culturi - REVISTA FERMIERULUI
Duminică, 23 Octombrie 2022 14:44

Molia verzei, prezentă în culturile de rapiță

În urma controlului fitosanitar efectuat în săptămâna 17 – 23 octombrie 2022 în culturile de rapiță de pe teritoriul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am constatat prezența larvelor și adulților de Plutella xylostella în număr mare, aspect care ne îngrijorează. Chiar dacă acest dăunător este considerat secundar la rapiță, în anii favorabili poate produce daune semnificative.

rapita roasa

Pe lângă larvele și fluturii de Plutella, pe rapiță se hrănesc masiv și larvele de Helicoverpa armigera. Afidele sunt prezente și ele în toate stadiile de dezvoltare. Fluturii de Helicoverpa armigera, Plutella xylostella, Pieris brassicae și Autographa gamma încă zboară prin culturi. Toamna blândă cu temperaturi ridicate în timpul zilei permite acestor dăunători să se dezvolte în condiții bune.

Helicoverpa armigera pe rapiță, 20 octombrie 2022

Helicoverpa armigera pe rapiță la 20 octombrie 2022

Autographa gamma, 20 octombrie 2022

Autographa gamma la data de 20 octombrie 2022

Plutella xylostella (molia verzei) este considerată un dăunător important al cruciferelor cultivate, mai ales la varză, conopidă, rapiță, muștar etc. Se cunoaște că managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. În cele ce urmează readuc în atenția dumneavoastră aspecte legate de biologia și combaterea integrată a moliei mai sus amintite pentru a vă ajuta în gestionarea ei în următoarea perioadă de timp. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Molia Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae), este unul dintre cei mai serioși dăunători ai Brassicaceaelor cultivate la nivel mondial [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006]. În țara noastră este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță [Roșca et al., 2011].

Adult de molia verzei care zboară prin culturile de rapiță, 20 octombrie 2022

Adult de molia verzei care zboară prin culturile de rapiță la data de 20 octombrie 2022

 

Aspecte generale despre biologia și ecologia moliei Plutella xylostella

 

În condițiile climatice ale țării noastre prezintă trei generații de an. Insecta poate ajunge chiar la șase generații pe an în zonele din lume unde climatul permite dezvoltarea. În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație, în iulie - august a doua generație, iar generația a treia din august până anul următor [Roșca et al., 2011]. Insecta iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai.

Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar et Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.

Larvă de Plutella și rosăturile produse pe frunze de rapiță

Larvă de Plutella și rosăturile produse pe frunze de rapiță

Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă, sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva și Furlong, 2012; Talekar și Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].

După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor. După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (ferestruire). În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar și Shelton, 1993; Roșca et al., 2011; Castelo Branco et al., 1997]. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 20 grade C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 30 grade C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 260 grade C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 7 grade C și o temperatură medie de 10 grade C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].

Larvă de Plutella xylostella care se hrănește pe rapiță, 20 octombrie 2022

Larvă de Plutella xylostella care se hrănește pe rapiță la data de 20 octombrie 2022

În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

 

Cum și când combatem acest dăunător

 

Este foarte important să monitorizăm insecta. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară. Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutela xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m2. Pe această suprafață se vor număra larvele.

Funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate. După Tanskii (1981), la varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă. Momentele de observație: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii. După „Canola Encyclopedia” (2015), pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m2.

Ferestruiri produse de Plutella xylostella

Ferestruiri produse de Plutella xylostella

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri, agrofitotehnice, chimice și biologice. Dintre măsurile agrofitotehnice, amintesc: distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales), arăturile adânci pentru îngroparea resturilor vegetale, irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze), cultivarea soiurilor tolerante [Roșca et al., 2011]. Există zone în lume unde se practică intercroping-ul (cu usturoi, salată verde) și înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton, Badenes-Perez, 2006].

 

Măsuri chimice de combatere

 

Din păcate, în cadrul sistemului de combatere integrată, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

La varză, pentru combaterea moliei Plutella xylostella sunt omologate în România câteva insecticide: ciantraniliprol, clorantraniliprol, cipermetrin, gama – cihalotrin, emamectin benzoat, spinosad, clorantraniliprol + lambda-cihalotrin. Pentru rapiță nu sunt omologate produse, dar cele omologate pentru alți dăunători omoară și populațiile de Plutella [după aplicația Pesticide 2.22.10.1, 2022].

Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella. Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai 3 ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie foarte interesantă dacă este bine utilizată, din cauza numărului mare de grupe chimice cu substanțe active diferite, care permit alternarea substanțelor chimice, prevenind astfel apariția fenomenului de rezistență. De asemenea, se recomandă ca tratamentele chimice să fie alternate și cu alte metode de control (biologice de exemplu) pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți astfel calitatea produsului vegetal.

311864241 650067176618172 1399326978960078603 n

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. Xylostella.

 

Combaterea biologică, de interes în viitor

 

În combaterea biologică a P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979]. Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae (Brethes) (Hymenoptera: Ichneumonidae) și Apanteles piceotrichosus (Blanchard) (Hymenoptera: Braconidae). Cotesia plutellae (Kurdjumov) (Hymenoptera: Braconidae) și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori.

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae), tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus (Say) (Hemiptera: Anthocoridae) există date care arată că aceștia pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi despre utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Metodele amintite în acest material, utilizate corect și conștient, îmbinate armonios, pot duce la obținerea unor produse vegetale de o bună calitate, lipsite de reziduuri de pesticide.

311761819 650065986618291 8897681481655123811 n

 

Bibliografie

Ankersmit G. W., 1953, DDT resistance in Plutella maculipennis (Curt.) Lepidoptera in Java. Bulletin of Entomological Research 1953;44: 421–425.
Åsman K., Ekbom B., Rämert B., 2001, Effect of Intercropping on Oviposition and Emigration Behavior of the Leek Moth (Lepidoptera: Acrolepiidae) and the Diamondback Moth (Lepidoptera: Plutellidae). Environmental. Entomology 30(2): 288-294.
Brito J. P., Vacari A. M., Thuler R. T., De Bortoli S. A., 2009, Aspectos biológicos de Orius insidiosus (Say, 1832) predando ovos de Plutella xylostella (L., 1758) e Anagasta kuehniella (Zeller, 1879). Arquivos do Instituto Biológico 2009; 76(4): 627–633.
Brusselman E., Beck B., Pollet S., Temmerman F., Spanoghe P., Moens M., Nuyttens D., 2012, Effect of the spray application technique on the deposition of entomopathogenic nematodes in vegetables. Pest Management Science 2012;68(3): 444–453.
Carazo E. R., Cartin V. M. L. , Monge A. V., Lobo J. A. S., Araya L. R., 1999, Resistencia de Plutella xylostella a deltametrina, metamidofós y cartap em Costa Rica. Manejo Integrado de Plagas 1999; 53: 52–57.
Castelo Branco M., França F. H., Medeiros M. A., Leal J. G. T., 2001, Uso de inseticidas para o controle da traça-do-tomateiro e da traça-das-crucíferas: um estudo de caso. Horticultura Brasileira 2001; 19(1): 60–63.
Castelo Branco M., França F. H., Villas Boas G. L., 1997, Traça-das-crucíferas (Plutella xylostella). Brasília: Embrapa Hortaliças; 1997. 4p.
CABI. 2015. Plutella xylostella. CABI.org, Invasive Species Compendium. [http://www.cabi.org/isc/datasheet/42318].
Canola Encyclopedia. Diamondback Moth. Canola Council of Canada, n.d.: [http://www.canolacouncil.org/can.../insects/diamondbackmoth/].
De Bortoli S. A., Vacari A. M., Goulart R. M., Santos R. F., Volpe H. X. L., Ferraudo A. S., 2011, Capacidade reprodutiva e preferência da traça-das-crucíferas para diferentes brassicáceas. Horticultura Brasileira 2011; 29(2): 187–192.
Gurr G. M., Wratten S. D., 2000, Measures of success in biological control. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers; 2000, p 430.
Golizadeh A., Karim K., Yaghoub F., Habib A., 2007, Temperature-dependent Development of Diamondback Moth, Plutella Xylostella (Lepidoptera: Plutellidae) on Two Brassicaceous Host Plants. Insect Science 14.4: 309-16.
Goodwin S., 1979, Changes in the numbers in the parasitoid complex associated with the diamondback moth, Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera) in Victoria. Australian Journal of Zoology 1979; 27(6): 981–989.
Henegar Monika et al., 2019 - Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, Timișoara, 426 p.
Kirsch K., Schmutlerer H., 1988, Low efficacy of a Bacillus thuringiensis (Berl.) formulation in controlling the diamondback moth Plutella xylostella (L.), in the Philippines. Journal of Applied Entomology 1988;105(1-5): 249–255.
Liu S.-S., Chen F.-Z., Zalucki M. P., 2002, Development and survival of the diamondback moth, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae), at constant and alternating temperatures. Environmental Entomology 31: 1-12.
Magalhães G. O., Goulart R. M., Vacari A. M., De Bortoli S. A., 2012, Parasitismo de Trichogramma pretiosum Riley, 1879 (Hymenoptera: Trichogrammatidae) em diferentes hospedeiros e cores de cartelas. Arquivos do Instituto Biológico 2012; 79(1): 55–90.
Myron P. Zalucki, Asad Shabbir, Rehan Silva, David Adamson, Liu ShuSheng, and Michael J. Furlong, 2012, Estimating the Economic Cost of One of the World's Major Insect Pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): Just How Long is a Piece of String?, Journal of Economic Entomology, 105(4):1115-1129.
Miles M., 2002, Insect Pest Management II – Etiella, False Wireworm and Diamondback Moth. GRDC Research updates. http://www.grdc.com.au, 2002.
Micic S., 2005, Chemical Control of Insect and Allied Pests of Canola. Farmnote No. 1/2005. Department of Agriculture, South Perth, Western Australia, Australia; 2005.
Ridland P. M., Endersby N. M., 2011, Some Australian populations of diamondback moth, Plutella xylostella (L.) show reduced susceptibility to fipronil. In: Srinivasan R., Shelton A. M., Collins H. L. (eds.) Sixth international workshop on management of the diamondback moth and other crucifer insect pests. Nakhon Pathom, Thailand; 2011. P 21–25.
Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;
Sarfraz M., Dosdall L. M., Keddie B. A., 2006, Diamondback moth-host plant interactions: implications for pest management. Crop Protection 2006; 25(7): 625–639.
Sarfraz M., Keddie B. A., 2005, Conserving the efficacy of insecticides against Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Applied Entomology 2005; 129(3): 149–157.
Silva - Torres C. S. A., Pontes I. V. A. F., Torres J. B., Barros R., 2010, New records of natural enemies of Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae) in Pernambuco, Brazil. Neotropical Entomology 2010; 39(5): 835–838.
Shelton A. M., Badenes-Perez E. 2006, Concepts and applications of trap cropping in pest management. Annual Review of Entomology 51: 285–308.
Schroer S., Sulistyanto D., Ehlers R. U., 2005, Control of Plutella xylostella using polymer-fomulated Steinernema carpocapsae and Bacillus thuringiensis in cabbage fields. Journal of Applied Entomology 2005; 129(4): 198–204.
Talekar N. S., Shelton A. M., 1993, Biology, ecology, and management of the diamondback moth. Annual Review of Entomology 1993; 38(1): 275–301.
Tabashnik B. E., Cushing N. L., Finson N., Johnson M. W., 1990, Field development of resistance to Bacillus thuringiensis in diamondback moth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology 1990; 83(5): 1671–1676.
Vacari A. M., De Bortoli S. A., Torres J. B., 2012, Relation between predation by Podisus nigrispinus and developmental phase and density of its prey, Plutella xylostella. Entomologia Experimentalis et Applicata 2012; 145(1): 30–37.
van Lenteren J., Godfray H. C. J., 2005, Europen in science in the Enlightenment and the discovery of the insect parasitoid life cycle in The Netherlands and Great Britain. Biological Control 2005; 32(1): 12–24.
van Lenteren, J., 2012, The state of commercial augmentative biological control: plenty of natural enemies, but a frustrating lack of uptake. BioControl 2012; 57(1): 1–20.
Venkata G., Reddy P., Guerrero A., 2001, Optimum Timing of Insecticide Applications against Diamondback MothPlutella Xylostella in Cole Crops Using Threshold Catches in Sex Pheromone Traps. Pest Management Science 57.1: 90-94.
Volpe H. X. L., De Bortoli A. S., Thuler R. T., Viana C. L. T. P., Goulart R. M., 2006,  Avaliação de características biológicas de Trichogramma pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae) criado em três hospedeiros. Arquivos do Instituto Biológico 2006; 73(3): 311–315.
Waage J. K., Greathead D. J., 1988, Biological Control: challenges and opportunities. Philosophical Transactions of the Royal Society of London 1988; 318 (1189): 111–128.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Helicoverpa armigera (posibil și alte specii de Heliothine, Helicoverpa zea, de exemplu) nu încetează să ne uimească în această toamnă. Dacă credeam că frigul o va opri din evoluție, ei bine, datele de la capcanele Csalomon spun altceva.

Timp de șapte zile la Lovrin nu s-au putut citi capcanele din cauza ploilor care nu au permis intrarea în câmp. Pe 23 septembrie 2022 capcanele au fost citite și mare ne-a fost mirarea când am văzut numărul mare de capturi (fluturi vii și morți).

Atac de Helicoverpa la cânepă, la 23 septembrie 2022

Atac de Helicoverpa la cânepă 23 septembrie 2022

Numărul de capturi înregistrat la capcanele Csalomon pentru Helicoverpa armigera a fost: 700 capturi la prima capcană (100 capturi/zi) și 465 la a doua (66,4 capturi/zi).

La capcanele pentru capturarea fluturilor de Ostrinia nubilalis, numărul de capturi a fost: la prima capcană - 1 adult de Ostrinia nubilalis, 74 de Helicoverpa (10,6/capturi/zi) și 11 de Autographa gamma (1,6/zi), iar la cea de-a doua - 5 O. nubilalis, 89 Helicoverpa (12,7/zi) și 33 Autographa gamma (4,7/zi).

La capcana automată pentru Helicoverpa au fost notate 4 capturi (fluturi vii), iar la cea de Ostrinia doar un singur fluture.

La capcanele Csalomon pentru Ostrinia, unde feromonul are o selectivitate redusă sunt atrase și alte specii, în special cele menționate mai sus. În acest an, încă avem capturi de Ostrinia nubilalis la capcane, iar fluturașii pot fi observați cum zboară prin ierburile de la marginea culturilor de porumb. Cu greu am reușit să fotografiez unul, deoarece zburau continuu. În aceeași perioadă, în anul 2021, zborul Ostriniei se oprise. Vom vedea incidența atacului la porumb când începem să evaluăm atacul de Ostrinia la cei șapte hibrizi pe care îi avem în câmpul experimental de la SCDA Lovrin. Deocamdată, vizual apreciez că toate plantele din lot sunt atacate. Dacă la prima generație, incidența a fost undeva către 50%, generația a II-a a făcut prăpăd. O să vă țin la curent cu datele din teren la momentul potrivit.

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe (proiect ARC farm intelligence, colaborare SCDA Lovrin și FMC România)

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe proiect ARC farm intelligence colaborare SCDA Lovrin și FMC România

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

 

Nici un știulete de porumb fără boabe roase de Helicoverpa

 

Cariopse roase de larve de Helicoverpa, la 23 septembrie 2022

Cariopse roase de larve de Helicoverpa la 23 septembrie 2022

Atacul de Helicoverpa la știuleții de porumb este masiv în acest an. Pe rănile produse de larve s-au instalat fungii micotoxigeni Aspergillus flavus și Fusarium sp. Am constatat în câmpul de porumb o frecvență ridicată de știuleți cu mucegai verde produs de Aspergillus flavus. Intensitatea atacului la știuleți este și ea mai ridicată în acest an comparativ cu alți ani, când Fusarium era pe prima poziție. Producție mică de porumb în acest an și parcă nu era suficient asta, iată că și calitatea va fi scăzută. Date mai exacte voi aduce în atenția dumneavoastră imediat după evaluările pe care le vom face în perioada următoare.

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus, la 23 septembrie 2022, SCDA Lovrin

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus. 23 septembrie 2022 SCDA Lovrin

 

Dar ce fac larvele de Helicoverpa?

 

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium (ciumăfaie), la 23 septembrie 2022

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium ciumăfaie la 23 septembrie 2022

Ei bine, se hrănesc nestingherite pe rapiță, varză, cânepă, porumb etc. Am observat că se hrăneau și pe buruienile de la capătul culturii de porumb, în special pe Datura stramonium (ciumăfaie). Această generație de toamnă a Helicoverpei (a IV-a credem noi, conform curbelor de zbor înregistrate în acest an și a gradelor acumulate) se dovedește a fi una extrem de numeroasă și posibil ca rezerva biologică pentru anul următor să fie ridicată (deși nu întotdeauna se întâmplă așa). Vom vedea cum vor evolua condițiile climatice. Dacă toamna va fi blândă este posibil ca Helicoverpa să zboare până târziu în octombrie. Vom urmări la capcane evoluția capturilor până la finalul zborului.

otilia in activitate

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Se vorbește foarte mult despre conservarea apei în sol, dar cum o putem face? Mai întâi, trebuie să facem totul pentru a spori acumularea apei în sol, atâta câtă este, și apoi să o conservăm cât mai bine pentru a fi utilizată de plante la nevoie.

Trebuie spartă crusta care se formează la adâncimea arăturii (hardpanul), ca să permită circulația apei din adâncime spre suprafața solului, prin capilare. Apoi, trebuie afânat stratul de sol de la suprafață ca să întrerupă legătura capilarelor cu atmosfera și, astfel, să se reducă evaporarea apei. Se poate folosi un scarificator cu tăvălug sau un combinator greu. Chiar dacă scarificatorul poate lucra la adâncimi de 60-70 cm, nu este necesar să se afâneze mult mai jos decât hardpanul. În general, scarificarea la 40-50 cm este suficientă.

Acolo unde controlul buruienilor s-a făcut eficient ani la rând și rezerva de semințe de buruieni este redusă, se pot aplica tehnologiile cu număr redus de lucrări sau chiar fără lucrări (minimum sau no tillage), care s-a demonstrat că pot aduce recolte comparabile cu tehnologiile convenționale, cu consum de combustibil și de muncă mai reduse, cu creșterea stabilității și fertilității solului. Numai că, în condițiile impunerii de noi restricții privind folosirea pesticidelor și îngrășămintelor și creșterii prețurilor acestora, aceste tehnologii devin din ce în ce mai greu de aplicat. Totuși, din ce în ce mai mulți fermieri au început să aplice aceste tehnologii, iar rezultatele sunt foarte bune.

ta 230 nhr 3

Pentru conservarea apei în sol, trebuie evitate trecerile necontrolate pe sol mai ales când solul este umed. Ghidarea prin GPS este un sprijin important pentru controlul trecerilor și evitarea suprapunerilor.

Apoi, trebuie făcută nivelarea și tasarea solului la lucrările de pregătire a terenului, să evităm răscolirea solului dacă nu este necesară. Dacă avem ogor de toamnă, acesta trebuie nivelat obligatoriu pentru a reduce evaporarea. Există studii care arată că pierderile de apă prin evaporare la un sol arat și nivelat față de arătura nenivelată sunt substanțial mai mici. La fel, buruienile, care sunt mari consumatoare de apă, de cele mai multe ori consumând de câteva ori mai multă apă decât cultura de bază, trebuie distruse în fazele incipiente de vegetație.

În primăvară trebuie făcută pregătirea patului germinativ la adâncimea de semănare cu combinatorul. În niciun caz primăvara nu se va folosi grapa cu discuri, care răscolește solul și scoate bolovani, favorizând evaporarea apei.

ta 230 nhr 2

De fapt, grapa cu discuri trebuie folosită toamna, acolo unde se va semăna după o cultură premergătoare care lasă solul relativ afânat și curat, pentru pregătirea de bază a terenului, dar nu pentru pregătirea patului germinativ, care se face cu combinatorul, la o adâncime cat mai apropiată de cea de semănare, distruge buruienile precoce și eventual încorporează îngrășămintele sau erbicidele volatile. La limită, grapa cu discuri se poate folosi și la dezmiriștit, lucrând la o adâncime redusă, însă pierderea apei este mai mare decât în cazul combinatorului. Evident, grapa cu discuri este utilajul care trebuie folosit pentru spargerea bolovanilor și nivelarea solului după arat.

Pregătirea patului germinativ trebuie să se facă cu puțin timp înaintea semănării, pentru ca apa să rămână în sol ca să ajute la germinarea semințelor. Este adevărat că din punct de vedere logistic este mai greu să faci pregătirea terenului chiar înainte de semănare, dar, cu o bună organizare, se poate, păstrând astfel cât mai multă apă în sol.

O altă lucrare care reduce evaporarea este tăvălugirea pentru „așezarea solului”, nivelare și tasare după semănare. La culturile de toamnă se poate face și pentru spargerea crustei care poate apărea după o ploaie căzută în cantități mici după semănare sau pentru a ajuta culturile „descălțate” să crească și să-și înfigă rădăcinile în sol primăvara devreme.

La recoltare trebuie pe cât posibil evitată utilizarea pe câmp a remorcilor clasice (cu roți relativ înguste) pentru a prelua cerealele de la combină și orice trecere cu utilaje grele. Se pot folosi cu succes remorci de transfer, cu capacitate mare și roți late, care să transporte cerealele de la combină la capătul tarlalei și să facă rapid transferul în camion.

La combine trebuie folosite roți cât mai late sau șenile. La fel, la tractoarele care execută lucrări grele.

Este esențial ca imediat după trecerea combinei, chiar în spatele acesteia dacă este posibil, să se facă o lucrare de dezmiriștire, care efectuează tăierea rădăcinilor buruienilor, afânarea solului la suprafață pentru reducerea evaporării apei, stimulează germinarea samulastrei și a semințelor de buruieni. Eventual, se poate face în aceeași trecere și însămânțarea cu culturi verzi. Amânarea chiar cu o zi a efectuării operației de dezmiriștire poate duce la pierderi imense de apă, la uscarea exagerată a solului, care poate crea greutăți la efectuarea lucrărilor de pregătire și consumuri mari de carburant.

ta 230 nhr 4

Se poate folosi un combinator mai agresiv, cum ar fi Terria de la Poettinger, care trebuie să prelucreze solul la suprafață, la o adâncime de 5-8 cm, având un număr suficient de organe de lucru tip daltă cu aripioare, care prelucrează solul pe toată lățimea de lucru.

Trebuie evitată răvășirea exagerată a solului și chiar arătura, pentru că din cauza temperaturilor mari din vară solul se usucă pe o adâncime mare și pierde o cantitate mare de apă. Este benefic pentru sol (îmbogățirea cu substanțe organice), dar și pentru reducerea evaporării, păstrarea în stratul superficial al solului a unei cantități cât mai mari de resturi vegetale care să creeze un strat protector de mulci. Pentru păioase se pot folosi mașini combinate pentru semănat direct în mulci sau în teren semipregătit.

Sunt în general lucruri cunoscute, dar le-am prezentat pentru a reaminti câteva principii de bază legate de acumularea și conservarea apei în sol.

 

Articol scris de: DR. ING. FLORIN NEACȘU

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Tehnica agricola

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) continuă seria evenimentelor organizate toamna cu „Ziua Culturilor Fixatoare de Azot”. Partener principal este Corteva Agriscience, iar gazda acestei manifestări aflată la prima ediție este ferma Agro Chirnogi din județul Călărași. Genetica de top așteaptă să fie descoperită de fermieri pe 29 septembrie 2022.

„Ziua Culturilor Fixatoare de Azot” aduce împreună în câmp cultivatorii de soia și lucernă, precum și furnizorii de inputuri.

Soia este o cultură rentabilă prin cantitatea mare de azot lăsată în sol, prin urmare nu poate fi neglijată având în vedere suprafețele cultivate în țara noastră. Județele cu cele mai mari suprafețe de soia sunt: Timiș – 20.663 ha în 2021 (17.674 ha în 2020); Botoșani – 20.548 ha în 2021 (17.481 ha în 2020); Călărași – 16.454 ha (13.211 ha în 2020); Brăila – 15.835 ha în 2021 (14.651 ha în 2020).

„Scopul organizării acestei manifestări este promovarea și dezvoltarea pieței de soia și lucernă în România. Ştim că informaţiile tehnice sunt valoroase pentru fermierii români, mai ales atunci când vorbim despre productivitate”, spune Alina Crețu, director executiv APPR.

Soia, vestită pentru conţinutul ridicat de proteine , este o cultură care face parte din familia leguminose. Anul trecut a dat o producţie medie de 2.489 kg/ha.

Lucerna este recunoscută drept una dintre cele mai valoroase plante de nutreţ, cu o bună capacitate de regenerare, anul trecut dând o producţie medie de 14.697 kg/ha masă verde.

azot

Ferma care găzduiește evenimentul s-a înființat în urmă cu 31 de ani. Agro Chirnogi a pornit de la cultivarea cerealelor și a ajuns astăzi să activeze și în industria alimentară, deținând o moară perfomantă și având propiul brand de făină și mălai: Măriuca, dedicat pieței interne de retail.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Cultura de rapiță este una dintre cele mai profitabile culturi atunci când condițiile de creștere și dezvoltare sunt optime, sau cu alte cuvinte, într-un an agricol bun. Este prima cultură care aduce bani în fermele din România.

Deși este o cultură rentabilă, rapița este în același timp și riscantă. Pentru a evita eventualele probleme, culturii de rapiță îi trebuie acordată o atenție deosebită din partea cultivatorilor. Este o cultură care necesită, încă din toamnă, tratamente fitosanitare atât pentru combaterea dăunătorilor și bolilor, cât și pentru combaterea buruienilor.

Gradul de îmburuienare al acestei culturi poate fi foarte mare, atât cu buruieni monocotiledonate, cât mai ales cu buruieni dicotiledonate, buruieni care concurează plantele de cultură în detrimentul acestora.

 

Fără buruieni, producții ridicate și de foarte bună calitate

 

Cea mai utilizată soluție în toamnă pentru combaterea buruienilor dicotiledonate din cultura de rapiță este reprezentată de erbicidul Galera™ Super al companiei Corteva Agriscience.

Galera™ Super este un erbicid foarte bine cunoscut, care are în compoziție trei substanțe active cu două moduri de acțiune diferite, atât sistemic, cât și de contact (240 g/l clopiralid + 80 g/l picloram + 40 g/l aminopiralid). Este cea mai sigură metodă de a combate buruienile dicotiledonate, atât anuale, cât și perene, din cultura de rapiță.

Galera™ Super este cea mai eficientă soluție în combaterea turiței (Galium aparine), buruiană care reprezintă cea mai mare provocare atât în perioada de vegetație a culturii, concurând planta, cât și la recoltarea și valorificarea producției. Galera™ Super are o eficacitate foarte mare (>90%) în combaterea pălămidei (Cirsium arvense), mușețelului (Matricaria spp.), samulastrei de floarea soarelui, lobodei (Chenopodium album), macului (Papaver rhoeas), susaiului (Sonchus arvensis), cornuților (Xanthium strumarium) și altor buruieni dicotiledonate prezente în cultură.

Galera™ Super este prima alegere a fermierilor din România pentru controlul buruienilor dicotiledonate din cultura de rapiță datorită unor avantaje, precum: eficacitate ridicată, independentă de umiditatea din sol la aplicare, are flexibilitate în aplicare, putându-se aplica toamna sau primăvara, este selectiv pentru planta de cultură și are cel mai mare spectru de buruieni dicotiledonate combătute.

 

Articol scris de: ALEXANDRA PETCUCI, Category Marketing Manager Herbicides Corteva Agriscience România și Moldova

Publicat în Protecția plantelor

O echipă de specialiști ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și ai Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), coordonată de secretarul de stat Costin Telehuz, a elaborat un Ghid de bune practici agricole privind efectele generate de schimbările climatice. „Seceta este un fenomen care persistă și nu poate fi stâpânit doar cu apă, ci și cu tehnologii care implică lucrări corespunzătoare ale solului, precum și cultivarea unor soiuri rezistente la secetă”, afirmă ministrul Petre Daea. La rândul lui, Costin Telehuz spune că ghidul de bune practici agricole vine în ajutorul fermierilor arătându-le cum pot avea un comportament conservativ și cum să utilizeze rațional apa din sol.

Elaborarea ghidului a venit ca răspuns la provocările cu care se confruntă fermierii în contextul intensificării frecvenței fenomenului de secetă severă care afectează tot mai mult sectorul agricol românesc. Seceta este un fenomen extrem cu efecte multiple, pe diverse planuri, cum ar fi producția agricolă și, implicit, securitatea alimentară, cea energetică, dar și transporturile fluviale ca urmare a modificărilor hidrologice semnificative, cu impact direct asupra distribuției resurselor de apă subterane și de suprafață.

Schimbările climatice sunt o realitate, nu o ficțiune și de aceea trebuie să folosim toate mijloacele de care dispunem în așa fel încât nivelul producțiilor și valorificarea superioară a acestora să influențeze pozitiv sectorul economic al țării. Trebuie să fim cumpătați cu resursele pe care le avem pentru a putea depăși cu bine greutățile momentului”, a declarat Petre Daea.

MADR și ASAS caută soluții de prevenire și atenuare a efectelor negative ale secetei, demers care începe cu acest „Ghid de bune practici agricole privind efectele generate de schimbările climatice”, în care se regăsesc recomandări pentru îmbunătățirea practicilor agronomice în condiții de secetă.

Toate ideile care au stat la baza acestui document fac trimitere la evoluția agriculturii românești, în direcția flexibilizării tehnicilor agricole, așa cum impun noile constrângeri de mediu și climă. Acestea sunt explicate în detaliu în cea mai recentă și completă lucrare a prof. univ. dr. ing. Mihai Berca - „Agrotehnică. Transformarea modernă a agriculturii“.

 

Agricultură regenerativă, recomandarea specialiștilor

 

Actuala secetă s-a instalat din toamna anului 2021 și s-a accentuat din cauza unei ierni calde, fără precipitații. „Pânza freatică a înregistrat o coborâre semnificativă în profunzimea solului, nemaiavând capacitatea de a asigura franja capilară din zona de aprovizionare a sistemului radicular al plantelor de cultură, cu efecte negative directe asupra culturilor semănate în toamnă și considerabile asupra celor semănate în primăvara 2022. În contextul existenței unor particularități îngrijorătoare la nivelul solului și în atmosferă, constatăm o microzonare a climei (în special a regimului pluviometric), dar și un contrast evident între efectele agrotehnicii adoptate de fermieri (tehnici neadaptate la situație). Seceta atipică (secetă pedologică + secetă și arșită atmosferică), instalată în 2022, impune îmbunătățirea practicilor agricole ținând cont de o serie de principii, cele mai importante fiind conservarea apei în sol și adaptarea rotației culturilor de toamnă (cereale și rapiță) la specificul situației din zona de cultură, precum și alegerea soiurilor cu toleranță și/sau rezistență la secetă”, se precizează în ghid.

Specialiștii recomandă eliminarea pe cât posibil a lucrării de arat, cât și a lucrărilor solului care duc la pierderea apei, efectuând arătură sau scarificat numai în cazuri speciale (prezența unor populații ridicate de dăunători care iernează în straturile superficiale sau a agenților patogeni deosebit de păgubitori). Responsabilitatea deciziilor îi aparține în totalitate fermierului. În toate cazurile, fermierul este cel care cunoaște cel mai bine condițiile specifice locației culturii și poate evalua consecințele deciziilor sale.

În ceea ce privește conservarea apei în sol, specialiștii recomandă fermierilor să ia în calcul tehnici de înființare a culturilor de tip conservativ (agricultură regenerativă), cum ar fi: lucrările minime ale solului („minimum-till”); lucrarea solului în benzi („strip-till”); semănatul direct („no-till”). Oricare din aceste tehnici poate fi aplicată în urma unei lucrări superficiale de dezmiriștire efectuată cât mai repede după recoltatul plantei premergătoare sau, dacă este posibil, concomitent cu recoltarea culturii premergătoare.

 

Rotația

 

Pentru toate culturile de toamnă, în condiții de secetă accentuată, asolamentul și rotația culturii devin elemente secundare la înființarea culturilor. „Din cauza secetei pedologice prelungite, în unele zone rotația nu va mai putea fi respectată din cauza imposibilității pregătirii terenului pentru semănat. În aceste condiții este de preferat ca semănatul grâului să aibă loc după culturile de mazăre, cartofi timpurii, borceaguri, rapiță și orz/orzoaică, dezmiriștite, limitând-se pe cât posibil semănatul în monocultură. Culturile de primăvară (ex: porumb, floarea-soarelui, soia) pot fi luate în calcul ca premergătoare în cazul în care regimul pluviometric revine la normal, ținând cont de ajustările necesare în combaterea bolilor (porumb) și nutriție (floarea-soarelui). În cazul rapiței, recomandăm evitarea cultivării după crucifere (muștarul), floarea-soarelui, soia, fasole și năut, din cauza atacului de putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) sau a dăunătorilor comuni. Se va evita cu desăvârșire monocultura”, se arată în Ghidul de bune practici agricole privind efectele generate de schimbările climatice.

Condiții minimale de cultivare:

  • În cazuri extreme, grâul se poate amplasa după grâu (1 an) cu măsuri speciale de protecție împotriva agenților patogeni și dăunătorilor specifici;

  • Orzul se poate semăna după grâu.

 

Dezmiriștitul

 

Se recomandă efectuarea unei lucrări superficiale (la maximum 5 cm adâncime) imediat după sau concomitent cu recoltarea culturii premergătoare. În acest fel se asigură:

  • Ruperea capilarității superficiale a solului pentru conservarea apei în sol și limitarea fenomenului de evaporare a apei din sol;

  • Încorporarea parțială a resturilor vegetale din miriște pentru protejarea solului (cu scopul de a evita încălzirea excesivă a solului);

  • Germinarea semințelor de buruieni și a samulastrei.

Toate aceste efecte creează premizele unui pat germinativ de calitate care să ofere condiții favorabile semințelor, răsărirea uniformă a plantelor și o dezvoltare normală în primele faze de vegetație.

 

Sămânța

 

Se recomandă utilizarea de sămânță certificată cu indici de germinație superiori, tratată corespunzător pentru spectrul de boli și populațiile de dăunători specifici.

Se vor utiliza soiuri (sau hibrizi) cu capacitate mai ridicată de înfrățire, eventual soiuri cu capacitate de înfrățire în primăvară.

 

Semănatul

 

Lucrarea se va efectua în funcție de tipul de semănătoare utilizată:

  • În cazul semănătorilor prevăzute cu sisteme de pregătire a terenului, amplasate în fața organelor de semănat, se va intra direct la semănat;

  • În cazul semănătorilor convenționale, se va semăna concomitent cu încă o pregătire superficială a terenului realizată cu orice agregat capabil să mobilizeze solul până la (cel mult) adâncimea de semănat, în caz de necesitate, numai dacă solul a făcut crustă sau este îmburuienat. În caz de secetă persistentă, se vor evita pe cât posibil lucrări ale solului suplimentare pentru a nu se pierde apa din zona de germinare a seminței;

  • În cazul semănătorilor capabile să semene direct (no-till), se va semăna fără a se mobiliza solul.

Adâncimea de semănat va fi decisă de fermieri, în funcție de umiditatea din sol. „În cazul în care aceasta nu există, se va semăna superficial, pentru ca ulterior să poată beneficia de eventualele precipitații și să elimine riscul formării crustei, în caz de ploi abundente”, menționează ghidul.

Epoca de semănat este o verigă tehnologică cu flexibilitate mare, la determinarea momentului ținându-se cont de umiditatea solului, de evoluția populațiilor de dăunători ca vectori de transmitere a bolilor și în special a virozelor, de calitatea patului germinativ, de evoluția climatică prognozată și de soiul cultivat. Recomandarea privind epoca de semănat este:

  • Cultura de rapiță: sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie;

  • Cultura de grâu: finalul lui septembrie până la finalul lunii octombrie;

  • Cultura de orz: prima decadă a lunii octombrie.

În cazul înființării covoarelor vegetale, acestea se recomandă a fi semănate doar în condiții de umiditate optimă și cu specii adaptate sezonului rece.

Referitor la densitate, specialiștii recomandă adaptarea densităților în functie de genetica utilizată, momentul semănatului, fertilitatea naturală a solului și ținta de producție. „Menționăm că mărirea densității de semănat, odată cu avansarea în interiorul epocii optime, nu este întotdeauna o măsură eficace, dar trebuie luată în considerare în situațiile extreme, când se depășește epoca de semănat.”

 

Aplicarea îngrășămintelor

 

Se recomandă aplicarea localizată a îngrășămintelor complexe, în cazul în care echipamentul de semănat permite, sau înainte de lucrarea de dezmiriștit, astfel încât încorporarea lor să nu presupună o lucrare suplimentară a solului. Din formulă este recomandat să nu lipsească potasiul (K). De asemenea, trebuie luată în considerare și formularea îngrășămintelor complexe, iar în cazul semănatului târziu este preferabilă o formulă de îngrășământ cu conținut mai ridicat de azot (N).

 

Controlul buruienilor

 

În cazul în care la data semănatului există un grad de îmburuienare care solicită intervenție, se va executa o erbicidare totală înaintea semănatului sau imediat după semănat. Gradul de îmburuienare trebuie ținut permanent sub observație, având efecte negative asupra aprovizionării cu apă a solului, între altele.

 

Alte recomandări incluse în Ghidul de bune practici agricole privind efectele generate de schimbările climatice

 

  1. Este de luat în calcul semănatul la ecartamente mai mari, prin suspendarea alternativă a unui brăzdar, ajustând densitatea/norma de sămânță pentru brăzdarele rămase. Această măsură poate ajuta la prevenirea înfundării echipamentului de semănat, la scăderea presiunii de boli pe parcursul perioadei de vegetație, precum și prevenirea căderii plantelor;

  2. Se recomandă evitarea lucrării de tăvălugire după semănat ca lucrare distinctă, chiar și în cazul în care semănătoarea nu este dotată cu astfel de echipamente. Tăvălugitul culturii în această situație poate fi cauza formării crustei în cazul unor ulterioare precipitații;

  3. Supravegherea răsăritului plantelor pentru combaterea dăunătorilor deoarece atacurile pot fi virulente în condiții de răsărire eșalonată;

  4. Evitarea pășunatului culturii;

  5. Pentru pregătirea terenului în vederea însămânțării din primavară se vor executa, de asemenea, lucrări superficiale, în cazul în care seceta persistă (disc, gruber, cizel);

  6. Orice tehnică nouă poate fi adaptată la dotarea existentă în fermă.

Recomandarea specialiștilor este testarea pe suprafețe restrânse a diverselor variante tehnologice pentru verificarea eficacității în condițiile specifice fiecărei ferme.

Pentru exemple practice de tehnologii alternative aplicate cu succes la culturile de toamnă în anul agricol 2021-2022, accesați Ghidul: https://www.madr.ro/ghid-de-bune-practici-agricole.html.

ghid bune practici agricole

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Clubul Fermierilor Români a organizat la sfârșitul săptămânii trecute (vineri – 29 iulie 2022) Conferința Regională Banat, în județul Timiș. Temele au vizat schimbările majore din agricultura românească sub impactul reformei PAC și transpunerea acesteia la nivel național sub forma Planului Național Strategic, cu accent pe necesitatea dezvoltării, extinderii și modernizării infrastructurilor naționale de îmbunătățiri funciare – irigații, desecare și drenaj, precum și forța de muncă din agricultură. Evenimentul a reunit fermieri care își desfășoară activitatea în județele Timiș, Arad și Caraș-Severin.

Clubul Fermierilor Români consideră că punerea în aplicare a unei strategii naționale de gestiune integrată a apei pentru agricultură va asigura cadrul pentru un program multianual de investiții publice în vederea modernizării sistemului național de irigații și susținerea programului care vizează proiectele locale de irigații. „Credem că în România există apă, dar nu este integrat pusă în valoare ca resursă pentru agricultură, cu grija față de mediu pe care suntem obligați să o avem. Am pus la dispoziția autorităților un studiu în care am estimat că este nevoie de un miliard euro pentru a pune în funcțiune un sistem dual, care să funcționeze ca desecare-drenaj când este prea multă apă, dar și ca irigații”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Prezent la eveniment prin videoconferință, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Ioan Boloș, a afirmat că investitiile în agricultură sunt o prioritate la nivel național, iar munca fermierilor este cu potențial pentru dezvoltarea strategică a României. Ministrul a dat asigurări că au fost reluate discuțiile cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în ceea ce privește amenajările de descare-drenaj și sistemul de irigații, precum și pentru combaterea eroziunii solului. „Managementul apei și investițiile din sectorul de irigații ne preocupă pe toți. Din politica de coeziune, avem în acest moment două tipuri de investiții specifice: investiții pentru achiziționarea de echipamente specifice pentru combaterea fenomenelor extreme rare (grindină), prin intermediul Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, pe care o sprijinim în acest sens; respectiv investiții pentru irigații, pentru care avem întâlniri săptămânale cu reprezentanții MADR, pentru a pregăti reincluderea în PNRR a investițiilor pentru irigații, cu un buget consistent, pentru că aceste investiții sunt vitale în perioadă de criză”, a arătat oficialul guvernamental.

La rândul său, fostul șef MADR, Adrian Oros, senator în Parlamentul României, a vorbit despre necesitatea unui sistem național care să asigure fermierii în fața riscurilor ce pot să apară în agricultură. „Există multe priorități, oportunități, dar și vulnerabilități în agricultură. Fără o strategie de gestionare a apei - apa ca resursă, nu doar apa pentru agricultură, care să fie finanțată consistent și foarte rapid, o să avem o problemă mare nu doar în ceea ce privește irigațiile, ci în unele zone și cu apa potabilă”, a afirmat Oros. El a atras atenția că există un studiu din 2018 în care sunt descrise foarte bine starea corpurilor de apă, atât supraterane, cât și subterane din zona Mării Negre, unde în final se spune cum toate aceste țări – România, Bulgaria, Grecia, trebuie să aibă o strategie pentru a gestiona această resursă vitală: de a o colecta atunci când există, de a o depozita, de a o transporta și de a o folosi cât mai corect. „Și în 2020 când a fost secetă – și au fost 1,2 milioane de hectare afectate atunci, și anul acesta, când este din nou secetă, ne reamintim că principala prioritate ar fi, pe de-o parte, să avem o strategie de gestionare a apei și, pe de-altă parte, să avem o strategie pentru a gestiona în general riscurile în agricultură. Noi nu avem încă, la nivel național, o strategie, fie prin fonduri mutuale, fie printr-un sistem de asigurări cât mai acoperitor, astfel încât să putem gestiona riscurile ce pot să apară. Și, din păcate, seceta este doar unul”, a spus Adrian Oros.

club fermieri

 

Investițiile în pregătirea forței de muncă, tot mai necesare

 

„România are o problemă de resursă umană în agricultură – îmbătrânirea populației și lipsa de atractivitate fac acest domeniu vulnerabil. Poate vom avea sisteme de irigații, dar nu vom mai avea cu cine să lucrăm terenul. Avem nevoie de sprijin financiar ca să formăm cât mai rapid oameni adaptați tehnologiilor noi, care să ne permită să facem față schimbărilor climatice și competiției”, a atras atenția Florian Ciolacu.

În acest context, Clubul Fermierilor Români propune soluții concrete pentru pregătirea tinerilor pentru preluarea afacerii agricole și asigurarea succesiunii în fermă, pe de o parte prin intermediul programului de formare „Tineri Lideri pentru Agricultură” dezvoltat de Club, ajuns deja la a patra ediție, iar pe de altă parte prin programe de pregătire pentru tehnicienii din fermă, inițiativă susținută și de ministrul Marcel Ioan Boloș. „Investițiile în calificarea forței de muncă sunt mai mult decât necesare. Vă putem sprijini cu un cadru instituțional, cu mecanismele de implementare, cu sursele de finanțare. Gândirea programelor și implementarea lor este sarcina dumneavoastră, a celor implicați în acest domeniu de activitate”, a precizat ministrul.

 

Provocările noii Politici Agricole Comune și ale Pactului Ecologic European

 

Achim Irimescu, ministru Plenipotențiar, Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, a avut o intervenție în direct de la Bruxelles în cadrul conferinței. Acesta a explicat că cele mai mari provocări pentru fermierii europeni vin din noua Politică Agricolă Comună și din Pactul Ecologic European, care cuprinde cele două strategii, Farm to Fork și Biodiversitate. Farm to Fork propune reducerea cu 50% până în 2030 a pesticidelor, cu 20% a îngrășămintelor de sinteză și cu 50% a antimicrobienelor, iar toate aceste eforturi trebuie să se facă prin fonduri din PAC și PNS.

Oficialul a subliniat că Regulamentul pentru Utilizarea Durabilă a Pesticidelor nu ține cont de situația reală din statele membre. Astfel, România trebuie să reducă cu 35% utilizarea pesticidelor până în 2030, deși se situează la nivelul cel mai scăzut în privința nivelului de utilizare a acestor substanțe.

În ceea ce privește problema irigațiilor, Achim Irimescu a afirmat că acestea joacă un rol esențial, nu doar în România, ci în toată Europa, iar situația generată de pandemia Covid-19, de războiul din Ucraina, de criza inputurilor și a energiei a arătat că securitatea alimentară este ținta principală a agriculturii.

Referindu-se la noul PNS, Adrian Pintea, director general APIA, a precizat că instituția pe care o coordonează se află în procedură avansată pentru noul contract de sistem informatic, care ar putea fi finalizat până la sfârșitul lunii septembrie. „Vom face caravane de informare, astfel încât toți fermierii și salariații APIA să fie pregătiți și informați, iar din martie 2023 să decurgă toate lucrurile lin. Ne dorim ca schemele de plată să fie ușor de implementat de către fermieri, iar controalele pe care le desfășurăm să aibă proceduri clare”, a declarat Adrian Pintea. Totodată, oficialul a subliniat faptul că de-a lungul timpului, cele două agenții de plată, APIA, respectiv AFIR, prin Ministerul Agriculturii, au avut o medie de absorbție a fondurilor europene de 97-98%.

 

Servicii de consultanță și consiliere cu valoare adaugată pentru fermieri

 

Clubul Fermierilor Români promovează un model românesc de agricultură performantă care valorifică principalii vectori de dezvoltare: trecerea către Agricultura 4.0 (revoluția digitală a agriculturii), dezvoltarea de valoare adaugată peste activitatea agricolă prezentă și atragerea de capital investit pentru dezvoltarea marilor sisteme naționale de infrastructură agricolă.

Totodată, pentru a veni în sprijinul fermierilor din România, Clubul oferă servicii de consultanță și consiliere cu valoare adaugată pentru valorificarea eficientă a producției prin comerțul cu cereale, securizarea afacerilor fermierilor prin managementul riscului – asigurări agricole și pentru gestiunea eficientă a achizițiilor și mentenanței utilajelor agricole.

O componentă majoră în activitatea Clubului o reprezintă proiectele de formare, care vizează, pe de o parte, atragerea tinerilor în agricultură și pregătirea viitoarelor generații de lideri prin programul „Tineri Lideri pentru Agricultură”, iar pe de altă parte, formarea și creșterea competențelor antreprenoriale în acest domeniu prin programul de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

 

Foto: Alexander Degianski & Clubul Fermierilor Români

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Problemele prezentate recent de Asociația Grânarii Iași, cu ocazia vizitei europarlamentarilor din COMAGRI în porturile Constanța, Agigea și Galați, au fost dezbătute de Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European la inițiativa președintelui acestui for, eurodeputatul german Norbert Lins. Acesta a adus în discuție constrângerile de logistică, prețurile ridicate la încărcarea și transportul de cereale locale și ucrainene, soluțiile limitate de depozitare, precum și managementul trasabilității mărfurilor în principalele porturi din România.

„Lucrurile sunt în ordine dacă luăm în perspectivă întreaga Românie și întreaga Polonie, însă dacă e să ne gândim la regiunile afectate – Moldova din România și regiunea din sud-estul Poloniei, aceste regiuni sunt altfel afectate și pe agricultorii de acolo nu-i prea interesează dacă un agricultor din vestul României sau din vestul Poloniei nu prea este afectat. Agricultorii din regiunea Moldovei văd cum propriile existențe le sunt amenințate, deci trebuie să înțelegem care sunt consecințele și efectele asupra regiunilor în sine”, a punctat europarlamentarul Norbert Lins, care propune măsuri compensatorii urgente, inclusiv o ajustare a Politicii Agricole Comune în sprijinul celor afectați de criza cerealelor din Ucraina. Și ceilalți europarlamentari au avut intervenții prin care au accentuat importanța limitării unor efecte negative ale solidarității față de Ucraina asupra fermierilor români și polonezi.

Consecventă în reprezentarea tuturor fermierilor din regiunea Moldovei, Asociația Grânarii Iași reiterează situația extrem de dificilă prin care trece sectorul agricol din cauza secetei care poate prejudicia peste 50% din producția de semințe de floarea-soarelui și peste 85% din producția de porumb a acestui an. „Susținem cu tărie inițiativa lansată de Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care facem parte, privind declararea stării de calamitate în localitățile/județele unde mai mult de 50% din suprafața acoperită de o cultură este afectată, având în vedere că majoritatea contractelor pentru inputurile cu preț crescut din cauza crizelor existente la nivel global vor ajunge la termen la sfârșitul lunii iulie 2022”, arată Asociația Grânarii Iași.

Președintele, premierul și ministrul Agriculturii din România sunt chemați ca împreună cu organizațiile de fermieri să elaboreze în regim de urgență proiectul de țară referitor la agricultură, cu un plan strategic pe termen lung care să vizeze irigațiile, valorificarea prin procesare națională a materiilor prime produse în agricultură, negocierea PNRR și PNS în sprijinul real și coerent al tuturor agricultorilor din țara noastră, subliniază Emil Bălteanu, președintele Asociației Grânarii Iași.

Reamintim că, o delegație de eurodeputați din COMAGRI s-a deplasat în România pentru a analiza situația critică din porturile Constanța, Agigea și Galați și efectele presiunii transporturilor de cereale ucrainene asupra agriculturii românești. Vocea femierilor din regiunea Moldovei a fost reprezentată de Asociația Grânarii Iași, prin directorul Simona Man și vicepreședintele Dan Tiberiu Stan.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice a avut loc o masă rotundă cu tema „Agricultura digitală - rezultate ale cercetărilor în domeniul tehnicii agricole din perioada 2018-2021”, organizată de Secția de Mecanizare a ASAS. Au fost prezentate rezultatele obținute de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare, INMA București, în domeniul acesta al digitalizării. Ne-au vorbit despre conceptul în sine și despre rezultatele prezentate președintele ASAS, prof. univ. dr. Valeriu Tabără; președintele Secției de Mecanizare, dr. ing. Ion Pirnă și prof. dr. ing. Mihai Nicolescu.

Vorbim despre anumite lucruri abia după ce ele devin foarte cunoscute, abia după ce se impun, ca popularitate. Primii pași aproape că sunt ignorați, aflăm despre ei când cei foarte implicați ne povestesc istoria respectivei chestiuni. Surpriza este foarte mare să descoperim că începuturile sunt undeva departe în timp, comparativ cu ceea ce ni se părea nouă. Cam așa se întâmplă și cu agricultura de precizie, care e pe buzele tuturor de vreo câțiva ani, dar drumul către digitalizare a început cu mulți ani în urmă. Așa se întâmplă că am rămas surprinși când domnul profesor universitar dr. Valeriu Tabără, care este președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, ne-a spus că lumea academică și cercetarea în acest domeniu își au originea prin anii ‘60. „Suntem într-un domeniu care n-a început acum, e început de câțiva ani buni problema aceasta a digitalizării și, sigur, partea cealaltă a agriculturii de precizie. Aș îndrăzni să spun că problema agriculturii de precizie a început odată cu aducerea în România a semănătorii SPC6, la porumb, și nu numai, la sfeclă de zahăr, soia și la toate plantele prășitoare. Cred că erau anii ’60. Este un prototip adus, după câte știu eu, din Statele Unite, concomitent cu ceea ce a însemnat modernizarea tehnologiei culturii porumbului, odată cu înființarea Institutului Porumbului de la Fundulea.”

Pentru noi, care suntem atât de obișnuiți cu ideea că pe la noi cercetarea este inexistentă, poate și faptul că sunt rezultate concrete ale cercetării este deja un motiv de surprindere. Cei care ne-au vorbit însă dau dovadă de atâta competență încât, nu încape vorbă, domeniul este bine acoperit de către cercetătorii noștri, fapt care nu poate decât să ne bucure. De altfel, chiar domnul președinte al ASAS a ținut să puncteze acest lucru: „Evenimentul de azi a fost produs de secția noastră de mecanizare și pe mine m-a surprins într-un fel extrem de plăcut profesorul Pirnă, care a prezentat referatul, cât de bine este pus la punct cu această problemă, și eu cred că noi, la nivelul sistemului agricol, dar nu numai la nivelul sistemului agricol, ci la nivelul sistemului tehnic care deservește agricultura, nu profităm de astfel de oameni. Pentru că, pe lângă dânsul, mai sunt: directorul de la INMA, colegii care lucrează în învățământul superior la discipline de mecanizare și care practic sunt cei care trebuie să ducă această consultație către agricultori”.

digi asas

 

Digitalizarea se va impune în toată lumea

 

Evenimentul despre care vorbește domnul profesor Tabără a fost, în esență, o prezentare a rezultatelor cercetărilor în domeniul tehnicii agricole din perioada 2018-2021, fiind expusă sub forma unei dezbateri numite generic „Agricultura digitală”. De altfel, domnul profesor ne și face o scurtă descriere a conceptului: „În primul rând, agricultura este un sistem complex. În al doilea rând, iată, se înmulțesc problemele cadrului în care se obține producția agricolă, și aici mă refer la ceea ce înseamnă strategii la nivel global, cum sunt cele ale UE, dar sunt și celelalte de dincolo de UE, în frunte cu Statele Unite și cu alte mari țări din domeniul agricol. Pe de altă parte, problemele legate de mediu, de o anumită planificare a producției, de dirijarea factorilor – pentru că această digitalizare și mai ales elementele de precizie ne pun în situația de a doza cu mai mare responsabilitate dozele de îngrășăminte, dozele de pesticide pe care le aplicăm, tratamente. De ce nu, iată că digitalizarea și sistemele automate intră mult mai în profunzime: însușirile solului, gradul de aprovizionare a solului cu apă, evoluția plantelor în timp – există sisteme americane care sunt aduse de universități americane până la nivel de frunză, la porumb, de pildă. Și ai factorii sau parametrii fiziologici de funcționare a plantei până la aceste niveluri, pe întreaga perioadă de vegetație, cu colectarea datelor în anumite sisteme. Este o precizie, nu numai o operațiune care este cu mai mult spor, nu-ți cere atât de mult timp, adică: luarea probelor, uscarea, analizele și așa mai departe. Sigur că rămâne metoda clasică una de verificare, oricât de automate ar fi anumite date, mai ales când e vorba de factorii naturali, și aici este vorba de sol – respectiv apă, plantă și așa mai departe – e nevoie uneori să verifici, dar pentru operativitate, pentru ceea ce înseamnă producția agricolă de astăzi și mai ales a factorilor și a elementelor de tehnologie, faptul că există acest sistem de determinare automată a conținutului solului în humus, în elemente fertilizante, chiar multe elemente legate de apă, de activitatea microbiologică din sol, este un foarte mare plus pentru întregul sector agricol. Și sigur el va fi extins poate la nivel mondial, începând cu țările care dispun de tehnologie, dar sunt convins că în câțiva ani el va cuprinde aproape toată suprafața agricolă a globului. Pe de altă parte, noi discutăm astăzi și despre amprenta de carbon, discutăm despre reacția plantei nu neapărat numai la apa din sol, ci și la umiditatea relativă a aerului de care în mare parte sunt legate plantele, deși în România discutăm mai puțin; dar uscarea porumbului în Bărăgan, și nu numai a porumbului, faptul că avem o câmpie de sud uscată în luna iunie sunt date și de acest tip de necunoaștere poate a cerințelor plantelor în relația directă nu cu solul, ci cu umiditatea relativă a aerului. Problema GPS-ului nu mai e o problemă astăzi. Se folosește în extrem de multe locuri, dar faptul că există mașini agricole, tractoare, combine și toate celelalte cu sistemele acestea de automatizare, de… n-aș spune numai automatizare, că ele sunt aproape robotizate, reproduc mișcările omului, adică îl înlocuiesc pe om aproape în totalitate. Un tractor – și am văzut în străinătate – care era fără tractorist. Deci la această dată mașinile și utilajele agricole – dar mașinile, că nu e același lucru –, dar se discuta și, cu ani în urmă, mă uitam la o propunere de cercetare, de pildă senzori la patinele semănătoarei sau la brăzdarele semănătoarei. La vremea aceea și noi, cei mai tineri, ne minunam de o astfel de tehnică, cunoscând semănătoarea. Dar iată, acum, tractoristul sus pe un tablou în interiorul cabinei tractorului vede modul cum funcționează fiecare brăzdar al semănătorii, care este distribuția seminței, respectă regulile?, inclusiv calculul distanței. Și cred că pentru asta vine partea cealaltă, de automatizare a selectării și a calibrării semințelor, pentru că nu orice sămânță poți s-o duci în astfel de utilaje. Și sigur că de toate sunt legate elemente de productivitate, densitate și este vorba de elemente de productivitate – spic, știulete și toate celelalte”.

 

Digitalizarea în vederea cercetării românești

 

Chiar dacă, așa cum spuneam mai devreme, putem vorbi despre începuturile mai vechi ale conceptului de digitalizare a agriculturii, problema este altfel privită acum. Și doar recent s-au coordonat cercetările în această direcție cu mai multă intensitate. Așa spune și domnul prof. dr. ing. Mihai Nicolescu: „În cadrul Secției de mecanizare, noi coordonăm activitatea științifică a Institutului de mecanizare, INMA București (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare, n.r.), și de acum doi ani am reușit să introducem în planul de cercetare aceste preocupări pentru introducerea digitalizării în agricultură. În acest context, institutul chiar prezintă ultimele realizări și tendințele pe plan mondial”.

După cum spune președintele Secției de Mecanizare a Academiei de Științe Agricole și Silvice, dr. ing. Ion Pirnă, această masă rotundă s-a impus ca o necesitate, pentru că s-au adunat niște rezultate care trebuiau aduse la cunoștința celor interesați. „A fost o masă rotundă de aducere la cunoștință a unor elemente de noutate, pentru că perioada aceasta de pandemie cumva ne-a făcut să colaborăm mai puțin vizibil. Și atunci, având în vedere că a existat posibilitatea aceasta de a putea veni cu niște rezultate, știind faptul că toată activitatea de cercetare trebuie să dureze o serie de etape, și mă refer aici la tematicile care au început în 2018, s-au maturizat, au ajuns unele cu rezultatele de la model experimental, model funcțional și, evident, la prototip.”

Ceea ce au în vedere cercetătorii, atunci când încearcă să ofere soluții tehnice, este, evident, ceea ce se preconizează a fi necesar pe viitor. Iar domnul dr. ing. Pirnă prevede o presiune mare care va fi pusă pe fermieri de cerințele noi politici a Uniunii Europene. „Desigur că acest concept de agricultură digitală este, în primul rând, unul dintre modalitățile prin care tendințele și obiectivele următoarei perioade a UE, de a ajunge la maturitate, sunt realizabile, într-un context în care obligațiile fermierilor, ale producătorilor, trebuie, la un moment dat, să fie triplate. Evident că toate aceste lucruri se pot face în agricultura digitală urmărind elementele de eficientizare a procesului tehnologic, și aici mă refer la inputuri. Adică tipurile de semințe, cantitatea lor, problemele de îngrășăminte chimice, îngrășăminte foliare; probleme de tratamente cu pesticide.”

Sunt lucruri pe care fermierii le resimt încă de pe acum, iar cei mai mulți realizează că vor fi afectați financiar, mai ales că și prețul lor a crescut. Și atunci se impune ceea ce sugerează cercetătorii, prin vocea domnului Pirnă: „Trebuie să aibă o țintă fixă asupra elementelor concrete, dacă sunt elemente de tip boli, să fie aplicate pe plantele bolnave, dacă e nevoie de plante care trebuie irigate, nu trebuie să se aplice aceeași rată de irigare, sistemele astea de digitalizare vin și eficientizează atât cantitatea de apă la irigații, cât și cantitatea de fertilizanți sau cantitatea de pesticide. Lucrurile astea făcute diferențiat nu se pot face decât cu combinația care înseamnă instrumente de agricultură de precizie, combinate cu elementele de decizie ale agriculturii inteligente. Deci cele două elemente dau în mod fericit acest concept de agricultură digitală”.

 

Agricultura digitală în lume

 

Concret, la ce rezultate se referă președintele Comisiei de Mecanizare a ASAS? Păi, la unele care vin în contextul celor de pe plan european și mondial, pe care tot domnia sa le trece în revistă: „În conceptul de aplicare directă v-aș spune că dacă la nivel european au apărut primele prototipuri care sunt focalizate pe elementele de înființare a culturilor, referitor la culturile de precizie, și m-aș referi aici la porumb, floarea-soarelui, toate aceste elemente s-au realizat cu motoare termice de puteri mai mici, cu elemente de noutate privind capacitatea de a utiliza și alte surse de energie. Și aici vreau să vă povestesc de noutățile care au apărut: sunt utilaje pentru înființarea culturilor – o semănătoare poate să fie purtată de un tractor clasic ca până acum sau vine cu un sistem de robotizare care nu are cabină sau altceva care costă în plus, și el se alimentează cu energie solară sau cu energie electrică care este acumulată în baterii și utilizată cum trebuie. Dar pe noua viziune a acestor utilaje sunt prevăzute o serie de elemente inteligente, care înseamnă alinierea, care înseamnă de fapt protecția față de obstacolele respective, fie că-s mașini, fie că-s animale, fie că-s obstacole gen clădiri, garduri, stâlpi sau altceva. Aceste instrumente pot să gestioneze foarte bine parcursul utilajelor, asta înseamnă consum de carburanți mic. Dacă vorbim de ultima generație care înseamnă să utilizezi energie electrică direct de la sursa soare, prin panouri fotovoltaice sau să mergi cu elemente de încărcare, sigur că sunt foarte multe noțiuni noi. M-aș referi aici la roți directoare sau roți motoare care sunt total înglobate, fie cu acționare hidrostatică la presiuni mari de la 315 bari până la 720 de bari, fie electrice, și atunci în roata motoare vom găsi un motor electric care va fi alimentat dintr-un acumulator, și bineînțeles că sunt celelalte elemente de conducere și de informare, care pur și simplu înseamnă o conexiune directă între activitatea acestui dispozitiv și fermierul respectiv, care oricând este informat asupra nivelului de cultură, carburantului, cantității de carburant, nivelului de dezvoltare și creștere ale culturilor respective”.

 

Tractorul electric românesc

 

Așadar, în câteva cuvinte este vorba de cinci proiecte pe care Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare, coordonat de ASAS, le-a realizat în această perioadă și care vor ajuta fermierii să își eficientizeze munca. Acestea sunt prezentate tot de dr. ing. Ion Pirnă. Cel mai spectaculos pare a fi un tractor electric: „Vreau să vă spun că putem vorbi de tractorul electric românesc, este un tractor care are o putere instalată de 20 cp, iar la vârf are o putere de furnizare instalată până la 25 cp. Acest tractor agricol este în teste și probe, sigur că aici trebuie și un sistem de mașini agricole specifice acestei puteri, dar este destinat pentru lucrurile care se pot face în seră, solarii și așa mai departe”.

Celelalte proiecte sunt legate de conservarea solului, potențialul acestuia, identificarea parcelei și analiza eficienței de cultivare: „O altă tematică finalizată a fost cea despre echipamentele tehnice care pot gestiona lucrările de conservare a solului. Și aici putem vorbi de o serie de utilaje care sunt realizate chiar de furnizorii de tehnică agricolă din România. Este o noutate indispensabilă, dacă vrem într-adevăr să aplicăm un management corect și dacă vrem să privim fermierul ca un om care muncește cu eficiență. Sigur că este nevoie să știm foarte multe despre parcela agricolă, despre partea pe care fermierul trebuie să o lucreze într-un ciclu și asta înseamnă să fim informați asupra potențialului solului respectiv. Asta înseamnă că măcar prin câteva lucrări să se poată evalua până la urmă proprietățile care sunt de tip fizico-mecanic, dar și proprietățile chimice (care e conținutul de humus?, unde este?). Și atunci, prin noile sisteme – care înseamnă, pe de o parte GPS-ul, identificarea parcelei – să pot vedea care sunt variațiile respective de elemente chimice (în ce cantitate sunt? unde sunt zonele sărace? ce ar trebui?). Lucrarea nu este complicată, la o simplă trecere pe o distanță, spre exemplu, de 3 m, cu patru astfel de elemente, se poate evalua din punct de vedere agro-chimic tot potențialul respectiv al parcelei. După această analiză, sigur că fermierul poate identifica ce cultură este cea mai pretabilă acolo. Nu putem merge doar pe intuiție sau pe tradiție, că aici și alții, și bunicu’ – străbunicu’, aici tot cultura asta au pus-o. Nu, e o mare greșeală! Noi trebuie să vedem, în primul rând, potențialul adevărat, care este afinitatea culturilor și, astfel, să vedem ce culturi ar trebui plantate”. Într-adevăr, e nevoie de o astfel de abordare, pentru o mai mare eficiență a producției, dar nu putem uita, din păcate, nici de aspectul necesității unei culturi. Nu putem produce doar de dragul eficienței și apoi să ne întrebăm unde și cui vindem marea noastră recoltă. Dar o analiză a alternativelor de cultură ar trebui să și-o facă orice fermier.

Atunci când vorbim despre astfel de tehnologii de ultimă generație, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu va fi o creștere a prețului de producție. Domnul dr. ing. Pirnă spune că, pe de o parte, folosirea acestora va diminua anumite cheltuieli și va scădea incidența unor riscuri inerente, și, pe de altă parte, dacă interesul fermierilor va fi mare, cu siguranță, prețul acestor tehnologii va scădea. „Trebuie spus că această tehnologie 5G, care înseamnă de fapt semnalele pe mobil, va fi, până la urmă, construită și în România, și atunci conceptul acesta, care este mult vehiculat, de IoT (Internet of Things), adică internetul obiectelor, va juca rolul de comunicare între tractor și mașina agricolă, între tractor și fermier și între caracteristice tehnice de lucru ale mașinilor și cele ale sistemelor respective. Va fi o analiză foarte succintă, pentru a evita pierderile, timpii morți și evident să crească beneficiile respective. Deci dacă fermierii sunt foarte interesați să beneficieze de astfel de instrumente, să fie eficienți, să aibă cheltuielile corecte și fără riscuri extraordinare, cu cât mai mulți fermieri accesează aceste lucruri, cu atât, noi spunem, nivelul va fi acceptabil.”

Cât de mare va fi amploarea cercetării de pe la noi în acest domeniu rămâne de văzut. Nu sunt nici prea optimist, pentru că avem o destul de mare dispoziție în a risipi oportunități, dar nici prea pesimist, pentru că așa cum în zona informaticii se pare că sunt realizări de frunte ale unor compatrioți, ne putem aștepta ca un alt domeniu din avangarda științei contemporane să ofere satisfacții similare. De ce nu? 

 

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU
Documentare: ȘTEFAN RANCU și VICTOR MIHALACHE

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Eveniment

Atenție! Au fost identificate pe piață produse contrafăcute cu denumirea falsă de „Mospilan 20 SG”, cu etichete în limba maghiară, ucraineană etc., în diverse ambalaje. Aceste produse au un conținut și proprietăți fizico-chimice total diferite de cele ale produsului original omologat în Romania, care este produs de către compania Nisso Chemical Europa și comercializat exclusiv în țara noastră de către Summit Agro România și partenerii săi.

Imagine reprezentativa titlu

Produsele contrafăcute, cu denumirea falsă de „Mospilan 20 SG”, nu au fost omologate și testate în România și vă pot distruge culturile, vă pot polua terenurile și producția agricolă. Pentru a evita impactul negativ asupra consumatorilor, recoltele compromise cu asemenea produse contrafăcute trebuie distruse, întrucât conțin reziduuri de produse neomologate în Romania și nu vor fi acceptate pentru comercializare de către rețelele de magazine alimentare din țară și la export.

În partea stângă a fotografiei, vedeți cum arată SINGURUL PRODUS ORIGINAL MOSPILAN 20 SG, omologat în România și folosit cu succes de peste 20 de ani de către agricultori. În partea dreaptă, vedeți cum arată unul din produsele contrafăcute, de care trebuie să vă feriți.

Imagine reprezentativa produse

Haideți să facem împreună SCUT împotriva comercializării și utilizării de produse contrafăcute în agricultură! Pentru aceasta, vă rugăm să ne transmiteți la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. orice situație ce vă ridică suspiciunea comercializării de produse CONTRAFĂCUTE din portofoliul Summit Agro România.

Vă asigurăm că Summit Agro România ia toate măsurile necesare pentru depistarea și înlăturarea produselor contrafăcute de pe piață. Produsele contrafăcute produc prejudicii importante atât fermierilor și consumatorilor de produse agricole, cât și companiei Summit Agro România și partenerilor săi.

Pentru mai multe detalii despre pagubele pe care utilizarea produselor contrafăcute le aduce culturilor agricole, oamenilor și mediului înconjurător, vă rugăm să consultați articolul „STOP! Pesticide contrafăcute și ilegale”, de pe site-ul AIPROM - Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România, organizație din care face parte și compania Summit Agro România.

logo aniversar Sumi Agro 25 TRANSPARENT

Publicat în Comunicate

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI ROMANIA AGRIMAXFACTOR BANNER 300x250px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista