hectare - REVISTA FERMIERULUI

Vara lui 2020 s-a anunțat a fi una dificilă pentru agricultori, începând încă din toamna lui 2019, urmată de o primăvară uscată. Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a declarat la finele lunii mai că România are calamitate de secetă peste un milion de hectare de culturi agricole. Cel mai afectat județ este Constanța, cu 416.000 ha calamitate și irigate doar 13.000 ha. Agricultorii au nevoie de susținere, irigații și planuri concrete pentru a face față schimbărilor climatice și altor amenințări.

Pandemia împreună cu seceta i-au adus pe agricultorii români într-o situație extrem de sensibilă. De la inginerii constănțeni Dumitru Manole și Valentin Petre am aflat ce fac în noua realitate, dacă vom mai avea sau nu cereale în acest an, lipsit de precipitații până spre luna iunie și fără posibilitatea de a iriga în majoritatea zonelor agricole ale țării.

Dumitru Manole studiază de zeci de ani acest fenomen, seceta, și implicit influența perdelelor forestiere asupra culturilor agricole, chiar și într-un an ca acesta. Spune că nici acum 74 de ani nu a trecut România printr-o astfel de perioadă. „Istoria spune că la 1660, pe timpul lui Ștefăniță Vodă, din cauza secetei, oamenii mâncau trestie, papură și de aia i-a rămas numele de Papură Vodă. Observ că cele 484.000 de hectare de teren arabil ale județului Constanța, dintre care 194.000 de hectare sunt cultivate cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică, nu prea interesează pe nimeni. Ori această resursă extraordinară este dinamică în contribuția la PIB care era o țintă, de 6,5%, acum 8%. Dar, după cum se poate observa, majoritatea suprafețelor este calamitată, după cum se vede în arealul perdelelor forestiere pe care le-am hulit”, ne-a zis Dumitru Manole, pe când vizitam la Amzacea o solă de 120 de hectare cultivată cu grâu, a exploatației agricole a inginerului constănțean. El ne-a povestit cum, pe la 1921, prin Decret regal al regelui Ferdinand, nu s-au mai plantat perdele forestiere, dar că începând din 2007 s-a ocupat de acest aspect și a ținut simpozioane pe tema „Dobrogea în contextul deșertificării”. „Am plantat 14 hectare de perdele forestiere și nici până acum, în SAPS, plata unică pe suprafață, nu primesc subvenție pentru ele!”, exclamă Dumitru Manole.

E nevoie de perdele forestiere!

Problema este că din suprafața cultivată, 90% a fost declarată calamitată. Întrebarea sa este unde sunt cele zece hectare necalamitate. „Din suta de hectare mi-au lăsat zece hectare, iar restul de 90 de hectare sunt calamitate! Eu întreb: unde sunt cele 10 hectare necalamitate din 100 ha? Or, să fim serioși, pentru că spunea Albert Einstein «cea mai mare criză e criza de incompetență!». De ce? Pentru că eu trebuie să aplic procentul de 90% la toată suprafața, dar se referă la producția care urmează a fi realizată. Să înțeleagă toată lumea!”, exclamă Dumitru Manole, care ne-a arătat o solă pe care se vede lipsa perdelelor forestiere. Timp de 30 de ani nu s-a plantat nimic și asta îi afectează acum pe toți agricultorii. „Perdelele forestiere care erau în județul Constanța până în 1962, când a început programul de desțelenire și redarea către circuitul agricol a celor 4.084 de hectare, erau scuturi împotriva deșertificării și a secetei pe care anul 2020 o înscrie nemaipomenit. În toamna lui 2019, care și el a fost un an secetos, am adunat din octombrie până în decembrie 81 mm de apă, iar de la 1 ianuarie până la 9 iunie n-am avut decât 120 mm. De ce am făcut referire la 2019? Noi am trăit ani de zile pe baza a ceea ce se acumula în lunile de toamnă. Or, fiind secetoase, nu am mai avut rezervă de apă în sol”, arată fermierul, care adaugă că această cantitate de 200 mm de precipitații și cu temperaturile de 32° C ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea. Lipsa apei se traduce în migrație mai târziu și atenția trebuie sporită pentru a securiza generațiile viitoare.

Calamități de până la 100% și în arealul Costinești

Valentin Petre spune că și în arealul Costinești unde își desfășoară activitatea se confruntă cu aceeași situație și că influența mării, despre care se spune că mai aduce câte o ploicică, este doar un mit. „În condiții normale, poate mai aveam niște beneficii, dar în condițiile acestui an sunt declarate calamitate culturile între 90% și 100%, ca și la domnul Manole. Sper, dacă tot ajungem la calamități, să se stabilească odată despăgubirile și să ajungă banii cât mai repede la fermieri, pentru că anul acesta avem mare nevoie”, ne-a spus fermierul.

Valentin Petre a înființat circa 700 de hectare cu grâu și circa 200 de hectare cu orz și orzoaică, cu un procent de calamitate între 90% și 100%. Astfel, și el are estimat că de pe zece hectare va obține o medie de producție de cinci tone.

Se vehiculează despăgubiri ce nu reflectă realitatea

Fermierilor care au suferit pierderi din cauza secetei li s-a promis că vor primi o sumă forfetară, iar schema de despăgubire va fi notificată la Comisia Europeană.

„Ministerul a făcut Ordinul 97 în 2020, cu toate că trebuia făcut din 2017. Constatăm pagubele. Ca să putem să despăgubim, trebuie să avem o centralizare a suprafețelor afectate de calamități și după aceea cu siguranță vom notifica schema aceasta de despăgubire la Comisia Europeană și vom acorda, pentru a nu intra sub mecanismul acesta de pierderi-venituri în care să verificăm contabilitatea fiecărui fermier, o să acordăm o sumă forfetară fiecărui fermier care a suferit pierderi generate de secetă”, a afirmat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru.

În prezent, avem Legea antisecetă aprobată în Parlamentul României prin care se stabilesc procentele de despăgubire din valoarea investiției făcute de fermier într-o cultură, plus o extindere până la 18 luni a împrumuturilor sau a datoriilor pe care le au fermierii către bănci. S-au vehiculat mai multe ipoteze din partea Ministerului Agriculturii. Una este calcularea investiției la nivel de țară, cu cifre de la 150 de euro până la 170 euro/ha de cultură înființată și calamitată, fără a se avea în vedere procentul de calamitate și investițiile făcute de fermieri. „În momentul în care am depus acele înștiințări, au venit comisiile formate din reprezentantul Direcției Agricole și cel al APIA, împreună cu Primăriile de pe raza unde avem terenurile agricole; dânșii au venit cu niște sume, 2.400 și ceva de lei la grâu, 2.300 și ceva de lei la orz, din care s-au stabilit acele procente de despăgubire. Sperăm ca măcar aceste sume să ne fie rambursate sau măcar să se ia în calcul, să știm că avem ceva de primit”, a specificat Valentin Petre, care subliniază că dincolo de pierderea culturilor, au de plătit furnizorii de inputuri și să achiziționeze sămânță pentru a reînsămânța, plus creditele sau leasingurile existente.

Despăgubiri conforme cu producția, nu cu suprafața

Dumitru Manole ne spune că nu este simplu să faci aceste calculații. Un motiv îl reprezintă faptul că fenomenul de secetă pedologică extremă nu a fost, în toate arealele geografice ale României, de o asemenea agresivitate ca în județul Constanța. Dar chiar și doar la nivelul unui județ, diferențele sunt mari între areale, în Constanța existând zone unde se produc undeva la două tone de grâu pe hectar.

Apoi, sunt diferențe mari între sumele cheltuite de fiecare fermier în parte pentru un hectar. „În condițiile exploatației noastre, cheltuielile din toamnă, mă refer la producția neterminată, au fost 2.011 lei pe hectar, care au inclus: lucrările de pregătire, sămânță, semănat, aplicare pesticide, tratament sămânță. Am ajuns până la data de 1 aprilie – dincolo de care n-am mai aplicat tehnologie pentru că nu mai aveam de ce –, când aceste cheltuieli au ajuns undeva la 2.800 de lei. La care trebuie să adăugăm arenda, al cărei contract are caracter executoriu. Eu am spus să aplicăm o arendă liniară, 800 de lei – cu toate că sunt foarte multe situații cu 1.000 de lei, cu 1.200 lei, de la caz la caz – și în felul ăsta la cei 2.800 se adaugă 800, fac 3.600 lei, care înmulțit cu 70% ce prevede legea, ne dă o sumă”, arată specialistul, care a propus o altă schemă de calcul. „Dar am o altă propunere, care e mult mai ușor de realizat: luăm producția medie realizată în ultimii trei ani la nivelul fiecărui județ, o înmulțim cu prețul mediu de vânzare. Și, ca să fiu mai la subiect, bunăoară în Constanța producția medie pe ultimii trei ani a fost de 5.011 kg/ha la grâu, înmulțită cu prețul stabilit de specialiști, dar zicem acum un preț de 680 de lei, că așa s-a vândut – și atunci ne dă undeva o cifră de 3.411 lei. Înmulțit cu 70% vezi cât rămâne”, a continuat Dumitru Manole, subliniind că toate sumele vehiculate până acum de autorități sunt departe de a fi un sprijin real pentru fermieri. Trebuie păstrată stabilitatea exploatațiilor agricole din România, iar sumele trebuie să țină cont de realitățile din teren.

Irigațiile au devenit obligatorii

În acest moment, după datele Direcției Agricole Județene, în Constanța sunt aproximativ 480.000 de hectare, din care s-au înființat în toamnă 194.000 de hectare cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică. Adică 254.000 de hectare de cereale păioase de toamnă.

Oficial, sunt declarate calamitate circa 1.300.000 de hectare la nivel național, din 2.800.000 de hectare. Soluția? Irigațiile! „Dar în Constanța, din 194.000 de hectare cu grâu, eu spun că 170.000 de hectare sunt calamitate în diverse procente. Am organizat două asociații de udători acum doi, a apărut ordinul de ministru și nici până acum nu a ieșit preluarea patrimoniului de la ANIF – care, scuzați-mă, nici nu mai există! Dar hai să trecem la fapte mai repede, nu la vorbe, birocrație, pentru că uite ce e în 2020!”, ne-a spus Dumitru Manole supărat că acum 30 de ani, pe când la Amzacea existau echipamente de irigații de ultimă tehnologie, lipsea apa, pentru că „cineva a spus atunci la Stația Basarab Pădure că mai bine importăm grâu decât să plătesc energie electrică”.

