Am vizitat o fermă din localitatea Copăceni, județul Cluj, parte a comunei Săndulești, aflată la marginea de nord-vest a municipiului Turda. L-am cunoscut pe Stelian Podar, iar dialogul pe care l-am purtat cu domnia sa și felul cum și-a organizat ferma ne determină să spunem că este un antreprenor modern, pentru care agricultura este o afacere care se face cu profesionalism și responsabilitate.

La început, Stelian Podar, mecanic de profesie, a avut doar cultură vegetală. În 2000, a preluat de la IAS Poiana o fermă de 130 de hectare. Opt ani mai târziu avea să construiască, pe fonduri SAPARD, o fermă de 600 de vaci. Acum cultivă 900 de hectare și crește 1.200 de capete, dar mai este loc de încă puțin. „Targetul nostru este de 1.400 și cu asta ne acoperim spațiul pe care-l avem  la dispoziție în zona asta pentru construcții, unde să adăpostim acest efectiv.”

Stelian Podar consideră zona colinară o zonă ideală pentru combinația dintre cultura vegetală și creșterea de animale. „Niciodată în zona colinară nu vom avea producțiile pe care le au colegii noștri din zona de câmpie, și atunci, ca să compensăm diferența de producție la hectar, am considerat că investiția în zootehnie, vacă de carne – vacă de lapte, se impune.”

Totul pentru animale

Producția vegetală o folosește, așa cum este de așteptat într-o astfel de fermă mixtă, pentru realizarea furajelor animalelor din fermă. „Pentru mine cel mai important este să-mi produc silozul de porumb și lucernă. Totdeauna dorința mea e să produc mâncare pentru cel puțin 15 luni, excesul nu e nicio problemă, pentru că am cui să-l vând. Asta îmi conferă siguranța că, având un siloz de porumb de calitate foarte bună, la fel semifân, fân de lucernă, siloz de lucernă de calitate foarte bună, pot să valorific calitatea genetică a animalelor. Pentru că toate sunt legate una de alta, și fără cantitate și în special calitate corespunzătoare a furajului, munca în fermă e în zadar”.

Stelian Podar spune că abordează cu mare seriozitate cultura vegetală, încercând să utilizeze tehnologii cât mai noi pentru o mai bună eficiență. Pentru asta se consultă cu fermierii din sudul țării, care sunt mai pricepuți în aplicarea acelor tehnologii prin care se poate conserva apa, pentru că ei sunt mai expuși decât el la secetă. În ultima perioadă, și regiunea în care are pământul se confruntă cu seceta, dar spune că nu s-a gândit niciodată la irigații. „Niciodată nu ne-am pus problema irigațiilor, mai ales că suntem pe un deal de sare, or, dacă am săpa să dăm de apă, în cea mai mare parte vom da de apă sărată. De aceea până acum nu ne-am pus problema irigațiilor și nici de acum încolo. Va trebui să găsim alte soluții; să păstrăm apa în sol, să schimbăm tehnologii, să găsim semințe și hibrizi care să fie rezistenți la secetă, să ne adaptăm în așa fel încât să rezistăm fără irigații.” De altfel, spune că nu i s-a părut până acum câțiva ani că ar avea probleme cu seceta. „Era o cantitate anuală de precipitații îndestulătoare. Conform cercetării stațiunii Turda, o medie de 600 litri/an, ceea ce pe terenurile noastre era mulțumitor.”

O colaborare fructuoasă

Ar fi vrut să crească vaci pentru carne, dar la momentul în care s-a apucat de zootehnie fondurile erau direcționate spre vaca de lapte.

Lui Stelian Podar îi pare rău că n-a apucat să învețe și să capete suficientă experiență pe vremea cât a existat IAS  Poiana, care avea un efectiv foarte valoros de Bălțate alb cu roșu, rasă pe care a fost nevoit să o importe din Cehia, pentru că între timp animalele de la IAS dispăruseră. „Am adus foarte multe vaci din Cehia, s-au adaptat bine și pot să spun că alături de ele am învățat cât de cât tehnologia în sistemul industrial de creștere a vacii.” A fost mulțumit de colaborarea cu cehii, de la care a luat aproape totul: „Foarte greu am găsit pe cineva să mă ajute să înțeleg cum ar trebui să arate o fermă modernă. Fiecare venea pe palierul lui. Cel care era specializat pe sală de muls putea să spună doar pentru sală de muls, cel care era pentru adăposturi, la fel, greu am găsit pe cineva cu care să adunăm toate piesele astea de puzzle și să rezulte ferma care este astăzi. Am avut noroc că am găsit o societate în Cehia, Power Agromilk, nici nu știu dacă mai există, dar, având un specialist foarte bun pe vaca de lapte și cu experiență în investiții de genul ăsta, cu ajutorul lor am reușit să facem proiectul, grajdurile, toată structura de metal, toate materialele le-am adus din Cehia. Sala de muls, la fel, montajul, la fel, și am fost foarte mulțumit de colaborarea cu ei, dovadă că din 2008 până acum sala a necesitat doar întreținere, este o sală solidă, fiabilă, cu o tehnologie care se readaptează, deci putem să venim, față de aparatura pe care am avut-o în 2008, să revenim cu aparatură modernă care să se poată implementa pe sala de muls.”

Între timp, au schimbat rasa pentru că au dorit să aibă un randament mai bun: „Convins de faptul că dacă vrem doar lapte va trebui să mergem pe o genetică superioară, atunci am schimbat efectivul pe Holstein, dar și la Holstein suntem foarte atenți în a evolua genetic. Propunându-ne un target pe următorii ani, dorința mea este să reușim să ajungem la un 38 de litri pe cap de vacă mulsă.”

Un traseu bine pus la punct

Ne-am perindat prin ferma domnului Podar de la iglu la grădiniță, de la grajd la sala de muls. Sunt spații specializate, pentru că într-o fermă mare lucrurile se desfășoară după un algoritm bine pus la punct, în funcție de tehnologia adoptată. În momentul în care am vizitat igluurile, domnul Podar ne-a explicat: „Primul spațiu cu care se obișnuiește vițelul în fermă este igluul. Încă mergem pe acest sistem, deci individual în primele două săptămâni de viață, în care el va consuma laptele colostral și se va familiariza cu nutriția, cu un fân de lucernă de o calitate foarte bună și granule, starter, urmând ca apoi, dacă este în regulă din toate punctele de vedere, el să treacă mai departe în sistemul de grădiniță, și apoi din lot în lot împreună cu alți viței urmează un circuit până se reîntorc în maternitate și după aceea intră în sistemul de exploatație, în sensul că va deveni vacă de lapte”.

Domnia sa revine cu explicațiile privind traseul pe care îl are un  exemplar în momentul în care ajungem la ceea ce se cheamă grădiniță: „Deja de la igluuri ei fac în jur de 10 metri și ajung în grupa mică, de aici, trecând treptat, în funcție de evoluția animalului, în mai multe boxe, ultima boxă deja fiind boxa înțărcatelor, care vor pleca în colectivul mare. Deci aici avem vreo 7 boxe, în care animalele deja se obișnuiesc să trăiască în colectiv, care este de fapt modul de viață pentru vacile de lapte, ele fiind animale de cireadă și se simt mult mai bine în colectiv decât singure”. Și continuă, odată ce ne-am deplasat într-un alt loc: „Acum am ajuns în spațiul pregătit pentru tineret, aici avem vițelele mai mici care în momentul în care vor ajunge între 11 și 12 luni și la conformația necesară pentru a fi însămânțată, ea va fi gestată și, după ce se confirmă controlul de gestație, va trece în lotul junincilor, cele care se află în partea cealaltă, și care vor fi la un moment dat trecute în maternitate, de unde după fătare vor trece pe sala de muls. Aici avem în jur de 300 de capete tineret și urmează să mai coborâm 100 de animale, deci vom avea cam 400 de vițele și juninci și ele vor fi practic viitorul fermei în ceea ce înseamnă producția de lapte, fiind toate gestate cu niște tauri cu valoare genetică ridicată”.

Și pentru că a venit vorba despre valoarea genetică a efectivelor de vaci, trebuie să spunem că este normal ca orice crescător dornic să progreseze pe termen lung să acorde o importanță deosebită creșterii calității genetice a efectivelor pe care le are. Stelian Podar face parte din această categorie de fermieri. „Nu putem să obținem produse de lapte fără să fie o permanentă atenție a creșterii valorii genetice a animalului. Noi utilizăm întotdeauna tauri de top și la ora actuală mergem pe material sexat, pentru că ne dorim să accelerăm puțin atingerea efectivului propus în fermă, și atunci utilizăm materialul sexat, și rezultatele deja se văd, pentru că avem un număr îndestulător de femele ca în doi ani să ajungem să mulgem 600 de vaci și să avem și un exces de juninci pe care să le vindem.”

Gestionarea eficientă a cheltuielilor

Când vorbește despre profitabilitate este foarte nuanțat, considerând că nu dimensiunea fermei contează, ci cum valorifici producția. „Depinde de materia primă, de ce faci cu laptele. Poți să fii profitabil ca fermă de familie dacă reușești să-ți vinzi laptele la un preț mai bun. Sunt fermieri în zonă care, vânzând cu 5 lei litrul de lapte în piață și ocupându-se de animalele lor, pot să trăiască. La o fermă mare profitabilitate pot s-o ai și cu 400 de vaci la muls, și cu 200, și cu 10.000 de vaci la muls, e vorba de cheltuielile cu care produci litrul de lapte și, factorul cel mai important, prețul pe care-l primești pe lapte, ținând cont de cheltuielile pe care le-ai făcut. Noi acum, în această perioadă, maximum în fermă au fost 34 de litri pe cap de animal, acum suntem undeva la aproape 31 de litri, dar va trebui să facem niște schimbări în rase, în sensul să ieftinim, pentru că la ora actuală suntem cu 0,40 lei preț de vânzare mai mic decât prețul de cost. Deci practic în fiecare zi lucrăm în pierdere.”

Pentru a avea un preț de producție mai mic îl interesează mai ales reducerea cheltuielilor, atât în producția vegetală, cât și în cea zootehnică, la care se adaugă aportul de fonduri din subvențiile ce decurg din respectarea cerințelor Uniunii Europene, sperând să aibă în anii următori aceleași producții sau aproape aceleași producții, dar cu cheltuieli mai mici. „Lucrăm cu atenție ridicată la banii pe care-i putem lua prin măsuri de fixare a carbonului în sol, vor veni foarte multe măsuri care ne condiționează să respectăm niște condiții de mediu, și în ferma zootehnică, și în cultura vegetală, și atunci trebuie să fim atenți la toate, pentru că orice ban în plus care vine să contribuie la buna funcționare a fermei și a avea un capital să poți să reziști când apar momente de genul acesta. Am văzut la colegii din sud, cu aceste tehnologii și-au redus foarte mult consumul de motorină; foarte puține treceri la nivelul solului. Bine, noi avem un alt tip de teren, dar plecând de acolo trebuie să testăm, vedem ce ni se potrivește nouă și aplicăm. Și sunt convins că rezultatele se vor vedea și vor însemna economii, care la rândul lor înseamnă practic bani în plus pentru dezvoltarea fermei.”

Onestitate în afaceri

În contextul afluxului de cereale din Ucraina la preț mai mic decât cel din țară, Stelian Podar vorbește despre corectitudine în afaceri. „Poți să cumperi la ora actuală, dacă vrei, eu am avut oferte de produse din Ucraina, și produse de calitate. Vorbesc de un șrot de soia cu 45 proteină și la un preț foarte bun, dar am rămas credincios contractelor încheiate, continuu să folosesc făină de porumb măcinată nu departe de fermă, șroturile de rapiță și de soia, șroturile de floare. Ești înclinat în prima fază să cumperi, pentru că-s mai ieftine. Eu, personal, având deja niște contracte încheiate de anul trecut, mi-am respectat contractele și le respect în continuare, pentru că punctul meu de vedere e în a lucra corect cu toți partenerii, inclusiv cu procesatorul, chiar dacă la un moment dat pare că un alt procesator vine cu o sumă puțin mai mare și ești tentat, dar… De-a lungul timpului, am avut doi parteneri care sunt aproape de mine și atât. Nu poți la nesfârșit să… Mulți se plâng acum, „nu mi se mai ia laptele”. E genul de nou-venit care merge dintr-o parte în alta, nu are un istoric și atunci și procesatorul clar că nu lasă un partener care a fost alături. Și ei, la rândul lor, își respectă contractul.”

