exploatatie - REVISTA FERMIERULUI

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a emis un proiect de act normativ prin care se prelungește termenul limită pentru depunerea cererilor de înscriere în Programul „Tomata”. De asemenea, este prevăzută eliminarea obligativității depunerii documentelor fiscale pentru accesarea ajutoarelor de minimis pentru legumele în spații protejate și usturoi.

Astfel, vor fi modificate Hotărârea Guvernului nr.148/2022, precum și Hotărârea Guvernului nr.147/2022, prin reglementarea următoarelor aspecte:

  • Prelungirea termenului de depunere a cererilor pentru obținerea ajutorului de minimis pentru legumele în spații protejate până la data de 1 aprilie 2022, inclusiv;

  • Abrogarea criteriului de eligibilitate referitor la obligațiile fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, pentru ambele scheme de ajutor de minimis, legume în spații protejate și usturoi;

  • Eliminarea certificatului de atestare fiscală și a cazierului fiscal din cadrul documentației atașate cererii pentru înscrierea în ambele scheme de ajutor de minimis, legume în spații protejate și usturoi.

„În urma dialogului cu fermierii interesați de accesarea Programului Tomata și de celelalte programe pe care le derulăm în acest an, am luat decizia de a simplifica procedura de acordare a sprijinului. Am ținut cont de semnalele primite din partea potențialilor beneficiari și am prelungit cu o lună termenul de depunere a cererilor. Totodată, pentru a simplifica procedura de accesare a schemelor, am decis să eliminăm obligativitatea depunerii certificatului de atestare fiscală și a cazierului fiscal, procedură care s-ar fi resimțit și la nivelul personalului instituțiilor emitente ale acestor documente”, arată ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

În luarea deciziei s-a ținut cont și de faptul că majoritatea solicitanților ambelor scheme de sprijin sunt persoane fizice care nu au realizat venituri, confruntându-se totodată cu lipsa lichidităților, a diverselor cheltuieli pentru achiziția de sămânță ori pentru înființarea culturilor, alte costuri generate de încălzirea spațiilor protejate, dar și a faptului că, în foarte multe cazuri, informațiile înregistrate în bazele de date ale ANAF, APIA și ale UAT-urilor nu erau corelate, ceea ce generează întârzieri în procesul de depunere a cererilor de înscriere în program.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În timpul iernii, utilajele din ferme rămân staționate și parcate timp de mai multe luni. La fel și anvelopele. Ce operațiuni pot proteja anvelopele pentru a le pregăti în vederea repornirii? Există pași mici care ajută la prevenirea timpilor de inactivitate și a risipei. Tehnicienii BKT au câteva sfaturi pentru dumneavoastră.

Întreținerea și îngrijirea corespunzătoare a utilajelor și anvelopelor pot duce la economii considerabile și durabile pentru fiecare exploatație agricolă. Anvelopele reprezintă o investiție importantă în echipament, așa că este esențial să fie îngrijite corespunzător. În plus, un program bun de întreținere a anvelopelor înseamnă un nivel mai ridicat de siguranță și performanțe mai bune.

Principalele operațiuni pe care echipa tehnică a BKT le recomandă pentru perioada de iarnă:

  • Creșterea presiunii în anvelope în timp ce utilajele nu sunt în funcțiune. Acest lucru vă permite să evitați dezumflarea anvelopelor atunci când nu sunt utilizate, provocând fenomenul supărător de săritură la repornire. Este cu atât mai important când vine vorba de mașini de recoltat, care sunt utilaje sezoniere prin excelență. Fiind staționare pentru o perioadă lungă de timp și fiind utilaje foarte grele, ar fi ideal să le ridicăm de la sol și să suspendăm anvelopele, evitând astfel să încărcăm greutatea pe acestea din urmă. Alternativ, trebuie ca anvelopele să fie umflate excesiv pentru a evita dezumflarea completă. În acest fel, se reduce la minimum fenomenul de dezumflare a anvelopelor atunci când nu sunt utilizate.

  • Verificarea presiunii în anvelope înainte de începerea sezonului și setarea presiunii corecte, verificând valoarea indicată de tabelele relevante. Temperatura exterioară afectează presiunea și, prin urmare, este esențial să o verificați periodic.

  • Verificarea anvelopelor, pentru a putea interveni în timp util, dacă este necesar (de exemplu, efectuarea de reparații, schimbarea anvelopelor etc, înainte de începerea sezonului), evitând astfel inactivitatea ulterioară a vehiculului.

  • Este important să se efectueze rotația (sau schimbarea) anvelopelor de pe punți, mai ales în cazul remorcilor și al autocisternelor. Acest lucru se datorează faptului că anvelopele montate pe puntea centrală sunt, în general, cele mai afectate de uzură. Tehnicienii BKT recomandă măsurarea adâncimii benzii de rulare și a uzurii, astfel încât anvelopele să poată fi rotite și încrucișate în mod optim.

BKT MountingTires

 

Și nu doar în timpul iernii

 

Atunci când activitățile sunt în plină desfășurare, tehnicienii BKT recomandă aceste măsuri practice care pot face cu adevărat diferența:

  • Acordați atenție stării solului și utilizării prevăzute pentru a vă asigura că anvelopele folosite sunt de tipul corect. În cazul în care aveți îndoieli, contactați specialistul sau distribuitorul BKT local.

  • Verificarea zilnică a presiunii corecte a anvelopelor este, de asemenea, esențială. Este întotdeauna recomandabil să se efectueze operațiunea cu un manometru calibrat sau să se instaleze, atunci când este posibil, sisteme de monitorizare a presiunii în anvelope pentru un control continuu. Acest lucru se datorează faptului că temperatura exterioară poate afecta presiunea din anvelope și, prin urmare, trebuie verificată în mod regulat.

  • Selectarea anvelopelor adecvate pentru fluxul, viteza și condițiile de lucru pentru activitatea preconizată.

  • Înainte de începerea lucrărilor, verificați dacă există reziduuri prinse în banda de rulare și îndepărtați-le. Acest lucru este important în special pentru anvelopele cu un design mai închis (de exemplu, cele destinate transportului rutier). Acest lucru vă permite să evitați fenomenele de găurire din compus și, prin urmare, posibilele fisuri sau perforări. În general, este important să verificați întotdeauna vizual starea anvelopei, în special în ceea ce privește uzura neuniformă, tăieturile și fisurile, precum și eventualele umflături.

  • Monitorizarea și urmărirea performanței anvelopelor. Unele companii calculează costul orar prin înregistrarea orelor de funcționare a motorului. Alții monitorizează același cost prin urmărirea kilometrajului și calcularea costului pe kilometru. Alții calculează numărul total de tone de material manipulat sau costul pe tonă într-o anumită perioadă de timp. Indiferent de metoda utilizată, este important să se monitorizeze în mod constant condițiile în care funcționează anvelopele, performanța acestora și să se noteze orice schimbare care poate apărea.

  • Respectați viteza nominală a anvelopelor pentru a evita problemele și a preveni pericolele rutiere.

Aceste „mici” măsuri economisesc timp și costuri cauzate de întârzierile inutile și vă permit să rezolvați problemele înainte ca acestea să apară. Sunt operațiuni simple, dar care conduc la o muncă mai eficientă și mai productivă.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Guvernul a aprobat o Hotărâre care completează art.19 din HG nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor. Reamintim că, prin HG nr.1179/2014 a fost instituită o schemă de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, având ca obiectiv acoperirea costurilor administrative aferente întocmirii şi menţinerii registrului genealogic, precum şi costurile aferente testelor pentru determinarea calității genetice sau a randamentului genetic al efectivului de animale, cu excepția controalelor efectuate de proprietarul animalelor sau a controalelor de rutină cu privire la calitatea laptelui.

Pentru anul 2022 s-a aprobat un ajutor de stat de maximum 96.000.000 lei credite de angajament, din care 41.664.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 54.336.000 lei pentru speciile ovine şi caprine, respectiv 72.771.000 lei credite bugetare, din care 31.583.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 41.188.000 lei pentru speciile ovine şi caprine. Sumele se asigură de la bugetul MADR pentru anul 2022.

Ajutoarele sunt furnizate sub formă de servicii subvenționate întreprinderilor individuale şi familiale, persoanelor fizice autorizate, persoanelor fizice care dețin certificat de producător/atestat de producător, după caz, precum şi persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul creșterii animalelor.

Solicitanții ajutorului de stat sunt asociații sau organizații de crescători de animale care prestează serviciile menționate anterior şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

  • sunt persoane juridice conform legislaţiei în vigoare;

  • sunt acreditați de către ANZ pentru întocmirea şi menţinerea registrelor genealogice ale raselor de animale şi/sau pentru determinarea calităţii genetice a raselor de animale;

  • efectuează serviciile menționate anterior;

  • realizează parametrii tehnici ai programului de ameliorare sau conservare al rasei pentru care solicită sprijinul financiar.

Intensitatea ajutorului de stat este:

  • De până la 100% din costurile administrative aferente întocmirii şi menţinerii registrelor genealogice;

  • De până la 70% din costurile aferente testelor efectuate de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al șeptelului (efectivului de animale), cu excepţia controalelor efectuate de proprietarul şeptelului şi a controalelor de rutină cu privire la calitatea laptelui.

„Știu cât de important este pentru fermieri să aibă asigurat un nivel ridicat al calității efectivelor de animale și al randamentului acestora, dar și acordarea plăților la timp. Prin finanțarea costurilor aferente procedurilor care privesc înregistrarea și testarea calității genetice a raselor de animale le oferim crescătorilor sprijinul de care au nevoie pentru a răspunde cât mai bine competitivității crescute din acest sector”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea este recunoscut drept cea mai importantă unitate de cercetare agricolă din România datorită rezultatelor obţinute în diferitele sectoare ale cercetării agricole privind cerealele, plantele tehnice şi furajere, cât şi în valorificarea acestor rezultate de către cultivatori. Prin înfiinţarea sa a fost posibilă continuarea bogatei tradiţii a cercetărilor agricole organizate în România încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în scopul abordării ştiinţifice şi rezolvării unor obiective prioritare pentru agricultura naţională. Spre finalul anului trecut am realizat interviul de față cu directorul general al INCDA Fundulea, dr. ing. Pompiliu Mustăţea, care a ținut să puncteze că un ajutor consistent de la stat ar face să se recupereze rapid tot ce s-a pierdut în 30 de ani.

interviu 223 mustatea fundulea 1

INCDA are sediul în orașul Fundulea (Călărași), la circa 30 km de Capitală,  terenul institutului fiind situat în Câmpia Română. INCDA Fundulea este continuatorul activităţii de cercetare efectuate în domeniul plantelor de câmp de către Institutul de Cercetări Agronomice al României (înfiinţat în anul 1927) şi de către Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului (înfiinţat în anul 1957), preluând astfel o îndelungată tradiţie de cercetare în slujba agriculturii României. Denumit iniţial, în 1962, Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea, institutul a primit ca efect al Legii 290/2002, începând cu anul 2003, o nouă denumire – Institutul de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea – iar, începând cu 1 ianuarie 2007, unitatea a devenit institut naţional, cu denumirea Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, instituţie de interes public, cu finanţare extrabugetară şi funcţionare în regim economic.

pompiliu mustatea 2

Reporter: Ce înseamnă astăzi Institutul de la Fundulea?

Pompiliu Mustățea: După cum se ştie, Institutul a trecut prin numeroase procese de organizare, de la ICCPC cum era recunoscut şi când sub această denumire şi-a căpătat recunoaşterea pe plan intern, dar şi internaţional, astăzi suntem institut naţional de cercetare-dezvoltare. De-a lungul timpului, aici au lucrat cercetători foarte valoroşi, competitivi cu cei de pe piaţa externă, astfel încât Institutul de la Fundulea a fost primul din lume care a lansat primul hibrid de floarea-soarelui bazat pe androsterilitate nucleară de către regretatul profesor Alexandru-Viorel Vrânceanu. Şi în domeniul porumbului avem cu ce ne lăuda. Să ştiţi că primul domeniu de activitate a Institutului a constat în modernizarea programului de ameliorare şi a tehnologiei la cultura porumbului; după aceea au început să se diversifice programele de ameliorare, s-a început şi la floarea-soarelui, şi la orz, mazăre, soia, lucernă, cât şi la compartimente ale sectorului de agrotehnică, şi anume protecţia plantelor, lucrările solului, în ultimii ani au apărut şi compartimente noi, şi anume agricultura ecologică şi agricultura conservativă. Cei care am rămas în continuare, pentru că a avut loc un schimb de generaţii în acest Institut, vrem să ducem mai departe atât tradiţiile, cât şi faima institutului nostru. Este adevărat că după Revoluţie a fost o perioadă în care Institutul a intrat în declin, ca de fapt toată cercetarea românească, nu numai cea agricolă, că şi în celelalte domenii a avut loc un regres din cauza lipsei finanţării sau a unei finanţări foarte slabe, dar în ultima perioadă am reuşit să ne relansăm.