Schimbările climatice progresează, iar agricultura nu se poate limita la apa venită din ploaie. „Ultimul an în care s-a irigat în zona noastră a fost 2003. Dar de atunci, a fost distrus progresiv tot sistemul de irigații, nu mai există”, a spus și Valentin Petre, care a avut recent o întâlnire cu cei de la ANIF Constanța, pentru a demara înființarea unei Organizații a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații. „Sunt de acord că trebuie să înceapă de jos (programul pentru irigații, n.r.), și de la noi de la fermieri, să începem să facem peste tot aceste asociații de udători. Dar mai departe urmează și partea guvernanților, în care ar trebui să se investească în canalele principale, să le impermeabilizăm, să investească în stațiile de pompare. Apoi și noi, cu ajutorul banilor europeni, putem să refacem instalațiile secundare, să le luăm de la zero, pentru că nu mai există absolut deloc. Tot ce a fost – antene, vane, hidranți – a fost smuls din pământ, dar nu de către noi, de fermieri, care am încercat fără succes să le păzim, să le protejăm”, a completat Valentin Petre.

Tristețea agricultorilor este cu atât mai mare cu cât în vecinătate se află canalul Dunăre–Marea Neagră.

La nivelul întregii țări se irigă în prezent, potrivit ministrului Adrian Oros, 222.121 de hectare.

Județele cu cele mai mari suprafețe calamitate:

-         Constanța: 416.000 ha

-         Tulcea: 129.000 ha

-         Ialomița: 123.000 ha

-         Brăila: 97.000 ha

-         Buzău: 75.000 ha

-         Galați: 61.000 ha

Suprafețe irigate în cele mai calamitate județe:

-         Constanța: 13.000 ha

-         Tulcea: 13.000 ha

-         Ialomița 25.000 ha

-         Brăila 100.000 ha

-         Buzău 7.000 ha

-         Galați 27.000 ha

Proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat acordat producătorilor agricoli care au înfiinţat culturi în toamna anului 2019, afectate de seceta pedologică poate fi consultat aici:  detalii proiect (pdf)

Despre cuantumul despăgubirilor pentru fiecare cultură am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4564-despagubirile-pentru-seceta-in-septembrie-intre-772-lei-ha-si-1-002-lei-ha.html

 Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) atrage atenția că fărâmițarea terenurilor agricole scade competitivitatea exploatațiilor agricole. O fărâmițare excesivă a terenurilor lucrate de fermieri nu permite aplicarea unei tehnologii pentru mărirea productivității muncii, utilizarea de produse fitosanitare în cantități mai reduse și implicit consumuri mai mici de combustibili pentru reducerea emisiilor de carbon, acestea fiind dorințe și obiective ale Uniunii Europene. De aceea LAPAR crede că un nou sistem de comasare a terenurilor, prin schimburi punctuale între proprietari, ar rezolva una dintre multele probleme ale agriculturii autohtone.

„Punctăm că actuala structură a proprietății agricole în România constituie o piedică în realizarea viitoarelor obiective de mediu și climă ce vor fi impuse prin noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene, în discuție la această oră. O reală comasare a terenurilor, acolo unde este posibil, generând suprafețe mari de lucru, va permite în mod direct reducerea consumurilor specifice pe hectar, cu creșterea profitabilității pentru fermieri și pentru țară”, arată președintele LAPAR, Nicu Vasile, acesta adăugând că LAPAR are unele propuneri pertinente care ar putea rezolva, măcar în parte, această problemă a fărâmițării terenurilor agricole. „Precizez că demersul LAPAR se vrea începutul unei dezbateri publice naționale, fără ca propunerea să fie gândită a afecta deloc existența și situația fermelor mici și mijlocii din România. Soluțiile propuse permit creșterea profitabilității agriculturii, la toate nivelurile”, a precizat Nicu Vasile.

Conform datelor INS și ale Uniunii Europene, în România este cel mai mare număr de ferme din spațiul comunitar - 3,422 milioane, adică o treime din cele aproximativ zece milioane de ferme din Uniune. Dar, 91,8% dintre ferme au suprafețe mai mici de cinci hectare, situație în care se poate vorbi mai degrabă de gospodării țărănești, de subzistență. Amplasarea fizică a acestor suprafețe, de multe ori intercalate între proprietăți mai mari, duce la fragmentarea suprafețelor de lucru, impunând măsuri restrictive fermierilor care doresc să lucreze suprafețe mai mari, după principii de rentabilitate economică și cu respectarea normelor europene în domeniu. „Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli dorește păstrarea tuturor tipurilor de exploatații agricole, propunând o nouă metodă de comasare a terenurilor agricole, cu respectarea dreptului de proprietate și folosință. Asta înseamnă că fermierul care are o suprafață însemnată într-un loc sau altul, dar există multe proprietăți de mici dimensiuni în zona sa, poate să pună la dispoziție micilor fermieri sau proprietarilor de suprafețe mai mici un teren la limita exploatației sale (în suprafață echivalentă și de aceeași calitate a solului). Prin acest schimb de terenuri nu ar fi afectat dreptul la proprietate, dar ar avea loc comasarea terenurilor, ceea ce ar permite exploatarea agricolă în condiții de maximă eficiență. Existența la această oră a multor mici proprietăți intercalate între suprafețe agricole mari face imposibilă lucrarea pământului fără costuri suplimentare, generate de consumul de combustibil, de îngrășăminte și substanțe fitosanitare. De asemenea, apare și problema imposibilității construirii unui sistem de irigații (mai mult decât necesar în condițiile schimbărilor climatice), pentru că acest lucru ar presupune eventuala intrare a fermierului pe proprietăți care nu îi aparțin”, explică președintele LAPAR, Nicu Vasile.

Publicat în Știri

Ieri, 15 iunie, s-a încheiat Campania de depunere fără penalități a cererilor unice de plată aferentă anului 2020. Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură (APIA) precizează că, în conformitate cu prevederile comunitare și naționale în vigoare, Campania de primire a cererilor unice de plată continuă timp de 25 de zile și după data de 15 iunie 2020, cu aplicarea de penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

În perioada 2 martie - 15 iunie 2020 au fost depuse 826.964 de cereri unice de plată, pentru o suprafață de 9.814.937,86 hectare. Potrivit APIA, față de anul anterior numărul cererilor a scăzut cu 17.307 cereri, în timp ce suprafața agricolă a crescut cu 170.206 ha, ceea ce demonstrează că fermierii sunt tot mai conștienți de importanța comasării terenurilor pentru a crește productivitatea și competitivitatea pe piață.

Derulată în condițiile atipice impuse de pandemia generată de noul coronavirus, Campania 2020 de primire a cererilor unice de plată a debutat pe 2 martie, iar în intervalul 6 aprilie - 15 iunie s-a desfășurat exclusiv în mediul online. „Încă o dată APIA a demonstrat că este o instituție modernă, adaptată noilor tehnologii și că profesionalismul, forța și unitatea echipei sunt cheia succesului, chiar și în circumstanțe fără precedent fiind capabilă să se adapteze unor dificultăți administrative excepționale. De asemenea, fermierii români au demonstrat că sunt conectați la tehnologia actuală, care reprezintă viitorul unei agriculturi moderne”, a punctat Adrian Pintea, director general Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Publicat în Știri

Cu îndrăzneala specifică tinereții, frații Țone au ales să întreprindă și să producă în vremuri dificile de nevoi și de consum. Au început cu magazine alimentare și au ajuns astăzi să exploateze câteva mii de hectare lângă București, administrând cu succes una dintre cele mai dinamice ferme din zonă. Deși anii au trecut, fermitatea cu care abordează lucrurile s-a întărit, iar maturitatea administrării afacerii le-a creat o imagine-etalon în rândul fermierilor. Recent, am vizitat ferma fraților Adrian și Dorel Țone, Bangkok 84 Impex SRL, unde am fost primiți de Adrian, care și-a făcut timp să stea la povești cu noi, pentru a-l cunoaște și dumneavoastră. Și, cine știe, poate vă inspiră în propriile afaceri.

Adrian Țone: „În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. A fost momentul în care am investit în utilaje performante. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.”

Reporter: De unde vine numele societății, Bangkok 84 Impex, are vreo legătură cu Thailanda?

Adrian Țone: Sunt asociat împreună cu fratele meu – Dorel Țone – la această firmă din 1994, de când am început să facem afaceri. Fratele meu a fost fotbalist de performanță, iar în anul 1984 a avut cea mai mare realizare. A fost cu naționala de tineret a României în capitala Thailandei la un turneu de pregătire, unde a ajuns până în finală. Aceasta a rămas cea mai frumoasă amintire ca sportiv și de aceea se numește Bangkok 84. Totul a început cu deschiderea unei rețele de patru magazine alimentare în București, unde am avut în jur de 70 - 80 de angajați. În anul 2001, ni s-a oferit o oportunitate de a lucra un teren agricol. Astăzi eu am 50 de ani, fratele meu are 56 și lucrăm terenuri în județele Ilfov și Giurgiu, la sfârșitul anului 2019, având aproximativ 3.000 de hectare.

Reporter: Care este structura culturilor?

Adrian Țone: Nu sunt foarte multe schimbări de la an la an, noi suntem producători. Lucrăm cu sămânță autohtonă, cum ar fi sămânță de grâu, porumb și floarea-soarelui. Cultivăm grâu pe circa 1.000 ha, rapiță pe aproximativ 1.000 ha, floarea-soarelui pe 500 ha și porumb pe 500 ha. Sunt ani în care mai cultivăm mazăre sau soia, dar cam acestea sunt principalele culturi. Avem și utilaje pentru loturi semincere, mașini de castrat, instalații de irigat, avem un pivot care ne deservește 1.500 ha și un tambur pe care îl folosim mai rar, din cauza lipsei de personal.

Reporter: Cum ați ajuns de la magazine alimentare la agricultură?

Adrian Țone: Aș numi-o conjunctură. Am cunoscut pe cineva care avea sămânță de floarea-soarelui de vânzare și nu avea putere s-o distribuie. Sămânța avea un preț foarte bun la acea vreme. Deja știam că marile lanțuri de magazine de retail (n.r., hipermarketuri) vor veni în România și micile magazine vor rezista mai greu și am început să ne orientăm spre distribuție de sămânță de floarea-soarelui în paralel cu magazinele alimentare. În România nu veniseră încă marii producători de sămânță. Apoi, într-un timp foarte scurt am reușit s-o livrăm, iar în toamna aceluiași an, când ne-am dus să ne încasăm, banii am constatat că oamenii nu prea au bani lichizi și nu au ce face cu marfa. În momentul acela, ne-am gândit ca în loc să ne luăm banii de la fermierii respectivi, să vindem marfa. Pe atunci, floarea-soarelui nu se dădea la export, nu erau acești mari traderi de acum și ne-am hotărât să ducem floarea-soarelui la fabrica de ulei. Acolo am fost bine primiți, dar ne-au spus că nu putem fi plătiți cu bani, ci în ulei. Ne-am mulțumit să luăm uleiul să-l vindem la distribuitori și s-a creat un lanț. De la sămânța de floarea-soarelui am ajuns să vindem uleiul către angrosiști. Acest proces s-a derulat timp de doi-trei ani, până în anul 2001.

Observând că afacerea merge, am vândut și șrot de floarea-soarelui, chiar și la export. Am văzut că se creează un mediu de afaceri mai mare, am luat în arendă la început 600 de hectare în comuna Vidra, satul Sintești. După care, am continuat și cu magazinele, și cu agricultura, dar trebuie să recunosc că nu am avut rezultate deosebite pentru că rețeaua de magazine ne ocupa foarte mult timp. În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. Atunci, eu am renunțat să mai conduc magazinele, am angajat pe altcineva acolo și am ales agricultura. A fost momentul în care am investit în utilaje performante, aveam deja două combine Case IH cumpărate la mâna a doua. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Adrian Țone: Ne descurcăm foarte greu, dar nu cu disperare, cum se întâmplă în alte părți, pentru că obișnuim să ne fidelizăm angajații. În fermă, încă din anul 2001 lucrează în continuare cam 70% din totalul angajaților. Nu e ușor, dar deja s-a format o echipă, o familie. Pentru a motiva oamenii, mai ales pe cei care vin de la 80 km de București, am pus la dispoziție două mașini de transport persoane. Bineînțeles că pe lângă acest beneficiu am acordat un salariu adecvat și o implicare administrativă totală.

Adrian Țone: „Dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Vrem să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc.”

Tractorul pe șenile Quadtrac 500, vis îndeplinit

Reporter: Cu ce utilaje ați început să exploatați suprafața agricolă?

Adrian Țone: La început, am folosit tractoarele românești U650. Apoi, am cumpărat în 2001 un tractor ZTS și o combină Case International 1680, care la momentul respectiv avea zece ani vechime. În 2008, când am crescut de la 600 la 1.200 ha, am luat alte terenuri care nu erau lucrate, erau pârloage, ne-am făcut noi cunoștințe și alte contracte de arendă. Tot în 2008, am ajuns în Belgia și am cumpărat un tractor Case IH 7250, pe care îl am și acum. La vremea respectivă, avea 4.900 de ore de funcționare, iar acum are 18.000 și merge foarte, foarte bine. Pot să spun că este tractorul care ne-a crescut, care ne-a dezvoltat.

Reporter: Tractorul Case IH l-ați luat în anul 2008, înainte ca Titan Machinery să intre pe piața din România.

Adrian Țone: Da, exact. Efectuam mentenanța și achiziționam piese de la Slobozia, piesele veneau foarte greu. Erau momente când pentru utilaje, fiind foarte vechi, mă duceam și de două ori pe zi la Slobozia după piese, cel puțin pentru combinele vechi. Așteptam foarte mult să vină piesele, deoarece afacerea cu utilaje agricole nu era dezvoltată ca acum. Apoi a apărut pe piața noastră de utilaje Titan Machinery România. Datorită primei colaborări a Titan Machinery cu Agricover, o firmă căreia o să-i mulțumim toată viața, a început parteneriatul cu utilaje noi între firma noastră și Titan Machinery și a fost momentul în care ni s-au deschis alte oportunități. După ce am luat o combină în 2011, imediat am mai luat un tractor de 140 CP și două tractorașe mici de 95 CP și 105 CP pentru lucrări ușoare. În 2012, am început să luăm tractoarele pe care atunci le consideram mari. Astăzi avem patru combine mari și două combine vechi Case International pe care nu le-am vândut și nici nu intenționăm, pentru că sunt un izvor nesecat de piese de schimb. De asemenea, avem zece tractoare Case IH, dintre care două sunt luate la mâna a doua în primii ani (2008-2009), este vorba de Case IH 7250 PRO, căruia pot să-i spun Regele, pentru că așa a rămas pentru totdeauna, și MX285, care și-a făcut și el treaba.

Reporter: De ce „Regele”?

Adrian Țone: Îi spun Regele pentru că este tractorul care m-a propulsat. Este tractorul pe care l-am exploatat zi și noapte, fie în campania de semănat, fie în campania de pregătit terenul. A fost tractorul care a tras, nu s-a stricat. Dovada e că l-am cumpărat acum doisprezece ani și încă funcționează impecabil. Are o vechime totală de douăzeci și unu de ani. Mențiunea este că i-am schimbat o singură dată motorul, pe care l-am comandat de la Titan Machinery România și pe care mi l-au livrat în 36 de ore. A fost vorba de un motor reman (n.r., remanufacturat în uzinele CNH). Marți, la ora patru după-amiaza, i-am sunat că mi s-a stricat motorul la tractor. Atunci l-au încărcat de la fabrică și joi dimineața la ora opt l-am găsit pe șofer în curte, mă aștepta cu motorul sigilat, iar la prânz tractorul cu motorul nou era deja pe câmp.

Reporter: Sunteți unul dintre primii clienți mari ai companiei Titan Machinery.

Adrian Țone: Colaborarea cu Titan Machinery România a început în anul 2011, făcând cunoștință la Târgul RomAgroTec de la Șindrilița. În 2012, am fost la sediul companiei pentru a comanda piese la combină. La acea dată, aveam niște cărți vechi ale combinelor și pentru a face necesarul de piese pentru combine îmi lua vreo 48 de ore, timp în care stăteam cu băieții și ne chinuiam. La început, am privit cu scepticism distribuția pieselor de schimb. După zece zile de la plasarea comenzii, am confirmat că mi-au venit toate piesele. Am început cu piese de schimb și am continuat cu utilaje, servicii de mentenanță și servicii pentru agricultura de precizie. Pot să spun că m-am dezvoltat odată cu Titan Machinery România. Astăzi am ajuns să am în curte 17 utilaje Case IH și utilaje tractate achiziționate de la Titan Machinery.

Reporter: Cum a reușit această tehnică să vă atragă atenția și să deveniți un fan?

Adrian Țone: La început, când am venit la sediul Titan Machinery să comandăm piese, am văzut un tractor foarte mare, cu șenile, cu drapelul SUA vopsit pe el (Quadtrac). Am rămas șocat și am făcut o poză cu el, pentru că așa ceva nu văzusem nici în filme. Atunci am făcut o postare pe facebook care se găsește și acum în care am scris că acesta este visul meu. După cinci ani, visul a devenit realitate, beneficiind de tractorul Case IH Quadtrac 500 (n.r., achiziție în anul 2017). Am început să achiziționez tractoare Case IH, interesându-mă și convingându-mă că acestea sunt făcute pentru terenurile grele, foarte bogate în nutrienți. Terenurile noastre sunt exact cum sunt terenurile din marea parte a SUA, a Rusiei, a Ucrainei, din Argentina și Brazilia, unde numai tractoarele mari și grele pot lucra optimizat. Tractoarele americane, față de tractoarele europene, au marele avantaj că sunt grele, au șasiul mare, se mulează bine pe sol și noi avem nevoie de mare putere. Nu poți compara un teren din Ialomița, de exemplu, cu un teren din Germania, unde ai nevoie de un tractor mai puțin puternic. 

Reporter: De ce ați ales combinele Axial-Flow?

Adrian Țone: În 2001, când a trebuit să recoltăm floarea-soarelui de pe cele 600 ha și discutând cu profesioniștii din acea perioadă, am tras concluzia că trebuie să luăm o combină care nu sparge boabele, pentru că dacă luam o combină românească cu căișori, prin batere boabele se puteau sparge sau fisura. Singura combină cu flux axial la vremea respectivă era Case IH. Am plătit 30.000 de dolari pe acea combină la mâna a doua. Când am început să lucrăm cu ea, am adus și alte combine să ne ajute la recoltare, având posibilitatea să le comparăm, rezultatele fiind net favorabile rotorului cu flux axial. 

Reporter: Din punctul de vedere al service-ului, cum este colaborarea?

Adrian Țone: Am avut o relație foarte bună, pentru că eram puțini clienți Titan Machinery, la început. În definitiv, am fost mulțumiți și suntem în continuare. Evident că este loc și de mai bine, dar fiabilitatea utilajelor Case IH, pentru cei care știu să le folosească, este enormă. Eu nu am avut nevoie foarte mult de atelierul de reparații, pentru că nu am avut probleme cu utilajele. Am stat și am studiat, am discutat cu specialiștii în tehnologia Case IH și am înțeles cum stau lucrurile adoptând inclusiv sistemul de lucru din Statele Unite și sistemul No - Tillage. Astfel, înțelegând sistemele agriculturii de precizie integrate pe tractoare, am redus foarte mult defecțiunile. Însă, în momentul când au apărut defecțiuni, am apelat la specialiștii service-ului, aceștia răspunzând cu promptitudine.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery locali?

Adrian Țone: Pentru fiecare am o poveste. Dacă vorbim de Adrian (n.r., Adrian Dinu – manager de zonă Titan Machinery), a lucrat cu brandul Case IH înainte să vină Titan Machinery în România. E un băiat muncitor, este foarte implicat în ceea ce face, iar de-a lungul celor 14 ani de când lucrează în comerțul cu utilaje s-a remarcat în piață prin profesionalism și corectitudine. Apoi, Octavian (n.r., Octavian Matei – manager GPS Titan Machinery) pentru mine este doctorul în materie de automatizare, de gardă în permanență. Îmi răspunde la orice oră și remediem problemele apărute, de multe ori fără ca el sa fie în tractor, pe câmp.

Adrian Țone: „Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!”

Orice trecere în plus pe teren duce la compactarea solului și micșorarea producției

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Adrian Țone: În perspectivă, dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Altfel spus, urmărim să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc. Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Îmi pare rău că nu toate combinele și tractoarele sunt pe șenile. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!

Reporter: Ce recomandări aveți pentru colegii dumneavoastră care doresc să-și dezvolte ferma și producțiile?

Adrian Țone: În opinia mea, ar trebui să aibă grijă cu ce utilaje lucrează, să nu mai lucreze agresiv pământul, să încerce să lucreze numai și numai pe verticală, să încerce pe cât posibil să renunțe la plug, să folosească tractoare cu putere mare, chiar dacă costul de achiziționare și de întreținere este mai mare, dar din mare poți să faci mic, nu și invers. Apoi, să încerce să facă cât mai puține treceri pe suprafața de teren, să discute cu vânzătorul de utilaje, cu inginerii agronomi, pentru că orice trecere în plus pe teren contribuie la compactarea solului și, în definitiv, la micșorarea producției pe acele zone.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

În premieră pentru organizațiile profesionale din țara noastră, Clubul Fermierilor Români a lansat un serviciu specializat de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, adresat fermierilor, având ca scop creșterea performanței afacerilor agricultorilor. Noul serviciu oferă atât informații customizate, cât și analize detaliate despre evoluția pieței de cereale la nivel local și internațional, prin intermediul unei echipe dedicate de experți analiști.

„Conform unui studiu recent, realizat de către Clubul Fermierilor Români în rândul membrilor, a rezultat că fermierii au un grad mare de vulnerabilitate în faza de valorificare a recoltelor. Adăugăm în portofoliul nostru activitatea de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale pentru a putea oferi fermierilor membri expertiză și informații specializate, în timp real. Stabilim o premieră în România prin acest tip de serviciu oferit de către o asociație de fermieri, cu scopul de a maximiza și securiza profiturile fermierilor. Susținem interesele fermierilor în dialogul acestora cu partenerii comerciali, pentru încheierea unor contracte reciproc avantajoase”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Pentru coordonarea serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, Clubul Fermierilor Români l-a cooptat în echipă pe Cezar Iulian Gheorghe, analist și trader cu o expertiză recunoscută de peste 18 ani pe piața de agribusiness. Comerțul cu cereale are anumite particularități și se bazează pe o serie de reglementări și proceduri care trebuie cunoscute și urmărite, la care se adaugă condițiile contractuale, logistice și de depozitare, care și ele trebuie gestionate și negociate cu maximă atenție. „Fermierii nu au întotdeauna acces la informații specializate, în timp util. Interpretarea în mod corect și rapid a acestora poate face diferența în vânzarea și valorificarea recoltei. Pentru analizele noastre folosim instrumente avansate de lucru, urmărim evoluția prețurilor cerealelor pe cele mai importante burse și realizăm rapoarte detaliate pentru piața națională și internațională, în funcție de nevoia fiecărui fermier. Punem la dispoziția fermierilor un portofoliu extins de opțiuni de desfacere și îi asistăm pe durata întregului proces de contractare și execuție. Invit fermierii să apeleze cu încredere la serviciile noastre de consultanță pentru a putea lua cele mai bune decizii”, a punctat Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru comerțul cu cereale - Clubul Fermierilor Români.

Publicat în Eveniment
Miercuri, 10 Iunie 2020 11:15

Pășunile și lucerna nu sunt despăgubite

Toți cei care vor suferi pagube din cauza secetei vor primi despăgubiri. Asta auzim de ceva vreme din gurile guvernanților. Și totuși nu toți cei afectați vor fi despăgubiți.
Din cauza secetei extinse în toată țara și fermele de animale sunt în suferință. Pășunile sunt uscate, iar lucerna, în multe zone din țară, n-a avut nicio șansă. La ora actuală, nu se știe cum va fi cu porumbul sau soia. Sunt crescători de animale care au intrat în stocurile de furaje, ca să nu lase animalele flămânde. „Este incredibil ce se întâmplă în județele afectate de secetă. Animalele sunt lăsate în voia sorții! Pășunile și lucerna sunt afectate de secetă în proporție de 90% și nu sunt luate în calcul de comisia care evaluează pagubele. Ni s-a spus că doar culturile de toamnă sunt evaluate și beneficiază de despăgubiri, nu și pășunile, nu și lucerna. Vai de fermierii care dețin animale! Zootehnia românească în loc să reînvie este lăsată să moară încet, încet și iar vom ajunge să importăm lapte din țara vecină, Ungaria”, ne-a spus Ilie Chifan, fermier membru în Cooperativa Agricolă TimLactAgro. În județul Arad, la Firiteaz, Ilie Chifan are o fermă de circa 300 de bovine din rasa Bălțată Românească.

Autoritățile se așteaptă ca suprafața calamitată de seceta pedologică să ajungă la 1,5 milioane de hectare. Însă, pare că aici nu intră pășunile și alte culturi agricole, cu excepția culturilor însămânțate în toamna trecută.
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a declarat recent că situația privind pagubele cauzate de secetă va fi finalizată până la 15 iunie, iar plățile către fermierii afectați de secetă vor fi făcute până la data de 30 iulie 2020.

Publicat în Știri

Cu un design nou și elegant, seria de combine de cereale C7000 exprimă supremația tehnologică a mărcii Deutz-Fahr, o garanție a performanțelor excelente de treier și a calității superioare a boabelor și paielor, ca urmare a unei experiențe de peste o sută de ani de evoluție constantă în realizarea sistemelor de recoltare. C7000 se descurcă excelent în condiții provocatoare și asigură productivitate remarcabilă și calitate a treierului chiar în cele mai dificile condiții de cultură și teren.

Combinele Deutz-Fahr sunt concepute pentru a răspunde așteptărilor fermierului de la o combină convențională: performanță, fiabilitate, ușurința de operare și reglare în timpul lucrului, un nivel ridicat de confort, vizibilitate asupra tuturor zonelor cheie, atât în față cât și în lateral, productivitate și calitate a boabelor recoltate, verificare și întreținere zilnică minime.

Noul stil al combinelor Deutz-Fahr, studiat și realizat în cunoscutele studiouri Giugiaro, la care gustul, confortul, funcționalitatea, performanța, flexibilitatea, fiabilitatea și controlul costurilor de operare sunt cuvintele de ordine, cele care au creat stilul inconfundabil al autoturismelor Lamborghini, creează o atracție estetică imediată și dă formă tehnologiei.

Noua cabină este foarte spațioasă, are un stil plăcut, cu linii rotunjite, cu geamuri curbate și cu suprafața vitrată foarte generoasă, asigurând confort și vizibilitate optimă operatorului, care beneficiind și de computerul și întreaga aparatură de bord poate urmări perfect funcționarea întregii mașini.

Scara pivotantă, cu poziție reglabilă în funcție de dimensiunile anvelopelor, asigură accesul operatorului în cabină ușor și în siguranță, iar pentru protejarea ei în timpul transportului, se rotește spre fața roții.

Un număr mare de lumini de lucru: pe acoperișul cabinei, sub platformă sau în spatele mașinii, asigură lumina necesară pentru lucrul până seara târziu, iar luminile pentru întreținere, în casa sitelor, pe tubul de descărcare și în compartimentul motorului ușurează intervențiile operatorului. De asemenea, sunt disponibile trei camere care monitorizează diferite zone de jur împrejurul combinei. Cea din spatele combinei, montată pe coșul de paie, urmărește zona din spatele combinei, o alta, tot în spate ușurează cuplarea și decuplarea căruciorului de transport al hederului, iar o altă cameră, montată pe partea stângă a combinei, monitorizează descărcarea în remorcă a boabelor din buncăr. Acestea asigură o vizibilitate excelentă a zonei de lucru, productivitate mare și siguranță în exploatare și totul se vede pe ecranul din cabină.

Cabina este montată pe silentblocuri pentru reducerea zgomotelor și vibrațiilor. Materialele din care sunt realizate toate elementele de interior sunt inovative și de cea mai bună calitate asigurând un mediu de lucru plăcut și atrăgător. Este spațioasă și are o vizibilitate excelentă spre față și lateral, operatorul putând urmări cu ușurință toată lățimea hederului.

Scaunul cu suspensie pneumatică are o serie de reglaje pentru a se adapta la nevoile fiecărui operator, la greutatea și statura acestuia, iar scaunul pentru pasager oferă confort și spațiu suficient.

Un sistem de aer condiționat și încălzire performant, cu patru filtre - câte două pe fiecare parte - ușor de verificat, curățat sau înlocuit de pe platforma cabinei asigură o ventilație perfectă în orice colț al cabinei și împreună cu nivelul redus de zgomot și preechiparea pentru radio și cu geanta frigorifică de 21 de litri în care se pot păstra la rece mâncarea și băuturile răcoritoare pentru întreaga zi de lucru, fac mai suportabile orele petrecute de operator în spatele volanului, asigurând un mediu de lucru plăcut.

Consola de comenzi încorporează toate comenzile și monitoarele principale, este proiectată pentru a nu obtura vizibilitatea în partea dreaptă a hederului. Maneta multifuncțională „Commander” asigură operarea funcțiilor principale prin simpla atingere a unui buton, iar pe monitor se pot efectua reglajele necesare și se pot vizualiza parametrii de lucru și de transport.

Deutz-Fahr produce patru serii de combine, cu 5 și 6 scuturători, cu motoare de la 175 CP până la 381 CP. Seria C7000 de combine Deutz-Fahr cuprinde mai multe modele: C7205, C7205 TS (cu turboseparator) și C7205 TSB (balance, cu orizontalizare pentru pante) cu 5 scuturatori, cu buncăr de boabe de 8500 litri, cu motor Mercedes Benz OM936 de 7,7 litri, Tier V, cu puterea de 313 CP și C7206, C7206 TS, C7206 TSB cu 6 scuturători, cu buncăr de boabe de 9500 litri, cu același motor, dar cu puteri de 353 CP. Aceeași combină este disponibilă și în versiunea C7206 TS/TSB Extra Power, la care, electronic, motorul furnizează un supliment de putere pentru descărcarea din mers a boabelor din buncăr, în acest caz puterea ajungând la 381 CP. Pe lângă reducerea nivelului de poluare, tehnologia cu EGR (recircularea gazelor), SCR (reducere catalitică selectivă, cu AdBlue) și DPF (filtru de particule) contribuie la reducerea consumului de combustibil. Sistemul de rabatere al sitei rotative, condensatorul sistemului de aer condiționat și radiatorul de ulei hidraulic asigură acces facil pentru întreținerea de rutină. De asemenea, compresorul de aer, standard, furnizează aer cu presiune la prizele rapide pentru cuplarea pistolului cu aer pentru curățarea de praf a radiatoarelor, filtrelor, a compartimentului motorului și a altor componente ale mașinii. Motoarele au 4 supape pe cilindru, iar injectoarele montate central au 6 orificii care dispersează uniform combustibilul atomizat pentru creșterea semnificativă a eficienței combustiei.

Este disponibilă o gamă largă de tipuri și lățimi de hedere de păioase de la 4,2 la 9 m, atât clasice, cât și cu extensia mesei de tăiere și cu cuțite verticale, cu următoarele caracteristici principale:

  • Melcul cu diametru mare și degete excamotabile pe toată lățimea, montate în spirală, care asigură transportul unui volum mare de material;
  • Sistem de tăiere „Schumacher II” care asigură o tăiere fermă, cu lame de cuțit cu șuruburi pentru înlocuire rapidă și ușoară;
  • Sistem planetar de acționare a cuțitului, care asigură o mișcare liniară cu 1.220 curse pe minut;
  • Rabator cu reglarea automată a turației în funcție de viteza de lucru, permițând operatorului să se concentreze asupra materialului care intră în combină;
  • Ridicătoare de plante, foarte practice în special la culturi căzute;
  • Cuplarea rapidă a hederului cu sistem cuplă multiplă;
  • Hederele Varicrop, cu extensie hidraulică, sunt prevăzute pe ambele părți cu despicătoare de lan cu cuțite verticale cu acționare hidraulică, cuțitul din stânga putând fi cuplat/decuplat separat din cabină.

Elevatorul central, care reprezintă canalul de alimentare al combinei, garantează că materialul tăiat va fi tratat cu grijă și în fluxul normal spre sistemul de treier, fiind transportat pe toată lățimea elevatorului central de transportorul cu racleți montat pe 3 lanțuri ranforsate. Un reversor electric puternic reversează atât elevatorul, cât și hederul, eliminând orice supraîncărcare a combinei. Mașina standard este dotată cu 3 cilindri hidraulici de ridicare, iar pentru hedere mai mari de 7,5 m este disponibil și al patrulea cilindru. Pentru o tăiere mai precisă există posibilitatea de reglare mecanică sau hidraulică a unghiului de tăiere a cuțitului în funcție de configurația terenului și de cultura de recoltat și funcția de Auto-Control, care compensează înclinarea laterală a hederului, asigurând 4 setări: înălțimea de tăiere, presiunea pe sol, modul de copiere (autoflotare și flotare laterală, care asigură controlul înălțimii miriștei și floatarea laterală a hederului) și poziția de transport.

Sistemul de treier, separare și curățare asigură o recoltare fără compromis, și garantează performanțe de top pentru orice tip de cultură, urmărind întotdeauna calitatea ridicată a boabelor și a paielor.

Calitatea boabelor este realizată cu ajutorul componentelor testate Deutz-Fahr, ca planul oscilant cu două trepte, turboventilatorul, sitele în cascadă, cu suprafața mare și sistemul de retur dublu pe ambele părți ale combinei. Toate aceste caracteristici fac din seria C7000 mașina perfectă pentru orice condiții de lucru.

Bătătorul, cu diametrul de 600 mm, are 8 bare zimțate și turație variabilă continuu cu comandă electrică între 420 și 1250 rpm, iar cu un reductor de turație poate ajunge la min. 210 rpm. Lățimea bătătorului este la combinele cu 5 scuturători de 1270 mm, iar la cele cu 6 scuturători 1521 mm.

Contrabătătorul înfășoară bătătorul pe 121grade, având 15 bare cu distanța standard de 14 mm. Specific la Deutz-Fahr este contrabătătorul din trei segmente, care, pe lângă posibilitatea de conversie rapidă a combinei în timpul sezonului de recoltare, permite și o personalizare a sistemului de treier și separare. De fapt, grație acestei soluții, utilizatorul poate alege distanțele cele mai potrivite între sârmele diferitelor segmente în funcție de condițiile de recoltare, de exemplu, la culturi foarte uscate se pot folosi segmente cu distanța de 11,14 și 22 mm, iar la culturi umede, 14,14 și 22 mm. Astfel, operatorul poate accentua efectul de batere la intrarea în bătător și separarea la ieșire, reducând încărcarea scuturătorilor și cantitatea de paie scurte care ajung pe site.

Această soluție asigură o separare eficientă de peste 90% pe bătător, garantând productivitate și calitate ridicate. Reglarea distanței între bătător și contrabătător se face electric, independent atât în fața cât și în spate, dând o infinitate de posibilități în funcție de cultura și de condițiile specifice de recoltare.

La varianta cu 6 scuturători, suprafața de batere este de 1,13 mp.

Înainte de contrabătător se află o trapă pentru pietre, care reține pietrele protejând sistemele interne ale combinei. Pentru culturi aristate și greu de treierat sunt montate sub contrabătător cu balamale, cu acționare din exterior, niște plăci de grohăire, care fac contrabătătorul mai agresiv.

Masa de material este împinsă spre spate cu ajutorul unui postbătător, a cărui turație este sincronizată cu turația bătătorului, soluție foarte utilă pentru evitarea spargerii boabelor.

Separarea

La modelele TS, sistemul de treier/separare este îmbunătățit cu un al treilea cilindru numit turboseparator, montat după postbătător chiar înainte de scuturători, deasupra unui grătar, unde se mai treieră anumite spice rămase și începe separarea forțată a boabelor. Acesta mărește capacitatea de lucru a combinei cu aproximativ 20%, astfel că mașina poate fi folosită cu performanțe ridicate chiar în condiții dificile, la recolte abundente sau infestate cu buruieni verzi.

Turboseparatorul are diametrul de 590 mm și 10 bare dințate și se poate regla în 5 poziții diferite de la 25 la 65 mm față de grătarul său, mai mult sau mai puțin agresiv sau chiar scos din funcțiune, dacă este necesar și are două turații: 775 sau 410 rpm. Suprafața de separare forțată 0,81 mp. Pentru porumb, dinții sunt ranforsați cu niște plăci călite pe fiecare dinte.

Separarea continuă pe cele 5 sau 6 scuturători cu lungimea de 4,4 m, cu 5, respectiv, 4 trepte, montați pe lagăre cu rulmenți fără întreținere, suprafața totală de separare fiind 7,3, respectiv 8,8 mp.

Scuturătorii deschiși asigură o separare precisă în orice circumstanțe și la produse umede cât și la culturi infestate cu buruieni verzi. Planul special de retur de sub scuturători dirijează boabele spre planul oscilant, chiar la volume mari. Separatoarele înalte evită supraîncărcarea pe lateral, chiar când se lucrează pe pante. Structura, înclinarea și mișcarea lor, care vin dintr-o bogată experiență în câmp, asigură o separare precisă, împingând numai paiele spre spatele combinei, fără pierderi de boabe. Montarea pe rulmenți a scuturătorilor permite operare silențioasă, creșterea fiabilității și reducerea pierderilor de putere la minimum. La capătul scuturătorilor este montat senzorul de pierderi, care alertează operatorul pentru orice pierderi de boabe care pot apărea.

Curățarea

Pentru urmărirea și reglarea sitelor, casa sitelor este prevăzută cu sistem de iluminare.

Precurățarea: la capătul planului oscilant se află o sită cu cascadă dublă, cu rol de precurățare înaintea sitelor principale. Aceasta reține majoritatea paielor și pleava de pe planul oscilant și lasă boabele să cadă prin site, asigurând o curățare eficientă încă de la planul oscilant. Presita adaugă o capacitate suplimentara de curățare, extrăgând aproximativ o treime din boabe. 

Curățarea propriu-zisă se face pe sita superioară și sita inferioară. Suprafața totală de curățare este de 5,28 mp la C7205, respectiv 6,32 mp la C7206.

Un ventilator tip turbină de mare performanță, cu diametrul de 440 mm și cu 44 de pale aspiră aer pe toată lățimea și sulfă aerul controlat cu ajutorul unor deflectoare sub toată suprafața sitelor, de unde boabele curate sunt transferate în buncăr. Debitul de aer se reglează electric din cabină în funcție de condițiile de lucru. Turația ventilatorului este reglabilă între 480 și 980 rpm.

Sistemul de retur de spice netreierate

O alta caracteristică specifică combinelor Deutz-Fahr este sistemul de retur cu două elevatoare de o parte și de alta a combinei: materialul rămas netreierat este procesat cu ajutorul unor lame de fricțiune pe ambele părți ale mașinii și boabele sunt trimise complet separate pe planul oscilant, evitând supraîncărcarea sistemului de treier. O idee genială care îmbunătățește performanțele combinei și eficiența sistemului de treier și reduce pierderile. Nu doar extrem de productiv, dar și avansat din punct de vedere tehnologic, sistemul este dotat cu senzori care monitorizează activitatea și intervin pentru a asigura siguranța operațiunii și previn apariția unor evenimente neașteptate.

Buncărul de boabe

Volum mare, golire rapidă, verificare rapidă a mostrelor de boabe recoltate, chiar la îndemâna operatorului. Două geamuri în cabina în spatele scaunului operatorului permit verificarea permanentă a calității și a gradului de curățare a boabelor ajunse în buncăr.

Capacitatea buncărului de boabe cu extensie rabatabilă este de 8.500 dm3 la C7205 și  9.500 dm3 la C7206. Capac metalic, rabatabil și indicator vizual și acustic de buncăr 70% și 100% plin.

Tubul de descărcare de 5 m, se rotește hidraulic 110 grade, este suficient de lung pentru a permite descărcarea din mers, fără ca tractorul să se lovească de heder și asigură vizibilitate bună operatorului pentru descărcarea în remorcă; pentru hedere mai mari de 7,2 m este disponibil tub de descărcare de 6 m. Viteza de descărcare 90 l/s.

Tocătorul de paie

Este cu reglare manuală a lățimii de împrăștiere; adaptor pentru tocat porumb (cuțite întărite de 5 mm și placă protecție a scuturătorilor, impotriva proiectării cocenilor pe scuturători). Tocătorul are 48 de cuțite zimțate la modelele cu 5 scuturători și 60 la cele cu 6 scuturători, aranjate pe 4 rânduri, care se rotesc cu o turație de 3.600 rpm la păioase și de 1.800 rpm la porumb. Cuplarea tocătorului se face direct prin acționarea levierului din spate stânga combinei, care poziționează placa din coșul de paie pentru tocare sau lăsarea în brazdă a paielor.

Roțile

Combina este dotata cu roți mari, cu anvelope late: față (de tracțiune): 800/65R32 și spate (de direcție) 500/60R22.5, pentru a reduce compactarea solului. Opțional, există posibilitatea echipării cu șenile din cauciuc, cu amprentă la sol mai mare decat roțile, asigurând o presiune mai redusă pe sol, deci o compactare mai redusă, fiind ideale în special în condiții de umiditate mai mare a solului.

Transmisia hidrostatică, cu pompă hidraulică montată direct pe motor, lucrează în combinație cu o cutie de viteze cu 4 trepte care pot fi selectate cu levierul din cabină. Prin simpla mișcare înainte sau înapoi a manetei multifuncționale se reglează viteza de deplasare pentru a se adapta condițiilor specifice ale culturii sau ale terenului.

Întrețineri zilnice

Toate punctele de gresare sunt vizibil marcate și grupate în locuri ușor accesibile, de o parte și de alta a mașinii. Planul oscilant este realizat din segmente usor demontabile pentru curățare prin fața combinei, fără a fi necesară demontarea elevatorului central. Când se trece de la o cultură la alta, când se lucrează la umiditate mai mare și în orice situații care necesită curățare frecvența, operatorul poate aduce combina în stare de eficiență completă în doar câteva minute.

Placa de acces la elevatorul central este demontabilă, pentru a permite verificarea și întreținerea lanțurilor cu racleți.

Toate cablajele și releele sunt grupate într-un panou pe partea dreaptă a cabinei, făcând mai ușoară intervenția.

Modelul Balance

Pentru operare pe terenuri înclinate și cu contur neregulat a fost realizat sistemul Balance. Acesta reacționează la condițiile de teren și menține sistemele de lucru ale combinei în poziție orizontală. Parametrii de corecție sunt: 20% lateral și 6% față-spate. Avantaje: păstrarea performanțelor combinei și pe terenuri în pantă; Stabilitate optimă; Confort îmbunătățit pentru operator.

Motive pentru care merită să achiziționezi o combină Deutz Fahr:

  • Modele și configurații pentru orice tip de fermă și pentru orice tip de cultură;
  • Simple și fiabile;
  • Raport calitate-preț excelent;
  • Garanție extinsă (3 ani sau 1.000 de ore);
  • Calitate foarte bună a boabelor;
  • Procent foarte mic de pierderi;
  • Cel mai bun consum de combustibil din clasa sa;
  • Combină confortabilă cu comenzi ergonomice și intuitive;
  • Realizare ușoară a regaljelor și gresare centralizată;
  • Intervale mari de întreținere tehnică;
  • Opțiuni incluse în configurația standard;
  • Suportul unei echipe aproape de fermieri;
  • Service specializat și piese de shimb disponibile pe stoc la cea mai apropiată filială NHR Agropartners;
  • Setări și punere în funcțiune cu specialiști NHR Agropartners și ai producătorului;
  • La nevoie și în anumite condiții se oferă combină la schimb;
  • Condiții de finanțare atractive și personalizate;
  • Eligibile și pentru achiziție pe programe cu fonduri europene;
  • Training pentru operatori și înainte de fiecare sezon;
  • Valoare bună la revânzare.

DR. ING. FLORIN NEACȘU, NHR AGROPARTNERS

Publicat în Tehnica agricola
Miercuri, 27 Mai 2020 23:23

Culturi calamitate, fermieri disperați!

Seceta cu care întreaga țară se confruntă a afectat și comuna Calopăr din județul Dolj, o comunitate cu aproximativ 4.000 de locuitori și unde în anii trecuți găseam doar culturi frumoase și sănătoase. Anul acesta, lucrurile stau diferit, orzul este calamitat în proporție de 100% pe anumite parcele, iar grâul, de până la 90%. Fermierii sunt disperați și cer ajutorul autorităților.

Sorin Epure, fermier: „Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! În situația asta am 500 ha. Orzul e și mai grav.”

În comuna doljeană Calopăr, terenul agricol reprezintă cam 6.000 de hectare, marile suprafețe fiind exploatate de cinci fermieri mari. Sorin Epure, inginer agronom de meserie, lucrează peste o mie de hectare. Fermierul ne-a dus într-o tarla de grâu sârbesc, soiul Renesansa, care la ora respectivă (spre jumătatea lunii mai) trebuia să aibă deja 1-1,20 m, dar ajungea doar la 30 cm. Cine e de vină? Lipsa apei, desigur. „Eu am pluviometru și măsor peste tot. Și anul trecut a fost secetă în zona asta. Nu știu ce se întâmplă, a fost cod roșu, cod portocaliu, avertizări, dar nu ploua. Iar anul ăsta, în afară de faptul că în martie a venit cât a venit o ploicică, toamna a fost secetoasă. Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar, dacă observați, nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! Și spicul e mic. Poate să vină Dunărea peste grâu și nu se mai poate întâmpla nimic... Și în situația asta am 500 de hectare de grâu. Orzul e și mai grav, pentru că are o perioadă mai scurtă de vegetație și avea și el nevoie de apă mai multă”, arată Sorin Epure, care nu a semănat deloc rapiță toamna trecută, după ce anul trecut a întors 250 de hectare. „Din cauza secetei, insectele nu au nici ele apă și atacă ce prind verde. Degeaba am intrat la stropit, chiar de două ori, spicul nu mai are aparat foliar, nu mai are nimic”, a adăugat fermierul.

Primarul comunei Calopăr ne-a confirmat că 80-90 % din suprafețele cultivate arată prost sau foarte prost, cu excepția terenurilor de la Cervina, unde a plouat. „Fermierii au făcut sesizare, noi am făcut demersurile la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și la Prefectură și așteptăm să vină comisia de constatare a calamităților”, a precizat primarul Marin Catalina. Din comisie trebuie să facă parte, cu convocarea prefectului, reprezentanți ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și ai Direcțiilor Agricole Județene.

Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii publicat în Monitorul Oficial la data de 16 aprilie a.c., proprietarii de terenuri agricole ale căror suprafețe cu culturi agricole vegetale au fost afectate în procent de peste 30% depun înștiințări scrise la unitatea administrativ-teritorială pe a căror rază teritorială se află terenul, în format fizic sau prin mijloace electronice, în termen de trei zile de la momentul distrugerii.

Fermierii doresc o accelerare a procesului de constatare a calamitării din partea organelor abilitate, dar se tem că li se va reproșa că nu au aplicat corect tehnologiile și că poate acesta e motivul pentru care culturile arată astfel. „Întotdeauna, asigurătorii, împreună cu autoritățile statului, găsesc motive să nu ne despăgubească, astfel că noi, agricultorii, niciodată nu câștigăm”, e de părere Sorin Epure.

Despăgubirile trebuie să ajungă rapid la fermieri, care au în continuare cheltuieli cu întoarcerea culturilor, input-urile etc.

Pierderile sunt foarte mari, agricultorii spun că la orz sunt de 100%, la grâu cam 90% și deja nu cred că vor mai intra la recoltat, pentru că nu merită.

Floarea-soarelui e singura cultură care arată mai bine în prezent, chiar dacă a început să apară costreiul. În zona în care ne-am deplasat, mai bine arătau culturile dinspre Segarcea, acolo unde sunt perdele forestiere. „Au avut un aport de apă mai mare de anul trecut. Deci efectiv acolo plouă, mă uitam și aici nimic”, ne-a spus fermierul doljean.

Agricultorii se tem că nu vor rămâne cu nimic

Fermierilor le e teamă că nu vor rămâne cu nimic, mai ales că majoritatea a semnat contracte futures, în speranța unor prețuri mai bune. În trecut, seceta i-a mai făcut probleme fermierului Sorin Epure, care niciodată nu a primit despăgubiri pentru culturile distruse. „E o forțare aiurea cu asigurările. Se zice asigurare în caz de secetă. E fals! Că îți dă o perioadă, să zicem 15 aprilie – 31 mai, să te încadrezi în 27-30 de litri. Și unde sunt stațiile meteo? De obicei, unde plouă: pe Craiova, unde-s pietre și diferență de temperatură, de la clădiri, și nori și imediat acolo plouă, față de noi. Să-mi spună un fermier că a luat bani despăgubire de secetă sau, dacă a luat, reprezintă 1%, ca la Caritas. Practic, legea e făcută pentru asigurători și nu primești nimic. Dacă, de exemplu, dă 20 de litri, care înseamnă nimic, asigurătorii fac diferența: între 20 și 27 e 7%! După care taie ei cu franciza și practic nu mai iei nimic, și te lipsești, până la urmă”, susține Sorin Epure, care anul acesta și-a făcut asigurare pe producție. Conform măsurătorilor sale, la Calopăr au fost 13 l/m², iar la Craiova, 30 l/m².

Anul acesta e unic în peisajul ultimilor 70-80 de ani. Dacă anul trecut fermierii au crezut că nu se face niciun bob de grâu, pentru că abia spre primăvară a răsărit, anul acesta a fost invers, grâul, frumos în toamnă, a cunoscut un trend descendent din cauza lipsei zăpezii și a ploilor. „Eu pot să vă arăt pluviometre, că le am montate peste tot și fac o sumă. În toamnă am avut vreo 60 de litri de apă adunați, dar pe fondul secetei din urmă, de neimaginat, a răsărit, a înfrățit o frumusețe, așa că în iarnă am zis Doamne-ajută! Dar n-a venit cu niciun fel de precipitație. Am fost invitat la un simpozion, prin februarie, și ningea la București într-o veselie! Și sunam în zona mea: „Cât e?”. Când am revenit, am pus după ce s-a terminat cu zăpada să se topească din pluviometre: 7 litri – 9 litri, în funcție de zonă. În total până acum în luna mai, cred că am avut parte de vreo 130 l/m²”, ne-a povestit fermierul Sorin Epure.

Orzul de pe cele 200 de hectare pe care le-a însămânțat doljeanul la finalul lunii septembrie 2019 are spicul la un sfert, cu toate că a avut o pornire bună în vegetație. Ca la grâu, înființarea unui hectar de orz costă tot în jur de 3.000 de lei. Bani posibil pierduți.

Cultura de floarea-soarelui este singura care arăta mai bine, la momentul vizitei noastre, dar și ea avea nevoie de apă, deoarece pământul era crăpat. Aici, fermierul a folosit doar utilaje care să îl ajute să păstreze apa în sol. „Am băgat combinatorul, să nu scot apa. Am cultivat floarea-soarelui în perioada 1-3 aprilie 2020, am erbicidat-o și preemergent… cam degeaba, că produsul, scump, nu și-a făcut datoria, încă vezi costreiul în cultură. Am erbicidat-o a treia oară și sper să se usuce buruiana, că floarea are posibilități de regenerare mai mari”, a menționat fermierul.

O legislație care să-i protejeze, asta-și doresc fermierii

Problema mare o reprezintă ratele la bănci și fermierii vor doar să nu se trezească fără producție, dar și fără utilajele cumpărate pe credite.

Ce-și doresc fermierii? O legislație care să îi protejeze și care să le dea șansa să-și lucreze în continuare terenul, mai ales în condițiile în care au rate mari, deoarece tendința este de a achiziționa utilaje tot mai mari, pentru a compensa lipsa forței de lucru.

Din cei aproximativ 4.000 de locuitori ai comunei Calopăr, mulți sunt plecați în afară, lucrează în agricultură sau la Craiova, datorită proximității. Din cauza noului coronavirus, mulți s-au întors acasă, 160 au stat în izolare, fără cazuri confirmate de COVID-19, dar acum așteaptă să plece iar. S-a implementat și în mintea cetățeanului ideea de «tractorist». „Dar tractoristul nu mai e cu U650, să stea toată ziua murdar. Ai acolo un calculator, bagi pe GPS, aer condiționat”, crede primarul Marin Catalina. De aceeași părere este și fermierul Sorin Epure: „Din cei care au revenit din străinătate, 90% nu au de gând să rămână. Deci chiar nu au gând să stea”

Nici măsuri de sprijin pentru angajarea lor nu au fost luate de autorități și vina aceasta pentru fuga din agricultura românească pare a avea mai mulți factori.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print. Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

VASILE IOSIF, PREȘEDINTE ASOCIAȚIA INDUSTRIEI DE PROTECȚIA PLANTELOR DIN ROMÂNIA - AIPROM:

În prezent, Uniunea Europeană este cel mai mare exportator și importator de produse agricole, fiind și cel mai mare producător de hrană din lume respectând standarde de calitate ridicate în domeniul alimentar la nivel global. În acest context, Comisia Europeană a prezentat recent două strategii: Strategia „De la fermă la consumator” și „Strategia pentru Biodiversitate 2030”, pilonii centrali ai Pactului Verde European, un proiect ambițios care își propune să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050.

Combinând respectul pentru preferințele culinare specifice ale europenilor cu o lungă tradiție de producere a hranei sănătoase, abordarea pe care Comisia Europeană o promovează constant în ultima vreme aduce în discuție impactul actualului mod de producție asupra mediului. Obiectivul global al strategiei De la fermă la consumator” este reprezentat de regândirea întregului lanț de aprovizionare și construirea unui sistem alimentar durabil din punct de vedere ecologic, social și economic, care să acopere toate verigile acestuia transpunând în realitate dezideratele economiei circulare. Acest obiectiv reflectă un nivel ridicat de determinare pentru a reduce utilizarea și riscul asociat produselor de protecție a plantelor cu 50% până în 2030.

Comisia Europeană propune o reducere a consumului de fertilizanți cu cel puțin 20% până în anul 2030 solicitând statelor membre dezvoltarea și implementarea Planului Integrat de Management al Nutrienților. Complementar, Comisia Europeană propune o reducere cu 50% a vânzărilor de medicamente antimicrobiene până în 2030. De asemenea, un alt obiectiv extrem de ambițios al Comisiei Europene este acela de a crește suprafața ocupată de culturile organice până la cel puțin 25% din suprafața agricolă cultivată.

Comisia Europeană își propune să ajute consumatorii să își modifice preferințele culinare și să aleagă diete sănătoase și durabile, reducând risipa de alimente din gospodării. Comisia dorește să ofere consumatorilor informații mai complete, inclusiv prin mijloace digitale, cu privire la locul de unde provin alimentele, valoarea nutritivă a acestora și amprenta lor asupra mediului.

În egală măsură, Comisia Europeană consideră că așteptările cetățenilor europeni au evoluat și trebuie să conducă la schimbări majore în domeniul sectorului alimentar. Astăzi, peste 50% din populația Uniunii Europene este supraponderală și circa 20% din alimente sunt aruncate la gunoi (risipă alimentară). În jur de 43 de milioane de persoane din UE nu își pot permite în mod regulat o masă de calitate o dată la două zile.

În acest context, Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România – AIPROM și-a asumat misiunea de a promova utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor în condiții de siguranță pentru utilizatori, pentru consumatori și pentru mediul înconjurător, luând în considerare și satisfacerea cererii de produse agricole într-un mod sustenabil. Deși, în general, sunt încurajate opiniile polarizate și mai puțin cele de compromis, trebuie să amintim faptul că industria de protecție a plantelor furnizează soluții și produse pentru ambele modele de agricultură, atât pentru agricultura convențională, cât și pentru agricultura organică, oferind atât produse de sinteză chimică, cât și produse biologice.

Pentru că suntem noi înșine responsabili și conștienți de rolul pe care trebuie să îl jucăm și îl vom juca în producerea sustenabilă a hranei, apreciem că orice viziune ambițioasă de a limita sau de a restricționa anumite produse fitosanitare este corect și realist să țină cont în mod obligatoriu de următoarele considerente:

  • Deciziile privind reducerea sau interzicerea utilizării soluțiilor convenționale de protecție a plantelor trebuie să fie luate ținând cont de rezultatele științifice și nu în baza presiunilor emoționale sau politice. Suntem dispuși să discutăm un obiectiv posibil de reducere a utilizării pesticidelor, cu condiția ca acesta să fie bazat pe argumente științifice și să ia în considerare toți actorii care sunt influențați de aceste schimbări majore, și anume fermierii. În mod repetat s-a susținut faptul că Noul Pact Verde European și în special Strategia de la Fermă la Consumator” vor crea un nou mod de a produce și gestiona hrana, robust, rezistent la crize, incluzând pe toți cei din lanțul de aprovizionare, și care va pune la dispoziție hrană suficientă și accesibilă ca preț, indiferent de situație. Procentul propus de 50% de reducere a produselor de protecție a plantelor nu este unul realist și nu va avea efectul dorit de a crea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Acest obiectiv nu va face din Europa un standard de urmat pentru alte părți ale lumii, ci va crea sincope în procesul de producție, în aprovizionarea adecvată cu hrană a populației europene, va diminua competitivitatea agriculturii europene care va concura cu marii producători trans-oceanici care au la dispoziție o diversitate de soluții, plecând de la produsele de protecție convenționale și până la tehnicile genetice noi, precum CRISPER CAS9. Fermierul european, și în speță fermierul român, va duce o luptă cu arme inegale pe care, inevitabil, nu va putea să o câștige, pe termen scurt. Industria de protecție a plantelor dorește fixarea unor ținte realiste, care să reflecte rezultatele unei evaluări, ale unui studiu de impact.
  • Realitățile diferite existente la nivelul fiecărei țări membre a Uniunii Europene în ceea ce privește consumul de substanță activă la hectar. În prezent, România consumă cca 700 gr/ ha de substanță activă de pesticide, Ungaria consumă 1,2 kg/s.a ha, iar media UE este de peste 2 kg/s.a ha. Industria de protecție a plantelor din România consideră că orice decizie în sensul reducerii cantității de produse de protecție a plantelor trebuie să țină cont de aceste realități, iar reducerea propusă nu trebuie să fie aplicată egal pentru țările care din varii motive au investit mult mai puțin în inputuri agricole iar din această cauză și nivelul producțiilor la hectar este actualmente mult mai mic în general, de exemplu producția medie/ha din România față de țările din Vestul Europei.
  • De ani de zile de acum, și mai cu seamă începând din 2009, companiile din industria de protecție a plantelor întâmpină dificultăți masive în procesul de omologare a unui produs sintetic sau biologic. Legislația europeană adoptată în acea perioadă (Directiva 1107/1992) a creat un mediu dificil de evoluție pentru industria de protecție a plantelor. Astăzi o companie are nevoie, pentru a descoperi (inova) și a omologa un produs, de cca. 12 ani de cercetare precum și de o investiție de peste 280 milioane de dolari pentru a obține o moleculă sintetică. În prezent, procesul de omologare din Uniunea Europeană este extrem de restrictiv și consumatorii trebuie să cunoască că, după industria de medicamente, cel mai restricționat domeniu este cel al industriei de protecție a plantelor.
  • Așa cum am menționat și noi mai sus, stabilirea unor ținte cantitative de reducere a utilizării produselor de protecție a plantelor trebuie să plece de la nevoile actuale ale fermierilor de a controla bolile și dăunătorii, fără a le crea acestora dezechilibre economice sau a duce la creșterea prețului produselor agricole și fără a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. AIPROM își dorește ca autoritățile europene să țină cont de progresele științifice în domeniu și de ritmul în care în mod realist pot fi generate soluții alternative. Așa cum oamenii au nevoie de medicamente, și plantele au nevoie de medicamentele lor - pesticidele.
  • Comisia Europeană nu a acordat importanța cuvenită evaluării efectelor resimțite de producătorii agricoli, odată implementate aceste măsuri. O abordare egalitaristă de reducere a consumului de pesticide în toate statele membre, indiferent de cantitatea utilizată în prezent, este profund discriminatorie pentru acele state care utilizează o cantitate de produse de protecție a plantelor situată mult sub media europeană, așa cum este cazul României, care folosește o cantitate de cca 700 gr de substanță activă de produs fitosanitar pe hectar, în timp ce media europeană depășește 2 kg/s.a ha. AIPROM derulează de mai mulți ani un program de monitorizare a consumului de substanțe active și de produse pe culturi, segmente de cultură, categorii de produse etc. Rezultatele sunt obținute prin raportările furnizate de membrii AIPROM într-un exercițiu de tip „black box” și sunt reprezentative pentru aprox. 90% din industrie. Rezultatele astfel obținute au validat informațiile din diverse analize si rapoarte realizate de firmele de profil europene care indică faptul că în România cantitatea de substanță activă utilizată a scăzut în ultimii ani. De exemplu, la rapiță cantitatea de substanță activă a scăzut în medie cu 24% între 2018 și 2019, iar la tratament sămânță scăderea înregistrată pentru aceeași perioadă a fost de 55,6%.
  • În colaborare cu specialiștii din domeniu, cu fermierii și cu distribuitorii de input-uri, AIPROM a gândit un nou proiect care va analiza situația soluțiilor (produselor) de protecție pentru cele mai importante culturi, pentru boli și dăunători specifici, evidențiind golurile de protecție și încercând să estimeze pierderile de producție înregistrate în absența acestor soluții. Rezultatele acestui demers analitic vor fi puse la dispoziția factorilor politici, a reprezentanților MADR, ANF și asociațiilor profesionale ale fermierilor, pentru a fi utilizate în dezbaterile care vor avea loc în perioada următoare în Comisia Europeană și în Parlamentul European. Măsurile pe care trebuie să le luăm pentru ca în limita restricțiilor impuse de legislație să putem oferi totuși sectorului agricol un nivel decent de protecție nu se reduc la acțiuni de convingere a factorului politic european, ci și la o mai bună gestionare internă a autorizării produselor de protecție a plantelor. De asemenea, România este printre puținele țări care nu au implementat încă un cadru de reglementare pentru autorizarea provizorie a produselor de protecție destinate culturilor minore, această posibilitate de reglementare fiind prevăzută în Directiva 1107/2009.
  • Reprezentanții politici și experții participanți în cadrul grupurilor de lucru ale organismelor europene trebuie să folosească argumente solide cu care să ducă o luptă susținută pentru a apăra statutul special al României, cu organisme de dăunare specifice și foarte agresive și care nu sunt prezente în alte state membre. Un exemplu în acest sens este Tanymecus Dilaticollis (rațișoara porumbului). Acest dăunător polifag nu este răspândit în partea de Vest a Europei. Dacă nu vom avea derogare pentru tratamentul la sămânță cu insecticide neonicotinoide și în anul 2021, România nu va avea niciun produs eficient omologat pentru combaterea acestui dăunător. În această situație, fermierii români pot pierde ușor până la un milion de hectare de porumb și floarea-soarelui, numai din cauza acestui dăunător. Se pune întrebarea cine va plăti această pagubă, pentru că pierderea nu va putea fi suportată de către fermierul român. La nivelul AIPROM, specialiștii noștri au început deja să lucreze, împreună cu fermierii și distribuitorii, la un document care să scoată în evidență vulnerabilitățile fermierilor români în a controla eficient unele organisme de dăunare. În prezent, România cultivă peste 130.000 de hectare de soia, dar nu avem omologat niciun fungicid pentru combaterea bolilor, nu avem produse sistemice omologate pentru combaterea afidelor la lucernă și lista poate continua.
  • Creșterea suprafețelor ocupate de culturi organice înseamnă producții mai mici. Acest lucru presupune că vom fi nevoiți să cultivăm mai mult pământ pentru a asigura aceeași cantitate de produse agricole. Trebuie să înțelegem că produsele biologice, produse care sunt dezvoltate și obținute tot de industria de protecție a plantelor, pot fi utilizate numai împreună cu produsele sintetice și nu le pot înlocui pe acestea din urmă.
  • AIPROM consideră cu tărie ca inovația este o parte importantă a soluției pentru o agricultură durabilă și produse sănătoase într-o societate care respectă mediul și gestionează cu inteligență resursele. Companiile noastre vor continua să investească în moduri inovatoare de a proteja culturile, cu investiții mari în obținerea de pesticide care au un profil mai prietenos cu mediul, în biopesticide și tehnologii de precizie pentru o agricultură durabilă, astfel încât să le permită fermierilor să aplice substanțe doar atunci când este nevoie și unde este nevoie utilizând tehnologiile digitale care au început deja să facă parte din viața fermierului.
  • AIPROM crede că acum este unul dintre acele momente-cheie în care toți factorii interesați trebuie să coopereze pentru a pune la dispoziția autorităților și politicienilor români din Parlamentul European argumente consistente care să servească intereselor agriculturii românești.
Publicat în Opinii

Ioan Jula este un inginer horticol pasionat de munca sa, pasiune care s-a transmis mai departe fiului său, Ionuț. Împreună, cei doi dețin 37 de hectare de livadă în Cisnădie, județul Sibiu, și se confruntă cu toate problemele pe care o livadă îmbătrânită le creează. Au depus însă un proiect cu finanțare UE, de aproape 600.000 de euro, prin care speră că vor reuși să meargă mai departe.

Livada aparține de societatea proprie – Prodfruct – și este urmașa livezii IAS-ului din Sibiu. De altfel, capul familiei Jula lucrează în ea de când se știe. „În 1985 am gătat Facultatea de Horticultură, am venit la Cisnădie cu repartiție, cum era pe vremea aia, cu nevastă și doi copii, și, atât de statornic sunt, că tot la ferma aia lucrez. Bine, între timp am mai fost inginer-șef la IAS Sibiu. Dar această livadă, a IAS-ului Sibiu, a fost cumpărată inițial de altcineva, că eu nu am putut, iar de la el am cumpărat eu, în anul 2000. El a dat un leu și eu am dat cinci lei”, ne spune zâmbind Ioan Jula.

Alături, îi stă fiul Ionuț, cu care face mai toate lucrările, cu sezonieri lucrând doar la cules și tăiat.

Fondurile europene, ultima speranță

Aproximativ 2,5 ha au nu mai puțin de 38 de ani, vreo 3 ha de măr 12 ani, peste 2 hectare de prun 9-10 ani, 1 ha de măr are 7 ani și 0,7 ha de măr se află deja în anul 3. Îmbătrânită în mare parte, neprofitabilă, livada avea nevoie de ajutor. Așa că tatăl și fiul au decis să acceseze fonduri europene printr-un proiect pe Submăsura 4.1a – Investiții în exploatații pomicole, pentru 12 hectare. „Am peste 37 ha, din care lucrăm 8 ha de plantație. Restul este livadă casată, vreo 15 ha e teren în pregătire – defrișată, pe care facem culturi anuale. Și vom planta 12 ha, în total: anul acesta, 1 ha de coacăz, 1 ha de păr și 6 de măr, iar anul viitor, 4 ha de măr”, a explicat Ioan Jula.

Proiectul are o valoare de 580.000 de euro, cu finanțare 90%. Horticultorii au lucrat cu două firme de consultanță, una care le-a realizat proiectul tehnic, cealaltă ocupându-se de studiul de fezabilitate.

Investiția presupune un tractor de 94 CP, o pompă de stropit, o bară de erbicidat, o freză cu palpator pe rând, plug reversibil cu 2 trupițe, un cultivator cu lățime reglabilă până la 210 cm cu subsoiler, o mașină de îngrășăminte – cam tot necesarul unei plantații performante. „Vrem să vedem dacă funcționează tehnologia nouă. Dacă nu merge, închidem și facem ce face toată Cisnădia: vindem terenul pentru construit case”, ne-a zis Ionuț Jula.

Astfel, viitorul depinde de cum vor decurge lucrurile după implementare. „Eu vreau să îl ajut până împlinesc 80 de ani. Dar aici nimeni nu mai produce nimic, nici culturi de câmp, nimic. În Cisnădie au fost o mie și ceva de hectare de livadă și acum mai există doar ale noastre. În rest, e teren ocupat cu case, cu pomi bătrâni și cu pădure. Da` ăia sunt deștepți, noi suntem proști că ne ducem mai departe. Culmea e că ne place”, a adăugat Ioan Jula, pentru care provocările țin ba de preț, ba de producție.

Anul trecut a fost extraordinar de bun și de prost în același timp, a afirmat pomicultorul. Producția a fost cât în trei ani, de calitate foarte bună, dar nu au putut să o vândă pe toată și aproape jumătate au aruncat.

Importurile îngroapă fructele românești?

S-au gândit și la procesare, dar nici așa lucrurile nu au mers mai bine. „Avem o miniinstalație, am făcut 20 de tone de suc. Dar, dacă anul ăsta am făcut 20 de tone și nu știu dacă îl vindem până în toamnă, acum zece ani făceam 60 de tone și nu ne ajungea până în toamnă. Foarte multă lume și-a făcut instalații și de aia nu am făcut mai mult. Plus că am lăsat neculese minimum 50 de tone de mere”, a precizat Ioan Jula.

Desfacerea o face către comercianții locali și la un supermarket din Sibiu cu care colaborează. „Când aveam 80 ha de livadă, lucram și în București, și Craiova, Târgu Jiu. Dar nu mai vine nimeni acum, că vin ungurii și polonezii cu prețuri mai mici, chit că produsele lor sunt «nebune». Noi nu avem livezi superintensive, ci doar intensive, producția e mai mică decât la alea, așa că prețul de cost pe unitatea de producție e mai mare la noi. Automat, trebuie să vinzi produsul cu un anumit preț ca să te poți duce mai departe”, a completat horticultorul sibian.

Mai mult, anul acesta a început prost pentru că prunul va fi doar pentru compot și gem, iar mărul a legat „între puțin și suficient”. Singura speranță rămâne modul în care se vor desfășura lucrurile cu derularea proiectului european. Doar apoi cei doi pomicultori, tată și fiu, vor lua în calcul și reconversia altor hectare. „Soția s-a săturat de agricultură și ne ține doar contabilitatea primară. Ea zice că s-o săturat să lucrezi și să nu câștigi. Și îi dau dreptate”, ne-a zis Ioan Jula în încheiere.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura
Pagina 1 din 4

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista