Rasa de oi ţurcane Breaza are ca leagăn de formare bazinul Văii Jiului mărginit de culmile abrupte ale munţilor Parâng, Şureanu, Retezat, cu localităţi precum Petrila, Lupeni, Straja, Câmpu lui Neag, Aninoasa, Băniţa, Jieţ, Crivadia, Baru Mare până în Bumbeştii Gorjului. Nu se cunosc exact timpul și metodele de formare a acestei populaţii, dar există certitudinea că oamenii din zonă au exploatat apariţia la un moment dat a unei mutaţii genetice în populaţie care prezintă caracteristicile fenotipice ale populaţiei actuale.

Specialiştii nu s-au aplecat prea mult spre această populaţie de oi, Breaza fiind lăsată în seama crescătorilor localnici care au crescut-o şi au ameliorat-o cu mare dragoste, izolând-o reproductiv de toate celelalte populaţii de Țurcană.

Caracteristica fenotipică care o defineşte este dată de desenul deosebit al feţei cu obraji de culoare închisă, castaniu închis până la negru lucios, brăzdat de o brezătură de culoare albă mai îngustă sau mai largă în forma literei „V” sau triunghi imperfect, cu baza în zona frunţii (coamelor) care coboară până la limita buzei superioare. De acest desen s-au legat crescătorii din vremuri străvechi când au început să selecţioneze reproducătorii și să planifice împerecherile, astfel încât această brezătură să rămână dominantă şi să se transmită din generaţie în generaţie.

Având efective relativ mici, cuprinse între 20 şi 100 de oi, crescătorii au urmărit în selecţie pe lângă brezătura caracteristică şi o creştere a productivităţii animalelor mai ales în direcţia producţiei de lapte, care cu timpul în generaţii succesive de selecţie a devenit foarte importantă, fiind o sursă reală pentru traiul ciobanilor localnici.

Este foarte important de reţinut că brezătura caracteristică, coroborată cu producţia mare de lapte, peste media populaţiei la indivizii reţinuţi pentru reproducţie, a creat în timp o corelaţie pozitivă între aspectul fenotipic și producţia de lapte.

Oile breze au o constituţie fină spre robustă caracteristică oilor de munte, cu o talie cuprinsă între 50 și 70 cm şi o lungime corporală între 70 și 110 cm.

Corpul este piriform descriind aproape un trapez, cu baza mare pe linia feselor sprijinit pe patru picioare puternice terminate cu ongloane de culoare neagră foarte rezistente la mers şi păşunat în terenuri tari, pietroase.

Toracele este suficient de larg, lung şi adânc, adăpostind în interiorul său inima şi plămânii, organe foarte bine dezvoltate, caracteristici anatomice ce favorizează o mare capacitate respiratorie transpusă în vitalitate pronunţată, consum sporit de furaje şi în final producţii ridicate de lapte. Capul este puţin convex (berbec) cu coame bine dezvoltate, continuat cu un gât bine prins de trunchi, lung şi mai subţire față de celelalte ţurcane (bucălăi, bele).

Ca rezultat al selecţiei mamelor de berbeci, forma, dar mai ales mărimea glandei mamare impresionează prin dimensiuni, sfârcurile având dimensiuni şi formă pretabil la mulsul mecanic.

Capacitatea lactogenă a oilor breze este foarte bună, situând această rasă la limita inferioară imediată a raselor specializate pentru producţia de lapte. Această caracteristică creează mari probleme crescătorilor în perioada de supt a mieilor, pentru că trebuie să intervină zilnic să mulgă laptele rezidual, altfel riscând să compromită glanda mamară.

Pe lângă suprafeţele mici de păşuni pe care sunt crescute, această intervenţie zilnică în timpul când mieii se află în perioada de alăptare face ca efectivele crescute în ferme să aibă dimensiuni mici.

Lâna este grosieră, acoperind trunchiul fără o extindere pe faţă şi picioare, cu abdomenul mai puţin îmbrăcat față de rasele Bucălae sau Bălă, cojocul cântărind între 3 şi 4 kg la oi şi 5 şi 9 kg la berbeci.

Dezvoltarea corporală este foarte bună acolo unde oile beneficiază de condiţii optime de furajare şi exploatare, oile ajungând ușor la 60-70 kg şi berbecii la 90-120 kg şi chiar peste.

Mieii la fătare cântăresc între 5 și 7,5 kg cu recorduri de 8 – 10 kg, existând în populaţie exemplare cu fătări gemelare, masa mieilor însumând 13-14 kg, ca de pildă în exploataţia doamnei Tamara Boantă, la mieii cântăriţi în data de 4 martie 2021. Producţia de lapte este în anumite turme secţionate şi bine furajate de peste 2-2,5 kg pe zi. Dacă la aceste producţii adăugăm faptul că în populaţie sunt efective cu o natalitate de 140-150%, ne dăm seama cât de valoroasă poate să fie această rasă.

De valoarea acestei populaţii au început să îşi dea seama crescătorii care fac tranzacţii de-a dreptul uluitoare, ajungând să cumpere berbeci din stadiul de miel la preţuri de 10.000-20.000 lei şi mieluţe la preţuri de 2.000-3.000 de lei.

Vă mărturisesc că am trăit să văd acest tip de tranzacţii şi cu altă ocazie, cu acceptul crescătorilor respectivi, o să le mărturisesc într-un alt articol.

Crescători remarcabili, cu efective deosebite în zonă, sunt Ion Lupşa, Ion Stan, Tamara Boantă, Ion Labău, Anișoara Jurcă şi mulți alţii, despre care sigur vom mai auzi.

Ce este de făcut cu această populaţie?

1.     Din cauza faptului că se creşte într-un areal defavorizat, trebuie ca nivelul minim de efective pentru care se acordă sprijin voluntar cuplat să scadă de la 60 de capete la 30 de capete, astfel încât să poată beneficia cât mai mulţi crescători.

2.      Fiind o populaţie mică în pericol de dispariţie, trebuie urgent făcut un program de reconstituire și dezvoltare ale rasei conform Regulamentului European 1012/2016, astfel încât să se poată folosi la reproducţie în faza incipientă berbeci din populaţia respectivă fără origine cunoscută pe două generaţii, dar care să manifeste fenotipic toate caracterele rasei.

3.      Având caracteristici de conformaţie şi mai ales de producţie total diferite de celelalte tipuri de Țurcană, se impune extinderea lucrărilor de control oficial al performanţelor, constituirea unei baze de date separate de celelalte ecotipuri, astfel încât serviciul tehnic al Registrului genealogic „DACIA” Hunedoara să poată omologa această populaţie, sporind astfel zestrea genetică a populaţiilor de ovine românești şi creşterea biodiversităţii genetice în domeniul creşterii animalelor.

Desigur, pentru foarte mulţi cititori datele prezentate în acest articol prezintă unele curiozităţi, pe cei care nu cred îi invit să vadă că nu sunt poveşti la gura sobei, ci sunt realităţi care demonstrează încă o dată ca ecotipurile rasei Țurcană sunt deosebit de valoroase, doar că trebuie asigurate condiţii de creştere optime ca să poată să-şi exprime potenţialul real de producţie.

Articol scris de: PROF. DR. ING. GHEORGHE NEAŢĂ, DIRECTOR GENERAL COORDONATOR R.G. „DACIA” HUNEDOARA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Sâmbătă – 20 martie 2021, așa cum a anunțat zilele trecute, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, s-a întâlnit la Cluj cu reprezentanți ai organizațiilor profesionale și ai cooperativelor agricole din sectorul creșterii bovinelor. Crescătorii din județele apropiate Clujului s-au văzut față-n față cu oficialul MADR, iar ceilalți au participat telefonic la întâlnire.

Ilie Chifan, fermier de la Șagu, județul Arad, și membru al cooperativei agricole TimLactAgro, participant la întâlnire prin intermediul telefonului, ne-a spus că ministrul le-a promis crescătorilor că vor avea subvențiile în conturi în circa o lună. Este vorba de ajutorul național tranzitoriu (ANT) și de un ajutor de stat așa-numit „de COVID”, subvenții aferente anului 2020.

Referitor la cuantumuri, s-a decis ca la ANT, pentru anul de referință 2013 să fie alocată suma de 5 euro pe cap de animal și 2 euro pe tona de lapte livrat în 2015. Banii care rămân de la ANT 2013 se vor distribui, sub formă de „ajutor COVID”, crescătorilor care au avut animale în fermă la 31 ianuarie 2021, indiferent că animalul este mascul sau femelă, condiția fiind să aibă împlinită vârsta de șapte luni. Vor beneficia de subvenții doar exploatațiile cu minimum trei bovine.

În urma calculelor, a specificat Ilie Chifan, rezultă o valoare totală a subvenției de aproximativ 40 euro/animal.

Reamintim că, joi – 18 martie 2021, într-o conferință de presă desfășurată la sediul MADR, Adrian Oros a declarat că ajutorul național tranzitoriu (ANT) pentru sectorul bovine va avea o alocare financiară de la buget de 48 de milioane euro, cu mai bine de 50% mai puțin comparativ cu anul trecut. 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Planeta se confruntă cu un moment critic. Două din cinci specii de plante sunt amenințate cu dispariția, cu implicații uriașe pentru viitorul tuturor ecosistemelor.

Cartografierea speciilor de plante a analizat peste 40.000 de specii de plante cunoscute pe Pământ, dorindu-se analizarea unui număr cât mai mare de specii pentru a satisface nevoile nutriționale și de mediu.

Semințele sunt unități de reproducere a speciilor, fiind atemporale, și fără să-și limiteze arealul de dispersie dețin puterea de a regenera speciile, de a promova biodiversitatea și de a permite ecosistemelor să se adapteze la o lume în continuă schimbare. Acestea sunt principalele motive pentru care este necesar să se păstreze semințele și aceasta este nevoia prin care a apărut conceptul de „bancă de semințe”.

Băncile de semințe sunt un instrument rentabil pentru conservarea plantelor ex-situ pe termen lung (departe de habitatul lor natural). Semințele colectate sunt condiționate, sunt uscate și supuse înghețării după anumite tehnici, fiind astfel conservate pentru viitor, pentru a păstra diversitatea genetică. Acestea oferă o poliță de asigurare împotriva amenințărilor cu care se confruntă plantele în natură.

Un fapt fascinant despre semințe și conservarea lor este că semințele pot fi viabile sute și chiar mii ani. Mărturie în acest sens stă cea mai veche sămânță datată cu carbon 14 viabilă recuperată din săpăturile de la Palatul lui Irod cel Mare din Israel, care are aproximativ 2000 de ani (sămânța sâmbure de curmal)!

Datele de specialitate demonstrează că din cauza schimbărilor climatice există multe specii de plante care erau folosite în urmă cu un secol și care nu sunt cultivate la fel de frecvent astăzi ori au dispărut în totalitate din sfera de interes.

Băncile de semințe oferă o modalitate de a păstra acea valoare istorică și culturală, ele fiind ca niște biblioteci de semințe care conțin informații valoroase despre strategiile de evoluție a plantelor, prevenind  pierderea diversității genetice la speciile rare de plante.

În majoritatea băncilor de semințe, semințele sunt, de asemenea, disponibile pentru cercetare în beneficiul publicului și, prin urmare, sunt finanțate public. Crescătorii de plante au adesea nevoie de gene pentru a crește randamentul, rezistența la boli, toleranța la secetă, calitatea nutrițională a plantelor utilizate în agricultură.

Metode și tehnici de conservare

La fel ca orice alt lucru, și semințele se degradează în timp, chiar în condiții optime de conservare prin metode laborioase, urmărindu-se în permanență factorii care ar putea duce la compromiterea viabilității semințelor. Este dificil de prezis cât timp o sămânță va rămâne viabilă astfel încât băncile de semințe renumite monitorizează potențialul de germinare în timpul depozitării, la anumite intervale de timp urmărind mai mulți parametri. Când procentul de germinație a semințelor scade sub limita pragului admisibil, semințele trebuie replantate și recoltate pentru o altă rundă de depozitare pe termen lung. Strategia de menținere a speciilor constă în păstrarea semințelor într-o colecție de bază pe termen lung, zeci sau sute de ani, dar și într-o colecție activă, urmărindu-se astfel păstrarea caracterelor genetice.

Semințele sunt creaturi vii, fiecare sămânță este unică și reacționează diferit față de factorii externi de păstrare, motiv pentru care, pentru a stabili norme acceptabile pentru băncile internaționale de semințe, FAO a Organizației Națiunilor Unite și un grup de consultanță numit Biodiversity International au dezvoltat împreună un set de standarde în ceea ce privește metodele de lucru și de conservare a genelor.

Concluzie

Astăzi, lumea are mii de bănci de semințe. Colecțiile lor sunt de o importanță critică pentru speciile planetei și pentru sănătatea ecosistemelor în care trăim. În epoca diminuării zonelor sălbatice și a biodiversității putem folosi băncile de semințe pentru a restabili și regenera bogăția planetei, urmărindu-se în primul rand:

• Îmbunătățirea diversității genetice capturate în colecțiile de gene, creșterea concentrării asupra taxonilor sub-specifici și reprezentarea eco-geografică și genetică adecvată prin colecții de specii multi-proveniență;

• Prioritate plantelor amenințate de dispariție, precum și plantelor endemice și celor mai utile pentru viitor pentru adaptarea și inovarea umană;

• Prioritate ecosistemelor cu risc de schimbări climatice (montane, maritime și insulare);

• Asigurarea necesarului de hrană în situația unor catastrofe majore care pot avea loc.

Articol scris de: DR. ING. MATILDA POPESCU 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html                

DLG InterMarketing, organizator al târgurilor Agraria și AgriPlanta, și Asociația Aberdeen Angus România lansează proiectul „Ora de Zootehnie”, în cadrul căruia se desfășoară un program e-learning, pe module, pentru crescătorii de taurine membri ai Asociației Aberdeen Angus România, cu acces ușor la noutățile din zootehnie, în vederea creșterii eficienței în ferme.

Raluca Mareș, director expoziții DLG InterMarketing, precizează că „Ora de Zootehnie”, cu dr. lect. univ. Radu Antohe – expert Zootehnica Show, este o inițiativă a cunoscutei companii organizatoare de târguri și expoziții, proiectul abordând tematici de interes pentru fermierii crescători de animale și ținând cont de specificitatea raselor.

Ora de Zootehnie are loc online, crescătorii de taurine din rasa Aberdeen Angus având ocazia, într-un cadru interactiv, să acceseze informaţii noi, cunoştinţe de specialitate privind creşterea şi bunăstarea animalelor, creşterea producţiei, să interacţioneze cu alţi fermieri, să afle cum influenţează Politica Agricolă Comună (PAC) şi Planul Naţional Strategic (PNS) sectorul zootehnic.

„Pe parcursul programului ne vom întâlni cu specialiști din domeniul ştiinţific, autorităţi publice, experţi, care vor pune la dispoziţia participanţilor soluţii de optimizare a condiţiilor de creştere eficientă a taurinelor din rasa Aberdeen Angus”, punctează Radu Antohe.

Programul este compus din următoarele module:

Modul 1: Aspecte sanitar-veterinare privind sănătatea animală în fermele de vaci de carne.

Modul 2: Nutriţie, managementul păşunilor şi al adăposturilor la taurinele din rasa Aberdeen Angus.

Modul 3: Genetică: ameliorarea şi selecţia taurinelor din rasa Aberdeen Angus.

Modul 4: Legislaţia de specialitate şi impactul Politicii Agricole Comune (PAC), a Planului Naţional Strategic (PNS) pentru taurinele de carne. Subvenţiile şi accesarea fondurilor europene.

Primul modul, Aspecte sanitar-veterinare privind sănătatea animală în fermele de vaci de carne, s-a desfășurat pe data de 18 februarie 2021 şi a abordat următoarele teme: Controlul BVD şi IBR – o abordare comună – eficienţa unui program de imunoprofilaxie;  Controlul bolilor respiratorii la tineretul bovin de carne. Imunizarea pasivă a viţeilor de carne – diareea neonatală a viţeilor şi managementul colostrului; Managementul reproducţiei la vaca de carne – analiza parametrilor de performanţă, în funcţie de fiecare categorie de creştere a taurinelor; Deparazitarea taurinelor de carne; Programul Strategic anual al ANSVSA.

Cum poți participa și ce se întâmplă după încheierea programului

Sesiunile au loc online, pe Zoom, şi sunt private. Accesul este gratuit, iar participanţii vor primi acces individual, prin e-mail sau telefon mobil (cod şi parolă). Linkul de acces poate fi accesat de pe calculator/tabletă/telefon mobil.

Grupele de participanţi sunt de 40 – 50 de persoane, formate pe zone geografice, cursul fiind organizat pe județe.

Între module, participanţii pot comunica în direct cu speakerii şi cu ceilalţi colegi, în cadrul grupului creat pe WhatsApp.

După încheierea programului, participanţii rămân conectaţi la comunitate, prin apartenenţa la grupul de WhatsApp creat și fiecare participant primește o diplomă de participare.

„DLG InterMarketing va continua comunicarea cu participanţii, prin experţii şi partenerii săi, participanţii vor putea adresa întrebări, solicita sfaturi concrete pentru fermă, vor împărtăși experiențe de business, schimb de idei”, punctează Corina Mareș, director general al companiei.

Pentru participarea la „Ora de Zootehnie” pot fi contactați:

Din partea Asociației Aberdeeen Angus România: David Eliza  – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 0720.064.930
Din partea DLG INTERMARKETING: Raluca Mareș – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 0734.584.291; Adrian Câmpean – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 0799.742.765; dr. Radu Antohe, expert tehnic Zootehnica Show – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 0758.252.781

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Joi, 11 februarie 2021, s-a desfășurat a VI-a ediție a Congresului Anual Internațional „De la Fermieri pentru Fermieri”, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), de data aceasta în mediul online - pe Zoom, eveniment la finalul căruia a avut loc decernarea trofeelor „Porumbul de Aur”.

La Secțiunea Neirigat, trofeul a fost câștigat de Ioan Iaroslav Balint, fermier din județul Arad, de la Nădlac, care lucrează aproximativ 150 de hectare. Porumb a avut anul trecut pe circa 80 ha.

Ioan Iaroslav Balint a obținut 11.145 kg/ha, cu un hibrid FAO 420 - Querci CS, de la Caussade Semences. „Mai bine de două luni, porumbul n-a avut nici apă, nici lumină și nici căldură, însă la sfârșitul lunii mai vremea s-a îndreptat și ne-a salvat cultura de porumb. Oricum, genetica face diferența. Și tehnologia dacă e bună, profitul este pe măsură”, a spus câștigătorul trofelului „Porumbul de Aur” – secțiunea neirigat.

La Secțiunea Irigat, trofeul a fost câștigat de societatea Nutre Group, care lucrează 16.980 de hectare în județul Ialomița, din care 1.800 ha sunt irigate.

Nutre Group a obținut 15.648 kg/ha cu hibridul MAS 43.P (FAO 390), de la MAS Seeds. „Începem să irigăm când porumbul are 7-8 frunze, iar apă dăm cât are planta nevoie, reușind să facem asta prin tehnica de care dispunem, avem senzori de umiditate”, a precizat Pedro Sá, director de producție în cadrul fermei câștigătoare a trofeului „Porumbul de Aur” – secțiunea irigat.

Prezent la evenimentul APPR, câștigătorul de anul trecut al trofeului „Porumbul de Aur” la secțiunea neirigat, cu producția de 17.460 kg/ha, fermierul Biță Răcman, din județul Giurgiu, a punctat: „Porumbul rămâne cultura cea mai profitabilă din agricultura României”.

În Revista Fermierului, ediția print – martie 2021, vom publica pe larg de la Congresul APPR „De la Fermieri pentru Fermieri”, ediția a VI-a, care a avut ca temă „Agricultura României în contextul Green Deal”

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Luni, 21 decembrie 2020, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) începe autorizarea la plată pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic (SCZ) aferente anului 2020.

Valoarea totală a plafoanelor aprobate este de 114.156.810 euro, echivalentul a 556.229.056,7 lei. Plățile se efectuează în lei, la un curs de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2020.

SCZ se acordă crescătorilor de animale, iar cuantumul per unitate pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează prin raportarea plafoanelor alocate la efectivul de animale eligibile, respectiv la kilogramele de gogoși crude de mătase eligibile.

Astfel:

• SCZ pentru bivolițe de lapte este de 160,3359 euro/cap, având un plafon de 1.680.000 euro, pentru 10.478 capete;

• SCZ pentru taurine din rase de carne și metișii acestora este de 185,0103 euro/cap, având un plafon de 13.125.000 euro, pentru 70.942 capete;

• SCZ pentru vaci de lapte este de 379,5340 euro/cap, având un plafon de 99.324.810 euro, pentru 261.702 capete;

• SCZ pentru viermi de mătase este de 90 euro/kg gogoși, având un plafon de 27.000 euro, pentru 300 kg.

De ce se colorează porumbul în roșu? Trebuie ca fermierii să se îngrijoreze de acest fenomen al colorării frunzelor de porumb în fazele de dezvoltare timpurii cu pigmentul antocianic răspunzător de emiterea radiației roșietice sau nu? Depinde de cauzele care provoacă fenomenul! Nu este deloc neobișnuit ca imediat după răsărirea micilor plantule de porumb, sub influența diferiților factori (meteorologici, antropici, chimici etc.), acestea să capete acea tentă roșiatică pe frunze, mai ales în faza de 2-4 frunze (fază de sevraj a porumbului) și, ca prin minune, în faza de 6 frunze această colorație să dispară.

Există o serie de factori care provoacă această colorație, dar să nu uităm că scopul final al activității agricole nu este reprezentat de admirarea coloristică și a nuanțelor date de unghiurile de incidență a luminii, ci este cel al obținerii de producții rentabile economic și stabile. Cercetările efectuate de echipa Corteva Agriscience arată că nu există nicio influență asupra productivității hibridului, corelată cu înroșirea frunzelor. Hibrizii care genetic dețin acest fenomen rămân la fel de productivi, fie că frunzele se colorează în roșu sau nu.

Cauze care pot provoca înroșirea frunzelor de porumb

Porumbul violaceu nu este o „invenție“ modernă. Această colorație roșiatică a frunzelor de porumb a fost observată din cele mai vechi timpuri și se manifestă „cu succes” pe forme de porumb sălbatic ce cresc în zonele montane răcoroase din Peru și Mexic. Practic, această colorație violacee este dată de o serie de gene, mai exact opt la număr, răspunzătoare de exprimarea fenotipică a pigmentului antocianic. Există numeroase plante care dețin același număr de gene. De exemplu, arțarul roșu are frunze cu tentă roșiatică în primăvară, cum de altfel, există arțari cu frunze total verzi. Să nu uităm de banala varză roșie care face fotosinteză și dă randamente foarte bune, chiar dacă e roșie. De altfel, sunt cunoscute o serie de flori ornamentale ce au frunze cărnoase și colorate în roșu. Diferența dintre varianta colorată în roșu și cea verde este aceea că varza, arțarul, florile ornamentale roșii dețin acele gene responsabile de sintetizare a pigmentului antocianic.

În cazul porumbului, care este un hibrid, această caracteristică este transmisă de la părinți ca multe alte caractere care nu se manifestă fenotipic în condiții normale. Marea majoritate a hibrizilor de porumb deține cinci din cele opt gene responsabile pentru colorația violet. Celelalte trei gene se regăsesc doar la o parte din hibrizi.

Atunci când acești hibrizi sunt expuși la temperaturi scăzute, genele declanșează secretarea de pigment antocianic în micile plantule. Același fenomen se poate observa și atunci când noaptea temperatura aerului coboară sub 10°C, iar ziua temperaturile depășesc 15°C, atunci când avem amplitudini mari de temperatură între zi și noapte.

Această colorație se manifestă doar în fenofaza de până în 6 frunze ale porumbului, când acesta trece prin acea „perioadă de sevraj”, când planta se hrănește preponderent prin sistemul radicular embrionar și investește masiv în dezvoltarea rădăcinilor coronare (principalul sistem radicular al plantei mature), în defavoarea dezvoltării aeriene.

În primăverile cu temperaturi scăzute, cu umiditate în sol și resturi vegetale, cu siguranță, hibrizii ce dețin toate cele opt gene răspunzătoare de secretarea pigmentului antocianic se vor manifesta fenotipic, prin apariția colorației violacee pe frunze. Pigmentația violacee poate apărea și la plantele mature (peste 6 frunze), dar în aceste cazuri, aceasta este determinată de alți factori (vătămări mecanice sau chimice, atac de insecte) și alt segment de gene este răspunzător.

Toate testele demonstrează că nu este o influență de niciun fel asupra plantei de porumb sau randamentului final. Nu există nicio corelație între culoarea violacee și metabolismul plantei, creștere, producția de clorofilă sau producția de boabe.

Temperaturile scăzute, în schimb, pot afecta plantulele de porumb, fie că sunt sau nu colorate în violet. Temperaturile scăzute sunt un factor de stres ce vor afecta porumbul indiferent de ce culoare ar avea, prin încetinirea metabolismului plantei. Aceasta este o regulă general valabilă în lumea vie. Cercetările specialiștilor Corteva arată că, atât hibrizii ce dezvoltă colorația violacee, cât și cei care rămân verzi, atunci când au fost expuși la frig au avut același conținut în clorofilă, fără nicio diferență. Pigmenții antocianici sunt secretați în partea periferică a frunzei, nu la interior, unde se găsește clorofilă.

Carența în fosfor (P) este o altă cauză care poate provoca fenomenul de înroșire a frunzelor de porumb.

După cum bine știți, carența în P se poate manifesta prin această colorație violacee a frunzelor. Bineînțeles, în aceste cazuri, o analiză agrochimică a solului va furniza informații asupra conținutului de P disponibil (din soluția solului), însă mare atenție, pentru că cea mai mare parte a P din sol este sub formă „blocată”, inaccesibil plantelor, dacă analizele vor arăta că nivelul de aprovizionare este suficient, fertilizarea suplimentară cu fosfor nu va schimba culoarea violet a plantelor în verde.

Cum putem să ne dăm seama dacă este vorba de colorație determinată genetic sau este deficit de fosfor?

• Dacă colorația violacee este uniform răspândită pe întreaga solă, cauza este, cel mai probabil, determinată genetic.
• Dacă colorația apare în vetre, localizată pe zone, acest fapt indică, de obicei, o carență în P.
• Carența în P este, de asemenea, cauza probabilă și dacă această colorație persistă peste stadiul de 6 frunze.
• Solurile reci, cu textură grea, se încălzesc mai greu și atunci plantele suferă, iar metabolismul este încetinit, acest lucru reprezentând o altă cauză a apariției colorației violacee.
• Sistemul de lucrări pe solurile lucrate e în minimum tillage, acoperite de resturi vegetale, iar zonele compactate pot provoca reacția de colorație violacee.
• Utilizarea necorespunzătoare a pesticidelor sau a fertilizanților (în special a celor cu azot pot distruge mezocotilul plantulei) va induce în anumite cazuri secretarea de pigment antocianic.

Productivitatea nu e influențată de colorația violacee

Apariția colorației violacee nu va influența productivitatea hibridului, în schimb condițiile de mediu, tehnologia aplicată, greșelile tehnologice o vor face.

În momentul de față, Corteva Agriscience are cea mai performantă gamă de hibrizi deosebit de bine adaptați condițiilor climatice specifice teritoriului României, cu o plasticitate ecologică deosebită.

În portofoliul Corteva Agriscience se găsesc o serie de hibrizi marca Pioneer® consacrați, extrem de productivi și care au caractere agronomice deosebite, dar care dețin cele opt gene, manifestând în condiții de stres termic colorația violacee. Amintim acum de P9241, poate cel mai stabil și bine adaptat hibrid la condițiile din România, care deține caractere agronomice aproape de perfecțiune (tulpină puternică, înrădăcinare profundă, toleranță excepțională la secetă și arșiță, toleranță deosebită la Fuzarium și Gibberela) și P9911, etalon de randamente record în grupa FAO 400, care prezintă acest caracter de colorație violacee.

De obicei, această colorație violacee dispare după faza de 6 frunze foarte rapid, dacă temperaturile sunt ridicate (în corelație cu metabolismul plantei) sau mai încet, dacă temperaturile scăzute persistă.

Nu uitati ca temperaturile scăzute, nu colorația violacee, provoacă această creștere lentă. Recomandarea ar fi ca atunci când alegeți un hibrid să consultați un reprezentant Corteva din zonă, pentru a vă da detalii suplimentare legate de hibridul ales. Spre exemplu, P9241, deși se colorează în violet, are o dezvoltare rapidă (early growth) în primele faze de vegetație, care îl face pretabil pentru programul de semănat timpuriu.

Pentru semănatul timpuriu, din portofoliu de hibrizi Pioneer®, recomandăm și P9074 – FAO 300, P8834 – FAO 310, P9610 – FAO 330, P9415 – FAO 340, P9757 – FAO 370, PR37N01 – FAO370 sau P0412 – FAO480.

MIHAI VALENTIN, CATEGORY MARKETING MANAGER CORN & SOYBEAN CORTEVA AGRISCIENCE ROMANIA & MOLDOVA

Ameliorările făcute la soiurile de cânepă  de către cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin au atras atenția marilor producători la nivel mondial. De altfel, cel mai important laborator de cercetare în domeniul cânepii, la nivel național, este cel din județul Timiș, de la Lovrin, acolo unde se află și cea mai importantă rezervă genetică din țară.

„Pentru americani este rentabil să ia doar produsul finit de la noi. Sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare.”

Universitatea statului american Oregon este interesată de o colaborare cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din județul Timiș pentru dezvoltarea și ameliorarea de soiuri de cânepă cu un conținut ridicat de CBD, utilizat în scopuri medicinale. „Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții statului Oregon, am înțeles că cifra de afaceri pe cânepă medicinală este de zece miliarde de dolari pe an, doar în statul Oregon, ceea ce este o sumă importantă, cred eu, care garantează, dacă vreți, seriozitatea americanilor în colaborarea cu noi. Cererea și suprafața cultivată cu cânepă medicinală este într-o continuă creștere în statul Oregon. Ei s-au îndreptat către noi deoarece zona noastră e una foarte bună pentru a cultiva cânepa. Americanii sunt interesați și de material genetic, dar și de produsul finit. Pentru ei nu este rentabil să producă la noi cânepa și să o transporte pentru procesare în altă parte, așa că își doresc să ia doar produsul finit. În acest sens, sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare, în care să extragă conținutul de CBD și să-l trimită în zona de farmacie”, precizează conf. univ. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin.

CBD este abrevierea folosită în lumea medicală pentru canabidiol. Acesta are multiple aplicații curative pentru diverse afecțiuni și este considerat de mulți cercetători ca fiind canabidiolul cel mai important descoperit vreodată.

„Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze.”

Cerere în continuă creștere

La fel de interesante sunt și soiurile pentru fibră omologate la Lovrin, pe care le caută investitori din China. „Am omologat un nou soi de cânepă, «Teodora», care are o calitate a fibrei mai bună decât ceea ce a existat până acum. Este un soi pe care sperăm să-l dezvoltăm în continuare. Deja suntem în discuții cu potențiali investitori-cumpărători de sămânță din China care sunt interesați de soiurile noastre de cânepă. Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze, ceea ce pentru noi, ca stațiune de cercetare, înseamnă că avem unde să vindem sămânță”, a arătat Marinel Horablaga.

În ultimii ani, cererea pentru sămânța de cânepă a fost în continuă creștere, chiar peste posibilitățile SCDA Lovrin, asta din cauza faptului că mai ales cânepa pentru fibră are o talie foarte mare, între 4 metri și 6 metri înălțime, ceea ce este însă o problemă: nu există un utilaj adecvat pentru recoltat. Problema s-ar putea rezolva anul acesta, prin adaptarea unei combine de recoltat astfel încât să se poată produce sămânță în cantități îndestulătoare.

În momentul de față, piața românească a cânepii, deși încă firavă, cere mai multă sămânță de cânepă decât fibră. Trei sunt direcțiile de cercetare în domeniul cânepii pe care cercetătorii de la Lovrin doresc să le dezvolte: creșterea conținutului de fibră și calitatea acesteia, scăderea taliei și creșterea productivității de sămânță și creșterea conținutului de CBD.

Investiția în aparatură de ultimă generație destinată cercetării agricole la Lovrin s-a ridicat numai în ultimul an la peste 1.100.000 de euro. Obiectivul conducerii SCDA Lovrin este ca în acest an să se finalizeze modernizarea tuturor laboratoarelor și să se acrediteze, astfel încât, în cel mai scurt timp să se treacă de la statutul de stațiune la cel de institut.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

La Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia”, din județul Hunedoara, a avut loc un experiment de testare a berbecilor după descendenți, pentru rasa Țurcană, o lucrare ce nu s-a mai făcut de aproximativ 40 de ani în România. Crescătorii încearcă să obțină rezultate sporite prin monta în harem.

Selecția și ameliorarea raselor de animale sunt obiectivele crescătorilor români, dar și ale cercetătorilor. „La Merinos s-a mai întâmplat fenomenul, pentru că și în timpul regimului comunist trebuiau evaluate performanța pentru carne și pentru lână. Țurcana avea un alt regim, cu statut de outsider pentru rasele de oi din România, dar iată că a ajuns să fie, așa cum am denumit-o eu, Regina Munților Carpați – o supra-rasă, care are cele patru-cinci ecotipuri cu caracteristici distincte, pe care sper să le sintetizăm într-o bună zi, ca să putem să omologăm fiecare populație ca rasă”, ne-a declarat prof. dr. ing. Gheorghe Neață, director coordonator Registru genealogic Asociația „Dacia” Hunedoara.

În Hunedoara, dar și în alte zone de tradiție pentru creșterea Țurcanei, cum sunt județele Alba sau Bistrița, se regăsesc toate varietățile sau rasele, cum susține profesorul Gheorghe Neață: Bucălaie, Bălă, Brează, care se întâlnește pe toată Valea Jiului, și Oacheșă. De fapt, nu este o răspândire uniformă pe teritoriul României, ea s-a crescut în tip insular. „Bucălaia de fapt nici nu știu prin ce proces a trecut munții, pentru că ea a fost predominantă în zona Novaci, Baia de Fier, Baia de Aramă. Era alt tip, dar acolo era mai numeroasă și efectivele, mai concentrate. Sigur că, de sute de ani, a trecut peste munți, prin transhumanță, și probabil că s-a localizat, că i-a priit, s-a adaptat mai repede la condiții. Bucălaia este mult mai rezistentă la mers, comparativ cu celelalte ecotipuri”, ne-a zis directorul Asociației „Dacia” Hunedoara.

Rezistența ongloanelor, alături de poziția și de configurația corpului, modul în care se prind membrele de trunchi dau posibilitatea rasei Bucălaie să se deplaseze ușor, să urce la altitudini de 2.000 de metri, să stea pe stânci, o face asemănător caprei negre. Acest fapt însă nu e sesizat și ar trebui să dea caracterului un 2-5% din procesul de selecție, așa cum se întâmplă la taurine.

Se urmează toți pașii, iar unii produși sunt eliminați

Mai sunt multe lucruri de făcut în omologarea noilor ecotipuri, dar testarea berbecilor după descendenți, a lucrărilor de selecție reprezintă etapa finală în procesul acesta de selecție. „Când avem rezultatul testului după descendenți la un berbec, putem să spunem că am încheiat lucrările de selecție pe loturile respective”, a specificat Gheorghe Neață.

S-a respectat protocolul în totalitate, în cadrul acestui proces de montă dirijată, și s-a folosit un berbec la 35 de mioare, strămioare și adulte, în proporții egale, pentru a se urmări capacitatea fecundativă a berbecului pe cele trei tipuri de oi. „Alegem berbecul, care va fi partenerul la reproducție, cu niște însușiri comune cu efectivul. După ce creăm lotul uniform, îl introducem o perioadă de 8-10 zile, o perioadă de adaptare, pentru că ele vin direct de afară, din câmp, din pășunat, ca să se adapteze cu sistemul de furajare. Cam după zece zile de pregătire, de adaptare, începe perioada de montă propriu-zisă. Din acest moment, numărăm 36 de zile. Noi am zis 40, ca să avem certitudinea că s-au gestat toate”, povestește profesorul Neață modul în care se desfășoară monta în harem, în sistem închis.

În acest caz, vor fi două cicluri complete de reproducere și campania începe cu 1, 2, 3 monte pe zi, în funcție de capacitatea berbecului respectiv. Și berbecii sunt pregătiți pentru această campanie cu 40 de zile înainte, cât durează spermatogeneza.

După ce se realizează acest proces de 40 de zile, se desființează țarcurile și după perioada de gestație de 150 de zile, încep fătările, când se înregistrează exact fiecare miel, se cântărește, se ține 60 de zile, în perioada de alăptare, după care se înțarcă. „De aici se aleg loturile de testare. Cei opt berbeci care sunt aici trebuie să aibă cel puțin 15 fii înregistrați, care se introduc într-o perioadă de acomodare de 25 de zile. În perioada asta, îți dai seama că o parte dintre descendenți nu prea sunt așa cum ar trebui, sunt mai slăbuți și începi să-i elimini, astfel încât să rămâi cu zece descendenți ai berbecului, la terminarea perioadei de testare. Se cântăresc loturile cu fiecare individ, la începutul perioadei de testare și în a 61-a zi. Diferența dintre cea de-a 61-a zi și prima zi de testare constituie spor mediu zilnic sau viteză de creștere”, precizează specialistul.

Toate aceste date despre sporuri se strâng printr-un program special al softului de evaluări genetice și se calculează sporul mediu zilnic realizat pentru fiecare berbec, pe loturi. Datorită diferențelor dintre ei și prin anumite formule de calcul, se determină valoarea genetică: amelioratori pentru carne sau un „înrăutățitor”.

Selecția, un proces de durată și analiză constantă

Berbecii își continuă cursa, deoarece există acum prima certitudine: se poate face montă cu ei în efectivele în care vrem să sporim producția de carne. Dar nu se poate face asta în efectivele în care dorim sporirea producției de lapte, deoarece nu există nicio certitudine.

După ce a trecut un an, în martie-aprilie anul 2021, descendenții obținuți ajung la prima bonitare, care îi înscrie în competițiile următoare. Se cântăresc și tot atunci se obține o a doua informație: cantitatea de lână pe care au produs-o fiii berbecului respectiv.

Apoi, în anul 2022, cele 15 fiice care s-au reținut odată cu berbecuții încheie prima lor lactație. În funcție de producțiile de lapte pe care le-au dat – sunt măsurate pe fiecare individ prin Controlul Oficial al Performanțelor de Producţie (COP) și înscrise în Buletinele de control –, li se calculează valoarea pentru producția de lapte.

În final, vom avea amelioratori carne, amelioratori lapte și lână, amelioratori carne – înrăutățitor lapte și ameliorator lână. „Aici e marea  dibăcie: ce vrem să creăm? Programul nostru de ameliorare are proporții economice egale pentru carne și lapte, 40% - 40%, fiind rasă mixtă, și 20% lână. Acest indice economic se alătură printr-o formulă de calcul foarte elaborată la parametrii obținuți prin lucrările de selecție. Și așa se stabilește valoarea reproducătorului. Cei care sunt amelioratori pentru toate cele trei producții – carne, lapte și lână – sunt berbecii care vor fi intens folosiți la reproducție: vor fi așa-zișii berbeci de timbru genetic”, arată Gheorghe Neață, care are în spate în jur de 40 de ani de experiență.

Atenție însă că nu tot ce e fenotipic se transmite și genetic. Dar aceste exemplare sunt în testare de peste zece ani, trecute în Registrul genealogic, cu părinții și bunicii în secțiunea principală, și li s-a urmărit evoluția.

Un sector „de finețe”, zootehnia

Berbecul folosit în cadrul Asociației Crescătorilor de Ovine „Dacia” din județul Hunedoara va fi un ameliorator pentru producția de carne, susține dr. ing. Gheorghe Neață.

Zootehnia este o știință de finețe, unde trebuie să fii atent la toate aspectele. „Găsesc oameni care-și aduc aminte o discuție după un an și îmi zic: «Știți, mi-ați zis atunci așa, am încercat și n-a prea ieșit!» – «Păi, n-ai respectat ceva... » Și când mă duc acolo, la el în fermă, chiar îi arăt. Sunt chestiuni de finețe în zootehnie, iar în selecție, ameliorare, suntem deja într-un segment de finețe. Că după ce obținem berbecuții ăia de care vorbeam, cinci dintre fiii unui berbec din ăsta îi sacrificăm, de la fiecare câte cinci, și apreciem carcasa, apreciem structura carcasei, cât la sută e carne, apreciem stadiul de îmbrăcare al carcasei cu seu: la unii e mai mare, la alții e mai mic. Folosim berbecii care induc progresul ăsta pentru structura minimă a seului pe suprafața carcasei pentru a ameliora performanța”, a explicat specialistul.

Se calculează și proporția de oase din carcasă,  proporția de mușchi, cât sunt structura și dimensiunea ochiului de mușchi etc. Astfel, dacă toate aceste rezultate sunt pozitive, se păstrează indivizii care convin și se poate intra în competiție cu rasele care au fost create pentru așa ceva. „Țurcana nu e rasă, e o supra-rasă, e Regină, pentru că a bătut două continente, le-a tăvălit prin picioare. Două continente n-a cucerit niciun sultan! Oaia Țurcană a cucerit continentul asiatic, că vine de la marginea Uralilor încoace, s-a dus acolo și se întoarce înapoi, și continentul european, Tatra, Munții Pindului, Polonia... există și în Grecia, dar sunt lucruri discutabile la originea oilor pe teritoriu. Ungurii au luat-o de aici și i-au zis Ghemes-Rațca. I-am întrebat: unde e Ghemeșul? De acolo vine! Deci ați luat-o și ați omologat-o voi. Noi nu suntem în stare să omologăm două populații, că ăsta e visul meu. Dar acesta e primul pas spre omologare, programul acesta început la Asociația „Dacia” Hunedoara. Când avem berbecii testați, nu ne mai poate schimba nimeni cursul, o să-i zicem rasa Bucălaie”, a detaliat Gheorghe Neață, convins că mulți vor copia modelul, pentru că-și vor da seama că altfel nu vor mai rezista în piața animalelor de reproducție.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Dat ca exemplu de însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia vizitei sale la repornirea unei amenajări de irigații din localitatea Salcia, județul Mehedinți, tânărul fermier, Filip Purnavel, are o poveste pe cât de simplă, pe atât de lăudabilă, și anume una de patriotism modest.

Fără a fi prea darnic în detalii, am reușit totuși să aflăm de la tânărul ploieștean (da, a plecat din Ploiești în Mehedinți să facă agricultură) că a reușit să cumpere de la doi spanioli o fermă relativ mare într-o zonă care ar reprezenta o provocare serioasă pentru oricare dintre agronomii români.

Și spunem provocare pentru că vorbim de suprafețe de teren aflate pe malul Dunării, expuse deja fenomenului deșertificării ca urmare a lipsei de precipitații, dar și a unui sistem de irigații funcțional. Administratorul SC Manolo Y Alberto SRL provine dintr-o altă zonă de activitate (una „umană” și atât), însă dorește să se pregătească temeinic în acest domeniu complex al agriculturii, fapt pentru care, la cei 32 de ani ai săi, Filip Purnavel a optat pentru o nouă facultate, și anume pentru cea de Agronomie.

Chiar dacă bazinul de refulare al SPA Salcia trece prin inima exploatației sale, din cauza costurilor mari ale utilajelor pentru irigații, Purnavel este obligat să se confrunte cu seceta la câțiva metri de Dunăre.

Suntem siguri că vreți să aflați care sunt provocările cu care se confruntă Filip, așa că vă invităm să savurați interviul cu tânărul fermier.

Revista Fermierului: Domnule Purnavel, ne bucurăm să vă avem astăzi la o nouă ediție a interviurilor marca Revista Fermierului. Ne aflăm la evenimentul de inaugurare a Amenajării pentru irigații Izvoare-Cujmir, localitatea Salcia, județul Mehedinți. Ce suprafață cultivați în zona adiacentă canalului reabilitat?

Filip Purnavel: În momentul de față, prin societatea pe care o deținem cultivăm aproximativ 1.700 de hectare. Astfel, suntem și principalii beneficiari ai stației de aducțiune de apă.

R.F.: Cât timp ați așteptat până ce SPA Salcia a fost repusă în funcțiune?

F.P.: Sunt aici de patru ani de zile, însă până nu demult nu aveam mari speranțe să vedem apă pe canal. Hai să spunem că eram mai degrabă circumspecți privind reabilitarea SPA Salcia.

R.F.: În viziunea dumneavoastră, îl considerați drept un beneficiu pentru fermier faptul că nu plătește apa pentru irigații? Știm din anii anteriori că susținerea sectorului de irigații pentru clientul final nu era altceva decât de o reducere a prețului energiei electrice, nicicum de gratuitatea apei pe canal.

F.P.: Fără îndoială că este un avantaj foarte mare că nu plătim apa. Vorbim de această dată de cu totul și cu totul altfel de agricultură. Chiar și așa, cu SPA Salcia reabilitată, încă ne bazăm pe ploaie. Din motivul lipsei precipitațiilor, cred că vom întoarce câteva sute de hectare de culturi agricole.

R.F.: Atunci când v-a prezentat membrilor presei, ministrul Agriculturii amintea de o organizație de udători din care faceți și dumneavoastră parte. Câți membri sunt în OUAI Salcia?

F.P.: Noi avem puțini membri în organizația de udători. Sunt eu, că am o suprafață mare. Metodologia este că trebuie să acoperim măcar jumătate din suprafața deservită, cel puțin teoretic. Spun asta pentru că ea nu va deservi sau cine știe când va deservi vechiul plan. Noi am avut noroc. În cazul nostru, este vorba de o suprafață mică, un microsistem aproape, în condițiile în care canalul de irigații deservește 5.500 ha, aproximativ, iar noi, laolaltă cu alți încă vreo 10 fermieri mici, abia am reușit să atingem pragul acela.

R.F.: Presupunem că veți apela totuși la fondurile FEADR pentru a achiziționa utilaje de irigat.

F.P.: Da. Domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea) a spus că putem iriga deja, pentru că este apă pe canal. Fără îndoială că, teoretic, acest lucru este posibil, dar implică niște costuri pe care nu ni le putem permite anul acesta.

Nici anul trecut n-a fost pentru noi unul bun, pentru că a plouat foarte mult în timpul recoltatului. Am pierdut 300 ha de mazăre pe câmp destinate ZIE, iar grâul, mai mult de jumătate din cantitate a fost încolțit.

R.F.: Mai devreme aminteați că veți întoarce în brazdă ceva culturi. Despre ce este vorba?

F.P.: Vom întoarce 300 ha din cele aproximativ 350 hectare însămânțate cu rapiță, ca urmare a faptului că nu a răsărit din lipsa apei.

R.F.: În prezent, mai întâmpinați probleme și la alte culturi?

F.P.: Avem 680 ha semănate cu grâu care nu vor răsări până când nu va ploua.

R.F.: Ce altceva ați mai însămânțat anul acesta pe restul suprafețelor?

F.P.: Avem 145 de hectare semănate cu lucernă. Urmează să însămânțăm în primăvară floarea-soarelui. Cu porumbul, noi nu ne riscăm. Solul este nisipos și se află în plin proces de deșertificare.

R.F.: Vorbiți-ne, vă rugăm, de parcul dumneavoastră de utilaje. Este unul croit pe specificul solului din zonă?

F.P.: Avem semănătoare Horsch de 8 metri de păioase, avem utilaje, nu ne plângem în acest punct de vedere. Dacă nu le-am fi avut, nu am fi reușit nici măcar să semănăm. Aici, fermierul mic, cu un disc mic, nu are ce face, pentru că nu intră în pământ.

R.F.: Preferați utilaje și implemente noi sau second-hand?

F.P.: Am încercat să achiziționăm utilaje și noi, și second-hand din import. Este ca și când ți-ai lua mașină din străinătate, din Bulgaria, din Germania etc. Important este unde găsești utilajul și la ce preț îl cumperi.

Muncă multă, bani puțini

Am continuat discuția cu fermierul mehedințean despre provocările piețelor de desfacere a materiei prime produse în România. Am primit aceleași răspunsuri sintetizate simplu în sintagma „Muncă multă, bani puțini”.

R.F.: Să vorbim puțin de comercializarea materiei prime pe care o produceți și apoi o recoltați. Cum reușiți să răzbateți de la an la an, în condițiile în care, știm foarte bine, prețul grâului nu este unul mulțumitor pentru producătorii români?

F.P.: Noi suntem niște pioni în mâinile traderilor. 90 la sută din marfă o vindem Cargill, direct din câmp. Am avut probleme cu vânzarea, prețuri foarte mici...

R.F.: Cum pleacă materia primă de origine agricolă de la dumneavoastră din fermă?

F.P.: Marfa pleacă rutier până în portul din Severin sau în cel din Calafat, iar apoi călătorește pe barjă până la Constanța.

R.F.: Ați spus despre prețuri la materia primă de origine agricolă că sunt foarte mici. Dumneavoastră ce prețuri medii ați obținut pe producția comercializată?

F.P.: Floarea-soarelui am valorificat-o cu prețuri variind între 1,10 – 1,20 lei, în funcție de cum am prins contractul. Grâul a oscilat la recoltat, o perioadă rămânând la un nivel de 0,55 lei. Acum, prețul este foarte sus. Marfa a fost proastă oricum, dar acum aceasta se cumpără la prețuri cu care, în anii trecuți, se achiziționa materia primă pentru panificație.

R.F.: În afară de floarea-soarelui și de grâu, ce alt tip de produs ați mai valorificat?

F.P.: Rapiță. Vorbim de o cultură bună, profitabilă și care aduce primii bani în fermă, după orz, dar și una riscantă, deopotrivă. Profitul mai mare presupune un risc mai mare. Nu este întâmplător faptul că prețul la rapiță este mult mai sus. În acest caz vorbim de un preț de 1,5 lei kilogramul, de obicei, cam în fiecare an, destul de stabil.

În cazul mazării, optez pentru această cultură în fiecare an, de vreo trei-patru ani încoace, chiar și înainte să existe condiția cu Zona de Interes Ecologic (ZIE). Prețul ei însă a scăzut constant, de la 1,1 lei kilogramul la 0,70 lei kilogramul, urmând să ajungă cam pe același palier cu grâul, dar la producții mult mai mici.

R.F.: Să vorbim puțin de genetica utilizată la dumneavoastră în fermă.

F.P.: La floarea-soarelui, noi ne-am orientat către Tehnologia Express, de la DuPont Pioneer, fiindcă comportă costuri mult mai mici. Avem tribenuron-metil care este mult mai ieftin decât imazamox. Floarea-soarelui convențională este greu de cultivat pentru că avem probleme cu buruienile.

Ca genetică la rapiță, de obicei mizăm pe cea de la Monsanto, pentru că se scutură mai greu.

R.F.: Chiar dacă ferma dumneavoastră nu este la distanță mare de Dunăre, aveți parte de secetă, cât și de fenomene meteo extreme. Știm că în 2017 ați avut probleme agrometeo serioase. Despre ce a fost vorba?

F.P.: Pe lângă faptul că am avut probleme cu recoltarea, noi am avut parte și de grindină, anul trecut. Am avut pierderi, doar că am avut culturi bune. Eu, în solele mele cu grâu, unde am avut pierderi de 20-30 la sută, am reușit un randament mediu de 5.800 de kilograme. Chiar și așa, n-am reușit să beneficiez de asigurare pentru că era încheiată pe o productivitate medie de 6.000 de kilograme de produs la hectar; ne încadram la franciză. Iată un subiect în plus de discuție privind asigurările și daunele.

R.F.: În ce sistem achiziționați inputurile destinate agriculturii?

F.P.: În cazul pesticidelor, lucrăm cu plata la recoltă. Complexele și azotul care comportă dobânzi mari, încercăm să le achiziționăm cu banii jos.

R.F.: La cei 32 de ani ai dumneavoastră, ce anume v-a determinat să alegeți agricultura?

F.P.: Am cumpărat o fermă, aici, în zonă. M-am sacrificat și am venit aici. Dacă nu ești aici, sunt probleme mari.

R.F.: Ocoliți puțin răspunsul. Să încercăm altfel – ați avut vreo legătură cu agricultura dinainte de achiziția exploatației? Poate, părinții?

F.P.: Nu. Pur și simplu, în 2012, ferma asta era o oportunitate investițională bună. Eu sunt din Ploiești, nu pot să spun că trec pe acasă prea des. Am venit aici și nu pot da „vina” decât pe „soartă”.

R.F.: Din ce domeniu veniți?

F.P.: Nu am avut nicio legătură cu domeniul agriculturii, înainte de achiziție. Acum sunt student la agronomie. Am venit din domeniul uman, iar pasul a fost unul accidental.

R.F.: Ce sfaturi le-ați da tinerilor cu privire la orientarea sau reorientarea către agricultură? Merită să încerce sau este bătaia de cap mult prea mare?

F.P.: Depinde ce fel de producție vrea să facă un potențial tânăr fermier. Dacă este interesat de sectorul vegetal, el trebuie să dețină sau să arendeze suprafețe mari, pentru că profitul este relativ mic și nu este sigur. Dacă vrei să te apuci de o activitate din sectorul agroalimentar și ești tânăr, trebuie să faci ceva mai specializat.

R.F.: Cunoaștem pe scurt povestea fermei dumneavoastră. Am putea spune că achiziția sa este un gest... patriotic. De ce ați păstrat numele vechi al exploatației?

F.P.: Am păstrat numele vechi - SC Manolo Y Alberto SRL – pentru că este mai bine așa pentru relațiile cu clienții.

R.F.: Cât ați investit până în prezent în această activitate care v-a „alungat” din Ploieștiul natal?

F.P.: În jur de două milioane de euro.

R.F.: Presupun că ați apelat și la credite bancare...

F.P.: De obicei, creditele bancare le contractăm pentru achiziția inputurilor. Avem în curs inclusiv credite pentru înființarea de culturi.

R.F.: La fondurile europene pentru investiții cu bani FEADR v-ați gândit?

F.P.: N-am accesat până acum fonduri europene. Mi-a fost frică de metodologie, de controale, de bețele-n roate care se pun, de obicei. Așa mi-au spus alți fermieri din zonă care au accesat aceste fonduri și care regretă acum.

R.F.: Vă gândiți să vă orientați și către zona de procesare a materiei prime sau zootehnie?

F.P.: Ar fi niște pași interesanți de făcut, numai că vorbim de costuri mari de producție, de aici și neajunsurile. Morăritul nu prea mai merge de ceva timp, animalele presupun alte cunoștințe sau oameni care se pricep.

Pentru că trec de la una la alta, la noi în zonă, din păcate, avem probleme cu oamenii, cu mâna de lucru, cu tractoriștii.

R.F.: Să înțeleg că nu mai sunt oameni dispuși să muncească?

F.P.: Nu, nu mai sunt. Cei care sunt au alte probleme, de aceea sunt... liberi.

R.F.: Care este salariul oferit unui tractorist la dumneavoastră în fermă?

F.P.: 2.000 lei, net, plus bonusuri de campanie. Spre exemplu, în perioadele de pauză, operatorii utilajelor încasează salariul, plus prime de sărbători, și iarna, și primăvara, apoi toamna, la finele campaniei. La fermele mari așa se întâmplă, însă se lucrează și mai mult. Fără îndoială, din punctul meu de vedere, dacă am iriga și am avea profituri mai mari, am oferi salarii și mai mari.

R.F.: La nivelul la care sunt în prezent, subvențiile vă sunt de ajutor?

F.P.: Subvenția este ceva esențial pentru activitatea noastră. Dacă n-ar mai exista plățile directe, 90 la sută din fermieri s-ar lăsa de agricultură.

R.F.: Vă gândiți să vă extindeți suprafețele din fermă sau vă sunt de ajuns?

F.P.: Creștem gradual, de la an la an. În acest moment, ne concentrăm doar pe comuna în care ne aflăm, unde mai există teren de valorificat. Acum patru ani de zile, când am ajuns aici, se lucrau undeva la 1.200 ha. Acum, deja am crescut și se crește gradual.

Pe de altă parte, este greu să coordonezi de unul singur o fermă atât de mare. Cu cât te vei extinde fără a avea o resursă umană solidă, cu atât o vei coordona mai prost, dacă se optează pentru acest sistem unic de mangement.