 

Încă în stadiul de supravieţuire

 

Reporter: Păi, să vedem cum arată INCDA Fundulea, în cifre, la acest moment...

Pompiliu Mustățea: În anul 1988, când eu am păşit pentru prima dată în acest institut, erau în jur de 1.365 de angajaţi. În 2020 ajunsesem la 307 angajaţi, iar în prezent suntem în jur de 240 de angajaţi, deoarece a fost un val de pensionări atât la limită de vârstă, cât şi parţial anticipată. Nu că am prevăzut, dar eu mi-am luat nişte măsuri de precauţie şi am vrut, cel puţin în domeniul cercetării, la fiecare laborator să nu rămân descoperit, pentru că văzusem că erau în etate foarte mulți dintre cercetătorii noştri, că urmează să se pensioneze şi trebuie să am om în schimb, dar nu să fie doar om în schimb, ci să fie şi format. Şi de aceea, din 2017 când am preluat conducerea INCDA Fundulea, anual am făcut angajări, am adus tineri specialişti pe care am şi reuşit să-i ţinem, pentru că înainte veneau, îşi dădeau doctoratul şi plecau la firmele concurente unde li se ofereau alte avantaje. Am reuşit să-i şi menţinem şi nu e prima dată când o spun, am adus tineri foarte bine pregătiţi şi care s-au integrat extraordinar de bine în echipele deja existente.

Avem actualmente 41 de cercetători atestaţi, sunt în jur de 60 de ingineri, deci cu studii superioare, avem şi ingineri mecanici, şi alte funcţii care prevăd angajări cu studii superioare. În 1988, anul venirii mele aici, Institutul dispunea de un fond funciar foarte bogat, întins pe o suprafaţă de 7.078 de hectare, dar după 1989, în urma retrocedărilor, pot să spun – şi-mi asum răspunderea – că unele nu au fost chiar legale, Institutul a pierdut foarte mult pământ, în prezent mai are 1.844 de hectare, dintre care arabil 1.598 de hectare. Dar să ştiţi că ne descurcăm. La actualul număr de personal angajat şi la nivelul de dotare, această suprafaţă totuşi este suficientă pentru a continua şi a obţine rezultate bune în domeniul cercetării şi pentru a multiplica seminţele din noile creaţii, soiuri şi hibrizi. Ce se obţine în laboratoarele de ameliorare pleacă mai departe într-un laborator de producere de sămânţă şi după aceea la fermele de producţie, unde obţinem verigile superioare. De exemplu, la păioase producem baza, pe care după aceea o comercializăm ca să ne asigurăm existenţa.

Condiţiile social-economice, dar mai mult financiare din ultimii ani au condus la o nouă organigramă, o nouă restructurare a Institutului. Dacă înainte eram două secţii: secţie de ameliorare şi secţie de agrotehnică, cu câteva laboratoare, iar laboratoarele la rândul lor aveau 17 colective, am făcut o nouă reorganizare şi practic am desfiinţat secţiile şi am rămas cu 8 laboratoare principale, care sunt de ameliorare şi de producere de sămânţă şi un laborator de agrotehnică, care la rândul lui are în componenţă fostele colective de agricultură durabilă, agricultură conservativă, agricultură ecologică, protecţia plantelor şi fiziologie.

Reporter: Din punct de vedere financiar, cum este susţinută instituţia astăzi?

Pompiliu Mustățea: Din punct de vedere financiar, aici este oful cel mai mare, pentru că după ce ni s-a luat pământul s-a redus treptat şi finanţarea, primind de la bugetul statului sume foarte mici, până când de fapt s-a tăiat în totalitate şi această finanţare foarte redusă. În prezent, INCDA Fundulea are doar două surse principale de finanţare, şi anume: una constă în accesarea de proiecte, dar în sistem competitiv, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum şi de la Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, dar acestea reprezintă 20%-30% din totalul cheltuielilor institutului. Restul de peste 70% din cheltuieli sunt asigurate din surse proprii, respectiv în urma comercializării seminţelor, a încasării dreptului de autor, deci a redevenţelor, şi a prestărilor de servicii, Institutul nostru făcând testări pentru omologarea diferitelor pesticide ale firmelor private.

Ne străduim din toate puterile pentru a ne putea asigura strictul necesar. Am mai spus-o şi o repet, suntem încă în stadiul de supravieţuire pentru că nu avem o finanţare de bază, o finanţare predictibilă pe baza căreia să poţi să-ţi faci nişte strategii pentru viitor. Dar n-avem încotro, deci practic trăim pe picioarele noastre.

 

Soiul de grâu Glosa, în preferinţele fermierilor

 

Reporter: Soiurile de grâu româneşti au fost întotdeauna mândria cercetării noastre, mândria Institutului de la Fundulea, cu staţiunile din coordonare. Ce mai avem azi?

Pompiliu Mustățea: Laboratorul de ameliorare a grâului a fost şi rămâne unul din cele mai performante laboratoare ale institutului nostru, şi asta deoarece echipa de amelioratori, din 1988, deci când am venit eu şi am început să lucrez la ameliorarea grâului, am rămas împreună până mai acum câţiva ani. Prin urmare, a fost o echipă sudată, fiecare ştia ce are de făcut, fiecare îl înlocuia pe celălalt tocmai pentru a ne menţine cu performanţa soiurilor create. Am reuşit să ne impunem în primul rând pe plan intern, când de-a lungul timpului suprafaţa cultivată cu soiurile create de la Fundulea a ocupat între 50%-75% din totalul suprafeţei cultivate cu grâu.

Reporter: Asta se întâmpla imediat după anii ’90?

Pompiliu Mustățea: Da. Această pondere variază de la an la an, dar ce este îmbucurător este că am reuşit să penetrăm şi piaţa internaţională, prima dată cu soiul Fundulea 29 în Canada, în regiunea Quebec, unde grânele de toamnă nu prea reuşeau bine, dar soiurile noastre, având o rezistenţă foarte bună la iernare, s-au dovedit superioare şi s-a cultivat acest soi ani buni în Canada. După aceea am reuşit să intrăm şi în America de Sud, în Argentina, cu soiul Izvor, i se spunea acolo „Lenox”, practic sămânţa se produce în Argentina, dar se cultivă în Brazilia. Am reuşit după aceea să înregistrăm soiul Glosa şi Fatima 2 în Ungaria, Albena în Bulgaria, Almira în Republica Kîrghiză, Miranda, Glosa, Otilia şi Izvor în Republica Moldova, iar în Turcia am reuşit să înregistrăm nouă soiuri. Ca o curiozitate, cu toate că noi în ţară am încetat producerea de sămânţă pentru soiurile Dropia şi Flamura 85, datorită calităţilor lor în ceea ce priveşte rezistenţa la iernare, speranţa bună la secetă şi arşiţă, dar în special datorită calităţii de panificaţie extraordinar de bune şi stabilităţii recoltelor de la an la an, în Turcia exportăm anual în jur de 10-15 tone din cele două soiuri, Flamura şi Dropia, deci suntem nevoiţi să producem sămânţă special pentru Turcia, la care se mai adaugă cantităţi pentru celelalte soiuri care au fost înregistrate acolo. Îmbucurător este faptul că şi soiul Glosa a ajuns să se extindă şi în Turcia, ca şi cele două soiuri ceva mai vechi. În continuare testăm în Turcia soiul Voinic, care de asemenea are o calitate foarte bună de panificaţie. Or, ştim cu toţii că în Turcia atât fermele mari, cât şi micii producători preferă un grâu cu calitate foarte bună de panificaţie.

Reporter: La noi Glosa şi Dropia, din câte ştiu, ocupau suprafeţe foarte mari sau erau printre preferinţele fermierilor.

Pompiliu Mustățea: Au fost şi în continuare Glosa este în preferinţele fermierilor. De exemplu, în anul 2020 ponderea soiului Glosa a fost de 38,4% din totalul suprafeţei cultivate cu grâu în România. Din cele 55%-60%, ponderea soiurilor de la Fundulea, Glosa are între 35%-38% pondere. Așadar, rămâne un soi foarte apreciat de fermieri, are şi o plasticitate ecologică foarte mare, cei care au părul alb ca mine îşi amintesc de soiul Fundulea 29 care, la fel, avea o plasticitate ecologică foarte mare şi se cultiva pe tot teritoriul ţării, ajungând la o extindere de 45%. Chiar în judeţul Botoşani am fost întrebat de către un fermier: „Domnule director, dar de ce nu mai ieşiţi cu soiuri nearistate?”. Pentru că Fundulea 29 a fost singurul soi de grâu nearistat, şi i-am dat explicaţia: la noi în ţară este secetă şi frecvenţa anilor secetoşi începe să fie din ce în ce mai mare. Formele aristate la grâu prezintă o toleranţă mai bună la secetă, pentru că dimineaţa are loc condens de apă şi deci nu vine numai pe spiculeţ, ci condensul acesta de apă se aşază şi pe ariste şi de pe ariste se scurge la baza bobului, şi bobul, chiar dacă este secetă, tot are o picătură-două de apă. Dar la soiurile nearistate e o cantitate mai mică de apă ce se impregnează pe spic şi de aceea nu au aşa toleranţă bună la secetă. Reversul medaliei, că aşa e în viaţă… Nu poţi să le îmbini pe toate. În schimb, în anii ploioşi, în special în preajma recoltatului, spicele aristate cum sunt soiurile noastre menţin apa mai mult, pe când cele nearistate, neavând o suprafaţă de contact mai mare, neavând ariste, mai bătând soarele şi vântul se usucă mai repede şi sunt ceva mai rezistente la încolţirea în spic. Dar să ştiţi că am rezolvat şi această problemă în ceea ce priveşte încolţirea în spic la grâu, pe cale genetică.

interviu 223 mustatea fundulea 2

 

Interes pentru randament, în detrimentul calității

 

Reporter: Să vorbim puţin despre floarea-soarelui. Ce facem astăzi cu această cultură, pentru că au fost nişte ani destul de grei prin care a trecut cercetarea agricolă în domeniul florii-soarelui?

Pompiliu Mustățea: După Revoluţie, din păcate, la laboratorul de ameliorare a florii-soarelui a avut loc un regres, deoarece amelioratorii fie s-au pensionat, fie s-au dus din cauze naturale, fie au plecat la firmele concurente. Vedeţi, firmele private au reuşit să introducă acele gene de rezistenţă la erbicide, or, nouă ne-a luat cam 14 ani până când am reuşit să introducem aceste gene, să ieşim, să lansăm hibrizi cu rezistenţă la erbicide, timp în care companiile producătoare și furnizoare de sămânță n-au stat pe loc să ne aştepte, deci au mers înainte.

În 2016 s-a ieşit cu primii hibrizi cu tehnologiile Express şi Clearfield, nu au fost recunoscuţi ca fiind rezistenţi la erbicide, totuşi i-am dat la câţiva fermieri foarte cunoscuţi în ţară, în Brăila, în Iaşi, care i-au testat, deci în condiţii practice alături de hibrizii de la Pioneer, şi am constatat că se comportau la fel, ba chiar mai bine ca reacţie la aplicarea acestor erbicide. Insistând pe lângă ISTIS, anul următor i-au retestat la Centrul de la Negreşti şi într-adevăr au fost recunoscuţi ca având rezistenţă la erbicide. Eu, în 2017, când am preluat conducerea Institutului, am dat această sămânţă convenţională, cum era înregistrată, şi le-am spus fermierilor: daţi cu erbicide, dacă se întâmplă ceva vă despăgubim noi, pentru că ştim ce marfă avem, ce am creat. Avem acum 7 hibrizi înregistraţi, sunt la ISTIS în curs de înregistrare alţi 5 hibrizi, dintre care doi şi cu rezistenţă la gena Clearfield Plus, deci care nu lasă acea remanenţă în sol. Nu ştiu dacă e îmbucurător, dar pentru noi contează foarte mult, hibrizii noştri de floarea-soarelui sunt mai mult cunoscuţi în străinătate, deci hibrizii nou-creaţi, decât în ţară. Îi avem deja înregistraţi şi cultivaţi în Republica Moldova, Turcia, Grecia şi Ucraina. Prin urmare, am reuşit să ne relansăm în domeniul florii-soarelui. Dacă în 2017 am vândut doar 300 kg de sămânţă din Performer, soiul convenţional, anul acesta am avut o pondere de 5% pe piaţa internă şi credem că vom începe treptat-treptat să recucerim terenul pierdut.

