ŞTEFAN GHEORGHIŢĂ, FERMIER, ADMINISTRATOR TRIAGROEXIM – JUD. BRĂILA:

În data de 16 martie 2020, ulterior în data de 23 martie şi apoi în 27 martie, Administrația Națională de Meteorologie a transmis comunicate însoţite şi de o hartă detaliată, în care arăta: ,,La data de 27 martie, rezerva de umiditate pe adâncimea de sol 0-100 cm, în cultura grâului de toamnă, prezintă valori scăzute (secetă pedologică moderată) şi deosebit de scăzute (secetă pedologică puternică şi extremă), în Dobrogea, pe suprafețe agricole extinse din Moldova și Muntenia, local în sud, est, izolat centrul și nord-vestul Transilvanei, sudul Olteniei și nordul Banatului”.

După aprecierea mea simplă, verificabilă, de altfel, am identificat judeţele din harta ANM afectate de secetă pedologică puternică şi extremă și am adunat suprafețele agricole de la statistică şi a rezultat că suprafeţele totale (includ şi ogoarele, plantaţiile pomicole și viticole) afectate de secetă se ridică la circa 4,5-4,7 milioane de hectare şi noi încă dezbatem dacă este sau nu este secetă?

Acum vreo două săptămâni şi eu am început să constat pe teren că la cultura de grâu a trecut faza de suferinţă datorată lipsei de apă și am ajuns la faza în care această cultură se usucă, iar astăzi procentul de ofilire ireversibilă a depăşit 30%.

Am început să semnalez şi eu şi soţia, acest lucru colegilor, care în prima fază au privit cu scepticism informaţia şi situaţia au pus-o pe seama gerului, pe seama diferenţelor de temperatură, până gluma s-a îngroşat şi acum din păcate toţi au depuse adrese la Primării prin care solicită comisii de constatare a calamităţilor, lucru pe care l-am făcut şi eu de altfel, deoarece grâul şi celelalte culturi de toamnă se usucă văzând cu ochii, indiferent de genetică sau tehnologie.

Demersuri am făcut peste tot, dar la început lumea doar că nu ne spunea, ,,doar voi aveţi secetă”, în condiţiile în care lângă noi apăreau alţi fermieri care spuneau ca totul este impecabil şi doar pe la ultimul rând ale interviurilor pe care le dădeau, rând pe care nu îl mai citeşte aproape nimeni, aminteau de secetă. În multe din cazurile unde situaţiile erau așa-zis bune, erau la fermieri care anul trecut au irigat sau au avut parte de ploi locale mai importante, iar în acest caz rezerva de apă din sol este un pic mai ridicată, dar în perioada următoare dacă nu va ploua vor fi în aceeaşi situaţie. Mă întreb când se prezintă situaţia la televizor sau în presă de ce nu se analizează şi aceste aspecte ? De ce nu se prezintă problema în adevăratul context, astfel încât alţi fermieri dar şi autorităţi care semnalează lucruri reale şi grave să nu fie „uşuiţi” deoarece li se ,„năzare” seceta?

Aceeaşi neîncredere am întâmpinat-o şi pe la unele „uşi mai răsărite”, ale autorităţilor sau organizaţiilor profesionale de unde am aşteptat sprijin, dar aşteptările au fost înşelate de ultimele luări de pozitie publice, unde subiectele au fost altele, gen „soia și derivatele ei” sau „nivelul plafonului achiziţiilor prin licitaţiile SEAP”? Eu nu spun că subiectele nu sunt de interes, dar acum în acest moment, noi despre asta vorbim? O putem realiza mâine sau astăzi ? Dar cu urgenţele care au apărut şi sunt specifice agriculturii cum facem?

Dar la un moment ne-am întrebat, oare eram noi primii care semnalam aceste lucruri? Astfel am încercat să văd care era situaţia şi am constatat că primele semnale erau trase încă de la începutul acestui an, din ianuarie.

Stau şi mă întreb, de ce oare nu continuăm (în cadrul organizaţiilor profesionale) luările de poziție pe care, de exemplu, le-a avut fostul lider LAPAR, Gheorghe Albu, care din ianuarie menționa: „Producția agricolă din acest an va fi cu cel puțin 30% mai mică decât ne așteptam. Semnalul de alarmă este tras de fermieri, în condițiile în care anomaliile meteorologice din ultimele luni au afectat culturile de orz, grâu, rapiță și floarea-soarelui. În 40 de ani de experiență nu am mai întâlnit o asemenea vreme iarna, cu plus 10 grade Celsius ziua și minus 4 grade noaptea”, declara la RFI, fermierul Gheorghe Albu, atunci președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România. El atrăgea atenția că, în lipsa precipitațiilor, culturile vor fi serios afectate. „Dacă sistemul de irigații ar fi fost dezvoltat la nivel național, altfel ar fi stat lucrurile”, afirma reprezentantul fermierilor pe 28 ianuarie 2020. Deci, dacă este un „fost preşedinte” înseamnă că nu mai ştie ce vorbeşte, sau i-a dispărut toată experienţa de până atunci? Oare mereu vom fi condamnaţi să vină noi presedinţi, cu noi programe şi din nou să căutăm „apa caldă” pe care nu o mai găsim de 30 de ani (mențiune importantă, nu îl cunosc personal pe Gheorghe Albu).

Până şi ministrul actual al agriculturii recunoştea în ianuarie 2020 că este secetă puternică „Seceta care se înregistrează în România este o problemă gravă pentru agricultură, afirmă ministrul de resort, Adrian Oros. Aflat astăzi la Sibiu, el a declarat că, în acest an, se va încerca mărirea suprafeţelor irigate şi chiar experimentarea folosirii staţiilor antigrindină” (RADOR 30.01.2020). De atunci ne-a inundat ploaia şi chiar nu a văzut-o nimeni, fiindcă măsuri eu personal nu am văzut, afară de vechile metehne pompieristice prin care mereu am mai făcut ceva cu irigaţiile, dar nu le mai terminăm niciodată?

Aşa cum spunea domnul Costică Măcelaru, fermier din Brăila, într-o intervenţie în presă: „De agricultură se mai ocupă careva? Știți că se usucă grâul din cauza secetei și a gerului? Oare ASAS ce face, de ce nu vine cu soluții? Ministerul Agriculturii ce face? Toată lumea nu vede decât coronavirus, dar ce mâncăm la anul?”, întreabă Costică Măcelaru, fermier din județul Brăila (Revista Fermierului www.revistafermierului.ro, 22.03.2020).

De ceva timp am început împreună cu colegii din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) Brăila demersurile pe lângă autorităţi, alte organizaţii, partide politice, oricine am crezut că ne poate ajuta, din dorinţa de a atrage atenţia că seceta aduce în discuţie o problemă foarte grea pentru noi fermierii şi care blochează orice altă iniţiativă de ajutor viitoare - lipsa cadrului legislativ pentru constituirea comisiilor locale care să constate calamităţile în agricultură.

Unii fruntaşi ai administratiilor locale ne-au contrazis invocand existenţa Ordinului 459/2019 privitor la aprobarea „Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundații, secetă hidrologică precum și incidente/accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă și poluări marine în zona costieră, din 07.03.2019”, dar care se referă doar la seceta hidrologică și care este definită ,,seceta hidrologică - este un fenomen complex, generat de instalarea unui regim puternic deficitar la nivelul apelor de suprafață, apelor subterane, un volum insuficient în lacurile de acumulare, care determină imposibilitatea asigurării debitelor de apă pentru toți utilizatorii autorizați”, deci nu are legătură cu seceta din agricultură, ci se referă la aprovizionarea populaţiei sau a altor consumatori cu apă.

Fără aceste comisii locale nimeni nu va putea demonstra starea de forţă majoră nici în contractele „futures pentru produse agricole, nici în raport cu ANAF care s-ar putea să nu recunoască dreptul de rambursare al TVA pentru culturile calamitate, nici la APIA, care s-ar putea să nu recunoască înverzirea în cazul calamitării la mazăre, nici în cazul AFIR dacă nu vom avea bani să derulăm contractele cu fonduri europene.

Propuneri APA Brăila

APA Brăila a înaintat deja către autorităţile locale şi către LAPAR un material mai amplu cu unele din propunerile de rezolvare a situaţiei pentru reglementarea comisiilor locale, doar să ne asculte şi să ne ajute cineva şi, cine ştie, poate vom şi reuşi ceva, dacă nu, ca de obicei, doar Dumnezeu să ne ajute.

Încercăm să gândim şi alte propuneri de care fermierii au nevoie să ştie că există şi că la un necaz le pot accesa sau îi vor apăra, cum ar fi:

• Linii de credit de urgenţă garantate de stat pentru cei care înregistrează calamităţi naturale (asta dacă vom reuşii reglementarea comisiilor care să constate acest lucru);

• Dobândă subvenţionată pentru liniile de credit de urgenţă;

• Modificarea și adaptarea prevederilor legale privind invocarea evenimentelor de forţă majoră la contractele din agricultură, deoarece nimeni nu poate convoca o comisie ca în 3-5 zile să constate calamitaţile în agricultură şi să obţină apoi şi certificatul de la Camera de Comert;

• Introducerea unui contract cadru de arendă, cu o durată minimă de 5 ani şi condiţii clare de derulare, inclusiv gestionarea calamităţilor agricole.

Dar când se va întampla acest lucru, adică calamitatea (ceea ce nu doresc nici celor care ar trebui sa facă ceva pentru a schimba acest lucru), să ne aducem aminte ce înseamnă să vorbeşti şi să nu gândeşti (popular se spune altfel).

Mai jos mi-am permis un mic colaj cu declarații ale unor persoane care au semnalat seceta, unele încă din luna ianuarie anul curent, şi îmi cer scuze pentru alţi mulţi fermieri care au semnalat şi ei acest lucru dar nu i-am menţionat.

Prin urmare, nu sunt singurul nebun care vede seceta!!!

 „Pentru agricultură, temperaturile mai ridicate de ceva vreme pot determina uşoare revigorări în ceea ce priveşte pornirea mult mai devreme în vegetaţie a culturilor însămânţate în toamnă sau înmugurirea la speciile cele mai timpurii, cais, piersic, care în general sunt sensibile la ferestrele calde din anotimpul de iarnă. La acest moment, vorbim pentru cele două decade de o cantitate medie de numai 2,8 l/mp, faţă de o normă climatologică de 33,6 l/mp. La un interval mare de ani, iată că vorbim de încă un record. Vom vedea cum vor evolua lucrurile. (…) Vom vedea cât de mult va ploua. Fenomenul de secetă e prezent pentru că şi toamna a fost foarte secetoasă.” - Elena Mateescu, director executiv al ANM (Fantik.ro – 29.01.2020)

„Raportările Direcţiei Agricole Buzău indică, pentru luna ianuarie 2020, o cantitate de apă în sol de 7,8 litri/mp, adică de zece ori mai mică decât necesarul estimat de agricultori. Lipsa precipitaţiilor şi diferenţa mare dintre temperaturile diurne şi cele nocturne a dus la îngălbenirea grâului, în timp ce cultura de rapiţă este compromisă pe hectare întregi.” (Bursa – 24.01.2020)

„Culturi de toamnă, precum grâul și rapița, sunt afectate de seceta prelungită. Cantitatea redusă de precipitații va reduce producțiile din 2020, așa cum s-a întâmplat și anul trecut. Fermierii se feresc, deocamdată, să avanseze cifre exacte, dar recunosc că există posibilitatea ca pierderile să se ridice la 25-30%, în absența precipitațiilor. Și culturile de primăvară, cum este cea de cartof, ar putea fi afectate, deoarece lipsa ploilor și a ninsorilor duce la secarea bazinelor subterane de apă din sol.” (Reporter Global 30.01.2020)

„Din punct de vedere al caracteristicilor agrometeorologice, conținutul de umiditate de la nivelul solului între 0 și 100 de centimetri va prezenta cele mai scăzute valori și sunt în continuă scădere. În privința culturilor de toamnă, acestea prezintă, de asemenea, cele mai scăzute valori, iar seceta pedologică ajunge la valori extreme și rezervele de apă din sol vor ajunge la o limită foarte scăzută. Ce instrumente are Comisia Europeană la îndemână pentru a veni  în sprijinul fermierilor care sunt afectați de seceta pedologică și cum ar putea să-și salveze fermierii culturile de toamnă?” - Daniel Buda, europarlamentar (interpelare Parlamentul European – 21.02.2020)

„Din păcate, anul agricol nu a început prea bine, din cauza secetei care îşi face tot mai acut simţită prezenţa. Culturile de grâu înfiinţate în toamnă au început să sufere din cauza lipsei de apă din sol. Seceta provoacă deja probleme, iar pentru a o contracara este nevoie de irigaţii. Fermierii încă nu au început să irige, dar vor începe în curând. Pregătirile pentru irigaţii sunt în plină desfăşurare”, - Traian Cişmaş, directorul Direcţiei Agricole Brăila (Obiectiv Vocea Brailei – 27.03.2020)

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Culturile de floarea-soarelui și porumb însămânțate în părțile de vest și de sud-vest ale țării, precum și în cele din nordul și estul Moldovei ar putea întâmpina „anumite probleme” la finalul acestui sezon agricol, a declarat directorul general al Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), Elena Mateescu, miercuri, 6 septembrie 2017, cu ocazia lansării pe piață a Inovagria Meteo (aplicație suport pentru informare și decizie privind managementul fenomenelor meteo și agrometeo din România).

Informația este lansată în piață la doar 17 zile distanță de afirmațiile publice ale ministrului Agriculturii, Petre Daea, potrivit cărora procesul de recoltare a florii-soarelui a debutat cu aproximativ 10 zile mai devreme, pe fondul temperaturilor ridicate care au produs o coacere forțată a semințelor, lucrările fiind, pe atunci, în plină desfășurare în județele din sudul și sud-estul țării.

„Este posibil ca în părțile de vest și sud-vest ale țării să fie anumite probleme la culturile de floarea-soarelui și porumb și, nu în ultimul rând, în cele de nord și de est ale Moldovei”, a declarat pentru Revista Fermierului, Elena Mateescu. „Cu siguranță, tehnologia este foarte importantă în contextul așteptărilor privind producțiile, pentru că efectele sunt diferențiate. Astfel, dacă au fost aleși hibrizi cu perioadă diferită de vegetație - de la extratimpurii, timpurii și până la tardivi -, cu însămânțarea în diferite epoci și, nu în ultimul rând, cu un grad de rezistență la ceea ce înseamnă arșița și seceta în lunile de vară (observăm că fenomenele se accentuează în special în a doua jumătate a acestui anotimp), toate acestea pot asigura un procent bun de producție”.

Prezent la sediul ANM, vicepreședintele celei mai mari organizații de producători agricoli de cultură mare (LAPAR), Gheorghe Albu, a precizat pentru Revista Fermierului că producțiile de floarea-soarelui și de porumb nu le vor depăși pe cele de anul trecut, iar în ceea ce privește randamentele din ferma sa, acestea ar putea fi chiar puțin mai mici decât cele din 2016.

„În ferma mea nu am excelat cu producții față de anul trecut (și la porumb, și la floarea-soarelui), dar ne menținem pe aceeași linie, poate puțin mai jos față de 2016. Producția obținută, chiar în condițiile acestea de secetă, de arșiță, este satisfăcătoare și ne ajută la recuperarea cheltuielilor, a ne onora contractele de arendă și a plăti inputurile și datoriile către bănci, în care să ne mai rămână nu o cotă de profit, ci de dezvoltare”, a menționat oficialul LAPAR.

Tot el a spus că la nivelul fermierilor membri ai LAPAR, și prin raportări, precum și prin întâlnirile pe care aceștia le-au avut, s-a constat că la nivel de productivități, acestea se „mențin pe linia de plutire” față de anul trecut.

„Am avut colegi care au obținut în 2016 și 2.300 – 2.400 de kilograme de semințe de floarea-soarelui la hectar, dar și unii care au recoltat 4.000 kg/ha. La porumb, am avut membri LAPAR care au obținut cantități de porumb de 5-6 tone de boabe la hectar, iar alții (printre care și colegul nostru Sitaru) care au contabilizat chiar și 10-15 tone de porumb la hectar”, a spus Albu. „Pentru anul agricol 2016-2017, considerăm încheiat ciclul cu floarea-soarelui și cu porumbul pentru că o parte din ele le avem în hambar sau chiar le-am și valorificat. Avem producții realizate care variază între 2,3 și 4 tone la hectar la floarea-soarelui sunt unele care s-au realizat. Comparativ, producțiile de anul acesta sunt aproape egale cu cele de anul trecut”.

În ceea ce privește exploatația sa, Albu are sole de pe urma cărora a obținut și 3,6 tone de semințe de floarea-soarelui la hectar, iar pe altele, plasate pe alte forme de relief, nu a obținut decât maximum 2.000 kilograme/ha, în timp ce de pe doar 150 ha însămânțate cu porumb pentru boabe (suprafețe lucrate chiar de arendatori, pentru consum propriu), randamentul mediu a fost chiar și de 10 tone.

„Una peste alta, depășim o medie de 2,7 tone de floarea-soarelui la hectar producție, suprafața însămânțată fiind de 1.500 hectare”, a mai adăugat Gheorghe Albu. „La porumb, noi îl cultivăm în mare parte pentru furaje. Îl facem siloz și am obținut în jur de 40-45 de tone de porumb-siloz la hectar. O parte din suprafață, prin contractul de arendă, o avem dată proprietarilor de teren, pentru că marea majoritate sunt din mediul rural și au nevoie și de o plată în natură (porumb și grâu), iar acolo, pe aceste locuri, oamenii obțin în jur de 10 tone de porumb la hectar. Asta, bineînțeles, cu protecția perdelelor forestiere, cu aplicarea de tehnologii, cu mai puține treceri pentru a păstra apa în sol, cu introducerea de hibrizi rezistenți la arșiță și secetă. Ei cotă parte din suprafață, dar la nivel de fermă, la mine, totalizează aproape 150 ha suprafață însămânțată cu porumb pentru boabe”.

Anul trecut, țara noastră a ocupat primul loc în Uniunea Europeană (UE) atât la suprafața cultivată, cât și la producția de semințe de floarea-soarelui, cu cele 1,95 de milioane de tone de pe 1,01 milioane hectare. În schimb, la porumb a deținut supremația doar la suprafață, cu 2,49 de milioane hectare, fiind pe poziția a doua la producție, după Franța, cu circa 10 milioane de tone, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).

În 2017, suprafața programată pentru însămânțări a fost de 2,6 milioane hectare la porumb și de peste un milion de hectare la floarea soarelui.

Fostul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fermierul Gheorghe Albu, a tras un semnal de alarmă cu privire la nevoia de apă în zona Dobrogei și a precizat că seceta este într-atât de mare, încât riscurile de a compromite culturile de cereale sunt majore.

„Dobrogea, astăzi, este împărțită într-o zonă de secetă care pornește din centrul său și se duce până spre Negru Vodă, precum și o zonă în care, cât de cât, sunt precipitații moderate, și anume în partea de nord. Nici acolo însă îndeajuns, pentru că precipitațiile pe timp de vară sunt (...) neuniforme – plouă până la marginea drumului, plouă mai mult în altă parte și, la ora actuală, se vede lipsa de apă.

Riscăm să compromitem suprafețele de cereale, de grâu și de orz. Acum este nevoie de foarte multă apă. Pe noi ne-au ocolit precipitațiile, încât dacă scap cheile de la mașină, acolo, la parcelă, în craterele care s-au format din cauza secetei, se duc și nici cu cazmaua nu le mai poți recupera”, a menționat Albu în cadrul unei conferințe dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean, eveniment care a avut loc, în perioada 25-27 mai 2017, la Eforie Nord.

Conform propriilor afirmații, în cadrul exploatației sale, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Privați de Cereale și Plante Oleaginoase din Constanța, același Gheorghe Albu, a plantat circa 1,2 milioane de salcâmi, adică aproape 200 ha împădurite, totul pentru a dezvolta un sistem de perdele forestiere, necesare revigorării arealului pedoclimatic local, puternic afectat de seceta din ultimii ani.

El s-a plâns însă că statul vede salcâmul ca specie invazivă și, astfel, nu poate încasa plățile europene pe Zona de Interes Ecologic și nici pe suprafață. Asta nu l-a oprit însă din demersurile sale de reîmpădurire.

„Avem Legea 289 a perdelelor forestiere, avem Legea 46 a Codului Silvic. Toate acestea ne dau cadrul legal prin care noi putem înființa perdele forestiere. Problema este că România nu are încă cadastrul general și orice acțiune de genul acesta presupune schimbarea destinației terenului respectiv, trecut de la arabil la teren împădurit; neavând cadastru, este foarte greu. Noi am riscat la Viișoara și am ales o procedură mai simplă, în sensul că, prin act notarial, am luat acordul proprietarilor de teren de a ne lăsa să înființăm aceste perdele forestiere și nu le-am aruncat din avion, nu le-am aruncat așa, fără o gândire logică. (...) Aceste perdele forestiere sunt amplasate după niște calcule științifice și, totodată, după cum ne-a permis organizarea teritoriului, că nu vedeam cu perdelele pe jumătatea parcelei, ele trebuiau să fie la delimitarea de drumuri.

La Viișoara avem plantați circa 1,2 milioane de arbori, care înseamnă aproape 200 ha împădurite. Și, pentru că noi zicem că am făcut o treabă bună, totuși ne-au sancționat, în sensul că ne-au tăiat subvențiile, iar suprafețele acoperite cu perdele forestiere din salcâm nu primesc nici plata pe suprafață, nici plata pe Zona de Interes Ecologic (ZIE). Am înțeles că rămâne la latitudinea statului român să ia această decizie pentru că, la acea perioadă, când a fost aprobat un regulament european, când s-a cerut punctul de vedere al României, funcționarii publici de atunci au transmis Comisiei Europene ca salcâmul să fie scos de la plata subvenției din două motive: că este invaziv și că nu este indigen. Că ar fi invaziv, noi am demonstrat la Viișoara că niciun salcâm nu «a trecut» drumul. Că nu este indigen, sunt alte specii care sunt eligibile la plată – Paulownia, plopul alb, salcia, iar eu cred că mai indigen este salcâmul decât Paulownia sau celelalte specii forestiere”, a adăugat Albu.

Conform aprecierilor exprimate de șefa ANM, Elena Mateescu, în cadrul aceleiași conferințe, Dobrogea rămâne regiunea agricolă cu un caracter al precipitațiilor puternic deficitar.

„Iată, la nivelul perioadei actuale climatice de referință, doar 412 litri pe metrul pătrat pe an reprezintă un regim pluviometric puternic deficitar, ceea ce este total insuficient pentru asigurarea cerințelor optime la nivelul culturilor agricole, dar mai ales atunci când nu sunt distribuite uniform, conform cerințelor în vegetație”, a declarat Mateescu.

Domnia sa a mai explicat că proiecțiile climatice viitoare indică veri mai calde, mai secetoase, dar și perioade cu precipitații abundente pe secvențe scurte, care pot genera la nivel local inundații rapide, generate de ploi cu cantități de 20 de litri pe metrul pătrat în mai puțin de 24 de ore.

„Chiar și în lunile de vară putem avea, în condițiile în care se estimează cantități de 40-60 de litri pe metrul pătrat, este posibil ca această cantitate să se înregistreze într-o singură ploaie. Luna să fie considerată climatologic vorbind o lună bună sau chiar excedentară, depinde de zona în care ne aflăm, dar în restul perioadei să nu avem precipitații și, de fapt, pentru agricultură, această perioadă să fie considerată excesiv de secetoasă”, a mai punctat directorul ANM.

Datele agregate de către specialiștii agrometeo din cadrul ANM relevă că vara lui 2017 indică temperaturi medii apropiate de normele climatologice în general în luna iunie, dar se observă pentru lunile iulie și august valori mai ridicate, în special pentru partea de sud-est și cea  de sud, și chiar de vest a României, acolo unde și deficitul de precipitații înregistrează valori ridicate.

„Pentru lunile iulie și august vorbim de cantități, în general, sub 20 sau 40 de litri pe metrul pătrat și chiar pentru luna iunie, considerată cea mai ploioasă lună a anului, sub 60 de litri pe metrul pătrat, ceea ce, în condițiile în care, culturile prășitoare înregistrează un consum mare de apă, undeva între 80-120 de litri pe metrul pătrat, în această perioadă, depinzând, sigur, de soi și gradul de rezistență a acestora la temperaturile ridicate și la deficitul de apă. De asemenea, înseamnă cantități reduse, care pe fondul deja al unui deficit acumulat anterior, poate să însemne, la sfârșitul lunii iunie-iulie-august, în profilul de sol 0-100 cm, accentuarea fenomenului de secetă în bună parte din țară, dar mai ales în partea de sud, sud-est și est a României”, a concluzionat Mateescu.

Marea majoritate a celor care activează în agricultură își doresc ca perdelele forestiere să devină un master-plan al agriculturii românești. În acest sens, sunt semne că ministrul de resort, Petre Daea, și-a propus ca aceste perdele forestiere să fie înființate în România cel puțin în zonele aride ale țării.

În perioada 25-27 mai 2017, la Hotel Europa din Eforie Nord, Antena Satelor și First Grain SRL, alături de partenerii săi, au organizat prima ediție a conferinței dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean.