Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că, începând cu data de 5 aprilie 2021, pune la dispoziție o platformă online prin care pot fi transmise către Centrele județene/locale APIA adeverințele eliberate, la solicitarea fermierului, de către Agenția Națională de Zootehnie (ANZ) și/sau asociațiile acreditate pentru înfiinţarea şi menţinerea Registrului genealogic al rasei, necesare accesării schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic și Măsurii 10 – Pachet 8 (animale în pericol de abandon), aferente Cererii unice de plată în anul 2021.
Platforma poate fi utilizată atât de către asociațiile acrediatate, cât și de către ANZ, procedura privind accesul la platformă fiind similară.
Fiecare asociație acreditată pentru înființarea și menținerea Registrului genealogic al rasei trebuie să solicite accesul la platforma online printr-o adresă scrisă, însușită sub semnătura președintelui asociației, în vederea alocării de user și parolă. Adresa va cuprinde datele de identificare ale asociației, persoana de contact, precum și specia pentru care aceasta eliberează adeverințe. Solicitările se transmit pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Pentru prima dată în cei peste trei ani și jumătate de la apariția pestei porcine africane (PPA) pe teritoriul României, instituțiile cu rol în gestionarea acestei boli s-au așezat la masă și au decis să își asume împreună un plan esențial pentru stoparea și controlul PPA, transmite Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România. APCPR salută publicarea în transparență decizională a proiectului de OUG pentru aprobarea Planului de măsuri de urgență pentru supravegherea, prevenirea și controlul pestei porcine africane în România și pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
De la începutul anului 2021, România a înregistrat 281 de noi focare de boală la porcul domestic, din care aproximativ 97% se regăsesc în gospodăriile populației, fapt ce prefigurează un viitor întunecat pentru producția de porcine din România, cu afectarea economică a tuturor fermierilor și tipurilor de exploatații, indiferent de mărime sau sistem de creștere, cu un impact social care cu greu va putea fi depășit în următorii ani, se precizează într-un comunicat de presă transmis redacției Revista Fermierului de către APCPR.
Proiectul de OUG pune în practică măsurile recomandate de misiunile de audit ale Comisiei Europene din perioada 2018-2020 și cele pe care membrii asociației le-au solicitat și le consideră necesare pentru controlul și stoparea bolii atât la porcul domestic, cât și la mistreți. Prin acest proiect de act normativ se va reglementa modul în care se pot produce și comercializa porci în diverse sisteme de creștere și în toate tipurile de exploatații existente pe teritoriul României și se vor adopta reguli cu privire la gestionarea mistreților, aceștia fiind unul dintre principalii vectori de difuzare și menținere a bolii în teritoriu. „Proiectul de OUG stabilește atribuții și competențe pentru fiecare autoritate a statului cu rol în gestionarea bolii. Astfel, toate autoritățile naționale și locale trebuie să își asume atribuțiile și competențele ce le revin, să elaboreze norme de aplicare care să fie puse în practică cât mai urgent, într-un efort conjugat de combatere a PPA. Proiectul de OUG publicat în transparență decizională reprezintă pentru fermieri primul semnal de intrare într-o normalitate europeană și, la acest moment, singura speranță pentru securizarea producției de carne la nivel național și evitarea falimentului.”
APCPR solicită autorităților adoptarea în regim de urgență a acestui act normativ și publicarea normelor de aplicare în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a proiectului de OUG.
Proiectul de OUG poate fi consultat aici: http://www.ansvsa.ro/wp-content/uploads/2021/03/Modif_1_Proiect_OUG_plan_masuri_PPA_si_modif_Lege_407_2006-18.03.2021.pdf
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Despre Ioan Răşinar din Pâncota, județul Arad, se spune că este cel mai mare crescător de Mangaliţa din România, ca efectiv şi număr de animale înscrise în Registrul genealogic, în secţiunea principală. S-a îndrăgostit de această rasă după ce a aflat pe propria piele cât de sănătoasă este slănina de Mangalița, așa că acum ridică un abator, proiectează o carmangerie și își dezvoltă ferma.
Ioan Rășinar a început creșterea porcilor din rasele Mangalița și Bazna în 2013 și a ajuns în 2020 la un efectiv de o sută de scroafe Mangaliţa cu origine şi 15 Bazna, plus 300 de purcei la îngrăşat.
Îi crește în semilibertate, pe lângă adăposturi cu gard din plasă, plus gard electric, pentru a proteja animalele de alte animale, de mistreţ și pesta porcină. Are filtru pentru maşini, filtru pentru oameni, pentru a asigura biosecuritatea impusă.
Mulți spun că nu e rentabil să crești aceste rase, dar Ioan Rășinar susține că acest sistem în semilibertate este benefic: „Creşte mai greu dacă-l ţii pe beton. Dar eu, crescându-l în semilibertate, am o medie de 10 kg pe lună. La mine, un porc la un an, la 12 luni, are în jur de 100-110 kg. Creşterea cea mai grea este până la 6 luni, când depune mai mult de 45 kg, dar după 100 începe să meargă bine, 150-160 kg până la 200 kg”. Astfel, pentru sacrificare şi vânzare către consumatori, porcul atinge 150 kg.
Anul trecut, de Crăciun, din ferma lui Ioan Rășinar au plecat în jur de o sută de porci îngrășați către persoanele care s-au înscris pentru cumpărare. „Foarte important e că cei care au cumpărat anul precedent s-au înscris şi anul ăsta, fiindcă le-a plăcut libertatea asta, semilibertatea de fapt, când au venit la mine şi au văzut cum sunt crescuţi porcii. În plus, le dau porumb şi lucernă. Am baloţi din ăia de 250 kg, îi ridic cu motostivuitorul şi îi arunc acolo, precum caprele stau. Şi la scroafele care sunt cu purcei le macin furajul din porumb, orz, purceii până la două luni stau acolo şi de la două luni îi înţarc”, ne-a spus crescătorul.
Chiar dacă punctul critic este undeva la 45-50 kg și ar trebui umblat poate un pic la furajare, crescătorul arădean merge pe acest sistem tradiţional care permite adăugarea de kilograme de spor doar în limita în care genetica permite.
Abatorul și carmangeria asigură vânzarea
Vânzarea în viu îl scapă de grija procesării, dar din punct de vedere financiar nu este cea mai bună soluţie. Prin urmare, s-a hotărât să facă un abator de capacitate mică, de porcine, ovine şi caprine. „Până la 200 de porci pe lună, deci 10 pe zi pentru tăiere. Am început să-l fac din septembrie 2019, sunt la jumătate acum și anul ăsta, în toamnă sau în vară, eu sper să-l termin”, a precizat Ioan Rășinar, fermier membru al Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Bazna și Mangaliţa.
Investiția este 100% din fonduri proprii, realizate din banii adunaţi de la vânzările de animale. Pentru a-și realiza visul, a vândut și un teren agricol și a făcut și un credit la bancă.
Dar acest demers face parte dintr-un proces mai amplu. La Pâncota există şi un restaurant unde chiar se pot mânca produse din carne de Mangaliţa, dar producătorii au nevoie de mai multe șanse. „Fiind membru vechi şi mutând asociaţia de la Turda, unde erau 15 membri, la Arad, m-am gândit ca în continuare să creez membrilor noştri ceva nou, să poată să-şi vândă şi ei porcii. Pentru dacă n-are unde să-i vândă, omul începe să renunţe. Şi atunci le-am spus că trebuie să fac abatorul ăsta. Abatorul l-am făcut fără carmangerie, ca să-l termin cât de repede și să iau de la oameni, ca să descongestionez asociaţia. Astfel, un producător care are 10-20 de porci poate să-i taie la mine, îmi plăteşte manopera și poate să-şi facă o carmangerie proprie şi să producă tobă, cârnaţi, ce vrea el, că intrăm în sistem cu autorizare, cu totul în regulă”, și-a detaliat planurile Ioan Rășinar. Crescătorul a continuat: „Eu asta îmi doresc: să fie din 10 în 10 case carmangerie şi să meargă omul la cel care are calitatea cea mai bună şi produsul cel mai bun. Eu vreau să vă spun acum că în toamnă o să fac o altă prezentare de vânzare a Mangaliţei”. Prin această prezentare, Ioan Rășinar vrea să arate că totul de la porcul Mangaliţa se va vinde. Crescătorul arădean, de peste 40 de ani, de la vârsta de 17 ani, lucrează numai în comerţ.
Sănătatea stă în mâncare
Totuși, pentru stabilitatea afacerii lui, Ioan Rășinar are nevoie de o carmangerie, pe care o va face lângă abatorul din Pâncota, unde se află jumătate din membrii Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Bazna și Mangaliţa.
E important ca animalele care ajung aici să fie urmărite, și nu „de pe marginea şanţului”. „N-ai registru de montă, n-ai registru de fătare, nu eşti înscris în asociaţie – nu se poate. Ca să intrăm şi noi în normalitate. Abatoare se vor mai deschide şi în Timiş, în Cluj, Alba, mai avem în Maramureş, în Dolj, dar la mine o să fie ceva deosebit faţă de ce este acum”, afirmă crescătorul.
Despre carnea de Mangaliţa, care are porecla „Măslinul pe patru picioare”, sunt voci care susțin că nu are chiar toate elementele de calitate, care duc la o sănătate mai bună. Acestora, Ioan Rășinar vrea să le arate documentele sale medicale care demonstrează contrariul: „Prima dată am făcut analiza la slănină, la Bucureşti, la institut la ICA, şi acizii graşi nesaturaţi au fost între 63-67%, deci cei buni. Am avut probleme cu inima, stenturi, şi am avut colesterolul mărit. Mănânc în fiecare dimineaţă, de fapt fac o cură cu slănină, pe stomacul gol, cu ceapă, usturoi, ţărăneşte. Deci puteţi să veniţi să vedeţi analizele, care se menţin tot timpul la un nivel bun. Trigliceridele erau la 250, acum am 125. Deci pe pielea mea am experimentat, şi de aia m-am îndrăgostit de rasa asta şi mănânc liniştit, fără nicio problemă”.
Invitația noastră este să consumați produsele românești realizate din porc de rasă Mangalița și să ne anunțați dacă rezultatele sunt la fel de bune. De un lucru vă asigurăm noi: gustul este unic!
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Sectorul creșterii ovinelor, caprinelor și bovinelor are nevoie de o continuitate și de o stabilitate legislativă cel puțin patru ani de acum încolo, astfel încât țara noastră să reducă dependența de importurile de material biologic, a declarat Iacob Lelior, directorul general al Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ) într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.
El spune că țara noastră este practic obligată să-și garanteze propriul material genetic obținut la nivel intern, trebuie să-l consolideze și să-l aducă la o valoare în așa fel încât să satisfacă nevoile pieței domestice și, dacă se poate, să asigurăm ceva și în piețele externe.
Nu mai devreme de joi, 11 august 2016, începând cu orele 14:00, la sediul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie, comuna Cristian, judeţul Sibiu, prim-ministrul Dacian Cioloș şi ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, participau la o întâlnire de lucru cu reprezentanţii asociaţiilor producătorilor agricoli din sectorul zootehnic (bovine, ovine-caprine, porcine, păsări), dar și șefi de agenții (cum a fost și cazul lui Iacob Lelior).
La întâlnire au participat reprezentanţii a 20 de asociaţii ale crescătorilor de animale, temele dezbaterilor vizând, cu precădere, aspecte legate de: legea vânătorii, problema TVA-ului la persoanele fizice, posibilitatea acordării unui ajutor de minimis pentru achiziţionarea de berbeci de rasă, problema păşunilor aflate în proprietatea primăriilor, acordarea subvenţiilor în zootehnie, asigurarea pieţelor de desfacere (ţările arabe, Turcia etc), amenajarea de către ANSVSA a unor puncte de sacrificare locale, problemele legate de zilierii inplicaţi în activităţile agricole, precum şi aspecte legate de condiţiile privind bunăstarea animalelor (porc şi pasăre).
Câteva zile mai târziu, mai exact la data de 31 august 2016, Guvernul tehnocrat condus de premierul Dacian Julien Cioloș aproba printr-o Hotărâre instituirea unei scheme de ajutor de minimis în valoare totală de 24 de milioane de lei, sumă care va fi repartizată, începând cu 15 noiembrie, producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de berbeci/ţapi de reproducţie din rase specializate pentru producţia de carne şi lapte.
Practic, prin această măsură se are în vedere selecţia dirijată în direcţia îmbunătăţirii producţiei de lapte şi carne, realizarea de linii şi hibrizi cu potenţial productiv superior, adaptată la cerinţele pieţei autohtone şi externe. Cuantumul sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de maximum 2.500 de lei/cap berbec din rasă specializată şi respectiv maximum 2.500 de lei/cap ţap din rasă specializată.
HG prevede şi algoritmul în baza căruia beneficiarii pot achiziţiona numărul maxim de animale. Astfel, achiziţia de berbeci/ţapi de reproducţie se realizează respectând proporţia de un berbec/un ţap la 30 de capete femele ovine/20 capete femele caprine deţinute de beneficiar şi, totodată, numărul maxim de berbeci/ţapi care poate fi achiziţionat de un beneficiar, trebuie să corespundă, aplicând proporţia prevăzută, unui număr de 700 capete femele ovine/350 capete femele caprine.
Mai mult, țara noastră are posibilitatea de a exporta în Turcia bovine vii destinate sacrificării, anunţa, miercuri, Ministerul Agriculturii, în urma unei informări transmise de Ambasada Turciei în data de 22 august 2016.
„În urma negocierilor la nivel înalt purtate de ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, şi omologul turc, Faruk Çelik, Ambasada Republicii Turcia din România a transmis, în 22 august 2016, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, informaţia că, în urma garanţiilor oferite de Autoritatea Naţională Sanitară - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) din România către serviciile veterinare din Turcia, importul de bovine vii destinate sacrificării imediate din România este considerat posibil începând cu 5 august 2016”, se arată într-un comunicat al MADR.
Despre ce s-a discutat la Cristian cu ocazia întâlnirii cu premierul Cioloș, în 11 august 2016, și legăturile acelor propuneri cu deciziile din ultima perioadă, în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Care au fost principalele nemulțumiri exprimate de crescătorii de animale la întâlnirea cu premierul?
Iacob Lelior: Prima nemulțumire exprimată de crescătorii de animale prezenți la Cristian a fost aceea că nu și-au încasat la timp subvențiile, astfel încât să-și achite inputurile și să-și rezolve alte probleme pe care le mai au, având în vedere și faptul că o parte dintre ei suferă și din cauza secetei care a cuprins sudul țării noastre.
Un alt aspect discutat în sesiunea de comunicări care a avut loc la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie a fost și cel al laptelui. Sunt de ceva vreme probleme în România; se plătește un preț foarte mic pe materia primă. Prim-cumpărătorii sau procesatorii doresc mai degrabă să cumpere lapte din afară, decât să preia produsul de la noi din țară, pe motiv că acel lapte important este mai bun sau are calități mai deosebite.
La întâlnire a fost abordată și problematica materialului biologic. Potrivit celor afirmate de unii crescători, față de rasele pe care le avem în România, cele achiziționate de afară sunt considerate a fi mai bune. Vreau să vă spun că, la noi în țară, ne-au mai rămas, așa cum ne-au lăsat dacii acum 2.000 de ani, două specii foarte importante și foarte dragi nouă: ovinele și albina carpatină. Dacă vom continua să susținem această idee și vom considera că sunt mai bune rasele din afară, în detrimentul celor din România, persistăm în a greși. Vom pierde astfel un patrimoniu genetic național de mare valoare.
R.F.: Ce rol ar putea avea stațiunile de cercetare-dezvoltare în stoparea acestui fenomen?
I.L.: S-a pus problema adăugării unor guri de oxigen acestor stațiuni de cercetare-dezvoltare, de punerea în valoare a acestora. În primul rând, rolul lor ar fi foarte important în acea zonare a sectorului din zootehnie, pentru că aici stăm de vorbă privind activitățile care, zic eu, au un caracter tehnico-economic în aceea de a stabili arealele de creștere pentru rasele de animale din România, în funcție de adaptabilitatea pe care o vor avea la condițile de mediu și climă.
Dacă nu vom recunoaște faptul că nu putem crește alte animale decât pe acelea bine adaptate ecotipului, mediului în care s-au născut și în funcție de exploatarea care are loc asupra lor, vom pierde un mare potențial genetic din România. Rasele aduse de afară sunt foarte bune, dar veți constata, dacă este să discutăm de ovine, există riscul pierderilor golurile alpine; vor fi depopulate. Rasele pe care le aducem din afară nu au efectul de turmă: una merge în stânga, alta merge în dreapta. Riscăm astfel acest patrimoniu dacă ne referim la pășuni și fânețe și pe care fermierii noștri l-au obținut în ultima perioadă de timp datorită actelor normative elaborate de Ministerul Agriculturii.
R.F.: Am discutat de sectorul de creștere a ovinelor. Care au fost problemele ridicate de fermieri pe zona de bovine?
I.L.: Prețul laptelui, în primul rând, aspect despre care am discutat pe scurt la începutul acestui interviu. Apoi, crescătorii de bovine au afirmat că au fost mulțumiți de minimisul acordat anterior și așteaptă reimplementarea aceluiași act normativ prin care ei să-și poată infuza în fermele proprii material biologic din rasă pură, cu origine cunoscută. Pe de-o parte, cei care au produs materialul biologic trebuie să-și valorifice investiția făcută, iar pe de altă parte sunt tineri fermieri la sate care doresc să-și înființeze ferme mici și medii de bovine, de ovine ș.a.m.d.
Pe zona de carne, aici lucrurile sunt puțin mai bune; nivelul subvenției și-a spus cuvântul. Sperăm ca la anul să se regleze oarecum piața. Oricum, este un trend ascendent pentru fermieri în România, având în vedere și prețul laptelui, orientarea lor către piața producției și creșterea vacilor de carne. Deja, vaca de carne a luat o mare amploare în România. De aceea, considerăm că avem nevoie de asigurarea aprovizionării piețelor din România cu produse românești și eu cred că nu este lipsit de importanță să spun că este nevoie de o consolidare a poziției fermierului din România pe filiera de produs.
R.F.: Avem îndeajuns de multe animale încât să satisfacem acea cerință din Legea 321 conform căreia 51% din produse să fie provenite din lanțul scurt de aprovizionare?
I.L.: În momentul acesta cred că avem. Consider însă că este loc de mai bine. Pe noi ne interesează un singur lucru: știm foarte bine că nevoia de hrană la nivel global este din ce în ce mai mare. Pentru asigurarea acestei nevoi, ne interesează în primul rând să creștem numărul de animale și, poate chiar în același timp, să creștem performanța pe individ. Pentru a crește însă numărul de animale, acest lucru implică construcții zootehnice, implică spații special amenajate și, nu în ultimul rând, implică forță de muncă suplimentară. Este o mare problemă cu forța de muncă. Nu mai avem oameni care să muncească, să lucreze în fermele din România. Aici intervine rolul geneticii performante, intervine rolul stațiunilor de cercetare, al Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ) în a-i ajuta pe fermieri să crească valoarea genetică, performanța animalelor pe care le au în curte. Din datele oficiale pe care le are ANZ, efectivele de animale de calitate au crescut. Și asta o vedem din evidențele pe care le avem cu privire la controlul oficial de producție, care a crescut față de anul 2015 și respectiv 2014. În COP au crescut chiar și cu 50 la sută.
R.F.: Cu cât au crescut efectivele de animale?
I.L.: Dacă mă refer numai la ovine, anul trecut, în Controlul Oficial al Producției (COP) aveam undeva la 400.000 de capete, anul acesta am depășit cifra de un milion, iar numărul este în continuă creștere. Bineînțeles, cifra se majorează și în registrele genealogice. Asta înseamnă că fermierii din România trebuie să crească animale performante, să vină cu genetică bună, iar asta nu va duce decât la consolidarea exploatațiilor zootehnice de la noi din țară, la specializarea fermelor din România, să știm și noi că avem unități de elită, că deținem ferme de înmulțire și, bineînțeles, ferme comerciale. Asta va fi garantată numai dacă Ministerul Agriculturii, Guvernul României vor aplica o metodă prin care vor asigura o coerență a actelor normative, de acum încolo, pentru a avea o siguranță. Dacă aceste stimulente pentru fermieri se acordă doar anul acesta, iar la anul sau peste doi ani nu, vă dați seama că întreruperile respective vor duce la perturbări mari în sectorul zootehnic. Ne trebuie cel puțin până în 2020 aceste acte normative să aibă o continuitate, astfel încât să reducem dependența României de materialul biologic adus de afară. Trebuie să ne garantăm materialul pe care îl producem în România, să-l consolidăm și să-l ducem la o valoare încât să satisfacă nevoile pieței din România și, dacă se poate, să asigurăm ceva și în piețele externe.
R.F.: Cam la cât se ridică numărul de capete din rase specializate pentru reproducție în prezent?
I.L.: Din datele pe care le avem și din de minimisul care a fost plătit în urmă cu doi ani, dacă vorbim de berbeci din rase specializate, au fost achiziționate 5.200 de capete. Din acest total, nici măcar 300 nu au fost aduse din afara granițelor. Fermierul român a înțeles foarte bine ce înseamnă animal adaptat și crescut în condițiile țării noastre. Aici avem o experiență foarte clară: și înainte de 1989 noi am avut o piață bună și în Orient, iar cei de acolo au o părere foarte bună vizavi de calitatea materialului din România. Eu cred că putem să mergem pe ideea pe care o avem în momentul de față și să ne îmbunătățim, într-adevăr, materialul pe care îl avem în țara noastră.
R.F.: Ați amintit de piața din Orient. Care sunt problemele pe această zonă?
I.L.: Problema pe care o știm cu toți este cea a acelor intermediari care nu fac altceva decât să ofere un preț foarte mic, sub prețul de producție.
R.F.: Încă se practică această intermediere în pierdere pentru producători?
I.L.: Din păcate, încă se practică. Într-adevăr, aceasta este o nemulțumire a fermierilor pentru că ei nu și-au vândut animalele în primăvară și au rămas cu mieii pe perioada de vară. În aceste condiții nu au putut nici mulge animalele să obțină lapte, în ideea că vor vinde mieii la un preț bun. Constatăm în momentul de față că prețurile sunt din ce în ce mai mici. Un preț de 6 lei pe kilogramul de miel în viu este foarte puțin.
R.F.: Care este în prezent efectivul de ovine și de bovine al României?
I.L.: Dacă discutăm de ovine, cifra atinge un nivel aproximativ de 14 milioane de capete, din care un milion sunt oi matcă, oi de reproducție. Dacă vorbim de bovine, numărul este de aproximativ două milioane de capete. Vacile cu lapte depășesc ca număr cifra de un milion. În sectorul bovinelor sunt probleme. Nu reușim să ducem această cifră într-o creștere, în fiecare an. Trendul este descendent din păcate, iar aici trebuie să intervenim foarte atent. Nu putem altfel decât prin acele măsuri stimulative de a încuraja fermierii să-și dezvolte capacități de producție și să-și dezvolte ferme mici și mijlocii în mediul rural.