Încep prin a spune că nu țin partea nimănui și doar vreau să privească fiecare obiectiv problema la care mă refer. Îmi asum supărarea tuturor și „hate-ul” (că tot e la modă, sâc!) pe care-l voi atrage, însă, haideți, măcar în al doisprezecelea ceas, să nu mai ascundem gunoiul sub preș. Deja izul e de hoit. Hoitul agriculturii.

Încă o dată autoritățile vin cu măsuri pompieristice, iar poporul le acceptă. Doar că acum, în 2024, economia țării este într-o așa stare de degradare, că mâna întinsă către „bolnav”, în speță agricultura, nu mai poate ajuta pe toată lumea. Pe unii îi va omorî azi, iar restul se va duce, cel mai probabil, treptat, dar mai repede decât ne putem imagina.

Știu, scenariul e sumbru. Asta e realitatea zilelor noastre, din păcate.

De ce s-a ajuns aici? Pentru că am ascuns gunoiul sub preș și ne-am mulțumit cu ce-am primit, fără să ne proiectăm în viitor. Clima s-a schimbat, vremurile sunt tulburi, cu pandemii, războaie, boli la animale. Oamenii s-au schimbat… în rău. Iar în România nimeni nu s-a gândit în peste 30 de ani la viitor. Toți se agită pentru propriile buzunare. Dar, ne convine sau nu, buzunarul tău, cu buzunarul meu, cu buzunarul lui sunt legate.

Viitor înseamnă strategie. Exact asta îi lipsește României, agriculturii, STRATEGIE.

Cine-i de vină pentru lipsa viitorului și a stării deplorabile în care ne aflăm? Toți suntem vinovați. Politicienii își fac jocurile, la fiecare patru ani aruncă „sacul cu îngrășăminte” pentru voturi. Iar producătorii agricoli, până să vină schimbările astea climatice și restul problemelor/provocărilor, posibil și scârbiți de clasa politică, de autorități, ca mai toată populația, de altfel, și-au văzut de mai micile sau mai marile lor afaceri. Azi nu mai „merge și așa”.

Fermierul român, când s-a băgat în cooperativă și a venit un neica nimeni care i-a oferit cu 50 de bani mai mult pe carne, lapte, legume, grâu sau ce-o mai fi avut el de vânzare, nu s-a gândit că rupe o za din cooperativă și a vândut în afara acestei structuri. Apoi, când acei cumpărători au dispărut din piață, că, deh, vremuri grele, fermierul nostru a vrut să se întoarcă la cooperativă. Ce să vezi, ca el au făcut și alții, iar cooperativa s-a închis. „Nu merg, dom`le, cooperativele!” Zău? Păi, n-au cum să meargă, dacă sunt dorite doar la greu. O comuniune înseamnă și la bine, și la greu.

Aceeași poveste și cu organizațiile profesionale. Vrem organizații, vrem oameni capabili în ele, care să facă lucruri, să le miște, să ne reprezinte în discuțiile cu autoritățile, dar nu băgăm mâna-n buzunar să plătim cotizații. Și atunci, la noi, asociațiile sunt reprezentate de fermieri care își cheltuiesc banii și timpul mergând peste tot și cerând sprijin pentru întreaga tagmă. Cu ce să plătească o asociație un jurist, un contabil, un om de comunicare, un lobbist, dacă n-are în spate fermieri plătitori de cotizație? Și atunci e simplu să zici: „Nu merg, dom`le, asociațiile!”.

Cu așa sector dezbinat, politicienii și guvernanții fac ce și cum vor. D-aia suntem azi aici, adică în sărăcie.

Mi-a luat cam mult să ajung la problemă și, sincer vă spun, cred că s-ar putea scrie zeci de mii de pagini despre agricultura postdecembristă, problemele și oamenii ei.

Așadar, subiectul e vestita ordonanță care suspendă rambursarea datoriilor restante, a ratelor dobânzilor și comisioanelor scadente datorate de fermieri furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole, precum și interzicerea aplicării de către creditori (furnizori sau distribuitori) a unor măsuri de recuperare a creanțelor scadente.

Există un lanț, fermier–distribuitor–producător. Orice za ai scoate, omori întreg lanțul.

Să fim sinceri și să recunoaștem, fermierul preferă să lucreze cu distribuitorul, de cele mai multe ori cu plata la recoltă sau cu mai multe rate, decât să meargă la bancă să ia bani pentru cumpărarea de inputuri. Lanțul ăsta comercial merge bine, o spun toți cei care fac parte din el. Aaa, da, au apărut în piața asta a inputurilor și neserioși. Ăștia au vrut câștiguri rapide, s-au dus cu prețuri de nerefuzat către agricultori (care, apropo, câți citesc contractele comerciale sau plătesc juriști ca să-i ajute?) și i-au prins în plasa lor, ca acum să-i execute. Distribuitorii ăia vechi în piață, cu renume bun, care stau alături de fermieri în mod real, nu joacă murdar. Însă unii agricultori, pe românește, au pus botul la mocangeală și trag ponoasele.

Că tot am adus vorba de mocangeală. Mă tot întreb cum e posibil „să cumperi” tractor de lux de pe internet la juma` preț. Chiar nu te întrebi dacă acel vânzător există? Se pare că nu, iar astfel de țepe sunt la ordinea zilei. La fel, se vând pe internet produse falsificate de protecția plantelor. Culmea, au succes în rândul… exact, al fermierilor.

Acum înțelegeți de ce spun că vine miros de hoit de sub preșul agriculturii? Analizați-vă obiectiv fiecare, înainte să aruncați pumnalul.

Revenind la ordonanța mult disputată, suspendarea datoriilor fermierilor și restul măsurilor așa cum sunt ele puse în actul normativ, cel mai probabil, va afecta întregul sector agricol, incluzând aici nu doar furnizorii, distribuitorii și producătorii de inputuri, ci și fermierii, mai ales pe cei mici și mijlocii.

Decapitalizarea sectorului distribuției de inputuri nu este o soluție, având în vedere că agricultura românească se finanțează într-o proporție covârșitoare prin credit furnizor (peste 1,5 miliarde de euro, spun cifrele). Agricultorul nu prea are acces la alt tip de finanțare.

Ordonanța asta s-ar putea să-i bage în faliment pe furnizorii de inputuri. Și ce dacă, o să spuneți unii. În prezent, situația financiară a agricultorilor e precară. Câți au acces la bănci? Prea puțini. Și dacă distribuitorul de inputuri nu-l mai poate finanța pe fermier, acesta cum, cu ce și de unde își va lua sămânța, îngrășămintele, toate cele necesare câmpului? De pe internet?! Dați-mi voie să râd...

Prin urmare, gândiți global soluțiile, că degeaba omorâți capra vecinului, dacă de pe urma ei mâncați și voi.

Întregul lanț comercial fermier–distribuitor–producător trebuie sprijinit, finanțat și protejat. Cum? Punându-se toate părțile la masa discuțiilor. Ei, vedeți de ce e bună asocierea?

Iar autoritățile să-și facă treaba și să găsească soluții, împreună cu toți cei implicați în problemă.

Mai vreau să zic ceva, care iar îi va supăra pe unii. Citiți, informați-vă, luați-vă informațiile de la specialiști, ascultați și treceți prin filtrul gândirii voastre orice informație. Altfel, veți continua să vă gestionați afacerile după ureche (unii). Și se vede că nu e bine, nicidecum profitabil. Eu, una, m-am săturat de câte inepții văd pe social media, în grupurile de agricultori. E plin internetul de prostii. Găsiți-vă surse de informare care să vă facă performanți și atunci poate nu va mai zice consumatorul de hrană că tot stați cu mâna întinsă la banii publici.

Uniți-vă, stați aproape unii de alții și nu mai căutați chilipiruri, că la final s-ar putea să vă coste, chiar mult.

Faceți, împreună cu autoritățile, cu specialiștii, de pildă, strategii pe apă, irigații, asigurări, riscuri, aduceți-vă aportul la adoptarea unei legislații adecvate vremurilor.

Negocierile pe ordonanța suspendării datoriilor fermierilor s-au finalizat. Rămâne de văzut când și în ce formă va apărea actul normativ în Monitorul Oficial. Până atunci, punctele agreate de toate părțile în urma întâlnirilor de la Ministerul Agriculturii le găsiți aici: Ordonanța suspendării datoriilor și „Creditul fermierului”, în linie dreaptă. 

Închei așa cum o face un fermier ale cărui gânduri sunt prezente în Revista Fermierului, Ștefan Gheorghiță: „În rest, numai de bine”. 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Fermierul anului 2024, și *utut, și cu banii luați de propriul stat

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Pentru Campania 2024 este alocat aproximativ un miliard de euro, iar Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) face toate eforturile pentru a demara plata avansurilor începând cu 16 octombrie, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

În cadrul Campaniei 2024 se vor acorda avansuri în cuantum de 70% din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru plățile directe și de 85% din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în cazul sprijinului acordat în cadrul intervențiilor de dezvoltare rurală și intervențiilor de mediu și climă, ca urmare a derogării Comisiei Europene.

„Am solicitat Comisiei Europene și am primit acordul pentru ca și în această toamnă fermierii români să beneficieze de o valoare a avansului crescută. Am avut în vedere să venim în sprijinul fermierilor, pentru a-i ajuta să depășească mai ușor problemele de lichidități cu care confruntă. Începând cu luna iulie, am solicitat cu fiecare ocazie Comisiei Europene creșterea valorii avansurilor pentru fermierii din țara noastră pentru a le oferi sprijinul necesar în pregătirea noului an agricol”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În editorialul din ediția lunii iulie a publicației Revista Fermierului am scris despre cum Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ia o sumă din subvenția fermierului pentru a-l despăgubi în caz de calamitate, dar banii, pentru moment, nu pot fi cheltuiți, deoarece autoritățile statului nu au mers mai departe, respectiv să creeze acel instrument de management al riscului. Prin urmare, statul îi ia niște bani agricultorului fără să existe legislația necesară ca să și dea banii înapoi, ca despăgubire dacă se întâmplă vreo calamitate în fermă. Practic, nu este definit acest instrument de risc. Cine îl gestionează, cum se derulează, ce proceduri are – nu se știe nimic, pentru că legislația nu s-a adoptat, nu există! (Editorialul din Revista Fermierului, ediția print – iulie 2024, poate fi citit aici: https://revistafermierului.ro/editorial/item/6237-fermierul-anului-2024-si-utut-si-cu-banii-luati-de-propriul-stat.html)

De ce revin pe acest subiect? Pentru că sunt multe probleme legate de implementarea DR-32, intervenție care se referă la crearea unui instrument de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole și care stabilește că APIA reține anual 3% din plățile directe ce urmează a fi plătite fiecărui fermier. Așadar, vorbim de toți fermierii, nu contează că lucrează în cultură mare, în legumicultură, pomicultură, în tot ce înseamnă vegetal ori că activează în zootehnie. Statul ia bani de la toată lumea.

Însă în Planul strategic scrie negru pe alb că pentru gestionarea acestor bani reținuți din subvenții se va crea un instrument de management al riscului, dar la riscurile care vor fi asigurate e trecută doar seceta. Dacă dă o molimă în fermele de animale, crescătorii nu sunt despăgubiți din banii reținuți de APIA. Contribuie și nu primesc nimic. Nici nu pot fi scoși ca excepție, pentru că nu permite Regulamentul European 2115/2021, care spune că trebuie să se rețină 3% de la toți beneficiarii de plăți directe.

Se presupune că instrumentul de risc asigură riscuri catastrofale din toate sectoarele, dacă banii se rețin de la toată lumea, nu? Fiecare fermier care contribuie să știe că în momentul în care are un risc de calamitate are și dreptul să primească ceva ca despăgubire. Așa cum arată acum lucrurile, unii producători agricoli primesc ceva, alții nu primesc nimic. Apare discriminarea.

După publicarea editorialului menționat mai sus, „Fermierul anului 2024, și *utut, și cu banii luați de propriul stat”, mi-a scris un fermier: „Cred că ar trebui să se discute și despre acel procent reținut din plățile directe în cazul crescătorilor de animale. Deși acești bani se iau inclusiv pentru pășuni și plăți directe pe cap de animal respectiv sprijin cuplat zootehnic, niciodată nu s-au dat despăgubiri de secetă pentru pășuni sau animale. Ce înseamnă secetă pentru un fermier cu zootehnie extensivă? Înseamnă că pășunea nu poate susține efectivul de animale și în acest caz trebuie furajare suplimentară. În plus, avem un excedent de animale de vânzare ce coboară prețul pe piață. Furajul, în schimb, e puțin și are preț mare. Deci, fermierul cu animale are doar minus pe toate palierele”.

Multe probleme, legislație șchioapă, lipsă de interes, ca să nu-i zic altfel, din partea autorităților competente.

Închei cu ce mi-a zis fermierul Ștefan Gheorghiță, iar cine are urechi să audă, poate mișcă lucrurile în direcția bună: „Fermierii nu se apără, inclusiv în justiție, decât dacă le ajunge cuțitul la os. În rest, speră că se va găsi cineva să scoată castanele din foc. Surpriză, nu le scoate nimeni legat de managementul riscului și cei afectați de secetă așteaptă cu mâna întinsă să mai primească ceva, în loc să ne „războim” pentru a construi o soluție viabilă de asigurare. Ce vreau să zic? Și noi, fermierii, ne merităm soarta, fiindcă ne complacem în a urla la lună. Tot mergem și cerem despăgubiri… Este greu să vă implicați să facem ceva care să rezolve problema economic și nu politico-electoral? Decât să facem ceva constructiv, care să ne aducă real bine, noi, fermierii, acceptăm să fim făcuți pomanagii pentru câțiva firfirei”.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Inițial, din curiozitate le-a gustat, apoi și-a spus că poate pune câteva caserole cu microplante, așa, doar ca să le aibă la îndemână pentru o salată. Abia mai târziu și-a dat seama că microplantele înseamnă sănătate și chiar o idee de afacere. În felul acesta, Robert Greschner  a reușit să pună la punct, la Moșnița Nouă, cea mai mare fermă de microplante din județul Timiș.

Suprafața microfermei este de o sută de metri pătrați, dar suprafața de cultură ajunge la 500 de metri pătrați, iar săptămânal se scot două cicluri de producție.

Pentru întreprinzătorul din Banat, intenția a fost ca el și familia lui să mănânce sănătos. Dar iată cum sintetizează Robert Greschner evoluția afacerii: „Inițial, am început să le facem ca hrană pentru noi. Toată lumea zice că doar le pui în ghiveci, la geam și ele cresc. Nu e chiar așa de simplu. Cu toții mergem la evenimente, pe la restaurante și vedem acele plăntuțe mici și verzi din farfurie – sau florile comestibile. Ei bine, pe alea le dăm prima dată la o parte, fără să știm că acele plante sunt, de fapt, cel mai sănătos lucru din farfurie. În general, acest business în România este destinat industriei HoReCa. Așa am pornit și noi afacerea, cu această destinație, dar, la un moment dat, un bucătar mi-a pus problema în felul următor: «De ce să cumpăr un produs, din moment ce 90% din farfurii se întorc în bucătărie cu microplantele în ele?». Asta mi-a fost ca un declic și am decis să reașez afacerea, nu doar pentru a face profit, ci și din dorința de a împărtăși ceva și celor din jur, și anume, posibilitatea de a se hrăni sănătos. Acum, pentru mine, restaurantele nu mai sunt atât de importante”.

Ce facem cu microplantele?

Aspectul lor delicat a consacrat microplantele în bucătăria modernă, acolo unde se pregătesc salate sofisticate sau pur și simplu sunt folosite ca decor. Microplantele înseamnă însă mult mai mult decât atât. „Primul stadiu de creștere al unei plante este cel de germene, însă în această fază plantele nu au scos tot ceea ce au de oferit. De-abia în stadiul următor, cel de microplantă, adică cel de vlăstar. Când plantele au 6-7 cm, acumulează concentrația maximă de vitamine, minerale, oligoelemente, uleiuri esențiale etc. Vă dau exemplu mazărea, este un produs excepțional pentru oase, în primul rând. Ei bine, în acest stadiu de dezvoltare, cel de microplantă, conține până la de 40 de ori mai multe substanțe nutritive decât mazărea pe care noi o cumpărăm din magazine sub formă de boabe. Și astfel, mâncând 100 de grame din aceste plante vii, echivalezi cu trei kilograme de mazăre boabe din magazin. Apoi, avem iarba de grâu care este foarte sănătoasă. Folosim grâu spelta. Gândiți-vă că 100 de grame de grâu conțin de cinci ori mai mult fier decât în 100 de grame de spanac sau vitamina C de 40 de ori mai mult decât 100 de grame de lămâi. Avem o varietate foarte mare de microplante pe care le cultivăm. Cultivăm  ridichea, lintea, fasolea mung, varză kale, varză roșie, gulie, rucola  ș.a.m.d., însă cea mai sănătoasă și apreciată cultură este cea de broccoli, o plantă extraordinar de sănătoasă. Conform unor studii, este mult mai puternică decât citostaticele, deci are efecte benefice în tratarea cancerului. Acum, luptăm pentru  schimbarea unei mentalități, aceea de a mânca mult. Ideea este să dezvoltăm un business pentru sănătate și am constatat un trend ascendent în această direcție. Sunt tot mai mulți oamenii care investesc într-un stil de viață sănătos”, arată Robert Greschner.

Sistem hidroponic cu substrat de cânepă și de iută

Micile plante nu ocupă suprafețe mari, deci investiția nu presupune achiziții costisitoare de terenuri agricole. Nu există nici problema forței de muncă, o singură persoană este suficientă pentru a îngriji mica fermă, însă microclimatul și condițiile de biosecuritate sunt extrem de stricte. În plus, microplantele se pot cultiva în sistem supraetajat, deci spațiul se poate multiplica în funcție de numărul de etaje pe care sunt dispuse microplantele.

La Moșnița Nouă, suprafața microfermei este de 100 mp, dar suprafața de cultură este de 500 mp. La prima vedere, pare extrem de puțin, dar dacă iei în calcul faptul că se scot două cicluri de producție pe săptămână, deja dimensiunile afacerii se modifică semnificativ. „Aici am avut o casă cu trei apartamente unde am avut chiriași. Fiind amplasată în zona periurbană a Timișoarei, chiar luam bani frumoși din chirie. Am decis însă să plec pe drumul ăsta, am renunțat la chiriași și am amenajat microferma, de fapt un adevărat laborator în care cultivăm microplantele. Este un spațiu închis, foarte bine întreținut, deoarece temperatura din interior nu poate fi mai mare de 22⁰ C și mai mică de 20⁰ C, în felul acesta reușim să le menținem perfect sănătoase. Există aparatură care menține această temperatură. Apoi, umiditatea trebuie menținută constant la 35– 40%, o treabă deloc ușoară, pentru că în acele tăvi în care se cultivă microplantele, apa cu care le irigăm vine în sistem flux-reflux, iar nivelul de umiditate este foarte ridicat, așa că dezumidificatoarele funcționează non-stop. De asemenea, lumina este foarte importantă, pentru că ele au nevoie de un spectru foarte bine definit. Sunt lumini pentru germinare, lumini pentru creștere, lumini pentru înflorire.” Întregul sistem este computerizat. El dă comanda la ce oră pornește și se oprește iluminatul sau irigatul. Există și ventilatoare speciale care plimbă aerul deasupra plantelor și, bineînțeles, un filtru prin care trebuie să treci atunci când vii de afară. „Mai întâi te speli, îți pui costumul pe tine și apoi intri, în așa fel încât să nu aduci în interior spori de la ciuperci. Ventilatoarele le împrăștie automat la toate culturile. Asta înseamnă că trebuie să oprești producția și să dezinfectezi inclusiv pereții, așa că mai bine previi.”

Inițial, Robert Greschner a mers pe cultura în sistem orizontal, pe substrat de pământ, însă i s-a părut destul de complicat, așa că a schimbat tehnologia. „Acum, folosim un sistem hidroponic cu substrat de cânepă și de iută, care este 100% biodegradabil. Dacă ne raportăm la agricultura clasică, deși se produc în sistem hidroponic, consumul de apă se reduce cu aproximativ 90%”, a precizat antreprenorul.

Ferma din bucătărie, sănătate-n farfurie

Ca orice afacere funcțională, și afacerea cu microplante de la Moșnița Nouă se bazează pe profit, iar mecanismele de piață nu sunt întotdeauna 100% accesibile. De la livrarea la domiciliu, până la accesul în supermarketuri, Robert Greschner ia în considerare fiecare variantă. Miza este pusă însă pe consumul pentru sănătate, mai cu seamă că brandul sub care se vând microplantele este „Sănătate din Banat”.

„Luăm în considerare și posibilitatea de a colabora cu anumiți retaileri, livrăm și la domiciliu. Ne adresăm celor care înțeleg că, dacă o masă pe zi este înlocuită cu o salată de microplante, câștigul organismului pe termen lung este fantastic. Ideea este de a dezvolta, pentru casnici, un concept de fermă pe care să o ai la tine în bucătărie. La acest moment, ceea ce livrăm se poate consuma fără probleme, plantele nu trebuie spălate, pentru că sunt crescute într-un mediu steril, se pot ține în frigider până la șapte zile, la o temperatură  de 4-7 grade Celsius. Avem diverse pachete, lădițe cu câte patru tipuri de plante, pe care le livrăm săptămânal, în baza unui abonament. Acum, nu știu ce înseamnă ieftin sau scump, știu însă că un set de patru plante, care costă 25 de lei, îmi asigură o salată, care poate însemna o singură masă, extraordinar de sănătoasă și sățioasă”, ne-a zis în încheiere Robert Greschner.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că începând cu data de 16 octombrie 2024 va demara Campania de plată în avans pentru fermierii care au depus Cereri de plată în anul 2024.

În Campania 2024, Comisia Europeană și statele membre susțin menținerea derogării cu privire la plata avansului de până la 70% pentru intervențiile sub formă de plăți directe și de până la 85% în cazul sprijinului acordat în cadrul intervențiilor de dezvoltare rurală bazate pe suprafață și pe animale. Această măsură se va vota la nivelul Comisiei Europene pe 5 septembrie 2024.

Plăţile pentru schemele finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) se vor face în lei, la cursul de schimb valutar care va fi stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2024 şi va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Plăţile pentru schemele finanțate din FEADR (Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală) se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9756 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 29 decembrie 2023.

În 2024, campania de depunere a cererilor de plată a început cu o lună mai târziu decât în anii precedenți, însă APIA promite că va finaliza controalele pe teren până cel târziu la data de 11 octombrie, cu excepția controalelor pentru cerințele/obligațiile specifice, care se vor face în iarnă sau în primăvara anului următor.

Inspectorii APIA și cei ai instituțiilor de specialitate delegate desfășoară controlul la fața locului pentru cererile eșantionate în acest scop, în conformitate cu OMADR nr. 292/16.07.2024 pentru aprobarea Instrucțiunii nr. 16/1/05.07.2024, precum și pentru aprobarea Procedurii operaţionale privind activitatea de control clasic pe teren, aplicabilă în Campania 2024.

În afara controalelor pe care le fac inspectorii APIA, următoarele instituții fac și ele controale specifice, astfel:

• Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) face controalele pentru verificarea respectării de către fermieri a cerințelor legale în materie de gestionare SMR 5-6 si SMR 9-11, pentru toți fermierii selectați la condiționalitate;

• Autoritatea Naţională Fitosanitară (ANF) verifică fermierii selectați în eșantionul de condiționalitate (SMR 7 și SMR 8) și M10 (Agromediu și Climă);

• Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) face controalele delegate în sectorul zootehnic.

Controlul pe teren reprezintă o cerință obligatorie impusă de legislația comunitară și o etapă premergătoare efectuării plăților finale.

În ceea ce privește procentul fermierilor controlați până la data de 6 august 2024, inclusiv, APIA informează că procentul este de 31,87% din eșantionul total, iar procentul parcelelor verificate la fața locului este de 32,3% din totalul parcelelor de controlat.

În cazul în care fermierii refuză efectuarea controlului pe teren, cererea de plată va fi respinsă de la plată.

În Campania 2024, au fost selectați pentru control clasic pe teren - sector vegetal un număr total de 7.912 fermieri, pentru controlul clasic pe teren - sector zootehnic un număr de 5.356 fermieri, iar pentru controlul pe teren privind condiționalitatea – 1.314 fermieri.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Am vizitat Crama Liuta, din județul Tulcea, unde am stat de vorbă cu inginerul Eugen Nicolescu despre activitatea actuală din vie, dar și despre perspective. Mai precis, despre obiectivele pe care și le-au propus, greutățile pe care le întâmpină, dar și despre soluțiile cu care speră să le depășească. Eugen Nicolescu administrează plantația cramei Liuta, aflată în podgoria Babadag.

Activitatea curentă cu care se ocupau cei pe care i-am găsit la plantația Liuta, din podgoria Babadag, era, așa cum ne informează inginerul Eugen Nicolescu, legată de reconversie. „Am muncit toată iarna, finalizăm măsura 2, pe reconversie-replantare. Am replantat 55 de hectare, am început în 2023 şi terminăm acum, lucrurile merg bine, fonduri europene 90%, suntem în grafic.” Spune că au început în 2023, dar, de fapt, este vorba doar de o ultimă etapă, pentru că procesul este mult mai amplu în timp. „De fapt, suntem la capătul a opt ani de reconversie, am tot plantat până am refăcut în totalitate plantaţia, aproape 200 de hectare”, ne lămurește Eugen Nicolescu, care este conștient că nu se află la un capăt de drum, pentru că de abia acum începe greul, deoarece sunt obligați să obțină rezultate bune, ceea ce înseamnă muncă foarte multă. „În momentul în care facem o replantare, ne gândim la o direcţie de producţie, adică ne gândim la ce trebuie să ajungă pe raft, ce vom vinde, şi o luăm înapoi, şi vedem ce alegem, astfel încât să ajungem la sticla, la vinul îmbuteliat sau la vinul în vrac, la bag-in-box, la ce avem în planul de afaceri să realizăm ulterior. Deci am replantat clone de calitate, de cantitate, clone medii, struguri albi, roşii, rose, acoperim în momentul ăsta cam toată gama de struguri de pe piaţa românească, avem aproape 20 de soiuri. Avem Aligote de Babadag, foarte bune rezultate pe Feteasca Neagră, Merlot foarte bun şi apoi soiurile clasice: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Muscat Otonel, Tămâioasă Românească, am diversificat şi cu Pinot Gris, cu Tranimer, avem soiuri noi, am plantat Negru de Drăgăşani, avem gamă completă şi, în urma investiţiilor de la cramă, o modernizare foarte bine pusă la punct, rezultatele vor apărea, au apărut deja pe calitatea vinurilor pe care le producem.”

După 40 de ani, în același terroir

Această replantare se impunea, dat fiind timpul care a trecut de la ultima plantare a viei în această plantație. „Vorbim cam de 40 de ani după ultima plantare, că timpul trece foarte repede. Este o plantaţie care a fost realizată în anii ’80 cu rezultate bune, iar noi continuăm aceeaşi linie.”, arată Eugen Nicolescu. Așadar, se vede că aici s-a făcut mereu o treabă bună, dar chiar dacă au dorit să păstreze continuitatea, au fost nevoiți să vină și cu noutăți, așa cum ne-a și spus inginerul: „Structura de bază este cea de atunci, pe care am diversificat-o aşa cum cere piaţa, pentru că la momentul ăsta trebuie să ai o soluţie la orice, piaţa e dinamică, se schimbă, e aşezată, mai ales pe vinul la sticlă unde, acolo, se face profitul, şi putem să facem cam orice cere piaţa acum şi ne putem adapta la cererile pieței”.

Eugen Nicolescu ne dezvăluie că succesul pe care îl au și pe care îl așteaptă în continuare vine pe lângă muncă și din caracteristicile bune ale terroir-ului: „Bogăţia acestei zone din punct de vedere viticol este deosebită. Sol calcaros, aciditate, o acumulare echilibrată a zahărului, a culorii, a acidităţii din struguri, ne putem întinde chiar şi la cules pe o perioadă destul de lungă, fără afectarea calităţii strugurilor, ne aduce foarte multe avantaje. Deci este o zonă în care se pot face atât vinuri albe, roşii, cât şi rose de mare calitate. Microclimatul foarte bun, suntem pe malul lacului Babadag, este fostă lagună a Mării Negre, are un climat maritim, suntem la poalele unei păduri de stejari rezervaţie naturală, avem seara răcoare, avem acest climat mediteranean, aceste două caracteristici îmbinându-se foarte bine pentru acest areal al podgoriei Babadag. Este o zonă pretabilă la toate aceste pretenții pe care le impune piaţa”.

Se așteaptă un an bun

Prima jumătate a anului a fost bună pentru viticultura din această zonă a Dobrogei. „Sperăm că va fi un an bun, cu ceva precipitaţii. Am avut ceva precipitaţii în timpul iernii, adică am avut puţină zăpadă, puţină brumă, am acumulat ceva apă de la precipitaţiile pe care le-am avut, deci din punctul meu de vedere 2024 a început bine, în principiu stăm mai bine decât în alţi ani, premisele sunt foarte bune pentru producţia ulterioară de anul ăsta, din toate punctele de vedere: precipitaţii și temperaturi. Avem, astfel, şi o şansă de a revigora toată plantaţia în urma a 3-4 ani de secetă pedologică, premisele sunt bune”, spune Eugen Nicolescu. Și cu toate că a fost greu în anii trecuți din cauza secetei, calitatea și tinerețea plantației au dus la producții peste media altor podgorii, deci motivele de optimism sunt justificate. 

Probleme și soluții

Din păcate, nu putem vorbi doar de optimism, pentru că lipsa irigațiilor nu poate fi ignorată. Speri să obții mai bine, în condițiile proaste pe care le ai, dar asta nu înseamnă că nu ai putea avea rezultate și mai bune. A fi pe linia de plutire nu este un aspect chiar pozitiv într-o afacere care, apriori, trebuie să aducă profit. Iar la aceste deficiențe moștenite și nerezolvate de atâta amar de vreme se adaugă și unele măsuri administrative care au efect nefast asupra lor. „Nu există forţă de muncă, acum trebuie să plătim şi mai mult la impozite, pentru noi este o lovitură treaba asta, nu cred că s-a gândit foarte bine măsura, pentru că soluţia este foarte simplă: nu vom mai lucra cu oameni, nu avem cum să suportăm costurile, nu ieşim cu producţia de struguri în costuri şi nu cred că se iese nicăieri în România, atât timp cât nu ai acces la apă”, explică Eugen Nicolescu cumulul de probleme.

Chestiunea de personal oricum era deficitară, așa cum se întâmplă în toată țara, iar soluția este una logică, mecanizarea intensivă. O fi bine? „Încercăm să ne orientăm, să ne adaptăm la ce avem, am mecanizat foarte mult, inclusiv tăiatul se face 70% mecanizat cu maşină de pretăiat, venim doar cu o cosmetizare în spate. În principiu nu mai legăm, vedem ce condiţii ulterioare vom avea, vedem cum merge piaţa, vedem cum va evolua vânzarea vinurilor la nivel de România şi la nivel global, şi în momentul ăla vom vedea ce facem.” Ei trebuie să găsească soluții pentru că sunt constrânși, o dată financiar și, apoi, de angajamentele pe care le au în baza accesării fondurilor europene, și așa greu de accesat. „Nu este o situaţie fericită din punct de vedere financiar şi al condiţiilor care ni se impun, dar încercăm să trecem peste, că în primul rând avem obligaţii pe fonduri europene, dar nu putem accesa anumite lucruri iarăşi din cauza unor formalităţi birocratice excesive care, văd, evoluează nu foarte bine în România”, menționează Eugen Nicolescu. Așadar, perpetua problemă a birocrației. 

El recunoaște că, într-o oarecare măsură, lucrurile au evoluat, dar nu atât cât ar fi trebuit. „Nu se poate pune problema că statul nu ne ajută, dar trebuie să ne ajute mult mai mult, adică trebuie o implicare mult mai mare în domeniul acesta, în culturile speciale, cum este vița-de-vie. Atât timp cât nu accelerezi procesele de irigaţii... Viticultura este un patrimoniu al statului român. Trebuie ajutată din toate punctele de vedere. Trebuie simplificate toate procedurile, pentru că, până la urmă, ne interesează să putem să hrănim aceste plante, să nu moară de sete, pentru că vremea care s-a schimbat și inclusiv vița-de-vie nu mai poate face faţă secetei acesteia. Şi trebuie să fim ajutaţi. Totul trebuie să se mişte foarte repede din punctul de vedere al accesului fermierului la apă pentru irigaţii.”.

Fondurile europene au ajutat foarte mult

Consideră că lucrul cel mai bun care s-a făcut în domeniul viticulturii este acest aport de fonduri europene. „Dacă n-ar fi fost programele europene de reconversie-replantare, cred că România nu ar mai fi fost o ţară viticolă. Costurile sunt foarte mari pentru a face un vin, pentru că trebuie să pleci de la plantarea unei viţe, totul costă foarte mult, sumele sunt colosale, cheltuielile sunt foarte mari pe hectar, sunt din ce în ce mai mari, exigenţele sunt din ce în ce mai mari, nu avem nişte legi care să ne ajute, capital, şi atunci a trebuit să ne luptăm cu foarte multe lucruri, dar iată că, uşor-uşor, industria se dezvoltă şi reuşim, sper eu, să câştigăm războiul cu piaţa”, punctează Eugen Nicolescu. 

Ar mai fi multe de făcut în domeniu, cum ar fi turismul viticol, dar în care inginerul care administrează Crama Liuta nu prea crede, pentru că investițiile nu sunt legate doar de ce poate face un viticultor, ci sunt mult mai ample. „Nu putem face turism prin forţe proprii, numai societăţile care investesc în zonele viticole şi schimbă efectiv statutul social al zonei respective. Din punct de vedere turistic şi cultural, până la urmă, trebuie să fie o implicare și o politică a statului român pentru această comoară pe care o avem noi cu statutul de ţară viticolă. Deci atât timp cât nu vom avea o implicare a statului român în nişte „Drumuri ale vinului”, într-o promovare agresivă a acestui domeniu de care beneficiem în ţara asta, va fi foarte greu. Dar probabil că lucrurile se vor mişca, uşor-uşor, şi cu ajutorul banilor europeni vom ajunge la un moment dat și acolo.” 

O piață în creștere

Ceea ce ne place la inginerul Eugen Nicolescu este că la orice problemă expusă nu și-a pierdut speranța că va fi bine, la un moment dat. Așa că încheiem tot într-o notă optimistă, cu aprecierea pe care o are față de evoluția pieței. „Lucrurile, în principal, au evoluat în bine, pentru că odată cu creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi cu deschiderea faţă de lumea civilizată, vinul la sticlă a început să crească în vânzare. Omul a început să recunoască un vin bun, să aibă preferinţe, are de unde alege, sunt câteva sute de crame în România care vin cu o ofertă foarte bună, foarte variată, foarte bine pusă la punct, care uşor-uşor cred că se va impune şi afară, pentru că va fi creştere. Avem destul de puţine vinuri pe raft în UE şi în alte locuri, spre deosebire de vecinii noştri, dar tendinţa este de creştere. Calitatea vinului în România creşte de la an la an. Cerinţele şi exigenţele băutorilor de vin la sticlă, mai ales, sunt din ce în ce mai mari, încep să cunoască despre ce este vorba şi noi trebuie să ne adaptăm acestor cerinţe. Iar plusul de valoare, atât cât se poate face, şi pentru o plantație pe termen lung, este vinul la sticlă la un preţ mediu.” Nu putem decât să le dorim succes.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Începând cu data de 25 iunie și până pe 24 septembrie 2024, inclusiv, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) primește solicitările de finanțare pentru achiziții simple de utilaje agricole, prin submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).

Sesiunea care va fi lansată de AFIR pe 25 iunie 2024 are o alocare financiară de 310.515.188 euro, împărțită pe trei componente. Astfel:

• 198.000.000 euro pentru toate culturile, dar cu excepția culturii de sfeclă de zahăr și investițiile realizate de formele asociative;

• 61.000.000 euro pentru sfecla de zahăr;

• 51.515.188 milioane de euro pentru formele asociative, altele decât cele din sectorul sfeclă de zahăr.

În cadrul acestui apel de cereri de proiecte se pot depune prin pachetul 4.1.1 proiecte de achiziții simple de utilaje agricole în cazul în care exploatația cuprinde culturi de câmp, inclusiv culturile furajere destinate pentru hrana animalelor și plantele tehnice, precum și culturile horticole, inclusiv cele în spații protejate.

„Intensitatea sprijinului acordat pornește de la 30% și poate ajunge la maximum 90%, în funcție de dimensiunea economică a exploatației, de tipul de beneficiar și de investițiile ce urmează a se realiza prin proiect. Valoarea finanțării nerambursabile este cuprinsă între 350.000 de euro și poate crește, în funcție de dimensiunea economică a exploatației și de tipul de beneficiar, până la 1.500.000 de euro (pentru cooperative, grupuri de producători și organizații de producători)”, a precizat George Chiriță, directorul general AFIR.

Pragul de calitate lunar pentru prima etapă de depunere a sesiunii (25 iunie – 24 iulie 2024) este de 90 de puncte pentru toate culturile, de 75 de puncte pentru sfeclă de zahăr și de 88 de puncte pentru forme asociative, ulterior acesta scade treptat, până la pragul minim de 56 de puncte/32 de puncte/44 de puncte pe fiecare componentă, în ultima etapă lunară a sesiunii (25 august – 24 septembrie 2024).

Solicitanții trebuie să aibă în vedere dimensionarea corectă a parcului de utilaje, în conformitate cu anexa la Ghidul solicitantului privind corelarea puterii maşinii cu suprafaţa fermelor pentru achiziționarea de mașini agricole.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 14 – 16 iunie 2024, la Tulcea, a avut loc întâlnirea trimestrială a Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR). Membrii ADAR au avut ocazia să descopere și să evalueze vinurile regionale, împărtășindu-și cunoștințele și pasiunea pentru vinificație.

Întâlnirea a debutat vineri, 14 iunie, cu activități care au combinat istoria, cultura și vinurile. Prima oprire a fost la Crama Delta Dunării - La Sapata, urmată de o prezentare a Cramei Sarica Niculițel la Monumentul Paleocreștin Niculițel. Aici, participanții au degustat vinurile din gama „Caii de la Letea” vol. I și II și „Princeps”, acompaniate de preparate tradiționale, precum șuberek cu carne și plăcinte cu brânză.

În continuare, membrii ADAR au vizitat cetatea medievală Enisala și Lacul Razelm, bucurându-se de peisajele pitorești ale zonei. După-amiaza a continuat cu vizita la Crama Liuta Babadag, în prezența proprietarului Adam Liuta, iar ziua s-a încheiat la Crama Hamangia din localitatea Baia, unde au fost ghidați de proprietarul Ion Bălan.

„S-au degustat vinuri de la mai multe crame din regiune. Fiecare cramă cu viziunea proprie, cu direcție comercială diferită. Nivelul calitativ mediu al vinurilor degustate a fost ridicat, multe vinuri interesante, unele obținute din soiuri cu potențial mare în zona respectivă, ca de exemplu Aligote. Mulțumim colegilor din zonă care ne-au găzduit și care au făcut posibil ca vizitele tehnice să fie foarte interesante și pline de informații utile”, a declarat Mihai Baniță, președinte executiv ADAR.

Sâmbătă dimineața, participanții au asistat la o prezentare tehnică susținută de reprezentanții firmei Bevitech, furnizori de materiale oenologice și soluții tehnice pentru viticultură și vinificație și partenerul financiar al evenimentului. După simpozion, membrii ADAR au petrecut câteva ore în Delta Dunării, degustând probe de vin și discutând într-o atmosferă destinsă pe un vapor. Întâlnirea s-a încheiat duminică dimineața, cu promisiunea reîntâlnirii în luna august 2024.

Reuniunile trimestriale ale membrilor ADAR nu doar că aduc împreună experți în vinuri, dar și oferă oportunitatea de a aprecia bogăția și diversitatea vinurilor din România. Astfel de întâlniri sunt esențiale pentru crearea și consolidarea relațiilor profesionale între producători, degustători și alți specialiști din domeniu. Ele permit explorarea unor noi tehnologii și metode de vinificație, precum și descoperirea unor soiuri locale de struguri cu potențial ridicat. În plus, aceste evenimente contribuie la promovarea regiunilor viticole românești, evidențiind tradițiile și inovațiile locale.

Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) este o organizație formată din profesioniști dedicați științei degustării vinurilor. Fondată cu scopul de a promova excelența în domeniul oenologiei, ADAR reunește experți în vinuri și producători din întreaga țară. Asociația organizează evenimente, degustări, conferințe și sesiuni de formare profesională, oferind membrilor săi o platformă pentru schimbul de cunoștințe și experiențe.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii, prin organizațiile profesionale, au trimis o scrisoare deschisă asociațiilor producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de tehnică agricolă, în care solicită evitarea practicilor din trecut prin care odată cu lansarea anumitor măsuri sau programe de finanțare a utilajelor agricole au crescut prețurile tractoarelor și mașinilor agricole.

„Furnizorii fie au crescut prețurile aproape de suma care era acordată ca finanțare, fie au crescut prețurile cu 20-30% dacă ne raportăm la diferențele de prețuri între leasing-ul direct de fermier și prețurile oferite prin diferite programe, inclusiv în Baza de Date a Prețurilor de Referință de la AFIR. De asemenea, adresăm solicitarea de a fi analizate prețurile de leasing și alinierea acestora la prețurile utilajelor din țările din vestul Uniunii Europene (de exemplu, Germania). Considerăm că este nevoie de un efort din partea tuturor părților implicate ca prețurile de achiziție să fie cât mai mici posibil prin aceste programe de finanțare, diminuate către prețul de achiziție la leasing în măsura în care este posibil, pentru a sprijini fermierii să traverseze această perioadă grea și să existe o colaborare reciproc avantajoasă pe termen scurt, pentru ca aceste parteneriate între fermieri și producătorii și distribuitorii de utilaje să continue în bune condiții pe termen mediu și lung. Sperăm că veți înțelege situațiile semnalate și veți acționa în consecință pentru a sprijini fermierii pentru continuarea activităților agricole și accesarea în condiții rezonabile a programelor de finanțare pentru achiziționarea utilajelor agricole”, se precizează în scrisoarea deschisă adresată producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de utilaje agricole.

Organizațiile semnatare ale scrisorii deschise semnalează următoarele aspecte:

1. Minimum 35% dintre fermieri riscă să intre în insolvență și ulterior în faliment la sfârșitul acestui an. Acest scenariu sumbru este cauzat de o serie de factori cumulativi, printre care: creșterea exagerată a prețurilor inputurilor agricole, prăbușirea prețurilor produselor agricole, seceta pedologică severă, arșița atmosferică și eventuale investiții care să le aducă un plus trebuie analizate și realizate cu mare atenție;

2. Extinderea programului RABLA pentru tractoare agricole – Guvernul a aprobat pentru acest program un buget de 100 de milioane de euro, prin care circa 5.000 de fermieri mici și medii vor putea obține câte 20.000 euro pentru a înlocui utilajele vechi şi poluante cu care lucrează în prezent. Fermierii susțin existența unor informații din piață că tractoarele care costau până recent în jur de 35.000 euro vor avea un preț majorat în mod nejustificat la 55.000 euro, plafonul maximal pentru program, făcând astfel accesul fermierilor la acest sprijin să fie unul limitat și mult restrâns, cu un număr redus de beneficiari;

3. Lansarea și derularea în 2024 a programelor aferente sM 4.1.1 - Investiții în exploatații agricole, DR 12 - Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor recent instalați și DR 13 - Achiziții de utilaje agricole pentru sectorul vegetal, reprezintă oportunități de finanțare pentru fermierii care doresc să achiziționeze utilaje agricole pentru activitățile din ferme.

Scrisoarea deschisă este semnată de conducerile Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor Horticole din România - HORT INTEGRA, Asociației Grupurilor și Organizațiilor de Producători Agricoli – FRULEG RO, Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Taurin – UNCST BOVICOOP, Asociației Naționale a Cooperativelor Agroalimentare din România – COOP RO, Alianței pentru Agricultură și Cooperare – AAC.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Orice cultivator de struguri pentru vinuri (DOC, IG sau varietale), înregistrat în Registrul Plantațiilor Viticole (RPV), trebuie să ceară autorizarea până la data de 30 iunie a fiecărui an. Cererea de autorizare se depune la inspectoratele Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) sau online (https://rpvonline.onvpv.ro/).

Nu uitați că termenul limită pentru depunerea cererilor este 30 iunie!

În fiecare an, inspectoratele teritoriale ale ONVPV și personalul tehnic de specialitate se ocupă de autorizarea plantațiilor care produc struguri pentru vinuri, cum ar fi vinurile DOC, IG și varietale. Acest proces este reglementat de legislația în vigoare. „Este esențial ca viticultorii să respecte această dată limită de 30 iunie, pentru a se asigura că plantațiile lor viticole sunt autorizate corespunzător și că pot beneficia de toate avantajele oferite de aplicația RPV ONLINE”, transmite ONVPV.

Autorizarea plantațiilor înseamnă că acestea sunt înregistrate oficial și incluse în sistemul anual de autorizare, conform Ordinului MADR nr. 266/2017. Cultivatorii autorizați vor fi supuși unor controale tehnice specifice, realizate de ONVPV, pentru a asigura conformitatea cu standardele de producție.

ONVPV întocmește și gestionează dosarele cultivatorilor care solicită autorizarea, după care verifică condițiile de producție a strugurilor, conform cerințelor din Caietele de sarcini pentru vinurile DOC/IG și a legislației în vigoare. Aceste controale au loc pe durata perioadei de vegetație.

Autorizațiile se emit până la data de 1 octombrie a anului în care s-a depus cererea de autorizare, doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare. Dacă cererea nu este depusă până la 30 iunie, plantația nu va fi autorizată pentru acel an.

Registrul Plantațiilor Viticole Online

Aplicația RPV ONLINE se adresează exclusiv persoanelor fizice/juridice care exploatează plantații cu viță-de-vie pentru struguri de vin înregistrate în Registrul Plantațiilor Viticole, precum și persoanelor care au înscrise în Sistemul Informatic Național al Viei și Vinului, în conformitate cu legislația în vigoare, declarații de recoltă, de producție și de stocuri.

Aplicația RPV ONLINE asigură accesul utilizatorilor la datele proprii din Sistemul Informatic Național al Viei și Vinului și pune la dispoziția utilizatorilor următoarele facilități:

• Vizualizarea parcelelor viticole pe care le exploatează;

• Posibilitatea depunerii online a cererilor pentru acordarea autorizației de producător de struguri destinați obținerii de vinuri cu denumire de origine controlată/indicație geografică/varietale;

• Vizualizarea autorizațiilor de producător de vinuri cu denumire de origine controlată/indicație geografică/varietale emise din SINVV, pe baza informațiilor introduse de utilizator;

• Vizualizarea documentelor pentru evidenţa producţiei vitivinicole: declaraţia de recoltă, declaraţia de producție, declaraţia de stocuri depuse de utilizator, după caz;

• Posibilitatea de a lista: fișele parcelelor viticole, centralizatoare ale acestora în format excel și pdf; autorizațiile de producător de struguri destinați obținerii de vinuri cu denumire de origine controlată/indicație geografică/varietale; autorizațiile de producător de vinuri cu denumire de origine controlată/indicație geografică/varietale; declarațiile de recoltă, declarațiile de stocuri și/sau a declarațiilor de producție, după caz.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!