Reporter: Ce se cere la floarea-soarelui, ce caracteristici urmăresc fermierii, ce-și doresc ei?

Pompiliu Mustățea: Tendinţele astăzi, şi nu numai la floare, ci şi la grâu, şi la porumb, am văzut că pe fermieri îi interesează producţia, randamentul, în detrimentul calităţii. Să ştiţi că şi la grâu soiurile străine, şi am datele de la platformele unde am fost prezenţi, sunt ceva mai productive, deci ca producţie; dar ca adaptare la condiţiile de nefavorabilitate de mediu şi ale climei, cât şi din punct de vedere calitativ, sunt mult mai jos faţă de noi. Deci din soiurile româneşti poţi face o pâine foarte bună în mod tradiţional: aluat făcut din apă, sare şi maia sau drojdie. La cele străine, ca să poţi să obţii o pâine cât de cât să o poţi consuma, trebuie să vii cu foarte mulţi aditivi alimentari. Şi ar trebui fermierii, totuşi, să se îndrepte către acest aspect, că grâul de aceea este şi-l producem: pentru pâine. Din cel furajer avem triticale, să cultive triticale, care sunt şi mai productive, sunt şi mai ruderale, având gene de secară transferate în genomul lor…

Reporter: Dacă vorbim de pâine, acum se caută şi pâinea cu secară sau din secară...

Pompiliu Mustățea: Da. Noi recomandăm un amestec 50% făină de grâu cu 50% făină de triticale, de exemplu. Dar cred că ar trebui, eu am emis ideea asta, o iniţiativă legislativă prin care să se interzică folosirea aditivilor în fabricarea pâinii. Pâinea, cum se zice, e sfântă; pâinea e pe masa tuturor oamenilor din toată lumea. De ce şi aici să mergem cu contrafaceri, cu lucruri care poate nu se dovedesc a fi chiar aşa de sănătoase pentru om?

 

Hibrizii mai timpurii sunt preferați de fermieri

 

Reporter: La porumb cum stă cercetarea românească?

Pompiliu Mustățea: La Fundulea, în domeniul porumbului am avut amelioratori foarte buni, dar din păcate ce s-a întâmplat la floarea-soarelui s-a întâmplat şi la porumb, au plecat amelioratorii. Vedeţi, până în Revoluţie exista un program unic de ameliorare a porumbului, în care Institutul de la Fundulea avea ca rol crearea şi lansarea hibrizilor tardivi, deci din grupa 400, 500 FAO, chiar şi 600. Plecând amelioratorii, încercai tot timpul să refaci echipa, dar nefiind stabilă – cei care veneau stăteau cât stăteau și plecau –, s-a produs un regres. Apoi, amelioratorii noştri n-au ţinut cont de cerinţele fermierilor, care din an în an preferau forme mult mai timpurii, pentru a putea face rotaţia grâu-porumb. Hibrizii noştri, fiind tardivi, se recoltau târziu şi nu era timp pentru pregătirea patului germinativ.

Reporter: Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, mai e şi povestea schimbărilor climatice, şi ne referim la secetă, vorbim de faptul că s-au pierdut irigaţiile pe suprafeţele foarte mari, dar vorbim şi de faptul că la hibrizii tardivi pierderea de apă se face foarte greu.

Pompiliu Mustățea: Este greoaie, deci au mai fost două cauze principale care au dus la pierderea pieţei la porumb, şi anume recoltarea mai greoaie, mecanizată a hibrizilor noştri, cât şi pierderea foarte lentă a apei din bob. Aţi spus şi de secetă, acum mi-a venit ideea, hibrizii noştri au avut şi au în continuare o rezistenţă la secetă bazată pe un mecanism fiziologic, şi anume menţinerea apei mai mult în ciocălău. Așadar, dacă hibrizii străini pierdeau apa foarte repede din rahis şi deveneau sensibili la secetă, ai noştri, păstrând apa mai mult în rahis, aveau o toleranţă mai bună la secetă. Acum încercăm să îmbinăm aceste caractere, să putem să păstrăm apa în rahis, dar să o piardă cât mai repede din bob. Prima realizare a constat în hibridul Felix, care, deşi cam pe aceeaşi perioadă de vegetaţie ca hibridul Olt, pierde apa ceva mai repede, şi am reuşit anul acesta să înregistrăm hibridul Magnus, care face parte din grupa FAO 350 şi care pierde apa rapid şi este şi pretabil la recoltarea mecanizată. Cei doi hibrizi foarte cunoscuţi de porumb, Olt şi Fundulea 376, i-am dat cu exclusivitate firmei Rodbun, dacă vă amintiţi a fost un întreg scandal, am dat multe explicaţii la acea vreme, dar erau nişte hibrizi foarte vechi, noi nici nu mai încasam drepturile de autor pentru că nu mai aveau perioada de graţie şi practic am vrut să ne concentrăm pe noii hibrizi, pentru că scăzând forţa de muncă era foarte greu să facem producere de sămânţă, să facem loturi de hibridare din foarte mulţi hibrizi. Şi aşa am rămas cu Fundulea 423, un hibrid cu bobul semisticlos, din care se prepară un mălai grişat foarte bun, anul trecut a dat producţii în platformele demonstrative din sud şi din est de peste 11 tone la hectar, deci am produs sămânţă în continuare din el, cât şi din hibridul Felix, care acum doi ani a realizat 13 tone la hectar…

Reporter: Deci s-a depăşit pragul de 10 tone la hectar.

Pompiliu Mustățea: S-a depăşit, absolut. Şi noul hibrid din grupa 350 depăşeşte 10 tone la hectar. Deci ne mişcăm, ieşim, dar parcă tot suntem puţin sub firmele consacrate.

 

Urmează mari încercări pentru fermierul român și pentru cercetare

 

Reporter: Ce facem, domnule director, cu viitoarele strategii pentru agricultură pe care le pregătește Uniunea Europeană? De pildă, o analiză realizată la nivel de UE de către nişte universităţi arată că prețul alimentelor va creşte cu cel puţin 30%, fermierii vor avea între 20%-30% pierderi.

Pompiliu Mustățea: Fermierul român va fi supus unor mari încercări. Unii spun provocări. Nu e provocare, sunt mai multe încercări, agricultorii vor fi supuşi la încercări foarte grele. Vor avea foarte mult de suferit când se vor aplica măsurile din noile strategii europene. În ce privește produsele de protecție a plantelor, noi deja aplicăm cam 600 g pe hectar, în timp ce în UE se aplică în medie 2,2 kg/ha, dar sunt şi ţări care aplică 2,6 – 2,8. Dacă reducem şi acest 0,6 kg pe hectar la jumătate, practic eşti în imposibilitatea de a mai realiza producţii mari şi de a-ţi putea acoperi cheltuielile. Riscul pentru fermieri aici va fi că nu-şi vor putea acoperi cheltuielile, pentru că eu mă gândesc: cel care produce inputurile, îngrăşămintele, erbicidele, fungicidele, ce produce fiecare, ce spune? „Cifra mea de afaceri se va înjumătăţi”, deci pierd mult. Şi atunci ce face, care e prima lui măsură? Dublează preţul. Şi ne duce la nişte cheltuieli foarte mari, producţiile vor fi mai mici din cauza îmburuienării, din cauza atacului masiv de boli şi dăunători. Cu siguranță, producțiile vor fi și mai mici, şi de calitate inferioară. Eu cândva eram convins că pe cale genetică vom putea rezolva cele mai mari deficienţe, de exemplu, ale soiurilor de grâu, şi anume introducerea genelor de rezistenţă la principalele boli. Dar este foarte greu să îmbini într-un genotip al plantei, fie de grâu, porumb sau floarea-soarelui, atâtea caracteristici încât să-ţi confere rezistenţă totală la boli şi dăunători. Creşterea suprafeţei agricole unde să se aplice atât principiile agriculturii conservative, cât şi pe ale agriculturii ecologice, şi aceasta sigur va duce la scăderea producţiei, pentru că în sistem ecologic producţiile sunt ceva mai mici comparativ cu sistemul convenţional, unde se pot aplica tehnologii moderne.

Reporter: Pentru cercetarea agricolă românească ce ar trebui făcut ca să meargă mai departe?

Pompiliu Mustățea: Înainte de orice, așa cum spune și președintele ASAS, Valeriu Tabără, cercetarea agricolă românească trebuie să fie unită. În opinia mea, trebuie revenit la cum eram înainte, era Institutul şi în coordonarea INCDA erau staţiunile de cercetare-dezvoltare. Puteam să facem un program de producere şi de comercializare a seminţelor în comun. Aşa, acum, fiecare face cam ce vrea. Deja sunt directori de staţiuni care zic „dar treceţi, domnule, înapoi, pentru că avem nevoie de Institut să ne coordoneze”. Noi, la rândul nostru, avem nevoie de staţiuni ca să facem testările noilor soiuri şi hibrizi de plante pentru a produce sămânţă şi a fi staţiunile un fel de dealeri, deci ne-ar ajuta foarte mult, dar trebuie o finanţare de bază, o finanţare predictibilă care nu prea există. Chiar dacă staţiunile au rămas sub conducerea Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) şi a MADR, principala sursă de finanţare şi la stațiuni o reprezintă sursele proprii. Se alocă bani foarte, foarte puţini. Noi, Institutul, încă rezistăm, încă suntem la stadiul acesta de supravieţuire, dar dacă am primi un ajutor consistent de la stat, să ştiţi că în câţiva ani am recupera tot ceea ce s-a pierdut în cei peste 30 de ani după Revoluţie.

Reporter: Măcar salariile să fie asigurate de la buget, iar restul să vină din toate rezultatele pe care le aveţi şi din veniturile extra.

Pompiliu Mustățea: Ar fi o măsură foarte bună, am completat nişte chestionare în iarna asta către Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, minister la care Institutul este în coordonare, în care chiar am avut această idee ca Ministerul Cercetării să asigure măcar salariile la cercetători, pentru personalul auxiliar – din proiecte şi din surse proprii, ca să putem asigura şi creşterea salariilor, să fie nişte salarii decente, dar şi să ne dotăm cu aparatură de laborator şi echipamente de lucru în câmp.

 

Pasiunea duce cercetarea mai departe

 

Reporter: La finalul interviului vrem să aflăm mai multe și despre omul cu care stăm de vorbă. Domnule dr. ing. Pompiliu Mustăţea, cine sunteți, unde v-ați născut și pe unde v-au dus pașii?  

Pompiliu Mustățea: Sunt născut în judeţul Buzău, în satul Şarânga, comuna Pietroasele, comună cunoscută şi recunoscută şi la nivel internaţional atât pentru vestigiile istorice, cetăţuia dacică, castrul roman, „Cloşca cu puii de aur”, dar mai ales pentru vestitul vin de Pietroasele, şi anume Tămâioasa românească. Am urmat liceul agricol la Râmnicu Sărat, unde am avut profesori foarte buni; după aceea, Facultatea de Agricultură la Institutul Agronomic din Bucureşti, am avut dublă repartiţie, la Institutul de la Fundulea, cu stagiu la CAP Movila Miresei din Brăila. Acolo, din primul an am luat fermă în primire, am introdus producerea de sămânţă la porumb, deci ceva nou care aducea foarte mulţi bani la CAP.

Reporter: Asta prin ce an se întâmpla?

Pompiliu Mustățea: În 1985. Vă spun, jumătate din lotul de hibridare îl casam mai mult eu, aveam şi mai mult antrenament, eram şi tânăr, ceea ce a condus la faptul că nu mi-au dat drumul după cei doi ani de stagiatură, am mai stat doi ani până când s-a ivit o conjunctură pentru o anumită persoană neplăcută, dar care imediat mi-a spus: „Du-te la direcţie, ia-ți transferul şi pleacă la Fundulea”.

Reporter: Aveaţi dublă repartiţie pentru că aţi terminat printre primii?

Pompiliu Mustățea: Da, am terminat cu o medie destul de mare – 9,88, de fapt am fost o promoţie foarte, foarte bună. Era o luptă strânsă, eram în jur de 5-6 inşi foarte apropiaţi, foarte greu s-a făcut distincţia.

Reporter: Promoţia 1984?

Pompiliu Mustățea: Da. Şi domnul Cristian Hera, ştiind că doi ani s-a tot chinuit să mă aducă la Institut, mi-a zis: „Mustăţea, unde vrei, acolo te repartizez”. Şi auzisem şi eu de domnul Săulescu, de echipa dânsului de amelioratori, şi i-am zis lui Hera că eu aş vrea acolo, la Institut, la Fundulea. „Păi acolo te duci”. Şi am făcut echipă foarte bună cu domnul dr. Săulescu, cu Gheorghe Itu şi Mariana Itu, am fost echipă bună împreună.

Reporter: Soiurile renumite de grâu şi noutăţile care au apărut după ’90 în acest sector al cerealelor păioase vi se datorează dvs. şi domnului prof. Săulescu, întregii echipe, de fapt, de la INCDA Fundulea.

Pompiliu Mustățea: Întregii echipe. Bine, creierii erau domnii Săulescu şi Itu, domnul Săulescu pe grâu, domnul Itu pe triticale. Eu am fost ucenicul lor şi la rândul meu acum trebuie să-i călăuzesc pe cei tineri care au rămas în locul nostru în laborator.

Reporter: De ce aţi preferat să ajungeţi pe partea asta de agricultură şi n-aţi ales horticultura, având în vedere că sunteți născut și crescut între vii?

Pompiliu Mustățea: Am trăit de mic copil în echipa de la CAP unde lucrau şi mama, şi tata, şi eram prin vie toată ziua. Şi când învăţam pentru treaptă la liceu sau pentru admitere la facultate, mă duceam în vie, undeva sus pe deal, şi acolo învăţam, era linişte şi mă simţeam în largul meu între butucii de viţă-de-vie. Hazardul a făcut să ajung la Râmnicu Sărat, la liceu, unde nu era secţie de viticultură, horticultură. Am avut nişte profesori foarte buni, care mi-au sădit dragostea pentru acest domeniu al agriculturii, şi anume cultura plantelor de câmp.

Reporter: Nu v-a trecut niciodată prin cap să plecaţi din cercetare? Sau să mergeţi în cercetare în privat?

Pompiliu Mustățea: Câteodată, aşa, când vedeai că sunt salariile foarte mici, că nu te descurci, te gândeai să pleci, mai ales că la mine la Buzău era şi Agricover-ul, foarte tentant la acea perioadă, dar părinţii nu m-au lăsat. Mi-au zis „stai acolo”, şi dacă nu erau atât părinţii mei, cât şi ai soţiei, care ne-au ajutat foarte mult, cred că aş fi făcut poate şi acest pas.

Reporter: Să mergeţi în domeniul vânzărilor, unde se îndreaptă mai toți absolvenţii foarte buni…

Pompiliu Mustățea: Nu, nu în domeniul vânzărilor, pentru că şi firmele străine voiau amelioratori. Deci „pe meserie”, cum se zice.

Reporter: Aşadar, pasiunea dvs. şi a celorlalţi oameni din Institutul de la Fundulea poate să ducă mai departe cercetarea agricolă românească, împreună cu colegii din ţară?

Pompiliu Mustățea: Sigur. Toți care încă lucrăm aici, la INCDA Fundulea, cât şi la nivelul staţiunilor din țară, pot duce mai departe ceea ce înaintaşii noştri au înfăptuit. Și au avut realizări destul de bune.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Interviu

La finalul anului trecut, împreună cu directorul general al Mewi, Cristian Dănescu, am făcut bilanțul lui 2021 și am punctat perspectivele lui 2022 în tehnica agricolă. În fapt, cum veți vedea în rândurile ce urmează, subiectele discutate au inclus utilajele, anul agricol, fermierii, care, apropo, mulți s-au îndreptat în anul abia încheiat către echipamente second-hand. De asemenea, un alt subiect abordat a fost dezvoltarea companiei care reprezintă în țara noastră, de 27 de ani, producători de renume în domeniul tehnicii agricole, ca Fendt, Valtra, Horsch.  

„Cam toți furnizorii de echipamente și-au redus considerabil stocurile existente, și discutăm de unele livrări de tractoare speciale, cum sunt șenilatele, unde trebuie să aștepți chiar și un an, de la contractare până la livrare.”

ta 223 mewi 1

Interviul reflectă poziția liderului companiei privind tendințele actuale și de perspectivă de pe piața echipamentelor agricole și, totodată, din interiorul firmei, la care se adaugă o radiografie a celor mai importante noutăți ale anului la Mewi, precum construirea sau înființarea unor sedii de filiale sau crearea unor noi departamente.

 

2021 în vânzarea utilajelor agricole

 

Reporter: Cum a fost anul 2021 pentru piața utilajelor agricole și pentru compania Mewi?

Cristian Dănescu: 2021 a fost un an bun, ba chiar foarte bun, cu toate că am avut dificultăți mari în aprovizionarea cu utilajele, care au venit cu o întârziere mare, dar avantajul a fost că am reușit să vindem mai multe utilaje second-hand. Pentru mulți fermieri nu există o altă soluție. Ei au nevoie de utilaje în timp util, iar atâta timp cât producătorii nu pot furniza echipamente noi, singura variantă rămasă e unul la mâna a doua, disponibil imediat.

Fermierii au învățat că trebuie făcute din timp comenzile, că trebuie să aibă răbdare și, mai ales, că trebuie să facă o planificare cu mult timp înainte față de cum au fost obișnuiți. Până acum, achizițiile se făceau de azi pe mâine. Toți furnizorii aveau produsul disponibil. Acum nu mai au posibilitatea să aleagă, dacă vor o livrare rapidă merg la furnizorul care are marfa pe stoc. Din informațiile noastre însă, cam toți furnizorii de echipamente și-au redus considerabil stocurile existente, și discutăm de unele livrări de tractoare speciale, cum sunt șenilatele, unde trebuie să aștepți chiar și un an de la contractare până la livrare.

Pe de altă parte, a fost un an bun pentru că producția a fost bună, nu a fost secetă, prețurile au fost foarte bune după recoltat. Acum însă, fermierii se confruntă cu majorări masive ale prețurilor la inputuri și, cu siguranță, în anul 2022 vor lua mai mulți bani pe produsele agricole, dar profitul lor va fi mai mic. Pentru anul acesta (2021, n.r.) le-au cumpărat în primăvară, sau chiar în 2020, la un anumit preț, au vândut la prețuri foarte bune produsele agricole, s-au capitalizat și au făcut investiții în utilaje.

„Nu avem control pentru livrare. Producătorii spun același lucru: nu vă putem da nicio informație, așteptăm după componente. Aceasta este situația actuală.”

ta 223 mewi 3

 

Furnizorii de tehnică agricolă caută soluții de aprovizionare cu utilaje second-hand

 

Reporter: Ce se întâmplă pe piața de tehnică agricolă? Pare că pandemia Covid-19 a afectat producătorii de tehnică agricolă, termenele de livrare a utilajelor sunt din ce în ce mai mari, sunt probleme în producția de tractoare, combine, implemente, în fabrici...

Cristian Dănescu: Producătorii de utilaje promit că va fi mai bine, însă cu siguranță nu în primul trimestru. Din punctul meu de vedere, nu au cum să-și revină chiar așa de repede, că nu discutăm numai de lipsa anumitor componente, lipsesc anvelope, lipsesc componente electronice, lipsesc bucșele de la cabină... Se pare că, dintr-odată, producătorii de componente nu mai fac față solicitărilor.

Periodic, partenerii noștri ne anunță măriri de prețuri, în funcție de creșterile pe care le primesc și ei la componente. Ni se explică că acestea nu sunt mari, pentru că, de fapt, procentul este mult mai mare decât cel aplicat de ei la prețurile de vânzare pentru utilaje. La un moment dat, va trebui să obțină și ei profit, deci presupunem că vor veni măriri substanțiale și la utilaje. Nu avem control pentru livrare, chiar dacă ni s-a confirmat un termen de livrare, am avut anul acesta (2021, n.r.) multe amânări. Producătorii spun același lucru: nu vă putem da nicio informație, așteptăm după componente. Aceasta este situația actuală.

Reporter: Cum credeți că va arăta, în țara noastră, cererea pentru utilajele noi în 2022?

Cristian Dănescu: Vor exista, cu siguranță, multe cereri, ținând cont că vor fi multe proiecte pe fonduri europene, ne facem griji că nu vom avea ce să livrăm. Fermierul e posibil să aibă acum nevoie de un tractor, dosarul să i se aprobe în șase luni, un an și mai așteaptă încă atât să-și primească produsul. Ceea ce este o problemă majoră, pentru că noi avem prețuri înregistrate în baza de date, fermierii iau ca bază acele prețuri, iar noi nu știm cum vor evolua prețurile în decurs de un an și jumătate, doi. 

La ora actuală căutăm soluții de aprovizionare cu utilaje second hand. Dacă inițial achiziționam utilaje la mâna a doua numai în sistem buy-back, acum suntem dispuși să le cumpărăm de pe piața liberă din România. Așa cum le cumpăram și din Germania. Să ne asigurăm că avem ce vinde.

Termenele de livrare confirmate de producători, cu toate că multe utilaje au fost comandate deja din vara anului 2021, s-au dus spre vara anului 2022. Deci am putea avea o problemă în primăvara anului 2022, să nu avem suficiente tractoare și mașini agricole pentru vânzare.

ta 223 mewi 2

„Dacă inițial achiziționam utilaje la mâna a doua numai în sistem buy-back, acum suntem dispuși să le cumpărăm de pe piața liberă din România. Să ne asigurăm că avem ce vinde.”

 

Extindere la sediul central, noi filiale și puncte de lucru în țară

 

Reporter: În 2021 ați extins sediul central de la Orțișoara, județul Timiș...

Cristian Dănescu: Da, pentru că echipa a crescut foarte mult, atât în țară, cât și la Orțișoara, spațiul a devenit neîncăpător, apoi a venit și pandemia... Era foarte dificil să mai găsim soluții să așezăm oamenii în birouri. Deh, echipă mare! Practic, am dublat fosta clădire Mewi de la Orțișoara.

Inițial, am crezut că hala nou-construită nu va fi utilizată imediat la capacitate maximă, însă văd zilnic că ambele ateliere sunt pline cu utilaje aflate la reparat. Asta înseamnă că avem o echipă de tehnicieni foarte bine pregătită, avem și lucrări mari pe care nu le efectuăm la clienți, cum o fac ceilalți distribuitori de echipamente. Noi le efectuăm într-o hală foarte bine dotată cu tot ce este necesar pentru a realiza reparații de calitate.

Pe de altă parte, stocul este foarte important să putem reacționa imediat la cererea clientului. Și atunci am zis că e bine, cu toate că sunt costuri foarte mari, să avem un stoc mare de piese, pentru a putea efectua în cel mai scurt timp posibil reparațiile planificate.

ta 223 mewi 4

Reporter: Să vorbim și despre investițiile în sediile, filialele din țară. În Transilvania ați schimbat sediul de la Tureni la Gligorești/Luncani, județul Cluj.

Cristian Dănescu: Filiala noastră din Ardeal se află fix la jumătatea drumului dintre cele două localități Luncani și Gligorești, în imediata apropiere a drumului european E60. Îi spunem Mewi Gligorești, pentru că așa este în adresă, însă ne referim de multe ori la această filială ca fiind la Luncani, care și sună ca din zona Clujului, nu-i așa?

Cred că ne-am bucurat cel mai mult de faptul că aici avem o hală și, față de sediul vechi, de la Tureni, este o îmbunătățire ca de la cer la pământ. Putem efectua de acum reparațiile în hală, cu toate că nu este foarte mare, avem spațiu exterior generos, unde să ne expunem produsele. Însă cel mai important aspect este poziționarea strategică. Leontin Coca, directorul de vânzări al companiei Mewi, îl numește „un centru de greutate”, amplasat la distanță egală de Târgu-Mureș, Alba Iulia și Cluj, ceea ce îl face accesibil pentru clienții din trei județe.

Iar acest lucru s-a văzut deja din primul an. Pe partea de vânzări de utilaje, ne-am dublat cifra, iar pe partea de service și piese, creșterea a fost de 40%.

Cu toate că nu poate fi comparat cu sediul de la Orțișoara sau cu sediul care se construiește la Kogălniceanu în Constanța, colegii noștri sunt foarte mulțumiți în locația nouă, sunt implicați, iar treaba merge bine pe zona aceea.

ta 223 mewi 5

Reporter: Așadar, construiți un sediu nou în Dobrogea, la Kogălniceanu, în județul Constanța?

Cristian Dănescu: După ani de zile de așteptat după autorizații, am reușit, în sfârșit, în luna mai din 2021, să începem să construim sediul nou, iar la începutul anului viitor (2022, n.r.) sperăm să ne mutăm.

Un sediu nou, modern are un impact major atât pentru echipă, cât și pentru fermierii din zonă. Am simțit, din partea colectivului de la filiala actuală din Ovidiu, un mare entuziasm, o implicare incredibilă și totodată o mai mare responsabilitate, știind cât de mult s-a investit acolo.

ta 223 mewi 7

Reporter: Mewi va avea din 2022 un punct de lucru la Buzău?

Cristian Dănescu: Zona Buzăului a fost ani de zile deservită de filiala Drajna, însă politica și strategia noastră sunt ca, pe viitor, să ne apropiem cât mai mult de client, pentru a putea reacționa cât mai repede. Distanța este mare de la Drajna până la Buzău sau până la Puiești, de exemplu, care e aproape de Focșani.

Am văzut un deviz de lucrări de service care avea 5 ore deplasare și 2 ore reparația în sine. Și atunci ne-am gândit că în Buzău, fiind un județ cu mare potențial agricol, deși momentan nu se justifică să construim, putem măcar să închiriem un sediu. Am găsit un partener care ne-a pus la dispoziție o parte din clădire, pentru a ne începe activitatea, unde avem toate condițiile. Urmează să angajăm tehnicieni la punctul de lucru, care are și o hală și, mai important, o magazie de piese de schimb, din nou o spun, pentru a putea să reacționăm imediat la solicitări, mai ales pe partea de service. Deocamdată, vedem care e potențialul zonei, după care ne vom gândi la planuri de viitor. Ar mai fi problema găsirii personalului, pentru că, la ora actuală, este tot mai dificil.

 

Irigații și After Sales, noile departamente de la Mewi

 

Reporter: Ați creat noi departamente în cadrul companiei. Unul, de pildă, dedicat irigațiilor...

Cristian Dănescu: Ne-am gândit că ne trebuie un specialist pe partea de irigații și, cu mult noroc, am găsit un inginer, Dănuț Andrei, un specialist foarte bun care a dorit să se repatrieze, care a lucrat cu sisteme de irigații ani de zile în Marea Britanie, dar care a dorit să se întoarcă la familie. Atunci am zis că e momentul oportun să creăm acest departament și datorită faptului că sunt bugete mari pe fonduri europene pentru sisteme de irigații. Fermierii sunt deja convinși că își pot menține constant producțiile mari doar dacă își irigă terenurile. Însă aici intră în discuție și infrastructura existentă și nu depinde numai de ei. Fermierii au înțeles lucrul acesta pentru că avem foarte multe cereri la ora actuală, se emit foarte multe oferte, am început deja să contractăm tamburi, ceea ce înseamnă că mergem în direcția bună și vrem să dezvoltăm departamentul de irigații. Adică să nu rămânem cu un singur om în departament, să avem în fiecare filială câte un responsabil, iar pe partea de service să specializăm oameni. Avem foarte multe priorități, le luăm pas cu pas.

Reporter: Alt nou departament este After Sales sau, mai pe românește, Piese de schimb plus Service. Practic, ați unit două departamente deja existente în companie?

Cristian Dănescu: Am creat departamentul After Sales pentru ca modul de lucru, fluxul documentelor, să fie cât mai rapid, pentru a putea reacționa cât mai prompt la solicitările fermierilor. Ăsta a fost scopul, să putem face o strategie comună pentru ambele departamente, să oferim campanii comune pentru ambele departamente.

Un pas a mai fost descentralizarea sediilor, pentru ca deciziile să se ia mult mai rapid, fără a mai fi nevoie să se aștepte aprobări de la sediul central de la Orțișoara. Toate sunt făcute în interesul clientului, să putem reacționa cât mai prompt la solicitările lui.

Este destul de dificil să luăm anumite măsuri de la sediul din Orțișoara, pentru că nu cunoaștem toți fermierii din zonă, din țară și atunci deciziile se pot lua mult mai ușor pe plan local. Asta înseamnă că le-am dat autoritatea branch managerilor să ia hotărâri pe care nu le-au luat până acum, pentru ca lucrurile să meargă mult mai repede.

Bogdan Balaban, noul director After Sales, este un foarte bun manager, orientat spre business, spre realizarea tuturor indicatorilor impuși de AGCO. Este foarte corect în relația cu subalternii și apreciat.

Am fost auditați, în toamna aceasta, de un expert neutru, un om cu foarte multă experiență în domeniu, care efectuează evaluări la toți dealerii AGCO și la alte companii din industria auto (Mercedes, Volkswagen), care mi-a transmis că este, probabil, cel mai bun manager de piese pe care l-a văzut până acum. Cred că asta spune tot. Sunt convins că, prin măsurile pe care le va lua, în scurt timp va ridica și va face profitabilă și activitatea noastră de service.

Bogdan Balaban, director After Sales Mewi

ta 223 mewi 8

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Tehnica agricola

În condițiile viitoarelor strategii ale Uniunii Europene - Pactul Verde European, De la fermă la consumator - agricultura din România va fi supusă multor provocări. Companiile producătoare de sămânță, de produse pentru protecția plantelor, de îngrășăminte cercetează și creează produse care să fie în concordanță cu prevederile legislative viitoare. De pildă, Corteva Agriscience va lansa produse care vor ajuta planta să fixeze azotul din atmosferă. Despre provocări, despre noutăți tehnice și tehnologice am vorbit cu Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Maria Cîrjă este un expert în domeniul agricol cu peste 20 de ani experiență în domeniu, un doctorat în Protectia Plantelor și o activitate îndelungată în domeniul tehnic și marketing.  

IMG 5746

Reporter: Suntem la început de an, unul în care sperăm să scăpăm de pandemia care ne-a afectat pe toți, într-un fel sau altul...

Maria Cîrjă: În opinia mea, pandemia nu prea a afectat agricultura. Noi ne-am desfăşurat activitatea ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic din acest punct de vedere al sănătăţii publice. Toţi avem nevoie de hrană, iar fermierii îşi desfăşoară activitatea în aer liber, ceea ce de data aceasta i-a ajutat, chiar dacă uneori agricultura, desfăşurându-se în aer liber, suferă foarte mult din cauza condiţiilor meteorologice. Şi noi ştim foarte bine că ce nu ne ajută, cel puţin în ultimii ani agricoli din România, este seceta.

Reporter: Aşa este. Schimbările climatice despre care tot vorbim. Iată, doar zilele trecute au fost 15°C, după aceea, la interval de 24-48 ore s-a ajuns cu temperatura la minus 2°C şi minus 5°C, lucru care afectează plantele, având în vedere diferenţa aceasta mare de temperatură.

Maria Cîrjă: Cu siguranţă culturile de toamnă sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, planta reacţionează la temperaturile mai ridicate crezând că gata, s-a sfârşit perioada de repaus şi începe vegetaţia, după care ne putem aştepta la un îngheţ şi atunci putem spune că se pot compromite. Dar nu doar culturile de câmp, cerealele şi rapiţa sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, ci mai mult decât ele sunt culturile perene, cum ar fi livezile, viile, unde astfel de oscilaţii – deja se primesc avertizări – au început să dăuneze. Deci plantele încep să înmugurească şi…

 

Verben, „Noul Star” pentru T1

 

Reporter: Şi nu e bine pentru producţia acestui an. Într-adevăr, anul a început cu provocări, pe de o parte temperaturile, pe de alta lipsa apei. Producătorii de produse pentru sănătatea plantelor, eu aşa le numesc având în vedere că produsele de protecţie a plantelor sunt medicamentele care asigură sănătatea plantei, deci producătorii vin mereu în întâmpinarea agricultorilor. Care sunt noutăţile anului 2022 din partea companiei Corteva Agriscience?

Maria Cîrjă: În ceea ce priveşte produsele pentru sănătatea plantelor, pentru protecţia culturilor cum le mai spunem noi, România este una dintre ţările – conform ultimelor informaţii – care consumă cea mai mică cantitate de produse de protecţie a plantelor, ceea ce înseamnă că, dacă ne gândim la efectul lor asupra mediului înconjurător, putem spune că în cazul României nu poate fi vorba despre o poluare, în aceste condiţii. Dar asta nu înseamnă că plantele de cultură sau culturile de cereale, culturile perene nu au nevoie să le menţinem sănătatea, să combatem bolile în primul rând, să combatem dăunătorii care devin din ce în ce mai agresivi, din exact motivele expuse se interzic foarte multe insecticide şi fermierii nu mai au soluţii ca să combată dăunătorii; buruienile din diferite culturi la fel fac probleme foarte mari sau dăunează producţiilor estimate, şi atunci este nevoie de produse pentru sănătatea lor. Corteva vine în fiecare an, sau ne-am dori în acest domeniu să venim în fiecare an cu produse noi. Este foarte greu să dezvolţi o moleculă, s-o descoperi, s-o dezvolţi şi să o înregistrezi în Europa. Înregistrarea unei molecule noi în Europa poate să dureze şi 7-8 ani, după care poţi s-o pui la dispoziţie în ţările Uniunii Europene. În acest an lansăm pentru cultura de cereale un fungicid pentru combaterea bolilor de colet şi foliare, performant, îi spunem noi „Noul Star” pentru tratamentul numărul 1, mai exact este vorba de Verben. Fungicidul Verben conţine două substanţe active care fac un parteneriat foarte bun, mai ales pentru combaterea bolilor la primul tratament, boli ca făinarea, care este una dintre cele mai agresive boli la grâu şi în general la toate cerealele, şi care, dacă nu este combătută, poate să reducă producţiile semnificativ. Bineînţeles că Verben, pe lângă făinare, combate septorioze, combate sfâşierea frunzelor, ruginii, poate fi aplicat şi ca al treilea tratament şi pentru bolile spicului, în special Fusarium. Deci, din acest an avem în portofoliu un nou fungicid pentru cereale, care este deja pe piaţă şi fermierii au început să-l achiziţioneze.

Reporter: Ați spus că se aplică în T1...

Maria Cîrjă: Exact, imediat ce temperatura permite, mai precis când în aer avem între 7 și 10°C, atunci ştim foarte bine că se dezvoltă făinarea, fermierii ştiu acest lucru, fac primul tratament care este cel mai important pentru protejarea grâului, vorbesc mai mult despre grâu pentru că el ocupă cea mai mare suprafaţă. Se poate amesteca cu orice produs de protecţia plantelor, aici nu vorbim doar de fungicide, dacă e nevoie, el merge de sine stătător, dar se poate amesteca cu erbicide, cu stimulatori de creştere, cu insecticide.

Reporter: Pentru perioada imediat următoare, pentru primăvară, aveţi şi produsele tradiţionale. Aveți vreun pachet special pentru fermieri?

Maria Cîrjă: Pachetele pe care noi le-am lansat acum doi ani, deci e al treilea sezon, când deja fermierii s-au obişnuit cu seminţe şi produse de protecţie a plantelor, cei mai importanţi hibrizi de porumb din gama AquaMax se vând împreună cu cele mai performante erbicide postemergente, este vorba de Principal Plus, de Arigo, Mustang, care se vând cu hibrizii de porumb. De asemenea, hibrizii de floarea-soarelui se vând împreună cu erbicidul Express, pentru a evita utilizarea altor erbicide pe bază de tribenuron-metil care nu sunt înregistrate pentru hibrizii de floarea-soarelui cu această genă Express, şi care pot să dăuneze, pot să dea fenomene de fitotoxicitate, iar floarea-soarelui să producă mai puţin decât este potenţialul genetic al hibridului.

interviu 224 jean ionescu 2

 

Instinct, stabilizator de azot care se utilizează în culturile de cereale, rapiță și porumb, pentru o productivitate mai mare și pierderi mai mici de azot

 

Reporter: Corteva are în țara noastră o experienţă de zeci de ani...

