import - REVISTA FERMIERULUI

Potrivit anunțului făcut de INS, luni, 14 ianuarie 2019, cantitatea de lapte brut importată a scăzut cu 1.651 de tone (-1,4%) în primele 11 luni ale anului trecut, față de aceeași perioadă a lui 2017 (1 ianuarie – 30 noiembrie 2018 vs 1 ianuarie – 30 noiembrie 2017).

În același interval de referință, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 75.222 de tone (+7,9%).

Majorări ale producţiei, în intervalul 1 ianuarie – 30 noiembrie 2018 vs 1 ianuarie – 30 noiembrie 2017, au fost înregistrate în sectorul laptelui de consum, cu 16.971 de tone (+6,5%), brânzeturi, cu 3.206 tone (+3,8%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), cu 4.435 de tone (+2,3%), respectiv smântână de consum, cu 643 de tone (+1,1%).

Producția a scăzut însă la unt, cu 1.287 de tone (-11,6%).

Mai mult, cantitatea de lapte brut importat a scăzut în luna noiembrie 2018 cu 3.351 de tone (-24,9%) faţă de luna corespunzătoare din anul precedent.

În plus, față de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna noiembrie 2018 cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 7.096 de tone (+9,4%). Dintre principalele produse lactate, producţia a crescut la lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.695 de tone (+9,5%), smântână de consum cu 80 de tone (+1,4%) și brânzeturi cu 41 de tone (+0,6%).

În contrapartidă, producţia a scăzut la unt cu 134 de tone (-11,4%) și la lapte de consum cu 748 de tone (-2,8%).

Noiembrie 2018 vs octombrie 2018 – am importat mai mult lapte brut

Cantitatea de lapte brut importat a crescut însă în luna noiembrie 2018 faţă de luna precedentă cu 814 tone (+8,7%), dezechilibrând puțin balanța celor 11 luni.

Totodată, în noiembrie 2018, cantitatea de lapte de vacă colectat a scăzut cu 8,3% faţă de luna octombrie a aceluiași an.

Conform datelor INS, în același interval de referință, cantitatea de lapte de vacă colectat de unităţile procesatoare a scăzut cu 7.475 de tone (-8,3%), iar producția a scăzut la brânzeturi cu 573 de tone (-7,7%), smântână de consum cu 266 de tone (-4,4%) și lapte de consum cu 984 de tone (-3,6%).

Producția a crescut la unt cu 85 de tone (+8,9%) și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 417 tone (+2,2%).

Publicat în Știri

Specialiștii laboratorului Autorității Naţionale Fitosanitare (ANF) au depistat 10 probe pozitive de prezență a organismului de carantină Xylophilus ampelinus într-un lot de 32 de probe de plante de viță-de-vie prelevate dintr-un lot de import, potrivit unui anunț făcut marți, 8 mai 2018, de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Demersul survine ca urmare a verificării efectuate în data de 14 martie 2018 de inspectorii fitosanitari Timiş asupra unui transport ce conţinea un număr de 18.900 de bucăţi de plante de viţă-de-vie de provenienţă Italia.

Astfel, în baza Ordinului nr. 582 din 13 iulie 2007 privind stabilirea unei proceduri pentru notificarea interceptării unui transport de marfă sau a unui organism dăunător din ţări terţe şi care prezintă un risc fitosanitar iminent, în data de 23 aprilie 2018, Autoritatea Naţională Fitosanitară din România a notificat în sistemul electronic al Comisiei Europene - Europhyt lotul de plante pentru plantare de Vitis sp. originare din Italia care a fost declarat contaminat, ca urmare a rezultatului analizelor de laborator la probele prelevate de inspectorii fitosanitari.

În plus, inspectorii fitosanitari au luat decizia de a colecta şi returna plantele infectate, în condiţiile în care agentul economic a comercializat către diferiţi beneficiari, până când a fost notificat, 3.850 de bucăţi de plante de viţă-de-vie din cele 6.650 de plante contaminate.

„Inspectorii fitosanitari Timiş au verificat în data de 14 martie 2018 un transport ce conţinea un număr de 18.900 de bucăţi de plante de viţă-de-vie de provenienţă Italia, din care au prelevat 32 de probe, câte o probă din fiecare soi, pe care le-au trimis laboratorului din cadrul ANF pentru a fi analizate. Conform buletinelor de analiză emise în data de 20 aprilie 2018 şi 25 aprilie 2018, rezultatele au arătat prezenţa organismului de carantină Xylophilus ampelinus pe un număr de 6.650 de bucăţi de plante de viţă-de-vie, respectiv 10 probe pozitive. Până în data de 23 aprilie 2018 când a fost notificat, agentul economic a comercializat 3.850 de bucăţi de plante de viţă-de-vie către diferiţi beneficiari. Măsura luată de inspectorii fitosanitari este aceea de colectare şi returnare a plantelor infectate, iar pentru următorul transport cu plante viticole origine Italia comercializarea va fi interzisă până la primirea buletinului de analiză”, precizează ministerul de resort.

Xylophilus ampelinus este agentul etiologic al necrozei bacteriene şi al cancerului la viţa-de-vie. Simptomele pot fi observate de la începutul primăverii până în iunie, pe lăstari, frunze şi flori.

Publicat în Horticultura

Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.

„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.

În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.

În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.

„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.

Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.

„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.

Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.

La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.

Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.

Publicat în România Agricolă

La ora actuală, toată documentația care trebuia reactualizată și refăcută pentru toate cele 40 de amenajări aferente etapei I esteîn curs de licitație, potrivit spuselor lui Valentin Apostol, consilierul ministrului Agriculturii, care a adăugat că primele lucrări ar putea să înceapă efectiv la data de 15 august, iar cel de-al doilea pachet de lucrări, la 30 octombrie.

În cadrul seminarului „Reabilitarea sistemului de irigații și oportunități de afaceri în România și Republica Moldova”, care a avut loc joi, 19 mai 2017, la București, Apostol a invitat firmele de proiectare din Israel și SUA, alături de cele din România, să participe la campania de proiectare și reabilitare a documentației.

„Participarea lor la această fază de proiectare și de refacere a documentației ar fi foarte importantă pentru derularea în ritm mai accelerat a acestei etape”, a precizat oficialul ministerului de resort.

Conform spuselor sale, în prezent, în actuala formă de dezvoltare a sistemului de irigații, sunt funcționale 850.000 ha, fără a fi luată în discuție reabilitarea.

„Până la ora actuală, contractele sunt pentru circa 400.000 ha. Eu sper că anul acesta se va apropia valoarea contractată până aproape de cele 800.000 ha”, a adăugat Apostol.

Cu ocazia evenimentului organizat de Ambasada Israelului în România, laolaltă cu cea a SUA și Ministerul Economiei și Industriilor, Valentin Apostol a mărturisit că autoritățile de la București sunt în discuții cu Uniunea Europeană în vederea extinderii suprafețelor care vor fi reabilitate pe fonduri europene la circa 1,8 milioane ha.

„Încercăm să începem aceste discuții cu Uniunea Europeană după data de 15 august 2017 și sperăm că odată cu extinderea suprafețelor, și solicitarea beneficiarilor pentru echipamentul de irigat pe care dumneavoastră îl puneți la dispoziție va fi din ce în ce mai mare”, s-a adresat Apostol celor prezenți la eveniment.

Viorel Nica„Dumneavoastră trebuie să contactați consultanții”, le-a transmis Viorel Nica producătorilor de instalații performante de irigat

Invitat la eveniment în calitate de președinte al Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (LUAI), fermierul Viorel Nica, el însuși deținător a nu mai puțin de 12 echipamente performante destinate udării, le-a transmis importatorilor de instalații de irigat din SUA și Israel să ia legătura direct cu firmele de consultanță către care se îndreaptă potențialii beneficiari de fonduri FEADR.

Astfel, spune el, bazându-se pe cele mai noi informații din domeniu, consultanții pot recomanda producătorilor agricoli cele mai performante echipamente de irigații, cu consum minim de energie electrică.

„Pentru furnizorii de echipamente pentru irigații: dumneavoastră trebuie să contactați consultanții, pentru că fermierul și OUAI-ul merg la consultant pentru a accesa un proiect, consultantul să știe și să aibă aceste prospecte pe care dumneavoastră ni le înmânați astăzi nouă, ca fermierul sau conducerea executivă a OUAI-urilor să-și aleagă echipamentul cel mai bun și cel mai performant. Eu dețin în unitate 12 echipamente foarte performante tip pivoți și vă spun sincer că producția de porumb față de neirigat crește cu 10 tone pe hectar, producția de grâu cu peste trei tone la hectar, producția de rapiță peste două tone și sunt într-o zonă foarte secetoasă, în sud-estul României, în Bărăganul ialomițean. Dacă reușim să introducem în OUAI-urile noastre, în curțile fermierilor, pe terenurile fermierilor aceste echipamente de pompare și repompare a apelor cu un consum foarte mic de energie și cu un volum mare de apă, ne vom putea mândri cu acea plusvaloare”, a conchis Nica.

Cu ocazia lansării de către Guvernul României a programului de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii, în valoare de un miliard de euro, Ambasada Statelor Unite ale Americii şi Ambasada Statului Israel au participat, împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, la un seminar privind „Reabilitarea sistemului de irigaţii şi oportunităţi de afaceri în domeniul agricol din România”. Acest proiect reprezintă o recunoaştere a faptului că o infrastructură de irigaţii reabilitată va îmbunătăţi vieţile a milioane de români care lucrează în sectorul agricol din România.

Seminarul a informat companii de irigaţii americane şi israeliene despre oportunităţile de afaceri din România prin proiectele de reabilitare a infrastructurii principale și secundare de irigaţii. În cadrul acestui program, Guvernul României a alocat un miliard de euro pentru bugetul pe 2017-2020 al Ministerului Agriculturii pentru reabilitarea de stații de pompare de bază, stații de repompare, conducte de refulare, canale de aducțiune, canale de distribuție și construcții hidrotehnice pentru o suprafaţă de circa două milioane de hectare.

Mai mult, companiile au avut oportunitatea de a afla despre diferite proiecte şi posibilităţi de cooperare direct de la reprezentanţii Ministerului Agriculturii. La seminar, companii din Statele Unite şi Israel au prezentat tehnologie de ultimă oră care ar putea ajuta autorităţile române în eforturile de reabilitare a acestui important sector.

Publicat în Tehnica agricola

În contextul previziunilor deloc satisfăcătoare cu privire la condițiile meteo care aveau să facă ravagii în industria apicolă românească anul trecut, în luna mai 2016, fostul ministru tehnocrat al Agriculturii, Achim Irimescu, îi promitea președintelui Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea, un sprijin financiar de minimis, ajutor care nu avea să se mai concretizeze niciodată.

„S-a sucit” în luna noiembrie, mărturisea Fetea, cu amărăciune în glas, într-un interviu acordat Revistei Fermierului la doar câteva zile înainte de debutul Târgului Național al Mierii, ediția a XVI-a, 31 martie – 2 aprilie 2017.

„În luna mai a anului trecut, dată fiind și prognoza meteo pentru ceea ce avea să urmeze (destul de tristă pentru apicultură) și dacă, inițial, s-au promis niște ajutoare, un sprijin financiar de minimis, ulterior, sigur, domnul ministru (n.r. - Achim Irimescu) „s-a sucit”. Nu s-a mai acordat niciun leu, iar familiile de albine, din păcate, le-am susținut și au iernat, în mare parte, cu biostimulatori, cu zahăr, pentru că nu exista miere, nectar. Din această cauză a trebuit să le furajăm”, a afirmat șeful ACA într-un interviu LIVE, transmis în direct pe www.revistafermierului.ro, cât și pe pagina de Facebook a publicației.

Nici actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, nu vede cu ochi buni ajutorul de minimis pentru apicultură. În viziunea PSD-istului, apicultorii nu vor primi ajutorul de minimis solicitat de la stat deoarece nu au înregistrat pierderi importante după vremea nefavorabilă de anul trecut, afirma, la două zile distanță de interviul cu Fetea, ministrul Agriculturii, Petre Daea, prezent la Târgul de primăvară de la Răcăşdia, în judeţul Caraş-Severin.

„Apicultorii nu vor primi ajutorul de minimis. În Planul Naţional (Apicol n.red.) sunt ajutoare pe care trebuie să le dăm pentru a procura materiale necesare activităţii apicole. Cu ajutorul de minimis nu mai putem continua. Este un program naţional, l-am explicat apicultorilor, îl avem în lucru în Ministerul Agriculturii în aşa fel încât şi apicultorii să beneficieze de sprijin. Pentru pierderile de anul trecut, însă, nu avem un răspuns favorabil şi îmi pare extrem de rău”, a recunoscut șeful MADR.

El a discutat cu mai mulţi apicultori din Caraş-Severin, pe care i-a asigurat că vor primi sprijin pentru dezvoltarea stupilor, prin PNA.

„Mă gândesc aici şi la cei de la Cooperativa Apicolă Prisăcarii din Băile Herculane, care spuneau că au peste 11 mii de familii de albine şi că stau acum în faţa unei oferte din Franţa, pentru a-şi valorifica producţia pe care o obţin”, a mai afirmat ministrul Agriculturii.

ACA a transmis numeroase adrese la Ministerul Agriculturii, în vederea obţinerii unui sprijin financiar, însă apicultorii nu au primit nimic, în pofida promisiunilor privind acordarea unui ajutor de minimis de 15 lei pe stup.

România beneficiază de un buget de 21,5 milioane de euro pentru Programul Naţional Apicol în perioada 2017-2019, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Comisia Europeană participă la finanţarea acţiunilor din program cu 50% din cheltuielile efectuate de România pentru fiecare acţiune accesată, excluzând TVA, iar sprijinul financiar alocat pentru perioada 2017 - 2019 este de 21.508.480 euro, faţă de 20.045.340 euro repartizat pentru perioada 2014 - 2016.

Suma totală alocată României se împarte astfel: pentru anul 2017 - 7.169.494 euro (3.584.747 euro buget UE/3.584.747 euro buget naţional); pentru anul 2018 - 7.169.498 euro (3.584.749 euro buget UE/3.584.749 euro buget naţional); pentru anul 2019 - 7.169.488 euro (3.584.744 euro buget UE/3.584.744 euro buget naţional).

Despre durerile apicultorilor, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Potrivit unui proiect de HG publicat pe site-ul MADR, anul acesta, apicultorii ar putea beneficia de un sprijin financiar de 16,19 milioane lei prin PNA 2017-2019. Banii ar urma să fie acordați pentru diverse tipuri de achiziții. În viziunea dumneavoastră, este acoperit tot spectrul necesarului apicultorilor?

Ioan Fetea: Nu este acoperit tot spectrul necesarului apicultorilor și, din păcate, Programul Național Apricol își cam pierde din credibilitate, dat fiind faptul că au apărut și în apicultură „băieți deștepți”, ca și în alte sectoare, iar apicultorii care ar trebui să beneficieze de aceste sume nu pot să beneficieze.

Din punctul meu de vedere, era mult mai indicat ca acest sprijin financiar să fie acordat pe familia de albine (care a precedat PNA), pentru că de el beneficiau toți apicultorii sau, mă rog, cei care dețineau un număr minim de albine, cu condiția predării a 10 kilograme de miere pe familia de albine.

PNA și-a pierdut din credibilitate doar dacă este să ne gândim și că la debutul său în România erau interesați peste 13.000 de apicultori, iar astăzi, numărul dosarelor depuse de către apicultori să fie scăzut foarte mult, sub 5.000 de dosare. Sigur, sumele sunt mici, sunt derizorii pentru un sector care s-a dezvoltat și care are nevoie de fonduri pentru modernizare, pentru mecanizare, transport în mod deosebit ș.a.m.d.

Sunt aceleași forme de sprijin financiar, pe familii de albine, pe lăzi care se uzează în pastoral, pe medicamente, care mi se par cel mai important lucru. Din acest punct de vedere, îi invit pe apicultori să acceseze cel puțin sprijinul financiar pe PNA referitor la medicamente, dat fiind faptul că, an de an, acestea au fost decontate integral, mai puțin valoarea TVA, care este de doar 9% la aceste produse. De asemenea, s-a mai introdus ceva sprijin financiar pentru a lua anumite utilaje mărunte, scule ș.a.m.d., precum și un fel de asistență tehnică.

Una peste alta, repet, sumele sunt mici. Eu am participat în această iarnă, în peste 20 de județe, la adunări generale, consfătuiri, întâlniri cu apicultorii. Peste 80 la sută dintre ei solicită un sprijin cum se dă și pe celelalte sectoare, pe unitatea de producție, la noi aceasta fiind stupul.

PNA încă nu este legiferat, astăzi. Urmează să apară o HG care va legifera modul cum se va desfășura, demers cu privire la care noi îi recomandăm ministerului să-l urgenteze, dacă se poate. Și asta deoarece, în această perioadă, apicultorii pot face deja tratamente anti varroa în mod deosebit, la niște familii care vin infectate după un an apicol dezastruos.

R.F.: Ați menționat că sumele acordate prin PNA sunt „derizorii”. Cât ar trebui să fie cuantumul sprijinului, astfel încât să acopere nevoile apicultorilor?

I.F.: Nu știu dacă s-ar putea cuantifica la acest moment cât ar trebui să fie sumele. Sigur, dacă ar fi să ne referim la mijloacele de transport care presupun investiții mari și unde România este deficitară - noi mergem pe sistemul de pavilioane tractate - sumele, sigur că, probabil, ar trebui să fie de două-trei ori mai mari, dacă ne referim la această mecanizare. Dat fiind faptul că România are o particularitate, și anume aceea a stupăritului pastoral, a deplasărilor masive pe care apicultorii le fac, uneori 500-700 de kilometri, noaptea, din acest punct de vedere, sigur, țara noastră a rămas în urmă. Avem mijloace de transport perimate care poluează și mai avem o problemă: nu ni se dă voie să cumpărăm, chiar dacă ai vrea să accesezi niște fonduri cu autofinanțare, decât mijloace de transport noi. Or, în sectorul apicol acest lucru nu se justifică, atâta timp cât facem două-trei deplasări într-un an, iar în rest mijloacele de transport stau și păstrează în acele pavilioane sau autopropulsate familii de albine până la anul apicol următor.

R.F.: Și care generează și costuri...

I.F.: Generează impozite, costuri, motorină, piese de schimb. Întreținerea lor, mai ales dacă nu sunt folosite, de multe ori este mai costisitoare decât dacă ar fi în trafic.

R.F.: Anul trecut, din statisticile existente, efectivele de albine ar fi atins un total de 1,47 milioane de familii. Cum au ieșit albinele din iarnă? Avem minusuri?

I.F.: Aceste efective sunt... teoretice, zic eu. Atâta timp cât nu se face un recensământ, numărul lor nu se poate cunoaște, mai ales că, în 2015, s-au depopulat și au murit între 150.000 și 200.000 de familii în tot sudul țării, începând din județul Caraș-Severin și terminând la Brăila, Tulcea. Situația dramatică a fost generată de un cumul de factori: schimbări climatice, tratamente fitosanitare (dacă vorbim de acele neonicotinoide), lipsa de polen sau de nectar în anumite perioade, lipsa de tratamente anti varroa sau nerespectarea unor tehnologii de producție de către apicultori.

În 2016, din păcate, un an catastrofal pentru apicultură, din datele noastre nu s-au realizat decât undeva între 40 și 45 la sută din producția multianuală de miere. Albinele n-au avut nectar, n-au avut polen și au intrat slăbite în iarnă. Totodată, au fost înregistrate probleme cu lipsa medicamentelor, iar apicultorii n-au putut să aplice tratamentele anti varroa, toate acestea ducând la intrarea la iernat a familiilor de albine slăbite, îmbolnăvite. În urma acestor deplasări ale noastre în teritoriu, în aproape 30 de județe, cu delegați din institut sau de la asociație, la aceste conferințe apicole, au fost județe care s-au plâns de mortalități până la 40-50 la sută.

Sunt cazuri dificile, sunt stupine care au dispărut integral! Cunosc apicultori care au avut 200-250 de familii și astăzi nu mai au niciuna. Această mortalitate este determinată de un cumul de factori și cred că, în zilele următoare, ACA va întreprinde unele demersuri la minister (n.r. - MADR), după ce vom avea o situație generală, să vedem dacă nu găsim ceva surse de finanțare, pentru a putea ajuta aceste familii să se dezvolte în această primăvară, dat fiind faptul că și condițiile meteo, am înțeles că pe perioada de salcâm vor fi dificile, cu ploi, cu temperaturi scăzute, cu vânt, așa cum au fost și anii trecuți. Asta sigur nu va ajuta la dezvoltarea familiilor de albine, familii care, pentru a le dezvolta, pentru a le întreține, presupune niște cheltuieli care în anul 2016 au depășit 2,5 milioane de lei, sume care nu au fost recuperate ulterior din producție.

R.F.: Ați menționat de lipsa medicamentelor, un aspect foarte important. Știm că, în anii anteriori, inclusiv comercializarea lor reprezenta o problemă. Să lămurim aspectul comercializării și apoi motivul absenței medicamentelor.

I.F.: În 2015, în toamnă, am primit o adresă de la ANSVSA, prin care pentru toate medicamentele de uz apicol aveam obligația să le scoatem din rețeaua noastră, medicamente pe care le vindeam de zeci de ani și despre care toată lumea știa, și ANSVSA, și MADR; nu era nicio problemă. Apicultorii le găseau la noi și se aprovizionau ritmic, fără sincope. A apărut acea hotărâre a ANSVSA. Sigur, am executat-o imediat, am retras toate produsele de pe piață și, ulterior, am început demersurile de reglementare, la ministerul Agriculturii, la ANSVSA, chiar și la primul-ministru, autoritatea fiind în subordinea directă a sa. După aproape șase luni de discuții, de propuneri, s-a găsit soluția de a modifica Ordinul 83 privind vânzarea de medicamente.

În aceste condiții, ACA a creat depozite veterinare, cu medici angajați sau farmacii veteriare prin care, astăzi, inclusiv la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Apicolă, avem și depozit, și farmacie. La ora actuală, apicultorul poate lua ușor aceste medicamente. Am reușit să păstrăm și un preț unic în toate magazinele, depozitele și farmaciile noastre, tocmai pentru a proteja apicultorul și pentru a-l atrage să vină și să-și facă aceste tratamente atât de necesare. Nu există alte tratamente în afară de acestea, de sinteză, care să protejeze albina de varroa, iar acest varroa, din păcate, face ravagii extraordinare prin generarea de mortalități, are o capacitate de înmulțire deosebită și transmite de la o albină la alta sau de la un stup la altul și viroze sau alte boli.

Solicităm apicultorilor să se adreseze unităților Apicola, prin farmaciile și depozitele pe care le-am înființat, să cumpere aceste medicamente și chiar să le deconteze prin Programul Național Apicol, dat fiind faptul că sunt decontate integral, mai puțin valoarea TVA.

Începând de anul trecut, se decontează prin PNA și lupta anti-Nosema Apis. Avem singurul medicament din Europa, acel Protofil, care se decontează integral, produs de institutul nostru și care și-a arătat valoarea, fiind apreciat și de către alți apicultori din țările vecine.

R.F.: De asemenea, domnule Fetea, ați menționat atât de condițiile meteo vitrege, cât și de previziuni pentru 2017. Ce mesaj le transmiteți apicultorilor din toată țara, la nivel de macroregiune? La ce ar trebui să se aștepte din acest punct de vedere?

I.F.: În primul rând, trebuie să menționez că această perioadă este una extraordinar de bună. Din acest motiv, apicultorii trebuie să stimuleze familiile de albine să fie dezvoltate, pentru că vor înflori pomii fructiferi, urmează rapița, specii care vor parcurge o vreme cu temperaturi bune, astfel încât să putem valorifica aceste culesuri, în mod deosebit cele de pomi fructiferi și flora spontană de primăvară, pentru a le dezvolta. Vin apoi valorificarea culesului de rapiță și de salcâm, în zonele care vor fi ferite de condițiile meteo vitrege, iar apoi teiul și floarea-soarelui și culturile de toamnă.

De asemenea, îi sfătuiesc pe apicultori să valorifice și să deplaseze familii de albine la toate culesurile posibile, să se intereseze la proprietari de zonele care vor fi tratate în timpul înfloritului. Și la rapiță sunt perioade care obligă aceste tratamente fitosanitare, de aceea este indicat să se ceară acordul proprietarilor de teren, în mod deosebit să țină legătura cu proprietarii, să nu creadă că li se cuvine de drept să intrăm pe orice parcelă, pe orice loturi. Chiar dacă ne punem la 50-100 de metri cu o bază meliferă, trebuie să ținem legătura și să avem acceptul proprietarului, în perspectiva efectuării acestor tratamente sau a altor probleme care pot apărea în timp. De asemenea, este indicat ca apicultorul să informeze consiliile locale de prezența sa într-un loc, astfel încât să se protejeze de acele tratamente executate. Fermierii din sectorul vegetal trebuie să anunțe primăria cu 24 de ore înainte de a efectua tratamentele fitosanitare, iar primăria, la rândul ei, este obligată să-i anunțe pe toți cei care sunt înregistrați pe zona administrativă respectivă să închidă stupii pentru o perioadă scurtă sau în cazul în care substanțele sunt de o toxicitate mai mare.

R.F.: Să comentăm pe scurt următorul aspect: în urma unui studiu individual realizat, am descoperit că peste 1.800 de ferme vegetale și zootehnice au declanșat procedura de faliment în ultimii cinci ani. S-a extins acest fenomen și în sectorul apicol?

I.F.: Sunt probleme extraordinar de grave în apicultură. Sigur, eu nu voi nominaliza firme – cunosc cel puțin trei-patru. De asemenea, din datele mele, pe rețeaua de achiziție miere sunt vreo 14-16 procesatori, iar din aceștia, trei sau patru au mari probleme. Avem și noi probleme în curtea noastră. Dacă este să vorbim de combinatul apicol, unul care exporta 1.500 – 3.000 de tone de miere în anii buni, în 2016, acesta nu a reușit să exporte decât 60 de tone.

Apicultorii trebuie să înțeleagă că presiunea asupra pieței mierii, în România și în Europa, în general, este extraordinar de mare. Și asta, deoarece în UE intră miere din China. Europa consumă circa 450.000 de tone de miere, anual. Din acest total, 250.000 de tone sunt produse intern, 100.000 de tone vin din China, iar restul, din Mexic, Argentina și Ucraina. Ultimului din listă, stat prezent aici, în coasta noastră, care are o apicultură dezvoltată (peste 3,5 milioane de familii, 70.000-80.000 de tone), Europa i-a deschis piața pentru că i s-a închis alta de către Rusia. În condițiile acestea, este o concurență nefastă pe piață pentru apicultura europeană și pentru producție.

În aceste condiții, în iarna 2015-2016 apărea la raft miere cu 8,5-9 lei, în condițiile în care noi o achiziționam cu 14 lei. E ceva care creează o presiune fantastică asupra produsului românesc, unul înalt calitativ și recunoscut pe tot Globul. În aceste condiții, apicultorul falimentează. Nu vorbim de procesatori. Vor da faliment apicultorii mari și, din păcate, sunt tocmai cei mari, cei care au devenit profesioniști, care au investit și care astăzi trăiesc din această activitate cu toată familia. Ce facem cu ei? Cine trebuie să-i protejeze? Noi încercăm să facem demersurile care depind de noi, dar ACA nu este organ legislativ.

Astăzi, piața europeană nu mai este prea mult interesată de producția din România. Noi am avut doi-trei procesatori mari în Europa care ne cumpărau mierea. În ziua de astăzi eu nu pot avea o certitudine că vom avea o continuitate pe achiziția de miere, dat fiind faptul că a intrat miere din alte țări, dar și că în Germania consumul de miere a început să scadă. Am vorbit cu cel mai mare procesator de acolo și mi-a mărturisit că a scăzut consumul de miere până la aproape 20 la sută din total, în ultimii trei-patru ani, din cauză că nemții nu mai au acel mic-dejun cu miere în familia tradițională. Copiii pleacă de acasă și mănâncă la fast-food.

R.F.: Să vorbim puțin de acest dezechilibru al balanței comerciale cu produse agroalimentare, în care România pierde constant. Unde se situează piața mierii în acest context? Și asta, în condițiile în care 2016 a fost un an incoerent în ceea ce privește politicile MADR pe acest sector.

I.F.: Deși au fost discuții încă din luna mai a anului trecut, dată fiind și prognoza meteo pentru ceea ce avea să urmeze (destul de tristă pentru apicultură) și chiar dacă, inițial, s-au promis niște ajutoare, un sprijin financiar de minimis, ulterior, sigur, domnul ministrul (n.r. - Achim Irimescu) „s-a sucit”. Nu s-a mai acordat niciun leu, iar familiile de albine, din păcate, le-am susținut și au iernat, în mare parte, cu biostimulatori, cu zahăr, pentru că nu exista miere, nectar. Din această cauză a trebuit să le furajăm.

Legat de balanța comercială, ce mai putem discuta, în condițiile în care nu s-a obținut nici măcar 45 la sută din producție? Exportul nu s-a mai făcut nici la 15% din anii în care acesta exista, și acesta din stocurile existente.

E trist că în România se importă miere. Am văzut din datele statistice - și aștept și pentru anul 2016 datele statistice, sunt curios - ce importuri de miere au intrat în România. Și asta pentru că, în anii trecuți, intrau între 3.000 și 4.500 de tone de miere, în condițiile în care țara noastră consumă sub 10.000 de tone. Aproape 45 la sută din consumul de miere din România se face din importuri, la un preț de dumping. Așa cum spuneam, vine din Ucraina miere la 8 lei și nu putem concura pentru că mierea noastră este de calitate, noi facem deplasări, facem cheltuieli și nu ne putem înscrie undeva sub 10 lei, ca să fie și o rentabilitate pentru apicultor.

R.F.: Să vorbim și de Târgul Național al Mierii, ediția a XVI-a, 31 martie – 2 aprilie 2017. Ce se întâmplă nou anul acesta la târgul dumneavoastră? Vor fi diferențe de preț la miere față de ediția precedentă?

I.F.: Eu sunt convins că va fi un târg reușit, în sensul în care expozanții au făcut eforturi, și le mulțumesc pentru asta. Vin din toate colțurile țării și încearcă să prezinte și să aducă în București (pentru că în Capitală, trebuie să recunoaștem, este o piață potentă, sunt bani, bucureșteanul își permite să cumpere) un produs de calitate.

Pe de altă parte, nu cred că vor fi noutăți deosebite. Vor fi, probabil, produse noi în amestec cu diferite produse naturale, care îți încântă gustul și ochiul.

Vor fi și pentru apicultori utilaje, probabil noi, deși noi ne-am dorit – de ce să nu recunosc – un târg doar al mierii. Cum însă vin și apicultori, nu puteam să le refuzăm nici lor posibilitatea de a se aproviziona cu faguri, cu medicamente. Din acest punct de vedere, suntem organizați și anul acesta cu farmacia, cu medicul care dă rețetă pe loc, astfel încât să nu creăm nicio problemă.

Nu în ultimul rând, sunt convins că prețul mierii și al procesatelor din miere nu va crește. Sunt convins că prețurile vor fi cel puțin la nivelul celor din toamnă, pentru că, de obicei, marfa e adusă de procesatorii direcți sau de către producători.

Publicat în Interviu

În comparaţie cu aceeaşi lună a anului anterior, în ianuarie 2017, unităţile procesatoare au majorat importurile de lapte de vacă cu 2.321 tone peste cantitatea de referință (18,9 procente în plus), în condițiile în care colectarea din producția internă nu s-a majorat decât cu 1,3 la sută, până la un total de 72.819 de tone, conform datelor agregate de Institutul Naţional de Statistică (INS) și date publicității joi, 9 martie 2017.

În plus, statistica relevă că, în decursul lui ianuarie 2017, comparativ cu aceeaşi lună a anului anterior, s-au consemnat creşteri ale producţiei în cazul laptelui de consum cu 3.344 tone (+14,5%), și laptelui acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 578 tone (+3,4%).

Potrivit INS, în luna ianuarie 2017, faţă de luna precedentă (decembrie 2016), unităţile procesatoare au colectat mai mult cu trei procente lapte de vacă (plus 2.136 tone) lapte de vacă, iar creşteri ale producţiei s-au înregistrat și în cazul laptelui de consum cu 814 tone (+3,2%).

Cantitatea de lapte brut importat a crescut, în luna ianuarie 2017 faţă de luna decembrie 2016, cu 639 tone (+4,6%).

Publicat în Zootehnie

În intervalul 1 ianuarie – 30 noiembrie 2016, față de aceeași perioadă a anului 2015, volumul exporturilor de grâu a crescut cu mai bine de două ori, până la un total de 6,29 milioane tone, iar încasările au fost pe măsură – 1,024 miliarde euro, se arată într-o analiză a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Tot în primele 11 luni ale anului trecut, nivelul exporturilor de seminţe de rapiţă s-a majorat și el (+225,6 milioane de euro), cât și cel de seminţe de floare-soarelui (+11,5 milioane de euro).

Pe de altă parte, în aceeași perioadă a anului 2016 „valoarea exporturilor a fost afectată în principal de scăderea încasărilor la porumb cu 259,5 milioane de euro şi (...) la orz (-91,3 milioane de euro), la uleiul de floarea-soarelui (-49,1 milioane de euro), la turte din extracţia grăsimilor vegetale (-28,4 milioane de euro), (...) cât și la şroturile de soia (-8,6 milioane de euro) (...)”, menţionează statisticienii MADR.

În intervalul menționat anterior, valorile importurilor de porumb au scăzut până la nivelul de 180,2 milioane de euro, iar cele de şroturi de soia la cel de 57,2 milioane de euro.

Importurile au avansat însă vizibil la grâu (+108,5 milioane de euro), produse de brutărie, patiserie şi biscuiţi (+40,9 milioane de euro), preparate alimentare (+32,7 milioane de euro) și altele.

Carnea de porc și tomatele, în continuare cel mai mare nivel al importurilor

Carnea de porc a rămas şi în primele 11 luni din 2016 principalul produs alimentar importat, pentru care au fost cheltuite peste 311 milioane de euro, în timp ce în cazul tomatelor, importurile s-au majorat cu mai bine de 16 milioane euro.

„Importurile de carne de porc (principalul produs alimentar importat) au însumat 311,4 milioane de euro, cu 46 milioane de euro mai mult faţă de perioada corespunzătoare din 2015, pentru o cantitate totală de 179.800 tone. La tomate, importurile s-au majorat cu 16,6 milioane de euro, totalizând 62,4 milioane de euro, la un volum de 68.500 tone, ceea ce reprezintă o creştere cantitativă cu 35,2% faţă de acelaşi interval din anul anterior”, se precizează în analiza MADR.

Principalul partener în comerţul agroalimentar al României a fost Uniunea Europeană, livrările de produse agroalimentare către această destinaţie având o pondere valorică de 54,4% din total exporturi, iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 73,9% din totalul importurilor.

Nu în ultimul rând, în intervalul analizat, exporturile au totalizat 5,427 miliarde de euro, în creştere cu 2,7% (142,5 milioane de euro) faţă de aceeaşi perioadă din 2015, în timp ce importurile au depăşit 5,719 miliarde de euro, fiind cu 9,6%, respectiv cu 500,3 milioane de euro, peste valoarea corespunzătoare din anul precedent.

Publicat în Știri

Întrebat fiind cum vede decizia din 18 iulie 2016 a comisarului pentru agricultură Phil Hogan de a susține acordarea a 500 de milioane de euro sectoarelor aflate în criză, din care 150 milioane euro pentru a permite statelor membre să reducă voluntar producţia de lapte materie primă, șeful APRIL, Dorin Cojocaru, a replicat că în laboratoarele de la Bruxelles s-a gândit această strategie pentru a oferi un debușeu de piață stocurilor de lapte praf.

„Stocurile de lapte praf sunt foarte mari, iar la nivelul Europei de Vest de aceea au fost create aceste pachete de reducere a producției (n.r. - de lapte materie primă), pentru ca, mai devreme sau mai târziu, aceste stocuri (...) să aibă un debușeu. Și asta va fi la primăvară (n.r. - anului 2017)”, a afirmat Cojocaru într-un interviu acordat publicației noastre cu ocazia conferinței „Reducem risipa alimentară. Prețuim hrana!”, eveniment care a avut loc în ziua deschiderii Pack Expo 2016.

El a vorbit despre degringolada care persistă de ani buni în sectorul românesc al producției de lapte materie primă, unul fără viziune pe termen lung în opinia sa. Cojocaru a afirmat nu o dată că este nevoie ca producătorii să anticipeze piața cu cel puțin șase luni înainte, propunerea nerealizată încă – Observatorul Laptelui – fiind o soluție de redresare.

Nu în ultimul rând, șeful APRIL a spus că prețul laptelui materie primă este în creștere în această perioadă, însă că România nu poate suplini cererea internă și nici pe cea externă (Italia, Bulgaria), în condițiile în care sfaturile sale de achiziție de juninci nu a fost ascultat.

El se teme că acest pachet de susținere voluntară a diminuării producției de lapte va revigora piața neagră din România, una care ar putea atinge chiar și 50% din cea fiscalizată.

Pe lângă alte multe alte aspecte discutate, Cojocaru a vorbit și despre sectorul de procesare a laptelui, pe care de altfel îl și reprezintă. El spune că în România nu sunt decât circa 40 de unități de procesare care plătesc materia primă la timp fermierilor, în condițiile în care brânzeturile importate, reambalate, ia amploare la raft.

Asociația Patronală Română din Industria Laptelui, prin statutul său, este o organizație democratică, deschisă tuturor societăților comerciale care acționează în domeniul lactatelor, indiferent de mărime. Obiectivul principal al asociației îl reprezintă desfășurarea de activități profesionale, tehnice și economice în interesul comun al tuturor membrilor.

Revista Fermierului: În 18 iulie 2016, Comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, a prezentat un pachet pentru sectorul laptelui aflat în criză - lăsând flexibilitate statelor membre UE pentru a distribui ajutorul şi către alte sectoare. Suma de 500 milioane de euro a fost împărţită în două, după cum urmează – 350 milioane de euro pentru a redresa problemele din sector şi 150 milioane pentru a permite statelor membre să reducă voluntar producţia de lapte. S-a simțit ceva în sectorul laptelui din România după decizia de la Bruxelles?

Dorin Cojocaru: Cu reducerea producției? Pachetul acela reprezintă o aberație pentru România. Țara noastră nu a depășit niciodată cota de lapte în istoria ei. Ăștia fac acum la nivelul de Europă de Vest tot felul de pachete ca să susțină producția din Franța, Germania, Olanda și din țările nordice. La noi, cum să reduci producția, când noi nu găsim lapte de trei luni de zile? Tot dau mesaje... Prețul a crescut.

Nu avem o statistică a mediei prețului pe țară pentru că eu vreau să vorbesc pe datele MADR. Pot spune însă că laptele spot (mereu afirm că dă tonul pieței) în Europa de Est a ajuns 0,41-0,46 euro, sub 100.000 de germeni, sub 400.000 de celule somatice; prețul depinde de locație. Problema este alta: stocurile de lapte praf sunt foarte mari, iar la nivelul Europei de Vest de aceea au fost create aceste pachete de reducere a producției, pentru că, mai devreme sau mai târziu, stocurile de lapte praf trebuie să aibă un debușeu. Și asta va fi la primăvară.

Eu mă aștept ca prețul să fie ridicat acum, o lună, două, trei, poate fi un demers speculativ al Europei Occidentale. Depinde foarte mult ce se întâmplă în China și în Noua Zeelandă. Ca să aplici o lege sau niște măsuri ale Europei, specifice producției din Franța și Germania, să faci asta în România, adică eu îți dau ție o subvenție ca să nu mai produci lapte. Păi ce fac? Pun cep ugerului vacii? Robinet? Îi spun: «Ai dat atât, de aici încolo nu mai dai!».

În Germania dacă vaca este abatorizată, fermierul primește bani în schimb. La noi ce va fi? În documente va scădea producția și va crește piața neagră. Ca exemplu: un fermier cu bovine a căror lactație este de 7.000 de litri va vinde pe factură 50% din total, iar restul la negru. Ce facem? Mărim piața neagră? Este oare acesta rolul nostru? Trebuie să avem un punct de vedere la Bruxelles, să spunem că măsurile pe care Comisia Europeană (CE) le-a propus sunt specifice Germaniei și Franței. Noi avem ceva aparte, altă structură, altă politică, noi mergem pe dezvoltare, nu pe restricționare. În plus, noi suntem întotdeauna cu 5-10 pași în urma lor.

Ceea ce ei vor să facă acum prin aceste măsuri, noi trebuia să facem în primăvara lui 2016. Reduceam puțin producția de lapte prin reducerea dezvoltării și dezvoltăm vaca de carne. Noi nu avem nici vacă de carne, nici vacă de lapte și aplicăm niște măsuri restrictive pe o piață care suferă de lapte.

R.F.: În felul în care prezentați situația, mă gândesc că fermele de producție a laptelui ar trebui să întâmpine probleme în perioada următoare. Așa va fi?

D.C.: Acum, cu ultimele subvenții mărite, eu cred că ar trebui să se dezvolte. Asta tot spun – fermierul trebuie să anticipeze piața cu șase luni înainte. De aceea tot solicitam Observatorul Laptelui. Eu cu cine am stat de vorbă, le-am spus din mai 2016: «Cumpărați juninci». Mi s-a răspuns: «Ești nebun»? Uite acum, când prețul laptelui este în creștere, acesta nu se găsește, a început școala, trebuie refăcute producțiile de lapte școlar, se caută și la export, avem cereri și din Italia, și din Bulgaria.

Dacă nu ai un Consiliu al Laptelui cu oameni deștepți, care să prevadă piața cu cinci-șase luni înainte, nu ai cum să faci o planificare de producție. Viitorul Europei pe alimentație este să faci planificare, astfel încât să anticipezi fluctuații, speculații, să nu ai pierderi.

R.F.: Ce ne oprește să punem bazele acestui Consiliu?

D.C.: O echipă de manageri, la nivelul Ministerului Agriculturii.

R.F.: Câte unități de procesare a laptelui au mai rămas pe piață până la acest moment?

D.C.: Oficial, înregistrate sunt cam 183. Funcționale, să spunem cam 120, dar cărora aș avea curajul să le dau laptele că îl plătesc, circa 40. În România să procesează circa 100.000 de tone de lapte, adică aproximativ un milion de tone de lapte pe an. În Polonia, numai o singură fabrică procesează dublu cât procesăm noi la nivel național.

Problema noastră este că a crescut foarte mult comerțul intracomunitar cu produse finite, cu brânzeturi. Acestea au depășit 51% prezență. Pe raft găsești foarte multe „branduri românești”, dar ele sunt doar reambalate. Aici ar trebui ca ANSVSA să se implice, și am tot cerut asta și în Comisia de Agricultură: să schimbe forma de autorizare. Cine procesează, adică e cumpărător, și vinde produs finit pe piață, ar trebui să aibă ștampilă ovală, iar cine doar cumpără și reambalează să i se dea o altă formă a ștampilei. În plus, să fie altă formă de autorizare. I-am văzut pe unii care și-au luat autorizație pentru procesare, au procesat șase luni, după care au trecut la reambalare de doi ani. E plină Centura Bucureștiului de astfel de depozite.

R.F.: Dacă pe zona de procesare lucrurile funcționează (cu sincopele menționate, oarecum inerente), pe zona de producție de lapte care este situația?

D.C.: Problema numărul 1 sau 0 în colectarea laptelui în România este infrastructura. Costurile de transport, colectare și analiză sunt foarte mari. Nu este atractivă pentru că ai costuri de ambalare, cu siguranța alimentară, cu transportul, foarte multe costuri încât material primă ajunge să nu mai reprezinte 60-70%. Asta este ceva patologic pentru industria laptelui în România. Pe nimeni nu interesază însă această industrie. Observ că cele mai multe conferințe sunt pentru fermieri, cele mai multe întâlniri sunt cu fermierii, iar cine dă valoare adăugată și valorifică materia primă a României, nu ne interesează.

Publicat în Interviu

Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Radu Roatiș Chețan, a declarat miercuri, 13 iulie 2017, că acum o lună, țara noastră s-a confruntat cu importuri de ouă din Polonia, nemarcate la producător, în viziunea sa aceste produse fiind catalogate drept un adevărat „atentat la sănătatea publică”.

Informația a fost confirmată și de Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), în cadrul întâlnirii de lucru cu membrii Consiliului Consultativ care a avut loc tot ieri la sediul ANSVSA și care a avut ca subiect principal proiectul de modificare a normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare a obiectivelor din domeniul alimentar care desfăşoară activităţi supuse controlului specializat (Ordinul 111/2008).

Într-o intervenție în cadrul finalului discuțiilor, Van a precizat că ouăle neștanțate din Polonia despre care a vorbit Chețan, ajung la noi în țară la un preț de trei eurocenți bucata, preț care reprezintă pe lângă o problemă de siguanță alimentară, inclusiv una de concurență neloială, în condițiile în care datele UCPR relevă că, în perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016, România a importat 63,5 milioane euro și a exportat doar 16 milioane bucăți.

Chețan a precizat că aceste ouă nemarcate au intrat în țară, procedeul obișnuit, realizat de către „importatori” în cazuri similare fiind relativ simplu: ouăle sunt ștanțate loco cu ora și ziua în care au fost produse și apoi introduse pe piață.

„Nu este o problemă cu ouăle în România. Ouăle din România sunt verificate. Sectorul creșterii găinilor ouătoare este unul matur și responsabil. Noi ne confruntăm cu altceva – (...) cu faptul că din spațiul UE vin transporturi de ouă a căror origine este necunoscută (...)”, a afirmat președintele ANSVSA. „Am avut acum patru săptămâni din Polonia o problemă. (...) Ouăle care au venit din Polonia, nemarcate la producător, intră în România, se mai face un timp de așteptare, se marchează în diferite zone intermediare, depozite intermediare și, după aceea, se pun în consum. În cazul nostru, noi avem pe fiecare ou marcate ziua, ora la care el a fost obținut. Mă îngrijorează faptul că poate fi un atentat la sănătatea publică, că există o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm și ea a venit semnalată și din partea industriei de profil românești”.

Ca răspuns, țara noastră a înăsprit controalele prin eșantionare, astfel încât fenomenul să fie diminuat, în condițiile în care comerțul intracomunitar dintre Polonia și România este liber (ambele sunt state membre ale Uniunii Europene).

„Înăsprim controalele în privința a ceea ce înseamnă transporturile de ouă și carne de pasăre în România. (...) Faptul că înăsprești controalele, înseamnă că dai un semnal prin care lumea înțelege că nu-și poate permite să invadeze spațiul altei țări, chiar dacă este europeană, și își ia măsuri precautive prin care ori nu mai transportă, ori o face la modul cel mai transparent și legal. Ceea ce vă pot spune este că se diminează numărul intrărilor”, a mai adăugat Radu Chețan.

UCPR: În perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016, România a importat 63,5 milioane euro și a exportat doar 16 milioane

Potrivit statisticilor UCPR, în primul trimestru din 2016 s-au livrat doar cu 11% mai multe ouă decât în trimestrul I 2008, iar Indicele Economic European a crescut doar până la 189,17, însumând cele 71,5 ouă pe cap de găină pe trimestru (corespunzător producţiei anuale de 286 ouă), un consum specific sub 150 g pe ou şi pierderi prin mortalitate doar de 1,55%.
 
„Performanţele sunt, totuşi, inegale de la o perioadă la alta, iar cauza principală o constituie piaţa ouălor. În perioada decembrie 2015 - ianuarie 2016, de exemplu, s-au importat 63,5 milioane ouă şi s-au exportat doar 16 milioane, piaţa internă fiind încărcată cu 47,5 milioane ouă, pe parcursul a numai două luni. Din această cauză, preţul intern la producător al ouălor, inclusiv TVA, a fost de 34,59 bani în decembrie 2015 şi de doar 24,05 bani în martie 2016. Astfel de prăbuşiri de preţ dintre decembrie şi martie n-au existat în istoria aviculturii româneşti. Unii crescători au ajuns să-şi lichideze efectivele de găini doar după şase luni de ouat, pentru că preţul de vânzare al ouălor nu acoperea nici costurile furajării”, afirmă Van pe site-ul avicultura.ro
 
Acesta precizează totodată că, în luna ianuarie 2015 a existat, de asemenea, un deficit asemănător al balanţei comerciale a ouălor, însă scăderea de preţ a survenit în aprilie, şi la 29,83 bani, nu la 24,06 bani, ca în ianuarie 2016.

„Am exportat ouăle la 8,02 eurocenţi, în ianuarie 2015, nu la 5,67 eurocenţi, cât le-am exportat în prima lună a acestui an. Evident, a fost o perioadă de derută comercială. În martie 2016, ouăle la producător s-au vândut la preţuri foarte diferite, în România: între 15,86 bani şi 39,13 bani fără TVA, cu o variaţie de 246,7%; iar preţul de 4,46 eurocenţi pe ou, din prima săptămână a lunii aprilie 2016, a fost cel mai scăzut din istoria aviculturii româneşti. Să sperăm că nu ne vom mai confrunta niciodată cu astfel de episoade nefericite”, a mai adăugat președintele UCPR.
 
Totodată, el mai spune că, în trimestrul I 2016, s-au livrat 397 milioane ouă, adică sub 40 ouă pentru populaţia urbană. O cantitate foarte mică, mărturisește Ilie Van, mai ales că, în primele două luni ale anului, din această cantitate s-au aprovizionat şi locuitorii din mediul rural.

„Piaţa ouălor în România rămâne, în continuare, nesigură şi confuză. Preţurile foarte scăzute care se practică în reţeaua comercială pe această perioadă (33-35 bani/ou) ar trebui să stimuleze consumul”, a conchis el.
 
Un studiu al evoluţiei producţiei de ouă, între trimestrul I 2015 şi trimestrul I 2016, prezentat de avicultura.ro relevă că cele 10 mari societăţi avicole producătoare de ouă (între 12,5 şi 66,9 milioane ouă produse în trimestrul I 2016) au avut o creştere de 31,8% faţă de trimestrul I 2015. Următoarele 10 societăţi ca mărime (între 5,4 şi 12,5 milioane ouă pe trimestru), au înregistrat o scădere cu 0,75% a producţiei. Nu în ultimul rând, restul societăţilor au suportat greu situaţia nefavorabilă a activităţii de producere a ouălor, înregistrând o scădere masivă, de aproape 29%, a producţiei în trimestrul I 2016, faţă de trimestrul I 2015, în condiţiile în care, pe total activitate, se înregistrează o creştere de producţie de 5%.

Publicat în Zootehnie

Chiar dacă țara noastră este indemnă la dermatita nodulară bovină (DNCB), conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) lucrează în prezent la un proiect de Hotărâre de Guvern care, printre altele, introduce posibilitatea despăgubirilor de către stat a animalelor bolnave și apoi ucise laolaltă cu întreg șeptelul din exploatația respectivă, așa cum trebuie realizat în cazul depistării unui focar de DNCB, a precizat miercuri, 13 iulie 2017, Radu Roatiș Chețan, președintele instituției.

În plus, actul normativ reglementează extinderea suprevegherii și prelevărilor de probe specializate în raport cu statele terțe, din afara Uniunii Europene (UE).

„Suntem în curs de elaborare a unei Hotărâri de Guvern care prevede că vor fi despăgubite, dacă cumva apare ceva, animalele. Nu exista posibilitatea despăgubirii până în prezent; am introdus-o. Se va face, de asemenea, o extindere a supravegherii și prelevărilor de probe, în raport cu statele terțe. Cuantumul despăgubirilor pe cap de animal va fi stabilit însă printr-o altă Hotărâre de Guvern. Acolo trebuie făcută o Comisie. Problema spune că în cazul apariției unui animal bolnav într-un focar depistat într-o exploatație, care poate fi de 3, 500 sau 2.000 de vaci, se ucide tot efectivul”, a afirmat șeful ANSVSA.

El a precizat că țara noastră este, în prezent, indemnă la dermatoza nodulară bovină, ceea ce înseamnă că nu avem niciun animal bolnav de DNCB. Din acest motiv, împreună cu autoritățile de stat (Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și alții), ANSVSA întreprinde controale la graniță pentru a împiedica intrarea în țară a vectorilor cu potențial de risc pentru șeptelul bovin (și nu numai, dacă este să luăm în calcul focarele de pestă porcină).

„Azi, România este indemnă; nu avem niciun caz de dermatoză nodulară bovină. De asta am și luat anumite măsuri, astfel încât să prevenim intrarea în România (n.r. - a vectorilor purtători) prin transporturi de animale, prin transporturi de furaje, prin transporturi de alimente în bagaje sau ale călătorilor la micul trafic. Nu avem niciun caz, nici de dermatoză, nici de febră porcină africană. Aceste boli nu se transmit la om, dar ele au o consecință economică aproape catastrofală. Nici dermatoza nodulară bovină, nici pesta porcină africană nu sunt (...) zoonoze, adică să se transmită prin consum de alimente la om; se transmit de la animal la animal. Cele mai multe surse de contaminare sunt reprezentate de animalele bolnave, plimbate în mod nedirijat, duse în mod ilegal dintr-o zonă în altă zonă. Ele au fost sursa bolii”, a mai spus Chețan.

Conform datelor pe care președintele ANSVSA le deține, la sudul României evoluează intens dermatoza nodulară bovină - Grecia, Albania, Serbia (avem un focar în această țară la 60 km de granița cu România), Macedonia și cu precădere Bulgaria fiind infestate.

„Colegii (...) au luat măsuri drastice. Am dispus și noi măsuri similare. Acum trei săptămâni am oprit tot ceea ce înseamnă adus de lapte proaspăt din Bulgaria, produse proaspete și am considerat că această Hotărâre de Guvern pe care o promovăm, și care este susținută de domnul prim-ministru, duce la înăsprirea măsurilor care să protejeze populațiile de animale ale României”, a conchis Radu Roatiș Chețan.

14 iunie 2016 – Comisia Europeană impunea vaccinarea de urgență împotriva DNCB

În data de 24 iunie a.c., ANSVSA informa opinia publică asupra măsurii dispuse de a interzice introducerea pe piaţa din România a următoarelor produse obţinute de la bovinele din Bulgaria: colostru, lapte nepasteurizat şi produse lactate nepasteurizate (caşcaval din lapte nepasteurizat, brânză proaspătă, parmezan, anumite tipuri de iaurt, anumite tipuri de produse tradiţionale) ca urmare a focarelor masive de DNCB din țara vecină.

În data de 14 iunie 2016 a fost adoptată de către Comisia Europeană, în cadrul Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente şi Furaje, secţiunea Igienă, Decizia privind aprobarea programului de vaccinare de urgenţă împotriva dermatozei nodulare a bovinelor pe întreg teritoriul Bulgariei.

Conform acesteia, zona de restricţie menţionată în Decizia 2016/645 de punere în aplicare a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016, privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria, s-a extins la tot teritoriul Bulgariei, acesta fiind considerat în totalitate zonă de restricţie.

În Codul Terestru OIE este stipulat faptul că, o ţară este considerată infectată cu virusul DNCB în urma confirmării unui focar în teritoriu, sau ca urmare a utilizării vaccinării împotriva virusului dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB).

Ţinând cont de cele menţionate anterior şi în concordanţă cu Decizia de punere în aplicare 2016/645/CE a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva DNCB din Bulgaria, ANSVSA a declarat interzisă introducerea pe piaţă, în afara zonei de restricţii (teritoriul Bulgariei) şi expedierea în alte state membre şi ţări terţe, a produse obţinute de la bovine, amintite anterior.

„Conform articolului 7 al Deciziei 2016/645/CE, prin derogare de la interdicţia menţionată la articolul 3, autoritatea competentă poate autoriza introducerea pe piaţă a laptelui destinat consumului uman, obţinut de la bovinele ţinute în ferme situate în zona de restricţii, dacă laptele a fost supus unui tratament (prevăzut în partea A a anexei IX la Directiva 2003/85/CE)”, se menționa într-un comunicat de presă al Autorității remis la redacție cu câteva zile în urmă.

În plus, se mai preciza în document, transporturile spre alte state membre trebuie să fie însoţite de un certificat oficial de sănătate, în conformitate cu modelul prezentat în anexa la Regulamentul (CE): „Laptele sau produsele lactate în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/645 a Comisiei din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria”.

De la ultima raportare, Bulgaria, Serbia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au transmis informări referitoare la evoluţia dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB) pe teritoriile statelor lor. Până la data de 1 iulie 2016, Bulgaria înregistra 197 de focare confirmate, începând cu data 14 aprilie. Ca reacție, țara vecină a aplicat vaccinarea de urgenţă pe tot teritoriul naţional. Serbia a depistat la rândul ei 60 de focare de DNCB, iar boala a atins deja jumătatea teritoriului. Vecinii noștri au vaccinat însă sporadic, cu vaccinul primit de la Comisia Europeană. Nu în ultimul rând, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se confrunta la acea dată cu 335 de cazuri, răspândite în toată ţara. De asemenea, și acest stat a vaccinat, tot sporadic, cu vaccin primit de la instituția europeană.

Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus, spun specialiștii ANSVSA.

„Sunt virusuri foarte rezistente la acţiunea agenţilor fizici si chimici. Boala se manifestă prin febră şi prin apariţia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nări, cap, gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coadă, pleoape şi la nivelul mucoaselor nazală şi bucală. Aceşi noduli pot exprima scurgeri de lichid şi pot avea un centru ulcerat”, descriu afecțiunea cei de la Autoritate. Specialiștii ANSVSA mai adaugă că animalele afectate pot prezenta şchiopături şi edeme severe ale pielii şi subcutanate şi pe abdomen şi picioare. Boala mai poate determina inflamaţii ale ugerului, leziuni ale sfârcurilor mamelei, precum şi avort, infecţii intrauterine, sterilitate temporară sau permanentă, atât la tauri, cât şi la vaci.

Publicat în Zootehnie

Publicitate

revista fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista