Clubul Fermierilor Români are o înțelegere foarte bună a puterii și resurselor agriculturii românești și consideră că nu există niciun risc privind securitatea alimentară națională. România este o țară puternică agricol, din acest motiv nu trebuie dat curs speculațiilor privind riscul de securitate alimentară.

Clubul Fermierilor Români elaborează analize pe baza unor date concrete privind piața și comerțul cu cereale, realizând rapoarte de piață utile pentru fermieri, în scopul valorificării mai eficiente de către aceștia a producțiilor agricole. Săptămânal, Clubul trimite autorităților române analize privind piața cerealelor la nivel național, regional și global, evidențiind impactul pentru România.

„Clubul nu a făcut și nu va face estimări și scenarii de evoluție privind prețul la raft al produselor agroalimentare, ne referim în particular la speculațiile din ultimele zile privind o presupusă criză a uleiului de floarea-soarelui și evoluția prețului acestui produs. În ceea ce privește situația stocurilor și tendințele privind prețul la semințele de floarea-soarelui și a uleiului procesat, precizăm că mecanismele de piață stabilesc prețurile, iar contextul geopolitic poate genera speculații, dar acestea nu au niciun temei să se manifeste în prezent în România. Guvernul României cunoaște și monitorizează situația stocurilor de cereale și produse agroalimentare la nivel național, are la dispoziție mecanisme de intervenție pentru a aplica strategia cea mai potrivită în funcție de evoluția situației în care România se regăsește la nivel regional și internațional”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Ca urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public privind evoluția prețului la raft la uleiul de floarea-soarelui, Clubul Fermierilor Români face următoarele precizări în legătură cu declarațiile despre acest subiect și modul în care au fost interpretate datele referitoare la tendințele din piața de cereale, în mod particular cea a semințelor de floarea-soarelui, în contextul generat de războiul din Ucraina.

• România este cel mai mare producător de semințe de floarea-soarelui la nivel european și are capacitatea de a-și asigura singură consumul intern și necesarul de procesare.

• România este un rezervor de materie primă pentru Uniunea Europeană, este net exportator. Criza regională este un moment potrivit de analiză pentru a găsi modalitățile necesare de a procesa mai mult în țară, astfel încât să generăm valoare adăugată pentru țara noastră.

• Conjunctura regională, care a creat o perturbare în aprovizionarea din bazinul Mării Negre, generează efecte care afectează toată Europa, nu doar România.

• România are fabrici de procesare și capacități de producție pentru a susține producția de ulei din materia primă proprie necesară consumului intern și nu depinde de importul de ulei de floarea-soarelui pentru a asigura acest consum național.

Clubul Fermierilor Români susține cu responsabilitate că țara noastră are toate resursele agroalimentare, că dispune de o capacitate strategică europeană în domeniul agricol, iar contextul regional actual atât de dificil nu trebuie să fie folosit pentru a genera speculații privind presupuse riscuri la adresa siguranței și securității alimentare a cetățenilor României.

În lipsa unui plan realist și imediat de stabilizare a pieței naționale, producătorii, distribuitorii, transportatorii vor fi obligați să transfere costurile mărite în prețuri, o povară insuportabilă de către consumatori, sau să nu facă acest transfer riscându-și astfel întreaga afacere, deja afectată și cu o marjă de profitabilitate deja redusă, susține Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR). „Guvernul României trebuie să inițieze de îndată consultări cu mediul asociativ patronal. Solicităm intervenții fiscale imediate în domeniul taxării energiei, a combustibililor și a muncii pentru a preveni colapsul pieței naționale”, transmite ACDBR prin președintele asociației – Ovidiu Gheorghe.

Comunicatul de presă al ACDBR

Luând act de criza prețurilor din energie, de creșterea prețurilor la motorină și la benzină din ultimele zile, având în vedere declarațiile prim-ministrului României referitor la demararea unor controale de amploare în piața combustibililor, comunicăm următoarele:

1. Lipsa predictibilității evoluției pieței naționale, pe fondul incoerenței constante în comunicare a Ministerului Energiei în ultimii doi ani și a proximității conflictului armat din Ucraina, reprezintă elemente de îngrijorare majoră pentru toate companiile din întreg lanțul alimentar.

2. Raportat la costurile operaționale ale unei companii din domeniul distribuției de bunuri de larg consum, combustibilul, energia și forța de muncă reprezintă cumulat 60 - 75% din total.

3. Efectele negative ale restricțiilor impuse de Guvern în contextul pandemiei asupra companiilor noastre se traduc în diminuarea marjelor de profit acestea fiind între 1,00 - 2,5%.

4. Instabilitatea fluxurilor comerciale a materiilor prime agricole și a produselor alimentare din piața internațională poate conduce la decizii ale statelor de diminuare/restricționare temporară a comerțului agroalimentar.

Combinația acestor cauze poate avea următorul efect în piața de bunuri de larg consum a României:

1. Restrângerea activităților economice ale companiilor de distribuție de bunuri și ale tuturor actorilor implicați în lanțul alimentar;

2. Șomaj;

3. Fluctuații mari ale prețurilor de vânzare și implicit discontinuitatea lanțului alimentar și afectarea securității alimentare a cetățenilor României.

Apreciem că una dintre cauzele fundamentale, suplimentar pandemiei și conflictului militar din Ucraina, este managementul ineficient de la nivelul Ministerului Energiei din punct de vedere al:

1. Modalității de implementare a Schemelor de ajutor de stat în contextul pandemiei (ElectricUp?);

2. Gestionării modului de liberalizare a pieței de energie:

3. Crizei combustibililor: vina nu poate aparține niciodată cetățenilor și companiilor oricărui stat, atât timp cât Ministerul Energiei nu monitorizează eficient evoluția pieței și nu comunică public suficient pentru a asigura un climat de încredere și de siguranță economică și socială.

Trăim vremuri în care emoția publică are rol covârșitor. Încă există în memoria colectivă recentă lipsa combustibilului sau „raționalizarea” lui, cozile dinainte de '90. Emoția, panica socială pot crea efecte mai grave socio-economic decât însuși prețul combustibililor iar comunicarea dezastruoasă a Ministerului Energiei va genera criză economică severă.

Prețurile carburanților au crescut constant în ultima perioadă, nu doar în această săptămână și în niciun caz panica nu a fost generată de o știre falsă, ci de negarea realității!

Domnule ministru al Energiei, aveți obligația legală de a gestiona corect (și) comunicarea publică. Nu ați făcut-o, iar performanța ministerului se măsoară în efectele produse în societate, determinând astfel intervenția Primului ministru al României. Rolul prevenirii colapsului economic prin eficiența politicilor publice este major și nu ați acționat relevant pe această direcție! Vă solicităm, domnule ministru să reluați imediat consultările publice transprente și veridice cu mediul de afaceri!

Sursa: https://www.euload.com/info.php?catID=25#381

Solicităm primului ministru și ministrului Energiei să gestioneze ferm și transparent situația economică a României, acordând atenție maximă evoluției pieței de energie (electricitate, gaze, combustibili) și comunicând public coerent și proporțional cu importanța strategică a domeniului.

Ovidiu Gheorghe, președinte ACDBR

*****

Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România, înființată în anul 2015, are în componența sa 38 de membri, cu următoarele caracteristici:

• O cifră de afaceri însumată de circa 1,5 miliarde euro;

• O cotă de piață de circa 35% din totalul pieței de distribuție tradițională de bunuri;

• Peste 10.000 de angajați;

• Peste 75.000 de clienți asigurând „distribuția tradițională” a bunurilor de larg consum pe teritoriul național în sistemul micilor și marilor retaileri și în sistemul HoReCa.

În contextul războiului ruso-ucrainean, izbucnit pe data de 24 februarie 2022, două sectoare de maximă importanţă ale Uniunii Europene au de suferit: sectorul agricol şi alimentar, ambele având nevoie urgentă de o ajustare cât mai rapidă a practicilor şi de un răspuns legislativ ferm din partea Comisiei Europene pentru a contracara situaţiile de criză care se întrevăd deja la orizont. Ţinând cont de faptul că, în doar câteva zile, costurile de producţie, preţurile inputurilor, în special ale îngrăşămintelor, dar şi ale energiei au explodat, răspunsul din partea decidenţilor publici trebuie să vină cât mai rapid.

La iniţiativa Preşedinţiei Franceze a UE, pe 2 martie 2022 a avut loc o videoconferinţă a miniştrilor Agriculturii din statele membre, în cadrul căreia s-au discutat principalele riscuri cu care cele două sectoare se confruntă în urma invaziei din Ucraina. Ordinea de zi a cuprins câteva puncte fierbinţi, precum estimările privind aprovizionarea, preţurile, accesul la materii prime şi inputuri agricole, dar şi identificarea soluţiilor la problemele care pot apărea atât pe plan intern, cât şi pe cel internaţional.

Comisarul european al Agriculturii, Janusz Wojciechowski, şi-a exprimat intenţiile de a activa mecanismul european de răspuns la criza de securitate alimentară instituit de Comisie şi de grupul de lucru la nivel înalt pentru sectorul cărnii de porc. De asemenea, acesta a vorbit despre adoptartea unor măsuri excepţionale în temeiul regulamentului privind Organizarea Comună a Pieţei, care vizează cele mai afectate sectoare de creşterea inputurilor.

În urma şedinţei, Preşedinţia franceză a solicitat Comisiei Europene reevaluarea Strategiei Farm to Fork şi luarea în considerare a unor derogări necesare pentru a creşte capacităţile de producţie. Aceste măsuri urmează a fi discutate atât de Comitetul special pentru Agricultură, cât şi în cadrul întâlnirii din 21 martie a Consiliului pentru Agricultură și Pescuit (AgriFish).

