Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a organizat,marți – 15 februarie 2022, în sistem de videoconferință, cea de-a treia reuniune a Comitetului Consultativ Tematic pentru elaborarea Planului Național Strategic 2023-2027. Tema a fost prezentarea intervențiilor și alocărilor financiare propuse pentru perioada 2023-2027, așa cum au fost revizuite în urma consultărilor cu partenerii din cadrul celor 12 grupuri/subgrupuri de lucru. Reuniunile, constituite pentru elaborarea Planului Național Strategic 2023-2027, s-au desfășurat în perioada ianuarie - februarie 2022 și la fiecare dintre acestea au participat aproximativ o sută de persoane.
PNS este acum în consultare publică, iar după parcurgerea acestei perioade va fi transmis la Bruxelles. Ministrul Adrian Chesnoiu recunoaște că finanțarea nu e foarte generoasă cu agricultura, satul românesc și industria alimentară, însă se vor face eforturi ca toate aceste sectoare să beneficieze de finanțări complementare de la bugetul statului nostru.
Principalele aspecte ale Planului Național Strategic vizează:
Legarea sprijinului pe suprafață de efectivul de animale. Astfel, în cazul pajiștilor permanente utilizate pe parcelele agricole situate la altitudini medii de peste 1.600 de metri, menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat, activitatea agricolă minimă constă în pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha, în perioada de pășunat, cuprinsă între 1 mai și 30 septembrie a anului de cerere, cu animalele înregistrate în BND pe care fermierul le deține sau ale membrilor asociațiilor;
Plata pentru înverzire din actuala perioadă de programare va fi înlocuită în perioada 2023-2027 de Eco-Scheme, acestea având rolul de a contribui la atingerea nivelului ridicat de ambiție în materie de mediu al PAC. Prin PNS au fost stabilite cinci Eco-Scheme, dintre care trei vizează practici prietenoase cu mediul în gospodăria tradițională, diversificarea și rotația culturilor în fermele cu suprafețe mai mari de 5 ha, precum și înierbarea intervalelor dintre rânduri în plantațiile pomicole, viticole, pepiniere și hameiști. Acestea contribuie la conservarea și sporirea biodiversității plantațiilor și a mediului înconjurător, precum și la protecția și reconstrucția habitatelor;
Sprijin pentru gospodăriile tradiționale, cu suprafețe de până la 10 ha teren arabil, pentru care beneficiarii se angajează să asigure cultivarea suprafețelor cu cel puțin 10% plante proteaginoase (soia, fasole, mazăre etc.), să asigure un efectiv mediu anual de animale din speciile: ovine, caprine, bovine, bubaline, suine, ecvidee de minim 0,5 UVM/ha și să realizeze o rotație a culturilor;
Sprijinirea sectorului zootehnic prin acordarea unor Eco-Scheme privind bunăstarea vacilor de lapte și tineretului bovin;
Sprijinirea procesării și condiționării prin includerea formelor asociative alături de IMM-uri și întreprinderi mari în categoria beneficiarilor eligibili, având în vedere nevoia stringentă de integrare a producției autohtone în unitățile din industria alimentară. Valoarea acestor proiecte poate ajunge până la 15 milioane de euro în cazul investițiilor noi și 3 milioane pentru modernizarea unităților existente;
Crearea unui instrument de gestionare a riscurilor privind despăgubirea fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, din Pilonul 1 și din Pilonul 2;
Includerea unei măsuri destinată sectorului forestier, pentru achiziționarea de echipamente/utilaje pentru lucrările specifice;
Includerea în schema de ajutor de stat a investițiilor care contribuie la reducerea emisiilor de GES, dar și a proiectelor pentru utilizarea energiei din valorificarea biomasei;
Sprijinul pentru tinerii fermieri. Este prevăzută cerința ca prin implementarea proiectului să obțină o dimensiune economică de minimum 8.000 SO, iar sectoarele vizate sunt: zootehnic, producția de legume, producția de fructe. Valoarea maximă a proiectului poate fi de 70.000 euro;
A fost introdusă o intervenție alocată infrastructurii rutiere - drumuri comunale, alături de cea privind infrastructura agricolă - drumuri agricole.
„Planul Național Strategic, așa cum a rezultat în urma dialogului transparent și constructiv, a fost conceput pentru a răspunde nevoilor fermierilor și ale satului românesc, punând accent pe domenii prioritare ale agriculturii românești. Am avut o consultare extinsă cu cei cărora li se adresează măsurile de sprijin incluse în PNS, astfel încât astăzi avem pe masă un document complex și coerent, pe care, după parcurgerea perioadei de consultare publică, îl vom transmite la Bruxelles. Cu siguranță, agricultura și industria alimentară ar fi avut nevoie de o finanțare mult mai generoasă, dar îi asigur pe toți fermierii că vom depune toate eforturile pentru ca acest Plan Național Strategic și celelalte programe complementare finanțate din bugetul național să deschidă drumul către o agricultură modernă, stabilă și predictibilă”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.
Pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii - www.madr.ro, secțiunea Consultare publică PNS (https://www.madr.ro/dezvoltare-rurala.html) sunt postate documentele ce au făcut obiectul dezbaterilor din cadrul reuniunii Comitetului Consultativ tematic și care au rezultat din consultările cu actorii implicați în agricultură și dezvoltare rurală. Persoanele interesate pot transmite propuneri și sugestii până la data de 26 februarie 2022, la adresa de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Alexander Degianski a absolvit, în 2012, cu media 10, Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Tânărul inginer este de lăudat având în vedere că până la el nu a mai obținut nimeni nota maximă, de la înființarea facultății. Interlocutorul nostru de azi este și absolvent de științe economice, din anul 2011. La vârsta de 31 de ani administrează cinci mii de hectare de teren arabil și cinci mii de hectare de pădure ale unui concern din Belgia, întinse în județele Timiș și Arad. Totodată, deține o fermă proprie de circa 400 de hectare, la Giulvăz, exploatație de familie, a cărei bază a fost pusă de tatăl lui, de profesie medic veterinar.
„Din păcate, foarte mulţi fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii.”
În toamna aceasta am ajuns în vestul țării și am căutat să stăm la discuții cu fermieri care au reușite notabile în agricultura românească, oameni de la care ai ce învăța, mai ales că am abordat subiecte diverse, legate de tehnologii, tehnică, de probleme și soluțiile găsite de ei la acestea. Unul dintre tinerii vizitați, model pentru alții, este Alexander Degianski, care ne-a zis un lucru datorită căruia noi credem că el are succes. Managerul unei ferme este important să aibă cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, cunoştinţe economice și, foarte important azi, este să ai habar de IT (tehnologia informației) și informatică. „Profesorul meu de botanică, domnul Gicu Arsene, ne zicea că un agricultor ştie ce, când şi cum, iar un agronom ştie ce, când, cum şi mai ales de ce. Este foarte important să ai cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, este important să ai şi cunoştinţe economice, că până la urmă totul zace în economie. Din păcate, foarte mulţi dintre fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Noi avem un informatician în fermă, noi avem propriul nostru sistem de management al fermei, soluţia noastră, toate utilajele, contractele de arendă, terenurile, CF-urile, lucrările, contabilitatea, stocuri, gestiuni, toate sunt în acest sistem informatic. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii majore în ceea ce priveşte financiarul. Este foarte important să ai atât cunoştinţe agronomice, cât şi economice. Personal sunt absolvent şi de agronomie, şi de ştiinţe economice, şi pentru mine a reprezentat un mare avantaj acest lucru.”
Depozitarea, o variantă câștigătoare
Pentru Alexander Degianski, acest an agricol nu a fost deloc ușor, însă a fost unul cu multe satisfacții profesionale, cu toate că porumbul a fost compromis din cauza secetei. „A fost un an agricol foarte greu din punct de vedere logistic, din punct de vedere organizatoric, dar cu multe satisfacţii profesionale. În afara culturii de porumb, care de la aşteptări de 10-11 tone la hectar avem acum aşteptări de 3 tone la hectar. Porumbul chiar este compromis la noi, din păcate. Am semănat o mie de hectare cu porumb, din care am reuşit să ridicăm vreo 120. Am avut 56 de zile fără ploaie, din 20 aprilie până în 16 iulie, perioada lui de creştere intensivă. Anul trecut ne-am închis peste 10 tone la hectar. În această zonă cultura de porumb nu este cea mai pretabilă.”
În anul agricol 2020-2021, în ferma administrată de Alexander Degianski, rapiţa a fost semănată pe vreo o mie de hectare, iar producția obținută a trecut de 3,5 tone/ha. Și în vestul țării a fost anul grâului, cultură care în ferma tânărului manager a ocupat 1.600 de hectare. Însă Alexander Degianski nu a dorit să ne spună și cât a obținut la hectar. „Abia aşteaptă toată lumea să mai reducă din preţuri, de aceea nu vă divulg producția, vorbim după ce vindem grâul şi vă zic la virgulă cantitatea de grâu la hectar. N-am vândut nimic la recoltat, am vândut o parte în luna august când preţul a ajuns aproape de un nivel maxim atins şi acum aşteptăm până în luna februarie, martie, aprilie, ianuarie, depinde când ni se va arăta a fi oportun a vinde.”
Își permite să aștepte prețuri bune având în jur de 22.000 de tone capacitate de depozitare. „Intenționăm să extindem depozitarea, să mai preluăm şi de la vecini, şi de la alţi fermieri. Eu consider că este foarte util să ai depozitare pentru că în campanie toată lumea vrea să tragă pielea de pe tine. În zece ani, în nouă ani s-a dovedit că depozitarea este o variantă mult mai câştigătoare.”
Alte culturi din ferma timișeană au fost orzoaica pe 50 ha, la care s-au închis pe 7,1 tone/ha și floarea-soarelui pe vreo 250 de hectare.
Tehnologie proprie la floarea-soarelui
„La floarea-soarelui, cea mai importantă verigă e arătura. Am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar.”
Pe câmpul de la Giulvăz am asistat la recoltarea florii-soarelui, cultură la care producția este mai slabă decât anul trecut, însă prețul este cu mult mai bun. „Ne-am apucat de recoltat floarea-soarelui pe 7 septembrie, umiditatea a fost sub 9%, undeva la 8,5%, ceea ce ne permite să depozităm în condiţii bune, preţul este bun şi, spre surprinderea noastră şi producţia este bună, în jur de 3 tone la hectar. Producţia e mai slabă decât anul trecut, dar preţul este undeva cu 40% mai mare, poate chiar mai mult.”
Anul acesta, Alexander Degianski a optat să semene o suprafață mai mică cu floarea-soarelui, în jur de 250 de hectare, comparativ cu 700-800 ha în anii trecuți. „Din cauza interzicerii neonicotinoidelor nu prea putem risca. Viermii sârmă, răţişoara porumbului, gândacul pământiu ne-au făcut anul trecut, de exemplu, să întoarcem 140 de hectare de floare. În 2021 am preferat să punem mai puțină floare, pe terenuri mai uşoare, unde să nu avem probleme de infestare, unde asigurăm o rotaţie cât mai bună, deci din păcate nu avem ce face.”
L-am întrebat pe tânărul fermier despre tehnologie și dacă practica se îmbină cu teoria de prin facultățile agronomice. „Din păcate, faţă de cărţile de la facultate e schimbat cam tot ce se poate schimba, pentru că, din păcate, şi-mi asum ceea ce zic, cărţile nu prea mai au tangenţă cu practica agricolă. Sunt foarte multe copy-paste din cărţile anilor ’70-’80, substanţe interzise găseşti în cărţile actuale de la universităţi, soiuri vechi de când lumea şi pământul. Prin urmare cea mai importantă verigă tehnologică pentru mine la floarea-soarelui este arătura, ceea ce, da, se regăseşte şi în vechile cărţi. Urmează o discuitură sau un combinator din toamnă, ca pământul să se aşeze, dăm îngrăşămintele primăvara devreme, complexele le încorporăm cu un combinator, intrăm să semănăm, concomitent cu semănatul sau imediat după semănat aplicăm şi doza de azot ce urmează să completeze necesarul; erbicidarea o facem cu produse de top, iar semănatul îl facem cu semănătoare Väderstad Tempo extrem de precisă, de cea mai bună calitate. De obicei semănăm după ce terminăm semănatul culturii de porumb, pentru că am observat că parcă-i merge un pic mai bine florii-soarelui. Eu am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar, sunt monohibrid, în ferma noastră este NK Neoma de la Syngenta, şi acum are greutate hectolitrică 46, ceea ce vorbeşte de la sine, o greutate hectolitrică excepţională, iar în condiţiile anului acestuia, cu secetă imensă şi apă foarte, foarte puţină în sol, mă pot declara foarte mulţumit de această cultură.”
Asolamentul este foarte important, dar, spune Alexander Degianski, tehnologia îi ajută să mai sară anumite etape din el. Cea mai mare problemă în respectarea asolamentului florii-soarelui, rapiţei şi soiei este dată de sclerotinia. „Pentru sclerotinia, despre care toată lumea ştie că este o ciupercă care practic infestează plantele şi găsim în cadrul tulpinii acei scleroţi care duc la frângerea tulpinilor, actualmente există anumite produse biologice pe bază de alte ciuperci parazite pe sclerotinia care reduc foarte mult riscul, astfel încât poţi ajunge de la o rotaţie de 4-5 ani la una de 3 ani. Şi este un lucru foarte bun.”
La rapiță, tehnologii mai puțin intensive
De la floarea-soarelui ne-am mutat la semănat de rapiță. Era 8 septembrie, o zi însorită de toamnă, în care tânărul fermier ne-a arătat tehnologia acestei culturi programate a fi însămânțată pe vreo o mie de hectare. Când am ajuns noi, semănatul era aproape finalizat. Utilajele îi permit să semene undeva la 150 de hectare pe zi. „Condițiile sunt bune de semănat, din păcate prognoza meteo nu este foarte îmbucurătoare din cauza faptului că nu vedem mari precipitaţii, am suferit groaznic anul acesta în partea de vest a României din cauza acestei lipse de precipitaţii, din luna aprilie, 20 aprilie dacă nu mă înşel, şi până în 16 iunie, adică vreo 56 de zile, n-am avut gram de apă, zero, ceea ce ne-a afectat ireversibil cultura porumbului, iar din 16 aprilie până acum două săptămâni, pe final de lună august, când am avut în jur de 70 de litri, n-am avut din nou gram de apă. Problema majoră este că uniformitatea precipitaţiilor nu mai este aceeaşi, adică media multianuală se păstrează oarecum, dar distribuţia ei în timp este total haotică. Avem perioade lungi de ploi abundente, urmate de perioade lungi de secetă, iar plantele nu sunt adaptate să trăiască în astfel de condiţii. Tocmai de aceea lucrările de îmbunătăţiri funciare sunt o prioritate la noi în fermă”, arată Alexander Degianski.
„La rapiță, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn, am semănat pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar.”
Plantele premergătoare culturii de rapiță sunt grâul și pe vreo 50 ha orzoaica. „Tehnologia la mine este relativ simplă şi sper eu cât mai bine conservatoare pentru apă. Imediat după recoltat, că-i terenul moale, încercăm să evităm, dar de la prelucrare bună şi până la prelucrarea mai grea când terenul este uscat intrăm obligatoriu cu un gruber la adâncime de 30-35 cm, grubere de la Väderstad, avem trei bucăţi, cu tractoare specifice şi puternice de 500 CP, 400 CP şi 300 CP care le trag. Aceasta este urmată imediat de o discuire cu un Väderstad Carrier, avem un Carrier de 12,5 m şi unul de 6,5 m care nivelează şi închid un pic capilaritatea solului, după care urmează fertilizatul şi aşteptatul. De obicei, în lunile iulie, sfârşit de iulie – început de august avem câteva precipitaţii mai serioase, iar din acel moment nu mai facem nimic, pentru că vedem şi acum că terenul este oarecum verde, intrăm cu semănătorile în momentul în care începem să semănăm, pregătim terenul cu semănătorile care sunt dotate cu bare nivelatoare, grapă cu discuri, tăvălugi foarte buni şi implicit organe de semănat bune şi chiar şi acum sămânţa este nud şi vă pot arăta să vedeţi că toată sămânţa zace în teren umed.”
Fiecare an agricol are specificul lui, iar în opinia lui Alexander Degianski, tehnologia rapiţei nu poate fi aceeaşi an de an. „În funcţie de condiţiile din sol variem. Anul trecut am mers cu densitate de 550.000 de boabe germinabile pe hectar, era terenul uscat şi nu ştiam ce va răsări. Anul acesta, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn suntem pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar. Avem o parcelă unde am semănat cu Väderstad Tempo rapiţă la 70 cm care anul trecut am semănat-o pe 50 de hectare la densitate de asemenea de 550.000 de boabe germinabile pe hectar şi din păcate rezultatele au fost un pic mai slabe decât cea semănată convenţional, dar eu cred că din cauza densităţii prea mari pe rând, astfel încât anul acesta am redus norma la 350.000 de boabe pe hectar şi vedem ce o să iasă. Această rapiţă pe care o semănăm la 70 cm nu o erbicidăm, o prăşim, şi lumea zice că mă întorc în „era de piatră”, dar din păcate vedeţi, cu toate mişcările astea haotice, ecologiste, să scoatem erbicidele – nu ştim când vom fi din nou călcaţi pe gât, cum am fost călcaţi cu neonicotinoidele, şi ne vom trezi că n-o să mai avem erbicide, şi atunci prefer să văd care variantă este mai pretabilă unei tehnologii mai puţin intensive în raport cu pesticidele.”
Tehnică agricolă de vârf
În ferma administrată de Alexander Degianski am văzut tehnică agricolă de vârf. Și totuși, chiar și într-o fermă de 5.000 de hectare e continuu nevoie de utilaje performante. „Niciodată nu avem destul. Tot timpul trebuie să reînlocuim flota. Momentan da, putem face absolut toate lucrările cu flota noastră, poate un pic la recoltatul păioaselor avem nevoie de ajutor pe vreo 500-600 de hectare, dar prefer să închiriem combine, că avem parte de prestatori serioşi, şi să investim acei bani în alte tehnologii. În rest suntem autonomi şi independenţi, ca şi cei din politica noastră. De obicei, utilajele se înlocuiesc la un anumit număr de ore, când vine vorba de cele motorizate. Tractoarele le schimbăm când au peste 5.000-6.000 de ore de funcționare. Avem în fermă remorci vechi de 15 ani și anul acesta le-am făcut reparații capitale. În afară de partea metalică, nu au absolut nimic în ele ce să mai fie înlocuit, deci noi am băgat în fiecare remorcă vreo 10.000-15.000 de euro şi sunt ca noi. Când vorbim despre utilaje de prelucrat solul, de obicei la a şaptea – a opta campanie deja începe să plesnească cadrul, să se mai ducă din cilindri, din diverse elemente de uzură, şi înlocuim. Deci fiecare utilaj, în funcţie de starea lui şi de cât de mult este folosit, îşi găseşte şi perioada de înlocuit.”
Independență în gestionarea apei
Am încheiat vizita noastră la Giulvăz cu o discuție despre apă, marea problemă a agriculturii din toată lumea, nu doar la noi. Din întreaga suprafață de teren a fermei pe care o are în grijă Alexander Degianski, 220 km sunt canale care reprezintă infrastructura de desecare, cu trei stații de pompare. „Pot spune că din această suprafaţă aproape 180 km sunt decolmataţi şi sunt decolmataţi fie pe munca noastră, fie pe ajutorul dat de ANIF şi avem o colaborare foarte bună cu ANIF în ultima perioadă. Problema majoră este alta în schimb: cum aduci apa pe canale? Pentru că acestea sunt canale de desecare. Noi am irigat din canalele de desecare principale şi din canalele colectoare, dar este o situaţie de hazard până la urmă, că rolul lor e să evacueze apa. Tocmai de aceea vom începe acum o nouă strategie de gestionare a apei în fermă, să impermeabilizăm canale, să cerem aprobări de la Apele Române, să facem prize de ape, râul Timiş e la 3-5 km de aici, şi vrem să le folosim cu dublu scop. Trebuie să înţelegem că aceste canale pot avea dublă funcţie, atât de desecare, cât şi de irigare, vrem să aducem terenurile depresionare nivelate, urmează acum să întreprindem nivelare pe o suprafaţă de aproape o sută de hectare anul acesta şi avem de gând să facem vreo 600 de hectare până în următorii trei ani. Noi pe fermă, în anii în care nu s-a făcut nimic şi nu am avut canalele curăţate, nu am avut pompele funcţionale, pierdeam între 350 şi 600 de hectare din cauza băltirilor. Aceşti bani, într-un an, dacă-i investeşti de bună voie, de pe această suprafaţă pierdută, îţi asigur că pe viitor nu-i vei mai pierde. Acestea sunt principalele noastre dorinţe în cadrul fermei, să avem o independenţă a ceea ce înseamnă gestionarea apei. Când e prea multă, să o evacuăm, când e prea puţină, să o aducem şi terenurile să fie drepte.”
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.htmlEducația, tehnologia și factorul uman stau la baza unei ferme de succes. Nu poți doar cu omul sau doar cu tehnologia, acestea mergând bine împreună. În plus, trebuie să fii dedicat. În orice domeniu, nu doar în agricultură. „Dacă te implici, merge. Ce ar fi Agroslavia cu utilaje bune, dar fără oameni. Sau invers? Sunt două ingrediente principale”, ne-a spus Ștefan Kovacs, președintele Consiliului de Administrație al societății Agroslavia din Nădlac, județul Arad, fermă în care am ajuns în luna octombrie a acestui an.
Societatea Agroslavia exploatează 1.250 de hectare, teren pe care găsim porumb, floarea-soarelui, grâu, orz și rapiță. La mijlocul lui octombrie, în ferma de la Nădlac – județul Arad, a ajuns un tractor Fendt 930 Vario. După bucuria de pe fața lui Ștefan Kovacs, care face parte din Consiliul de Administrație al societății Agroslavia din 2008, ai fi zis că este la primul Fendt, însă ferma arădeană este partener al companiei Mewi de 12 ani. Atunci au fost achiziționate două tractoare Fendt 820, urmate de un încărcător frontal Merlo.
Am stat de vorbă cu Ștefan Kovacs despre noua achiziție, despre cum îl ajută tehnologia la muncile grele din fermă și cum reușește să conducă o fermă profitabilă, cu o echipă din care fac parte angajați de mai bine de 29 de ani. Am povestit și despre anul agricol, secetos dar cu rezultate bune în vestul țării.
„GPS-urile sunt extrem, extrem de importante pentru noi. N-am mai putea fără ele.”
Dependenți de noile tehnologii
Tehnologia inteligentă stă la baza simplificării multor munci grele din cadrul fermelor. În ferma condusă de Ștefan Kovacs se folosește GPS-ul la lucrări grele: plug, combinator, scarificator și altele. „Este foarte util, ne ajută enorm. Economisim foarte mult timp, chiar și la întoarceri, la pregătit terenul, la semănat, la prășit. GPS-urile sunt extrem, extrem de importante pentru noi. N-am mai putea fără ele.”
Cu ani în urmă, fermierii priveau cu scepticism noile tehnologii, toată electronica, integrate pe tractoare și mașini agricole. Li se părea dificil de folosit. La început, și la Agroslavia operatorii au fost reticenți, vedeau totul ca fiind foarte complicat. „După ce s-au obișnuit și au văzut că la prășit, la semănat, tractorul merge pur și simplu singur și ei doar stau, au început să folosească permanent GPS-ul. Le-a ușurat munca și le place foarte mult. Acum deja nu mai vor să lucreze pe un tractor care nu are ghidare prin GPS. Și nu mă refer la operatorii tineri, care ei chiar înțeleg tehnologia, ci la cei mai în vârstă, care toată viața lor au lucrat fără, însă acum sunt dependenți. Avem și un distribuitor de îngrășăminte care, la fel, are integrată tehnologie inteligentă, cântărește, închide/deschide secțiuni; e de mare ajutor, pe lângă timp, economisim materie primă.”
N-ar strica un pic de școală
„Mecanicii, operatorii noștri sunt respectați și remunerați pe măsură. Acum ar fi cam dificil să iei un om nou. Ca angajator prin asta dovedești că ești un om serios, dacă nu îți pleacă oamenii.”
În domeniul agricol, tehnologia e foarte avansată, iar pe noul tractor achiziționat de Agroslavia, Fendt 930 Vario, urmează să se integreze sistemul de telemetrie Fendt Connect. „Nemții sunt puși pe inovații, pe dezvoltare. Am înțeles că motoarele MAN cu care sunt echipate tractoarele Fendt sunt foarte performante, fiabile. Cei care au achiziționat în ultimii ani tractoare Fendt sunt foarte mulțumiți. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am achiziționat modelul acesta de tractor. Cu tractoarele Fendt cumpărate anii trecuți monitorizăm, la lucrările cu plugul, câte hectare pe zi lucrează și cu ce consum. Am constatat că tractoarele Fendt mereu au avut un consum per hectar semnificativ mai mic comparativ cu alte tractoare. Contează mult și terenul, dacă e uscat, tasat. Însă ce mi-a plăcut mult la Fendt 930 Vario, la tractorul nou, când i-am făcut probele, este că i-am atașat un disc mare de 6 metri și, la 1400 turații, cu 12 km/h, a mers atât de lejer, încât nici nu a simțit discul. E o plăcere să-i asculți motorul! Ce să mai… sunt chiar încântat!”, a afirmat Ștefan Kovacs.
Mecanicii, operatorii utilajelor sunt angajați vechi în ferma arădeană, unii sunt aici încă din 1992. De pildă, cel căruia i s-a dat pe mână noul tractor Fendt 930 Vario de aproape 300 CP a condus și restul tractoarelor Fendt de la Agroslavia, prin urmare nu e ceva nou pentru el, cunoaște tractorul în proporție de vreo 95%. „Nu prea am schimbat operatorii, punctează Ștefan Kovacs. Încerc să am grijă de ei, așa că nu prea am oameni noi pe care trebuie să-i învățăm de la zero. Sunt angajați demult. Mecanicii, operatorii noștri sunt respectați și remunerați pe măsură. Acum ar fi cam dificil să iei un om nou. Ca angajator prin asta dovedești că ești un om serios, dacă nu îți pleacă oamenii. Cunosc fermieri care se poartă urât cu operatorii, iar a doua zi, bineînțeles că nu-i mai au. Dacă astăzi aș avea doar operatori noi, i-aș trimite la cursurile de operatori. Altfel, n-ar face față. Chiar și pentru utilizarea ghidării prin GPS, în fiecare iarnă, în ianuarie, februarie, operatorii merg la instructaj. Și le place, le prinde bine. Stau o zi, două, trei cât trebuie, cât e necesar. Deși când merg au impresia că știu, se întorc cu multe informații noi, vin foarte încântați.”
În opinia președintelui Consiliului de Administrație al societății Agroslavia, și fermierii au nevoie de școală, atât în domeniul agricol, cât și în cel economic, dar le sunt necesare și cunoștințe de IT, pentru a manageria cu succes fermele. „Mulți fermieri au doar o pregătire primară, însă și școala trebuie să fie școală. Oricâtă școală ai, întotdeauna îți mai prinde bine un curs. Sunt fermieri care se poartă și lucrează după ureche. N-ar strica un pic de școală. De altfel, niciunuia dintre noi nu i-ar strica.”
Recolte foarte bune, în ciuda unui an greu
Anul agricol 2020 – 2021 a fost unul secetos, un an greu, dar cu rezultate foarte bune, pentru Agroslavia. Producțiile de grâu, orz, rapiță sunt cele mai mari din istoria societății. În schimb, la porumb, din cauza secetei, a căldurii foarte mari, producția a mai scăzut, dar tot e bine. „Cam 6.600 kg/ha am obținut la porumb anul acesta, ceea ce nu e chiar rău, ținând cont de prețurile actuale, dar suntem obișnuiți să obținem cam de la 10.000 kg/ha în sus”.
„Nu știu dacă se poate face chiar agricultură bio. Cu atâția dăunători, buruieni, insecte. Nu cred că îi putem stăpâni. Am încercat acasă cu soția, în curte, să cultivăm pentru consumul propriu, dar nu, 100% bio nu s-a putut.”
Cu toate că anul a fost greu, rezultatele, recoltele au fost extraordinare. Ce a contribuit la bunul mers al fermei explică Ștefan Kovacs: „Probabil factorul uman este cel mai important. E necesar să ai oameni de încredere și dedicați, căci trebuie să punem cu toții suflet, dacă vrem să facem treabă. Agricultura nu poate fi făcută doar de dragul banilor, de dragul profitului. Sunt foarte mulți factori care contribuie la binele unei ferme. Pe lângă factorul uman, clar contează utilajele, tractoarele… Însă omul cu mașinile agricole merge mână-n mână. Factorul uman e important să fie dedicat, să aibă grijă de utilaje, să se ocupe de întreținerea acestora. Când ai un tractor bun, trebuie să ai și un operator bun, și invers.”
Seceta, un subiect de actualitate. Din păcate, nici în vestul țării nu prea sunt prezente irigațiile. „Nu avem sisteme de irigat. Mureșul este departe de noi, la 5 km de la primele parcele, iar terenurile noastre sunt dincolo de autostradă, ceea ce reprezintă o piedică. Nu e simplu să aduci apa acolo. Demult, existau sisteme subterane, dar nu mai există. Ce a fost s-a cam distrus. Ne-ar ajuta un sistem de irigații, desigur, dar cum a fost anul acesta, arșiță, s-au uscat culturile de sus, nu jos, din pământ, că n-ar fi avut apă suficientă. Ne mai ajută, aici la Nădlac, pânza freatică care e destul de sus la noi, și cum porumbul are rădăcina până la aproximativ 5 m adâncime, s-a descurcat cu apa, însă a avut probleme cu arșița, efectiv l-a uscat de sus.”
Având în vedere viitoarele strategii ale Uniunii Europene care pun accent pe o agricultură mai puțin intensivă și, totodată, interzicerea și dispariția a tot mai multe substanțe active pentru protecția plantelor, l-am întrebat pe fermierul Ștefan Kovacs dacă se gândește la ecologie, să practice agricultura bio. „Nu știu dacă se poate face chiar agricultură bio. Cu atâția dăunători, buruieni, insecte. Nu cred că îi putem stăpâni. Am încercat acasă cu soția, în curte, să cultivăm pentru consumul propriu, dar nu, 100% bio nu s-a putut. Nu știu, poate sunt eu mai reticent la agricultura bio, dar nu prea o văd fezabilă, sustenabilă. Nu sunt fan al chimizării maxime și încerc să evit pe cât posibil și să folosesc dozele recomandate, cu cât mai puține treceri. Și pentru noi ar fi mai puțin costisitor, dar nu văd cum am putea face 100% fără tratamente. În plus, nevoia de alimente e tot mai mare, iar dacă nu faci producție, nu mai ești performant.”
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.htmlTimp de două zile, pe 7 și pe 9 decembrie 2021, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, s-a întâlnit cu mediul asociativ, respectiv cu reprezentanții unor organizații profesionale: Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), Federația Națională PRO AGRO, Clubul Fermierilor Români.
În cadrul întâlnirilor, Adrian Chesnoiu a ținut să le transmită fermierilor că ministerul pe care-l conduce este interesat de dialogul cu mediul asociativ, consultările din această perioadă cu fermierii și reprezentanții acestora fiind extrem de importante pentru definitivarea Planului Național Strategic. „Conectarea afacerilor agricole cu decidenții din administrație reprezintă o etapă semnificativă în parteneriatul dintre minister și mediul privat”, a punctat șeful MADR.
Autorizarea de urgență a tratamentului semințelor cu neonicotinoide, pentru campania de primăvară 2022
Delegația Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR) a fost condusă de președintele Nicolae Sitaru, care a subliniat că gestionarea riscurilor agricole este o preocupare a membrilor APPR. Discuțiile au vizat definitivarea Planului Național Strategic (PNS), Legea privind comasarea terenurilor agricole, creșterea suprafețelor amenajate pentru irigații. Reprezentanții APPR au venit cu câteva propuneri punctuale, precum creșterea suprafeței minime eligibile la plată sau redefinirea dimensiunii economice a fermelor. Ministrul Agriculturii a punctat că are în vedere introducerea unei intervenții orientate spre stimularea pieței, bazate pe obiectivele strategice din PAC.
Delegația APPR a reiterat solicitarea fermierilor români de acordare în cel mai scurt timp a autorizării de urgență a tratamentului semințelor cu insecticide din grupa neonicotinoidelor pentru culturile de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr pentru campania de primăvară 2022. Adrian Chesnoiu a confirmat că aceasta constituie o prioritate pentru autorități, în vederea conservării potențialului de producție al României.
APPR a adus în discuție problema eco-schemelor, care îi preocupă în mod deosebit pe fermieri. În opinia ministrului, acestea ar trebui considerate ca fiind o facilitate pentru sectorul agricol din România, pentru care trebuie să se depună toate eforturile în direcția cheltuirii acestor fonduri. „Consider că una dintre prioritățile acestui mandat este reprezentată de capitolul eco-scheme, ținând cont de faptul că ele reprezintă 25% din bugetul anual alocat plăților directe, respectiv circa 475 de milioane euro pe an. Deși voluntare pentru fermieri, aceste eco-scheme sunt obligatorii pentru statele membre și ar fi păcat ca acești bani să nu fie cheltuiți în sectorul agricol din România. Ne propunem elaborarea unor eco-scheme facile care să fie aplicabile fermierilor români, dar care să și corespundă ambițiilor crescute de mediu stabilite de Comisia Europeană”, a spus Adrian Chesnoiu.
Consolidarea mediului asociativ pe plan intern precum si sprijinirea participării acestuia la organizațiile europene, care au reprezentare în toate grupele de dialog civil, organizate de către DG AGRI din cadrul Comisiei Europene, a fost un alt subiect atins în cadrul întâlnirii. „După părerea mea, sunt esențiale participarea organizațiilor reprezentative ale fermierilor la consultările publice de la Bruxelles și schimbul de informații între actorii implicați. Deciziile adoptate la nivel european trebuie să fie în acord cu specificul fiecărui stat membru, iar ambițiile asumate trebuie să vină în sprijinul fermierilor pentru a nu îi împovăra suplimentar”, a conchis ministrul.
Propuneri ale fermierilor și industriașilor
La discuțiile de la MADR, delegația Federației PRO AGRO a fost condusă de președintele Ionel Arion, alături de care s-au aflat reprezentanții tuturor sectoarelor care se regăsesc în federație, respectiv ovine și caprine, bovine Aberdeen Angus, pescuit și acvacultură, îmbunătățiri funciare, pasăre și porc, taurine de carne și lapte, morărit și panificație etc.
Între subiectele discutate cu ministrul Agriculturii s-au aflat definitivarea Planului Național Strategic (PNS) 2023-2027, construirea bugetului pentru anul 2022, transpunerea Directivei privind practicile comerciale neloiale, optimizarea PNRR în sensul identificării unor programe pentru sprijinirea investițiilor în energia alternativă pentru cei care activează în domeniul agricol, debirocratizare, dezvoltarea procesării, etc.
Referindu-se la finalizarea Planului Național Strategic, ministrul Adrian Chesnoiu a afirmat: „Toate liniile de finanțare și fișele de intervenție vor viza performanța. Plecând de la balanța comercială cu produse agroalimentare la produsele la care se înregistrează deficit, corelat cu provocările din perioada următoare, la nivelul MADR se vor face analize pe fiecare zonă de intervenție în parte.”
De asemenea, Adrian Chesnoiu a subliniat că are în vedere să simplifice și să debirocratizeze cât mai mult procesul de accesare a fondurilor europene, fie că e vorba despre Pilonul I care vizează plățile directe, fie că este vorba despre Pilonul II – dedicat investițiilor în dezvoltarea satului românesc.
Ministrul le-a amintit celor prezenți de modificările aduse Legii cooperației agricole nr. 566/2004, un element de sprijin pentru fermieri fiind atestatul de gospodar. „Punem accent pe importanța măsurilor pentru stimularea, încurajarea și apărarea gospodăriilor din sate și comune”, a arătat Adrian Chesnoiu.
„Considerăm că efortul unor discuții de aproximativ trei ore, cu dezbaterea unor subiecte de interes maxim pentru sectoarele reprezentate, poate uneori discuții aprinse din cauza urgenței necesare în aplicare a măsurilor solicitate, a meritat. Credem că a fost un dialog constructiv”, a specificat președintele PRO AGRO, Ionel Arion.
Reprezentanții federației i-au înmânat ministrului, pentru o analiză detaliată, o mapă care centralizează aproximativ 50 de pagini de propuneri constructive, dar mai ales analize de date în susținerea propunerilor, dintre care am selectat câteva, pe care le publicăm mai jos.
- Crearea unui grup de lucru în MADR, care să propună mecanisme pentru gestionarea riscurilor în agricultură în cadrul MADR;
- Urgentarea promovării unei noi legi a arendei;
- Aprobarea noilor tehnici de ameliorare moderne pentru a face față schimbărilor climatice și țintelor din Pactul Verde European;
- Acordarea unei măsuri de sprijin în vederea susținerii OUAI-urilor cu 50% din costurile cu energia electrică;
- Extinderea măsurilor de bunăstare la animale, pe lângă pasăre și porc la întreaga zootehnie;
- Combaterea vânzărilor „la negru” de produse agroalimentare, practică care concurează neloial fermierii fiscalizați;
- Finalizarea și adaptarea întregului cadru legal privind comercializarea prin rețelele de hypermarket de o asemenea manieră încât practicile comerciale neloiale să fie combătute eficient, inclusiv prin stoparea dumpingului la raft, frauda alimentară urmând a fi monitorizată și sancționată;
- Urgentarea măsurilor legislative necesare conceperii unui plan național de combatere efectivă a pestei porcine africane;
- Simplificarea formalităților pentru accesul mai facil al fermierilor, inclusiv al celor din zootehnie, la eco-scheme care reprezintă peste 25% din bugetul PNS;
- Prelungirea măsurilor de susținere în contextul pandemiei Covid-19 și pentru 2022;
- Combaterea fraudei alimentare și a înlocuitorilor care induc în eroare consumatorul în cazul laptelui și a alimentelor procesate în general;
- Solicitarea unui mecanism de compensare a facturilor la gaz și energie electrică pentru industria zootehnică și cea de procesare.
Accent pe tinerii fermieri
Pe 9 decembrie 2021, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit cu Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români și cu participanții în cadrul programelor „Tineri Lideri pentru Agricultură” și „Antreprenor în Agricultura 4.0”.
Subiectele dialogul ministrului cu fermierii au vizat: soluții pentru finanțarea irigațiilor; programul pentru atragerea tinerilor în agricultură și ridicarea gradului de cunoștințe și specializare a forței de muncă active în acest domeniu; necesitatea unor politici și programe aliniate la nevoile fermierilor, care să vizeze creșterea competitivității la nivel european a agricultorilor din țara noastră; subvențiile pentru anumite culturi și inputuri; debirocratizare; cooperare inter-ministerială; implementarea și extinderea soluțiilor de digitalizare a instituțiilor responsabile pentru agricultură; reglementările privind inputurile pentru agricultură (utilizare fertilizanți, acces la pesticide).
Ministrul Adrian Chesnoiu a subliniat că este nevoie de concentrare pe sprijinul acordat tinerilor fermieri și pregătirii acestora pentru asigurarea succesiunii și dezvoltarea afacerilor din agricultură. În același timp, șeful MADR a încurajat fermierii din România și Republica Moldova, participanți la programele de formare organizate de Clubul Fermierilor, să facă schimb de bune practici pentru a consolida puntea de legătură dintre cele două țări.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Agricultura, dacă știi să o faci, este o afacere de transmis din generație în generație. De peste 20 de ani, Nicolaie Apopi, sprijinit de familie, a transformat domeniul agricol într-o afacere în care investește continuu și pe care o dezvoltă constant. Mereu dornic să găsească cele mai noi tehnici și tehnologii care îl pot ajuta în obținerea de profit, fermierul din județul Timiș iubește cu adevărat agricultura și nu se sfiește să o recunoască. Dacă ar fi nevoit să o ia de la capăt, ar alege tot domeniul agricol. Mai ales că are și cine să-i urmeze în afacere. Pe câmpurile din Peciu Nou și Giulvăz, în plină campanie de toamnă, am găsit și viitorii proprietari ai afacerii din vestul țării, copiii fraților Nicolaie și Florin Apopi, verișorii Ștefan și Fabian, ambii în vârstă de 7 ani și siguri că peste ani vom realiza reportajele cu ei.
Cum în agricultură niciun an nu seamănă cu celălalt, în vestul României 2021 a fost extrem de diferit față de anul 2020. „Dacă acum 10, 15, 20 de ani oamenii erau obişnuiţi, mai precis, fermierii, să îşi facă un plan de lucru pentru anul următor în funcţie de evoluţia ultimilor ani, astăzi, pe fondul schimbărilor climatice, nu mai putem face acest lucru, deoarece fiecare an este extrem de diferit din punct de vedere climatic. În zona de vest a țării, precipitaţiile au venit destul de târziu, în luna iulie, lucru care nu a mai ajutat foarte mult cultura de porumb şi soia. La celelalte culturi ne putem bucura de o producţie foarte bună, la grâu, orz, floarea-soarelui, producţiile sunt îmbucurătoare”, ne-a spus interlocutorul nostru.
„Ca să poată să reziste în continuare pe piaţă şi să poată obţine preţuri mai mari, micii agricultori vor trebui să caute metode de asociere.”
În cei 22 de ani de agricultură, Nicolaie Apopi a căutat continuu și a aplicat în fermă tehnologii noi aducătoare de profit. În prezent, ferma are aproximativ 2.500 de hectare, capacități de depozitare și utilaje agricole de ultimă generație. „Trebuie să fim foarte atenţi în ultima perioadă, să aplicăm tehnologii care să ne permită să economisim apa din sol. Pe de altă parte, aici în zona de vest a țării avem şi o altă problemă, cantităţile de apă care vin într-o perioadă scurtă se acumulează şi băltesc în unele zone, deci avem cele două extreme, o dată avem apă prea multă şi o dată avem apă foarte puţină în sol. De aceea trebuie să ne adaptăm atât gama de utilaje, cât şi principiile de lucru asupra solului, astfel încât să economisim cât mai multă apă în sol şi să nu o pierdem prin lucrările mecanice pe care le aplicăm asupra solului”.
Cererea și oferta formează prețul cerealelor
De la an la an, Nicolaie Apopi reduce suprafața semănată cu porumb. „Ploile din lunile iunie-iulie apar câteodată foarte târziu şi din cauza caniculei porumbul suferă din punctul de vedere al polenizării, astfel reducându-se consistent producţiile la hectar. Ca să ne ferim de acest risc, până în momentul când vom putea să avem şi un domeniu irigabil mergem în continuare pe o suprafaţă destul de redusă la cultura porumbului. Avem în obiectiv să amenajăm o zonă irigabilă de aproximativ 250 de hectare, în acel moment cu siguranţă vom creşte şi suprafaţa de porumb”.