Soluțiile sunt la noi, fermierii

Interesantă este opinia pe care o are referitor la ce ar trebui să se facă în a atenua această problemă a desfacerii laptelui, unde prețul cu care se vinde laptele în supermarket este cu mult mai mare decât cel cu care vând producătorii. El nu crede că intervenția guvernelor e de natură să rezolve ceva. „Din experiența mea, până să rezolve Guvernul sau oricine altcineva această problemă, trebuie noi în fermă să încercăm să găsim soluții. Guvernul a avut tot timpul să facă ceva și probabil și guvernele următoare, la rândul lor, se vor implica mai mult sau mai puțin, dar trebuie oarecum un efort colectiv în a veni în sprijinul creării unei alte piețe de valorificare a laptelui. Asta susțin, să nu mai fim noi, ca fermieri, într-un mod sau altul, dependenți de retaileri, fie că ajungem noi să creăm puncte de procesare a laptelui, fie să creăm o piață alta decât cea a supermarketurilor, eu așa văd soluția. Pentru că, văzând evoluția banilor din lapte, plecând din fermă și până la raft la consumator, întotdeauna câștigătorul a fost retailerul și profitul lui a crescut an de an în defavoarea în primul rând a fermierului și, de ce să nu recunoaștem, și a procesatorului.”

Educația, o componentă esențială pentru afaceri

Crede că pentru a fi eficient într-o asemenea afacere, pe lângă efortul de a face o marfă de calitate, și consumatorul ar trebui să fie educat pentru a putea-o percepe. Noi am presupus că în spiritul a ceea ce a propus, o alternativă la vânzarea prin supermarketuri, ar fi automatele de lapte, dar el ne-a replicat că acestea nu au succes atunci când consumatorul nu înțelege eficiența acestora: „Colegi de-ai mei au încercat automatele de lapte, sunt zone în țară unde funcționează, sunt zone în care nu funcționează. Este și asta o alternativă, să ai automatele de lapte, dar consumatorul să nu treacă nepăsător pe lângă ele, preferând să ia laptele din supermarket. Am urmărit familii de 35-40 de ani, care se presupune că au un venit, în zona supermarketurilor trecând pe lângă dozator, chiar am auzit un dialog între soție și soț: «Hai să luăm de aici că ieșim mai ieftin!» – era 2,50 atunci, era dozatorul unui coleg de-al meu pus lângă Kaufland –, și întâmplător, trecând pe la rafturile din supermarket, aceeași familie deja punea în coș două tetrapakuri, soția întreabă: «Nu luăm totuși de la dozator?», «Nu mai pierdem timpul…». Deci pentru 5 minute, cât trebuia să aloce să ia un lapte mai bun calitativ și mai ieftin, nu au rezervat timpul ăsta pentru familia lor. Și atunci, în paralel, trebuie și educația consumatorului.”

El crede că un copil dacă va putea alege între cipsuri și lapte va alege, fără educația corespunzătoare, cipsurile și Coca-Cola. „De aia încercăm și primim întotdeauna cu brațele deschise copii începând de la grădiniță, să vadă ce înseamnă o fermă, să vadă că animalele astea practic trăiesc și sunt îngrijite în fermă să producă lapte care să ajungă pe masa lor și ei să fie obișnuiți să-l consume și chiar să-l ceară părinților.”

Această chestiune a lipsei de educație a consumatorului îl determină pe Stelian Podar să fie oarecum sceptic și în ceea ce privește succesul pe care demersul fermierilor de a-și procesa singuri producția l-ar avea. Chiar dacă e convins că ar fi mai bine să facă asta, dar nu în orice condiții. E nevoie și de posibilitatea de a-ți asigura desfacerea a ceea ce procesezi. „E ușor să faci produsul, e greu să convingi consumatorul să cumpere de la tine. Pe mine m-a impresionat în Italia o fermă care avea dozatorul la șosea, era o mică parcare, și la 10 metri era un mic magazin al fermei în care, pe lângă fermă, mai aduceau și alți producători – cineva fructe sau… – și veneau consumatori de la 15-20 km să cumpere de acolo. Or, la noi consumatorul nu-și alocă 5 minute la ieșirea din supermarket să ia un lapte de calitate. Deci, degeaba… noi am oferi produse de calitate mai bună, să zicem, decât se găsesc pe raftul unui supermarket, pentru că am veni… ce frumos ar fi să ai un magazin în care să ai un televizor mare în care cumpărătorul să vadă imagini din fermă. Să vadă că-s mulse vacile, să vadă cum se naște un vițel, și pe de altă parte el să devină un consumator credincios al brandului respectiv. Noi, pe vremuri, aici, aveam Turda Lacto, se produceau foarte multe produse lactate care erau pe piața locală, dar foarte multe mergeau inclusiv în București, anumite produse de calitate pe care le poți face, dar încă o dată, revin: fără un consumator avizat, un consumator care să-și dorească să-și îmbunătățească nutriția familială, degeaba m-aș hazarda să fac un produs și să stau cu el nevândut. Și atunci, mi-e comod, în perioada în care am un preț bun de la procesator mă felicit, ce simplu mi-e!, vine cisterna, îmi ia laptele și nu mai îmi bat capul. Deci aici este marea problemă: nu să faci un produs de calitate, problema e consumatorul să vină să-l ia, și aici deja studiem problema asta, vedem cum putem veni inclusiv cu educația consumatorului.”

Despre educație ne-a vorbit și în cazul concret al specialiștilor din agricultură, de care este, de asemenea, nemulțumit. Stelian Podar consideră că ceea ce trebuie să facă guvernele – pe lângă ajutorul concret, pe care trebuie să-l acorde fermierilor, direct sau indirect, pe față sau cu subvenții ascunse, precum fac și alte state – este: „De a construi agricultura unei țări, în a reîncepe să educe fermierul din școală. Iei un tractor de 200.000 de euro și pui un mecanizator care ți-l poate strica sau, dacă ești norocos, nu. Dar lipsește cu desăvârșire o școlarizare bine înțeleasă. Eu am solicitat printr-un program un profesor de la un colegiu din Germania să vină să mă monitorizeze pe mine zi de zi în fermă, să vadă ce fac bine, ce nu fac bine, ce pot să fac în plus, și acest profesor mi-a arătat de fapt cum este la ei o școală care pregătește fermieri. Când tineri de jur împrejurul școlii respective, din toate fermele, vin, învață să lucreze pe toate utilajele, învață managementul fermei, și atunci, da, ăștia se reîntorc în ferma familială aducând un plus de valoare fermei respective. Or, la noi, săracul copil din școală prea multe nu învață, mai învață ce vede la taică-su în ferma de familie, care poate fi deja depășit, și atunci n-ai cum să avansezi. Ăsta e punctul meu de vedere. Ar trebui să revenim în a forma meseriașii. În orice domeniu, dar eu vorbesc acum de agricultură”.

Respect pentru animale

În sala de muls era muzică ambientală, Vivaldi, în momentul vizitei noastre acolo, am și glumit pe seama asta, întrebând ce efect ar avea dacă le-ar pune muzică rock, „la muzica rock cred că aș obține un alt tip de lapte, poate mai bine plătit… nu știu. Cred că totuși rămânem la muzica asta pentru că am observat că e benefic pentru animale. Asta am încercat și în 2008, am observat că are un efect pozitiv asupra lor și atunci am revenit, cred că de două luni am remontat boxele pentru muzică aici și în grajduri. E benefic cred că și pentru ele, și pentru angajat”.

De altfel, spune că acordă o mare importanță principiului, atât de des enunțat în ultima perioadă, bunăstarea animalelor. Mai ales că pe lângă câștigul material obținut în urma subvenției aferente, are și o mulțumire personală pentru că, din principiu, consideră că animalului trebuie să-i oferi respect. „Bunăstarea animalului înseamnă toată grija asta, pentru că de fapt noi depindem de ceea ce el face pentru noi, pentru că noi trăim de pe urma animalelor și atunci trebuie să le oferim tot respectul, plecând de la hrană de cea mai bună calitate, apă curată, condiții de cazare. La noi ați văzut, vacile dorm pe saltele, acum vrem să facem o reinvestiție în grajd să remontăm racleții, tocmai ca să nu ne mai stresăm cu un tractor care să intre să împingă gunoiul, și practic le oferim toate condițiile ca ele să se simtă relaxate și să trăiască în niște condiții bune. E binevenită subvenția asta pentru bunăstarea animalelor, care vine în sprijinul fermierului, a fermierului care poate să dovedească că respectă toate normele, în așa fel încât animalul să fie bine întreținut și noi facem tot ce e posibil, în primul rând să le oferim lor aceste condiții, și în al doilea rând – de ce nu? – să obținem acești bani.”

Respect și pentru oameni

Chestiunea personalului este, pentru orice antreprenor inteligent, una de primă importanță. Nu se poate face știință, iar cei care se ocupă trebuie să fie foarte bine pregătiți. „Nu preget în a utiliza specialiști, vorbesc de nutriționiști, vorbesc de oameni care-și cunosc meseria și pe reproducție, pentru că un fermier n-are cum să cunoască, într-o fermă industrială, toate problemele specializate ale fermei. Și atunci, totul pleacă de la oamenii care-ți vin în ajutor, oamenii din fermă, deci fără niște oameni buni nu poți să reușești. Doar ești alături de ei și, înțelegând fenomenul, pe fiecare componentă a activității din fermă, trebuie să utilizezi cei mai buni oameni. Ăsta este punctul meu de vedere. Și crezând că știi totul și neacceptând punctul de vedere al unor specialiști foarte bine pregătiți nu ai decât de pierdut”, punctează fermierul clujean.

Am abordat și eterna poveste a forței de muncă deficitară. Stelian Podar, fiind un antreprenor deschis la nou, nu exclude importul acesteia. „Avem în total 20 de angajați, dintre care patru sunt aduși din Sri Lanka, este un test pe care l-am început de acum două săptămâni. Îmi doream să încerc niște oameni despre care am auzit, din experiența altor colegi din țară, că pot fi niște muncitori constanți, disciplinați și care se poartă cu blândețe cu animalele. Or, în ferma asta eu țin foarte mult la a îngriji animalele cu devotament, dar și cu blândețe și nu-și are locul niciun angajat care dă dovadă de brutalitate. Și atunci am încercat și cu patru muncitori aduși din Sri Lanka.” Evident că adaptarea lor nu este ușoară, pentru că au în primul rând obiceiuri culinare foarte diferite, dar este dispus să-i ajute să le depășească. „Ei consumă la ora actuală pește și pui, deci cu porcul clar că nu, dar încet-încet îi familiarizez și cu mâncarea românească, până atunci își gătesc ei. Le-am pus la dispoziție o bucătărie, cumpăr tot ce au nevoie și își fac ei de mâncare, dar nerefuzând, dacă sunt atent și le aduc totuși mâncare făcută din carne de pui și pește, se acomodează și cu mâncarea noastră, ei mâncând o mâncare și mai condimentată, și cu mai multe mirodenii. Le pun la dispoziție camerele nou-renovate, deci condiții foarte bune, living în care pot să ia masa, bucătărie unde au și mașină de gătit, mașină de spălat vase, mașină de spălat haine, deci le ofer toate condițiile pe care le-aș oferi oricui.”

Fluctuația pieței este ca un val

Stelian Podar a observat că problemele, cum este aceasta de acum, cu fluctuațiile de preț, nu se întâmplă doar în România, la noi doar ajung mai târziu. „Fluctuațiile astea de preț nu se întâmplă doar în România. Dacă suntem atenți – bine, noi le sesizăm puțin mai târziu, dar din experiență am văzut totdeauna că e aproape un tsunami, în sensul că valul ajunge la noi mai târziu față de…, să zicem, Olanda. În Olanda prețul laptelui a început să scadă acum vreo două luni. La noi a ajuns acum. La fel va fi și creșterea. Dacă suntem cu ochii pe olandezi și vedem, va veni și la noi. Fluctuația asta se întâmplă de când știu eu, pe partea asta de lapte – bine, din 2008 până acum nu sunt foarte mulți ani față de alți fermieri care probabil lucrează imediat de după revoluție pe vaca de lapte sau au preluat efective și au lucrat –, dar e o fluctuație aproape previzibilă. Niciodată nu ești încântat că ea există, dar trebuie în perioada bună, oarecum, să faci niște rezerve să poți să reziști. Și niciodată nu seamănă o scădere de preț cu alta. Acum ne-au prins pe niște creșteri la prețul a tot ce presupune cultură vegetală, în special îngrășămintele, dar au crescut și semințele, dar cel mai mult la îngrășăminte, iar asta a contribuit foarte mult la împovărarea fermierului. Pentru că el e nevoit să-și facă producții să-și hrănească animale, dacă vorbim de zootehnie.”