La nivelul statelor membre se pune accent pe o creştere a rezilienţei şi a suveranităţii alimentare care să fie incluse în politicile agricole ale Uniunii Europene. Având în vedere dependenţa UE de importurile de porumb din Ucraina, care reprezintă aproximativ 55% din importurile europene totale de porumb, actuala situaţia ameninţă suveranitatea alimentară a bătrânului continent. Pactul Verde European riscă, de asemenea, să îngreuneze situaţia actuală, diverse studii arătând că producţia de porumb din UE ar putea scădea între 7% şi 22%, aspect care ar accentua dependenţa Uniunii de principalii exportatori mondiali de porumb (Statele Unite ale Americii, Brazilia, Argentina şi Ucraina).

Dar care sunt nevoile şi dorinţele fermierilor în acest context critic?

Fermierii francezi, de exemplu, au înaintat o serie de măsuri menite să echilibreze situaţia de criză în ceea ce priveşte culturile mari. Din punctul lor de vedere, revizuirea Strategiei Farm to Fork este o soluţie posibilă, în contextul cerinţelor ambiţioase ale Uniunii de a aloca 4% din terenul arabil elementelor neproductive. „Această tendinţă trebuie oprită imediat”, afirmă într-un comunicat de presă cele mai mari asociaţii de reprezentare ale fermierilor din Franţa.

Într-un astfel de context, devine urgentă restabilirea capacităţii de producţie a UE în sectorul agricol şi alimentar, dar şi susţinerea fermierilor pentru a face faţă tuturor provocărilor. Totodată, consumatorul final nu trebuie neglijat, iar asigurarea unei protecţii a puterii de cumpărare a acestuia trebuie numaidecât adoptată. Sprijinul finanţărilor publice pentru inovare trebuie accelerat pentru dezvoltarea unor soluţii novatoare, cum ar fi noile tehnici de ameliorare a plantelor.

În cadrul videoconferinţei a fost subliniată importanţa mobilizării tuturor forurilor internaționale relevante, inclusiv OCDE, G20, G7 și FAO, pentru a răspunde nevoilor urgente ale sectorului agricol şi ale tuturor actorilor implicaţi în lanţul alimentar. Suntem părtaşi la un eveniment istoric cu repercusiuni ample, care poate va sta la baza unei renaşteri a politicii şi direcţiei la nivel european a uneia dintre cele mai importante dimensiuni ale economiei mondiale, agricultura.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Timp de două zile, pe 7 și pe 9 decembrie 2021, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, s-a întâlnit cu mediul asociativ, respectiv cu reprezentanții unor organizații profesionale: Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), Federația Națională PRO AGRO, Clubul Fermierilor Români.

În cadrul întâlnirilor, Adrian Chesnoiu a ținut să le transmită fermierilor că ministerul pe care-l conduce este interesat de dialogul cu mediul asociativ, consultările din această perioadă cu fermierii și reprezentanții acestora fiind extrem de importante pentru definitivarea Planului Național Strategic. „Conectarea afacerilor agricole cu decidenții din administrație reprezintă o etapă semnificativă în parteneriatul dintre minister și mediul privat”, a punctat șeful MADR.

Autorizarea de urgență a tratamentului semințelor cu neonicotinoide, pentru campania de primăvară 2022

Delegația Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR) a fost condusă de președintele Nicolae Sitaru, care a subliniat că gestionarea riscurilor agricole este o preocupare a membrilor APPR. Discuțiile au vizat definitivarea Planului Național Strategic (PNS), Legea privind comasarea terenurilor agricole, creșterea suprafețelor amenajate pentru irigații. Reprezentanții APPR au venit cu câteva propuneri punctuale, precum creșterea suprafeței minime eligibile la plată sau redefinirea dimensiunii economice a fermelor. Ministrul Agriculturii a punctat că are în vedere introducerea unei intervenții orientate spre stimularea pieței, bazate pe obiectivele strategice din PAC.

Delegația APPR a reiterat solicitarea fermierilor români de acordare în cel mai scurt timp a autorizării de urgență a tratamentului semințelor cu insecticide din grupa neonicotinoidelor pentru culturile de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr pentru campania de primăvară 2022. Adrian Chesnoiu a confirmat că aceasta constituie o prioritate pentru autorități, în vederea conservării potențialului de producție al României.

APPR a adus în discuție problema eco-schemelor, care îi preocupă în mod deosebit pe fermieri. În opinia ministrului, acestea ar trebui considerate ca fiind o facilitate pentru sectorul agricol din România, pentru care trebuie să se depună toate eforturile în direcția cheltuirii acestor fonduri. „Consider că una dintre prioritățile acestui mandat este reprezentată de capitolul eco-scheme, ținând cont de faptul că ele reprezintă 25% din bugetul anual alocat plăților directe, respectiv circa 475 de milioane euro pe an. Deși voluntare pentru fermieri, aceste eco-scheme sunt obligatorii pentru statele membre și ar fi păcat ca acești bani să nu fie cheltuiți în sectorul agricol din România. Ne propunem elaborarea unor eco-scheme facile care să fie aplicabile fermierilor români, dar care să și corespundă ambițiilor crescute de mediu stabilite de Comisia Europeană”, a spus Adrian Chesnoiu.

Consolidarea mediului asociativ pe plan intern precum si sprijinirea participării acestuia la organizațiile europene, care au reprezentare în toate grupele de dialog civil, organizate de către DG AGRI  din cadrul Comisiei Europene, a fost un alt subiect atins în cadrul întâlnirii. „După părerea mea, sunt esențiale participarea organizațiilor reprezentative ale fermierilor la consultările publice de la Bruxelles și schimbul de informații între actorii implicați. Deciziile adoptate la nivel european trebuie să fie în acord cu specificul fiecărui stat membru, iar ambițiile asumate trebuie să vină în sprijinul fermierilor pentru a nu îi împovăra suplimentar”, a conchis ministrul.

Propuneri ale fermierilor și industriașilor

La discuțiile de la MADR, delegația Federației PRO AGRO a fost condusă de președintele Ionel Arion, alături de care s-au aflat reprezentanții tuturor sectoarelor care se regăsesc în federație, respectiv ovine și caprine, bovine Aberdeen Angus, pescuit și acvacultură, îmbunătățiri funciare, pasăre și porc, taurine de carne și lapte, morărit și panificație etc.

Între subiectele discutate cu ministrul Agriculturii s-au aflat definitivarea Planului Național Strategic (PNS) 2023-2027, construirea bugetului pentru anul 2022, transpunerea Directivei privind practicile comerciale neloiale, optimizarea PNRR în sensul identificării unor programe pentru sprijinirea investițiilor în energia alternativă pentru cei care activează în domeniul agricol, debirocratizare, dezvoltarea procesării, etc.

Referindu-se la finalizarea Planului Național Strategic, ministrul Adrian Chesnoiu a afirmat: „Toate liniile de finanțare și fișele de intervenție vor viza performanța. Plecând de la balanța comercială cu produse agroalimentare la produsele la care se înregistrează deficit, corelat cu provocările din perioada următoare, la nivelul MADR se vor face analize pe fiecare zonă de intervenție în parte.”

De asemenea, Adrian Chesnoiu a subliniat că are în vedere să simplifice și să debirocratizeze cât mai mult procesul de accesare a fondurilor europene, fie că e vorba despre Pilonul I care vizează plățile directe, fie că este vorba despre Pilonul II – dedicat investițiilor în dezvoltarea satului românesc.

Ministrul le-a amintit celor prezenți de modificările aduse Legii cooperației agricole nr. 566/2004, un element de sprijin pentru fermieri fiind atestatul de gospodar. „Punem accent pe importanța măsurilor pentru stimularea, încurajarea și apărarea gospodăriilor din sate și comune”, a arătat Adrian Chesnoiu.

„Considerăm că efortul unor discuții de aproximativ trei ore, cu dezbaterea unor subiecte de interes maxim pentru sectoarele reprezentate, poate uneori discuții aprinse din cauza urgenței necesare în aplicare a măsurilor solicitate, a meritat. Credem că a fost un dialog constructiv”, a specificat președintele PRO AGRO, Ionel Arion.

Reprezentanții federației i-au înmânat ministrului, pentru o analiză detaliată, o mapă care centralizează aproximativ 50 de pagini de propuneri constructive, dar mai ales analize de date în susținerea propunerilor, dintre care am selectat câteva, pe care le publicăm mai jos.

- Crearea unui grup de lucru în MADR, care să propună mecanisme pentru gestionarea riscurilor în agricultură în cadrul MADR;

- Urgentarea promovării unei noi legi a arendei;

- Aprobarea noilor tehnici de ameliorare moderne pentru a face față schimbărilor climatice și țintelor din Pactul Verde European;

- Acordarea unei măsuri de sprijin în vederea susținerii OUAI-urilor cu 50% din costurile cu energia electrică;

- Extinderea măsurilor de bunăstare la animale, pe lângă pasăre și porc la întreaga zootehnie;

- Combaterea vânzărilor „la negru” de produse agroalimentare, practică care concurează neloial fermierii fiscalizați;

- Finalizarea și adaptarea întregului cadru legal privind comercializarea prin rețelele de hypermarket de o asemenea manieră încât practicile comerciale neloiale să fie combătute eficient, inclusiv prin stoparea dumpingului la raft, frauda alimentară urmând a fi monitorizată și sancționată;

- Urgentarea măsurilor legislative necesare conceperii unui plan național de combatere efectivă a pestei porcine africane;

- Simplificarea formalităților pentru accesul mai facil al fermierilor, inclusiv al celor din zootehnie, la eco-scheme care reprezintă peste 25% din bugetul PNS;

- Prelungirea măsurilor de susținere în contextul pandemiei Covid-19 și pentru 2022;

- Combaterea fraudei alimentare și a înlocuitorilor care induc în eroare consumatorul în cazul laptelui și a alimentelor procesate în general;

- Solicitarea unui mecanism de compensare a facturilor la gaz și energie electrică pentru industria zootehnică și cea de procesare.

Accent pe tinerii fermieri

Pe 9 decembrie 2021, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit cu Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români și cu participanții în cadrul programelor „Tineri Lideri pentru Agricultură” și „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

Subiectele dialogul ministrului cu fermierii au vizat: soluții pentru finanțarea irigațiilor; programul pentru atragerea tinerilor în agricultură și ridicarea gradului de cunoștințe și specializare a forței de muncă active în acest domeniu; necesitatea unor politici și programe aliniate la nevoile fermierilor, care să vizeze creșterea competitivității la nivel european a agricultorilor din țara noastră; subvențiile pentru anumite culturi și inputuri; debirocratizare; cooperare inter-ministerială; implementarea și extinderea soluțiilor de digitalizare a instituțiilor responsabile pentru agricultură; reglementările privind inputurile pentru agricultură (utilizare fertilizanți, acces la pesticide).

Ministrul Adrian Chesnoiu a subliniat că este nevoie de concentrare pe sprijinul acordat tinerilor fermieri și pregătirii acestora pentru asigurarea succesiunii și dezvoltarea afacerilor din agricultură. În același timp, șeful MADR a încurajat fermierii din România și Republica Moldova, participanți la programele de formare organizate de Clubul Fermierilor, să facă schimb de bune practici pentru a consolida puntea de legătură dintre cele două țări.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Noul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a anunțat că toate măsurile de sprijin pentru agricultori, aflate în desfășurare până la sfârșitul anului, vor fi susținute de la buget. De asemenea, oficialul guvernamental a precizat că bugetul pentru subvenții a fost suplimentat cu 200 de milioane de lei, astfel încât sumele necesare sprijinului pentru motorină și pentru susținerea sectorului de ameliorare în zootehnie să fie asigurate.

„Agricultorii știu că sunt om de cuvânt. Din păcate, faptul că fermierii au fost abandonați se vede pe deplin în execuția bugetară. Este rușinos că suma de aproximativ 2,3 miliarde de lei rămâne necheltuită ca urmare a întârzierilor în implementarea acțiunilor aferente perioadei de tranziție 2022-2023. Sunt bani care ar fi trebuit investiți în agricultura românească și care, din păcate, nu au fost alocați eficient. Pentru că timpul rămas până la sfârșitul anului este prea scurt pentru a putea fi cheltuite, aceste fonduri vor merge prin rectificarea bugetară pentru susținerea altor măsuri urgente pentru români. Mă voi asigura totodată că bugetul Agriculturii pentru anul viitor va fi unul consistent, iar toți banii vor fi utilizați pentru susținerea fermierilor români și a produselor românești. Luăm toate măsurile corecte pentru a aduce pe masa românilor hrană sănătoasă, de calitate, la prețuri rezonabile”, promite ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, care punctează că are de acum ușile MADR deschise pentru întreg sectorul agroalimentar și spațiul rural românesc.

Foto: Arhiva Adrian Chesnoiu

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În cadrul Pactului verde european, Comisia Europeană propune o nouă strategie privind solul, care să asigure refacerea, reziliența și protejarea adecvată a tuturor solurilor europene. Totodată, CE propune noi norme menite să stopeze defrișările.

Sporirea cantității de carbon din sol în terenurile agricole

Miercuri, 17 noiembrie 2021, Comisia Europeană a prezentat o nouă strategie a UE privind solul, o inițiativă importantă în cadrul Pactului verde european și al Strategiei Uniunii Europene în domeniul biodiversității pentru 2030 care vizează combaterea crizei climatice și a celei legate de biodiversitate. Solurile sănătoase constituie baza a 95% din alimentele pe care le consumăm, găzduiesc peste 25% din biodiversitatea din întreaga lume și reprezintă cel mai mare rezervor de carbon terestru de pe planetă.

În prezent, 70% din solurile din UE nu se află într-o stare bună. Strategia stabilește un cadru care prevede măsuri concrete pentru protecția, refacerea și utilizarea durabilă a solurilor și propune un set de măsuri voluntare și de măsuri obligatorii din punct de vedere juridic. Această strategie vizează sporirea cantității de carbon din sol în terenurile agricole, combaterea deșertificării, refacerea terenurilor și a solurilor degradate, precum și asigurarea faptului că, până în 2050, toate ecosistemele solului vor fi sănătoase.

În strategie se afirmă că este necesar ca în UE solul să beneficieze de același nivel de protecție ca cel prevăzut pentru apă, mediul marin și aer. În acest scop se va elabora o nouă propunere de act legislativ privind sănătatea solului, care va fi prezentată până în 2023, în urma unei evaluări a impactului și a unei ample consultări a părților interesate și a statelor membre.

Pe piața UE vor fi autorizate doar produse care nu contribuie la defrișări și la degradarea pădurilor la nivel mondial

Comisia Europeană propune, de asemenea, un nou regulament menit să stopeze defrișările și degradarea pădurilor de care UE este răspunzătoare.

Numai în perioada 1990- 2020, lumea a pierdut 420 de milioane de hectare de pădure, o suprafață mai mare decât cea a Uniunii Europene. Noile norme propuse ar garanta că produsele pe care cetățenii UE le cumpără, le utilizează și le consumă pe piața UE nu contribuie la defrișările și la degradarea pădurilor la nivel mondial. Principalul factor care contribuie la aceste procese este extinderea terenurilor agricole, în scopul producerii unor materii prime (soia, carne de vită, ulei de palmier, lemn, cacao și cafea) și a unora dintre produsele derivate ale acestora.

Regulamentul stabilește norme privind obligația de diligență pe care trebuie să le respecte întreprinderile care doresc să introducă pe piața UE aceste materii prime, în vederea asigurării faptului că pe piața UE sunt autorizate numai produsele legale și care nu contribuie la defrișări. CE va utiliza un sistem de evaluare comparativă pentru a analiza țările și nivelul lor de risc de defrișări și de degradare a pădurilor generat de materiile prime care intră sub incidența regulamentului.

Prin promovarea consumului de produse care nu contribuie la defrișări și prin reducerea impactului UE asupra defrișărilor și a degradării pădurilor la nivel mondial, se preconizează că noile norme vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră și declinul biodiversității. Prin urmare, combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor va avea impact pozitiv asupra comunităților locale, inclusiv asupra celor mai vulnerabile persoane, cum ar fi populațiile indigene, care depind în mare măsură de ecosistemele forestiere.

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „Pentru a câștiga lupta purtată la nivel mondial împotriva crizei climatice și a celei legate de biodiversitate, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a acționa atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Regulamentul nostru privind defrișările răspunde apelurilor cetățenilor de a reduce la minimum contribuția europeană la defrișări și de a promova consumul durabil”.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Luni, 15 noiembrie 2021, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene, au ajuns la un acord politic informal privind bugetul UE pentru 2022, al doilea în cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2021-2027.

Acordul are ca obiect angajamente în valoare de 169,5 miliarde euro și plăți în valoare de 170,6 miliarde euro. „Odată adoptat, bugetul ar permite UE să mobilizeze fonduri semnificative pentru un răspuns continuu al UE la pandemia de COVID-19 și la consecințele acesteia, pentru a lansa o redresare durabilă, precum și pentru a proteja și a crea locuri de muncă. Acesta ar atrage investiții suplimentare într-o Europă mai verde, mai digitală și mai rezilientă, protejând în același timp persoanele cele mai vulnerabile din vecinătatea sa și din întreaga lume”, se menționează într-un comunicat de presă al Comisiei Europene.

Referitor la acordul politic de luni, comisarul Johannes Hahn, responsabil cu bugetul și administrația, a declarat: „Acest acord confirmă faptul că toate instituțiile sunt pregătite să ajungă la un compromis în interesul unui buget, care va sprijini o redresare durabilă și tranziția necesară a UE, în beneficiul tuturor”.

Alocări financiare

Bugetul convenit va direcționa fondurile către domeniile în care acestea pot avea cel mai mare impact, în funcție de nevoile cele mai importante în materie de redresare ale statelor membre ale UE și ale partenerilor UE din întreaga lume.

S-a convenit să se aloce:

• 49,7 miliarde euro în angajamente pentru a sprijini redresarea, stimulând investițiile în coeziunea economică, socială și teritorială;

• 53,1 miliarde euro Politicii Agricole Comune și 971,9 milioane euro Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime, pentru fermierii și pescarii din Europa, dar și pentru consolidarea rezilienței sectorului agroalimentar și a sectorului pescuitului și pentru asigurarea anvergurii necesare a măsurilor de gestionare a crizelor;

• 12,2 miliarde euro Programului Orizont Europa, pentru a sprijini cercetarea UE în domenii precum sănătatea, sectorul digital, industria, domeniul spațial, clima, energia și mobilitatea și 613,5 milioane euro Programului privind piața unică, sprijinind competitivitatea și IMM-urile, inclusiv în sectorul turismului;

• 839,7 milioane euro Programului „UE pentru sănătate” în vederea sprijinirii Uniunii Europene a sănătății și pentru a oferi un răspuns cuprinzător la nevoile în materie de sănătate ale cetățenilor europeni;

• 1,2 milioane euro în cadrul Fondului pentru o tranziție justă pentru a asigura faptul că tranziția către neutralitatea climatică este benefică pentru toți și 755,5 milioane euro în cadrul Programului LIFE pentru sprijinirea acțiunilor în domeniul mediului și al combaterii schimbărilor climatice;

• 2,8 miliarde euro Mecanismului pentru interconectarea Europei, sumă destinată investițiilor într-o infrastructură de transport modernă, de înaltă performanță, pentru a facilita conexiunile transfrontaliere;

• 3,4 miliarde euro Programului Erasmus+, pentru a investi în tineri, și 406 milioane euro pentru sectorul cultural și cel creativ, prin intermediul Programului Europa creativă;

• 1,1 miliarde euro Fondului pentru azil migrație și integrare și 809,3 milioane euro Fondului de gestionare integrată a frontierelor în vederea intensificării cooperării în domeniul gestionării frontierelor externe, inclusiv 25 de milioane euro pentru protecția frontierei cu Belarus, precum și în ceea ce privește politica în domeniul migrației și azilului, care include, de asemenea, fonduri suplimentare pentru angajamentele de relocare;

• 227,1 milioane euro Fondului pentru securitate internă și 945,7 milioane euro Fondului european de apărare pentru a sprijini autonomia strategică și securitatea europeană;

• 15,2 miliarde euro pentru sprijinirea vecinilor noștri și a dezvoltării și cooperării internaționale.

Acordul include majorări specifice pentru Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală (190 de milioane euro, cu o atenție deosebită acordată Afganistanului și Siriei, precum și pentru programul de ajutor umanitar (211 milioane euro) pentru a aborda situațiile de criză din întreaga lume.

Împreună cu bugetul pentru 2022, instituțiile UE au convenit să aprobe amendamentele propuse la bugetul pentru 2021, astfel cum au fost prezentate de CE la începutul acestui an în proiectele de buget rectificativ 5 și 6. După finalizarea procesului de aprobare, Comisia va fi în măsură să majoreze ajutorul umanitar pentru refugiații sirieni din Turcia și să contribuie la accelerarea vaccinărilor la nivel mondial prin furnizarea unui număr suplimentar de 200 de milioane de doze pentru țările cu venituri reduse.

În paralel cu bugetul anual pentru 2022, țările UE se vor baza în continuare pe sprijinul oferit de instrumentul de redresare NextGenerationEU și de Mecanismul de redresare și reziliență. Comisia a adoptat în prezent evaluări pozitive ale planurilor de redresare și reziliență prezentate de 22 de state membre. Ulterior, Consiliul a aprobat fiecare dintre aceste evaluări. Până în prezent, CE a plătit 52,3 miliarde euro sub formă de plăți de prefinanțare către 17 state membre.

Urmează ca bugetul anual pentru 2022 să fie adoptat în mod oficial de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Odată cu trecerea timpului, pe lângă problemele politice, și nu sunt puține, la care se alătură o pandemie fără de sfârșit și o criză economică care începe să se desfășoare cu toată forța pe zi ce trece, se adaugă și problemele agriculturii, care la nivel european sunt exprimate prin noile strategii asumate de Comisia Europeană, respectiv Green Deal și Farm to Fork.

Dar pentru început este de menționat argumentația oferită de către vicepreședintele Comisiei Europene, domnul Frans Timmermans, care într-un limbaj birocratic spunea următoarele: ,,Criza provocată de noul coronavirus a demonstrat cât de vulnerabili suntem cu toții și cât de important este să restabilim echilibrul între activitatea umană și natură. Strategia în domeniul biodiversității și strategia „De la fermă la consumator” ocupă un rol central în Pactul verde european și pledează pentru un echilibru nou și mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate – pentru a proteja sănătatea și bunăstarea populației și, în același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența UE. Cele două strategii sunt o parte esențială a acestei tranziții majore către care ne îndreptăm.”

Din păcate, ceea ce cred că ar fi trebuit să spună domnia sa și din păcate este un subiect ,,tabu” atât la Bruxelles, dar și în celelalte capitale europene, mai ales cele vestice, este că acest concept progresist al unei Europe unite a fost gândit pentru un grup de țări relativ apropiate ca dezvoltare economică și unde s-a anticipat (sau poate nici nu a existat acest lucru) că o eventuală viitoare criză (atunci erau luate în calcul crizele economice) va fi traversată umăr la umăr, lucru posibil ca și concept, dar între țări similare ca nivel de dezvoltare economică.

Acest aspect al impactului nivelului diferit de dezvoltare în modul de funcționare a relațiilor intracomunitare s-a înțeles de unii oameni politici din Germania, Olanda, Belgia și Franța și chiar dacă la momentul lansării conceptului de ,,Europă unită, dar cu două viteze”, nu exista pandemia, alte argumente au fost suficient de puternice de a susține această abordare care punea pe tapet o formă de divizare a unității europene (pare un pleonasm), lucru de neacceptat în principiu de țările estice, care se simțeau excluse din viitorul comun.

Odată cu pandemia, s-a constatat de foarte mulți că unitatea europeană are de suferit, iar principiul celui mai puternic rămâne sfânt, în condițiile în care din păcate se uită că și omul este tot un animal, este drept, dotat cu inteligență și abilități speciale, dar care de foarte multe ori în situații de criză extremă acționează bazat pe instincte și mai puțin rațional, iar în alte momente raționalul este expresia unor interese ,,animalice”.

Pentru a fi mai clar înțeles, mă refer la momentul în care, la apariția crizei, statele puternice s-au aprovizionat cu produse medicale bazându-se pe influențe proprii, fără să se mai gândească și la ceilalți parteneri comunitari. Și sunt numeroase situațiile, mă refer la cazul României, când ni s-au suflat produsele medicale de sub nas, chiar dacă aveam contracte, fără regrete și menajamente.

Ne uităm acum la criza gazelor în care fiecare țară se descurcă cum poate în relația cu Rusia, începând cu Germania, care și-a făcut propria conductă de gaze directă, chiar în condiții de embargo și sancțiuni americane, în timp ce alte țări, inclusiv România, au stat în colțișorul lor, salivând în speranța unor ,,oscioare” viitoare.

Revenind la problemele noastre de natură agricolă, am dorit să reliefez prin acest preambul că, în general, deciziile se iau în interesul celor puternici, în primă fază, și abia apoi, dacă mai este loc, în interesul celor mulți.

În acest sens, cei care sunt neîncrezători în afirmațiile mele să se gândească la faptul că fermierii români mai beneficiază de derogare la utilizarea neonicotinoidelor, nu fiindcă demnitarii noștri s-au jertfit pe altarul patriei, ci din cauză că Franța și Germania aveau probleme cu cultivatorii de sfeclă de zahăr și care aveau nevoie de tratamente cu aceste produse, și pe lângă ei, ca o ,,șopârlă” mică și neînsemnată, ne-am strecurat și noi, ca beneficiari ai tratamentului, asta dublat și de faptul că UE este importator net de porumb.

La fel, să nu uităm că și problema diferențierii subvențiilor agricole a rămas la fel, un subiect nerezolvat, cum nerezolvate sunt și multe altele.

Dar asta nu înseamnă că exprim sentimente antieuropene, nici nu înseamnă că nu cred și nu recunosc beneficiile unei Europe unite, cred însă că este corect, ca parteneri într-un proiect comun, să fim capabili să spunem ce ne doare și ce considerăm că este incorect din punctul nostru de vedere în politicile agricole pe care dorim să le implementăm.

De multe ori aceste implementări se fac fără analize de impact și fără o logică științifică sau economică, ci doar că așa este trendul, iar aceste lucruri se întâmplă fiindcă birocrații bruxellezi (mă refer la lideri, nu la funcționarii obișnuiți) se consideră de multe ori un fel de ,,rasă superioară” care dețin ,,adevărul absolut”, dar din păcate în spatele deciziilor stau de cele mai multe ori doar niște amărâte de interese de grup, este drept, transnaționale. 

Printre obiectivele estimate a avea impact foarte puternic odată cu implementarea voluntară (sau mai bine zis voluntar – obligatorie) a celor două strategii, se dorește atingerea următoarelor ținte - ,,Comisia va lua măsuri pentru:

• a reduce cu 50 % utilizarea pesticidelor chimice și riscurile pe care acestea le reprezintă, până în 2030;
• a reduce cu 50 % utilizarea pesticidelor periculoase, până în 2030.

Excesul de nutrienți în mediu este o sursă majoră de poluare a aerului, solului și apei și are un impact negativ asupra biodiversității și climei. Comisia va lua măsuri pentru:

• a reduce cu cel puțin 50 % pierderile de nutrienți, fără a deteriora fertilitatea solului;
• a reduce cu cel puțin 20 % nivelul de utilizare a îngrășămintelor, până în 2030.”

Bun, ne putem întreba și care este problema, fiindcă reducerea chimizării în agricultură este dorită de foarte multă lume (nu zic de toată lumea, fiindcă cei din sector, inclusiv eu, văd altfel problema), dar asta în condițiile în care cei care o clamează ar trebui să înțeleagă că este la fel ca și cum s-ar interzice medicamentele de sinteză, iar a doua zi pe toți bolnavii de cancer i-am trimite să bea ceai de urzică și să își pună comprese cu ceapă coaptă pe piept.

Asta nu înseamnă că medicina tradițională, bazată pe plante, nu este benefică, dar deocamdată nu poate suplini medicamentația de sinteză, lucru care este similar și în cazul plantelor.

De fapt, discuția în mod corect ar trebui să pornească de la faptul că nu la orice simptom de răceală trebuie să luăm un pumn de medicamente, ci trebuie să lăsăm și organismul să lupte pentru propria sănătate, lucru corect, în anumite limite și situații bine determinate.

Adică, în cazul agriculturii, trebuie să aplicăm produsele fitosanitare atunci când apar problemele sau măcar condițiile de mediu propice apariției de probleme fitosanitare și ar trebui să se renunțe la tratamentele preventive aplicate fără rost. O altă posibilitate poate consta în aplicarea de preparate biologice, pe măsură ce sunt disponibile, sau produse cu doză ultraredusă și unde probabilitatea unor probleme de toxicitate în sol este mult mai redusă sau inexistentă.

Dar problema principală care se pune la nivel de politică agricolă comunitară este cu echitatea și transparența aplicării acestor strategii, care, este de menționat, oficial nu sunt obligatorii, deoarece nu sunt parte a unei directive sau reglementări comunitare (lucru pe care foarte mulți funcționari români nu îl știu), dar se aplică indirect: Comisia face recomandări către statele membre, iar dacă recomandările nu sunt cuprinse în PNS-ul fiecărei țări, atunci acela nu trece, dar acest lucru nu se întâmplă cum am crede, la toată lumea, fiindcă nu o să se aplice Germaniei sau Franței, ci doar în cazul unor țări ca România și/sau Bulgaria.

Pentru a înțelege mai exact situația de fapt de la care plecăm, am trecut în tabelul de mai jos consumul de pesticide exprimat în kg/ha de substanță activă, cifre conform FAOSTAT și unde se vede discrepanța dintre statele puternice din Vest, adică Germania și Franța, unde consumul este de circa 4 kg/ha substanță activă, iar în cazul Belgiei ajunge la circa 8 kg/ha substanță activă, în condițiile în care despre Bulgaria sau România consemnăm circa 0,8-0,5 kg/ha substanță activă, adică de circa 12-15% din consumul statelor puternice agricol și nu numai.

Acum să nu se înțeleagă în urma parcurgerii graficului că avem un nivel de tehnologie atât de ridicat în agricultură, încât acesta este cauza consumului redus de pesticide, ci de fapt asta arată ,,primitivismul” agriculturii românești, care este consecința ,,strategiilor de succes” ale tuturor miniștrilor agriculturii de la Revoluție până acum și care au fost incapabili de ceva coerent în agricultura românească, iar aceste cifre sunt extrem de edificatoare în a sublinia acest lucru.

Am ajuns și la prima întrebare pe care ne-o punem, fiindcă oricum la nivel guvernamental fermierii nici nu au avut și nici nu au un interlocutor care să aibă minimum de capacitate intelectuală să priceapă dezastrul structural în care se află agricultura românească, respectiv cum se vor aplica reducerile consumului de pesticide în cadrul țărilor comunitare?

Oare Belgia va reduce, să zicem, 50% din 8 kg și va rămâne cu 4 kg/ha substanță activă, iar noi vom reduce 50% din 0,5 kg, adică vom rămâne cu 0,25 kg/ha substanță activă? Asta ar însemna, în priceperea celor care stau pe scaunele ministerului, că este același lucru?

Sau cum se interpretează substanța activă foarte redusă în cazul pesticidelor de tip sulfonilureic, unde dozele de aplicare sunt de zeci de grame, deci și substanța activă este foarte redusă?

Dar se aude că participarea la efortul de reducere a consumului de pesticide va fi prin înscriere voluntară, adică aceia mari vor reduce cât vor și noi, ăștia mai prăpădiți din estul Europei, vom duce ce rămâne, dar la modul vrem nu vrem, tot aia este?

Suntem la distanță de circa două luni de momentul când ar trebui să depunem PNS-ul pe care nu numai că nu l-am scris, dar el există eventual doar în mintea ministrului demis (fiindcă nu l-a văzut nimeni) și ne este frică să-l punem pe hârtie să nu se inspire eventual și alții, mai nepricepuți decât noi, dar din păcate nu prea sunt printre celelalte țări comunitare.

Dar să trecem la al doilea obiectiv ,,măreț” al funcționarilor bruxellezi, unde se dorește reducerea consumului de îngrășăminte chimice cu cel puțin 20% până în 2030. Dar și aici, ca și la pesticide, în timp ce țările vestice au, spre exemplu, la consumul de îngrășăminte cu azot pe hectar de peste 100-150 kg/ha substanță activă, iar în cazul Belgiei ne apropiem de 200 kg/ha substanță activă, noi nu avem nici jumătate, iar de această dată și bulgarii ne-au lăsat baltă în incompetența noastră. Deci cum vom face la negocieri?

Avem aceleași întrebări ca și la reducerea consumului de pesticide, dar, tot la fel, nu avem niciun fel de răspuns din partea autorităților române, care sunt plătite doar să caște gura și să înghită ,,hapul” așa cum se va decide de alții, drept rezultat al spiritului indolent și nepăsător care îi caracterizează pe majoritatea dintre ei.

Ceea ce este drept să nu credem că doar înalții noștri funcționarii sunt rupți de realitate, ci și cei comunitari, care s-au gândit că soluția reducerii consumului de îngrășăminte stă în culturile de leguminoase, gen mazăre, lucernă  sau soia, dar fără să analizeze că la acest moment cea mai performantă agricultură europeană, adică Franța, abia reușește o medie de doar… 5 kg/ha arabil substanță activă de azot biologic fixat, iar țările ca Germania sau Belgia abia se apropie de 2 kg/ha arabil azot fixat. Păi până pe la vreo 20-25 kg, cât am avea nevoie, de unde îl luăm?

În plus, acești ,,eminenți” funcționari habar nu au că îngrășămintele cu azot, de exemplu, sunt energofage, deci se produc prin țări mai ,,de la periferie”, extrem de volatile ca politică, ca Rusia, Georgia, Uzbekistan, Azerbaidjan, sau pe la bulgari și noi (ce a mai rămas în urma vandalizărilor de la privatizare), iar în aceste condiții UE importă circa 3 milioane de tone de produs final, la care se adaugă echivalentul a încă 3 milioane de tone pentru care importăm amoniacul necesar obținerii îngrășămintelor cu azot.

Apoi, pentru îngrășămintele cu fosfor mai este nevoie și de zăcăminte, care din păcate pentru noi, europenii, sunt în Maroc, Tunisia, Egipt sau Rusia, unde și aici importăm circa 1 milion de tone, ca să nu mai vorbim de cele 2 milioane de tone de îngrășăminte potasice care provin o parte din Rusia și a doua parte de la ,,mult prea cumintele” președinte al Belarusului, căruia recent i-a displăcut zborul unui avion pe cerul înstelat.

Deci chiar dacă intenția de principiu de a reduce dependența de importuri la îngrășăminte chimice este lăudabilă, nu prea este posibilă fără o reducere drastică a productivității și dublată de o reducere a gamei de produse, fiindcă sunt culturi unde pragul de rentabilitate și așa este scăzut, iar fermierii nu vor produce din solidaritate europeană, ci din profitabilitate economică.

În plus, reducerile consumului de îngrășăminte chimice sunt posibile doar când ai ce pune în loc, iar în cazul Europei este dificil, neavând capacități de producție și materii prime necesare și suficiente, iar ,,proliferarea atâtor amenințări” de genul Green Deal la adresa producătorilor de îngrășăminte a dus la scumpirea îngrășămintelor cu 200-250%, de ne vor ieși pe nas astfel de idei.

Pentru cei care nu știu, țările precum Maroc, Algeria, Tunisia sau Egipt au aceleași costuri de extragere și prelucrare a zăcămintelor cu fosfați ca și în ultimii ani, la fel în cazul Rusiei și al  Belarusului pentru potasiu, iar țările care produc îngrășăminte cu azot pe lângă Rusia, precum Georgia, Azerbaidjan, au gazele naturale la prețuri preferențiale în virtutea frăției cu fratele mai mare, deci de ce s-au scumpit îngrășămintele? Întreb și eu. Iar povestea cu cererea mai mare este doar o glumă, în condițiile în care consumul de îngrășăminte nu s-a modificat semnificativ în ultimii cinci-șapte ani la nivel mondial?

La aceste aspecte se adaugă lipsa de coerență strategică a funcționarilor bruxellezi, deoarece pe de-o parte dorim reducerea șeptelului de rumegătoare (oaie, capră, vacă) deoarece, vezi, Doamne, avem fermentație enterică (adică, mai popular, gaze care conțin metan și eliberate la rumegat) și sunt emisii cu efect de seră (GES), dar dorim creșterea agriculturii ecologice până la un nivel de 25% și unde vom fertiliza cu …??? Păi dacă le reducem și le tăiem, cine să se mai balege?

Chiar și cei cu orientare politică cum sunt verzii (ecologiștii), adepți ai unei alimentații de tip vegan, ar trebui să reflecteze că una este să ai toate legumele și fructele posibile pe masă și să faci un meniu și alta este dacă odată cu scăderea productivității se va servi zilnic la meniul vegan doar varză călită și iahnie de fasole (fără ciolan sau cârnat) cu ,,gazeificare de tip gaze GES”, de nu vor mai sta funcționarii în birouri, nici cu geamurile închise.

Mai doresc să menționez că abia acum Comisia Europeană dorește să pună în aplicare un organism independent de măsurare și certificare a emisiilor de gaze de seră – păi de ce, datele de până acum nu sunt bune?

Dar, apropo, cu milioanele de rumegătoare din Africa, când vom începe să le tăiem, că, nu-i așa, și acelea ,,râgâie gaze” după ce mănâncă? Ar mai fi multe de spus, dar oare ascultă cineva?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER DIN JUDEȚUL BRĂILA, MEMBRU LAPAR

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță lansarea sesiunii de primire a cererilor de finanțare pentru investiții în procesarea sau marketingul produselor agricole, finanțate prin submăsura 4.2 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Sesiunea se va desfășura în intervalul 8 octombrie 2021, ora 9.00 – 7 ianuarie 2022, ora 16.00.

Alocarea financiară pentru această sesiune este de 182.777.722 de euro, fondurile fiind împărțite în două componente, astfel: 143.611.067 de euro pentru investiții de modernizare în procesarea/marketingul produselor agricole și 39.166.655 de euro pentru investiții noi, extindere și modernizare în procesarea/marketingul produselor agricole pentru plante proteaginoase.

Sprijinul financiar nerambursabil acordat prin această submăsură este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și forme asociative și de 40% pentru alte întreprinderi. În cazul investițiilor colective, intensitatea sprijinului poate crește cu 20%, finanțarea nerambursabilă acordată prin PNDR fiind astfel de 70% din valoarea totală eligibilă a investitei.

Valoarea fondurilor europene obținute variază în funcție de tipul de beneficiar și de investiție, astfel: pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici, sprijinul financiar este de 800.000 de euro/proiect pentru investițiile noi și de 600.000 de euro/proiect pentru modernizare/extindere.

De asemenea, solicitanții constituiți ca întreprinderi mijlocii pot accesa fonduri în valoare de 1.200.000 de euro/proiect pentru investițiile noi sau de 1.000.000 de euro/proiect pentru modernizare/extindere. Pentru alte întreprinderi și pentru solicitanții constituiți în forme asociative, valoarea sprijinului crește la 1.500.000 de euro/proiect în cazul investițiilor noi permise și la 1.200.000 de euro/proiect pentru modernizare/extindere.

Pragul de calitate lunar pentru depunere prin submăsura 4.2 începe de la 65 de puncte, valabil între 8 octombrie și 7 noiembrie 2021, scade la 50 de puncte în perioada 8 noiembrie – 7 decembrie 2021 (45 de puncte pentru componenta investiții noi, extindere și modernizare în procesarea/marketingul produselor agricole pentru plante proteaginoase) și atinge pragul minim de selecție a proiectelor de 15 de puncte în intervalul 8 decembrie 2021 – 7 ianuarie 2022.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Am purtat recent o discuție cu domnul Achim Irimescu, ministru plenipotenţiar la Reprezentanţa permanentă a României de la Bruxelles, despre mai multe aspecte ce privesc agricultura de pe la noi, dar și de pe plan european sau mondial. O discuție pe care cu siguranță o veți considera foarte interesantă. 

Reporter: Începem dialogul nostru cu o temă foarte fierbinte, cu întâlnirea Consiliului Agrifish în care s-a ajuns şi la un acord în privinţa Politicii Agricole Comune şi cum să fie cuprinsă în cadrul Politicii Agricole Comune strategia privind Pactul Verde European şi, sigur, cealaltă strategie privind Biodiversitatea. Se propusese iniţial un procent foarte mare, era ca o sperietoare pentru bugetul fiecărei ţări membre a Uniunii Europene, dar iată că s-a ajuns la procente şi o perioadă de tranziţie acceptate de toate statele Uniunii.

Achim Irimescu: Da, aşa este, a fost un Consiliu lung, de două zile, şi s-au discutat aspectele cele mai sensibile ale reformei. Acordul realizat între Consiliu şi Parlamentul European este unul politic, acum s-a intrat în faza în care se fac ultimele corecţii tehnice. Şi nu vă ascund faptul că şi noi, România, încă avem câte ceva de reglat, pentru a ajuta fermierii să facă faţă cât mai uşor noilor provocări, pentru că, aşa cum aţi menţionat, viitoarea Politică Agricolă Comună – perioada va fi 2023-2027 – vine cu provocări foarte mari pentru fermieri, pentru că, referindu-mă strict la Pactul Verde European sau Green-Deal, cum i se spune la Bruxelles, şi cele două strategii „De la fermă la furculiţă” sau la consumator şi Biodiversitate vin cu ţinte foarte înalte pentru producţia agricolă europeană. Concret, se propune ca până în 2030 să se reducă pesticidele cu 50%, iar pesticidele periculoase cu alţi 50%, deci o ţintă foarte ambiţioasă, care presupune în mod cert, cel puţin în prima fază, o reducere a producţiei agroalimentare europene, pentru că ştim bine că producţiile se reduc în general destul de mult în urma faptului că nu se mai folosesc pesticide, aşa cum se întâmplă în prezent.

O altă ţintă este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză, şi aceasta este foarte pretenţioasă, să spunem, dar mai este una extrem de complicată, cea a reducerii utilizării antibioticelor, antimicrobienelor, cum le spune noi, în sectorul animal, cu 50%. Şi cultivarea a 25% din suprafaţa Uniunii Europene cu agricultură organică.

România are undeva până în 3% din suprafaţă agricultură organică sau bio, vorbim despre cea certificată, că altfel România are în zona bio toată suprafaţa de la deal şi munte, dar nu discutăm despre asta, pentru că la nivel organic se discută doar de producţia certificată. În România, estimările arată că nu poate urca la mai mult de 10%, având acest nivel de la care porneşte. Apoi, nu trebuie uitat un fapt esenţial, producţia biologică trebuie să meargă mână în mână cu cererea de produse bio. Deja au apărut probleme, în Austria, spre exemplu, unde s-a depăşit cota de 25%, practic 26% din agricultura austriacă este agricultură bio şi am participat la niște videoconferinţe în care fermierii austrieci se plâng că din cauza faptului că a crescut foarte mult oferta în raport cu cererea se reduc preţurile şi fermierii sunt, mulţi, în prag de faliment. Deci o chestiune extrem de delicată şi, aşa cum spuneam, foarte ambiţioasă această ţintă.

Dar, revenind la corelaţia dintre Green Deal şi cele două strategii, trebuie precizat faptul că Parlamentul European a insistat ca în evaluarea de către Comisie a planurilor strategice – pe care le pregătesc statele membre şi trebuie să le transmită pentru aprobare la 1 ianuarie 2022 la Comisia Europeană, care are opt luni pentru a le aproba, şi care se vor aplica de la 1 ianuarie 2023 – să aibă în vedere introducerea acestor ţinte foarte ambiţioase din cele două strategii care fac parte din Green Deal. Sigur, Consiliul de miniştri s-a opus puternic, justificat pe faptul că aceste strategii în acest moment sunt doar strategii, adică nu sunt regulamente și deci nu există o bază legală. În final nu s-a introdus ca o condiţie esenţială pentru aprobarea planurilor strategice ca statele membre să treacă deja în planul strategic modul în care vor reuşi să atingă aceste ţinte până în 2030, pentru că sigur nu poţi să-ţi imaginezi că dacă pornim din 2028 până în 2030 vom atinge aceste ţinte, deci este evident că va trebui pornit mult mai din vreme pentru a atinge aceste ţinte înalte. Şi în acest context s-a prins în textul regulamentului ca statele membre să abordeze ţintele din cele două strategii în planul strategic, dar aplicarea efectivă să se facă în momentul în care se adoptă baza legală, deci regulamentele pentru ţintele din cele două strategii, „De la fermă la consumator” şi strategia pentru Biodiversitate. Comisia şi-a propus să le adopte până în 2023 inclusiv.

Reporter: Domnule ministru, la Bruxelles se discută pe marginea procentelor medii de utilizare atât a pesticidelor, a îngrăşămintelor, cât şi a antibioticelor în hrana animalelor. În România, noi suntem la un sfert din procentul mediu al multor țări europene. Cum se va lua în calcul pentru fiecare ţară? Există o direcţie în acest sens? Fiecare ţară va lua, probabil, în calcul media de la nivelul european sau cum?

Achim Irimescu: Sigur, şi noi ne-am pus această întrebare şi, ca urmare, în Consiliul de miniştri, nu doar România, ci şi alte state membre au ridicat această chestiune, iar Comisia a fost de acord şi, în final, Parlamentul European, ca fiecare stat membru să aibă în vedere nivelul de la care porneşte. Pentru că dacă ţinem seama de faptul că utilizarea pesticidelor la nivel european mediu este cam 2,6 kg substanţă activă pe hectar, iar România se situează undeva la 0,6 kg, atunci sigur că înseamnă 50% reducere în Germania ceva şi în România altceva. Pentru că, în final, noi suntem oricum sub 50% faţă de ce ar însemna reducerea în state care stau mult mai prost, să spunem, decât România, din acest punct de vedere. Şi, cu certitudine, toată lumea a fost de acord ca să se ţină cont de situaţia exactă din fiecare stat membru. Dacă vă uitaţi, există pe site-ul DG Agricultură o hartă cu nitraţii, de exemplu, şi o să vedeţi acolo că România este pe verde, iar state din vest precum Belgia, Olanda mai ales, dar chiar şi Germania sunt roşii, pentru că au fost perioade lungi în care ei au neglijat problema nitraţilor şi acum stau mult mai prost decât România. Deci avem avantaje din acest punct de vedere, fără doar şi poate.

Reporter: Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca România să nu reducă, pentru că n-are de unde să mai reducă, pentru că dacă am ajunge să mai reducem în continuare ar însemna să nu mai producem cereale sau hrană, să nu mai putem apăra plantele de boli şi dăunători, iar în cazul animalelor la fel. 

Achim Irimescu: Absolut. Dar sigur, probabil că un mic gest va trebui să facă şi România, nu 50%, poate 5% să zic, nu ştiu, e greu de pronunțat în acest moment, dar trebuie spus un lucru: utilizarea redusă a pesticidelor va constitui cu certitudine un avantaj competitiv, România se pregăteşte pentru viitor şi va produce culturi cu aport redus de pesticide şi atunci şi la export sau la punerea pe piaţa mondială a produselor din România producătorii români vor fi avantajaţi, pentru că oriunde va fi cartea de vizită: România utilizează pesticide în proporţie mai redusă decât alte state membre.

Reporter: Practic, ţinta noastră ar fi ca până în 2030 să ajungem la 20-25% de suprafață agricolă ecologică certificată, deşi noi avem cred peste jumătate din suprafaţă, cum aminteaţi şi dvs., în zona de deal şi de munte cu siguranţă aşa este, dar ne trebuie patalamaua. Ce facem în sensul acesta? Am putea să venim cu o susţinere mai mare în sprijinul celor care vor să treacă la agricultura ecologică?

Achim Irimescu: Asta este cheia de fapt, deci soluţia ar fi ca fie din bani europeni, fie din bani naţionali, dar cel mai la îndemână ar fi din bani europeni, să se găsească o soluţie să se plătească certificarea, deci pentru micii fermieri din zonele de deal şi de munte, care nu au mijloace nemaipomenite, să se acorde sume pentru certificare, dar, desigur, şi pentru producători medii şi mari, pentru că în noul timp de intervenţie, să spunem eco-schemele, sunt foarte multe posibilităţi de finanţare în condiţiile în care dovedeşti că ceea ce aplici are impact favorabil de mediu şi climă. Am să vă dau un exemplu foarte interesant, care la prima vedere ar putea părea unora chiar ilar: pot fi introduse ca eco-scheme de către fermieri inclusiv activităţile de monitorizare a polenizatorilor. Deci dacă mă apuc şi număr polenizatorii, pot să primesc bani pentru aşa ceva, că intră la impact de mediu favorabil. Deci cu certitudine eu aş vedea şi partea de certificare introdusă în acest sens, pentru a facilita creşterea suprafeţei cultivate ecologic în România.

Reporter: Din păcate, până în prezent aş putea spune că a scăzut suprafaţa, ştiu că ajunsesem aproape la 5-6%, erau optimişti organizaţiile profesionale din sectorul bio din România, dar după aceea nu ştiu ce s-a întâmplat că am luat-o la vale, înapoi, din păcate.

Achim Irimescu: Sigur, e posibil. Nu comentez în ceea ce priveşte nivelul de plată al certificării, care cu certitudine a crescut faţă de momentul în care a demarat România creşterea producţiei ecologice, dar toate sigur sunt legate de piaţă şi pe măsură ce producătorii şi consumatorii înţeleg cu adevărat importanţa agriculturii ecologice, pentru că la prima vedere spre exemplu ne întrebăm „ok, la pesticide reducem, sunt pesticide specifice agriculturii ecologice, să spunem că impactul este foarte favorabil pentru sănătatea omului, dar ce importanţă ar avea, să spunem, la producţia animală?”. Şi acolo, sigur, trebuie menţionat, este interzisă utilizarea antibioticelor, pe care, ştiţi bine, ştim bine cu toţii că la nivel mondial sunt întrebări foarte delicate în ceea ce priveşte rezistenţa la antimicrobiene şi riscul ca la un moment dat bolile să se adapteze viruşii, astfel încât să nu mai fim protejaţi de antibioticele actuale. De aici şi tendinţa de a reduce cât mai mult utilizarea antibioticelor, inclusiv în producţia animalieră. Deci şi la agricultura ecologică din domeniul animal sunt cu certitudine benefice.

Reporter: Aţi amintit ceva mai devreme de eco-scheme, bătălia mare a fost dusă pe procentul care să fie din bugetul alocat pe fiecare Program Naţional Strategic pentru eco-scheme, era ca o sperietoare ideea ca eco-schemele să fie obligatorii pentru stat, dar nu şi pentru fermieri, şi ca atare o mare parte din buget să se întoarcă înapoi la Comisie. S-a ajuns la acordul acesta de creştere treptată. Să reamintim cum se va întâmpla din 2023 în fiecare Program Naţional Strategic.

Achim Irimescu: După cum ştim, iniţial Comisia nu prevăzuse pentru eco-scheme un procent anume şi a fost o singură prevedere ca măsurile benefice pentru mediu şi climă să se ridice pe ansamblu, atât pe partea de plăţi directe, cât şi pe dezvoltare rurală, deci cei trei piloni ai Politicii comune, la 40%. Iniţial s-a zis 10% pe plăţi directe şi 30% pe dezvoltare rurală. Ulterior Parlamentul European a venit cu propunerea să fie 30% din bugetul plăţilor directe alocat în fiecare an eco-schemelor şi Consiliul a votat în octombrie la Luxemburg 20%. Parlamentul a insistat şi până la urmă s-a ajuns la cifra medie între Parlament şi Consiliu, de 25%. 25%, sigur, în cazul României înseamnă o sumă substanţială, circa 475 de milioane de euro pe an. Acum, cum se aplică – iarăşi noi am vrut să evităm pierderea în primii ani, pentru că, ştiţi, până demarează politica, totdeauna sunt dificultăţi, până stabileşti lista eco-schemelor, până când în Planul strategic stabileşti sumele, pentru că sumele care se stabilesc pe eco-scheme se stabilesc în funcţie de pierderile de venit ale fermierului, deci în cazul în care fermierul Popescu a decis să aplice o eco-schemă, el trebuie să-şi facă clar socoteala cât pierde aplicând această eco-schemă şi cu cât va fi rambursat de către statul membru în cauză din bani europeni. Şi atunci trebuie făcute calcule foarte exacte, pentru a nu risca ca până la urmă fermierii să nu aplice şi banii să fie rambursaţi la Bruxelles. De aceea este o sarcină foarte delicată în acest sens pentru statele membre, dar sigur trebuie menţionat şi faptul de care spuneaţi, că deşi eco-schemele sunt obligatorii pentru statele membre, dar nu pentru fermieri, în general fermierii sunt şi ei interesaţi, pentru că fără eco-scheme, deci dacă scoatem din cele 1,9 miliarde euro plăţi directe anuale pentru România, scoatem 25%, cei 475 de milioane, atunci plata pe hectar se reduce mult şi niciunui fermier nu-i convine să primească mult mai puţin pe hectar, deci cu certitudine implicit fermierii vor fi interesaţi să aplice eco-scheme. Eu aici văd aşa, ca o ecuaţie: fermierii medii şi mari ar fi cei mai în măsură să aplice eco-scheme şi să utilizeze aceşti bani, iar fermierii mici să primească, trebuie să reamintim că a crescut reducerea plăţilor pentru fermierii medii şi mari, nu se aplică plafonare, dar se aplică 10% faţă de 5% cât e în prezent plata redistributivă, deci se taie la fermierii de peste 30 de hectare 10% – bine, am înţeles că Ministerul Agriculturii doreşte să aplice gradual, 8-10% la cei care au 31-32 de hectare şi câteva procente la cei cu suprafeţe mici şi creştere graduală, astfel încât pe medie să fie 10%. Şi atunci micii fermieri se echilibrează cu aceste plăţi redistributive, iar fermierii mari cu eco-schemele. Deci cam aşa ar sta lucrurile. Totuşi, pentru a nu risca să pierdem, am reuşit la Consiliu să introducem pentru primii doi ani o perioadă „de învăţare”, i-am zis noi, în care statul membru are o flexibilitate să compenseze cu nerealizarea în Pilonul I, Plăţi directe şi măsuri de piaţă, cu Măsuri de mediu şi climă în Pilonul II, Dezvoltare rurală.

Reporter: Deci 2023-2024, ca an de implementare.

Achim Irimescu: Exact. Şi mai e o posibilitate: statul membru care a realizat, în loc de 25%, 20% poate în primii doi ani să mute aceste cinci procente către alte măsuri, pentru că spre dezvoltare rurală nu se poate muta, pentru că ştiţi, la Dezvoltare rurală banii se folosesc multianual, iar la Plăţi directe în fiecare an, deci nu se pot muta banii din una în alta. Deci sunt, să spunem, create nişte condiţii ca să se evite cel puţin în primii ani dezangajarea, returnarea de fonduri importante la Bruxelles, să sperăm că fermierii vor reuşi să acceseze eco-scheme cât mai bine gândite şi plătite astfel încât în final România să fie câştigătoare şi nu pierzătoare, pentru că, cu certitudine, cine va folosi banii va rămâne competitiv pe piaţă.

Reporter: Aş vrea să ne referim în continuare puţin şi la ce înseamnă partea de Strategie către biodiversitate. Cam cum se vede la Bruxelles implementarea acesteia?

Achim Irimescu: Această strategie propune ca 10% din suprafaţă să fie dedicată biodiversităţii. Sigur, o propunere care pare un pic ciudată, care presupune, şi deja am văzut aplicată în Belgia, să se lase o fâşie la marginea lotului, pe care nu se cultivă nimic, nu se utilizează pesticide şi acolo se dezvoltă şi insecte, şi plante, şi alte vietăţi, să spunem, deci biodiversitate. De la ce a pornit? Sigur, România stă mult mai bine decât alte state membre, dar un studiu din Germania spunea că în Germania din anii ’90 până acum insectele zburătoare s-au redus cu 75%. Deci, ca o paranteză, eu în Belgia de 15 ani n-am auzit cucul niciodată... vă imaginaţi. Din fericire, România stă mult mai bine la asta.

Reporter: Şi când mergeţi pe autostradă parbrizul e curat.

Achim Irimescu: Trebuie să mergi mult până să se murdărească.

Reporter: La noi n-ai nicio şansă să-l menţii curat.

Achim Irimescu: Ceea ce demonstrează că încă avem biodiversitate şi asta este foarte important pentru România şi, sigur, să nu uităm faptul că România stă bine din multe puncte de vedere, dar există şi partea cealaltă, că avem atâta biodiversitate, încât la un moment dat noi suntem numărul unu, de exemplu, la numărul de urşi în Uniunea Europeană.

Reporter: Da, şi tot avem probleme cu implementarea legislaţiei pentru a menţine un efectiv normal.

Achim Irimescu: Da, sigur, dacă amintim că Elveţia a ucis ultimul urs în o mie optsute optzeci şi ceva şi că acolo turiştii nu sunt afectaţi de animale periculoase, carnivore, atunci înţelegem de ce în vestul Europei se insistă ca România să păstreze cât mai multe astfel de animale.

Reporter: Bine, acum eu fac o glumă, păstraţi voi că venim la voi... la noi nu. Ideea este că noi avem la fel de mulţi sau poate chiar mai mulţi mistreţi şi avem o problemă legată de evoluţia pestei porcine, pe de o parte, pe de altă parte este vorba şi de pagubele pe care le provoacă aceştia în culturi şi sunt zone în România unde fermierii au renunţat la a mai cultiva porumb sau cartofi, sau orice altceva pentru că nu au cum să facă faţă distrugerilor pe care le provoacă aceste animale.

Achim Irimescu: Da, aşa este, este o problemă, pentru că la un moment dat ne întrebăm: noi ţinem biodiversitatea, dar atunci când sunt populaţii care cresc foarte puternic, se intră în conflict nu doar cu omul, dar şi în regnul animal. Pentru că, spunea cineva într-o conferinţă, totdeauna vor vedea bunăstarea animalelor carnivore, dar nimeni nu se întreabă de bunăstarea bietelor oi şi vaci care sunt ucise de aceste animale, deci ştim bine că de multe ori sunt animale crescute de om care sunt vânate şi în acest context avem mari discuţii de respectare a condiţiilor de bunăstare atunci când fermierul le creşte, dar uităm acest lucru atunci când animalele mari carnivore vin şi „sacrifică” nu doar un animal, ci un număr important care nu este doar o pagubă pentru fermier. Dacă ne referim la bunăstare, ar trebui să avem în vedere şi acest aspect.

Reporter: Pe final, să vedem ce este pe agenda Parlamentului European şi a Comisiei Europene.

Achim Irimescu: Dacă avem în vedere că Reforma are acordul politic al celor două instituţii, colegiuitorii europeni, Consiliul şi Parlamentul European, atunci este clar că în această toamnă se vor întâmpla, referitor la reformă, două lucruri foarte importante. Unu: atât în Comisia pentru agricultură din Parlament, cât şi în plen, va fi votul final în această toamnă, pe textele finalizate, şi în octombrie, aşa cum spuneam, se speră să se publice în Jurnalul oficial al Uniunii Europene cele trei regulamente ale reformei. Dar să nu uităm că în paralel trebuie să se întâmple ceva şi tot procesul adoptării reformei este întârziat, a durat mai bine de trei ani şi s-a intrat efectiv în criză de timp, pentru că în paralel trebuia să meargă adoptarea actelor delegate şi de implementare pe care Comisia este delegată, împuternicită să le adopte, şi în discuţiile pe care le-am avut recent cu Comisia Europeană a rezultat că abia la începutul anului viitor vor putea fi publicate, ceea ce pune mari dificultăţi statelor membre în ceea ce priveşte finalizarea planurilor strategice, pentru că sunt deja state membre care au cerut amânarea termenului de predare a Planului strategic la Comisie, care e prevăzut, spuneam, la 1 ianuarie 2022, pentru că neavând şi actele de implementare şi delegate, nu ştiu toate detaliile pentru reformă. Deci este justificată cererea unor state membre de a revedea puţin termenul acesta. Unii au propus o lună, două luni amânare, dar pe de altă parte trebuie avut în vedere şi reversul, amânarea prezentării Planurilor strategice la Bruxelles la Comisie pentru adoptare va crea probleme, pentru că Comisia are 8 luni pentru a adopta toate cele 27 de Planuri strategice ale statelor membre – mă rog, mai multe, pentru că statele de tip federal au un plan la nivel federal şi tot aşa, pe landuri, pe regiuni au alte Planuri strategice. Şi în acest context, ideea de bază este: în momentul în care se adoptă, să sperăm în 8 luni, statele membre vor trebui să realizeze programul, softul, să spunem, pentru a aplica noua Politică Agricolă Comună, şi vă amintiţi în 2016 câte eforturi s-au făcut pentru a reuşi să plătim la timp, pentru că a fost o întârziere în realizarea softului. De aceea trebuie avut în vedere un lucru esenţial, adoptarea cât mai rapidă a actelor delegate şi implementare, prezentarea cât mai rapidă a planurilor strategice, adoptarea lor cât mai rapidă de către Comisie, astfel încât statele membre să aibă timp ca până la 1 martie 2023, când fermierii trebuie să-şi depună cererile de plată, pentru ei să fie foarte clar ce eco-scheme aplică şi ce măsuri aplică, astfel încât să nu rişte să nu primească bani pentru 2023, pentru că plăţile regulate, cum spunem noi, încep la 1 decembrie 2023 pentru anul 2023. Deci este într-adevăr un întreg şir de termene legate, corelate, care riscă altfel să pună mari dificultăţi fermierilor în accesarea fondurilor necesare, pentru că, în opinia mea, fondurile pe politica agricolă viitoare vor fi cu atât mai necesare fermierilor, având în vedere dificultăţile introduse, noile cerinţe introduse de către reformă şi saltul pe care trebuie să-l facă la nivel european. Vă reamintesc şi sloganul acestei Politici Agricole Comune, „trebuie să trecem la o agricultură durabilă, sustenabilă din punctul de vedere al mediului şi climei”, deci sunt într-adevăr cerinţe foarte mari şi fermierii au nevoie cu certitudine de consultanţă agricolă pentru a face faţă noilor cerinţe. Şi de aici vă imaginaţi tot lanţul care trebuie pus la punct pentru a sprijini efectiv fermierii şi a face faţă noilor cerinţe.

Reporter: Aţi amintit de consultanţă, consultanţă care ar trebui susţinută tot din fondurile europene, nu?

Achim Irimescu: Se poate susţine şi din fonduri europene, şi din buget naţional. Dar şi cum e legislaţia actuală, se pot, de exemplu, stabili firme de consultanţă privată, la care suma iniţială este 200.000 de euro, sigur, trebuie să ai specialişti, trebuie să fie bine informaţi, care să reuşească să-i sprijine pe fermieri. Şi în plus, trebuie amintit un alt factor foarte important, importanţa cercetării şi inovării, pentru că fără introducerea utilajelor moderne... şi am văzut în Belgia, într-o fermă, un utilaj care poate reduce utilizarea pesticidelor până la 92%, dar echipamentele costau undeva către un milion de euro, ceea ce nu este la îndemâna fiecărui fermier, desigur.

Reporter: Practic, tehnologia costă, aşa cum ştim, însă aceşti doi ani de tranziţie, îi putem folosi pentru pregătirea următorilor. Sumele sunt aceleaşi care au fost pe PNDR-ul 2013-2020 din fiecare an, atât pentru plăţi directe, cât şi pentru dezvoltare rurală?

Achim Irimescu: Nu. La nivel european s-au redus cu 15% fondurile pentru dezvoltare rurală şi cu 5% pentru plăţi directe. România nu pierde însă pe plăţi directe datorită convergenţei, adică România a avut plăţi sub plata medie europeană, care e 262-265 de euro pe hectar, şi atunci beneficiază de o nouă creştere. Dacă amintim că în 2016 am avut 170 de euro pe hectar, după aceea a crescut la 195,5 euro pe hectar, iar pe viitoarea perioadă mai creşte cu încă 20 euro pe hectar, şi trebuie amintit că aceşti bani nu-s bani suplimentari, ci se taie din banii altor state membre, de la fermierii din alte state membre, aceasta se numeşte convergenţa externă, adică se tinde către egalizarea plăţilor între statele membre, acesta e procesul, şi România beneficiază, repet, de încă nişte sute de milioane, datorită acestei scheme suplimentare adăugate, deci practic România va ajunge... dacă facem o comparaţie, iniţial România a avut 8,2 miliarde pentru dezvoltare rurală în prima perioadă, 2007-2013, şi de-abia 5,5 miliarde pentru plăţi directe, pe perioada viitoare vor fi 13,4 miliarde pe plăţi directe şi numai 6,8 miliarde pentru dezvoltare rurală. În aceste condiţii, în opinia mea, ar fi foarte bine dacă România ar acorda cu prioritate fondurile de dezvoltare rurală pentru investiţii destinate alinierii noilor cerinţe. Pentru că, aşa cum am menţionat, sunt echipamente foarte costisitoare şi fără sprijin european nu va fi foarte uşor pentru fermieri să acceseze fondurile sau să găsească resursele pentru a achiziţiona echipamentele necesare.

Cred că este cea mai radicală reformă a Politicii agricole comune de când urmăresc eu, din 1992. Sigur, România a aderat abia în 2007, dar este cea mai radicală reformă care schimbă total. Aşa cum vă amintiţi, conceptul actual este trecerea de la conformitate la performanţă, deci nu mai trebuie doar să respectăm nişte standarde, ci să devenim performanţi în ceea ce priveşte clima şi mediul. De aici marea provocare pentru agricultura europeană.

Reporter: Încă o întrebare: ce mai e pe la Vaideeni?

Achim Irimescu: Pe la Vaideeni am fost de curând şi am constatat, din păcate, că munţii nu mai au atâtea oi, ci a mai crescut numărul vacilor, dar pentru păşunile montane rolul oilor este esenţial şi sperăm ca pe viitoarea Politică Agricolă Comună fermierii crescători de ovine să fie încurajaţi să facă transhumanţă. Ştiţi că legislaţia europeană permite finanţarea transhumanţei pentru fermierii care urcă cu oile la munte în fiecare vară şi trebuie să recunoaştem că produsele montane sunt cele mai bune produse din lume, pentru că la munte sunt apă curată, aer curat şi atunci tot ce se produce la munte este de o calitate aparte, de acolo şi denumirea de „produs montan” introdusă în legislaţia europeană, ştiţi foarte bine şi am înţeles că ministrul a făcut eforturi şi sunt peste 2.500 de produse deja cu denumirea de „produs montan” în România.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html