În structura culturilor, cea mai mare pondere în ferma din județul Timiș o reprezintă grâul, după care urmează rapiţa şi floarea-soarelui, iar o suprafață mică este ocupată cu orz și soia. „Avem spaţiile noastre de depozitare, suficient pentru a ne ţine toată marfa până când putem obţine un preţ pe care ni-l dorim, un preţ-ţintă, sau până când putem analiza evoluţia preţurilor pe plan mondial şi apoi pe plan local”, precizează Nicolaie Apopi.
L-am întrebat pe fermierul care a fost și el cândva mic, Nicolaie Apopi, pornind afacerea agricolă cu câteva hectare ale familiei, cum ar putea micii agricultori să rezolve problema depozitării recoltelor, în așa fel încât să nu mai fie nevoiți să vândă direct din câmp, la prețuri mici. „Ca să poată să reziste în continuare pe piaţă şi să poată obţine preţuri mai mari, vor trebui să caute metode de asociere, în opinia mea, sub forma unor cooperative care, la rândul lor, pot să-şi construiască spaţii de depozitare, astfel încât să poată să verifice evoluţia preţurilor. Mai este o metodă pe care am văzut-o în ţările vecine, se procedează prin livrarea mărfii către silozurile din regiune sub formă de custodie, astfel înţelegându-se cu achizitorul local să vândă atunci când preţul este mai bun sau când preţul convine fermierului”.
Dar cine face prețurile materiei prime din agricultură? Oricine ar răspunde că piața, bursele, însă la noi i-am auzit pe agricultori susținând că prețurile le fac marii traderi de cereale. Nicolaie Apopi nu e de acord cu astfel de opinii. „Sunt o persoană care se informează foarte mult de evoluţia burselor, de cantităţile de marfă care se tranzacţionează nu doar în ţara noastră, ci şi în ţările vecine, pentru că am foarte mulţi prieteni fermieri şi mă consult foarte mult cu ei. Totuşi, trebuie să înţelegem că preţurile se formează în urma cererii şi ofertei. Şi nu cred să existe o coaliţie de a se înţelege asupra unui preţ. Avem un exemplu, în acest an în care preţurile de la începuturile recoltatului grâului, în ciuda faptului că avem o producţie-record în ţara noastră de grâu, am văzut cu toţii că ele au crescut de la zi la zi, de la o săptămână la alta, şi acest fapt ne poate dovedi că preţurile şi-au luat cursul după bursele internaționale”.
„Trebuie să fim foarte atenţi în ultima perioadă, să aplicăm tehnologii care să ne permită să economisim apa din sol. Trebuie să ne adaptăm atât gama de utilaje, cât şi principiile de lucru asupra solului.”
Asocierea înseamnă performanță
Nicolaie Apopi este adeptul asocierii, de-a lungul timpului încercând să coalizeze în jurul lui agricultori din zonă. Fără succes. Prin urmare, în anul 2018 a pus umărul la înființarea Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, o asociație non-profit și non-guvernamentală a fermierilor din toată țara, membri fiind fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie, competitivitate și valoare adăugată creată în acest domeniu. „Mi-am dorit să înfiinţez o asociaţie, şi la ideea mea, şi a altor colegi din ţară, am şi făcut asociația cu colegii mei din zonă, dar probabil că nu am găsit sprijin suficient din partea tuturor fermierilor la nivel local. Am observat însă că naşterea acestui Club al fermierilor dă roade, datorită seriozităţii şi metodei de lucru, fapt care a dus la creşterea numărului de membri în acest club al nostru, al fermierilor. Simt acum că sunt într-o asociaţie a fermierilor care mă poate ajuta foarte mult prin proiectele pe care le elaborează, prin punerea sub forma unui proiect a problemelor din regiune. Asta este extrem de important, fermierii să semnaleze probleme din regiunea lor, pentru că fiecare regiune este diferită, nu pot fi abordate în acelaşi fel problemele din zona noastră, din vest, cu cele din Dobrogea, sau cele din Dobrogea cu cele din Transilvania sau cele din Transilvania cu cele din sudul României. Astfel, construindu-ne pe regiuni, eu cred că informaţiile şi problemele din zonele respective pot ajunge în boardul Clubului şi puse cu ajutorul specialiştilor sub forma unor proiecte pe care le putem pune pe masa decidenţilor spre a fi rezolvate”, a conchis Nicolaie Apopi.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2021Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.htmlAgenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că în cursul lunii decembrie 2021 se depun cererile de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2022, la centrele judeţene ale APIA sau al municipiului Bucureşti pe raza cărora sunt situate exploatațiile agricole pentru care se solicită ajutorul de stat sau unde au fost depuse cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă.
Pentru a veni în sprijinul fermierilor, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, a dispus ca, pentru anul viitor, să se realizeze o analiză în vederea implementării unor soluții care să vizeze renunțarea la anumite documente ce trebuie să însoțească cererile de sprijin.
Beneficiarii schemei de ajutor de stat:
a) producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt înregistraţi în Registrul agricol, Registrul fermelor, Registrul plantaţiilor viticole, alte evidenţe funciare, care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;
b) producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute, după caz, care sunt înregistraţi în Registrul naţional al exploataţiilor şi care deţin, cresc sau exploatează animale, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;
c) organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri
funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, aşa cum sunt definite în Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138 / 2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) organismele/organizaţiile de cercetare, respectiv universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanţare, al căror scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie.
Persoanele fizice pot fi acceptate ca potențiali beneficiari ai prezentei scheme dacă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data primirii notificării privind acordul prealabil, dar nu mai târziu de data depunerii primei cereri trimestriale, se autorizează ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, conform OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare. Condițiile de acordare în funcţie de sectorul/sectoarele vegetal, zootehnic şi/sau îmbunătăţiri funciare în care îşi desfăşoară activitatea sunt:
a) să fie înscrişi în Registrul unic de identificare (RUI) al APIA (să deţină ID fermier);
b) să fie înscrişi în evidenţele APIA cu suprafeţele de teren pe care le exploatează sau în Registrul plantaţiilor viticole, după caz;
c) să fie înscrişi în Registrul agricol cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spațiile protejate (sere și solarii), precum și cu efectivele de
bovine/ovine/caprine/porcine/ păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;
d) să fie înregistraţi în Registrul naţional al exploataţiilor (RNE) al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau să deţină document de înregistrare/autorizare sanitară veterinară pentru porci/păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;
e) suprafeţele de teren pe care le exploatează să fie de minimum un hectar inclusiv, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solarelor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha și/sau după caz, să dețină un număr minim de animale. Pentru legume cultivate în sere și solare, pentru care se acordă schema de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Prin excepție, pentru ciuperci sa iau în considerare suprafețele din adeverințele emise de primării.
f) să exploateze/să deţină/să crească animale/păsări/familii de albine/viermi de mătase în vederea obţinerii producţiei agricole pentru care solicită ajutorul de stat;
g) să utilizeze instalaţii de irigat acţionate cu motoare termice.
Cererea de acord prealabil se depune însoţită de următoarele documente:
a) copie a documentelor de identitate și a documentelor de înregistrare;
b) adeverinţă eliberată de Primărie cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spaţii protejate /cu efectivele de animale/păsări/familii de
albine/viermi de mătase, după caz;
c) adeverinţă eliberată de către Oficiul Național al Viei și al Produselor Vitivinicole pentru suprafețele cu vie, după caz;
d) situația suprafețelor și a structurii estimative a culturilor pentru care solicită ajutorul de stat și/sau producția de ciuperci estimată;
e) copia documentului care atestă înregistrarea/autorizarea sanitară veterinară pentru porci/ păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;
f) situația privind calculul efectivului rulat /mediu estimat anual, în funcție de specie, întocmită de beneficiar ;
g) dovada că solicitantul nu figurează ca debitor la organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare, precum şi la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, furnizorul de apă şi de electricitate, după caz;
h) copie de pe contractul de irigaţii/furnizare a apei, după caz;
i) cantitățile de motorină pentru care se solicită ajutorul de stat sub formă de rambursare pentru sectorul îmbunătățiri funciare;
j) angajamentul solicitantului persoana fizică cu privire la autorizarea ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, conform OUG nr.44/2008, cu
modificările și completările ulterioare, conform modelului anexa 5 din ordin.
Acordul prealabil pentru finanţare prin rambursare se emite de către centrele APIA judeţene, în termen de cel mult 20 zile lucrătoare de la data-limită de depunere a cererii de acord.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Vineri, 26 noiembrie 2021, AFIR a publicat pe pagina sa de internet rapoartele de selecție pentru cererile de finanțare depuse în etapa 1 a sesiunii din 2021 (27 august – 26 septembrie 2021) pentru submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și pentru submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”.
În total, pentru întocmirea Rapoartelor de selecție pentru cele două submăsuri, experții AFIR au evaluat 3.033 proiecte de investiții în agricultură, cu o valoare de 94,7 milioane de euro (despre evaluarea cererilor de finanțare, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/5162-peste-3-000-de-proiecte-depuse-la-afir-de-tineri-si-mici-fermieri.html). Dintre acestea, în urma parcurgerii mecanismului de selecție, în funcție de punctajul obținut, 2.459 de proiecte au fost selectate în vederea finanțării.
Au fost declarate neeligibile 260 de proiecte (ca urmare a neîndeplinirea criteriilor de selecție), 166 au fost neconforme (încadrare greșită a proiectului din punct de vedere al alocării și ca urmare a scăderii punctajului proiectului sub pragul lunar), iar 148 de proiecte au fost retrase de către solicitanți.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a finalizat evaluarea cererilor de finanțare depuse în etapa 1 a sesiunii din 2021 (27 august 2021 – 26 septembrie 2021) pentru submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și pentru submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”. Obiectivul AFIR este să facă primele plăți către cât mai mulți fermieri până la finalul acestui an.
Pentru submăsura 6.1, în etapa 1, au fost depuse 1.504 proiecte, în valoare de 71,8 milioane de euro. Dintre acestea, 356 de proiecte, cu o valoare de 18,2 milioane de euro, au fost depuse de către fermierii din zona montană. Pentru accesarea sprijinului acordat prin submăsura 6.3 au fost depuse 1.529 de proiecte, însumând o solicitare de fonduri pentru această etapă de aproape 23 de milioane de euro. Dintre acestea, 973 de cereri de finanțare cu o valoare totală de 14,6 milioane de euro au fost depuse de solicitanți din zona montană.
Experții AFIR au început efectiv procesul de evaluare în data de 27 septembrie și au parcurs toate etapele necesare analizei tuturor cererilor fermierilor (verificare documente, efectuare vizite pe teren, verificare îndeplinire criterii de eligibilitate și a criteriilor de selecție) emițând Rapoartele de selecție ale etapei 1. Acestea au fost transmise Autorității de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (AM PNDR) în vederea aprobării și, ulterior, pentru demararea procedurii de selecție pentru finanțarea proiectelor.
„A fost un efort considerabil al colegilor noștri, având în vedere că emiterea raportului de selecție presupune stadii procedurale complexe, indiferent de amploarea proiectului depus. A trebuit să ne asigurăm că 3.033 de cereri de finanțare depuse în această etapă pentru cele două linii de finanțare trec în cel mai scurt timp posibil prin verificarea documentară și pe teren, precum și prin etapa de corelare a tuturor informațiilor. Dacă vom obține rapid aprobarea acestor rapoarte la nivelul Autorității de Management, vom putea să le publicăm în cel mai scurt timp, astfel încât să poată fi inițiată procedura de contractare, având ca obiectiv efectuarea primelor plăți către cât mai mulți fermieri până la finalul acestui an”, a precizat Mihai Moraru, directorul general al AFIR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că a prelungit termenul-limită de depunere a cererilor de finanțare pentru sM 16.4 și sM 16.4a până la 31 decembrie 2021. Cele două submăsuri fac parte din din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), respectiv submăsura 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectorul agricol” și submăsura 16.4a „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectorul pomicol”.
Reamintim, cele două submăsuri au fost lansate pentru perioada 27 august - 26 noiembrie 2021.
Fondurile disponibile pentru sM 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare” sunt de 40.000.000 de euro.
Fondurile disponibile pentru sM 16.4a „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare‐sectorul pomicol” sunt de 10.000.000 de euro.
Sprijinul maxim financiar pentru cei care doresc să acceseze submăsura 16.4a/16.4 a fost majorat la 250.000 de euro, de la 100.000 de euro în sesiunile anterioare, și este 100% nerambursabil. Costurile de funcționare a cooperării nu vor depăși 10% din valoarea maximă a sprijinului acordat pe proiect „Sprijinul solicitat trebuie să fie justificat și corelat cu complexitatea proiectului, cu cantitatea de produse comercializate și cu valoarea adăugată generată de acesta după implementare”, precizează AFIR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
La Arad are loc, de peste trei decenii, un târg cu specific agricol. De altfel, pentru dumneavoastră, cititorii noștri, el este atât de cunoscut încât nici nu are rost să îi facem o prezentare prea amplă. Vom rezerva spațiul acesta pentru a vă reda câteva povești și opinii culese de noi de acolo.
Ediția din acest an, desfășurată între 2 și 5 septembrie, s-a socotit a fi a treizeci și una, pentru că aceea de anul trecut nu a avut loc, din motivele cunoscute.
Prezența la târg, din partea comercianților a fost în parametrii apropiați de cei de dinaintea pandemiei, 230 de firme, dintre care 35 au provenit din străinătate, din Ungaria, Germania, Olanda, Cehia, Bulgaria și Ucraina. În schimb a fost un plus la capitolul vizitatori, nu cu mult, dar suficient să ne dovedească cât de intens își doreau fermierii să vină la un asemenea eveniment. Acum doi ani au fost puțin peste 16 mii de vizitatori, iar acum sau apropiat de 18 mii.
Această dorință a fost remarcată și de Florin Neacșu, director general adjunct al NHR Agropartners: „Cred că am așteptat să ne întâlnim, și noi, și fermierii, pentru că am avut contacte cu ei și am sesizat că au nevoie să iasă, să vadă noutăți, să vadă ce mai oferă producătorii sau importatorii de utilaje. Mulți dintre ei sunt dornici să facă investiții și acest târg le dă ocazia să vadă ce mai este nou și să se orienteze asupra unor utilaje de care ar avea nevoie și pe care ar dori să le achiziționeze”, iar Răzvan Tomescu, directorul de marketing al Titan Machinery România, a confirmat: „Da, într-adevăr, ne bucurăm să fim din nou în preajma fermierilor și alături de partenerii noștri, pentru a arăta noile tehnologii și noile produse ale furnizorilor pe care îi promovăm și suntem bucuroși, anul acesta, să venim la Agromalim, un târg de tradiție, pe zona de vest a țării”. Asta, în ciuda faptului că producătorii de mașini și utilaje au reușit să se mai întâlnească cu o parte dintre fermieri, chiar și în perioada pandemiei, pentru că au organizat evenimente proprii, dar prezență așa de mare ca la târgul de la Arad nu aveau cum să aibă.
Profesorul Constantin Pascal a venit tocmai de la Iași. „Având în vedere faptul că în ultimii doi ani nu au mai fost organizate asemenea evenimente, chiar am vrut să vin să văd ce se mai întâmplă în acest domeniu, care mai este părerea, care mai este optica crescătorilor, care mai este nivelul la care s-a ajuns în ameliorarea acestei specii”, a mărturisit domnia sa referindu-se la crescătorii de oi.
Directorul Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ), Bela Vaida, zice, caracterizând târgul, „vreau să vă spun, de la bun început, că s-a simțit pandemia de anul trecut, iar această chestiune pot să o confirme cel mai bine crescătorii de animale, pentru că, un an să treacă, doi chiar..., perioadă în care ei nu au comunicat, nu s-au întâlnit, ne-au povestit că a fost un moment destul de greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al lor, bineînțeles, iată că în 2021 s-a realizat această expoziție, acest loc unde ei s-au întâlnit din nou și să știți că s-a văzut multă fericire pe fețele lor. Este, într-adevăr, un târg frumos, un moment de bucurie pentru toți agricultorii, în special pentru crescătorii de animale, pentru că ne aflăm în sectorul zootehnic”.
Parteneri ai Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, pentru organizarea acestui târg, au fost Consiliul Județean Arad, USAMVB „Regele Mihai al României” Timișoara, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, Asociația Aberdeen Angus România, Asociația Crescătorilor de Bovine „Narcisa” Timiș, Oficiul Județean pentru Zootehnie Arad, Asociația Crescătorilor de Animale Arad și ACO Păstorul Crișana.
Noi ne-am aflat printre partenerii media, de aceea, se înțelege, nu puteam lipsi. Am fost și ne-am bucurat alături de fermieri de posibilitatea revederii cu mai vechii prieteni. Am ales să vorbim cu câțiva dintre ei, cu care am povestit despre ce s-a mai întâmplat de la ultimele întâlniri, cu ce noutăți vor să ne surprindă, pe noi, dar mai ales pe fermieri. Cu alții, poveștile au fost despre problemele pe care le au, pentru că, de, după cum spune unul dintre cei cu care am stat de vorbă, parte a statului, fiind directorul Autorității Naționale de Zootehnie, l-am numit pe domnul Bela Vaida, „probleme sunt multe, s-au acumulat, dar să știți dumneavoastră că este un sector în care, dacă rezolvăm astăzi toate problemele, mâine apar altele, așa că probleme vor fi tot timpul și de aceea suntem aici, noi și dânșii, să rezolvăm aceste probleme”. Aceste spuse se refereau la disputa pe care instituția pe care o conduce o are cu crescătorii de oi. Probabil că nu este chiar un izvor nesecat de probleme, dacă este puțină bunăvoință se mai așterne și echilibrul.
Vă invităm așadar să parcurgeți cele câteva teme pe care le cuprinde dosarul din ediția de față, organizat astfel, pentru a cinsti într-un fel evenimentul de Arad ce poate fi, în conjunctura actuală, singurul eveniment de acest fel de anul acesta.
Poveștile pe care vă îndemnăm să le parcurgeți sunt despre vaci, rasa Aberdeen Angus, despre oi, mai precis despre rasa Țurcană, despre conflictul pe care crescătorii de oi îl au cu autoritățile, dar și despre temerea că s-ar putea interzice comercializarea animalelor vii. La acestea, din zona zootehnică, adăugăm două din cea a mașinilor și utilajelor agricole.
Aberdeen Angus, o rasă bine primită în România
De remarcat faptul că, după mai multă vreme, încă de dinainte de pandemie, revine la târg și expoziția de animale. Printre ele, o rasă de taurine care capătă o din ce în ce mai mare apreciere printre crescătorii de la noi, ajungându-se, după cum ne-a spus cel cu care am stat la povești în standul Asociației Aberdeen Angus România, directorul tehnic executiv al acesteia, Ioan Gociman, să avem cea mai mare populație de taurine din rasa de care se ocupă asociația amintită. „Avem mai bine de 1.300 de ferme în toate județele țării, aproximativ 100.000 de capete și, cu bucurie, vă spunem că România, de un an de zile, respectiv Asociația Aberdeen Angus România, înseamnă țara și asociația cu cea mai mare populație de taurine din rasa Aberdeen Angus din Uniunea Europeană. Primul import de asemenea taurine în România a fost în 2008 în Mărginimea Sibiului și, iată că după 13 ani, efectivele de taurine aparținând acestei rase au crescut semnificativ, datorită și susținerii prin subvenții, dar și promovării prin cadrul Asociației Aberdeen Angus România”.
Practic, Ioan Gociman se ocupă de tot ceea ce înseamnă punerea la dispoziția membrilor a tehnologiei de creștere și, sigur, de reproducție. Asociația, ne spune chiar domnia sa, este împărțită în două departamente, „Departamentul de control oficial pentru performanțele de producție de carne și, cel de-al doilea departament, Registrul genealogic. Suntem singura societate de ameliorare conducătoare a Registrului genealogic pentru rasa Aberdeen Angus în România”.
Domnul Gociman ne explică și care ar fi principalele motive pentru care această rasă a avut așa succes în România: „Fermierii au început să își dezvolte alte businessuri în domeniul agro-zootehnic, să renunțe la alte rase și să prefere o rasă care se crește mai ușor. Rasa Aberdeen Angus, cu cele două varietăți, varietatea roșie și cea neagră, este o rasă cu fătări ușoare; cu o creștere rapidă, ceea ce ne interesează; este o rasă rezistentă care s-a adaptat bine condițiilor pedoclimatice din România, din experiența fermierilor, rezistă la temperaturi de la -30 ° până la +40 °. Carnea este foarte apreciată, la nivel mondial este considerată „regina cărnii de vită”, pentru că din totalul populației de taurine specializate pentru producția de carne, 70 %, este rasa Aberdeen Angus. Mai exact, la nivel de ADN, la nivel de caractere morfo-productive ale rasei are anumite baze azotate și caractere care dezvoltă a cea marmorare și perselare, respectiv grăsimea intramusculară care îi dă acea calitate specială”.
Realitatea este că lipsa de popularitate a consumului de carne de vită provine și de la faptul că multă vreme la noi s-a consumat o carne de vită fără aceste proprietăți de care amintea interlocutorul nostru și care făcea ca în momentul în care aminteai că vrei să gătești carne de vită te gândeai la o fiertură îndelungată sau la o friptură ațoasă, greu de mestecat. Amuzantă a fost și descrierea tânărului inginer cu care am stat de vorbă: „Eu sunt tânăr, adică născut imediat după revoluție, dar și atunci părinții, din când în când, găteau carne de vită și când știam că se gătește acasă carne de vită, nu știam cum să nu vin acasă. Era tot timpul gătită la cuptor cu morcov, era ațoasă, rămânea între dinți, mai bine mâncam niște Hubba Bubba”.
Ferma de testare, un pas făcut
Domnul Gociman spunea la un moment dat despre cele 1.300 de ferme care sunt înscrise în asociație, ceea ce ne-a dus cu gândul la faptul că pe lângă acestea sunt și alte ferme neînscrise și care ar duce la un efectiv și mai mare decât cel amintit de 100 000. El însă, ne contrazice spunând că sunt puține ferme care nu sunt înscrise în cadrul registrului genealogic, apreciind că „din cele aproximativ 100.000 de capete, în care includem vacile matcă, taurii de reproducție și tineretul, undeva la 70 %, vorbim de rasă curată și 30 % de metis cu alte rase. Fermierii din cadrul asociației noastre, în ultimii ani au investit mult în genetică. În cadrul asociației avem în genofondul, în varietatea de gene, în genetica pe care o avem în cadrul asociației, genetică din Canada, Statele Unite, Australia, Marea Britanie, de la cele mai valoroase ferme care cresc taurine rasa Aberdeen Angus de câteva secole. Chiar unele din aceste ferme sunt o parte din fermele fondatoare ale acestei rase. Avem o parte de ferme care produc o genetică foarte valoroasă, dar, cum am învățat și la facultate, vorbim din punct de vedere genetic de acea piramidă în care în vârf avem fermele de elită, am reușit să finalizăm, acum doi ani, ferma de testare a taurinelor din rasa Aberdeen Angus, unde sunt introduși în testare cei mai valoroși tăurași ai rasei.
Din punct de vedere genetic, când vorbim de fenotip, respectiv performanțele animalului și aspectul animalului, este egal cu genotip, bagajul genetic și mediu. Iar noi, în această fermă de testare, introducem tăurașii în același mediu, să vedem care sunt mai performanți, un mic concurs al performanțelor. Acolo, ne dorim, în următoarea perioadă, să dezvoltăm și un laborator pentru analiza materialului seminal, pentru spermograme, cu tot echipamentul, pentru analiza acestui material seminal și de ce nu, Doamne ajută, pe viitor, recoltare material seminal, bancă de gene și stocarea materialului seminal valoros. Și ne dorim, tot în această fermă, să dezvoltăm o tehnologie nouă, se numește «feed efficiency», eficiență furajeră, în care să selectăm animalele din punct de vedere genetic, ele să consume o cantitate cât mai mică de furaj să producă cât mai multă carne de calitate, evident”.
Auzind aceste aspirații nu poate decât să ne uimească. O adevărată piatră filozofală care transformă, nu în aur, iarba de pe pășuni, ci în hrană foarte apetisantă, și nu oricum, ci din puțin, mult, așa, în ciuda lui Antoine Lavoisier, cu a lui butadă: „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.
Un animal foarte rezistent
Lăsând gluma la o parte, trebuie să evidențiem că această rasă este un dar divin pentru un crescător. Ea valorifică cel mai bine pășunea, consumând doar iarbă, cum se spune, fermierul uită, practic, pe pășune animalul, pentru că o vacă din această rasă fată singură, nu este nevoie să aibă supraveghere, nu trebuie să o mulgi, pentru că vițelul își face treaba 6 luni ca atare. Întrebarea care se pune, la final, cât de mult faci, din puțin, cum spuneam? Adică, ce spor de greutate are? Un răspuns ne oferă interlocutorul nostru, directorul executiv al asociației. „Din punctul de vedere al creșterii taurinelor din rasa Aberdeen Angus, vorbim despre factori interni și factori externi de influență. Numim factorii interni: genetica, starea fiziologică, sex, vârstă, iar factorii externi, care sunt și ei foarte importanți, partea de furaj, de bunăstare, de aer, de apă, de lumină. Din punct de vedere tehnologic, majoritatea fermelor din cadrul asociației noastre s-au dezvoltat și au un potențial tehnologic foarte ridicat, pentru că multe din ele sunt ferme specializate și pe partea producției vegetale și o parte din subproduse le folosesc pentru furajarea taurinelor din rasa Aberdeen Angus, pe perioada de iarnă, pe perioada de stabulație.
În perioada de vară, taurinele din rasa Aberdeen Angus sunt crescute, majoritatea în sistem extensiv, iar cealaltă perioadă a anului, pe perioada de iarnă, o parte din fermierii le aduc aproape de adăpost, pentru că angusul, nu-i nevoie să-l ții într-un adăpost călduros și închis, din contra el preferă să stea afară, îi faci un pat de paie, îl întreții, din când în când, cu o perie, nici de acoperiș nu are nevoie, e atât de rezistent, sub cerul liber și iarna, și vara. Dar este important, în perioada de iarnă, să-i acorzi un furaj mai bogat în conținut proteic și energetic”, arată Ioan Gociman.
Valorificarea, la peste 600 kg
În ceea ce privește vârsta de valorificare a tăurașilor, specialistul de la Asociația Aberdeen Angus România spune că „cei mai mulți o fac la o vârstă de 20-24 de luni, la o greutate de peste 600 kg. Sunt și situații în care unii, în funcție de solicitări, sacrifică la o greutate de 300 kg, acesta fiind sistemul de îngrășare ultra baby beef, baby beef, baby beef precoce, în funcție de clientul final. Și tot la această greutate sunt ferme de reproducție și tineretul îl dau mai departe către îngrășare sau către export. Dar majoritatea fermelor de îngrășare valorifică la o greutate de peste 600 kg, să rămână o carcasă de minimum 300 - 320 kg, în funcție de randamentul la sacrificare, care, la această rasă, variază de la 55% la peste 60%”.
La final am să las un cuvânt în care tânărul și inimosul director al atât de performantei asociații, despre care am tot vorbit, face un fel de declarație de dragoste meseriei pe care o practică, alături de colegii lui și, nu în ultimul rând, o expresie sinceră a unui patriotism viu. „Pentru că activitatea asociației noastre, lăsând la o parte activitatea de bază, de zi cu zi, de a rezolva prompt problemele fermierilor, respectiv activitatea de COP, cea de registru, partea de subvenții, noi, fiind o echipă tânără, în cadrul echipei executive și cu susținerea domnilor din Consiliul Director, suntem ingineri zootehniști la toate universitățile din țară, pasionați de această rasă și de creșterea animalelor, a taurinelor, în special. De aceea am rămas și în România, pentru că avem un vis suprem, cum tot povestim noi, ca România să devină un brand european pentru producția de carne de vită, indiferent de rasă, avem un potențial așa de mare, suprafețe de pășuni așa de mari, pe care rumegătoarele, atât mici, cât și mari, îl pot valorifica și pot să dea plusvaloare în a produce lapte, carne și toate celelalte subproduse”.
Ameliorarea, la un alt nivel
Printre partenerii Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad s-a aflat și Asociația Crescătorilor de Ovine Păstorul Crișana, cea care a organizat expoziția de ovine din cadrul târgului. Ne-a făcut plăcere să îl întâlnim la această expoziție pe cel care s-a prezentat ca fiind consultant științific pentru Asociația Păstorul Crișana, dar și un pasionat al creșterii animalelor, fiind, de fapt, profesor de ovine și caprine la „Facultatea de Zootehnie”, de la Universitatea „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, care acum se numește „Facultatea de inginerie, resurse animale și alimentare”. De altfel, și universitatea ieșeană și-a schimbat denumirea, din USAMV a devenit „Universitatea pentru Științele Vieții”, denumire urmată, pe mai departe, de numele savantului agronom Ion Ionescu de la Brad.
Cu profesorul Constantin Pascal am vorbit cum era firesc despre oi, mai ales despre rasa Țurcană, pe care o consideră, și domnia sa, ca mulți alți specialiști, o suprarasă, ce ar trebui să fie împărțită în alte rase. „Dacă ne uităm doar aici, vedem patru tipuri diferite, asta înseamnă că Țurcana este o rasă cu caractere variabile. Variabilitatea vine și ca urmare a zonei sau arealului mare în care se extinde. Este întâlnită peste tot, din Carpații Meridionali, Carpații Occidentali, inclusiv Carpații Orientali, iar această variabilitate și numărul mare pot crea condiții pentru omologarea de noi rase”. A adăugat pe aceeași temă într-un alt moment al discuției noastre că: „nu poți să ai într-o țară o rasă cu aproape 7 milioane de capete, pentru că o rasă cu asemenea efectiv, vă dați seama că nu are suficientă susținere pentru progres și ăsta este un motiv pentru care cei în drept ar trebui să identifice populațiile care pot reprezenta vârful, pot reprezenta salt, pot reprezenta pârghii pentru ameliorare genetică, pentru creșterea performanțelor și pentru creșterea eficienței economice în exploatarea acestei specii”.
A ținut să atragă atenția că trebuie să se meargă în continuare pe caracteristicile care au făcut-o apreciată. Iar specializarea nu ar trebui să lase nicio caracteristică în urmă, pentru că ea se remarcă și pentru producția de lapte dar și pentru cea de carne. „Dacă discutăm despre Țurcană, obiectivele ar trebui să fie aceleași, ca și până acum. N-ar trebui să ne abatem de la gradul de rezistență la condițiile climatice, pentru că sunt cele mai importante, mai ales acum, când se vede cum se modifică clima. Nu trebuie să neglijăm programele de ameliorare și caracterele care sunt specifice acestor populații. Și tot legat de discuția despre caractere sau despre obiective, având în vedere faptul că țurcana este crescută îndeosebi pentru lapte, toate lucrările de ameliorare trebuie derulate în acest scop, însă, având în vedere faptul că din exploatarea oilor rezultă mai multe producții și dacă asociem aceste producții, ne gândim în mod imediat la producția de carne, nu trebuie să neglijăm în ameliorare și caracterele pentru producția de carne, deoarece carnea vine în completare pentru a aduce venituri importante pentru crescători, mai ales în condițiile actuale, când este căutată peste tot în Europa. Iar carnea de calitate are căutare peste tot”.
Țurcana nu are o carcasă apreciată în UE
El chiar critică această tendință, de a lua în considerare doar producția de lapte, atunci când se fac planurile de ameliorare, considerând-o vinovată de lipsa de conformitate a carcasei în Uniunea Europeană. „Țurcana este o oaie, într-adevăr, mixtă. Noi am exploatat-o întotdeauna pentru lapte, carnea a fost ca un produs secundar, rezultat din exploatarea oilor pentru lapte. Ani de a rândul am livrat doar berbecuți și femele improprii, neimplicându-ne în programul sau în procesul de ameliorare a acestei producții. Ăsta este motivul pentru care carcasa de ovine de la țurcană nu îndeplinește cerințele sau standardele ridicate din Uniunea Europeană, nu că nu poate fi exportată, însă la alt preț. Carcasa de la țurcană este o carcasă longilină, adică lungă, o carcasă care este dominată, mai ales în zona trenului posterior, de infiltrații mari de grăsime, lucru care nu este agreat de către consumatorul occidental. Marele avantaj al României este faptul că Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat solicită oi în viu, pentru că dacă popoarele arabe ar spune că începând de nu știu când nu mai importă în viu, am avea o mare problemă.”
Centrele de testare, o necesitate
Observațiile față de ceea ce reprezintă scopul unui registru genealogic al cărții de rasă, cum este și Țurcana, despre care vorbim, ținut, după cum se știe, de Asociația Crescătorilor de Ovine Păstorul Crișana Arad, sunt destul de critice, în contextul a ceea ce s-a făcut până acum și a ceea ce ar trebui să se facă. „Indiferent de rasă, cel care deține registrul sau cartea de rasă are datoria de a promova plusvaloarea. Întotdeauna, performanța cere calitate. Ar trebui ca în acest registru să fie introduse într-adevăr animale care sunt performante, animale care se disting prin caractere total diferite sau prin nivelul de exprimare a caracterului la un alt nivel sau la un alt palier, față de ceilalți indivizi din cadrul populației. Ameliorarea, pe actualul nivel sau pe aceste coordonate de acum, nu are șanse de reușită. Sunt bani care probabil că se vor pierde. Având în spate experiența de la catedră, cercetarea științifică pot să spun că este necesar ca exploatațiile să fie ierarhizate în funcție de nivelul genetic al populației, să treacă la acea structurare sau piramidă a ameliorării. Nu poți să ai în cadrul unui registru de rasă 3.000 de fermieri care toți să vândă berbeci reproducători. Acești berbeci reproducători trebuie certificați prin anumite standarde. Ei trebuie verificați în stațiuni de testare. Deocamdată, în România nu funcționează asemenea centre de testare.”
Iată așadar o critică de factură constructivă venită din partea unui consultant, cum s-a autodefinit mai devreme, și, adăugăm noi, foarte competent. Evident că aceste centre de testare ar avea loc în cadrul acelor ferme de elită ce sunt de dorit să apară și pentru care ar mai trebui lucrat din partea autorităților, care sunt chemate să creeze cadrul potrivit. Domnul profesor consideră, asemenea nouă, că acolo își vor găsi locul respectivele centre de testare pe care le vede foarte importante. „În cadrul fermelor de elită trebuie fixate centrele de testare în care berbecii sunt testați după anumite criterii și certificați ca amelioratori. Și acei berbeci sunt difuzați către baza piramidei, iar crescătorii care sunt în vârful piramidei câștigă doar din vânzarea berbecilor considerați ca fiind amelioratori. Ei câștigă pentru că un berbec poată să ajungă și la 1.000 - 1.500 de euro, ba chiar 2.000 de euro. Iar ceilalți câștigă din multiplicare și din creșterea producțiilor. Lucrul acesta este dovedit științific, este dovedit și practic, pentru că în toată Uniunea Europeană, în țările care au zootehnie avansată funcționează această piramida a ameliorării, funcționează aceste centre de testare a berbecilor, a reproducătorilor și certificarea lor pe baza unor criterii pur genetice.”
În plus este convins că astfel va dispărea și incertitudinea în calitatea reproducătorilor care pot fi cumpărați astăzi în baza unor „condiții minimale”, cum s-a exprimat domnia sa. „Dacă ar funcționa această stratificare a efectivelor, dacă ai avea sus fermele de elită, dacă avem centrele de testare, nu vor mai fi dubii, toată lumea care vrea să aplice program de ameliorare cumpără berbeci reproducători doar din aceste centre de testare, pentru că ei sunt verificați și certificați ca fiind amelioratori pentru lapte, carne, pielicele, lână. Și atunci ar dispărea aceste probleme care creează nemulțumiri în rândul crescătorilor.”
Din păcate, ca și noi, este conștient că toate acestea sunt doar o viziune de perspectivă, un deziderat de dorit, dar că nu sunt încă premise pentru împlinirea lui. „Știu că este foarte greu, pentru că fiecare crescător, când stai de vorbă cu el, spune că are cel mai valoros efectiv, ca el n-are nimeni. Dacă îl întrebi, «spune-mi, te rog, care este originea berbecului de aici? Ce performanțe a avut mama lui? Ce performanțe a avut bunica lui?», dă din colț în colț și încearcă să-ți vândă o poveste ieftină. Ăsta este și motivul pentru care apar aceste situații, care, după atâția ani, nu ne fac cinste. Cert este că n-ar trebui să mai fim în anul 2021 la acest nivel.”
Trebuie mers către un alt nivel
Dar în ciuda faptului că îi este greu să fie optimist în această privință, crede că e foarte important să se pornească în direcția respectivă. „Creșterea oilor în România, în mod normal, ar trebui să se îndrepte deja, suntem într-un punct de cotitură, către alte coordonate, nu mai putem sta la nivelul actual, să mergem pe criterii de evaluare subiective. Trebuie să găsim soluții pentru a crește performanța, pentru a crește eficiența economică, să vedem care sunt căile prin care putem interveni, prin mijloace mecanizate, pentru că forța de muncă este foarte, foarte scumpă și nici nu prea o găsim în acest moment, iar din acest punct de vedere, sectorul este deficitar, pentru că nu sunt foarte mulți dispuși să mai stea de dimineață până seara sau să mulgă oaia sau să facă alte activități, iar oaia reclamă prezența omului 24 din 24 de ore, necesită supraveghere și intervenție, dacă vrei să ai performanță. Trebuie să schimbăm foarte multe în viitor, plecând de la selecție. Trebuie să aplicăm selecția pentru muls mecanic, pentru forma glandei mamare. Trebuie să modificăm modul de valorificare a producțiilor, pentru că vânzarea laptelui sub formă de caș proaspăt nematurat nu este o soluție. Fermierii trebuie să înțeleagă să se unească în cooperative pentru a deveni mai puternici, pentru a crea cadru tehnic, astfel încât să valorifice producțiile. La producția de lapte mă refer, în primul rând, și la valorificarea ei sub formă de brânzeturi maturate sau nematurate. Una este să vezi un kilogram de brânză proaspătă, de caș proaspăt, și alta este să vezi să vinzi un kilogram de brânză maturată, cu mucegai verde sau mucegai alb. Prețul la brânză proaspătă este 20 lei, la brânza maturată depășește 40-45 de lei. Și în plus oferă avantajul că poți să o valorifici și iarna, în schimb brânza proaspătă trebuie s-o dai atunci, la orice preț, pentru a nu te întoarce cu ea acasă.”
Este, în pofida acestei deficiențe, convins de vivacitatea acestei rase, spunând, cu titlu de enunț, că aceasta nu va dispărea din această zonă. „Dacă discutăm în ansamblu despre Țurcană, ea este zeița raselor din România, pentru că pune în valoare ceea ce munții noștri ne oferă și transformă în carne pășunea sau iarba verde, fără mare efort. Ce-am face noi cu iarba verde de pe versanți, dacă n-ar fi Țurcana? Și dați-mi voie să fac o afirmație, pe care mi-o asum, că Țurcana va dispărea când în România sau în această zonă a Europei va dispărea viața, pentru că ea rămâne ancorată pe versanții Carpaților atât cât viața va fi posibilă în aceste areale.”
Ordinul 180, o piatră de poticnire
Dacă, despre un lucru, doi susțin, cu tărie, fie că este alb, fie că este negru, sigur trebuie să ne punem problema că ori greșesc amândoi, și acela ar putea fi roșu, spre exemplu, ori numai unul. Sigur e un singur lucru, amândoi nu pot avea dreptate. Acela care greșește, unul, sau amândoi, fie are o problemă de percepție, fie are un interes, ceea ce poate fi condamnabil. Rezolvarea ar putea veni de la un al treilea. Dar ce te faci dacă nici pe al zecelea nu îl crezi? Iar dacă disputa mai și durează, oare am putea spune că e caz de rea-voință sau neputință de înțelegere și încăpățânare? Nu vreau să spun că această punere în scenă se potrivește leit cu disputa pe care crescătorii de animale o au cu autoritățile, dar ceva, ceva tot e. Acum un an, Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” a stat la originea unui ordin, emis de guvern, prin care încerca să reglementeze desfășurarea montei naturale autorizate. În articolul 9 al normelor tehnice, aferente respectivului ordin, se spune: (5) Toți berbecii și țapii prezentați pentru autorizare trebuie să dețină testul de genotipare pentru rezistența la scrapie, conform protocolului de colaborare încheiat între Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și ANZ.
(6) Reproducătorii care participă la programele de ameliorare aprobate, indiferent de specie, trebuie să fie identificați prin analiza grupei sangvine (verificarea filiației), în procent de 3%, din efectivul de masculi existent în exploatație, dar nu mai puțin de 1 cap. În exploatațiile în care rezultatele testării depășesc 20% neconformități, ANZ dispune verificarea întregului efectiv.
Așadar, două teste prin care inițiatorii își doresc, cu siguranță, să aducă un beneficiu mediului de afaceri din zootehnie. Vorbim despre încredere, predictibilitate, sănătatea animalelor, valoare la export și probabil multe alte caracteristici care au stat în intenția legiuitorului. Dar... intenția bună nu a coincis și cu un rezultat bun. Aproape toți crescătorii au fost nemulțumiți. Atât de nemulțumiți, încât au acționat în justiție respectivul ordin. Și, în primă instanță, au câștigat, ba și la recurs. Dacă stăm și numărăm sentințele, ar fi a treilea și a patra care se cheamă că înclină balanța disputei. Oare câte păreri ar trebui să mai vină, să îi convingă pe cei care au emis ordinul că au greșit? E adevărat că am auzit și sintagma, care nu mi se pare deloc deplasată, că adevărul nu depinde de numărul celor care-l contrazic. Oare e cazul aici? Domnul director al ANZ, Vaida Bela, este convins că tot ce a făcut este bine și în folosul crescătorilor. Probabil că la un calcul făcut cu pixul pe hârtie, „dacă facem așa, rezultă asta”, chiar au dreptate. Iată ce spune domnia sa: „Chiar săptămâna trecută am solicitat de la Autoritatea Sanitară Veterinară Națională cât a cheltuit România în ultimii 3 ani pentru închiderea focarelor de scrapie și, vă rog să mă credeți, în 3 ani am cheltuit peste un milion-jumate de euro. Ori cu un milion-jumate dacă noi făceam testele de scrapie, puteam, astăzi să declarăm scrapia din România eradicată și altfel ne priveau statele cu care noi avem relații privind comerțul cu ovine”. Într-adevăr, are dreptate. Dar nu s-a pus problema ca niște bani pe care nu i-am mai cheltui într-un viitor fără scrapie să îi investim azi în procesul de eradicare. S-a pus doar problema că toți posesorii de animale trebuie să facă testul fără de care nu au voie să vândă, atât. Nu s-a indicat nici unde se face acel test, nici cine plătește. Domului Vaida nu i se pare normal ca statul să plătească de fiecare dată, „nu poți cere tot timpul statului român să plătească. Pentru că și statul român plătește din impozite și taxe, dacă statul român tot timpul plătește, de unde mai acumulează alți bani? Eu cred că la un berbec care are o valoare de 2.500 de lei, pe piață, pe motivul că are testul făcut, nu e mult ca proprietarul să cheltuiască 100 de lei. Sigur că și proprietarul spune că mai bine rămâne el cu 100 de lei în buzunar”. Iar trebuie să recunoaștem că are dreptate. Banul public trebuie cheltuit cu mare grijă, el trebuie investit pentru un profit viitor. Dar chiar despre un asemenea profit vorbea însuși domnia sa mai devreme. O economie de un milion-jumate în trei ani, vreme de mulți ani de atunci încolo, de la data eradicării, până atunci vorbim de investiție. Că doar nu vrei să scoți profit din investiția altora?
Și încă un argument, legat de acest test: „Dacă noi, poate sunt prea optimist, am eradica în 5 ani scrapia din România, gândiți-vă ce ar însemna piața din Turcia, care în momentul de față nu face import de animale din România pe motiv că noi nu suntem declarați ca fiind eradicată scrapia. Păi dacă ar intra turci să cumpere animale de la noi, vă garantez că mielul ar crește, nu ca acuma la 14 lei, poate ajunge la 18 lei pe kilogram în viu. Or, pentru un crescător, ce e așa de greu să facă testul de scrapie, să declarăm odată eradicată boala?”. Adevărat, asta ar părea în favoarea fermierilor, deci ar fi corect să se implice. Dar pentru mulți această socoteală este o vânzare a pielii ursului din pădure, nu ai de unde să știi dacă prețul va evolua astfel, nici dacă turcii nu vor găsi alt nod în papură.
Problema e că fermierii nu s-au supărat că sunt nevoiți să scoată o sută de lei din buzunarul în care respectiva sută ar fi mai bine să stea, cum spunea domnul Vaida, ci pentru că li s-a cerut să facă un test de azi pe mâine și nu au unde să îl facă. Pentru că așa se întâmplă când faci legi din pix. Uiți să întrebi pe unii care probabil ar ști, „au unde să facă testul fermierii?” „Nu”, poate ar fi răspuns acela. „Atunci hai să facem, cu un milion-jumate de euro, ceva, ca fermierii să aibă unde face testul și apoi dăm ordinul.” Nu e ca atunci când pui căruța înaintea cailor?
Noi după cine să ne luăm?
Povestea aceasta își găsește locul aici pentru că printre alte multe evenimente care au avut loc la Agromalim 2021 a fost și Conferința națională a crescătorilor de ovine și caprine, cu tema „Zootehnia - performanță, realizări, strategii, oportunități, în sectorul ovin și caprin din România”, conferință la care au participat și oficiali din partea statului, adică reprezentanți ai Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ai Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu”, precum și reprezentanți ai administrației locale. Cred că este evident pentru oricine că la această întâlnire la care au participat reprezentanți ai crescătorilor din aproape 40 de asociații s-a ridicat, printre altele, și această problemă.
În urma discuțiilor, au rămas mai multe întrebări decât răspunsuri, după cum ne-a precizat președintele ACO Păstorul Crișana, domnul Nicolae Cioranu, care s-a arătat nemulțumit și de faptul că două instituții ale statului au venit și au dat răspunsuri contradictorii. „A fost subiectul care a acaparat cea mai mare parte din conferință, din păcate, fermierilor prezenți le-a fost dat să audă două variante, varianta ANZ și varianta ANSVSA. Cea din urmă susține că dumnealor stăpânesc un program de eradicare a scrapiei cu animale în rasă curată, cu minimum 10 masculi în fermă și așa mai departe. A venit domnul director al Autorității Naționale de Zootehnie care spune „nu, domnule, că și noi avem laborator, și noi avem și asta, și asta, și..., și... și am putea să facem noi”. Întrebarea mea, de față cu toată lumea și la care nu am primit răspuns clar, este următoarea, ce se poate face când sunt două păreri? Fermierii, astăzi, după cine să se ia? Bun și eu am întrebat: «Domnule director, da, aveți un laborator, dar noi, pe lista pe care o avem, de pe documentul primit de la RENAR, instituția care acreditează laboratoarele în România, avem numai trei laboratoare, și alea subordonate autorității veterinare. Laboratorul ANZ nu există pe acea listă. În situația asta, mergem pe încredere? Având test la ANZ, eu pot să îi fac dovada cumpărătorului meu că am un test oficial cu ștampilă, cu răspundere? Că de la ANSVSA așa avem». Eu fac parte din acel program de eradicare a scrapiei, cu ferma mea, în care, anul trecut, când am luat probe, am primit un buletin de analiză, în care specifică fiecare berbec, îmi dovedește din ce categorie de rezistență face parte etc. Părerile au fost împărțite, iar problema a rămas în aer”.
Testul de filiație, util sau inutil?
Vorbind despre testul de filiație, domnul Vaida susține importanța și beneficiile lui. „Testul de filiație confirmă că mama și tata berbecului înscris în certificatul zootehnic sunt animale care și faptic, și scriptic corespund și atunci dispar suspiciunile”. El recunoaște că acest test nu determină valoarea de ameliorare și că nu înlocuiește munca pe care fermierii au făcut-o în registrele genealogice. „Autoritatea competentă, în speță ANZ, nu șterge nicio activitate corectă pe care crescătorii au desfășurat-o atâția ani. Tocmai asta vrem să confirmăm, că ei sunt serioși. Suspiciunea este prea multă și nu neapărat din partea autorității competente. Suspiciune este între ei, crescătorii, nu mai au încredere și atunci o să intervină cineva care să spună, «nu, mă, oameni buni, toți sunteți corecți sau x este corect, y este incorect». Atunci orice cumpărător știe la cine să meargă să cumpere”. Într-adevăr, nevoia de încredere este importantă, dar dacă nu au încredere în registrele de ameliorare, de ce ar avea într-un test care este făcut doar pentru „3 % din efectivul reproducător masculin din exploatație, dar nu mai puțin de un cap” cum s-a și exprimat domnia sa.
Beneficiile la care se referă domnul Vaida sunt mai multe, de exemplu acela prin care ar crește sprijinul cuplat pe cap de animal. „Scopul acestor reglementări este ca cel care face selecție și este corect să prospere, iar vânătorii de subvenții, trebuie eliminați. Cei mai interesați de eliminarea vânătorilor de subvenții ar trebui să fie asociațiile de crescătorii de animale, pentru că dacă elimini animalele care nu există, banul care revine unui animal existent crește, pentru că aici, la sprijinul cuplat, modalitatea de calcul este simplă, se alocă fondul și se împarte la numărul de animale eligibile. Cu cât numărul de animale eligibile este mai mic, cu atât suma pe animale este mai mare, atunci nu înțeleg de ce sunt probleme. Anul trecut au fost eligibili la plată, undeva la 3 milioane de capete, a ieșit pe cap de animal 18 euro, sprijin cuplat, dacă ar veni ei, să ne ceară să facem controale acolo unde știu ei că nu este în regulă și am elimina acele animale. Sprijinul cuplat ar putea urca, după estimarea mea, undeva la 25 euro. Ce facem noi, ar trebui să vină asociațiile, să ne spună: de ce nu faceți? Uite, eu știu că ăla n-are animale, de ce îi dați ăluia bani? Nu să fie invers, adică tot noi vrem să facem ceea ce ar trebui să ceară ei să facem, dar tot ei vin și ne dau în instanță pentru anulări și pentru suspendări”.
În replică, fermierii nu înțeleg de ce trebuie sa facă, pe cheltuiala lor, un test care nu se impune ca necesitate. „Domnul profesor Ioan Pădeanu zice așa, regulamentul 1012 spune clar, se cere testul de filiație numai în situația în care se face montă artificială”, îl citează Nicolae Cioranu pe cel pe care îl consideră și imparțial, și competent, justificându-și astfel opoziția. Admite, însă, că dacă există o suspiciune într-o fermă, pot să meargă și să facă acel test. „Noi ne supunem, nicio problemă n-avem nimic împotrivă, dacă ei au suspiciune, să meargă acolo”.
Pare un război economic
Și chiar dacă dezbaterea celor două teste au ocupat cea mai mare parte a timpului de desfășurare a simpozionului găzduit de târgul de la Arad, Agromalim 2021, s-au mai discutat și despre alte probleme ce îi afectează pe fermieri, cum ar fi finanțarea tinerilor fermieri sau comercializarea și transportul animalelor vi. Reacția președintelui ACO Păstorul Crișana a fost una tranșantă, considerând acțiunea un fel de război economic. „Eu rămân la părerea că aceste intervenții ale ONG urilor sunt strict comerciale. Până România a exportat în Iordania o țară mică, cu contingent, nu a fost problemă că se încărcau miei când era 40 °, când era 35 °, nu era nicio problemă. Odată ce am intrat în piața Arabiei Saudite, în piața Emiratelor Arabe, în Golful Persic.... Suntem noi, zic eu, mici, dar, uite, importanți în ochii celor care știu ce putere avem și ce oameni suntem și ce s-ar putea întâmpla dacă sectorul ăsta s-ar dezvolta frumos și ar avea, iată, acest debușeu de export și pe bani frumoși, de ce să nu recunoaștem”.
El susține că fermierii nu țin neapărat să vândă animalele în viu, că ar putea vinde și către abatoare dacă ar fi cine să le cumpere: „Chiar crede cineva că pe fermier îl interesează cine îi bate la poartă să-i cumpere mielul că e abator sau că-i arab? Ce ușor i-ar fi fermierului dacă prețul ar fi același și la unul, și la altul și să facă documente de abatorizare și în momentul în care a plecat de la poartă să nu mai aibă nicio grijă. Să nu ceară accept intrajudețean, să vezi că îl primește sau că nu-l primește, pentru că oricum e ocupat cu lucrul lui și are destul lucru. Important e să vândă și să vândă la un preț corect”.
Până la urmă, trebuie să ne punem și întrebarea „cât de slab comerciant ar trebui să fi, să îți bați joc de marfa pe care ai achiziționat-o spre vânzare?” Un asemenea comerciant nu credem că există. Din contră credem că un comerciant are grijă de acea marfă ca să ajungă, în cazul animalelor vii, acolo unde o exportă, cel puțin la aceeași greutate de la care a pornit. Adică, din câte mai știm și noi, trece o perioadă, mai stă câteva săptămâni, o lună, chiar două luni, comerciantul mai finisează animalele, să le uniformizeze, pentru că le ia de la mai multe ferme. Adică un comerciant, cu siguranță, la un animal viu, are grijă de el pentru ca să câștige bani de pe urma acestui comerț. Probabil că sunt și accidente, pe care nu și le dorește nimeni. Și fermierii suferă, ba de boli, ba de vicisitudinile vremii. Nicolae Cioranu chiar spune: „Și la noi s-au întâmplat accidente ne-au acoperit viscolul oile, la bătrânii noștri le-a luat zăporul Dunării, le-a luat oile, le-au scăpat în vârful sălciilor, i-au omorât pe ciobani. Ce credeți că țurcanele alea frumoase, la iarnă, când dă 100 de litri de ploaie pe metru pătrat și le vezi cu țurțuri pe sub burțile lor, crezi că li-i chiar bine, dar depășim momentul ăla și mergem mai departe”.
Concluzia este că problemele cu care fiecare se confruntă nu vin de niciunde, au cauze obiective, cunoscute, mai mult sau mai puțin, cu rezolvări concrete și punctuale. Pentru asta e nevoie de interes, deschidere și bunăvoință. Suntem convinși că niște oameni politici, fie de pe la noi, fie de pe la Bruxelles, nu au de unde să știe esența fiecărei probleme. Chiar dacă, întâmplător, acei politicieni au trecut prin viața lor și printr-o fermă, vorbind de cazul nostru, nu e obligatoriu să fi avut acea problemă sau poate au uitat, nu e nicio supărare. De neînțeles este doar faptul că nu se consultă cu cei care știu și care, până la urmă, le sunt parteneri în intențiile pe care le au, nici sclavi, nici dușmani. Sau poate ei cred altfel.
O ofertă amplă, de la foarte modern la second-hand
Pe Răzvan Tomescu, directorul de marketing al companiei Titan Machinery România, l-am găsit acolo unde era firesc să îl întâlnim, în cuprinsul întinsului stand al companiei, pregătit foarte bine, că, așa cum și recunoaște, au avut timp. Din mulțimea de mașini și utilaje, unele, aveam să aflăm, au intrat de curând în portofoliul lor. „Am avut ceva timp să ne pregătim, după un an jumate de pandemie, iar ca noutăți, am mărit paleta de furnizori în portofoliul nostru de produse, am demarat un parteneriat cu Unia, cu cei de la Pronar, pe lângă partea de remorci, am început acum să furnizăm și gama Green Line, pentru partea de fân lucernă și cositori. În același timp am semnat un parteneriat și cu Wacker Neuson, care sunt producători de utilaje mici, noi le spunem «între construcții și agricultură», pentru că încărcătoarele frontale își găsesc locul foarte bine și prin ferme. Tot pentru utilaje de construcție, am demarat acum parteneriat și cu cei de la Kovako, care au miniîncărcătoare frontale electrice – intrăm puțin în zona asta electrică, mai eco, astfel încât să mai reducem poluarea”.
Realitatea este că am observat și noi evoluția acestei companii care la început comercializa doar tractoare și combine, iar acum au cam toată gama de echipamente necesare unei ferme. Răzvan Tomescu spune că asta și-au și dorit de la bun început: „Într-un fel, să spunem așa, e un vis devenit realitate, pentru că dacă, îmi aduc aminte interviurile de prin 2012-2013, doream să fim un one-stop-shop, în care fermierul vine și găsește utilaje sau găsește produse pentru toate activitățile pe care le desfășoară în fermă. Încet-încet acest țel a deveni realitate și ne putem lăuda zilele acestea cu o gamă diversificată de produse și pentru zona de agricultură și pentru zona de construcții și cu motoare prin combustie și cu motoare electrice și mai nou autonome, care sunt ghidate prin GPS”.
Instrumente pentru o agricultură de precizie
Titan Machinery este prima companie deținătoare de rețea proprie RTK, cu semnal care are o precizie de până la 2,5 centimetri. Iar domnul Tomescu susține că vor să dezvolte continuu această zonă de tehnologizare a agriculturii, fiind motivații de receptivitatea fermierilor: „Pentru că în momentul în care fermierii au constatat eficiența, avantajele și câștigul, până la urmă, că despre asta e vorba, agriculturii de precizie, mulți au venit, au început să vină către noi: «Și cum fac asta? Și cum scot mai mult din terenul pe care-l am?» și atunci am pus Departamentul nostru de Agricultură de Precizie în strânsă legătură cu ei. Generăm și facem proiecte personalizate, de exemplu, anul acesta am încercat semănat variabila la grâu, ceea ce nu s-a încercat până acum și am avut o platformă undeva lângă Furculești, lângă Alexandria în care totul s-a realizat cu tehnologia specifică agriculturi de precizie cu rată variabilă: de la scanare sol, creare hartă, fertilizat variabil, semănat variabil. Recoltatul a fost tradițional, cu sistemul Axial-Flow®, dar tot ce s-a întâmplat acolo a fost cu agricultură de precizie, iar eficiența ajunge undeva până la 25 % economie pentru semințe, partea de combustibil, parte de recoltă suplimentară, sunt avantaje pe care fermierii le pot obține, pentru că pământ nu mai avem să mai cumpărăm, ăla e, și noi, prin sistemele agronomice pe care le aplică producătorii utilajelor pe care le comercializăm, încercăm să îl eficientizăm. După cum vedeți, până și vedeta de anul acesta, un Magnum 400 AF Connect, face parte din noua gamă de utilaje de la Case IH, utilaje interconectate care comunică, și între ele, comunică și cu platforma AFS Connect. Managerul firmei nu mai este obligat să meargă pe câmp să vadă fiecare operator, fiecare utilizator de tractor ce setări are, cum face, vede totul pe platforma online, pur și simplu le transmite un mesaj: «Vezi că ai încărcare mare pe motor; vezi că setarea aia nu e OK». De aici, numai timpul pe care îl economisește, cu eficiența controlului operatorilor, și este un avantaj important”.
Soluții împotriva tasării
Pe lângă aceste aspecte ale tehnologiilor de precizie sunt și aspectele tehnice legate de o anumită mecanică a impactului asupra terenului. „Vorbeam de vedeta din spate, Magnum 400 AF Connect, roțile pe care le are, fiind late, fiind mari, tasează solul mai puțin, au o suprafață de contact mai mare și, implicit, o eficiență mai mare la consum. Nu mai există patinaj și, automat, poate să tragă după el un utilaj mai lat.”
Ne-a mărturisit că specialiștii lor îi sfătuiesc pe fermieri să încerce, pe cât posibil, să aibă utilaje complementare, în ceea ce privește lățimea de lucru, astfel încât să aibă cât mai puține suprapuneri de lucrări, să evite tasare și astfel să existe doar câteva cărări tehnologice în solă pentru a putea germina semințele, pentru a se putea dezvolta și astfel să poată scoate cât mai mult din terenul finit pe care îl au.
Iată așadar o rețetă pe care și-o dorește orice fermier, să-și reducă costurile și să-și crească veniturile. Și totuși această rețetă a eficienței nu este chiar așa de ușor de aplicat pentru ca nu e suficient să îți procuri tehnica necesară, ai nevoie și de cunoștințe pentru a o folosi la parametrii la care ea să îți aducă plusul scontat.
Instructaj personalizat
Așa cum este de așteptat, specialiștii de la Titan Machinery, în momentul în care livrează un utilaj de o asemenea performanță, dotat cu tehnologii din sfera agriculturii de precizie, fac și instructaj cu operatorul care va urma să lucreze pe el. Răzvan Tomescu ne lămurește și ce se întâmplă dacă sunt mai mulți operatori: „În momentul în care unul dintre clienții noștri solicită sau are nevoie, pentru mai mulți operatori, putem crea traininguri personalizate pe utilajele pe care le au în fermă de la noi. Ne dorim, în viitor, să deschidem un departament separat de training-uri în care, pe perioada iernii, de exemplu, când operatorii nu prea sunt ocupați în campanie, să putem să facem o școlarizare în detaliu, cât se poate de puțin, o practică, pentru că nu mai intri în câmp iarna să faci ceva, dar cel puțin, în hală, să vedem, să le arătăm, cum să lucreze cu ele, cât de mult ajută automatizarea, cu care vin aceste noi tehnologii cu care sunt dotate utilajele pe care pe care le comercializăm”.
Finanțare în sprijinul fermierilor
Un alt aspect de noutate în oferta lor, dar în strânsă legătură cu tehnologiile din sfera agriculturii de precizie, este nivelul de garanție pe care îl acordă. „Anul acesta am demarat un program de 5 ani garanție pentru toate utilajele dotate cu AFS Connect. Așadar tot ce înseamnă utilaj Case IH, de la 150 cp în sus, dotat cu AFS Connect de anul acesta vine cu 5 ani garanție. Avem încredere în produsele pe care le comercializăm. Am avut întotdeauna o strânsă legătură cu fermierii, iar feedbackul lor a ajuns la producători, îmbunătățirile utilajelor s-au făcut și cu ajutorul acestora și de aceea ne putem permite să oferim acești 5 ani garanție utilajelor Case IH AFS Connect”.
Trebuie amintit că anii aceștia din urmă au fost foarte diferiți, adică, pe de o parte a fost dificultatea de rambursare a creditelor, pe care fermierii, ce au achiziționat în rate, le aveau către furnizori, ca urmare a recoltelor distruse în 2020, iar pe de altă parte anul în curs a adus un câștig mai bun, oferindu-le fermierilor ocazia de a putea să vină să achiziționeze alte utilaje.
În ceea ce privește dificultățile financiare din 2020, Titan Machinery, spune interlocutorul nostru, a avut o relație apropiată cu fermieri, oferindu-le soluții financiare avantajoase: „Am avut campanii de finanțare cu 0 % AVANS, 0 % dobândă în primii unu, doi ani; prima rată după un an jumate; au existat și există în continuare parteneriate cu finanțatorii noștri, care sunt create pe pachete valorice, în funcție de suma pe care dorește să o acceseze fiecare fermier; am creat noi pachete avantajoase de: tractor plus implement sau unu, două implemente, astfel încât să mai putem reduce costurile”.
Un an în creștere
Iar legat de impactul pe care 2021 îl poate avea asupra pieței de mașini și utilaje primim din partea interlocutorului nostru confirmarea a ceea ce presupuneam: „Față de anul trecut, clar, vânzările au crescut, nu suntem la nivelul 2019, dar vânzările au crescut, cu siguranță. Au fost câteva impedimente, ca toată lumea, pe semiconductori, au fost serviciile conexe care ne-au pus câteva bețe în roate, dar consider că am gestionat cu brio solicitările clienților și am putut livra către ei ceea ce și-au dorit. Avantajul nostru fiind și extinderea teritorială în Europa, putând face relocări, ce nu vinde unul vinde altul, adică din punctul ăsta de vedere am putut livra către toate solicitările clienților”.
O platformă pentru second-hand
Ceea ce este evident oricărui este implicat în agricultura din România retehnologizarea încă este necesară la noi în țară. Sunt fermieri care au nevoie, pentru a crește, de utilaje, nu neapărat noi. Pentru ei, și un tractor sau un utilaj la mâna a doua este binevenit, până vor putea să treacă la un nivel superior și să-și poată achiziționa unul nou. Suntem convinși că de această nevoie sunt la curent și companiile distribuitoare de tehnică, așa cum sunt cei de la Titan Machinery, care ne-au confirmat acest lucru: „Am observat o creștere a interesului și pe utilajele second-hand. Și atunci având business-ul ăsta mare, se creează și un buy-back, luăm second-hand, dăm nou, second-hand-ul se rulează. Noi, întotdeauna, utilajele pe care le luăm, ca și buy-back nu doar le spălăm, ca apoi să le scoatem la vânzare, să le facem, acolo trei poze ca la autoturisme, nu, ele intră în service, intră într-o revizie completă, dacă este necesar, se vopsește capotă, se revopsesc toate componentele, se schimbă fluidele necesare, se creează teste de anduranță, astfel încât ceea ce scoatem pe piață să fie niște produse garantate de Titan Machinery. Nu doar luăm de aici și îl vindem dincolo, pentru că, până la urmă, dorința de a crea acea platformă second-hand vine la pachet și cu încrederea pe care dorim s-o aibă clienții în produsele noastre, fie noi, fie second-hand”.
Iar această grijă pentru calitatea produselor trebuia să fie valorificată eficient, iar calea cea mai bună este internetul, ușor de accesat de oricine. De aceea au creat și lansat de curând o platformă proprie de utilaje second-hand, la nivel european. Adresa la care poate fi accesată este https://used.titanmachinery.eu, acolo unde pot fi găsite toate utilajele pe care le gestionează Grupul Titan Mașinării în Europa, fie că sunt din Germania, Ucraina, Bulgaria, Serbia, România. „Este o platformă foarte bine pusă la punct, pentru că ceea ce am încercat să facem în ultimul an a fost să creăm noi o platformă de utilaje second-hand, care să fie preluată de celelalte platforme. Adică nu mai suntem noi aceia care gestionăm 7 stocuri în 7 platforme, acum avem platforma noastră de utilaje second-hand care este preluată de marile platforme europene.”
Și ne-a mai mărturisit Răzvan Tomescu că dificultatea cea mai mare a realizării acestei platforme a fost legată de concordanța pe care specificațiile utilajelor, exprimate în 5 limbi trebuiau să o aibă cu celelalte 5-6 platforme pe care se afișează produsele lor. O nouă dovadă a responsabilității pe care o au față de consumator.
Noutăți și finanțare de la NHR Agropartners
Cu specialiștii în tehnică agricolă de la NHR Agropartners ne-am revăzut într-un asemenea cadru cam după un an și jumătate. Au mai fost evenimente la care am participat alături de ei, cum ar fi ceea pe care domnul Florin Neacșu a trecut-o la capitolul noutăți, inaugurarea unei filiale noi la Constanța „Un sediu nou, foarte frumos într-un spațiu în apropiere de Ovidiu, pe un teren mare care ne permite să facem și testarea utilajelor, test drive – dacă sunt fermieri interesați –, plus că avem acolo atelier de reparații, cu 6 posturi de lucru, un depozit de piese de schimb, generos și, bineînțeles, birouri moderne și un mediu de lucru foarte plăcut”.
Evident că ne așteptam la noutăți mai ales în ceea ce privește flota de utilaje, adică oferta pentru cei interesați. „Ne-am înnoit flota de utilaje, prin faptul că sunt foarte multe modernizări, foarte multe utilaje care satisfac norme de poluare redusă, norma TIER (STAGE) V; avem câteva îmbunătățiri la combine; încărcătoarele cu braț telescopic, cu noi motoare și cu noi transmisii”, a completat Florin Neacșu, iar noi am concluzionat că se păstrează în oferta lor tendința actuală, prin care toți constructorii de utilaje agricole sunt „îndemnați” să producă utilaje care să fie, cum se spune, „prietenoase cu mediul”. „E adevărat, practic legislația europeană impune niște reguli, dar nu numai legislația este determinată, fiecare producător încearcă să-și îmbunătățească produsele și pe lângă faptul că se încadrează în legislație aduc inovații, soluții noi care îmbunătățesc foarte mult produsele. Pentru că vorbim despre autoghidare, agricultură de precizie, agricultură conectată, sunt acele sisteme de control al secțiunilor, ca să se evite suprapunerile, la mașinile de stropit, de împrăștiat îngrășăminte, tocmai pentru ca să reducem cantitatea de pesticide care se dă în anumite locuri și să se distribuie exact cât este nevoie, făcând astfel, pe de o parte economie de substanțe și, pe de altă parte, un impact cât mai redus asupra mediului. Tot în acest scop, acela de a reduce doza de pesticide la hectar și impact mic asupra mediului, la unele mașini, de exemplu, la cele pentru vie, avem soluții tehnice pentru recuperarea surplusului de soluție”.
Rate amânate și dobânzi cât mai mici
Un alt aspect pe care îl au în vedere cei de la NHR Agropartners este finanțarea. Asta și pentru că, așa cum recunosc chiar ei, fermierii au nevoie de așa ceva. „Tot ce s-a întâmplat anul trecut i-a influențat foarte mult și ei încă resimt probleme legate de finanțare și din acest motiv am încercat să îmbunătățim parteneriatele pe care le avem cu anumiți finanțatori, cu care lucrăm de mai mulți ani, să găsim niște soluții care să îi ajute pe fermieri. Adică, fie un avans foarte mic sau începând de la zero; primele rate, cât mai târziu posibil; dobânzile cât mai mici. De asemenea, am mers și pe credit furnizor, în unele situații, pentru ca să îi ajutăm pe fermieri să poată face investiția de care au nevoie și să aibă un timp de răgaz până la prima rată pe care trebuie să o plătească”.
Trebuie spus că pentru mulți dintre fermieri producțiile de anul acesta au fost mai mari, iar prețul cu care au putut vinde a fost, poate, nesperat de bun, de aceea se poate spune că dispoziția lor spre a-și achiziționa utilaje a crescut. Supoziția noastră a fost confirmată de reprezentantul NHR: „Da, sunt foarte mulți fermieri care și-au cumpărat deja utilaje. Apetitul de achiziție a crescut foarte mult, incomparabil cu anul trecut, dar noi facem comparația cu anii de dinainte pandemie, 2018-2019, iar la ora actuală, pot să spun, că suntem cu vânzările puțin peste nivelul din 2019. Este îmbucurător și ne dă curaj și optimism, pentru ca că până la sfârșitul anului să depășim poate cel mai bun an al nostru”.
Optimismul lor poate fi și bucuria noastră, căci asta denotă un moment bun în economia agriculturii din țara noastră. Ar fi de mare folos ca și guvernul să contribuie la acest progres și să dea drumul fondurilor europene, acele măsuri destinate dezvoltării exploatațiilor, pentru că așa cum spunea interlocutorul nostru „chiar dacă au început deja măsurile pentru tineri, fermierii așteaptă măsura 4.1 pentru achiziția de utilaje. Sperăm să fie și și aceste surse de finanțare, pentru că pentru fermieri orice sursă care vine în plus, este binevenită și îi ajută foarte mult, deși personal, nu am așa de mari speranțe, pentru că durează foarte mult și nu poți să previzionez, să-ți faci un plan, când va fi implementarea acestor proiecte. Noi sperăm să fie cât mai repede și să fie fonduri suficiente, pentru ca fermierii care au nevoie să-și poată face achizițiile”.
Articol scris de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2021Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html