Un om norocos 

Este o fire tenace Stelian Podar, spune că nu va renunța la business de bună voie oricât de greu ar fi, pentru că la câte dificultăți a întâmpinat, ar fi renunțat de mult. Este mulțumit de viața pe care o duce, considerându-se norocos că a ales această meserie de fermier. „Să fii fermier, în primul rând, poți să te consideri norocos, dacă accepți stilul ăsta de viață, dacă-ți place să nu fii îngrădit între niște pereți, să nu fii îngrădit între niște garduri, ți-asumi greutățile, mergi cu ele, trebuie să găsești soluții și, dacă reziști în meseria asta, atunci te consideri și norocos, dacă poți să zici că după o viață de muncă ieși la pensie sau cineva tânăr te înlocuiește și ai lucrat în meseria asta, eu zic că te poți considera norocos.” 

Așa cum se pot considera toți cei care fac ceea ce le place. Dar pentru ceilalți din jurul lor, ar fi de ajutor să combine entuziasmul pe care un om fericit, căruia i-a surâs norocul să facă ceea ce îi place, îl emană, cu o abordare bună și responsabilă a activității lor. Stelian Podar este un exemplu în acest sens.

Joi, 30 noiembrie 2023, la Bruxelles, au avut loc întâlnirile Praesidium COGECA și Praesidia COPA-COGECA, la care Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a fost reprezentată, în format fizic, de către Florentin Bercu, director executiv Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV.

Principalul subiect al Praesidium COGECA a fost alegerea conducerii, care are loc o dată la trei ani. Au fost doi candidați pentru poziția de președinte și opt candidați pentru poziția de vicepreședinte.

COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole, înființată în 1959) reprezintă interesele generale și specifice ale cooperativelor europene agroalimentare, forestiere și piscicole în rândul instituțiilor UE și al altor organizații socio-economice care contribuie la luarea deciziilor europene.

România, prin Alianța pentru Agricultură și Cooperare l-a desemnat candidat pentru poziția de vicepreședinte COGECA pe Florentin Bercu, descris fiind ca un „tânăr cu o pasiune înnăscută pentru agricultură, cooperative și zonele rurale”.

Florentin Bercu a obținut 109 voturi, clasându-se pe locul trei din numărul de 155 voturi exprimate.

Prin alegerea lui Florentin Bercu în funcția de vicepreședinte al COGECA, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) își consolidează poziția la nivelul COPA-COGECA.

În prezent, România are, în structura de conducere, un vicepreședinte COPA - Marius Micu (Federația Națională PRO AGRO), care reprezintă organizațiile fermierilor, și un vicepreședinte COGECA - Florentin Bercu (UNCSV), care reprezintă organizațiile cooperativelor agricole din România.

De asemenea, la nivelul Grupurilor de Lucru, AAC deține două funcții de vicepreședinte: Liliana Piron (LAPAR, Plăți Directe) și Alexandru Țachianu (Federația Națională PRO AGRO, Cereale și Oleaginoase).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Corteva Agriscience a lansat, în România, optimizatorul cu rol în eficientizarea nutrienților - Utrisha™ N, ca parte a portofoliului său de produse biologice, pentru a satisface cererea tot mai mare de soluții sustenabile în agricultură. Deși produsul și-a făcut debutul în România la sfârșitul acestui an, a fost prezent cu succes în Republica Moldova în ultimul an, cu planuri de extindere începând de anul viitor. Din 2024, Utrisha™ N va fi disponibil în România pentru o gamă largă de culturi, inclusiv rapiță, cereale, porumb și floarea-soarelui.

Produsul biologic Utrisha™ N se adaptează la nevoile de nutriție ale plantelor și contribuie la maximizarea sustenabilă a potențialului recoltei.

Utrisha™ N furnizează o sursă suplimentară de azot care poate să ofere plantelor în creștere activă azot suplimentar pentru a facilita dezvoltarea acestora. Produsul microbiologic oferă fermierilor o soluție unică, furnizând natural mai mult azot culturii.

Această tehnologie revoluționară aduce valoare prin eficiența integrată a managementului nutrienților în condiții de teren, adaptându-se nevoilor de creștere ale plantelor și contribuind la maximizarea sustenabilă a potențialului de producție. Ca produs biologic, Utrisha™ N se bazează pe bacteria endofitică fixatoare de azot Methylobacterium symbioticum, capabilă să fixeze azotul din aer ca sursă adițională.

„Lansarea Utrisha™ N în România și Republica Moldova este o dovadă a angajamentului nostru în promovarea practicilor agricole sustenabile. Acest produs inovator se aliniază cererii tot mai mari pentru soluții care să aibă un impact cât mai mic asupra mediului în agricultură. Utrisha™ N nu abordează doar schimbările condițiilor de mediu, ci contribuie și la productivitatea și sănătatea culturilor într-un mod natural și eficient”, a declarat Jean Ionescu, Country Leader pentru România și Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fără o strategie, nimic nu funcționează. În agricultură se vorbește de sustenabilitate, randamente, profitabilitate, durabilitate. Cuvinte mari, însă neacoperite de fapte.

Cum ajungem la realitatea unor asemenea caracteristici fără să avem o strategie? Merge agricultura României fără strategie? Pare că da, poticnit, dar „merge și așa”.  

Ca în fiecare an, din 16 octombrie trebuia ca Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) să înceapă plata avansurilor către fermieri pentru anul de cerere 2023. La final de octombrie încă nu se făcuse vreo plată. Și nici nu avea cum, chiar dacă APIA și Ministerul Agriculturii anunțaseră pe 16, respectiv 17 octombrie 2023 că se începe plata subvențiilor în avans. Abia pe data de 23 octombrie s-a publicat, în Monitorul Oficial nr. 956, actul normativ emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu privire la regimul subvențiilor aferente Campaniei de plată în avans, respectiv Ordinul 447/2023 pentru aprobarea în anul 2023 a relocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe decuplate finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă din cadrul Planului strategic PAC 2023 – 2027.

Pe 17 octombrie, MADR a postat pe pagina sa de internet în consultare publică actul normativ care reglementează avansurile, iar timp de zece zile toți cei interesați puteau să-și spună părerea. Ce s-a întâmplat practic? S-a mimat dezbaterea publică. Cum am spus mai sus, deja pe 23 octombrie, deci în mai puțin de zece zile, s-a aprobat în Guvern legislația necesară acordării avansurilor.

Cine urmărește pagina de internet a Ministerului Agriculturii poate remarca faptul că nu e prima dată când se postează acte normative în transparență decizională, pentru zece zile, și după una-două-cinci zile actul respectiv este aprobat în ședință de Guvern. Unde-i transparența? Unde-i dezbaterea? De ochii lumii ne facem că muncim.

Iar când IA (inteligența artificială) ia locul omului, probabil, prin diverse „artificii” (a se citi interese), posibilitatea ca lucrurile să o ia razna crește. O astfel de situație „razna” e legată tot de subvenții, fără de care pot rămâne mulți fermieri. De ce? Pentru că, în urma controalelor satelitare nu li se recunosc culturile declarate în cererea unică de plată. Mulți fermieri sunt în situația în care, de pildă, pe câmp au grâu, porumb, floarea-soarelui, iar satelitul IA susține altceva, că în loc de grâu e mazăre sau în loc de pășune e livadă, sau că soia e porumb, iar rapița e muștar.

Și minunea vine de la însăși autoritatea supremă în subvenționarea agriculturii, APIA, care le recomandă fermierilor să-și schimbe declarațiile și să… MINTĂ! Dacă nu vor, n-au decât să meargă în instanță. Deși poate părea o soluție, modificarea cererii unice și declararea în fals este în defavoarea fermierilor, deoarece vor avea probleme cu decontarea asigurărilor de cultură pe submăsura 17.1; vor avea probleme fiscale, generate de înregistrarea în contabilitate a unor inputuri pentru alte culturi etc. Ascunderea situațiilor din teren nu este o soluție viabilă pentru fermier și totuși autoritățile statului o recomandă. Cine va deconta în viitor? Fermierul și noi, populația. Va răspunde autoritatea, politicianul? Trecutul ne arată răspunsul. NU!

Alte „minuni” ne oferă și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), care lansează măsuri, ghiduri și după câteva ore sau zile sunt retrase. Sau vine cu niște termene că nici n-ai timp să te dezmeticești ca să ceri finanțare. Recent, a publicat pe pagina sa de internet Ghidul Solicitantului pentru obținerea finanțării acordate prin Schema de ajutor de stat privind sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice realizate din surse regenerabile pentru autoconsumul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol și industriei alimentare. Sesiunea de depunere a cererilor de finanțare se desfășoară în perioada 9 - 23 noiembrie 2023. Două săptămâni! Eu râd. Voi?

România, a opta minune a lumii, de (ne)povestit.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Peelhy dezvoltă bio-stickere antimicrobiene pentru decontaminarea fructelor și legumelor proaspete cu coajă comestibilă. Acest start-up, al cărui fondator este român, a concurat cu peste 120 de soluții din 11 țări europene în cadrul BASF Innovation Hub 2023 și a ajuns în Marea Finală. Soluția câștigătoare a competiției este SpeedPox, din Austria, un  start-up care se ocupă cu reinventarea procesului în care sunt create rășinile epoxidice. BASF Innovation Hub este o competiție destinată soluțiilor de tehnologie curată (Cleantech), circularitate și agricultură sustenabilă (Farm to Fork), parte integrantă a Pactului Verde European.

Start-up-ul românesc Peelhy a câștigat faza regională a competiției BASF Innovation Hub pentru un viitor sustenabil, organizată pentru Europa Centrală și de Sud-Est. Fondatorul Peelhy, Marius Pașculea, dezvoltă o idee de decontaminare a fructelor și legumelor proaspete cu coajă comestibilă, folosind un bio-sticker antimicrobian care se dizolvă prin spălare. „Problema pe care am identificat-o este suprafața neigienică a fructelor și legumelor cu coajă comestibilă chiar și după spălarea sub jet de apă. Pe suprafața acestora rămân microbi și reziduuri de pesticide. Eticheta noastră apare direct pe fruct la stand și poate fi foarte ușor utilizată pentru că ea conține exact cantitatea de substanță ce igienizează. Eticheta antimicrobiană igienizează mult mai bine decât o face doar spălatul fructelor și legumelor cu apă la chiuvetă”, a arătat Marius Pașculea.

Soluția câștigătoare a Marii Finale și a ediției din acest an BASF Innovation Hub este SpeedPox, un start-up care reinventează procesul în care sunt create rășini epoxidice, o clasă importantă de materiale plastice, făcându-l mai accesibil pentru industriile auto, de sport, de agrement și multe altele. Fondatorii vor folosi marele premiu câștigat, în valoare de 5.000 euro brut, pentru a-și dezvolta în continuare ideea.

BASF Innovation Hub are loc pentru al treilea an la rând, iar interesul de participare al start-up-urilor a fost unul ridicat la ediția din 2023. „Anul acesta am primit peste 120 de înscrieri din 11 țări europene, mai mult decât în edițiile precedente. Europa are obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest lucru înseamnă că guvernul, industria și indivizii trebuie să lucreze împreună, iar start-up-urile joacă un rol foarte important în acest context”, a declarat Andreas Lier, Managing Director BASF pentru România, Bulgaria și Macedonia de Nord.

Sebastian Metz, director general al AHK România a adăugat: „Vom fi întotdeauna bucuroși să răsplătim inovația, mai ales când vizează sustenabilitatea și economia circulară. Este o veste foarte bună că atât de multe start-up-uri s-au înscris în competiția BASF, deoarece arată că tot mai mulți actori din societățile noastre, nu doar marile companii, au îmbrățișat ideea unui viitor verde. La fel ca în fiecare an, au fost multe proiecte bune pe hârtie. Consider că toate aceste tinere companii inovatoare care ne-au trimis planuri și schițe aplicabile, care pot fi implementate la costuri rezonabile, merită tot sprijinul nostru”. AHK România este reprezentanța oficială a economiei germane. Înființată în 2002, AHK numără peste 600 de firme-membre și oferă companiilor o platformă importantă pentru networking, schimb de informații și experiențe. Prin serviciile pe care le oferă și prin evenimentele pe care le organizează, AHK România susține activ companiile germane la intrarea lor pe piața românească și este totodată partener al firmelor românești interesate de piața germană.

BASF Innovation Hub este o competiție destinată ideilor care se ocupă de soluții de tehnologie curată (Cleantech), circularitate și agricultură sustenabilă (Farm to Fork), care fac parte integrantă din Pactul Verde European. Competiția se organizează pentru 11 țări europene, inclusiv România. Anul acesta s-a desfășurat din luna mai până în noiembrie și au fost primite peste 120 de înscrieri.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Marți, 28 noiembrie 2023, Comisia Europeană a reînnoit, pentru zece ani, autorizația pentru glifosat.

Pe baza evaluărilor științifice, reînnoirea autorizației pentru glifosat este supusă anumitor condiții și restricții, cum ar fi: interzicerea utilizării înainte de recoltare și necesitatea anumitor măsuri pentru protejarea organismelor nețintă.

Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanța activă rămâne în responsabilitatea statelor membre. În urma reînnoirii aprobării glifosatului la nivelul Uniunii Europene, fiecare autorizație de produs existentă trebuie revizuită.

Autorizaţia aflată acum în vigoare în UE a fost înnoită în 2017 pentru cinci ani, apoi prelungită cu un an, iar la 15 decembrie 2023 urma să expire.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 16 octombrie – 26 noiembrie 2023, Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plata avansului aferent Campaniei 2023 suma de 843.935.993,45 euro pentru un număr de 662.586 de fermieri.

Reamintim că, în cadrul Campaniei 2023, APIA acordă avansuri în cuantum de 70% din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru plățile directe și de 85% din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) pentru măsurile delegate.

Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9735 lei/euro, iar plăţile pentru măsuri finanțate din FEADR la cursul de schimb valutar de 4,9495 lei/euro.

„Ne apropiem cu pași repezi de finalul primei campanii de plăți în avans derulate în cadrul noului Plan Strategic PAC 2023-2027, care se va încheia la data de 30 noiembrie 2023. Deși provocările nu au lipsit, având în vedere elementele de noutate ale perioadei de programare 2023-2027 și necesitatea adaptărilor sistemice și procedurale, vreau să-i asigur pe fermieri că tot personalul APIA este mobilizat pentru finalizarea cu succes a acestei activități, astfel încât toți fermierii eligibili să fie autorizați la plata avansului în termenul legal”, a declarat Cornel Constantin Turcescu, director general APIA.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Concursul de Vinuri Spumante Românești, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 5, își va disputa în premieră finala în două capitale europene simultan, la București și Amsterdam, pe 4 decembrie. Evenimentul este găzduit de Aria TNB, respectiv de Amsterdam Wine Academy. Concursul de Vinuri Spumante Românești este singura competiție de acest tip din România și, în același timp, un etalon pentru industria spumantelor autohtone, în țara noastră existând în prezent 117 mărci locale de spumant.

Noutatea absolută a ediției 2023 a Concursului de Vinuri Spumante Românești este reprezentată de jurizarea unor spumante la sticlă magnum (1,5 l, față de cea clasică de 0,75 l).

La actuala ediție concurează majoritatea celor 29 de producători români care cumulează pe piață 117 mărci de vinuri spumante. Față de edițiile anterioare, în acest an a fost inclus în concurs un nou producător intrat recent pe această piață, respectiv Tenuta Mosconi.

Fiecare echipă de jurizare din cele două țări este formată din câte zece specialiști, români și străini, printre care somelieri cu recunoaștere internațională, deținători ai titlurilor și certificărilor de excelență DipWSET/Wein Akademiker, ASI Gold, studenți ai „The Institute of Master of Wine”, educatori, bloggeri și membri ai „The Circle of Wine Writers” reuniți de către organizatorii Iulia Țigău, la Amsterdam, respectiv Tiberiu Onuțu, la București. Iulia Țigău deține titlul de excelență DipWSET, locuiește la Düsseldorf (Germania) și a început călătoria în lumea vinului în 2018. Tiberiu Onuțu este istoric amator al soiurilor românești de viță-de-vie, promotor al vinurilor spumante românești, colaborator la www.vivc.de și la www.wein.plus. De asemenea, Tiberiu duce mai departe, în Dealu Mare, tradiția a patru generații de viticultori.

Jurizarea este organizată pe secțiuni, în funcție de metoda de obținere, cu accent pe metoda tradițională (a doua fermentație în sticlă) și metoda Charmat (a doua fermentație în rezervoare de inox).

„Cooptarea juraților internaționali în echipa concursului are două scopuri distincte. În primul rând, reconfirmarea angajamentului nostru ferm față de profesionalism și standarde ridicate în procesul de jurizare. Și, în al doilea rând, prin expunerea internațională, dorim să contribuim la consolidarea reputației spumantului românesc pe piețele externe”, a declarat Tiberiu Onuțu, inițiatorul concursului.

Concursul de Vinuri Spumante Românești a luat naștere în 2018 cu scopul de a evidenția cei mai buni producători și cele mai bune vinuri spumante, pe fiecare categorie în parte. Jurizarea făcută de oameni cu înalte standarde profesionale în domeniu duce la consolidarea acestui concurs ca un etalon pentru industria spumantelor din România.

Mai multe detalii despre ediția trecută găsiți aici și aici.

Comisia de jurizare a Concursului de Vinuri Spumante 2023

București

Echipa feminină este formată din:

• Arina Antoce, profesor de oenologie la USAMV București, expert OIV, degustător profesionist;

• Dana Pop, dr. inginer în biotehnologie alimentară, maestru degustător de vinuri, brânzeturi, ulei de măsline, cafea, maestru degustător de salamuri și importator de vinuri;

• Anne-Wies van Oosten, DipWSET, Wine-Food-Travel Writer, Wein Akademiker, International Wine Taster, membru al FIJEV și al Circle ofWine Writers;

• Daniela Paraschiv, dr. inginer în biotehnologie alimentară, eurosomelier, director general Hansen România;

• Roxana Nicolaescu, WSET 3, somelier, curator de vinuri.

Echipa masculină este formată din:

• Horia Hasnaș, comunicator de vin, campion mondial la degustarea în orb, ediția 2023;

• Valeriu-Constantin Popescu, somelier, pasionat de spumante;

• George Ignat, WSET 2, absolvent al cursului organizat de „Comité Champagne”, lector la Școala Europeană de Somelieri;

• Emil Popescu, WSET 3, proprietarul barului Wine With Me;

• Ladislau Kristof, WSET, degustător, pasionat de șampanii, Luxury Adviser.

Amsterdam

Echipa feminină este formată din:

• Anja Vondenhoff, DipWSET, Wein Akademiker și președinte al Weinakademiker Club, Certified Sommelier/The Court of Master Sommeliers, Europees Meilleur Formateur en vin de Champagne 2011;

• Kristel Balcaen, DipWSET, studentă MW;

• Roos Stevens, DipWSET, ASI Gold (singura din Țările de Jos), Maître-Sommelier Restaurant Bridges, Amsterdam;

• Sue Eames, DipWSET, Committee Member, Circle of Wine Writers;

• India Donisi (Winespicegirl), influencer;

• Iulia Țigău, DipWSET, pasionată de vin.

Echipa masculină este formată din:

• Wouter Aalst, DipWSET, Wein Akademiker, student MW;

• Jan-Jaap Altenburg, DipWSET, ASI Somelier, coproprietar al barului de vinuri Vindict;

• Marco Omar Herrouz, DipWSET, D.O. Cava Certified Wine Educator, D.O. Cava Ambassador for Italy & The Netherlans;

• Antonello Nicastri, Head Sommelier la Restaurant Flore;

• Marc Wabo, WSET 3, Wine International Association Ambassador Germania;

• Tony Yip, DipWSET, student MW.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Compania Corteva Agriscience anunță că stația de producție a semințelor din Afumați, județul Ilfov, a încheiat cu succes sezonul agricol 2023. Peste două milioane de unități de semințe de porumb și floarea-soarelui au fost produse în România pentru sezonul următor, pe o suprafață de peste 11.000 de hectare.

La stația de la Afumați, hibrizii produși de Corteva Agriscience în România sunt procesați și utilizați pentru peste 20 de țări diferite din Europa, cu cel mai mare volum în România, Bulgaria, Polonia, dar și în Ucraina, Franța și Ungaria.

În acest an, au fost recoltați și sunt în curs de procesare un total de 42 de hibrizi de porumb, șapte hibrizi de floarea-soarelui și un soi de soia. În plus, în vara acestui an, au fost tratate și însăcuite 32.000 de unități de rapiță care alimentează în principal piața din România și Republica Moldova, contribuind la creșterea și dezvoltarea durabilă a agriculturii în aceste țări.

„Corteva investește constant în dezvoltarea capabilităților oamenilor și echipamente de ultimă generație la stația din Afumați. Angajamentul nostru se extinde la susținerea fermierilor români în atingerea rezultatelor optime din punct de vedere al productivității, prin valorificarea tehnologiilor inovatoare în România. Echipa noastră dedicată vine cu o expertiză extinsă, cu un accent deosebit pe siguranța și protecția muncii, prin care asigură desfășurarea fiecărei operațiuni într-un cadru sigur pentru obținerea unor rezultate superioare”, a declarat Jean Ionescu, Country Leader România și Republica Moldova Corteva Agriscience.

Inaugurată în 2002, stația de condiționare de la Afumați reprezintă un simbol al inovației și excelenței în procesarea semințelor. Cu o investiție care depășește 74 de milioane de euro în cei 21 de ani de existență, unitatea de producție este echipată cu utilaje de ultimă generație, inclusiv sortere optice și mașini de tratare performante. Susținută de o echipă dinamică de aproximativ 300 de angajați permanenți și sezonieri, stația asigură un ciclu de producție fără probleme pentru hibrizii Pioneer^®.

Fabrica Corteva din Afumați este una dintre cele mai mari și moderne facilități de producție Corteva din lume, este cea mai mare stație de procesare a semințelor din România, producând semințe de porumb, floarea-soarelui, soia și rapiță cu tehnologii avansate pentru clienți de pe întreg teritoriul Europei, iar de curând și Asia. Fabrica Corteva din Afumați folosește tehnologii avansate pentru a aplica semințelor de porumb și floarea-soarelui tratamente care stimulează creșterea și sănătatea plantelor, oferind fermierilor soluții inovatoare și sustenabile.

Cu o investiție suplimentară de 14 milioane de euro în 2021, fabrica Corteva din Afumați și-a extins capacitatea de producție de semințe de floarea-soarelui, soia și rapiță, pentru a răspunde cererii tot mai mari din partea fermierilor, la nivel național și internațional.

Anual, Corteva Agriscience lansează în medie zece hibrizi de porumb și floarea-soarelui pe piața din România, cu un ciclu de lansare foarte rapid. Un hibrid premium în portofoliul Corteva rămâne pe piață timp de maximum cinci sau șase ani, după care este înlocuit pentru a oferi soluții adaptate nevoilor fermierilor în condițiile climatice în schimbare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a centralizat informațiile actualizate de Administrația Națională de Meteorologie (ANM) referitoare la aprovizionarea cu apă din sol. Astfel, precipitațiile înregistrate începând din 16 noiembrie 2023 și până în prezent au refăcut rezerva de apă din sol, îndeosebi în zonele din estul, sud-estul și sudul țării, unde seceta pedologică era extremă. La această dată aprovizionarea cu apă se prezintă în limite satisfăcătoare, apropiate de optim și chiar optim în cea mai mare parte a regiunilor agricole.

Dacă în intervalul 1-16 noiembrie 2023 cantitatea medie de precipitații a fost de 43,6 l/mp, pentru intervalul 1-26 noiembrie, aceasta a crescut până la valoarea de 86,3 l/mp (max.), cu 44,8 l/mp peste media climatologică a lunii noiembrie.

Potrivit ANM, luna noiembrie 2023 este a doua lună cea mai ploioasă din 1961 până în prezent, după luna noiembrie a anului 1966 (96,9 l/mp). Zona Dobrogea înregistrează un record sub aspectul cantității medii de precipitații în această lună, valoarea de 128,7 l/mp căzută în perioada 1-26 noiembrie 2023 fiind cea mai ridicată valoare din istorie, depășind recordul anterior de 88,9 l/mp din noiembrie 1975. De menționat că, în Dobrogea, în intervalul 1-16 noiembrie 2023, cantitatea medie de precipitații era de 11,6 l/mp, față de o medie lunară de 34,8 l/mp.

Nivelul de precipitații pentru ultimele trei luni:

• Septembrie - 33,5 l/mp, față de o normă de 55,0 l/mp;

• Octombrie 23,9 l/mp, față de o normă de 43,5 l/mp;

• Noiembrie 86,3 l/mp, față de o normă de 41,5 l/mp.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!