Maria Cîrjă: Începuturile cercetării în România au avut la bază hibrizi Pioneer. Henry Wallace a fost primul cercetător care a creat primii hibrizi de porumb în lume. Corteva are în România cea mai mare staţiune de cercetare la Afumaţi. Foarte mulţi dintre hibrzii care se comercializează în România sunt creaţi în România de către amelioratorii noştri şi sunt aclimatizaţi, adaptaţi pentru microzonele de cultură din ţara noastră. Deci sunt testaţi până la nivel de sub-regiune, bineînţeles fiecare maturitate pe zona ei. După care intră la comercializare, iar sămânţa pe care noi o punem la dispoziţie, 95% din sămânţa de porumb care se vinde în România este produsă în România de către fermieri români. Deci ferme producătoare de sămânţă, pe care toată lumea le cunoaşte, din sud-estul României până la Neamţ produc sămânţă pentru Pioneer. Şi pot să spun că produc sămânţă de cea mai bună calitate.

Reporter: Am discutat câte ceva despre reducerea utilizării produselor de protecţie a plantelor. Tot strategiile viitoare ale UE prevăd reducerea cu 50% a utilizării îngrăşămintelor...

Maria Cîrjă: Nu este o bucurie pentru fermieri să li se impună o anumită cantitate de azot. Știm cu toţii că azotul este cea mai importantă hrană pentru plante, şi atunci chiar dacă uneori din punct de vedere financiar nu puteam să cumpărăm sau să aplicăm cantitatea de azot de care are nevoie cultura respectivă şi o înjumătăţeam, acum suntem nevoiţi să o reducem mai mult de jumătate, din cauza acestei noi legislaţii europene. Prin urmare, limitarea cantităţii de azot la 170 kg de substanţă activă pe hectar ne-a făcut pe noi, dar şi pe fermieri, să ne gândim la alte soluţii care ne-ar ajuta să suplinească această lipsă de azot sau să o menţinem pe cea pe care o aplicăm la dispoziţia plantelor cât mai mult timp. Pentru că azotul se levigă foarte uşor, de fapt acesta a fost şi motivul pentru care se limitează cantitatea aplicată pentru a reduce cantităţile de nitriţi şi nitraţi din pânza freatică. Şi atunci ce putem face ca azotul aplicat să nu fie spălat şi să-l menţinem la nivelul rădăcinilor? Şi aici Corteva vine cu un produs extraordinar de inovator, care se numeşte Instinct și care se aplică odată cu semănatul sau înainte de semănat, la suprafaţa solului, dacă ne permite umiditatea din sol îl lăsăm neîncorporat, dar dacă nu, ar fi ideal să-i facem o încorporare superficială, care nu face altceva decât să blocheze o bacterie care intervine în descompunerea azotului în nitriţi şi nitraţi, blochează această bacterie, iar azotul rămâne sub forma lui iniţială la nivelul rădăcinilor o perioadă foarte mare, aproape toată perioada de vegetaţie. Dar ce ne interesează pe noi, de exemplu la porumb, ca plantele în momentul înfloritului, când consumă cea mai mare cantitate de azot, să o găsească în sol. Cu acest produs, azotul rămâne nedescompus la nivelul rădăcinilor.

Tot pentru managementul azotului cred eu că anul viitor, dacă nu cel mai târziu în 2024, vom pune pe piaţa din România două produse, aplicate foliar, care vor ajuta planta de cultură să fixeze azotul din atmosferă. Deci sunt deja ţări care folosesc aceste produse şi rezultatele sunt extraordinare. Imaginaţi-vă, să poţi să-ţi iei o anumită cantitate de azot din atmosferă. Deci nu-l aplici, nu dai bani pe el.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Adrian Pintea, director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), a anunțat noutățile Campaniei 2022 de primire a cererilor unice de plată.

Astfel, începând cu 15 februarie 2022 este funcțională aplicația IPA on-line, oferind  posibilitatea digitizării din timp a parcelelor agricole.

O altă noutate este modalitatea de utilizare a semnăturii electronice. Prin urmare, toți fermierii care dețin semnătură electronică vor putea depune la APIA cererile semnate în format digital.

„De asemenea, pentru că APIA este permanent preocupată de protejarea mediului, dar și de fluidizarea actului administrativ, a fost luată decizia de a nu mai transmite invitații în format letric (imprimat). Pentru programare în vederea depunerii cererii, fermierii vor fi contactați de funcționarii APIA prin diverse mijloace de comunicare, telefonic sau e-mail”, a precizat directorul general APIA.

Adrian Pintea a prezentat schemele și măsurile care pot fi accesate în anul 2022, plafoanele financiare alocate, dar și stadiul absorbției fondurilor implementate de APIA, în cadrul Conferinței „Prioritățile agriculturii românești, reforma PAC și Pactul ecologic european: impactul estimat pentru agricultură”, organizată, joi – 10 februarie 2022, de Clubul Fermierilor Români la Covasna, unde a fost prezent și ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Foto: APIA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

La culturile oleaginoase, de anul acesta, fermierii au o nouă alternativă în protejarea de boli precum Sclerotinia și Alternaria. Pe lângă hibrizii Pioneer® din gama Sclerotinia Protector, Corteva Agriscience™ aduce astăzi, în primă linie și fungicidul CapartisTM.

Principalele boli care afectează culturile de rapiță, floarea-soarelui și soia sunt Sclerotinia spp. - Putregaiul alb și Alternaria spp. - Alternarioza. Bolile apar frecvent în perioada înfloritului, mai exact, începând cu căderea primelor petale și până la scuturarea completă a florilor. Tocmai din acest motiv, se recomandă ca fungicidul CapartisTM să fie aplicat chiar la începutul scuturării petalelor. CapartisTM este cel mai nou și mai puternic fungicid, special creat pentru a oferi maximum de protecție împotriva acestor boli și nu numai.

O singură lovitură, mai multe boli combătute

Fungicidul CapartisTM este compus din cele mai eficiente substanțe active întâlnite la ora actuală (boscalid și piraclostrobin). Aceste două substanțe active au un efect sinergic și totodată foarte puternic în controlul bolilor specifice culturilor oleaginoase, cum ar fi Sclerotinia spp. și Alternaria spp.

Boscalid este o substanță activă cu proprietăți translaminare și sistemice de invidiat, iar alături de piraclostrobin, care este absorbit rapid în țesutul lipofilic și translocat ulterior sistemic, conferă protecție de lungă durată întregii plante.

Efectul de înverzire, semnul sănătății fitosanitare și al recoltelor bogate

CapartisTM, pe lângă efectul fitosanitar puternic și de lungă durată, favorizează și descreșterea emisiei de etilenă din plantă. În urma aplicării noului fungicid, a fost observat un efect pronunțat de înverzire, care aduce cu el producții mai mari și mai calitative.

Cercetările efectuate au arătat că, prin aplicarea fungicidului CapartisTM, semințele își măresc MMB-ul, iar silicvele sunt mai puțin predispuse scuturării.

Capartis™, o soluție antirezistență

Datorită celor două substanțe active cu moduri de acțiune diferite, CapartisTM este considerat a fi o soluție viabilă pentru împiedicarea apariției rezistenței. Piraclostrobin aparține clasei strobilurinelor FRAC 11, care acționează asupra respirației mitocondriale a celulei fungice. Boscalid face parte din categoria fungicidelor SDHI (carboximine) grupa FRAC 7, ce acționează asupra sursei de energie, împiedicând dezvoltarea ciupercii. CapartisTM reduce riscul apariției rezistenței, datorită celor două substanțe active care fac parte din două clase chimice diferite, cu moduri de acțiune diferite.

Dozarea și utilizarea

  • La rapiță, CapartisTM se poate aplica de la stadiul de buton verde, până în faza în care 50% din silicve au ajuns la dimensiunea normală (BBCH 51-75), în doză de 0,6-1 l/ha.

  • La floarea-soarelui, CapartisTM se poate aplica încă din stadiul în care inflorescența nu este vizibilă și până când semințele din treimea mijlocie a capitolului au culoarea gri sau sunt de dimensiune normală (BBCH 40-75), în doză de 0,5 l/ha, în cazul aplicării prin două treceri, sau 1 l/ha, atunci când se va face o singură trecere.

  • La soia, CapartisTM poate fi aplicat fracționat, în doză de 0,5 l/ha la un interval de 14-21 zile între tratamente, sau într-o singură trecere cu 1 l/ha, începând din fenofaza de butoni florali vizibili și până la 50% păstăi de dimensiune normală (BBCH 51-75).

Prin utilizarea produsului CapartisTM, plantele sunt protejate de atacul bolilor specifice (Sclerotinia spp. - Putregaiul alb, Alternaria spp. - Alternarioza, Plenodomus spp. - Putregaiul negru, Diaporthe spp. - Pătarea brună-cenușie a tulpinii, Botryotinia spp. - Putregaiul cenușiu și Hyaloperonospora spp. - Tăciunele rapiței) și sunt fortifiate și menținute verzi, pentru a oferi producțiile cele mai mari și mai calitative.

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide & Produse Biologice Corteva Agriscience RO & MD

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin (Laboratorul de Protecția Plantelor) am analizat probe provenite de la cais cultivat în sistem ecologic. Plantația a fost înființată de doi ani. În urma analizelor efectuate am constatat cu surprindere prezența unui fung specific declinului și anume Schizophyllum commune care produce boala numită „putregaiul alb” sau ”putrezirea Schizophyllum” (în engleză ”Schizophyllum rot”). Din cauza capacității fungului de a putrezi lemnul, unii autori numesc boala „cancerul și declinul pomilor”.

cais2

Într-o carte veche (1899) am găsit o explicație cu privire la termenul „cancer”, atât de controversat și neînțeles de mulți pomicultori. În cartea „The New York apple tree canker”, Paddock Wendel aduce în atenție termenul de „cancer” și dă următoarea explicație: „Termenul de cancer, aplicat bolilor plantelor, a fost folosit în Europa de mult timp (înainte de 1900) pentru a evidenția daunele sau rănile produse pomilor de speciile de Nectria. În această situație, termenul a ajuns să fie privit ca fiind specific fungului Nectria, deși și alți fungi produc daune similare copacilor. Potrivit lui Hartig, daune similare produce și frigul și atunci am putea spune „cancer de îngheț”. La modul general, se poate spune că orice vătămare a copacilor care se manifestă prin distrugerea scoarței și lăsarea lemnului la vedere, poate fi clasificată sub termenul general de cancer”. Iată o explicație simplă din 1899.

cais

Mulți caiși din plantația bolnavă au murit deja din cauza bolii. Este posibil ca pomii să fi venit infectați din pepinieră. Voi urmări evoluția bolii și în acest an. Situația este gravă deoarece patogenul este dificil de ținut sub control odată ce a pătruns în plantă, mai ales dacă se localizează în tulpina principală. Un pom tânăr, cu diametru mic al tulpinii va fi ucis cu ușurință de către acest patogen/saprofit. Vă recomand să analizați cu atenție materialul de plantat. Scoarța pomilor trebuie să nu aibă simptome de boală (crăpături, gome, corpuri fructifere fungice, carpofori ai fungilor macroscopici specifici declinului etc), rădăcina să fie sănătoasă, nu brunificată, iar în secțiune lemnul să nu prezinte brunificări. Este esențial să faceți asta ca să nu aveți probleme în viitor.

Schizophyllum commune (ciupercă de putrezire) este considerată un fung saprofit ce are capacitatea de a descompune lemnul mort, dar poate provoca daune și copacilor slăbiți la fel ca o ciupercă patogenă cu virulență slabă. Prin urmare, este considerată un parazit de rană sau de plagă care poate degrada lemnul pomilor (cambium/alburn rănit dar și duramenul expus). În general, ciuperca colonizează pomii stresați de căldură, arsuri solare, secetă, insecte sau răni majore, lemnul tăiat și căzut și părțile moarte ale copacilor vii. Putrezirea lemnului este de obicei o boală a copacilor bătrâni. În cazuri speciale (cum este cazul de față) ciuperca poate infecta și pomii foarte tineri. Când Schizophyllum commune infectează pomii foarte tineri, este semn că aceștia sunt debilitați din alte cauze. Patogenul este dificil de gestionat în livezile infectate.

Atenție! Schyzophyllum commune produce boli la oameni. Vin în ajutorul dumneavoastră cu câteva informații cu privire la acest fung, deoarece am observat că este prezent din ce în ce mai des în livezile tinere și nu numai.

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

 

Schizophyllum commune Fries - putregaiul alb sau „putrezirea Schizophyllum” a pomilor

 

Schizophyllum commune este o specie cosmopolită de basidiomicotine de putrezire a lemnului. Ciuperca este comună în multe zone din lume. În unele țări (Nigeria, Malaezia, Mexic), ciuperca este consumată fiind considerată comestibilă [Takemoto et al., 2010]. În climatul nostru, fungul nu este comestibil, datorită dimensiunii mici și a consistenței pieloase, dure a bazidiocarpilor care acumulează mult Fe și Zn [Milovac et al., 2017]. Bazidiocarpii sau carpoforii sunt acele structuri fungice macroscopice ce pot fi observate pe scoarța copacilor morți sau a celor vii.

Nakamura et al. [citat de Takemoto et al., 2010] în studii nepublicate, a găsit sporocarpii acestei ciuperci atât pe scoarța copacilor morți, cât și pe ramurile și trunchiurile copacilor vii încă. Acest fung pare să colonizeze lemnul mai repede decât alte ciuperci de putrezire a lemnului.

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

 

Cum recunoaștem Schizophyllum commune

 

Prezența corpurilor fructifere (în formă de evantai și culoare albă, cenușie) ale fungului pe suprafața pomilor este semn că scoarța și cambiul sunt moarte, iar ramurile sau tulpina sunt cel puțin parțial putrede. Deoarece degradarea cauzată de aceste ciuperci poate progresa rapid în tulpină, trebuie să presupunem că, atunci când ciupercile putregaiului sevei sunt vizibile, o parte considerabilă a tulpinii ar putea fi putrezită. Prin urmare, tulpinile sau ramurile care prezintă fructificații ale acestei ciuperci ar trebui considerate cu un risc crescut de mortalitate [Luley et Kane, 2009]. Pomii infectați au vigoarea scăzută, prezintă gome în țesuturile lemnoase, frunze mici putând apărea chiar fenomene de defoliere prematură [Puterill, 1922].

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Există mulți cercetători care au observat de-a lungul timpului că, S. commune are capacitatea de a invada țesuturile vii ale plantelor lemnoase și de a le omorî treptat [Hemmi, 1942]. Încă din 1922, Putterill a realizat experimente de inoculare la migdal, cais și piersic și a raportat că fungul a manifestat patogenitate la cais și piersic. Tot el a raportat și prezența gomelor, cleiurilor în vasele și celulele lemnului bolnav. Partea putredă a lemnului se distinge clar de cea sănătoasă printr-o linie distinctă. Uneori, ciuperca poate popula țesuturile vii ale pomilor fără simptome vizibile [Nakazawa et Harada, 2002]. După Poole (1929), patogenul poate pătrunde ușor la merii infectați de bacteria Erwinia amylovora. De asemenea poate însoți cancerele produse de Nectria sp., Botryosphaeria sp., Phomopsis sp., Valsa sp. etc.

 

Patogenia și epidemiogia fungului Schizophyllum commune

 

Fungul S. commune a fost raportat ca fiind prezent în lemnul mort la aproximativ 150 de genuri de plante. Ocazional a fost raportat și ca patogen la speciile lemnoase dar și la oameni [Schmidt et Liese, 1980]. Takemoto et al. (2010) arată că fungul este recunoscut ca agent patogen ce produce putrezirea lemnului la pomii vii. În cartea sa despre bolile pomilor fructiferi, Togashi (1950), a descris S. commune ca fiind un agent patogen care pătrunde prin răni și duce la putrezirea lemnului la multe specii pomicole (semințoase, sâmburoase), putând produce pagube considerabile. Autorul arată că fungul este adesea semnalat la măr, piersic, cireș, cais.

Carpofori prezenți pe tulpină, scoarță și lemn brunificate, cleiuri prezente în țesutul lemnos

Carpofori prezenți pe tulpină scoarță și lemn brunificate cleiuri prezente în țesutul lemnos

De obicei, Schizophyllum commune nu poate pătrunde într-o plantă sănătoasă. Un pom viu poate fi infectat doar dacă prezintă leziuni prin care ciuperca poate pătrunde. Cazuri excepționale au fost raportate la măr unde ciuperca a pătruns totuși prin țesuturile tinere de la vârful tulpinii. De regulă, fungul pătrunde prin răni care lasă la vedere alburnul, cum ar fi: leziuni ce rămân în urma tăierilor, înghețurilor, arsurilor solare, grindinei, atacului agenților fitopatogeni și a dăunătorilor etc [Putterill, 1922; Snieškienė et Juronis, 2001; Ito, 1955; Nakazawa, N. & Harada, 2002].

Unii cercetători consideră S. commune parazit de plagă sau chiar saprofit. Alții arată că fungul este de fapt un agent patogen al plantelor producând boala „putrezirea Schizophyllum” sau ”Schizophyllum rot” (în engleză), la pomii vii. La sâmburoase poate produce pagube considerabile mai ales la pomii debili sau neîngrijiți [Togashi, 1950; Kishi, 1998]. De-a lungul timpului, ciuperca a fost recunoscută de către mulți cercetători ca fiind agent patogen de putrezire al pomilor fructiferi [Putterill, 1922; Bergdahl et French, 1985; Lacok, 1986; Oprea et al., 1994; Snieskiene et Juronis, 2001; Shimizu et al., 2008; Lahbib et al., 2016].

În zonele cu climat temperat fungul are condiții foarte bune de dezvoltare [Vulinovic et al., 2018]. Numeroase studii arată că, factorii climatici au un rol important în creșterea incidenței atacului acestui fung, Astfel, temperaturile scăzute din timpul iernii, seceta din vară și umiditatea foarte ridicată susțin patogenia [Sinclair et al., 1987; Oprea et al., 1994; Snieškienė et Juronis, 2001]. Pe lângă acești factori, vigoarea scăzută a pomilor facilitează infectarea [Essig, 1922].

Odată infecția realizată, fungul Schizophyllum commune descompune scoarța și cambiul copacilor după care trece în alburn iar moartea pomilor este iminentă în astfel de situații. De cele mai multe ori se stabilește ușor pe scoarța și cambiul care sunt deja putrede din alte cauze. Din țesuturile moarte, cu ușurință va trece în scoarța sănătoasă și cambiul adiacent. Boala mai poartă numele de putrezirea sevei deoarece descompunerea are loc în alburn după care progresează spre centrul tulpinii. Totuși, această denumire este oarecum greșită, deoarece marea majoritate a ciupercilor de putrezire a sevei sunt capabile sau au capacitatea de a descompune și duramenul unui pom, odată ce alburnul a putrezit [Luley et Kane, 2009]. Se poate spune că, fungul acționează ca un organism care produce „cancer”, fiind capabil să descompună rapid lemnul. Sănătatea pomului pare a fi un factor important în limitarea răspândirii putregaiului sevei la țesuturile adiacente.

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Corpurile fructifere (carpoforii sau bazidiocarpii) au dimensiuni cuprinse între 1 - 6 cm lățime, formă de evantai când se formează pe părțile laterale ale pomului, neregulată uneori funcție de locul unde se formează. Carpoforii sunt acoperiți cu perișori și pot avea culoare albă, cenușie și chiar cafenie când îmbătrânesc, nu au tulpină, au consistență tare, pieloasă. Lamelele de pe suprafața inferioară (asemănătoare unor branhii) produc bazidiospori. Sporii au dimensiuni cuprinse între 3-4 x 1-1,5 μm, sunt cilindrici până la eliptici, netezi. Corpurile fructifere sunt necomestibile datorită dimensiunilor mici și consistenței pieloase, dură. Basidiosporii sunt dispersați abundent în aer și joacă un rol important în realizarea infecțiilor [James et Vilgalys, 2001].

Pe timp de secetă, corpurile fructifere se usucă, dar au capacitatea de a se rehidrata în condiții de umiditate. Astfel, de deschid și se închid de mai multe ori pe parcursul unui sezon de creștere. Aceasta este o adaptare excelentă pentru un climat arid, cu ploi sporadice. Spre deosebire de alte specii de ciuperci, miceliul trebuie să producă doar un set de corpi fructiferi pe an, care apoi se pot usca aproape complet și se pot rehidrata și pot continua să funcționeze. Este o strategie excelentă pentru reproducerea fungică. Chiar și în timpul iernii putem găsi corpuri fructifere sporulante ale acestei ciuperci.

Partea inferioară a bazidiocarpului

Partea inferioară a bazidiocarpului

Deoarece este adaptat la condițiile aride și este rezistent la poluare, fungul S. commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv invadator al speciilor lemnoase forestiere, pomicole, ornamentale etc. Pe lângă asta amenință persoanele imunocompromise, producând alergii, sinuzite, boli de plămâni [Vulinovic et al. 2018].

 

Management și control

 

Rezistența la patogen este variabilă între soiurile de cais și măr [Oprea et al., 1994; Latham, 1970].

Fungul este încadrat în categoria de risc scăzut (zona galbenă) [31; 32]. Cu toate acestea, ciuperca poate afecta sănătatea și stabilitatea structurală a pomilor. Pomii infectați trebuie supuși monitorizării numai dacă ciuperca este asociată cu trunchiul principal sau cu ramurile de schelet ale copacilor.

Alternativ, îndepărtarea părților infectate ar putea fi luată în considerare dacă ciuperca este observată pe ramuri de dimensiuni mici. Fungicidele pot fi aplicate copacilor infectați cu această ciupercă ca măsură provizorie pentru a întârzia creșterea fungică. În realitate, deoarece ciuperca este în interiorul lemnului, nu există tratamente fungicide eficiente.

În acest sens, pomii trebuie examinați cu atenție, mai ales în zonele rănite. Vigoarea pomilor trebuie menținută prin regimuri adecvate de îngrijire, în așa fel încât șansa infecției fungice să fie redusă substanțial [Toghasi, 1950].

Rănile cauzate de tăieri, precum și cele cauzate de temperaturile scăzute, dar și arsurile solare ar putea servi cu ușurință drept porți de intrare pentru Schyzophylum commune. De cele mai multe ori, fungul se atașează de scoarțe rănite, cancere de pe ramuri și tulpini. Odată stabilit pe copacii infectați, putrezirea localizată poate continua și deschide calea pentru infecții suplimentare cu alte ciuperci oportuniste de dezintegrare a lemnului. Majoritatea pomilor infectați sunt de obicei deja slăbiți și prezintă simptome nespecifice de anomalie a coroanei, cum ar fi defolierea, regresia, producții mici. Se recomandă îngrijirea cu atenție a pomilor care suferă daune climatice pentru a preveni instalarea acestui fung dar și a altor basidiomicotine de putrezire a lemnului [Takemoto et al., 2010].

Tulpină putrezită

Tulpină putrezită

Cel mai bun mod de a preveni „putrezirea Schizophyllum” este să menținem starea de sănătate a pomilor.

În acest sens, trebuie respectate câteva reguli:

  • Minimizarea rănilor care rămân în urma tăierilor, deoarece patogenul pătrunde prin răni.

  • Efectuați tăierile în perioada de repaus vegetativ și pe vreme uscată.

  • Identificați pomii infectați cu Schyzophillum commune și verificați starea lemnului (dacă mai este lemn sănătos sau nu).

  • Păstrați vigoarea pomilor printr-o fertilizare adecvată și echilibrată. Aplicați îngrășăminte la mijlocul toamnei sau primăvara devreme.

  • Irigarea echilibrată mai ales în timpul perioadelor secetoase, la fiecare 10 - 14 zile (dacă este vreme uscată și caldă pe o perioadă prelungită).

  • Pomii proaspăt plantați ar trebui protejați la intrarea în iarnă prin înfășurarea trunchiurilor cu hârtie Sisalkraft (specială pentru împachetarea pomilor înainte de iernat).

  • Evitați rănirea inutilă a scoarței în timpul lucrărilor din livadă. Rănile apărute trebuie tratate, badijonate cu substanțe ce conțin substanțe fungicide, deși de multe ori nu au nici un efect și sunt doar cosmetice. Mai indicată este netezirea și dezinfectarea rănilor cu alcool 70%.

  • Îndepărtați ramurile și pomii grav deteriorați [Jha, 2020].

S. commune este cel mai cunoscut agent de infecție umană dintre Basidiomycotine. Pe lângă faptul că este considerat un agent patogen al plantelor din ce în ce mai agresiv care provoacă putregaiul alb, s-a raportat recent că această ciupercă poate provoca boli grave: micoza bronhopulmonară alergică [Kamei et al., 1994], boală pulmonară cronică [Ciferri et al., 1956], meningită [Chavez – Batista et al., 1955], sinuzită [Kern et Uecker, 1986; Catalano et al., 1990; Rosenthal, 1992], alergii etc. Cu marea sa adaptare la climatul arid și rezistența la poluare, Schizophyllum commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv și de succes invadator fungic universal al speciilor lemnoase, amenințând oamenii imunodeprimați și chiar pe cei sănătoși [Matavulj et al., 2013].

 
Bibliografie
[1] Barnard E. L., Smith J., Understanding Decay in Florida Trees - An expplanation and pictorial guide to some of the more common decay fungi observed on Florida Trees, 8 p., https://www.floridaisa.org/.../understandingDecay...
[2] Bergdahl, D. R. & French, D. W. (1985) Association of wood decay fungi with decline and mortality of apple trees in Minnesota. Plant Dis., 69, 887–890
[3] Castillo, G. & Demoulin, V. (1997) NaCl salinity and temperature effects on growth of three wood-rotting basidiomycetes from a Papua New Guinea coastal forest. Mycol. Res., 101, 341–344
[4] Ciferri, R., Chavez Batista, A., Campos, S. (1956): Isolation of Schizophyllum commune from sputum. Atti Inst. Bot. Lab. Crittogam. Univ. Pavia 14:118 – 120.
[5] Chavez - Batista, A., Maia, J.A., Singer, R. (1955): Basidioneuromycosis on man. Anais Soc Biol Pernambuco 13:52 – 60.
[6] Catalano, P., Lawson, W., Bottone, E., Lebenger, J. (1990): Basidiomycetous (mushroom) infection of the maxillary sinus. Otolaryngol. Head Neck Surg. 102: 183– 185.
[7] Essig, F. M. (1922) The morphology, development, and economic aspects of Schizophyllum commune Fries. University of California Publications in Botany, 7, 447–498, plates 51–61.
[8] Hemmi, T. (1942) On some diseases of fruit trees in Manju region and North China (II). J. Plant Prot., 29, 66–71, plates 1–7 [In Japanese].
[9] Ito, K. (1955) Diseases of chestnut and their characteristics. In Chestnut in Japan, eds. Kajiura, M. & Ono, Y., Japanese Chestnut Council, Tokyo, Japan, 45–58 [In Japanese].
[10] James, T. Y. & Vilgalys, R. (2001) Abundance and diversity of Schizophyllum commune spore clouds in the Caribbean detected by selective sampling. Mol. Ecol., 10, 471–479.
[11] Jha S. K., 2020, Identification and management of heart-rot fungi,” Banko Janakari, vol. 30, no. 2, pp. 71–77, 2020.
[12] Kern, M. E. and Uecker, F. A. (1986): Maxillary sinus infection caused by the homoba-sidiomycetous fungus Schizophyllum commune. J Clin Microbiol, 23: 1001–1005.
[13] Kishi, K. (1998) Plant diseases in Japan. Zenkoku-NosonKyoiku Kyokai Publishing Co. Ltd., Tokyo, Japan [In Japanese].
[14] Lahbib A, Chattaoui M, Aydi N, Zaghouani H, Beldi O, Daami-Remadi M, Nasraoui B, 2016. First report of Schizophyllum commune associated with apple wood rot in Tunisia. New Disease Reports 34, 26. http://dx.doi.org/10.5197/j.2044-0588.2016.034.026.
[15] Lačok, P. (1986) Fungi and apricot cultures in Slovakia (Czechoslovakia) at present. Acta Horticulturae, 192, 205 – 212.
[16] Latham, A. J. (1970) Development of apple fruit rot and basidiocarp formation by Schizophyllum commune. Phytopathology, 60, 596–598.
[17] Matavulj Milan N., Svjetlana B. Lolić , Slobodanka B. Vujčić, Snežan a Milovac, Milana S. Novaković, Maja A. Karaman, 2013 - Schizophyllum commune: The main cause of dying trees of the Banja Luka arbored walks and parks, Jour. Nat. Sci., Matica Srpska Novi Sad, № 124, 367—377, 2013, DOI: 10.2298/ZMSPN1324367M.
[18] Milovac S., Škrbić B., Lolić S., Karaman M., Matavulj M., 2017, Distribucija teških metala u biotskom i abiotskom matriksu pored visokofrekventne saobraćajnice u Banjoj Luci. (Distribution of heavy metals in biotic and abiotic matrix along high-frequency road in the Banja Luka city. Proceedings of the Conference on 20 Anyversary of the Faculty of Sciences of the Banja Luka University (Republic of Srpska, Bosnia). 1: 29 – 40.
[19] Nakazawa, N. & Harada, Y. (2002) Growth inhibition of Valsa ceratosperma by fungal isolates from apple trees. Ann. Rept. Plant Prot. North Japan, 53, 109 – 111 [In Japanese].
[20] Oprea, M., Şesan, T. & Bălan, V. (1994) Schizophyllum commune – canker and dieback disease of apricot trees in orchards of southeastern Romania. Rev. Roum. Biol. – Biol. Végét., 39, 35 – 40.
[21] Poole, R. F. (1929) Sweet potatoes infected by Schizophyllum commune. J. Elisha Mitchell Sci. Soc., 45, 137–139, plates 7–9
[22] Putterill, V. A. (1922) The biology of Schizophyllum commune Fries with special reference to its parasitism. Union of South Africa, Dept. Agr., Sci. Bull., 25, 3–35
[23] Rosenthal, J., Katz, R., DuBois, D. B., Morrissey, A., Machica O., A., (1992): Chronic maxillary sinusitis associated with the mushroom Schizophyllum commune in a patient with AIDS. Clin. Infect. Dis. 14: 46 – 48.
[24] Sinclair, W. A., Lyon, H. H. & Johnson, W. T. (1987) Diseases of trees and shrubs. Cornell Univ. Pr., New York, USA
[25] Shimizu, J., Hayashi, Y. & Fukuda, K. (2008) Wood-rot disease on cherry trees along Koganei Cherry Street, a national cultural property. Landscape Res. J., 71, 865–868 [In Japanese with English summary]
[26] Schmidt O., Liese W., 1980. Variability of wood degrading enzymes of Schizophyllum commune. Holzforschung 34: 6772.
[27] Snieškienė, V. & Juronis, V. (2001) Distribution of the fungus Schizophyllum commune Fr. in plantings of trees in the Kaunas city. Biologija, 3, 45–47
[28] Takemoto, S., Nakamura, H., Imamura, Y., and Shimane, T. (2010). Schizophyllum commune as a Ubiquitous Plant Parasite. Japan Agricultural Research Quarterly, 44(4),357-364.
[29] Togashi, K. (1950) Fruit tree pathology. Asakura, Tokyo, Japan [In Japanese].
[30] Vulinović Jelena N, Svjetlana B. Lolić, Slobodanka B. Vujčić, Milan N. Matavulj, 2018 - Schizophyllum commune – the dominant cause of trees decay in alleys and parks in the City of Novi Sad (Serbia), Biologia Serbica, 2018, 40(2): 26-33, DOI 10.5281/zenodo.2452495.
[31] ***Note on Common Wood Decay Fungi on Urban Trees of Hong Kong, Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, The Government of the Hong Kong Special Administrative Region, 2015, 41 pag.
[32] ***Guidelines for Tree Risk Assessment and Management Arrangement on an Area Basis and on a Tree Basis’ issued by the Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, available at www.trees.gov.hk.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura
Luni, 31 Ianuarie 2022 23:49

Un nou an, aceleași ofuri

Am intrat într-un an nou cu optimism, cu speranțe, cu dor de normalitate. Ca la orice început, ne stabilim obiective. Dar, atunci când e vorba de afaceri, mai ales agricole, îndeplinirea lor nu depinde doar de noi. Intervin piedicile conjuncturale, cum ar fi piața, legislația și, mai ales, condițiile meteo.

Deja agribusiness-ul românesc, și nu numai, e cuprins de nesiguranță. Lăsând la o parte faptul că nu se știe dacă anunțatele evenimente agricole, târguri, expoziții, caravane, chiar se vor ține – vedem, în funcție de evoluția pandemiei –, prima grijă a agricultorilor e să stea cu un ochi la grâul nerăsărit încă și cu celălalt la buzunarul care se tot găurește.

În acest prim număr din 2022 al publicației noastre vă veți întâlni cu unele dintre greutățile sectorului agricol, ale fermierului român, dar și ale furnizorilor de input-uri. Da, și aceștia din urmă se confruntă cu probleme, pentru că sunt o za dintr-un lanț.

Aminteam de târguri, care, dacă se vor desfășura, probabil vor fi sărace în tehnică agricolă, pentru că, încă de anul trecut, au început problemele pentru producători și furnizori. Producția merge greu din cauza lipsei componentelor, sunt întârzieri în fabricare și implicit în livrare. Stocuri nu prea mai au nici producătorii și nici dealerii.

Răbdarea va fi cuvântul de ordine al anului 2022, poate chiar și al următorilor. Din 2021, distribuitorii caută echipamente second-hand, pe toate piețele, pentru a putea onora cererea acelor fermieri care au nevoie de un utilaj, imediat. Răbdare trebuie să aibă și cei care implementează proiecte europene, și nu doar răbdare, ci și bani, pentru că prețurile nu mai sunt aceleași ca la momentul negocierii și depunerii proiectului. 

Probabil că unii vor renunța la achiziția de echipamente, dar nu vă imaginați că asta le va aduce un plus în conturi. Toate input-urile s-au scumpit. Îngrășămintele și-au triplat prețurile, creșteri sunt și la sămânță, iar prețul materiei prime agricole, al producției din câmp nu ține pasul cu aceste creșteri. Majorările la gaze și electricitate au făcut deja istorie.

Să rămânem totuși optimiști și cu speranța unui an mai bun decât toți cei anteriori? Fiecare trebuie să-și vadă de afacerea lui și să se adapteze la situația existentă, iar statul trebuie să sprijine economia, producția, în special în momentele dificile. Din păcate, de la Revoluție încoace, niciun sector din agricultură și industrie alimentară nu a avut parte vreodată de predictibilitate. Încă nu avem strategii, nu avem o legislație adecvată, nu avem direcții, toată lumea ridică din umeri și se uită spre cer. Azi, „merge și așa” nu mai merge. În piața asta comună, globală, nu mai merge, iar instituțiile statului nostru sunt încremenite în timp. Indiferent cine-i șef la Agricultură, în minister continuă să se „lucreze” după sintagma „știm noi mai bine”. Dau un exemplu: Planul Național Strategic 2023-2027 se dezbate cu toate sectoarele, cu fermierii, cu asociațiile din industria alimentară, dar doar de formă. Mi-a ajuns la urechi că ce a fost scris în PNS de către funcționarii statului, tot aia va ieși la final. Dezbateri de ochii lumii, să dea bine autoritatea. Vocea fermierului nu e auzită. Când se va înțelege și în România că o strategie pleacă de jos în sus? Că trebuie să țină seama de zone, regiuni, de specificitate? Când? Atunci când se va schimba mentalitatea celui care muncește la stat și e plătit din banii publici, din banii noștri, ai cetățenilor cotizanți la trezoreria statului.

Sunt mai puțin de două luni de când a preluat MADR Adrian Chesnoiu. După unii, face treabă, după alții, ba. E clar că nu poate mulțumi pe toată lumea, însă, după mine, și el acționează, cum se zice, pompieristic. A grăbit programele Tomata, Usturoiul și alte acte normative să iasă în timp util, însă nici la el nu văd graba de a face strategii. Spuneam de răbdare, să i-o acordăm. Politicul trebuie să-i acorde susținere, altfel răbdăm în van.

Românul e învățat cu greul, dar hai toți cei implicați în agricultură și industria alimentară să facem împreună cu autoritățile și presa să ne fie și bine.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Editorial

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista