industrie alimentara - REVISTA FERMIERULUI

„Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie.”

Criza sanitară ne-a făcut să descoperim micul procesator român, cel  care, în ultimii 30 de ani, aproape că a devenit „specie pe cale de dispariție”, din păcate nu și protejată de lege. Tocmai „legiuitorul” l-a aruncat în bazinul cu crocodili și i-a spus: descurcă-te! Vasile Semen de la Recaș este unul dintre supraviețuitori. Până în 2007, achiziționa porci din gospodăriile țărănești din județul Timiș pe care îi transforma în cârnați sau șonc pentru consumatorul din zonă. Noile reguli comunitare l-au determinat să-și schimbe strategia. A fost nevoit să închidă punctul de sacrificare și să achiziționeze carcasa de porc din import. Cu alte cuvinte, „s-a aliniat”, dar s-a încăpățânat să rămână pe piață. Acum speră că odată cu criza generată de COVID-19,  mai marii țării să-și întoarcă fața și spre ei, spre micii procesatori, și împreună să reconstruiască industria alimentară românească.

„Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei. Pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20%. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.”

Reporter: Într-o ecuație atât de complicată, cum vă descurcați, domnule Semen?

Vasile Semen: Cu sinceritate vă spun că nu am resimțit foarte tare criza. În lunile martie și aprilie, am înregistrat o scădere de 5% – 10% în ceea ce înseamnă volum de marfă vândută în piață. Din punctul meu de vedere, un procent mic față de ce s-a întâmplat în alte sectoare ale economiei. Mâna întinsă pe care am primit-o a fost din partea oamenilor de la sat, acolo unde avem mare parte din desfacere, însă, surprinzător, prin comenzi venite online. Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei și, cu puțină promovare, am avut plăcuta surpriză să constat că funcționează foarte bine genul ăsta de comerț. Din fericire, am avut o rețea de distribuție formată deja, așa că din acest punct de vedere n-am fost nevoiți să facem eforturi deosebite. Nu a trebuit decât să onorăm comenzile pe aceste rute, pe care în mod normal livrăm mezeluri la magazinele sătești.

Reporter: Ați încercat la un moment dat să deschideți propria rețea de magazine, Se pare însă că varianta online este mai puțin costisitoare, pentru că vă scutește de niște costuri cu chiriile, cu mâna de lucru și oferă cumpărătorului oportunitatea de a scuti un timp petrecut la cumpărături în magazine…

Vasile Semen: Ba mai mult, știți că era foarte greu să găsești personalul care să deservească aceste puncte de vânzare. Faptul că ne-am dus noi acasă la oameni a contat extraordinar de mult, mai ales că nu am scumpit deloc produsele noastre, deși a fost un trend în direcția asta. După ce a comandat online, consumatorul a mers apoi spre magazinele rurale și a căutat produsul Reco (Reco Banat – fabrică de produse și preparate din carne), ceea ce pentru noi e foarte important. Una peste alta, pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20 de procente. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.

„Prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Crescătorul din Spania are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu.”

Abatorul de mici dimensiuni, o șansă pentru viitorul spațiului rural

Reporter: De voie, de nevoie, și dumneavoastră achiziționați carcasa de porc de acolo de unde o achiziționează toată lumea, adică de la depozit. Considerați că a venit momentul să vă reorientați?

Vasile Semen: Este mult de discutat și este o problemă în ceea ce înseamnă felul în care este stimulată creșterea porcului în România. De fapt, cum NU este stimulată creșterea porcului în România. Discutând cu unul dintre furnizorii de carne direct producător din Spania, vreau să vă spun că prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Revenind la crescător, în Spania acesta are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu. Cred că sectorul „creștere” în România nu va fi în stare să producă în viitorul apropiat pentru o mică-mare industrie. Poate doar dacă se va reorienta spre zona de gospodărie țărănească, dacă diriguitorii noștri vor ști să încurajeze acest tip de gospodărie. Din punctul meu de vedere, gospodăria țărănească va renaște atunci când legislația, adaptată la realitatea noastră, va permite micului fermier să crească și 20 – 30 de porci, pe care să-i livreze ciclic, așa cum era înainte de 2007. Eu cumpăram la Recaș din aceste gospodării și făceam cârnați, că de fapt de acolo a pornit totul.

Reporter: Vorbeați de crescătorul spaniol, care folosește cereale din România, în timp ce România depinde în proporție de 70% de importuri, dacă vorbim despre carnea de porc.

Vasile Semen: Da, pentru că nu reușim să ne punem cu toții la aceeași masă, cei care producem porumb, cei care vrem să creștem porci și cei care putem transforma porcul în cârnați și să-l ducem în galantare. Atunci când vom înțelege că fiecare dintre noi, pe acest lanț, trebuie să câștige ceva, puțin, avem șansa ca mecanismul să funcționeze. La momentul acesta, sunt foarte tentat să fac ceea ce am vrut să fac demult, un punct de sacrificare sau un abator de capacitate mică la Recaș. Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie, atâta timp cât încă sunt oameni care știu să facă asta.

Reporter: Încă avem, dar nu știu câte generații mai sunt dispuse să facă un astfel de sacrificiu, pentru că știm cu toții ce înseamnă să crești animale…

Vasile Semen: Aveți dreptate. Dar  în felul acesta își pot valorifica mai bine surplusul din gospodărie. Tocmai bătaia de joc care este prețul la produsul final, grâu, porumb, orz ar trebui să-l determine să crească porc în gospodărie. În Timiș aveam crescători cu tradiție și pricepere, la Darova, Vucova sau Otelec. În urmă cu 15 ani, când am intrat la ei în fermă, fără exagerare vă spun că am avut senzația de „farmacie”. Dar oamenii știau că au unde să vândă. Cresc 20 de porci și îi duc la Recaș sau Lugoj. Nu vreau să mă hazardez, dar am vorbit deja cu banca și una din proiecțiile de investiții în viitorul apropiat este un abator de capacitate mică la Recaș, autorizat pe schimburi intracomunitare. Altfel nu pot să procesez carnea în fabrică. În momentul ăsta fac socoteli. Deși am tot spus că îmi restrâng activitatea, repet, sunt foarte tentat să fac asta, un mic abator. Trăim pe pământul ăsta românesc și parcă îmi vine să-mi dau peste mână când sunt nevoit să cumpăr carnea de porc din Spania sau Polonia, în loc să o cumpăr de la fermierul român.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Semen-Grup

Publicat în Satul românesc

Aproximativ o treime din produsele alimentare destinate consumului uman la nivel mondial sunt irosite, ceea ce generează costuri economice și ecologice semnificative. Doar în Europa, 89 de milioane de tone de alimente ajung în fiecare an la gunoi, iar cinci milioane de tone provin din România, care ocupă astfel locul 9 în clasamentul risipei alimentare, după Macedonia (locul 8). 

Cercetători din patru universități din România, Macedonia de Nord și Republica Moldova au demarat cea mai amplă anchetă de evaluare a fenomenului risipei alimentare la nivel regional. Cercetarea cantitativă adresată consumatorilor va fi completată de o cercetare calitativă care va viza și alți actori implicați în filiera agro-alimentară: producători, procesatori și comercianți. 

Studiul, condus de cercetători de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, Universitatea din Craiova, Universitatea Tehnică a Moldovei și Universitatea Sainte Cyrille et Method de Skopje, este primul de această amploare desfășurat concomitent în mai multe țări din regiunea Europa Centrală și de Est. Acesta răspunde unei nevoi urgente de cunoaștere a fenomenului în contextul în care, la nivelul Republicii Moldova, nu există nicio cercetare pe această temă, iar în România și în Macedonia sunt insuficiente și nu includ actori din întreg lanțul agro-alimentar. Rezultatele vor fi valorificate la nivel de societate civilă și de autorități, dar și transpuse în acțiuni concrete de sensibilizare a tuturor actorilor implicați prin campanii de influențare a comportamentului de consum (organizarea de conferințe, mese rotunde, ateliere participative etc).

Criza sanitară actuală a demonstrat încă o dată importanța asigurării suveranității alimentare de către fiecare stat și a adaptării tuturor actorilor implicați la o astfel de situație, prin găsirea unor soluții inovative. În acest context, reducerea risipei alimentare reprezintă un obiectiv prioritar. Cercetarea vizează să evalueze situația actuală cu privire la lupta împotriva risipei alimentare din cele trei țări - România, Macedonia de Nord și Republica Moldova și să propună acțiuni concrete care să amelioreze situația din prezent”, a precizat coordonatorul proiectului, prof. dr. Cristina Bianca Pocol, de la USAMV Cluj-Napoca.

Proiectul este derulat în parteneriat cu Food Waste Combat, una dintre cele mai active organizații non-guvernamentale din România, care are drept scop sensibilizarea și reducerea risipei alimentare în România.

Activitățile sunt parte integrantă ale proiectului ACTIF «Zéro Gaspillage –pour une production et une consommation responsables en ECO » (Zero risipă, pentru o producție și un consum responsabil în Europa centrală și orientală), finanțat de Agence Universitaire de la Francophonie en Europe Centrale et Orientale (AUF). 

Chestionarul cercetării poate fi completat aici: https://bit.ly/2NCxsf5  

Despre AUF (www.auf.org)

Agence Universitaire de la Francophonie (AUF) este cea mai importantă rețea universitară din lume, cu peste 1.000 de unități membre din 118 țări și 59 de locații răspândite pe cinci continente. Operator expert în cercetarea și cunoașterea francofoniei, creat în urmă cu aproape 60 de ani, AUF intervine în mai multe domenii, precum formare, cercetare, digital, guvernanță universitară, antreprenoriat/integrarea studenților pe piața muncii și dezvoltare durabilă. 

Publicat în Comunicate

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea finală a Ghidului solicitantului pentru submăsura 4.2 – „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Ghidul poate fi consultat pe pagina de internet a agenției, www.afir.info, secțiunea Investiții PNDR. Submăsura 4.2 are o alocare financiară totală de 12 milioane de euro. Inițial, prin luna mai a acestui an, AFIR anunțase că depunerea proiectelor pe această submăsură din PNDR 2020 va începe în iunie. Deocamdată a fost anunțată publicarea ghidului, nu și o dată pentru lansarea sesiunii de depunere a proiectelor.

Valoarea maximă a fondurilor nerambursabile va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și grupuri de producători/cooperative/societăți cooperative și 40% pentru alte întreprinderi și nu va depăși 300.000 euro/proiect.
Intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora, suplimentar, cu 20 de puncte procentuale, în anumite cazuri (de exemplu: pentru investițiile colective – proiecte depuse de cooperative/societăți cooperative sau grupuri de producători).

AFIR precizează că în viitoarea sesiune de primire a proiectelor se vor finanța doar proiectele de înființare a unităților de sacrificare (abatoare de capacitate mică, centre de sacrificare) și înființarea de unități de procesare carne și investiții privind marketingul produselor din carne (etichetare, ambalare).
Sunt eligibile și cheltuielile privind producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile (solară, eoliană, geotermală), a energiei produse cu ajutorul pompelor de căldură, în cadrul unității procesatoare (inclusiv în cadrul unității de sacrificare) exclusiv pentru consumul propriu. Totodată, sunt eligibile investițiile pentru îmbunătățirea eficienței energetice, ca operațiuni din cadrul unui proiect mai mare de investiții.
Sunt permise doar investiții noi pentru componenta de abatorizare sau pentru investiții noi în alte componente aferente lanțului integrat, însoțite de componenta de abatorizare. Astfel, investițiile în componenta de abatorizare sunt obligatorii indiferent de tipul de investiție vizat prin proiect.
Solicitanții care dețin componente ale lanțului integrat, altele decât cea de abatorizare (depozitare, procesare, comercializare), pot depune proiect doar pentru investiții în componenta de abatorizare și componentele lipsă care țin de activitatea de abatorizare (de exemplu: recepție).
Dintre cheltuielile eligibile, AFIR le amintește pe cele aferente investițiilor corporale, pe cele pentru înființarea unităților de sacrificare sau pe cele pentru construcții destinate protecției mediului.
În cadrul submăsurii 4.2, sunt sprijinite investițiile localizate în zona montană, conform Anexei 3 la Ghidul solicitantului „Lista UAT din zonele montane” (UAT marcate cu abrevierea ANC‐ZM).
Solicitanții eligibili pentru sprijinul acordat prin Submăsura 4.2 sunt întreprinderile, cooperativele și grupurile de producători care realizează investiții corporale și necorporale pentru procesarea și marketingul produselor agricole cuprinse în Anexa I la Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu excepția produselor pescărești.

Publicat în Știri

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) trage un semnal de alarmă cu privire la sectorul cărnii din țara noastră și cere intervenția urgentă a autorităților, având în vedere că există pericolul să ajungem dependenți de alte state pentru câteva generații.

Reprezentanții ACEBOP susțin că fermierii au probleme cu marile lanțuri de retail – care nu le cumpără carnea – cât și cu abatoarele, care nu le cumpără animalele. „Nu mai avem ce face cu animalele pe care le creștem, situația degenerează de la o lună la altă. Mulți fermieri au renunțat să mai crească animale, iar unitățile de producție nu mai cumpără carne din România. Suntem de mult timp în cădere liberă și riscăm să pierdem filiera cărnii, să rămânem dependenți de alte state. Producția de carne a scăzut pe toate palierele. Dacă la porc avem un regres de 8,1%, la bovine producția a scăzut cu 12,8% – și iată cum devenim exportatori de cereale la prețuri derizorii, în loc să le folosim în producția integrată de carne în țară”, afirmă președintele ACEBOP, Mary Pană, care a continuat: „De doi ani, situația a degenerat grav, iar noi ne simțim neputincioși – strigăm și nu ne aude nimeni! Autoritățile trebuie să aibă intervenții coerente, nu avem nevoie de reacții politice fără sens. Sunt necesare reacții clare și cineva trebuie să înțeleagă că nu țipăm degeaba. Institutul Național de Statistică (INS) confirmă ceea ce noi tot spunem de mult timp, sacrificările de animale au scăzut. Preferă să aducă carne din alte țări, sub pretextul că este mai ieftină, dar de calitate nu vorbește nimeni. Totodată, există multe abatoare care au unități de tranșare și preferă să aducă carne de pasăre grill și carcasă de porc pe care le tranșează și comercializează în marile lanțuri de supermarket. Cu siguranță nu mai putem vorbi de produse românești în acest sector. Acum avem legi ale reproducției, dar nu avem buget pentru ele! Rămânem cu un gust amar și cu senzația că cineva își bate joc de noi și prin noi, de carnea noastră și de consumatorul român. Modul în care România iși organizează agricultură și zootehnia denotă o incoerență clară. Așa cum celelalte state membre își susțin, prin fonduri nerambursabile, marcarea la raft a originii naționale, așa ar trebui să procedeze și România. Consumatorul român trebuie să înțeleagă ce cumpără, să fie informat transparent. El nu înțelege că în spatele unei mărci private cumpărate, se află produse venite din alte țări europene, mai puțin proaspete. Știm cu siguranță că dacă ar fi informat, ar alege produsele românești”.

Toate aceste lucruri despre care vorbesc reprezentanții producătorilor ar trebui dezvoltate prin programe naționale, susținute de stat, programe care să susțină și să transmită cumpărarea de produse românești, iar la raft produsele românești să fie marcate separat de produsele din alte țări. „Cerem Guvernului României să se implice în aceste acțiuni, să fie vizibilă marca românească atât în marea rețea de retail, cât și în rețelele tradiționale! Aceasta este una dintre măsurile pe care statul român o poate demara rapid, fără întârziere, alături de bugetarea legilor reproducției”, subliniază Mary Pană.

Sectorul cărnii se confruntă de ani buni cu o criză a forței de muncă, mai ales cea calificată. „Avem nevoie de măcelari, nu avem personal suficient să lucreze în tranșare, în producția de carne, iar ei sunt nevoiți să plece în alte țări, să lucreze în condiții mizere pe salarii care nu îi mulțumesc. Haideți să ne unim forțele și să facem un program coerent pentru tot ce înseamnă agricultură, zootehnie și industrie alimentară din România! Dacă zootehnia, industria alimentară sunt tratate la același nivel cu alte state europene și avem acces la drepturile pieței comune, românii nu vor mai pleca să lucreze în alte părți. Industria românească nu-i mai poate plăti. Cu ce să îi plătim, dacă nouă nu ne cumpără nimeni produsele?

Gândiți-vă că marele retail a ajuns să dețină 60% dintre vânzări. Nu avem nimic cu ei, comerțul este liber, noi cerem doar marcare corectă la raft, astfel încât consumatorul să fie informat și să decidă singur ce cumpără”, a încheiat președintele ACEBOP, Mary Pană.

Publicat în Știri

PROF. UNIV. EMERIT DR. ING. DR. H. C. VALERIU TABĂRĂ, PREȘEDINTE ACADEMIA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE (ASAS):

În data de 17 iunie 2020 a fost adoptată în Camera Deputaților Legea de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, modificări cunoscute sub denumirea de „Legea mirosului‟. În Expunerea de motive, inițiatorii legii arată că „Legea Mirosurilor este un instrument mult-așteptat de către cetățenii din toată țara, oameni ajunși în situația în care nu pot deschide ferestrele, nu pot ieși în parcuri, nu pot beneficia de dreptul fundamental la aer curat, din cauza poluării olfactive generate de activitatea unor operatori industriali, ferme zootehnice sau gropi de gunoi, amplasate în proximitatea zonelor rezidențiale”.

