România. Zice că oamenii au, pe de o parte, tentația de a nu fi cinstiți până la capăt și, pe de altă parte, ca o consecință a primeia, că nu au încredere. „Numărul mic de forme asociative vine din neîncrederea care există între noi, vine din egoismul pe care-l avem în noi, din faptul că toată lumea zice «lasă să facă Rancu, că dacă face Rancu poate mă lipesc și eu de el». Dar nu vine niciunul cu inițiativă să spună: «Eu fac pui – dau un exemplu –, tu ce faci?, roșii; celălalt ce faci?, brânză... Bun: brânza, puii și cu roșiile, găsim o formă să le vindem în comun?». Eu zic că am găsi. [...] Eu aș zice că mie nu-mi mai trebuie să mă unesc cu nimeni, dar eu chiar acum am un proiect la care lucrez și mental, și pe hârtie, să strâng câțiva colegi de aici din județ, să facem, chiar să înființăm o cooperativă din asta. Am zis prima dată să o înființăm și în paralel am și discuții cu niște lanțuri de magazine să vedem dacă putem să intrăm, să găsim seriozitate. Pentru că și la lanțul de magazine este o problemă, că el vinde oul meu, vinde laptele meu și este esențial să-mi dea și banul, că dacă aștept 60 de zile n-am făcut nicio afacere, că putem să ne cooperativizăm în 70.000 de cooperative, că înseamnă o decapitalizare a mea și o capitalizare a comerciantului, adică el rulează banii mei 45-50-60 de zile și când mi-i dă mie pe marfă, valoarea nu mai e... de aia vă spun de seriozitate, că trebuie să avem seriozitate. [...] Dacă am fi oameni, să nu ne mai gândim că ce-ar fi să ne șmecherim unul pe altul, ci să spunem că suntem cinci în ciorba asta, fiecare când semnăm acolo că facem cooperativa, dar semnătura poate de multe ori nu contează că ai dat-o pe o foaie de hârtie, semnătura din cap este cea mai importantă și cuvântul pe care-l ai, că dacă facem o cooperativă și eu produc carne de vită nu mă duc peste ăla cu lapte să mă bag peste el, el să-și facă, fiecare să-și facă în dreptul lui.”  

Puterea asociaților vine din finanțare

El consideră mai grav decât asta faptul că federațiile de asociații nu sunt capabile să facă ceva pentru fermieri. Asta, pentru că membrii din asociații nu sunt dispuși să susțină financiar organizația. „Dacă te-ai înscris într-o formă asociativă și vrei să beneficiezi de niște avantaje, trebuie să plătești și o cotizație, pe care noi nu o plătim.”

O problemă pe care o consideră gravă și crede că este o consecință a acestei lipse de finanțare este neputința de a transmite către Bruxelles dorințele lor. Zice că se rupe undeva comunicarea. Că ei transmit către minister ce își doresc, aduc și documentație pentru asta, ca argumente, dar acolo nu mai ajunge. Îl doare că nu pot merge ei, fermierii, prin reprezentanți direcți, acolo. „România, după cum bine știți, nu este prezentă cu nicio formă asociativă la Comisia Europeană la Bruxelles, fiindcă – ne întoarcem la cotizație: suntem nu știu câte asociații profesionale. Ca să fim prezenți, cum sunt polonezii, cehii, italienii, austriecii, nemții la masă, trebuie să contribui cu ceva!”

Nu își dorește să meargă el personal, nu consideră că ar fi de folos să fie reprezentați de unul dintre ei, ci să angajeze pe cineva foarte competent, care să aibă abilități de comunicare și să înțeleagă și agronomia, și economia, și dreptul. „Să meargă cu lecția învățată, cu toate documentele de la A la Z împreună cu funcționarul de la Ministerul Agriculturii. Și dacă vede că ăla o ia pe arătură, să-l tragă de mânecă să-i spună: nu‑i așa.”

Crede că ar fi mai bine dacă această contribuție ar fi obligatorie, impusă prin lege: „Măi, frate, încasezi bani de la stat, dă și ceva la o formă asociativă. Prin stat. Benevol nu va face nimeni, că vorba aia, românească, fă-i ceva românului care se duce de bună voie să plătească, aiurea. Și la urmă vine și mă trage pe mine la răspundere, sau pe tine, și zice: «Măi, n-ați făcut nimic sau nu faceți nimic!». Păi să gândim invers: ce ai făcut tu pentru asociația aia, ca să facă și ea ceva pentru tine?”.

I-am sugerat că poate schimbarea de generație ar produce și o schimbare de mentalitate, el zice că nu. Doar că legislația ar trebui să fie mai clară, mai coerentă și mai vizionară. „Generațiile care vin după noi cam iau năravurile noastre. Nu e nevoie de schimbarea generațiilor. Ar trebui făcut un cadru legislativ simplu, coerent, nu stufos, nu să vii, după ce ai dat o lege de 10 pagini, cu norme metodologice de aplicare de 500 de pagini, de nu mai înțelege nimeni, că până ajungi să citești ultimul alineat, deja primele alineate din norme nu mai au aplicabilitate. Aceste forme asociative – dacă ne referim la formele lucrative, de producție, nu profesionale – ar trebui făcute să coalizeze numai oamenii care nu gândesc pentru ziua de astăzi, care gândesc pentru ziua care va fi peste 10 ani. [...] Ce bine ar fi dacă am avea politici pe 20 de ani pe care le-ar respecta orice guvern, care ar veni și ar spune: ce dacă au dat-o ceilalți, e lege și atunci o respect!”

Și tot despre contribuția financiară, pe care ar vedea-o, de asemenea, obligatorie, ca și cea pentru asociație, mi-a vorbit și în contextul în care am amintit de camerele agricole. „Nu poţi vorbi în România de camere agricole, că nu ai două chestiuni absolut esenţiale, vitale: nu ai partea de finanţare prevăzută, nu scrie nicăieri cum se va face finanţarea camerelor agricole şi nu scrie pe undeva cum se va face înscrierea în aceste camere agricole. Trebuia să scrii tu, legiuitor: o facem voluntar sau obligatoriu, şi atunci era o treabă. Şi dacă scriai voluntar, era cine vrea, şi obligatoriu însemna că-i băgam pe toţi în camerele agricole. Iar partea de finanţare – cum e în Franţa, vă dau un exemplu, am auzit la colegi, eu n-am fost, dar în Franţa este aşa: 45% din impozitul pe terenul agricol pe care-l plătesc fermierii şi proprietarii de terenuri se duc la camerele agricole. La noi se duce la primării. Ce fac primăriile cu aceşti bani? Era o sursă de finanţare. Eu voiam să pună 50% din impozitul pe teren să se ducă către camerele agricole. Şi atunci ne duceam la altă Mărie, cu altă pălărie. Aveam bani pentru fondul de secetă, aveam pentru un fond de inundaţii – că se strâng bani mulţi! 9 milioane ori cât este impozitul pe teren... aduni... se strângeau suficient încât seceta sau o calamitate – o grindină nu este pe areale foarte mari, este zonală, şi atunci putea să-i despăgubească pe fermieri. Acum, dacă aveam camere agricole şi aveau putere financiară, nu trebuia să ne ducem la guvern să cerem un miliard pentru secetă, erau aici. Dar şi așa, ne întoarcem la cine va administra? Că e bătălie mare... cine ar fi administrat aceste camere agricole?”

Uniunea Europeană și noi

Îi e teamă că în noul Program Național Strategic se va întâmpla ca și în vechiul PNDR, nu se va ține cont de doleanțele asociațiilor profesionale și vor rămâne banii tot necheltuiți. „Păi au fost măsuri care n-au avut nicio consonanță cu realitatea economică! Am făcut fabrici de lapte unde n-aveam vacă de lapte, am făcut abatoare unde n-aveam vacă de carne. Iar dacă nu vii cu niște măsuri adecvate, ne paște pericolul non-agricolilor. Eu le spun non-agricoli celor care, deși n-au nimic de-a face cu agricultura, se gândesc că vin niște bani de la Uniunea Europeană, «moca», și zic: dar de ce să nu fac și la Popăuți, în vârf de deal, o fabrică de lapte? Dar n-ai nici măcar pădure de jur-împrejur, darămite vacă!”

Noua viziune pe care o are conducerea Uniunii Europene despre evoluția agriculturii pe termen lung, exprimată în Pactul Verde European, îl îngrijorează foarte mult. Și nu pentru că nu ar vrea să se împlinească obiectivele Comisiei Europene pentru o lume mai curată, mai ecologică, ci pentru că se cere reducerea procentuală a substanțelor, în condițiile în care nu plecăm de la aceeași valoare. Iar aici crede că ar trebui să intervină statul nostru, ca membru al Uniunii. „Eu nu sunt împotriva Uniunii, chiar sunt ferm convins că accederea României la UE ne-a adus foarte multe, dar, dacă luăm Carta Uniunii Europene şi ne uităm acolo, sunt nişte capitole de care România nu prea uzează, de exemplu Comisia Europeană lasă la latitudinea statului membru... Păi, mă, statule membru, dacă UE îţi lasă ţie la latitudine să iei nişte măsuri, ia nişte măsuri favorabile ţie şi du-te şi susţine-le! Spune-le de ce nu poţi să faci înverzirea cum vor ei, spune de ce tu nu poţi să foloseşti doar atâtea substanţe fiindcă tu eşti sub norma UE, suntem cu 0,700 g şi ei sunt cu 2 kg, spune că asolamentul, rotaţia culturilor se face în România de pe timpul lui Șișești! Asta trebuie să spună guvernul!”

E foarte interesantă observația sa în chestiunea asolamentelor versus monocultură. Uniunea solicită practicarea asolamentului în condițiile în care în urma unui studiu recent realizat într-una dintre țările mai vechi ale uniunii s-a constatat că practicarea monoculturii de porumb este bună. Fapt evidențiat și de practica fermierilor americani care fac o singură cultură de generații. Este bună la ei pentru că au folosit vreme îndelungată glifosatul. „Păi toată Europa care nu mai vrea acum glifosat l-a folosit la greu şi au terenurile supercurate, noi îl folosim de câţiva ani şi tocmai noi nu putem să-l mai folosim, unde rezerva de buruieni este fantastică, numai dacă ne referim în Lunca Dunării, terenurile care provin din desecări au rezervă de buruieni fantastică, şi renunţi la glifosat care nu s-a dovedit ştiinţific că este cancerigen, cum spun anumite ONG-uri, n-a murit nimeni de la glifosat, n-am găsit reziduuri în plante, şi nici albine care să moară în România de la glifosat şi nici de la neonicotinoide!”

Calitate versus ambalaj

Ceea ce am observat în dialogul cu Alexandru Baciu este frecvența cu care folosește cuvântul calitate, este un fel de laitmotiv al său. Crede că aceasta este, de multe ori, cea care face diferența, deși i se pare că peste ea mai mare impresie face ambalajul, care, la noi, nu prea e grozav. „Și dacă am găsit rețeaua de magazine – întrucât cea mai importantă este desfacerea, în România, nu producția –, măria-sa cumpărătorul, cum îmi place mie să spun, când vine la raft, marfa trebuie să-i încânte ochiul. Că știi de ce nu se vând mărfurile românești? Fiindcă nu avem întotdeauna un ambalaj corespunzător, fiindcă marfa, ca atare, nu întotdeauna îți încântă ochiul, spre deosebire de cele care vin de afară, frumos ambalate, etichetate... deși gustul și calitatea lor lasă de dorit, că acolo sunt 3-4 ciururi: pe ciurul unu rămâne marfa de cea mai bună calitate, pe al doilea mai puțin, iar pe ultimul ciur e marfa care vine în România, asta să știe consumatorii!” Cu siguranță că ne dorim să nu fie așa, adică să nu fim victimele a ceea ce se numește dublu standard, dar oricum ar fi, îndemnul cu care s-a încheiat dialogul nostru este unul mai presus de orice presupunere, este un apel la responsabilitate. „Asta vreau să vă mai spun: politica noastră așa este, de respect față de consumator 300% și întotdeauna am încheiat spunând că mărfurile puse de mine și, în general, de mulți dintre colegii mei sunt de foarte bună calitate. Consumatorul român să nu se ferească sau să nu ocolească un magazin unde vede produse românești, pentru că dacă alege să cumpere produse românești, ne ajută și pe noi, fermierii, iar banii rămân la noi în țară. Deci să aibă încredere să consume produse românești!” Subscriu și eu și sper că și dumneavoastră. 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!
Miercuri, 25 Noiembrie 2020 15:24

Hibrizi high oleici, devotați ca performanță

În ultimii ani, auzim tot mai des despre floarea-soarelui high oleică sau despre uleiul high oleic, adică un nou tip de floare/ulei, diferit ca profil față de cel original, în care acidul oleic trebuie să fie minimum 80%, față de 20%, procent întâlnit la uleiul linoleic. Sunt diferite păreri și studii referitoare la acest subiect, studii ce evidențiază latura mai sănătoasă a uleiurilor cu un conținut ridicat de acid oleic – așa numitul Omega 9, care este mai sănătos pentru organism în comparație cu acidul linoleic – Omega 6.

Astăzi, uleiul high oleic este în proporție de peste 95% consumat în industria pentru producerea biscuiților, margarinei, chips-urilor etc și doar 5% este îmbuteliat. Este văzut ca un înlocuitor al uleiului de măsline, poate chiar mai bogat în Omega 9 și mai ieftin.

Compania Corteva Agriscience pune la dispoziția fermierilor un portofoliu de trei hibrizi HO Express®: P64HE118, P64HE133, și P64HE144, hibrizi care au un conținut de acid oleic de peste 90% și vin cu un avantaj major din acest punct de vedere - minimum 5% acid oleic peste hibrizii competitori.

Acestă diferență de minimum cinci procente este foarte importantă pentru fermieri, deoarece marea majoritate a contractelor stabilesc un minimum de 82% acid oleic, iar riscul să fie depunctați sau să fie chiar declasați din categoria HO este zero când vine vorba de cei trei hibrizi Pioneer®.

Trebuie să conștientizăm faptul că genetica este esențială în atingerea procentului de acid oleic. Echipa de cercetare Corteva, pe lângă productivitate, urmărește foarte atent acest aspect și nu avansează un hibrid, dacă nu realizează un minim de 90% acid oleic.

Pentru a fi siguri de conținutul minim de acid oleic de 82%, alegerea corectă a hibridului reprezintă pasul cel mai important. Hibrizii Pioneer® sunt garanția realizării acestui minim, indiferent de condițiile de tehnologie, condițiile meteorologice sau orice alt aspect.

Un conținut de peste 82% oferă șansa de a obține un preț mai bun prin negociere. Au fost fermieri care au realizat un conținut de acid oleic de 92% la hibrizii Pioneer®, ceea ce le-a adus un extra bonus de 50 USD/tonă.

Pentru fermierii cu adevărat cultivatori de floare high oleică, cea mai bună alegere o reprezintă singurii hibrizi cu adevărat high oleici, hibrizii Pioneer®: P64HE118, P64HE133 și P64HE144.

Productivitatea ridicată, profilul perfect al uleiului și adaptabilitatea vin la pachet cu tehnologia Express® ce îi face cu adevărat pretabili în orice fermă, în orice an.

Articol scris de: ANDREI CIOCOIU, CATEGORY MARKETING MANAGER OILSEEDS CORTEVA AGRISCIENCE RO & MD

Publicat în Cultura mare

Piața pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, la data de 23 noiembrie 2020, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Grâul românesc continuă să prezinte interes pentru piața internă, atât în panificație, cât și în fermele de creștere a porcilor și a puilor. „În acest context, remarcăm apetitul pieței de grâu furaj în asigurarea aprovizionării directe pentru lunile care vor urma, în speță ianuarie-mai 2021, cu ritm calibrat la circa 2.500-3.000 tone per furnizor, astfel încât curba prețului să fie nivelată și cantitatea securizată”, arată Cezar Gheorghe.

Portul Constanța cotează spot 203-205 euro/tonă, ceea ce reprezintă un nivel de rezistență la 1.000 lei/tonă.

Rusia a exportat în perioada iulie-septembrie, circa 20,7 milioane tone, cu 17% mai mult decât aceeași perioadă a anului trecut, cu o pondere de 5 milioane în luna septembrie. Principalele destinații rusești sunt Turcia, Egipt și Bangladesh. „Predicția de export total este setată la 39 milioane tone în dreptul Rusiei. În planul însămânțărilor, 18,9 milioane hectare rămâne cifra finală la grâu. Însă, din cauza secetei persistente, estimările sunt că 10-12% din ceea ce s-a însămânțat va fi pierdut, asta dacă mai adăugăm și înghețul, care este deja un fenomen normal în această perioadă. Cu toate acestea, speranțe există și timpul vă proba nivelul de recoltă a anului 2021. Prognozele meteo indică căderi de zăpadă și viscole pentru porturile rusești, ceea ce va conduce către dificultăți logistice, de transport către porturi și de încărcare a navelor. Exportatorii au început să se grăbească în acest orizont de vreme care va crea dificultăți. În Ucraina, campania de însămânțare s-a încheiat conform prognozei, cu peste 6,1 milioane hectare, care se află într-o stare bună de vegetație în pragul intrării în iarnă”, precizează analistul.       

Cotațiile EURONEXT stabilizează grâul în platoul de 210-211 euro/tonă, în timp ce ne pregătim pentru iarnă și, deci, cerere. „Cotațiile pentru martie 2021 sunt cu un euro mai mici decât cotațiile decembrie 2020, fără premium de stocare. Dar, lucrurile se vor ameliora pe măsură ce cererea va deveni substanțială”, apreciază Cezar Gheorghe.

PORUMB

În câteva zone din nord-vest și nord-est, recoltarea porumbului a devenit dificilă din cauza precipitațiilor și a lipsei de facilități de uscare. Fermierii cotează vânzarea de porumb la 650-700 lei/tonă la fizic, adică în starea în care este, dar cu umidități estimate din câmp de 20-25%. În tot acest timp, marfa la STAS se cotează în jurul valorii de 800 lei/tonă și chiar mai sus, în raport direct cu Portul Constanța, care indică un preț de listă de 930 lei/tonă.

„Piața internă este deosebit de activă. Cererile de porumb sunt active cu indicații de livrare extinse pe câteva luni, până în martie 2021. Baza de calcul este CPT locație cumpărător, la care se aplică, în funcție de caz, costuri de finanțare pentru termen de plată și costuri de stocare a mărfii, precum și pierderile tehnologice în locația care depozitează”, a specificat analistul.

O indicație ca bază este între 900 și 930 lei/tonă, depinzând de zonă și costuri de transport care sunt introduse în bază.

În paritatea FOB Constanța, cererea pentru livrare ianuarie 2021 a fost la nivelul de 201 euro/tonă, în timp ce oferta cumpărătorilor a fost de 197-198 euro/tonă.

În plan regional, prețul porumbului ucrainean a crescut la nivelul de 235,5 USD/tonă, însă cumpărătorii sunt atrași de origini mai competitive.

„China a rămas la fel de insistentă în achiziție. Un lot de 700.000 de tone a fost achiziționat din SUA. De asemenea, Mexic a achiziționat 195.000 de tone de porumb american, iar încă 140.000 de tone au destinație încă necunoscută. Porumbul american rămâne cea mai bună opțiune de achiziție. Golful indică un nivel de 225 USD/tonă, acest lucru stârnind piețele de capital într-o creștere care vizează obținerea de profit. Mai la sud, oferta din Brazilia și Argentina rămâne limitată, însă Egiptul a reușit să securizeze în UP River o cantitate pe care a dorit inițial să o origineze din Ucraina. Prețurile în FOB UP RIVER și FOB SANTOS au indicații de creștere la nivelul de 229,5 USD/tonă, respectiv 238 USD/tonă”, spune consultantul Cezar Gheorghe.

Conform Goldman & Sachs, importurile Chinei de porumb pentru 2021 sunt deja estimate la 33.000.000 de tone și predicția până în 2023 este de 55.000.000 tone. În același timp WASDE vede doar 13 milioane tone pentru acest sezon și 22 milioane pentru anul agricol următor. „Acest lucru vine să întărească analiza noastră preliminara de 23 milioane 2020-2021 și creșterea până la 30 milioane pe care o previzionam pentru sezonul 2021-2022”.

FLOAREA-SOARELUI

Cererea masivă a Turciei, agregată cu diminuarea recoltelor din Bazinul Mării Negre, fac ca volatilitatea să fie masivă pentru această materie primă. „Bineînțeles că în joc intră și uleiul de palmier și cel de soia. Cotațiile uleiului brut de floarea-soarelui în Ucraina continuă să fie discrepante din motivele enumerate mai sus, astfel încât pentru JFM (ianuarie-februarie-martie 2021) se oferă la nivelul de 1.175 USD/tonă față de cumpărătorii care doresc să plătească 1.145 USD/tonă. Anumite contracte s-au încheiat la 1.155 USD/tonă. Aceasta se reflectă într-o creștere de preț de circa 86 USD/tonă într-o săptămână. În turbulenta pieței intervine Turcia, care a profitat de un moment mai puțin plăcut al unui procesator bulgar și a contractat marfă cu origine Rusia, care așteptă în cinci nave în rada portului Varna la un preț de 550 USD/tonă și a plătit pentru ea 630 USD/tonă CIF Turcia. Cu un cost de 20-23 USD/tonă transport, vedem poziționarea prețului pentru România la un nivel de 580-590 USD/tonă FOB, 570-580 USD/tonă CPT Constanța, explică Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile rapiței se coagulează intern la niveluri de 410-420 euro/tonă FCA. Diferența între cele două cotații o face logistica față de cumpărător. S-au înregistrat tranzacții de ordinul a câteva mii de tone, cuvântul de ordine fiind „tot ce este de vânzare se cumpără”.

La nivel european, rapița se cotează prin uleiul brut la nivelul de 856 euro/tonă în zona porturilor olandeze, deci static din acest punct de vedere.

Ucraina se apropie de finalul însămânțărilor la rapiță. În 17 noiembrie 2020 erau la un nivel de 86% față de o prognoză totală de 990.000 hectare.

Rusia însămânțează circa 1,4 milioane hectare de rapiță, cu un potențial estimat de 2,7 milioane tone.

„EURONEXT cotează recolta nouă în scădere față de recolta veche, vizualizând progresul însămânțărilor, la 394,25 euro/tonă, inversul față de februarie 2021 fiind de 20 euro”, punctează Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 23 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-23-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Cu o vastă expertiză în implementarea din România a celor mai avansate sisteme din lume pentru agricultura de precizie, Titan Machinery România se angrenează într-un proiect de mare amploare, deosebit de îndrăzneț, unul cum nu s-a mai văzut vreodată în țara noastră: SMART FARM - Ferma Inteligentă Titan Machinery!

Proiectul Smart Farm Titan Machinery reprezintă o premieră pe continentul european pentru RATA VARIABILĂ de semănat pentru cultura de grâu.

Un proiect unic, în cadrul căruia Titan Machinery investește toată experiența acumulată în agricultura de precizie, concretizată prin coordonarea unei culturi de grâu pe un întreg ciclu de producție.

Date inițiale:

  • suprafață cultură: 170 hectare;

  • tip de cultură: grâu de toamnă;

  • localizare: Furculești, Teleorman;

  • condiții cultură: teren neirigat.

Bine ați venit în SILICON VALEY a agriculturii viitorului!

Împreună cu colaboratorii Titan, vom implementa tehnologii pentru agricultura de precizie pe tot parcursul ciclului de producție.

Ne vom folosi de cele mai inteligente sisteme existente în lumea agriculturii avansate: roboți, senzori, drone, imagistică satelitară, utilaje autonome. Vom analiza solul, din spațiu, de la suprafața lui și până la adâncimi de peste un metru. Vom analiza toate aspectele climatice și microclimatice, vom prezice starea culturii și o vom ajuta doar acolo unde este nevoie.

Toate lucrările vor fi făcute cu variație, niciun produs nu va fi administrat cu aceeași cantitate pe toată cultura, fie că vorbim de sămânță, fertilizant sau erbicid.

Toate activitățile, din câmp sau din birou, vor fi prezentate și reprezentate de articole de presă, filmări în câmp, dar și de alte surprize pe care le vom oferi celor ce ne urmăresc. Publicul Titan Machinery va fi informat despre specificul lucrării, ce s-a folosit și ce se urmărește să se obțină.

Ca atare, fii pe fază să vezi cum se face o agricultură titanică, inteligentă, cu costuri minime și rezultate maxime, cu cele mai inovative soluții de pe piață și de la cap la coadă.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Vă prezentăm raportul din 10 noiembrie 2020 privind piața cerealelor, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe - consultant senior și analist.

Cezar Gheorghe spune că există patru factori cumulați care au făcut ca prețurile grâului și ale porumbului să coboare față de nivelurile de acum 9-10 zile, și anume:

  • Alegerile din SUA au generat un sentiment de așteptare generală. Toată lumea privește, și încearcă să ghicească, cum va influența victoria democraților, perspectivele viitoare ale piețelor în termen de cerere și ofertă, conturate de politicile sau noile politici ale câștigătorului de la Casa Albă.

  • Teama de lockdown a făcut ca cererea să scadă. Rând pe rând, multe țări europene și de pe alte continente iau măsuri, inclusiv de lockdown, în tentativa de a stăvili valul doi al pandemiei, care se manifestă deosebit de amplu.

  • Sfârșitul lunii octombrie, când fondurile de investii și-au lichidat pozițiile long întru obținerea profitului. Oferta fiind astfel mai mare decât cererea, prețurile au coborât pe burse.

  • Așteptarea noului raport WASDE de pe 10 noiembrie 2020 va contura din nou ecuația stocuri + recoltă – consum /cerere.

„Practic, ne aflăm într-o scenă de platou cu un nivel de rezistență fixat în 205-206 euro/tonă la grâu și 185 euro/tonă la porumb, care ține de câteva zile bune și redefinește cererea în raport cu oferta. Cu toate acestea, uitându-ne la nivelul cererii (care nu a dispărut, ci doar a rămas în expectativă), urmărind cotațiile de preț din bazinul Mării Negre, citind cotațiile din America de Sud și de Nord, având deja fixat un nivel al recoltelor 2020 în termen de volume, considerăm că faza de platou va fi temporară și cererea va reveni în următorul interval de 20-50 zile. Stockpiling-ul care a început să fie exercitat de multe state ca măsură de protecționism, va genera însă cerere în viitorul apropiat, precum și reducere a ofertei din partea țarilor exportatoare”, explică analistul.

GRÂU

Piața românească a grâului se aliniază trendului actual. Platoul pe care este oprit prețul grâului reprezintă, la rândul său, nivelul de rezistență al prețului.

În termeni de preț, față de raportul săptămânii trecute, 205-207 euro/tonă CPT Constanța rămâne în continuare potențialul maxim de atins. Prețul grâului de furaj este cu 5 euro mai jos față de cel al grâului cu proteină bază 12%.

„În piața internă, procesatorii, fabricile de nutrețuri, fermele de creștere a puilor creează un pol de interes, pe loturi spot, 1.000-3.000 de tone pe tranzacție, menținând competitivitatea față de piața de export. Diferențele sunt în termenii de plată (30-90 de zile) și condițiile calitative cu un standard mai ridicat față de piața de export. Însămânțările de toamnă continuă printre ferestrele de vreme, mijlocul lunii noiembrie fiind, cu siguranță, un sfârșit de etapă al însămânțărilor de toamnă 2020. Nivelul vegetativ se prezintă bine pentru această oră. Plantele nu au stres hidric și dezvoltarea lor este în parametri normali pentru această dată”, precizează Cezar Gheorghe, analistul adăugând că în termeni de prețuri regionale se semnalează următoarele indicații: FOB porturi ucrainene: 254 USD/tonă grâu cu nivel de proteină de 12% și 251 USD/tonă grâu cu nivel de proteină 11,5%; FOB porturi rusești: 254 USD/tonă grâu cu nivel de proteină 12%.

În plan global:

  • Notăm rezistența Chinei la grâul și orzul australian. Bariera se menține pentru mărfurile australiene. În acest context, Australia își găsește piețe în Asia, concurând cu bazinul Marii Negre în aceste destinații, iar grâul nord-american își poate regăsi perspective în China.

  • Australia reconfigurează cifrele de producție și indica circa 30,5-32 milioane tone grâu producție.

  • Grâul australian este cotat la 275 USD/tonă, destinație Asia de Sud-Est.

  • Argentina rămâne la nivelul de 16,8 milioane din 21 milioane estimate.

  • 43% din recolta SUA de grâu însămânțat se afla în condiție bună spre excelentă, în creștere cu 2% față de săptămână trecută. Cu toate acestea, îngrijorarea este prezentă. Statele care au cea mai mare pondere în producția americană de grâu sunt afectate de secetă care se extinde încet, dar sigur. Vremea, ca de obicei, este factorul determinant.

  • China a vândut 2,7 milioane tone din rezerva de stat, dintr-un total scos la vânzare de 3,56 milioane tone, la prețul de 352 USD/tonă, echivalent a 1.468 lei/tonă.

PORUMB

În țara noastră, recoltatul continuă în Vest-Nord Vest, ca și în nordul Moldovei. Acest ritm este însă unul lent din cauza precipitațiilor și a condițiilor de calitate. „Punctăm aici recoltarea de marfă umedă, cu un procent 17% și chiar mai sus, care din cauza transportului direct către port este susceptibilă de apariție a micotoxinelor, fapt care poate influența calitatea omogenă  vaselor la descărcarea în destinații”, menționează Cezar Gheorghe.

Prețul porumbului s-a redus din motivele expuse la începutul raportului, ajungând la un nivel de 185 euro/tonă CPT Constanța.

În piață internă, remarcăm un preț mai ridicat față de ceea ce oferă portul. Indicațiile se duc în jurul valorii de 920-930 lei/tonă, cu plata la termen de 30-90 zile, ca și în cazul grâului.

„Analizând apetitul cumpărătorilor care activează în piața de export, concluzionăm că această etapă de platou este doar un moment de reașezare a cererii în contextul celor patru factori indicați în preambulul acestui raport, iar odată cu expirarea elementelor ce constituie fundamentul scăderii de preț, vom putea vedea cererea la locul său”, punctează analistul.

FLOAREA-SOARELUI

Pe piața din România, semințele de floarea-soarelui își mențin atractivitatea din punctul de vedere al prețurilor. Nu există un recul al pieței, cererea există în continuare. Cotațiile se situează între 490-495 USD/tonă CPT unități de procesare și 500-505 USD/tonă în portul Constanța. Diferența între cele două destinații este dată de diferența logistică.

„În regiunea Mării Negre, prețul uleiului de floarea-soarelui a cunoscut o efervescență stârnită din cauza panicii induse de anumiți cumpărători care anticipează o creștere a prețurilor, iar cotațiile FOB Ucraina pentru luna noiembrie au atins 1.000 USD/tonă. Cotațiile pentru luna decembrie s-au aliniat la 1.000 USD/tonă cu business închis la 980 USD/tonă. Pentru JFM (ianuarie-februarie-martie), cotațiile se situează cu cerere de 985 USD/tonă, iar ofertele de cumpărare la 975 USD/tonă. În context de bazin al Mării Negre, certitudinea unei recolte diminuate cu 5 milioane de tone este un indicator de bază pentru prețul tranzacțiilor care vor urma, precum și pentru posibilele consecințe care ar putea influența la rândul lor prețul semințelor în viitorul apropiat”, arată Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile Euronext urcă prețurile, indicația februarie 2021 atingând 402,5 euro/tonă. Prima luna de recoltă nouă august 2021 este cotată la 388 euro/tonă, cu o diferență între recolta veche și cea noua de 14 euro/tonă.

„Cumpărătorii de rapiță recoltă nouă, în perspectiva însămânțării a circa 380.000-400.000 hectare, nu manifestă un apetit deosebit din cauza evenimentelor generate de secetă în sezonul 2020. Riscul de forță majoră pe fondul lipsei mărfii fizice alimentează reluctanța acestora din urmă. Cu toate acestea, indicații timide se regăsesc în august 2021, minus 10 euro/tona de marfă în paritatea CPT destinatar”, punctează Cezar Gheorghe, consultant senior și analist al Casei de Trading a Fermierilor.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 10 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-10-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment
Miercuri, 19 August 2020 11:43

Fermierii români sunt descurajați!

Pe lângă secetă, schimbări climatice, COVID-19, fermierii trebuie să facă față și noilor decizii de a reduce la hectar cantitatea de produse pentru protecția plantelor, dar și a concurenței pe o piață cu fermieri din țări unde subvențiile pe suprafață sunt mai mari decât cele primite de agricultorii autohtoni. Întrebarea aflată pe buzele tuturor e dacă fermierii vor mai face agricultură în viitor.

Legat de cultivarea organismelor modificate genetic sau de utilizarea biotehnologiilor în agricultură, interzise în Uniunea Europeană, dar care vin sub formă de materie primă din alte ţări, fermierii se întreabă care este logica. „De ce să nu folosim muta-geneza şi să ne îndreptăm spre biotehnologii? Suntem ridicoli, dintr-un punct de vedere. De ce? Pentru că Europa importă soia din Argentina, Brazilia, Statele Unite, modificată genetic şi... în loc să abordăm biotehnologia facem blabla şi nu mergem înainte cu progresul tehnic”, susține Dumitru Manole, fermier din județul Constanța, de la Amzacea.

Toate aceste decizii îi afectează pe fermieri. Întrebarea lor este dacă mai merită să facă agricultură în noile condiții. „Nu ştiu dacă aş mai face agricultură, nu ştiu dacă pot să ies cu costurile, în condiţiile acestei zone în care şi aşa suferim de secetă şi nici nu putem să aducem un plus de îngrăşăminte şi nişte tratamente care să ne asigure nişte sporuri, dacă vom realiza ceva aici în zona României în special, că nu e vorba numai de zona noastră”, spune un tânăr fermier, tot constănțean, care lucrează terenuri agricole în zona Costinești - Valentin Petre, care este completat de Dumitru Manole: „La floarea-soarelui, plecând de la tratamentul seminţelor, dacă în zona asta aveţi adulţi de Tanymecus – specie peste 12 faţă de 3-4, aşa cum spunea profesorul Paulian –, floarea-soarelui va avea 7 boli care decimează cultura. În condiţiile în care nu am făcut tratament la sămânţă înainte de semănat, în care n-am aplicat tratamentele cu fungicide pentru protecţia culturii pentru cele 7 boli, plus erbicidele, atunci producţia nu va fi – am martori în loturile de culturi comparate – mai mare de 600-800 kg la hectar! Şi atunci mă întreb: cum să mai facem agricultură?”.

În opinia lui Dumitru Manole, suprafețele cultivate cu floarea-soarelui vor scădea din ce în ce mai mult, din cauza interzicerii neonicotinoidelor. „Din cauză că s-a interzis tratamentul seminţei înainte de semănat pentru acest dăunător agresiv, Tanymecus, o mare parte din producători au renunţat a mai semăna floarea-soarelui. Chiar şi la noi în exploataţie, trebuia să semăn 250 de hectare şi n-am realizat decât 170 de hectare, din cauza interzicerii tratamentului cu neonicotinoide”, afirmă Dumitru Manole, care în calitate de preşedinte al Asociaţiei pentru Cultura Florii-Soarelui din România este direct interesat de evoluția la nivelul întregii țări.

În vestul Europei, numai la îngrăşăminte, în unele țări precum Germania s-au folosit până la 464 kg substanţă activă NPK la hectar, Olanda 864 kg la hectar, în timp ce România, prin 2010, folosea 160 kg pe hectar. Iar la protecția plantelor, media în România era undeva la 700 mg/hectar, pe când în alte țări media depășește 2 kg de substanță activă la hectar.

Un nou „trend” este rotația culturilor. Doar că agricultorii români fac asta de dinainte de 1989 și nu există tradiție în monocultură ca în țări ca Franța sau în Germania. „Există o stațiune în Anglia, Rothamsted, unde porumbul după porumb s-a cultivat zece ani pentru a se vedea efectul monoculturii. Adică negativ”, a exemplificat Dumitru Manole.

Fermele românești, deja instabile, au nevoie de ajutor

Un alt subiect fierbinte este cel legat de plafonarea subvenţiilor, a plăţilor pe suprafaţă, cu care reprezentanţii Ministerului Agriculturii par a fi pentru. Acest fapt însă este în contradicție cu ce își doresc cei doi fermieri constănțeni și mulți alții de la noi. „După mine, ar trebui menţinută această plată pe suprafața cultivată. Altfel, nu ar face decât să decapitalizeze fermele mari şi mijlocii, că, ţinând cont de condiţiile anului acesta, toate fermele au de suferit, indiferent că-i mare, că-i mică, că este mijlocie. Culturile, și de toamnă și de primăvară, sunt compromise. Poate anul ăsta rezistăm. Dar dacă mai avem un an ca acesta şi în lipsa precipitaţiilor, nu ştiu dacă mai putem rezista”, susține Valentin Petre.

Dumitru Manole crede că, în acest moment, exploatațiile agricole din România nu sunt stabile economic. „România și mi se pare că mai sunt vreo două țări au cele mai mici sume considerate ca plată unică pe suprafaţă. Sunt ţări care au 380 de euro, 360 euro pe hectar! Noi am fost discriminaţi şi suntem şi acum! Şi anul acesta primim tot acea plată, comparativ cu alte ţări cu istorie mai veche, suntem discriminaţi şi atunci ne întâlnim la piaţă. Aici e o contradicție: vin de afară unele produse şi la raft sunt mai ieftine... şi atunci cum pot eu, producător agricol din România, să fac faţă concurenţei? Care, de data asta, e neloială. Pentru că plata unică pe suprafaţă este mai mare decât în România în alte ţări din vestul Europei, precizează Dumitru Manole. Noi trebuie să mergem către procesare. Să nu mai luăm produse de la hipermarket şi să le aducem în sate. Să creăm în sate puncte de procesare, iar pentru asta ne trebuie capital”.

Reamintim că fermierii noștri primesc o subvenție pe suprafață de 102,6082 euro.

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Ferma înfloritoare a lui Constantin Soare din Fântânele – Constanța, de la granița cu județul Tulcea, nu a scăpat nici ea de seceta pedologică. Culturile de orz sau grâu au fost afectate între 80% și 100%. Organizația de udători din care face parte implementează acum un proiect pe irigații pentru șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare.

Constantin Soare lucrează 1.070 de hectare pe raza localității Fântânele. Fermierul constănțean a aplicat ca în fiecare an tehnologii care l-au ajutat în trecut să obțină producții bune, chiar și fără irigații. Anul acesta însă pare desprins din cu totul altă poveste, iar nevoia de apă pune presiune pe fermierii care vor să își continue activitatea. „Lucrăm 1.070 de hectare și toată cultura de grâu a fost calamitată în procent de 70-100%. Am avut parcele care au fost calamitate în procent de 100% și una dintre ele, de 117 hectare, am întors-o după ce s-a încheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor. Am pregătit terenul și am pus cultură de porumb care, mulțumim lui Dumnezeu, pentru că au fost niște ploi, a reușit să răsară”, ne-a spus Constantin Soare.

În Dobrogea, finanțările nerambursabile pentru irigații sunt necesare

Constantin Soare ridică din nou problema legată de reabilitarea infrastructurii de irigații, de realizarea de sisteme de irigații locale, adică ale fermierilor.

Dacă terenul agricol este al mai multor proprietari și acea investiție e posibil să se afle pe un teren ce se va vinde, riști ca noul proprietar fermier să nu vrea să irige și să închidă conducta. „Eu din luna mai 2017, când a apărut Legea 133 – lege care a modificat Legea îmbunătățirilor funciare, Legea 138/2004 –, prin care s-a stabilit că statul va livra apă cu titlu gratuit Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, m-am așezat pe „pista de concurs” și am început să lucrez la un proiect pentru irigații. Noi, pe localitatea Fântânele, am constituit o OUAI și am preluat de la ANIF șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare. Aparținem de sistemul de irigații Sinoe, care deservește în cadrul județului Constanța și parțial Tulcea 60.000 de hectare, din care 40.000 se află în zonă viabilă. Un lucru important e să ne încadrăm în această suprafață viabilă de 40.000, motiv pentru care am făcut demersuri din momentul în care a apărut Legea 133, am dat curs constituirii organizațiilor și mai departe demersurilor pentru accesarea fondurilor europene prin Măsura 4.3”, a detaliat fermierul.

Proiectele, au fost aprobate, cele șase contracte de finanțare fiind semnate cu AFIR. „S-a întocmit dosarul de achiziție cu caiet de sarcini și este depus la AFIR în vederea analizării lui, să se constate dacă condițiile pe care le-am stabilit prin Caietul de sarcini se încadrează în Legea 98, Legea achizițiilor publice, și aștept să îmi vină răspunsul. După care trebuie mai departe să depun același dosar la Agenția Națională a Achizițiilor Publice, pentru a se stabili iar dacă acele condiții stabilite prin Caietul de sarcini sunt conforme cu legea în vigoare”, a continuat agricultorul constănțean.

Următorii pași sunt scoaterea la licitație, apoi proiectarea și execuția, undeva, speră agricultorul, în luna august. Lucrarea este estimată a fi finalizată, la anul, în 2021, cel mai optimist în luna aprilie.

În prima etapă trebuie reabilitată stația de punere sub presiune care consumă o mare parte din suma alocată pe proiect de un milion de euro, împreună cu partea de alimentare cu energie electrică. „O organizație poate să depună, cel puțin în ultimul Ghid așa era stabilit, trei proiecte pentru același plot, scopul fiind acela de a reveni într-o etapă următoare și a-ți finaliza toată infrastructura secundară – vorbim de conducte principale, antene cu hidranți și așa mai departe. Stația este dotată cu pompe, cu tablouri de comandă, cu tot ce este necesar, pentru a deservi întreaga suprafață pe care o deține acel plot. Adică nu le faci pe bucățele – azi pun două pompe, în programul următor mai pun încă două și așa mai departe. Se montează toate pompele așa cum a fost concepută stația și de banii rămași pleci cu o conductă principală și una-două antene, în funcție de suma care este disponibilă”, explică Constantin Soare.

Statul se mișcă mai greu decât agricultorii

Canalele de irigații sunt proprietatea statului și rămân în sarcina ANIF-ului pentru reabilitare. Nu mai puțin de un miliard de euro au fost dați în programul care în cinci ani trebuia să reabiliteze infrastructura aferentă pe două milioane de hectare. „Se spune că s-a consumat foarte puțin din ei, dar nu e problema noastră. Important este ca statul să încerce să investească atât cât e nevoie pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigații. Prin acel Program Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații – HG 793 – ANIF-ul are obligația, în paralel cu organizațiile fermierilor, să-și reabiliteze tot ce înseamnă canale principale, canale secundare, stația bază, stațiile de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară. Atunci când organizațiile care au accesat proiecte și-și reabilitează infrastructura secundară și-au finalizat investiția și pot să irige, ANIF-ul are obligația să-i aducă apa la aspirația SPP-urilor. În cazul nostru, din păcate, lucrurile nu cred că se vor întâmpla așa. Mai degrabă spus, eu estimez, pentru că încerc să mișc lucrurile mai repede, că prin aprilie 2021 voi avea finalizată această primă etapă”, a precizat agricultorul care estimează că va trebui să mai depună încă un rând de proiecte pentru a putea reabilita restul de infrastructură secundară care să acopere întreaga suprafață a plotului.

Reabilitarea va viza stațiile și clădirea, iar modernizarea aducerea de pompe de ultimă oră ca tehnologie, tablouri de comandă care să nu presupună intervenția omului, decât în programare. „Ele trebuie programate de maniera să mențină o presiune constantă în instalația secundară de irigații. Și atunci pompele pleacă automat sau se opresc, în funcție de consumul de apă”, a explicat Constantin Soare. Astfel se va realiza și economia consumului de energie electrică.

Păienjeniș legislativ care împiedică realizarea proiectelor

Reabilitarea infrastructurii principale în sistemul de irigații Sinoe trenează însă. „Fizic nu s-au mișcat lucrurile deloc. Am înțeles că s-a scos la licitație anul trecut proiectarea, s-a câștigat licitația și ulterior s-a blocat finanțarea. Acum înțeleg că se vrea să se scoată la pachet proiectarea cu licitația, dar încă nu sunt bani, trebuie să așteptăm. Înțeleg că bani în bugetul Ministerului Agriculturii pentru aceste investiții care trebuie realizate nu sunt și trebuie, mai nou, la rectificarea de buget să se încerce să se găsească resurse financiare pentru a se aloca sumele necesare pentru reabilitare”.

În condițiile în care asociațiile de udători finalizează proiectele, dar statul nu își face partea sa, agricultorii pierd nu doar apa, ci și resursele cu salariile angajaților care trebuie să gestioneze toate acestea.

Mai mult, OUAI au activitate de utilitate publică, iar astfel de investiții sunt de interes general. Pe lângă obligația de a asigura infrastructura secundară, reabilitarea ei pe întreaga suprafață a plotului, există și cea de livrare a apei conform contractelor cu proprietarii de terenuri.

Ideal ar fi ca toată lumea să își dea concursul pentru realizarea acestui tip de proiecte.

Problema cu care se confruntă multe asociații este că Legea 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții are două articole, 6 și 7, care spun că beneficiarul care realizează o investiție și vrea să traverseze cu o conductă/cablu terenul unei terțe persoane trebuie să obțină acordul acelei persoane. „Practic nu se poate o astfel de procedură. De ce spun nu se poate? Pentru că trebuie să ai contact cu proprietarul, care să fie în viață, să aibă cadastru și cu care să te duci cu el la notariat să închei un astfel de document. Dar foarte mulți proprietari nu mai sunt în viață, moștenitorii nu și-au făcut dezbaterea succesorală, sunt plecați prin Europa sau prin alte țări, ca să nu mai spun de faptul că nu sunt încheiate planuri cadastrale. În condițiile date, practic nu există posibilitatea obținerii, așa cum se cere de anumite instituții, a acordului proprietarului. În cuprinsul Legii 138/2004, Legea îmbunătățirilor funciare, e Articolul 30, care vine și modifică Articolele 6 și 7 – chiar spune acolo că se modifică articolele 6 și 7  din Legea 50 care stă la baza acordării autorizației de construire –, și elimină obligativitatea ca beneficiarul să aducă la cel care emite, pentru a obține autorizația de construire, acordul proprietarului. Dar cine a formulat articolul acel 30 a făcut-o atât de prost încât nimeni nu înțelege nimic sau fiecare înțelege ce vrea. Acolo se spune printre altele că beneficiarul, ca să poată să obțină autorizația, dacă în cuprinsul contractului de arendă avut este stipulat faptul că are dreptul să construiască pe teren, nu mai e necesar să vină cu acordul scris al proprietarului. Dar cine e beneficiarul în cazul de față? Organizația. Dar, Organizația are în obiectul de activitatea arendarea terenului și exploatarea terenului? Ea are activitate de utilitate publică!”, a detaliat Constantin Soare. Fiind de utilitate publică, indicat ar fi, crede el, să se procedeze ca și în cazul altor construcții care au același scop, așa cum sunt autostrăzile.

Organizațiile de udători sunt înființate în baza Legii 138 care nu au activitate de a exploata terenul, astfel că posibilitatea de a încheia contract de arendă cade. Mai ales că în cadrul organizației, fermierii au la rândul lor contracte de arendă. „Modificarea acelor articole din Legea 50 și Articolul 30 din Legea 138 a fost făcută în baza unei Ordonanțe de guvern! Deci este la îndemâna Guvernului să dea curs la așa ceva. Și ca o concluzie, trebuie înțeles foarte clar că dacă nu se va schimba regula aceasta, degeaba vom spune: am băgat banii în infrastructura principală, am alocat sume, am venit cu nu știu ce sume alocate pe programul următor – că înțeleg că se vrea să se aloce un miliard de euro pe Măsura 4.3 –, dacă nu creăm toate pârghiile care să ne permită să fim operativi în tot ce înseamnă activitățile astea, nu facem decât să ne blocăm”, apreciază fermierul constănțean.

Înlesnirea accesului la banii UE

Un alt aspect semnalat de Constantin Soare este faptul că dacă se va păstra ultimul Ghid pentru Măsura 4.3, PNDR 2014-2020, vom avea blocaje. Acesta prevede că organizațiile care nu au avut sprijin european în ultimii cinci ani, primesc acum un punctaj de 40 de puncte, favorizându-i pe cei care nu au reușit să depună proiecte până la această oră.

Un alt aspect e că fiecare organizație are dreptul să depună un singur proiect pe sesiune, ceea ce iarăși poate însemna o frânare a investițiilor. „Eu am băgat un milion de euro în stație și din 800 de hectare cât are suprafața unui plot, cu banii rămași din milion, după ce am finalizat punerea în funcțiune a stației, mai fac o conductă principală și o antenă-două care să deservească 100-200 de hectare. Dacă în programul următor, OUAI poate să depună un singur proiect, atunci pun întrebarea: cum se gândește rentabilizarea, folosirea acestor bani – eu știu că atunci când ai făcut o investiție trebuie să produci cu ea. Eu am băgat un milion și produc pentru 200 de hectare în loc să ajung să dau pentru 800-1000 de hectare cât are plotul? De aia spun și sper ca în programul următor și în prima sesiune a programului următor să se schimbe regulile acestea din Ghidul actual!”

Pentru Măsura 4.3, în programarea viitoare este prevăzută suma de un miliard de euro. Nevoia stringentă de apă îi face pe fermieri să spere ca sesiunea să fie deschisă fără limită de sumă. „S-a stabilit un termen de depunere de 3-5 luni. Câte proiecte s-au depus? 300-400-500 de proiecte, în condițiile în care sunt eligibile toate să fie și finanțabile, nu să așteptăm, să repartizăm sumele pe șase ani, pentru că repet, am nevoie de apă mâine, că seceta e constantă ca și schimbările climatice. De aceea sper ca în continuare deciziile care se vor lua prin conținutul Ghidului să fie unele cât mai facile, mai ușor de derulat și repet și revin la elementul cheie: cu acordul proprietarilor. Trebuie ca Articolul 30 din Legea 138 să fie modificat”, a mai spus fermierul.

Toate acestea în condițiile în care nu vorbim de o investiție nouă, ci de reabilitarea unei investiții făcute în urmă cu mai mulți ani, iar noua tehnologie va avea un impact pozitiv pentru generațiile care urmează.

Dobrogea se află, conform statisticilor, într-o zonă defavorizată raportându-ne la nivelul precipitațiilor care se cumulează într-un an. Fermierul a făcut propuneri scrise și verbale, în discuții cu oficialii de la minister, ca atunci când se vor emite noile ghiduri pentru Măsura 4.3, Reabilitarea infrastructurii principale de irigații, zona Dobrogea să fie încadrată ca zonă defavorizată. „Scopul este să ni se acorde un punctaj suplimentar, punctaj care să ne permită să accesăm mai facil proiectele pe Măsura 4.3, pentru că aici este polul secetei și aici trebuie investit cel mai mult în irigații”, a conchis Constantin Soare.

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!
Vineri, 10 Iulie 2020 15:26

Secretele unei ferme din inima Dobrogei

„Am preluat o fermă de 300 de hectare care era în faliment și încet-încet, cu seriozitate și datorită faptului că am mărit arenda și pentru că am avut o colaborare bazată pe principiul câștig-câștig cu proprietarii terenurilor, am ajuns în 2012 la aproximativ 5.000 de hectare, suprafață care s-a menținut până astăzi.”

În caracterul generic al fiecărui român neaoș se regăsește negreșit dragostea pentru familie, pentru casa părintească și pentru pământ. Probabil că aceasta este dovada faptului că poporul român a fost printre primele așezate geografic pe bătrânul continent. Acest caracter îl regăsim cu precădere și la inginerul Dumitru Voicu (n.r. nea` Telu, așa cum îi spun apropiații), care s-a întors în comuna natală - Fântânele, pentru a dezvolta, aproape din nimic, o mașinărie agricolă titanică de aproape 5.000 de hectare. Întreaga suprafață agricolă este segmentată în două părți: în nordul județului Constanța, în Fântânele, și în sudul acestuia, în localitatea 23 August. În vârstă de 65 de ani, proprietar al unui domeniu intravilan care impresionează prin spațiile verzi bine definite și prin bunul-gust în general, inginerul în mecanică Dumitru Voicu a acceptat și a avut plăcerea să desfacă desaga cu amintiri în fața noastră.

Reporter: Vă trageți chiar din această localitate a județului Constanța, Fântânele. Cum vă simțiți știind că totul a pornit de la sămânța care s-a sădit aici?

Dumitru Voicu: Nu am fost tot timpul aici. Am studiat mecanica auto la Pitești și am dorit să revin aproape de casă. În anii ’80 m-am angajat la IAS-ul de aici (n.r. Întreprinderea Agricolă de Stat), din comuna Cogealac, la sectorul mecanizare. Astfel, m-am reprofilat de la mecanică auto la mecanică agricolă. Am fost șef de atelier timp de zece ani, din 1980 până în 1990, timp în care m-am îndrăgostit de aceste fiare, chiar dacă erau așa cum erau, te simțeai viu lângă ele. Erau în jur de 25-30 de combine și foarte multe tractoare, și am devenit pasionat de ele.

Reporter: Apoi a venit Revoluția. Cum au evoluat lucrurile?

Dumitru Voicu: Imediat după Revoluție, a fost nevoie de un ofițer auto, am echivalat și am fost vreo șase ani la jandarmerie, lucru care mi-a dezvoltat o disciplină și o rigurozitate în tot ceea ce făceam. În afară de cunoștințele câștigate până atunci, acei șase ani m-au întărit foarte mult, pentru că am realizat că disciplina poate rezolva foarte multe lucruri dificile.

Reporter: Și totuși dragostea pentru agricultură a cântărit mai greu.

Dumitru Voicu: Da, în 1996 am revenit, pentru că nu mai doream să continui viața de militar, m-am întors și m-am apucat de agricultură. Am început să lucrez terenul familiei de 30 de hectare. Am preluat o fermă de 300 de hectare care era în faliment și încet-încet, cu seriozitate și datorită faptului că am mărit arenda și pentru că am avut o colaborare bazată pe principiul câștig-câștig cu proprietarii terenurilor, am ajuns în 2012 la aproximativ 5.000 de hectare, suprafață care s-a menținut până astăzi. În tot acest timp, am achiziționat și din terenul pe care îl luasem în arendă, la început pentru că proprietarii terenurilor aveau nevoie de bani. Apoi, am realizat că dacă nu achiziționăm mai mult teren, practic nu aveam obiectul muncii. Acum pot să spun că din aproximativ 5.000 de hectare avem 2.500 în proprietare și restul în arendă, fapt care ne oferă sustenabilitate.

„Am lucrat mult cu soiuri românești, am fost mulțumit, dar potențialul la grâu nu e mai mare de șapte tone la hectar.”

Reporter: Care este structura culturilor pe această suprafață?

Dumitru Voicu: Pentru faptul că suntem în Dobrogea, avem 70% din culturi de toamnă, respectiv rapiță și cereale (orz și grâu). Restul de 30% avem floarea-soarelui și porumb. Rapița, floarea-soarelui și porumbul trebuie să creeze cam jumătate, să putem face asolament. Foarte rar facem și anul doi de grâu.

Reporter: Cu ce fel de sămânță lucrați?

Dumitru Voicu: Am lucrat mult cu soiuri românești, am fost mulțumit, dar potențialul la grâu nu e mai mare de șapte tone la hectar. Apoi am început să lucrăm cu soiuri din import cu putere mare de înfrățire și cu talie joasă, la care am avut rezultate foarte bune. De exemplu, anul trecut, la grâul răsărit în ianuarie-februarie, am avut o producție de 6,2 tone la hectar, ceea ce e bine aici în Dobrogea. A fost o înfrățire extraordinară în primăvară. Noi, în general, semănăm în uscătură, cum se spune. Arăm și pregătim cu utilaje mari imediat în spatele combinei, astfel avem deja pregătit terenul în toamnă pentru semănat, fie că e ploaie, fie că nu. La terminarea campaniei de recoltare, aproximativ 70% din suprafață o avem pregătită. Ne ajută foarte mult cultivatoarele Ecolo-Tiger și tractoarele mari Quadtrac de la Case IH, pentru a realiza acest lucru.

Reporter: Cu forța de muncă vă declarați mulțumit?

Dumitru Voicu: Am lucrat încă de la 26 de ani cu mecanici agricoli. La fermă am început în 1996 cu zece oameni. Cu excepția a doi dintre ei care au ieșit la pensie, ceilalți se regăsesc în fermă. Nimeni nu a plecat. Chiar dacă au mai greșit, le-am acordat de fiecare dată șanse, îi plătesc foarte bine și i-am apropiat. Merg pe principiul neamțului: decât un soldat mort mai bine trei tancuri stricate. Toți sunt plătiți foarte bine și au masa asigurată la mine în fermă. Politica a fost de fidelizare, bazată pe respect și pe integrarea în această familie. Anual, avem două-trei ieșiri cu toții, cu familiile noastre, și facem zootehnie numai pentru angajați și familie. Au venit și tineri pe care i-am integrat și i-am trimis la școlarizare.

„Un fermier care se respectă trebuie să aibă trei producții: una în hambar, una în câmp și una în bancă.”

„40% din decizia de cumpărare este determinată de colaborarea cu reprezentanții firmei”

Reporter: Ați început în mod evident cu tractoarele românești. Cu ce fel de utilaje ați continuat?

Dumitru Voicu: Situația a fost în felul următor. Au fost trei etape. În prima etapă, am avut 12 tractoare românești, pentru că din acestea avea toată lumea. Au fost și ceva subvenții atunci și se puteau obține maximum 4 – 4,5 tone de grâu la hectar, pentru că așa erau tehnologiile atunci. A urmat etapa a doua, la începutul anilor 2000, în care am lucrat cu utilaje CNH, pentru că am beneficiat de finanțare.

Reporter: Când ați început să colaborați cu Titan Machinery și cum s-a desfășurat colaborarea?

Dumitru Voicu: Am început colaborarea mai întâi cu departamentul de service și urma să trec la perioada a treia, la utilaje grele pentru suprafețe mari. Mai exact, trebuia să trec de la 300 CP la 600 CP. Desigur, am avut nevoie de un timp pentru a căpăta o siguranță financiară, fiindcă un utilaj mare implică evident și partea de agregate pe măsură, costuri de exploatare și de întreținere. Ne-a ajutat Dumnezeu și am luat un utilaj mare și am realizat că mai am nevoie de încă unul, pentru a trage toate celelalte agregate pe care le achiziționasem.

Reporter: Despre ce utilaj este vorba?

Dumitru Voicu: Este vorba despre șenilatul Case IH Quadtrac 600, cu care am început. Apoi am făcut buyback și am luat două unități Quadtrac 620, cele mai puternice.

Reporter: De ce ați ales Case IH?

Dumitru Voicu: Pot să spun că a fost rezultatul colaborării pe care am avut-o cu echipa Titan Machinery. De asemenea, am văzut cultivatorul Case IH Ecolo-Tiger la demonstrații și mi-a plăcut foarte mult cum s-a comportat la lucru. Apoi, colaborarea a început spontan. Bineînțeles că am studiat puțin utilajele, am văzut performanțele pe care le au, dar m-am hotărât destul de repede. Colaborarea cu departamentul de service a fost foarte bună tot timpul. Suportul echipei Titan Machinery a fost fantastic. Nu s-a reținut nimeni să vină în ajutor, toată lumea a fost lângă mine. Și de atunci a început să conteze foarte mult pentru mine relația cu echipa. Pentru mine, 40% din decizia de cumpărare este determinată de colaborarea cu echipa, abordarea și relația pe care le am cu reprezentanții firmei.

Reporter: Cu ce utilaje ați continuat după aceste două tractoare?

Dumitru Voicu: Mi-au plăcut foarte mult combinele Case IH și m-am decis să trec la cele cu flux axial. Am achiziționat cea mai mare combină Case IH Axial-Flow 9240, chiar în perioada când apăruse. A mers foarte bine, am echipat-o cu heder MacDon de 10,7 metri și am folosit-o la recoltarea mai multor culturi. Pentru a obține o calitate bună a recoltelor, nu este necesară numai performanța tehnică standard a combinei, ci și reglajele, și mâna operatorului, respectiv experiența sa. O combină se reglează de trei ori pe zi, iar dacă operatorul e bun, recolta rezultată e impecabilă. În schimb, calitatea combinei Axial-Flow devine foarte evidentă la recolta de floarea-soarelui și porumb, una este baterea și alta este transversala. Am fost încântat de ele.

Reporter: Cu ce utilaje ați continuat?

Dumitru Voicu: De curând, am achiziționat încă o combină Case IH Axial-Flow 9240 și cea mai mare combină din noua serie 250: Case IH Axial-Flow 9250. Am și un heder pentru porumb Olimac de 12 rânduri, două cultivatoare Case IH Ecolo-Tiger de 4 metri și de 6,7 metri, un disc Case IH True-Tandem de 13 metri, două pluguri de la Gregoire Besson, cele mai mari, cu 14 trupițe, un scarificator Maschio Diablo de șase metri etc.

Reporter: Aveți și alte tractoare în afară de cele două șenilate sau doriți să mai achiziționați?

Dumitru Voicu: Tocmai am achiziționat un tractor Case IH Puma 175 CVX de care sunt foarte încântat. Planul este să mai înlocuiesc din celelalte pe care le am, achiziționând încă două Case IH. La felul în care am împărțită ferma în această zonă, stăm foarte bine din punctul de vedere al distribuirii echipamentelor în fiecare parte a acesteia. Avem depozite proprii, putând valorifica producția la un preț bun.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery?

Dumitru Voicu: Pe unii îi cunoscusem din colaborări mai vechi, cum a fost cu Manfred (n.r. Manfred Spendier – director regional Titan Machinery România și Ucraina). Apoi, am găsit în Lucian (n.r. Lucian Gheba – director comercial Titan Machinery România) un om deosebit, cald, neagresiv. Apoi, îl aveți pe Daniel Iftime (Team Leader Service Titan Machinery Constanța), un om pe care nu ai cum să te superi niciodată. Eu, fiind mecanic, știu că fiarele se mai și strică. Important este că echipa a fost foarte promptă, iar între timp am devenit prieteni. I-am respectat, au avut și suportul meu. Un alt lucru care mi-a plăcut mult este faptul că răspund mereu la solicitări, inclusiv în afara programului, la orice oră. Cei noi, mai tineri, sunt de asemenea foarte muncitori și instruiți.

Reporter: Aveți numeroase utilaje de la noi, cu proeminență Case IH. Aveți și utilaje marca Väderstad?

Dumitru Voicu: Da, avem două semănători de păioase, Rapid RDA 800 Jumbo și Rapid 600 S, ambele de șase metri, și o semănătoare de prășitoare – Tempo F de opt rânduri și sunt foarte mulțumit de ele. De asemenea, avem două discuri Väderstad Carrier, unul de nouă metri și unul de patru metri, și un tăvălug Väderstad Rexius de opt metri. Sunt niște utilaje fantastice și urmăresc să mai achiziționez. Cel mai important este să poți să treci campania, să intri în timpii optimi. Lucrurile s-au schimbat foarte mult față de acum 30 de ani, când aveai timp de la 1 octombrie până pe 20 octombrie. Acum agricultura se face pe 5-6 zile, dacă te miști bine.

Atenție la creditări

Reporter: Ce planuri aveți acum?

Dumitru Voicu: În primul rând, îmi doresc să mențin integritatea fermei. Și pentru acest lucru am oferit o arendă destul de bună, plus că îmi doresc să nu vând nimic din ceea ce am în proprietate. Un fermier care se respectă trebuie să aibă trei producții: una în hambar, una în câmp și una în bancă.

Reporter: Subvențiile de la stat vă satisfac?

Dumitru Voicu: Aș fi ipocrit să spun că nu au fost bune ori că nu sunt bine-venite, chiar dacă nu suntem încă la nivelul celor de afară. Dar e un început și e un ajutor foarte bun. Numai că prin această politică a subvențiilor unii au încercat să profite, sau să-i căpușeze pe alții de bani, prin faptul că fermierii beneficiază de acest ajutor de la stat.

Reporter: Ce sfaturi aveți pentru ceilalți fermieri?

Dumitru Voicu: Sfatul meu este să fie foarte atenți la creditări. Dacă reușesc să aibă 60% finanțare proprie și 40% din creditare, în anii buni e bine. Un alt lucru important este forța de muncă de care trebuie să aibă grijă. Să-i considere pe angajați drept propriii parteneri de afaceri. Banii pe care îi dau eu pentru forța de muncă nu știu dacă sunt neapărat meritați, dar am considerat că echipa trebuie să fie motivată și devotată.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!
Pagina 1 din 2

Publicitate

banner web nuseed

banner anunt 300x250

TPV RF 300x250 2

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista