Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, unul dintre vicepreședinții LAPAR, Daniel Ciobanu, s-a declarat neîncrezător în reușita intabulării tuturor suprafețelor din extravilan până la momentul la care România va trece la plata pe fermă și consideră că guvernanții români ar trebui să solicite o nouă derogare de la implementarea datelor cadastrale actualizate prin „Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023”.

Din cauza problemelor cu intabulările realizate după 1990, organizația pe care o reprezintă a insistat pe lângă ministrul Agriculturii, Petre Daea, ca anexa 1 din Ordinul 619/2015 (adeverință) să aibă același conținut ca în anul 2017, la fel și art. 33 din OMADR 619/2015.

În data de 13 februarie 2018, LAPAR a propus eliminarea din anexa 1 (din adeverința aferentă) a coloanelor 1 (denumirea parcelei) și 3 (număr cadastral sau topografic, conform înregistrării sistematice prin Programul Naţional de Cadastru şi Carte Funciară instituit potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (23) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), rezultatul demersului fiind unul pozitiv.

Cu oficialul LAPAR, am aprofundat și problematica Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, precum și a volatilității prețurilor materiei prime de origine agricolă la nivel național și regional, precum și a situației recapitalizării fermierilor din nord-estul României, după seceta din 2015.

Revista Fermierului: Fermierii români ar putea rămâne fără subvenții agricole, ca urmare a lipsei cadastrului național (intabulării suprafețelor din extravilan). Cadastrul gratuit, în vederea intabulării, pentru terenurile din extravilan și intravilan, cu costuri acoperite de la bugetul de stat pentru toate lucrările de cadastrare, ar urma să fie definitivat prin „Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023”. Aici apare însă o contradicție: plata pe fermă, din 2018, versus definitivarea programului de cadastru până în 2023. Care ar trebui să fie viziunea României, din punctul de vedere al fermierilor LAPAR, de rezolvare a impasului care se conturează din ce în ce mai clar la orizont?

Daniel Ciobanu: Din câte știm, până în prezent, Programul național de cadastru si carte funciară prin care se efectuează cadastrul general, gratuit, are rezultate foarte slabe. Pe site-ul ANCPI, avem o prezentare de la 31 decembrie 2017 care ne arată că prin program s-a terminat cadastrarea a circa 200.000 ha teren extravilan, ceea ce este extraordinar de puțin. Asta ne arată că, până în anul 2023, cadastrarea generală nu se va definitiva.

Consider că este obligatoriu ca România să ceară o derogare din timp, să anunțe situația, în cazul în care ni se va mai accepta acest lucru. Noi știm că și în 2015, tot la cererea și în baza dovezilor prezentate, am primit prelungirea până în 2020, cu angajamentul ca, din 2018, cum era prevăzut în Ordonanța 3/2015, să fie operate datele cadastrale conform regulamentului european; acolo unde este disponibil, cadastrul să fie folosit.

Ne aflăm într-o situație ciudată, însă. Intabulările făcute până în prezent nu prea corespund cu pozițiile din intabulările vechi. Astfel, la cadastrul general se produce o reașezare. Cadastrul vechi nu se poate folosi, iar cel din programul național lipsește cu desăvârșire. S-a încercat introducerea de către Direcția Proceduri Plăți pe Suprafață a APIA, în proiectul de modificare a Ordonanței 3/2015 (n.r. - prin OUG 4/2018), a acestui cadastru general, acolo unde este disponibil. Argumentele prezentate de noi au fost, poate, mai puternice și s-a renunțat, cel puțin pentru anul acesta. Astfel, s-a scos din anexa I a Ordinului 619/2015 (n.r. - modificat prin Ordinul 38/2018) adeverința de la primărie – cadastru și articolul 33 din OMADR 619/2015. Am mai sărit un an, dar nu am rezolvat problema.

R.F.: Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care nu vom avea definitivat cadastrul general pentru suprafețele din extravilan?

D.C.: Nu știm ce se va întâmpla, pentru că nu ne răspunde nimeni, deocamdată. Am adresat întrebări către oficialii din minister (n.r. - Agriculturii) și așteptăm răspunsurile. Dacă le vom primi în timp util, fiți siguri că suntem interesați. Cu o jumătate de gură, la o întâlnire pe care am avut-o în a doua săptămână a lunii februarie, la Ministerul Agriculturii, o doamnă director ne-a comunicat că nu vom scăpa de acest cadastru general. Nu vom scăpa, dar nu este vina noastră că nu se face. Își doresc asta și proprietarii, arendatorii, și noi, arendașii. MADR, declarativ, spune „da”, că își dorește cadastrul general. Ce facem însă în situația în care nu se reușește până în 2020 intabularea sau respectarea angajamentelor față de cei care au finanțat o parte din acest program? O parte a sa este finanțată din fonduri de la Comisia Europeană.

R.F.: Nevoile financiare pentru realizarea cadastrului general sunt uriașe. Vorbim de miliarde de euro. Or, tocmai lipsa banilor a făcut ca, până în prezent, și pentru proprietari să fie greu să se realizeze acest demers.

D.C.: Dacă nu se vor face modificări pe legi, cele pe care le au la dispoziție cei care lucrează la acest cadastru, nu știm dacă se vor rezolva problemele tehnice. Ca exemplu, persistă această problemă a moștenirilor, a dezbaterilor, a succesiunilor. Pe legile actuale, termenele sunt foarte lungi sau, poate, cei implicați nu se prezintă niciodată în fața autorităților notariale sau judecătorești. Cum să rezolvăm problemele acolo unde sunt mai mulți puși în posesie, acolo unde suprafața pe care s-au emis titluri este mai mare decât suprafața fizică? Reală?

R.F.: PAC. Prin intermediul Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, comisarul pentru Agricultură, Phil Hogan, taxează cumva implementarea înverzirii în cadrul PAC 2014-2020 și o identifică, în urma unei consultări publice, ca fiind elementul „cel mai împovărător și complex”. Cum vede LAPAR această schimbare de viziune, în contextul general al rolului pe care îl va avea țara noastră în remodelarea PAC post-2020?

D.C.: LAPAR este îngrijorat de puterea de decizie pe care o au unele state, implicit de cum anume va arăta acel plan strategic, care trebuia început măcar din noiembrie, dacă nu dinainte; se cunoșteau direcțiile principale. Fermierii români au avut deja experiențe neplăcute cu cuponiadele etc. Decizia politică a dăunat tot timpul bunului mers al funcționării exploatațiilor în România. De aceea am dat exemplul cuponiadei, pentru că deciziile se iau în funcție de numărul de voturi.

Dacă nu facem ceva simplu, ca să poată fi și înțeles, și care să aibă și viitor... La ce folosește că s-au dus bani pe fermele de subzistență? De ce n-am învățat fermierii mici să se unească în mici forme asociative, ca să poată funcționa peste 10 ani? Peste 20 de ani? Argumentul care ar trebui să-i convingă pe aceștia este faptul că exploatațiile mici „mor” în toată Europa. Este și exemplul Franței. Acolo, în 20 de ani, „au murit” 50.000 de exploatații, din cauză că este foarte greu să ții pasul cu cheltuielile impuse de înverzire, de PAC. Avem atâtea situații! O exploatație este obligată să respecte reguli PSI, de mediu, de protecția muncii. Fiecare aduce cu sine o cheltuială sau un angajat și ești obligat la sume suplimentare.

În fermă, factorul de ponderare care privește existența covorului vegetal este de 0,3! Ne dă peste cap rotația!

Revista Fermierului: Să ne orientăm puțin atenția și către exploatația dumneavoastră. Ce suprafață lucrați în prezent, care este structura de cultură și cu ce fel de probleme vă confruntați?

Daniel Ciobanu: În momentul de față, lucrez 300 ha, iar structura de cultură este cea clasică: porumb, floarea-soarelui, rapiță. Pentru că m-ați întrebat de probleme, acum apare o componentă nouă, și anume acest covor vegetal care ne dă peste cap rotația. De aceea, am ținut foarte mult la acele opt săptămâni de după răsărire (n.r. - în modificarea Ord. 619/2015). Mai exact, pe conținutul Ordinului 619/2015, LAPAR a insistat să rămână sintagma „stratul vegetal de la culturile secundare trebuie să acopere terenul până la 1 martie și cu derogare până la 15 aprilie” în condițiile în care, la altă poziție, este stabilit că „stratul vegetal trebuie să acopere terenul opt săptămâni”, problema fiind de când curge termenul de opt săptămâni. S-a stabilit ca termenul de opt săptămâni să curgă de la data la care fermierul notifică APIA că a înființat cultura secundară, iar din acel moment să curgă perioada de opt săptămâni. Să facem un exercițiu de imaginație – toamna, însămânțăm tandemul rapiță-grâu. Acum apare și covorul vegetal, egal ca paritate în ceea ce privește suprafața semănată ca factor de ponderare, adică 0,3. La o exploatație de 300 de hectare, ai peste 50 ha de covor vegetal. Alături de 150 ha care era media culturilor de toamnă grâu-rapiță, deja am ajuns la 200 ha; este greu să faci rotație, este greu să faci diversificare.

R.F.: Pentru că ați amintit de cereale, în toamna anului trecut cât grâu ați însămânțat?

D.C.: 90 de hectare

R.F.: Dar porumb și rapiță?

D.C.: În jur de 100 ha, respectiv 50 de hectare, restul fiind acoperit de cultura florii-soarelui.

R.F.: Ați semănat și culturi verzi?

D.C.: Am semănat soia, însă este o cultură perdantă. Eu nu-mi pot permite la o exploatație să ies în pierdere.

R.F.: Ați valorificat producția obținută anul trecut la recoltă sau vindeți în perioada iarna-primăvara 2018?

D.C.: Vând acum, nu am comercializat în toamnă, și vând prost. Este primul an (și toată Europa este îngrijorată) când nu avem o creștere de preț care să justifice costurile de depozitare. Piața este saturată sau manipulată. Rusia a avut două ierni favorabile de export. Globalizarea ne afectează. Franța nu poate exporta.

R.F.: Vindeți direct marfa sau vin cumpărătorii la dumneavoastră?

D.C.: Direct nu se poate vinde. Comercializăm prin intermediari.

R.F.: Costurile transportului sunt ale cumpărătorului sau ale dumneavoastră?

D.C.: Sunt variante diferite. Fie sunt ale cumpărătorului, fie, ca în cazul nostru, al comercializării directe către Agricola Bacău. Această ultimă variantă, cu transportul plătit de fermier, este una dezavantajoasă pentru noi. De aceea, preferăm să-l vindem intermediarului, care, oricum, are contract și el cu această firmă și obține un preț mai bun. Noi, direct la Agricola, nu putem vinde. Acesta este jocul pieței.

R.F.: Dacă ar exista o soluție de a transporta cerealele pe calea ferată, la costuri optime pentru producători, ar fi mai bine?

D.C.: Costul până la cea mai apropiată facilitate de încărcare pe calea ferată mă costă cu camionul o treime din cât m-ar costa până la Constanța, pe rutier; un leu până la Constanța, 0,30 lei până la Bacău. Nu se justifică investiția.

Au existat înainte bazele de colectare/consolidare Comcereal care aveau acces la calea ferată și care, la ordinul Băncii Mondiale, au fost dirijate către anumiți cumpărători. Nu mai știm cui aparțin acum.

R.F.: Cum ați ieșit din iarnă?

D.C.: În afară de fermierii afectați de seceta din 2015, o parte ne-am mai revenit. În schimb, sunt colegi de-ai noștri, de la Botoșani, spre exemplu, din jumătate de județ, de la Vaslui, care au prins al treilea an de secetă. Pe aceia nici nu-i putem întreba cum le este, pentru că le este greu, cu tot ajutorul dat la acel moment și care face obiectul unui scandal prin presă (acele proceduri pe care unii colegi nu le-au respectat, deși erau publice).

Personal, am avut șansa unor ploi mici, care ne-au ținut pe linia de plutire. Deficitul de apă din sol din martie 2017 a fost foarte mare și s-a menținut din 2015 încoace (a plecat de la 1.500 mc și am ajuns pe la 2.000 mc în 2017).

Pentru a sintetiza, cei mai mulți fermieri s-au redresat după acea secetă mare din 2015.

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, a declarat în plenul RALF 2016 că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, a spus Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive. Asta face parte din mecanismul creat din legislație. Dacă creăm legi proaste, vom avea și instituții proaste, Camere Agricole proaste, care nu vor reprezenta pe nimeni. Asta ne dorim”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

„Suntem deschisi oricărei invitații la un dialog civilizat” - AIPROM

Într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

„Suntem deschisi oricărei invitații la un dialog civilizat, bazat pe argumente raționale și logice, care să răspundă la întrebările sau îngrijorările exprimate din domeniul autorizării, comercializării și utilizării produselor de protecția plantelor”, a precizat Botez în răspunsul transmis publicației noastre. „Precizăm că în România există și funcționează un program multianual de monitorizare a calității produselor de protecția plantelor, derulat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin laboratoarele sale autorizate din cadrul Autorității Naționale Fitosanitare. Autorizarea (omologarea) produselor de protecția plantelor respectă în totalitate cerințele și standardele Uniunii Europene, se realizează în context regional (zonal), iar dozele de produs sunt conforme cu rezultatele testelor de eficacitate realizate pentru condițiile de climă, de sol, de presiune a dăunătorilor din regiunea căreia îi aparține România. Dozele omologate respectă cu strictețe armonizările zonale”.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se mai arată în documentul Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Cel mai recent comunicat de presă al companiei Syngenta vine cu informațiii de interes pentru utilizatori și fermieri deopotrivă, cu privire la publicarea regulamentelor europene prin care se stabilesc noi Limite Maxime de Reziduuri (LMR) pentru substanțele active Tiametoxam, Pirimifos-metil și Fluazifop-P în cazul culturilor de prun, cartof,  rapiță, secara depozitată pentru consum, floarea-soarelui, varză, ardei și ceapă.

Conform documentului, Comisia Europeană (CE) a modificat prin regulamente europene Limitele Maxime de Reziduuri pentru aceste substanțe active. În vederea conformării cu aceste modificări, spun cei de la Syngenta, de pe etichetele produselor EFORIA 045 ZC, ACTARA 25 WG, ACTELLIC 50 EC și FUSILADE FORTE trebuie retrase unele utilizări care pot duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise prin aceste regulamente.

„Aplicarea produselor după data sau termenele de punere în aplicare a noilor regulamente ar putea duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise în recolta obținută”, atenționează specialiștii Syngenta.

În cazul produsului EFORIA 045 ZC, Syngenta a solicitat retragerea utilizării acestuia la prun, modificarea timpului de pauză la minim 14 zile de la ultima aplicare și până la recoltare la cultura de cartof. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

În ceea ce privește produsul ACTARA 25 WG, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării la prun, rapiță, floarea-soarelui, varză și ceapă. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

Pentru produsul ACTELLIC 50 EC, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului pentru secara depozitată pentru consum. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 9 august 2016.

Cu privire la produsul FUSILADE FORTE, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului la cultura de ardei. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 19 iulie 2016.

„Folosirea acestor produse la celelalte utilizări omologate în Romania, conform dozelor omologate și a instrucțiunilor de utilizare de pe eticheta produsului respectă, în continuare, Limitele Maxime de Reziduuri admise prevăzute de regulamentele europene în vigoare”, se mai afirmă în comunicat. „Menţionăm că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest anunț nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițile legale aplicabile activitățillor pe care le desfășoară. Pentru informații suplimentare privind conformarea cu prevederile acestor Regulamente, vă rugăm să vă adresați autorităților fitosanitare”.

Fermierii contestă omologarea unor substanțe active

Într-o declarație excusivă pentru Revista Fermierului, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma în urmă cu aproximativ o lună de zile că a descoperit foarte multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și îi acuză pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Într-o declarație incendiară pentru publicația noastră, fără nicio legătură cu decizia recentă a companiei Syngenta, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, amintea nu demult că producătorii de pesticide au omologat cantități mai mici de substanță activă, astfel încât fermierilor români să li se pară mai atractive prețurile PPP-urilor în cauză.

El a făcut o paralelă între fenomenul Hexi Pharma și problemele care par a exista în sectorul pesticidelor și a pus la îndoială verticalitatea producătorilor de PPP-uri. Fermierul solicită ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și îi invită pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

În replică, într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

Carmen Botez a mai adăugat că Europa este împărțită în trei zone privind omologarea, patru zone climatice privind eficacitatea, respectiv două zone privind reziduurile. Mai mult, oficialul AIPROM a adăugat că parametrii unui produs omologat în România pot fi similari doar cu parametrii unor produse omologate în statele care respectă cumulativ apartenența la aceeași zonă de omologare, zona climatică și zona de rezidii de care aparține și România, dar vor fi diferiți față de parametrii (de exemplu, doza recomandată) aceluiași produs omologat într-un stat care aparține unei alte zone de omologare, climatice și de rezidii.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată într-un studiu Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.