Cu privire la fermele zootehnice, subiectul nu este nou, deoarece în ultimii ani a existat tendința realizării unor construcții civile în apropierea exploatațiilor zootehnice, deși multe dintre acestea pe fonduri europene, cu respectarea tuturor normelor de mediu în vigoare. La data respectivă, când au fost realizate casele de locuit, „oamenii care nu pot acum deschide ferestrele pentru a putea beneficia de dreptul fundamental la aer curat” nu au fost deranjați de problema disconfortului olfactiv, pentru că unitățile zootehnice erau acolo. Nicio fermă zootehnică nu a fost construită lângă zone rezidențiale, ci invers. Facem precizarea că toate unitățile zootehnice construite în timp, atunci când au fost realizate, au avut avizele și aprobările necesare conform legislației în vigoare la data respectivă (disciplina în construcții, mediu etc.).

Considerăm că inițiatorii legii ar fi trebuit să solicite, în prealabil, și efectuarea verificărilor necesare pentru toate construcțiile civile și complexele rezidențiale, dacă la data realizării construcției au avut toate avizele, autorizațiile și aprobările necesare, pentru amplasarea acestor construcții, ținând cont de faptul că în zonă existau exploatații zootehnice care funcționau acolo de foarte mulți ani, dacă au respectat legislația în domeniu.

Apariția acestui act normativ, care face referire și la fermele zootehnice fără a consulta specialiști și experți în domeniu și care a creat numeroase discuții în spațiul public, arată, dacă mai era necesar, modul în care a fost tratată și abordată zootehnia românească în ultimii 30 de ani, neluându-se în seamă rolul fundamental în securitatea alimentară a cetățenilor români. Au scăzut drastic efectivele de animale, s-a redus numărul exploatațiilor și al producțiilor, suntem dependenți de import și, în același timp, la insecuritate și creșteri de prețuri ale produselor animaliere de toate categoriile.

În țara noastră, valoarea producției zootehnice reprezintă în prezent circa 28 – 30% din valoarea globală a producției agricole, față de cel puțin 50% cât ar trebui să reprezinte în mod normal. Gripa aviară, pesta porcină africană, dar și altele, iar mai recent criza sanitară vor determina și mai mult scăderea producției zootehnice naționale, făcându-ne și mai dependenți de importuri. Asta ar mai lipsi acum, să închidem fermele zootehnice și pentru unele mirosuri, pe baza unor aprecieri subiective ale unora, în condițiile în care noi nici nu dispunem de aparatura și dotarea necesare pe teritoriul României, pentru determinarea disconfortului olfactiv, existând doar un laborator acreditat RENAR, la nivel central.

În domeniul protecției mediului, România are reglementări specifice, sunt norme de protecție a sănătății umane, precum și norme sanitar-veterinare, pe care toți crescătorii de animale din fermele familiale sau din fermele mai mari trebuie să le respecte. Fără discuție că este obligatoriu din partea agenților economici, a cetățenilor, respectarea legislației, a normelor tehnice privind protecția mediului, astfel încât să nu fie depășite limitele minime admise ale poluanților, privind solul, apa și calitatea aerului, care pot pune în pericol sănătatea umană.

În  țara  noastră, amplasamentele exploatațiilor agricole sunt reglementate de Legea  nr. 204  din  anul  2008  și  de Ordine ale Ministerului Sănătății (nr. 536/1997 și nr. 119/2014). Această lege stabilește păstrarea amplasamentelor exploatațiilor agricole care au fost înființate și funcționează cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Toate activitățile de creștere a animalelor sunt supuse normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, instituite prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014. Articolul 11 din OM nr. 119/2014 stabilește distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și perimetrul unităților care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației. Controlul în acest caz este realizat de către Direcțiile de sănătate publică.

În zona de protecție sanitară a exploatațiilor agricole existente și care funcționează conform prevederilor legale se interzice eliberarea autorizațiilor de construcție și construirea clădirilor destinate locuințelor și altor obiective socio-economice. Zonele de protecție sanitară și distanțele minime de protecție sunt definite și stabilite de Norme de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014. De ce nu s-au respectat și de ce nu se respectă? Este inadmisibil ce se întâmplă și mai ales cum se încearcă reglementarea – PRIN ABUZ!

În perimetrele limitrofe construcțiilor reprezentând exploatații agricole sau anexe gospodărești ale acestora, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distanțelor de protecție în care s-a instituit un regim de restricții privind amplasarea de locuințe sau obiective socio-economice, solicitantul va obține avizul conform al Direcției pentru agricultura județeană, respectiv a municipiului București. Așa scrie Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploatatiilor agricole

Deținătorii de exploatații agricole care au fost înființate și funcționează cu respectarea prevederilor legale și în perimetrul cărora s-au construit locuințe sau alte obiective socio-economice cu nerespectarea restricțiilor impuse de Ordinul Ministrului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare, pot iniția proceduri judiciare în vederea demolării acelor construcții neautorizate, sau a celor autorizate, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, cu scopul exclusiv de a preveni și limita disconfortul și riscurile sanitare.

Încălcările grave ale unor legi nu pot fi rezolvate prin emiterea altor legi care să impună măsuri de forță împotriva acelora care, cu eforturi extraordinare, au construit sau au menținut în funcțiune unități producătoare de SECURITATE ALIMENTARĂ. Este incredibil ce se întâmplă în România. Chiar agricultura, producția alimentară și cei care o fac inclusiv la nivel de performanță au ajuns pe treapta cea mai de jos, ca importanță.

Pentru aplicarea acestei legi, este necesar să avem stabilite niște standarde și de luat niște măsuri, chiar și de organizare a teritoriului național, lucru care nu s-a făcut, care să prevadă prezența și concentrația mirosurilor în aerul înconjurător, precum și aparatura și dotarea necesară, care să poată constata depășirea unor valori minim admise.

Din informațiile pe care le deținem, în România există doar un sigur laborator acreditat RENAR pentru determinarea nivelului de miros prin olfactometrie dinamică, deținut de un Institut Național de Cercetare - Dezvoltare.

Considerăm că promulgarea acestui act normativ nu aduce beneficii protecției mediului, ci dimpotrivă, creează numeroase confuzii și posibile litigii și abuzuri, cu consecințe grave, nefiind posibilă verificarea tehnică a unei eventuale depășiri a disconfortului olfactiv.

În sensul celor spuse mai sus, cerem Președintelui României să nu promulge o astfel de lege, iar Parlamentului să reia analiza ei și să o respingă.

Publicat în Comunicate
Luni, 01 Iunie 2020 10:13

Agricultura, sub semnul întrebării

Omul optimist privește încrezător viața și viitorul. Suntem noi, românii, optimiști? Eu cred că da. Însă acum traversăm o perioadă care, cu siguranță, va rămâne în istoria omenirii, prin prisma acestei pandemii create de noul coronavirus. Cum ne-a prins pe noi această boală? Am mai zis: cu mâinile goale, dezbrăcați în fața dușmanului invizibil. În agricultură s-a suprapus secetei și multelor probleme care atârnă de 30 de ani de gâtul agricultorilor, ca o piatră de moară.

Brambureala autorităților și situația prezentă bulversează și fac să dispară orice urmă de optimism.

De dinainte de COVID-19, fermierii strigă că-i secetă, și tot de dinainte, prin sertarele tuturor guvernelor și parlamentarilor stau hârtii pe care s-au prăfuit strategii, soluții, inițiative, memorii ale organizațiilor profesionale din agricultură. Întotdeauna, culoarea politică a învins orice inițiativă benefică agriculturii ori altui domeniu din economia țării.

E secetă. A mai fost secetă. Și atunci, ca și acum, chiar dacă culorile de la guvernare sunt diferite, soluțiile sunt aceleași. Adică, spre zero. Și unii, și alții, pe hârtie, pot iriga vreo două milioane de hectare. Pe canalele existente se bagă apă, da, care ar putea, probabil, acoperi milioanele alea de hectare, dar agricultorii nu dispun de infrastructura care să le permită să ajungă apa la culturile lor. La ora actuală, se irigă puțin peste 200.000 de hectare, pentru că fermierii n-au cu ce. N-au echipamente și nu prea dispun nici de bani, deoarece România n-a avut niciodată o strategie, o politică agricolă care să sprijine capitalizarea agriculturii. Ca orice cetățean român, agricultorul trăiește cu împrumuturi, cu credite.

Există bani europeni, însă și cu ăștia e altă poveste, tot complicată.

Apoi, în continuare se fură de pe câmpuri tot ce înseamnă fier. Azi se întind echipamentele de irigat pe câmp și a doua zi nu mai găsești bucată de fier. Prin urmare, alte cheltuieli, altă distracție, cu paza câmpului.

Toamna trecută, au fost însămânțate aproape trei milioane de hectare, iar cele afectate de secetă se pare că vor ajunge pe la 1,5-1,7 milioane de hectare. Ministrul Adrian Oros estimează o producție de grâu de maximum 5,5 milioane de tone, comparativ cu 9 milioane, cât se obținea în România într-un an bun. Nu se știe spre ce se îndreaptă și culturile de primăvară, care și ele suferă deja din lipsa apei. Și aici previziunile spun că vor fi pagube majore pe o suprafață de peste un milion de hectare.

Personal, mi se pare o brambureală pe la tot ce înseamnă „Stat”. Toți, parlamentari, europarlamentari, miniștri, directori de agenții, mici funcționari etc., se întâlnesc, socializează cu fermierii, cu reprezentanții agricultorilor, ies în presă, pare că lucrurile funcționează, că merg pe un făgaș cât de cât normal. Când privești în profunzime, vezi că de fapt e un înveliș gol pe interior. De 30 de ani se acționează pompieristic, se iau măsuri fără viitor, doar de moment. Din acest motiv, în anul 2020 încă ne plângem de tot soiul de lipsuri.

Agricultura românească are nevoie de măsuri adaptate la propria realitate. Câți dintre cei care au în mâini soarta țării cunosc realitatea, aia din teren? Sau, dacă o cunosc, o și înțeleg? Ministrul, secretarii de stat, directori din MADR merg în ferme. Și? Nimic! Fac ori ce îi duce și cât îi duce capul (se întâmplă rar asta), ori ce le dictează partidul.

Pandemia care a lovit planeta ne-a mai arătat ceva: că globalizarea nu prea merge într-o astfel de criză. Conducătorii noștri ar trebui să lase deoparte războaiele politice și să se bată pentru noi. Altfel, spre ce ne îndreptăm? După pandemie, vom mai putea continua așa, poticnit, ca până acum? Scapă cine poate...   

Tot în timpul pandemiei, fermierii le-au mai amintit guvernanților o problemă, mistreții. Ei, și? Parlamentul e ocupat cu moțiuni de cenzură, cu certuri politice, cu d-ale lor, ale parlamentarilor, aceleași de 30 de ani. Îți cam piere zâmbetul când îi vezi pe aleși că trăiesc într-o altă lume, clar mai bună decât a celor care îi votează și le asigură banii pentru traiul zilnic.

Culturile care scapă de secetă e posibil să ajungă în gurile mistreților. Nu mai vorbim de pesta porcina africană, de care nu mai scăpăm, pusă tot pe seama mistreților. Nu există niciun control asupra populațiilor de mistreți și a altor animale sălbatice care ajung pe câmp și distrug culturile. E nevoie de legislație, dar aici intervin alte asociații și alte interese și niciun Parlament, și niciun guvern nu-și asumă vreo inițiativă în ceea ce privește animalele sălbatice. În trecut, au mai numărat unii ouă prin parlament. Pe vânători, cine-i numără?  

În aceste condiții, e cam greu să fii optimist. Eu continui, totuși, să fiu optimistă. Știu că și fermierii privesc încrezători spre viitor. Da, am încredere în voi, agricultorilor, că veți continua să munciți și că nu ne veți lăsa fără bucate pe masă!

Închei cu aceleași trei cuvinte cu care îmi închei postările pe pagina mea de facebook: „Să fim bine!”. Și să ne revedem pe câmp.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: APPR

Publicat în Editorial

Criza pandemică, foarte probabil urmată și de o criză economică mondială, ne așază în față o oglindă în care industria alimentară, procesarea din România, se vede în toată splendoarea ei, ponosită și cu dependență majoră de importuri. În aceste condiții, ne întoarcem privirea spre micii producători români, atâția câți au supraviețuit, care „au tras cu dinții” de mica lor afacere, convinși că la un moment dat va fi bine. Unul dintre ei este și inginerul Ardelean Coraș, de la Mașloc, județul Timiș, care are o fermă de vaci cu lapte, teren agricol și o mică făbricuță. În urmă cu 20 de ani, a ambalat prima pungă de lapte, iar în toată această perioadă a militat pentru consumul de produse alimentare românești. L-am contactat pentru a afla cum se descurcă la vreme de criză…

„Ce să cer eu unui stat desculț? De ce trebuie să se întâmple o tragedie ca să ne trezim? Din nefericire, România, ca de fiecare dată, a fost surprinsă nepregătită, desculță, flămândă și părăsită.”

Ardelean Coraș: Pentru fermieri, vremurile nu se schimbă. Mergem înainte, muncim. E adevărat, traversăm o situație tristă pentru foarte multe familii, dar munca nu poate fi oprită, mai ales când e vorba despre zootehnie.

Reporter: Sunt, din păcate, la acest moment mici producători care au probleme cu piața. Pe de o parte, accesibilitatea la piață este mai greoaie, iar pe de alta și fluxul de cumpărători din piețe s-a diminuat semnificativ.

Ardelean Coraș: Anul acesta, fac 20 de ani de când am vândut prima pungă de lapte din propria fermă. Atunci eram mulți pe piață. În anul 2000 eram peste 20 de producători de lactate numai în județul Timiș, firme care s-au închis aproape toate înainte de 2007. M-am încăpățânat să rezist și am militat mereu, fără să mă tem de concurență, că e bine să facem procesare cât mai mulți, să creăm plusvaloare, să creăm locuri de muncă și să ne adresăm consumatorului final cu produse adevărate. Din păcate, s-a distrus tot, de aceea acum fermierii mici, cei care mergeau mai ales la piață, sunt puțin izolați, deși laptele se consumă, iar marile firme procesatoare probabil că au încetinit producția sau țările din care se importă au nevoie și ele pentru locuitorii lor. Din nefericire, România, ca de fiecare dată, a fost surprinsă nepregătită, desculță, flămândă și părăsită.

Reporter: Cred că pe piața cărnii de porc se reflectă cel mai bine acest lucru, acolo unde România depinde în proporție de 70% de importuri.

Ardelean Coraș: Dar întreb și eu, de ce trebuia să închidem în 2006-2007, de-a-valma, toate abatoarele din România? În Timiș a mai rămas unul singur, cel de la Smithfield. A venit apoi și nebunia cu pesta porcină, prin urmare în momentul ăsta nu mai avem nici ferme de reproducție, decât foarte puține care să producă porci pentru îngrășat, și, astfel, iată-ne unde ați spus și dumneavoastră că suntem. Sigur că lumea s-a speriat, neavând nicio perspectivă, și a renunțat. Eu pot procesa în unitatea mea până la 10.000 de litri de lapte pe zi și lucrez la capacitatea de 2.000 de litri, în cel mai fericit caz 2.500 de litri pe timp de vară. Am producția de telemea pe stoc, pentru că nu am avut piață. Consumatorul, comod fiind, a preferat supermarketul. Acum situația s-a schimbat. Am început să fiu băgat în seamă de toată lumea și mă bucur că am apucat să trăiesc sentimentul acesta, pentru că în toți acești 20 de ani m-am simțit izolat atât de către guvernanți, cât și de unii consumatori care s-au vrut a fi foarte „cool” și care nu trecea o săptămână fără să umple un cărucior la supermarketuri. Am spus mereu că primim așa „peste gard” aruncate de dincolo toate produsele de categoria a doua și ceea ce am spus s-a confirmat prin povestea cu standardul dublu de calitate. Am ajuns să ne îmbolnăvim, să fim poate mai puțin imuni decât alte națiuni și să rămânem acum să ne descurcăm singuri.

„Toată materia primă provine din propria fermă. Am investit foarte mult în tineret, am avut foarte multe juninci care au fătat, iar acum am ajuns la cea mai mare producție de lapte din ferma mea.”

Livrarea la domiciliu rezolvă valorificarea producției

Reporter: Într-un mod oarecum ironic o spun, deși ați avut produse de calitate, ele au pierdut competiția cu produsele din marile magazine, tocmai pentru că o anumită categorie de cumpărători a vrut sa fie „cool”.

Ardelean Coraș: Exact asta spun. Nu s-au uitat decât la etichetă. Era de rușine… „cum să mănânc eu lapte de la o fermă din Mașloc?”. Ei, acum lucrurile s-au schimbat, pentru că aveam demult în plan să trecem la livrarea la domiciliu. Mă gândesc la asta de un an și ceva și am început livrările chiar înainte de criza asta păcătoasă, care va crea un disconfort economic major, dincolo de problemele sanitare. De când am început livrările la domiciliu, am avut plăcuta surpriză să constat că sunt produse cunoscute și foarte apreciate.

Reporter: Livrarea la domiciliu este o soluție adoptată de foarte mulți dintre micii producători la vreme de criză. În ce măsură mențineți prețuri rezonabile, care nu îngreunează foarte mult prețul final al produsului?

Ardelean Coraș: Am reușit să-mi asigur din timp toate materialele auxiliare necesare procesării. În plus, așa cum știți, toată materia primă provine din propria fermă, unde am dublat producția de lapte prin faptul că am investit foarte mult în tineret, am avut foarte multe juninci care au fătat, iar acum am ajuns la cea mai mare producție de lapte din ferma mea. Prin urmare, n-am mărit niciun cost de  producție și n-am mărit niciun preț de vânzare, cu excepția prețurilor către domiciliu care au un adaos care acoperă transportul. Una este să lași la fiecare la poartă și alta este să duci la un magazin de cartier de unde se aprovizionează toată lumea.

Reporter: Ce presupune această livrare la domiciliu și dacă vă ajută să creșteți cantitatea de lapte procesat zilnic?

Ardelean Coraș: Voi crește cantitatea procesată doar dacă voi produce mai mult în fermă. Sunt convins că am produse foarte bune, pentru că am un lapte de foarte bună calitate, dar, repet, numai din ferma mea. Am furaje numai din producția proprie. În afară de sare și cheag, totul îmi produc singur. Pot să satisfac în momentul acesta aproximativ 150 – 200 de comenzi pe săptămână la domiciliu, fără să fac însă nici cel mai mic rabat la calitate. Produc smântână, brânză dulce, caș, telemea și lapte pasteurizat. Livrez și lapte crud din fermă la o grăsime de 4,2%  până la 4,5%, de o calitate foarte bună și pe care omul și-l poate pregăti cum dorește. Este lapte adevărat! Sunt în situația în care aproape că nu pot face față comenzilor și chiar îmi cer scuze față de unii clienți pe care nu-i pot satisface, dar nu vreau să „lungesc” producția. Repet, pentru mine calitatea este extrem de importantă.

Afacerile mici vor putea renaște doar cu sprijinul statului

Reporter: Această situație nefericită, pe care suntem nevoiți să o traversăm cu toții, se poate constitui într-un moment T0 pentru relansarea industriei agroalimentare din România?

Ardelean Coraș: Dacă autoritățile nu-l iau ca pe un punct T0, atunci cu toții avem o problemă. Suntem puțini cei care am rămas în piață, dar putem forma o bază a piramidei pe care se poate construi mai departe. Ar fi fost bine ca acum să fim „mai mulți Coraș” în Timiș sau „mai mulți Semen” cum e Vasile la Recaș, care procesează carne. Nu vor putea renaște mici afaceri în domeniul acesta decât dacă vor avea suportul financiar de la cei care ne guvernează, care, în paranteză fie spus, nu m-au întrebat nimic, de când a început criza, dacă am nevoie de ceva. Principala prioritate după susținerea oamenilor ar trebui să fie susținerea sectorului economic și mai ales în zona agroindustrială, pentru că mâncarea trebuie făcută. Noi facem asta ca și până acum, cu forțe proprii, fără să ne întrebe nimeni nimic.

Reporter: Cu alte cuvinte, ar fi momentul ca producătorii/procesatorii autohtoni și autoritățile competente să se așeze la aceeași masă și să gândească un set de măsuri menit să relanseze producția internă.

Ardelean Coraș: Așa ar fi normal, dar, cu regret o spun, nu mai cred în cineva care să dorească binele României, chiar dacă este român. Mi-e foarte greu mie, Coraș, să cred în cineva că vrea cu adevărat s-avem industrie, s-avem procesare, s-avem comerț... Și ca mine sunt sigur că mai sunt mulți, care nu vorbesc pentru că le este frică. Noi am fost invadați de produsele din afară, cu interese foarte clare, cu foarte multe comisioane și probleme care acum se văd. Nu o dată am spus că noi, românii, ar trebui să o ducem bine. Țara asta a fost binecuvântată. Avem tot ce trebuie. Dumnezeu ne-a dat pământuri, ape, climă, pomi fructiferi, producție vegetală, zootehnie și oameni buni, deștepți, educați. Dar, din păcate, toți aceștia s-au retras sau au plecat din țară și au rămas să ne conducă oameni care n-au făcut practic ceva în viața lor. „Domne`, eu conduc ministerul ăsta pentru că mă pricep la asta.” Sunt, din păcate, niște neaveniți, pur și simplu puși politic într-o poziție, pe interese meschine, și de aceea s-a ajuns aici. Țara este vândută, în acest moment.

Reporter: Din punct de vedere economic,în ce fel ați avea nevoie să fiți ajutat acum?

Ardelean Coraș: Am îmbrățișat la un moment dat ideea că e bine să amânăm niște rate, dar de fapt este un bumerang care mă face să mă îndatorez și mai tare. Prin urmare, fac eforturi să-mi plătesc totul la vreme. Am plătit la bugetul de stat, din greșeală, mai mult cu vreo 2.000 de lei. N-am întârziat, în ultimii zece ani, o zi după data de 25 a lunii cu plata obligațiilor. Am plătit impozitul la primărie încă de la începutul lunii martie. Aș avea nevoie de ce? Cine să-mi dea mie acum? Ce să cer eu unui stat desculț, cu porți deschise în care bate vântul a incompetență? De ce trebuie să se întâmple o tragedie ca să ne trezim? Poate că acum semnalul va veni de jos în sus și va fi auzit de cine trebuie, dacă vor mai fi cei care trebuie să audă. E momentul să reînviem industria agroalimentară din România.

Despre Ardelean Coraș am mai scris în paginile Revista Fermierului, și aici: https://www.revistafermierului.ro/din-revista/din-ferma-n-ferma/item/3206-vaca-de-lapte-mineritul-zootehniei-romanesti.html

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Având în vedere criza generată de noul coronavirus, spre finalul lunii martie, Comisia Europeană, prin vocea comisarului european pentru Agricultură – Janusz Wojciechowski, a anunțat că fermierii din țările UE ar urma să beneficieze de ajutoare de stat de până la 100.000 de euro, la care se adaugă ajutoare de minimis de 20.000 de euro. Aceste ajutoare fac parte dintr-o serie de măsuri care sunt permise de CE statelor membre pentru a le acorda sectorului agroalimentar. Însă, subvențiile trebuie să provină din bugetul statului și nu din cel al Uniunii Europene. Prin urmare, dacă statul are bani, ajută, dacă nu...

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, George Scarlat, într-o emisiune a postului AGRO TV, a oferit câteva lămuriri cu privire la aceste ajutoare pentru cei afectați de criza COVID-19. „Comunicarea Comisiei Europene, conform cadrului temporar pentru măsuri de ajutor de stat, de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii, ne-a creat posibilitatea, cu anumite direcții foarte clare, pentru a veni cu ajutoare de stat. Pentru industria alimentară s-ar putea să se dea granturi de până la 800.000 de euro. Toate aceste ajutoare nu sunt din bani europeni. Ajutorul este acordat, pe baza unei scheme, din bugetul național. Ajutorul poate fi acordat cel târziu până la data de 31 decembrie 2020. El nu poate depăși 120.000 de euro pentru fiecare întreprindere în sectorul pisciculturii și acvaculturii, precum și 100.000 de euro pentru celelalte sectoare din agricultură”, a spus secretarul de stat din MADR în emisiunea „Agricultura la raport”, de la AGRO TV. Prin urmare, dacă statul are bani, poate da aceste subvenții pentru care are undă verde de la Bruxelles.

Un alt sprijin permis de Comisia Europeană îl reprezintă ajutoarele sub formă de garanții pentru împrumuturi. „Pentru împrumuturile acordate, scadența poate fi și mai târziu de 31 decembrie 2020 și există niște criterii, cum ar fi nu mai mult de 25% din cifra de afaceri. Apoi, mai sunt ajutoare sub formă de subvenționare a ratelor dobânzilor la împrumuturi; ajutoare sub formă de garanții și împrumuturi care sunt canalizate prin intermediul instituțiilor de credit și alte instituții financiare. Așadar, în această perioadă, pentru că e o problemă în întreaga Uniune Europeană, pentru ca statul să intervină acolo unde are nevoie într-un sector deficitar, să scurteze timpii de acțiune, Comisia a creat un cadru general, iar noi, în cadrul Ministerului Agriculturii, lucrăm la o ordonanță de urgență pentru a face un cadru general ca să acordăm aceste ajutoare”, a punctat George Scarlat, la AGRO TV.

Publicat în Știri

Confederațiile și asociațiile din agricultură și industria alimentară reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare au trimis, pe 1 aprilie 2020, o scrisoare către autoritățile centrale prin care solicită să elaboreze urgent cadrul legal pentru constatarea și evaluarea pagubelor suferite de culturile agricole.

Așa cum arată și datele recente ale Administrației Naționale de Meteorologie, o mare parte a județelor din sudul și estul României sunt afectate de secetă puternică și extremă, care a început în toamna anului 2019 și continuă până în prezent. Recent, în a doua jumătate a lunii martie, starea precară a culturilor de toamnă a fost înrăutățită de fenomenul de îngheț, care, în unele zone, a degradat total suprafețe extinse cu rapiță sau păioase. „În absența unui cadru legislativ adecvat, Alianța solicită imperativ elaborarea procedurii de desfășurare a activităților de constatare și evaluare a pagubelor suferite de culturile agricole afectate de fenomenele meteorologice nefavorabile amintite, în condițiile în care deja lanțul de aprovizionare și desfacere al produselor agroalimentare este greu pus la încercare de criza provocată de pandemia de Covid-19. Este necesar ca acest act normativ să uniformizeze practica la nivel local. În acest moment cererile fermierilor/înștiințările de calamități sunt blocate întrucât autoritățile locale, în lipsa bazei legale clarificatoare, nu dau curs solicitărilor primite de la fermierii afectați deja. Rugăm să se dispună emiterea cu celeritate a Ordinului de ministru/OUG/HG, în acest mod acoperindu-se vidul legislativ referitor la constatarea și despăgubirea pagubelor aduse culturilor agricole de fenomenele meteorologice nefavorabile (secetă, îngheț etc.)”, se arată în documentul trimis de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către Guvernul României.  

În apelul Alianței se mai solicită, pe fondul restricțiilor de trafic și al măsurilor de distanțare socială, ca măsură urgentă și relativ ușor de pus în practică până la elaborarea actului normativ, organizarea unei comisii de constatare județene care să înceapă imediat, la nivel centralizat, evaluarea situației suprafețelor afectate de secetă până la nivel de bloc fizic, pentru o cartografiere precisă a extinderii fenomenului.

Procesele-verbale de constatare și evaluare a pagubelor sunt necesare pentru a fi prezentate autorităților fiscale de control prin care se justifică efectuarea de cheltuieli cu înființarea și întreținerea culturilor agricole, care fie nu vor avea recoltă, necesitând a fi întoarse, fie vor fi reportate în cheltuielile noilor culturi care se pot înființa.

De asemenea, intervenția la nivel legislativ este imperios necesară, având în vedere că, la acest moment, fermierii sunt expuși riscului de neîndeplinire a obligațiilor din contractele futures, inclusiv riscului de acaparare a suprafețelor de teren de către furnizorii de inputuri.

Publicat în Știri
Miercuri, 19 Februarie 2020 22:00

PRO AGRO și LAPAR, din nou împreună

Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România ,,PRO AGRO” și Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) au semnat un Acord de Colaborare Inter-Organizațională intitulat ,,Pactul pentru agricultură și progres”.

Menționăm că parteneriatul dintre cele două organizații nu presupune înființarea unei noi entități cu personalitate juridică, nu are o durată determinată de funcționare și asigură entităților partenere drepturi egale în luarea deciziilor. De asemenea, acordul permite aderarea altor organizații ce promovează obiective și interese comune.

„Prin acest parteneriat, se realizează pași importanți în obținerea unui consens național la nivelul organizațiilor reprezentative din sectoarele agricol, alimentar și al serviciilor conexe. Acest demers important va permite promovarea, în mod unitar, în contextul european, a priorităților strategice naționale, în conformitate cu interesele fermierilor din România”, a spus președintele Federației PRO AGRO - Ionel Arion. Președintele LAPAR, Nicolae Vasile, a adăugat: „Considerăm că este responsabilitatea noastră să găsim soluții pentru revitalizarea cooperării mediului asociativ în contextul preconizatelor schimbări la nivelul Politicii Agricole Comune și implicit naționale.”

Principalele obiective asumate de către cele două organizații profesionale vizează:

- Susținerea reciprocă pentru realizarea obiectivelor asumate, în interesul fermierilor, participare activă în grupurile de lucru COPA-COGECA (cea mai importantă structură a fermierilor și a cooperativelor agricole din UE, reprezentând 22 de milioane de fermieri);

- Reprezentarea și susținerea comună a intereselor membrilor în cadrul Planului Național Strategic – PAC 2021-2027 și participarea în Comitetul de Monitorizare al viitorului PNDR.

Publicat în Știri
Pagina 1 din 2

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista