investitii - REVISTA FERMIERULUI

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a finanțat, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, 11.380 de investiții în ferme zootehnice și mixte. Beneficiarii investițiilor din sectorul zootehnic au accesat fonduri europene în valoarea totală nerambursabilă de peste 606 milioane de euro prin submăsurile 4.1 „Investiții în exploatații agricole”, 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”.

Din totalul fermelor care au accesat bani europeni, 4.477 sunt exploatații mixte, vegetale și zootehnice, cu o sumă de 131,6 milioane de euro din total.

O mare parte din fermele finanțate de AFIR sunt dedicate apiculturii, respectiv 4.386 cu o valoare de 83,5 milioane de euro. Cele mai multe proiecte pentru apicultură au fost finanțate prin intermediul submăsurii 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” – 3.764 proiecte cu o valoare de 56,4 milioane euro.

De asemenea, AFIR a încheiat 1.616 contracte de finanțare pentru creșterea bovinelor de lapte, suma acordată pentru acest sector fiind de 106,2 milioane de euro. Acestor finanțări li se adaugă și 150 de ferme de creștere a bovinelor pentru carne, cu o valoare de 119 milioane de euro. „Precizăm că cele mai multe ferme de bovine pentru carne au fost finanțate în cadrul submăsurii 4.1 Investiții în exploatații agricole – 96 de proiecte cu o valoare de peste 117 milioane euro”, se arată într-un comunicat al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Totodată, fonduri nerambursabile în valoare de aproximativ 11 milioane de euro au fost accesate pentru investiții în 228 de ferme de ovine și caprine, cele mai multe fiind dezvoltate de către tinerii fermieri prin submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, respectiv 114 proiecte în valoare de 5,9 milioane euro.

Un alt sector zootehnic important care a beneficiat de bani europeni prin PNDR 2020 este cel al creșterii porcilor. Investițiile finanțate de AFIR în acest sector se ridică la 56,5 milioane de euro, sumă folosită de 95 de ferme.

83 de milioane de euro au mai plecat de la AFIR către 83 de ferme de păsări de curte. „Prin submăsurile 4.1, 6.1 și 6.3, Agenția a finanțat și 345 de ferme mixte de animale. Valoarea totală a proiectelor contractate depășește 15 milioane de euro”, precizează comunicatul AFIR.

Publicat în Zootehnie

Gelu Bogdan este inginer de profesie, iar pasiunea pentru horticultură l-a făcut să depună două proiecte cu finanțare europeană, pe Submăsura 4.1a - Investiții în exploatații pomicole, și să dezvolte o plantație de cireși în comuna Izvoarele, județul Giurgiu. Munca a fost grea, dar spune că în sfârșit se bucură că totul s-a conturat și vede pomii plantați.

Fost programator la IBM, apoi angajat tot în domeniul IT, a urmat cursurile Facultății de Inginerie în Limbi Străine, specializarea Génie Électrique et Informatique, de la Universitatea Politehnică din București, Gelu Bogdan este un tânăr în vârstă de 37 de ani care s-a îndrăgostit în ultimii ani de horticultură. De altfel, încă din copilărie „a stat pe lângă agricultură”, bunicii și părinții săi cultivând pământ. Spune despre sine că e „țăran de București”, deoarece locuiește în Capitală.

Birocrație, muncă, 7.172 de pomi, satisfacții

Aventura „cireșilor” își are începuturile în 2015, când a pornit munca legată de avize și acte, pentru un proiect făcut pe fonduri europene, Submăsura 4.1a, în valoare de 330.000 de euro. Alături i-a fost soția, care l-a susținut atât financiar, cât și moral, însă greul s-a dus cu birocrația și cu vremea. „Practic, proiectul a fost depus în mai 2016 și am reușit să fac plantarea în 10 și 11 mai anul acesta. Imediat după, au venit ploile. Inițial, ne-am bucurat foarte mult, fiindcă nu a fost nevoie să irigăm, însă cantitatea mare de ploaie care a venit ne-a cam speriat. În cazul cireșilor, dacă umezeala în sol este foarte mare, apare riscul de înecare. Solul este foarte bine lucrat, dar în condițiile în care a plouat 60-100 l/mp în două, trei ore, nu reușește să-și facă drenarea singur și a trebuit să intervenim: cu canale de drenat la marginea plantației, cu motopompe… o adevărată aventură”, ne-a povestit Gelu Bogdan.

Plantația este bio și este compusă din patru soiuri: Burlat, Merchant, Regina și Kordia, toate, pe portaltoi Gisela 5. În total, pe cele aproape cinci hectare sunt 7.172 de pomi, în cantități egale pe soi.

În prezent, livada arată foarte bine, pomii s-au prins în proporție de aproape 100%. Sunt câțiva, de ordinul zecilor, din zona în care nu a reușit să scoată apa, care vor fi înlocuiți la toamnă.

Provocări la găsirea unui teren compact bio

Ca peste tot în România, i-a fost foarte greu să găsească o suprafață compactă, conformă cu necesitățile sale. „Am reușit să obțin suprafața de cinci hectare prin alipirea a trei cadastre: de la tata, de la mama și de la bunicul meu. Mai mult, terenul este certificat bio și nu în conversie, motiv pentru care subvenția nu este de 620 de euro, ci în jur de 400 de euro. Sunt bani frumoși, dar puțini față de costurile pe care le presupune o livadă”, arată tânărul pomicultor.

Proiect complex, soiuri olandeze

Dintre stațiunile de cercetare pentru pomicultură românești, a ales să lucreze cu cea de la Băneasa, județul Giurgiu, deoarece e cea mai apropiată de el. „Acolo am făcut proiectul, iar soiurile sunt luate de la Pepiniera Fleuren din Olanda. Pomii au venit refrigerați, imediat după ce i-am luat în primire, i-am mutat în alt camion frigorific închiriat de mine – altă muncă, alte costuri, dar am făcut tot ce era necesar ca să asigur o plantare optimă. Foarte multă muncă și stres, însă acum mă bucur de ceea ce mi-am dorit să fac, abia acum, când sunt copacii plantați, am cu adevărat satisfacția înființării unei livezi”, povestește Gelu Bogdan, care, deși locuiește în București, din 11 mai a.c. a ajuns acasă doar în weekenduri.

Proiectul prin care a realizat plantația a început în 2016, implementarea s-a încheiat în iunie anul acesta și timp de cinci ani va fi monitorizat.

Proiectul, cât se poate de complex, are în componența lui susținere pentru plasă antigrindină și irigare prin picurare. „Am săpat un puț de mare adâncime pentru a asigura necesarul de apă, care alimentează o lagună. Din lagună, cu ajutorul pompei de suprafață, apa este împinsă în sistemul de irigare prin picurare. Avem utilaje specifice activităților de livadă: un tractor, o tocătoare, o freză cu palpator, un atomizor și încărcător pentru tractor, foarte util lucrului în livadă. Bineînțeles că a trebuit să asigurăm și partea de energie electrică: o centrală fotovoltaică, pentru a avea curent la plantație. Inițial, aveam trei angajați permanenți. Acum, am mai depus un proiect tot pe Submăsura 4.1a și, conform legislației care s-a modificat între timp, a trebuit să mai angajez un inginer horticol, însă fiind specialist, ne este de mare ajutor”, ne-a spus tânărul fermier.

Astfel, are acum în total patru angajați la cinci hectare și crede că îi va fi destul de greu până când livada va intra pe rod. „Anul viitor, ar trebui în mod normal să avem o producție de 2 t/ha. Dar vom vedea ce va vrea Dumnezeu, pentru că vremea ne face surprize din ce în ce mai mari”, a adăugat Gelu Bogdan.

Exportul, vizat pentru valorificare

Gelu Bogdan este foarte preocupat de tot ceea ce înseamnă informație. Astfel, este reprezentant al uneia dintre cele 40 de firme din România care beneficiază de un program european realizat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în colaborare cu Ambasada Elveției. „Suntem instruiți cum să ne desfacem marfa, cum să gestionăm promovarea produselor pentru a reuși să facem export. După plantare, trebuia să plec în China prin acest program. Aveam viza și biletele luate, dar am renunțat la vizita în Shanghai deoarece am avut peripeții în livadă cauzate de ploi. Era un târg cu participare la nivel internațional, unde se întâlnea cererea cu oferta – târg de profil pentru producătorii bio”, a menționat pomicultorul de la Izvoarele, Giurgiu.

Inițial, în primii ani, nu va avea marfă pentru exporturi, însă speră că lucrurile vor evolua, treptat. „Olandezii ne-au spus că vom produce undeva la 15 t/ha, începând cu anul 5. Ar fi foarte bine, însă la anul așteptăm doar 2 t/ha. Așa că ne vom orienta spre piața internă. Și supermarketurile din România au program prin care să achiziționeze marfă bio de la producătorii locali. Totul va depinde însă de preț și de cantitățile solicitate”, ne-a spus în încheiere Gelu Bogdan.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura
Luni, 01 Iunie 2020 10:13

Agricultura, sub semnul întrebării

Omul optimist privește încrezător viața și viitorul. Suntem noi, românii, optimiști? Eu cred că da. Însă acum traversăm o perioadă care, cu siguranță, va rămâne în istoria omenirii, prin prisma acestei pandemii create de noul coronavirus. Cum ne-a prins pe noi această boală? Am mai zis: cu mâinile goale, dezbrăcați în fața dușmanului invizibil. În agricultură s-a suprapus secetei și multelor probleme care atârnă de 30 de ani de gâtul agricultorilor, ca o piatră de moară.

Brambureala autorităților și situația prezentă bulversează și fac să dispară orice urmă de optimism.

De dinainte de COVID-19, fermierii strigă că-i secetă, și tot de dinainte, prin sertarele tuturor guvernelor și parlamentarilor stau hârtii pe care s-au prăfuit strategii, soluții, inițiative, memorii ale organizațiilor profesionale din agricultură. Întotdeauna, culoarea politică a învins orice inițiativă benefică agriculturii ori altui domeniu din economia țării.

E secetă. A mai fost secetă. Și atunci, ca și acum, chiar dacă culorile de la guvernare sunt diferite, soluțiile sunt aceleași. Adică, spre zero. Și unii, și alții, pe hârtie, pot iriga vreo două milioane de hectare. Pe canalele existente se bagă apă, da, care ar putea, probabil, acoperi milioanele alea de hectare, dar agricultorii nu dispun de infrastructura care să le permită să ajungă apa la culturile lor. La ora actuală, se irigă puțin peste 200.000 de hectare, pentru că fermierii n-au cu ce. N-au echipamente și nu prea dispun nici de bani, deoarece România n-a avut niciodată o strategie, o politică agricolă care să sprijine capitalizarea agriculturii. Ca orice cetățean român, agricultorul trăiește cu împrumuturi, cu credite.

Există bani europeni, însă și cu ăștia e altă poveste, tot complicată.

Apoi, în continuare se fură de pe câmpuri tot ce înseamnă fier. Azi se întind echipamentele de irigat pe câmp și a doua zi nu mai găsești bucată de fier. Prin urmare, alte cheltuieli, altă distracție, cu paza câmpului.

Toamna trecută, au fost însămânțate aproape trei milioane de hectare, iar cele afectate de secetă se pare că vor ajunge pe la 1,5-1,7 milioane de hectare. Ministrul Adrian Oros estimează o producție de grâu de maximum 5,5 milioane de tone, comparativ cu 9 milioane, cât se obținea în România într-un an bun. Nu se știe spre ce se îndreaptă și culturile de primăvară, care și ele suferă deja din lipsa apei. Și aici previziunile spun că vor fi pagube majore pe o suprafață de peste un milion de hectare.

Personal, mi se pare o brambureală pe la tot ce înseamnă „Stat”. Toți, parlamentari, europarlamentari, miniștri, directori de agenții, mici funcționari etc., se întâlnesc, socializează cu fermierii, cu reprezentanții agricultorilor, ies în presă, pare că lucrurile funcționează, că merg pe un făgaș cât de cât normal. Când privești în profunzime, vezi că de fapt e un înveliș gol pe interior. De 30 de ani se acționează pompieristic, se iau măsuri fără viitor, doar de moment. Din acest motiv, în anul 2020 încă ne plângem de tot soiul de lipsuri.

Agricultura românească are nevoie de măsuri adaptate la propria realitate. Câți dintre cei care au în mâini soarta țării cunosc realitatea, aia din teren? Sau, dacă o cunosc, o și înțeleg? Ministrul, secretarii de stat, directori din MADR merg în ferme. Și? Nimic! Fac ori ce îi duce și cât îi duce capul (se întâmplă rar asta), ori ce le dictează partidul.

Pandemia care a lovit planeta ne-a mai arătat ceva: că globalizarea nu prea merge într-o astfel de criză. Conducătorii noștri ar trebui să lase deoparte războaiele politice și să se bată pentru noi. Altfel, spre ce ne îndreptăm? După pandemie, vom mai putea continua așa, poticnit, ca până acum? Scapă cine poate...   

Tot în timpul pandemiei, fermierii le-au mai amintit guvernanților o problemă, mistreții. Ei, și? Parlamentul e ocupat cu moțiuni de cenzură, cu certuri politice, cu d-ale lor, ale parlamentarilor, aceleași de 30 de ani. Îți cam piere zâmbetul când îi vezi pe aleși că trăiesc într-o altă lume, clar mai bună decât a celor care îi votează și le asigură banii pentru traiul zilnic.

Culturile care scapă de secetă e posibil să ajungă în gurile mistreților. Nu mai vorbim de pesta porcina africană, de care nu mai scăpăm, pusă tot pe seama mistreților. Nu există niciun control asupra populațiilor de mistreți și a altor animale sălbatice care ajung pe câmp și distrug culturile. E nevoie de legislație, dar aici intervin alte asociații și alte interese și niciun Parlament, și niciun guvern nu-și asumă vreo inițiativă în ceea ce privește animalele sălbatice. În trecut, au mai numărat unii ouă prin parlament. Pe vânători, cine-i numără?  

În aceste condiții, e cam greu să fii optimist. Eu continui, totuși, să fiu optimistă. Știu că și fermierii privesc încrezători spre viitor. Da, am încredere în voi, agricultorilor, că veți continua să munciți și că nu ne veți lăsa fără bucate pe masă!

Închei cu aceleași trei cuvinte cu care îmi închei postările pe pagina mea de facebook: „Să fim bine!”. Și să ne revedem pe câmp.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: APPR

Publicat în Editorial

Agricultura din România se bucură și astăzi la fel cum se bucura și ieri de tinerii săi dezvoltatori. Tineri care, pe lângă puterea de muncă și spiritul întreprinzător și inovator al acestei generații, au întreprins și pasiunea de a face această industrie să fie productivă. Acesta este și cazul lui Valentin Plătică, un tânăr fermier din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, din județul Buzău, care la vârsta de 35 de ani administrează cu succes ferma preluată de la bunicul său. Am ajuns de curând în ferma Glia Prest Simion SRL, unde am discutat cu tânărul fermier despre povestea acestei exploatații agricole de circa 700 de hectare. Absolvent al Facultății de Management în Agricultură din cadrul USAMV București, Valentin Plătică a decis să se întoarcă acasă lângă bunicul său pentru a nu lăsa ferma de familie să se stingă.

Valentin Plătică: „Astăzi e greu să te apuci de agricultură de la zero.”

Reporter: Sunteți un fermier tânăr, reprezentați noua generație de agricultori ai României. Ce vă atrage în acest domeniu?

Valentin Plătică: Pasiunea s-a născut în familie. Începuturile acestei ferme sunt legate de bunicul meu. Tataia a fost mereu un întreprinzător, chiar și înainte de Revoluție avea sere cu flori și solarii cu roșii, fiind primele astfel de sisteme din comună. După 1990 a avut curajul nebunesc să facă un împrumut la bancă pentru a înființa o moară care să producă făină și mălai. La fel ca serele din perioada comunistă, și această moară era unică în zona noastră. Totodată, a făcut o brutărie și s-a dedicat și culturii mari, făcând prestări servicii prin sat cu tractorul românesc pe care îl avea. Fiind priceput, a avut succes și a mai achiziționat două tractoare U 650 și o combină cu care a continuat să lucreze terenurile tuturor celor din zonă.

Reporter: În ce perioadă a făcut aceste achiziții?

Valentin Plătică: Aceste lucruri se întâmplau prin anii 1992-1993. În acea vreme cei mai mulți începeau, rând pe rând, să lase pământurile pârloagă. Astfel, i-au cerut bunicului meu să le preia pământul în arendă. Bunicul meu a fost sceptic la început, nedorind „să se lege la cap”. A continuat cu prestarea de servicii până în 1994, înființând o firmă de prestări servicii. A mai achiziționat câteva tractoare, ajungând la un număr de patru tractoare românești U 650, angajase și doi operatori și a continuat să lucreze pământul celor care încă mai făceau ceva. Inevitabil, a început să ia și pământ în arendă, iar prin 1997 a mai cumpărat o combină SEMA. A continuat în așa fel încât până în 2000 a ajuns să aibă zece tractoare românești U650, cu care lucra aproximativ 600 ha.

Au venit câțiva ani dificili, 2001-2002, cu secetă mare, lucru care a dăunat destul de mult fermei, pentru că am acumulat datorii mari. Apoi am tras așa cum s-a putut de această afacere până în 2005-2006. În acest timp, am început să mă implic și eu, ca tânăr student. În 2007, împreună cu bunicul, am achiziționat două tractoare și un plug în leasing și ne-am propus să mai cumpărăm utilaje cu ajutorul fondurilor europene.

Anul trecut, unul bun

Reporter: Dincolo de provocarea de a vă implica în afacerea de familie, ce anume v-a făcut să lăsați Bucureștiul, un oraș mare și foarte dinamic, mai ales că sunteți tânăr?

Valentin Plătică: Îmi doream foarte mult să pot să-l ajut pe bunicul meu, mai ales că situația ajunsese să-l depășească. Din această dorință am ales acest domeniu de studiu (n.r., studii agronomice), pe care l-am parcurs timp de șapte ani. În această perioadă, veneam și-l ajutam pe tataia la lucrările pe care le avea. Cu toate acestea, nu-mi plăcea deloc situația, tractoarele fiind vechi, activitatea deosebit de îngreunată. În 2007, după ce am terminat facultatea, am făcut un proiect european pentru câteva utilaje pe FEADR: o combină cu hedere, un disc de patru metri, o semănătoare de prășitoare și una de păioase. Din această cauză tataia a fost nevoit să treacă ferma pe numele meu și s-a lăsat destul de greu convins, pentru că eram lipsit de experiență, fiind foarte tânăr. Prima dată mi-a trecut 50%, iar după ce am fost să depun actele, mi-au spus că este nevoie să am 100%, apoi, mai mult de nevoie decât de voie, mi-a trecut ferma pe numele meu integral.

Reporter: A riscat cu această decizie?

Valentin Plătică: A riscat mult. E adevărat că eram un tânăr absolvent care prelua o întreagă activitate. La început am făcut proiectul și, spre surprinderea noastră, s-a aprobat. Am început foarte greu cu finanțarea, pentru că atunci firma era într-o situație grea, cu datorii. Băncile m-au refuzat din prima, mi-au spus să vin peste un an, în funcție de cum evoluează firma. Am fost la vreo trei bănci în acea perioadă. Am vorbit cu contabila, am văzut ce e de făcut, iar într-un final am reușit să o scoatem pe profit în anul următor. M-am întors la bancă și am obținut un împrumut în euro, dar cu dobândă mai mare, respectiv 9%. Am început să plătim utilajele luate în leasing și să dezvoltăm activitatea.

Reporter: Ce mărime avea în acel moment ferma și ce tip de cultură aveați?

Valentin Plătică: Vorbim de aproximativ 700 ha și cultivam grâu, porumb și floarea-soarelui. Cu utilajele noi achiziționate până în 2010, s-au văzut imediat rezultatele în productivitatea de lucru și mai ales la recoltă. Acela a fost momentul când am devenit din ce în ce mai determinat să dezvolt această fermă, să pun și mai mult suflet.

Reporter: Și lucrurile nu s-au oprit aici. Din contra, au avut o traiectorie ascendentă de atunci și până în prezent.

Valentin Plătică: Da, deși suprafața agricolă a rămas aceeași, am continuat să ne dezvoltăm constant pe verticală, să exploatăm la maximum toate instrumentele de lucru. Am cumpărat în continuare utilaje și am încercat să modernizez ferma cât de mult am putut. Pe atunci aveam în jur de zece angajați, iar acum am ajuns la cinci angajați care reușesc să facă totul în fermă, fără probleme. Am reușit să fidelizez angajații, am reușit să cultiv în ei această pasiune – agricultura, pregătindu-i să folosească la potențial maxim toate instrumentele de lucru din fermă.

Reporter: Care este structura culturilor în ferma dumneavoastră și cum a fost anul agricol trecut?

Valentin Plătică: Anul trecut am avut grâu pe 130 ha. Deși a fost secetă, a avut o ieșire spectaculoasă în primăvară. Am avut o producție de vreo șase tone la hectar. Am fost mulțumit, raportat la seceta din toamnă și la problemele legate de înfrățirea insuficientă. Pe de altă parte, am însămânțat cu floarea-soarelui 170 de hectare și am obținut trei tone și ceva la hectar. Am avut ploi în primăvară și frig, apoi vara a fost uscată. Am semănat porumb pe 400 de hectare și am obținut o producție de vreo opt tone. Ne-am plătit datoriile și am avut, una peste alta, un an bun.

Raportul preț/calitate, factorul determinant în alegerea mărcii Case IH

Reporter: Când a început colaborarea dumneavoastră cu Titan Machinery România? Cu ce utilaje a început acest parteneriat și câte aveți în momentul de față?

Valentin Plătică: Aveam nevoie de niște roți înguste pentru unul dintre tractoarele pe care le aveam în fermă și l-am contactat pe Vali (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional), cerându-i o ofertă. Acesta a fost practic începutul colaborării noastre. Un an mai târziu, am început discuțiile pentru achiziționarea unui tractor Case IH Magnum 340, model pe care l-am luat în 2018. Tot atunci, am discutat și de o combină Case IH Axial-Flow 6140 cu un heder de opt rânduri pentru prășitoare – Olimac Drago GT și unul pentru păioase Case IH de 7,6 metri. Am mai cumpărat și un plug cu 8 trupițe lamelar Gregoire Besson, un cultivator Väderstad Top Down de trei metri și un scarificator de la Gaspardo de trei metri cu șapte ancore. În primăvara anului trecut (n.r., 2019), m-am decis să cumpăr și un tractor mai mic, de 115 CP – Case IH Farmall 115 C.

Reporter: De ce Case IH și nu alți producători?

Valentin Plătică: Am fost și m-am interesat peste tot, dar raportul calitate-preț a fost factorul determinant pentru care am ales să cumpăr Case IH. M-am gândit că, decât să plătesc câteva zeci de mii de euro în plus pentru un tractor de altă marcă, mai bine cumpăr și un agregat pe care să-l folosesc la tractorul Case IH ales. Bineînțeles, a contat și faptul că aveți un vânzător bun pe zonă, Vali, care m-a ajutat foarte mult (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional).

Înainte să cumpăr combinatorul Top Down, intram de două ori cu discul și apoi semănam, acum intru o singură dată cu Top Down și-mi pregătesc terenul pentru semănat. Consumul este, de asemenea, redus. În ceea ce privește tractorul Case IH Magnum 340, timpul de lucru la semănat a devenit foarte scurt, acest tractor este suficient pentru cele două semănători de precizie pentru plante prășitoare.

Tractorul l-am luat „hight specs” (n.r., dotat cu toate opțiunile disponibile), pentru a nu întâmpina vreo nevoie apărută pe parcurs. Prin comparație cu alte tractoare de aceeași putere, am constatat un consum mai redus la Magnum. La lucrările de cultivat din primăvară, la care am folosit Väderstad Top Down, am avut un consum de 17 l/ha, iar la arat: 20-22 l/ha.

Reporter: Cum descrieți combina de recoltat pe care o aveți?

Valentin Plătică: La combină mă impresionează și azi sistemul de rotor cu flux axial, deși la început am fost reticent. Valentin Albu, managerul regional de vânzări, a avut răbdare cu mine pentru a mă convinge. Pot să spun că am riscat puțin, dar imediat cum am intrat cu ea în lucru, recolta a fost impecabilă, fără boabe sparte/fisurate, fără pierderi, totul, foarte curat. Bineînțeles că sunt importante și reglajele pe care le faci.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu departamentele de service și piese de schimb din cadrul Titan Machinery România?

Valentin Plătică: În principiu am o relație bună cu echipa de service de la Brăila. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, iar această relație bună m-a încurajat să mai cumpăr atât piese, cât și utilaje. Iar relația cu Valentin Albu este una de prietenie, chiar dacă sunt afaceri la mijloc, s-a legat o relație destul de strânsă și ne ajutam reciproc cum putem.

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Valentin Plătică: Intenționez să mai achiziționez câteva utilaje, dacă vremea va fi bună, o semănătoare de păioase și una de prășitoare de la Väderstad, care să fie echipate cu toate sistemele de ultimă generație. Este posibil să diminuez lucrările în câmp și să maximizez profitul, pentru că acum vedem că apa din sol e foarte prețioasă și cel puțin în vară nu mai vreau să intru cu plugul, iar în toamnă doar ar sau scarific. Cât pot, o să încerc să reduc lucrările de pregătire.

Reporter: Încurajați și alți tineri să îmbrățișeze această meserie?

Valentin Plătică: Agricultura este o meserie frumoasă astăzi, mai ales atunci când ai toate instrumentele necesare s-o faci productivă. Nu știu dacă pot să-i încurajez. În ziua de azi este greu să te apuci de agricultură de la zero, să devii fermier, pentru că sunt investiții mari. În schimb, îi încurajez pe toți tinerii care au oportunitatea de a prelua agricultura de la părinți sau bunici să ducă mai departe ceea ce au făcut dumnealor.

BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Noul coronavirus reprezintă o provocare globală care ne-a schimbat total viaţa. Atacul asupra sănătăţii, incertitudinile privind disponibilitatea alimentelor, provocările la nivel social şi economic, toate fac parte acum din noua noastră realitate.

„Lucrez în agribusiness. Afacerea noastră se confruntă acum cu o stare de urgenţă. În această paradigmă, problemele cu care ne confruntăm sunt similare, indiferent de geografie, tipul de industrie sau de companie. Suntem expuşi la noi necesităţi, la intensificarea problemelor legate de angajaţi şi resurse financiare, la perturbarea lanţurilor de distribuţie, anxietăţi şi panică. Sunt schimbări structurale care prevalează asupra bunului simţ. Cum ar trebui să gestioneze această tensiune un om de afaceri? Stăm şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii sau ne aruncăm în luptă? Cum reuşim să apărăm sănătatea şi job-urile angajaţilor noştri, dar, în acelaşi timp, să protejăm şi investiţiile acţionarilor?”, întreabă directorul general al ADAMA Agricultural Solutions, Dimitrios Drisis, care ne propune lecturarea unei cărți despre criza financiară, „De data asta e altfel”, scrisă de Reinhart & Rogoff. „Teza lor este că vremea trece, economiile evoluează, industria şi societatea se schimbă, dar criza economică rămâne un fir roşu, cu un model similar de dezvoltare”, arată Dimitrios Drisis, care a adăugat că viața este acum „altfel” deoarece, dincolo de contextul economic, trebuie să gestionăm şi problema sănătăţii şi siguranţei oamenilor. De data asta, decidenţii din clasa politică la nivel global au o răspundere mult mai mare.

În opinia directorului general ADAMA, prima prioritate a unei companii este sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi partenerilor de afaceri, ceea ce nu are nicio legătură cu profitul companiei sau cu indicatorii de performanţă, ci cu integritatea şi valorile ei. Dimitrios Drisis a exemplificat cu patru măsuri care dovedesc că îţi pasă de oamenii tăi, respectiv: „Ia toate măsurile astfel încât echipa ta să nu se îmbolnăvească; Ajută-i să stea conectaţi virtual; În timpul stării de izolare pune-le la dispoziţie training-uri şi grupuri de lucru educaţionale, îi va ajuta să rămână conectaţi cu compania şi obiectivele ei; Pune-le la dispoziţie o persoană din partea companiei care să le poată oferi lor şi familiilor lor sprijin administrativ, sfaturi şi susţinere psihologică”.

De asemenea, în aceste timpuri complicate, este vital pentru existenţa pe termen lung a companiei să menţii active relaţiile comerciale importante. Trei atitudini de succes în menţinerea relaţiilor comerciale, văzute de Dimitrios Drisis: „Stai aproape de partenerii tăi prin mijloace online; Demonstrează determinare şi suport; Arată flexibilitate financiară şi propune soluţii de compromis. Ca şi în relaţiile dintre doi soţi, concesiile pe termen scurt pot aduce beneficii pe termen lung”.

„Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile”

Dimitrios Drisis, în articolul „La război ca la război: decalogul liderului”, pe care l-a semnat în cotidianul Adevărul, punctează rolul liderului în vremuri de criză, crescând rezilienţa companiei, controlând şi reducând vulnerabilităţile.

Recomandările directorului general ADAMA pentru lider, în zece puncte: 

  • Eu aş începe prin a constitui un comandament de criză format din echipe descentralizate care să poată naviga cu agilitate prin incertitudini şi crize. „Camera de război” ar trebui să aibă un set restrâns, precis şi eficient de obiective pentru a creşte implicarea managementului.
  • Recomand numirea unui manager de criză, a cărui menire este aceea de a preveni sincopele şi a stinge incendiile, deoarece managementul firmei trebuie să se concentreze pe operaţiunile curente de business.  
  • Testele de rezistenţă la stres ale companiilor, bazate pe diverse scenarii financiare, pe scenarii de mobilitate locală şi internaţională şi perturbări ale lanţurilor de valoare, toate  ajută echipa de management să ajungă la o soluţie coerentă. În acest context, un lider trebuie să analizeze şi să comunice foarte clar direcţiile şi acţiunile pentru care optează, etapizate pe termen scurt, mediu şi lung, cu accent pe rezolvarea problemelor care asigură supravieţuirea pe termen scurt, înainte de a se concentra pe „viziuni” asupra viitorului.
  • Un lider trebuie să asigure stabilitatea operaţională a firmei, dar şi motivarea şi implicarea angajaţilor. Dacă aceste comandamente de criză funcţionează, nu avem nevoie de politici restrictive. 
  • Trebuie să asiguri resurse financiare pentru a susţine verigile critice din lanţul de valori, legate de furnizori, angajaţi şi clienţi, în contextul în care vânzările ar putea fi mai scăzute, încasările la fel, iar stocurile ar putea fi mai mari, pentru că cererea scade. Toate eforturile de business trebuie să ducă în aceeaşi direcţie: construcţia de marje de lichidităţi financiare.
  • Atâta vreme cât problemele de lichiditate pe termen scurt sunt rezolvate, compania trebuie să se concentreze pe dezvoltarea de planuri comerciale pe termen lung, prin care să îşi sporească gradul de competitivitate. Cum? Printr-o analiză SWOT onestă şi transparentă, pe baza căreia să se releve avantajele pe care le are faţă de principalii competitori. Privită în felul acesta, o criză este şi o mare oportunitate de a-ţi mări cota de piaţă. Pentru mine acest citat din Dalai Lama este foarte important: „Acolo unde există o provocare, există şi o oportunitate, care te stimulează să-ţi demonstrezi şi dezvolţi voinţa şi determinarea”.
  • Ar trebui companiile să investească în criză? Bineînţeles! Îndrăznesc să afirm că mai mult chiar decât în vremuri normale, pentru că oportunităţile sunt enorme. A investi este fundamental pentru dezvoltarea şi competitivitatea pe termen lung a unei organizaţii. Cheltuielile pentru investiţii pot fi extinse, acordând atenţie activelor fixe, iar bugetele aferente costurilor de funcţionare pot fi redimensionate, fără a afecta competitivitatea. Investiţiile nu trebuie să se oprească niciodată! Doar mesajul care se referă la creşterea investiţiilor poate creşte moralul oamenilor, imaginea companiei şi performanţa pe viitor a organizaţiei.
  • Momentul pe care îl traversăm este perfect pentru a începe să scanezi peisajul competitiv pentru a identifica oportunităţile care să te ajute să dezvolţi noi canale de distribuţie, să-ţi consolidezi poziţia în piaţă, să-ţi optimizezi lanţul de valori, să explorezi noi modele operaţionale, să atragi noi clienţi. Achiziţiile vor deveni mai atractive, pe măsură ce companiile vor căuta să-şi descopere relevanţa strategică.
  • Există multe citate inspiraţionale care descriu oportunităţile care derivă dintr-o criză. În chineză există acelaşi cuvânt care defineşte atât criza, cât şi oportunitatea. Heraclit a spus „nu coborâm de două ori în apele aceluiaşi râu, pentru că nici apele nu mai sunt aceleaşi şi nici omul”. Economia evoluează, societatea şi ştiinţa la fel, cât despre noi, în fiecare zi suntem altfel.
  • Ca oameni de afaceri suntem obligaţi să navigăm printr-o mare de ambiguităţi şi să propunem echipelor noastre să ne urmeze. Ne vor urma dacă reuşim să prevedem impredictibilul şi să desenăm o strategie solidă pentru această situaţie. Ca şi în viaţă, doar furtunile puternice creează marinari destoinici. Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile.
Publicat în În vârful peniţei

Pandemia cauzată de COVID-19 afectează și agricultura, care se confruntă deja de multă vreme cu o secetă destul de agresivă. În plus, crescătorii de animale au de rezolvat probleme cauzate de valorificare ori de pesta porcină africană. Cu toate acestea, în județul Arad, la Curtici și la Olari, dr. ing. Dimitrie Muscă continuă să facă investiții, în adăposturi noi, dar și în utilaje.

Recent, Dimitrie Muscă a semnat un contract pentru un grajd cu o capacitate de 300 de capete de bovine, la Combinatul de la Curtici. „Cu această capacitate putem crește 2.000 de capete de bovine, de lapte și de carne, aici la CAI Curtici. Am făcut aceasta pentru că este rentabil pentru unitate, dar și pentru că este o necesitate, nu ne ajunge carnea de bovină în alimentarea magazinelor noastre de zi cu zi”, a precizat directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici.

Investiția atinge 500.000 de euro și nu este singura realizată anul acesta la Curtici, unde s-au investit alți aproximativ 600.000 de euro pentru a achiziționa o combină, un tractor de 500 CP, două TIR-uri. „În total, la CAI Curtici și în fermele fiului meu Călin, avem peste 3.000 de capete bovine de lapte și carne, 1.500 de capete are Călin, 1.600 de capete avem noi la Curtici. Deci 3.100 de capete şi ne pregătim să populăm cu încă 300, adică să creştem efectivele, dar le creştem din producţie proprie, din femelele pe care le obţinem la noi. Astfel înmulţim întregul efectiv. Este rentabil, de aceea facem așa. Producem mâncare pentru că, în orice condiţii, nimeni nu trăieşte fără mâncare”, ne-a spus Dimitrie Muscă. Rasele crescute sunt Holstein, pentru lapte și Charolaise, pentru carne.

La Curtici se urmărește realizarea unei valorificări optime, transformarea plantelor de cultură în carne. Tăurașilor puși la îngrăşat le este asigurată în permanență masa de porumb umedă şi fânul de lucernă, pentru a obține până la 2 kg spor. La un calcul simplu, la un preţ de 70 de bani cât era porumbul în primăvară sau 60 de bani în toamnă, porumbul merită transformat în carne. „Transformarea cerealelor în carne este benefică: 4-5 kg de porumb pe cap de animal înseamnă 3,50 bani. Dacă produc numai un kilogram de carne și tot este foarte rentabil: 1 kg de muşchiuleţ e 100 de lei, pulpa 30 de lei şi aşa mai departe. De aceea am ales să fac aşa... Deci facem până la urmă exact ceea ce trebuie să facem: mâncare”, a punctat Dimitrie Muscă.

Valorificarea optimă se realizează însă și datorită faptului că aici există abator pentru vită şi pentru porc și prețul unui animal trecut prin abatorizare, vândut la kilogram, în magazin, este mult mai bun.

Deși munca e grea în zootehnie – nu se poate nimeni preface că nu există bălegar, mirosuri neplăcute sau chiar condiţii improprii uneori –, cineva trebuie să se ocupe și de hrănirea omenirii. Și asta se întâmplă la Curtici şi la Olari, unde sunt cele două combinate agroindustriale și unde în continuare se fac investiţii.

Articolul pe larg îl puteți citi în Revista Fermierului, ediția print. Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Pentru Submăsura 8.1 – Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite și pentru Submăsura 15.1 – Plăți pentru angajamente de silvomediu, cererile de sprijin/plată pot fi depuse cu întârziere sau modificate, în condițiile de mai jos.

Cererile de sprijin/plată pot fi depuse și după data de 15 iunie, până la data de 10 iulie 2020 (inclusiv), cu o reducere de 1%, pentru fiecare zi lucrătoare, a sumelor la care beneficiarul ar fi avut dreptul pentru anul de angajament aferent anului 2020 dacă cererea de sprijin/plată ar fi fost depusă până la data de 15 iunie 2020.

Modificările cererilor de sprijin/plată, fără aplicarea de penalități, pot fi depuse până la data de 30 iunie 2020 (inclusiv).
Modificările cererilor de sprijin/plată pot fi depuse și după data de 30 iunie 2020, dar nu mai târziu de 10 iulie 2020, cu o reducere de 1% pentru fiecare zi lucrătoare a sumelor la care ar fi avut dreptul pentru utilizarea efectivă a unităților amenajistice în cauză în anul de angajament aferent anului 2020.

Reamintim că ambele submăsuri sunt implementate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Publicat în Știri

Criza generată de noul coronavirus provoacă dezbateri intense la nivelul autorităților Uniunii Europene. Fermierii români sunt interesați de discuțiile cu privire la sprijinirea agriculturii, ca sector strategic în asigurarea securității alimentare a cetățenilor UE. Totodată, măsurile adoptate la nivel european pentru susținerea producției agroalimentare și a producătorilor sunt urmărite cu interes.

Clubul Fermierilor Români a propus, ca măsură suplimentară de sprijin a fermierilor, acordarea avansului la plățile directe începând cu luna iulie 2020, din bugetul național, ceea ce ar permite finanțarea rapidă a producătorilor agricoli, evitând cheltuielile suplimentare cu obținerea unor credite de finanțare a producției de către fermieri. „Înțelegem că și alte state europene, printre care Italia, Olanda, Germania, pregătesc măsuri imediate pentru plată începând cu luna iulie a acestui an a 70% din plățile directe. Mecanismul propus ar folosi flexibilitatea oferită de Cadrul Temporar pe perioada crizei COVID-19, respectiv avansul plăților directe, care se pot acorda începând cu 16 octombrie până la 30 noiembrie, să fie transferat fermierilor sub forma unui împrumut garantat de stat, cu dobândă de 0%, prin adeverința emisă de APIA, încă din luna iulie, după terminarea controlului administrativ al cererilor de plată”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Accesul anticipat al fermierilor la subvențiile care li se cuvin poate să salveze multe afaceri în agricultură, în condițiile secetei actuale, al impactului economic negativ asupra celor care alături de cultura vegetală au dezvoltat capacități de producție și procesare (de exemplu, sectoarele lapte și carne, aflate în dificultate în acest moment).

Clubul Fermierilor Români solicită autorităților noastre să ia o decizie urgentă care să permită fermierilor accesul rapid la finanțare, pentru asigurarea stabilității și continuității afacerilor în acest domeniu strategic.

Despre faptul că fermierii români consideră că sprijinul european nu este suficient pentru a susține sectorul agroalimentar românesc, impunându-se adoptarea unor măsuri specifice, la nivel național, adaptate la realitatea noastră, precum și propunerile Clubului Fermierilor, am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/item/4491-sprijinul-european-nu-e-suficient-agricultura-romaneasca-are-nevoie-de-masuri-adaptate-la-propria-realitate.html

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat calendarul sesiunilor pentru depunerea de proiecte PNDR în anul 2020.

Măsurile/submăsurile, lunile în care vor avea loc lansările sesiunilor de depunere a proiectelor în cadrul PNDR 2014-2020, precum și alocarea financiară estimativă pentru fiecare măsură și submăsură sunt detaliate mai jos și în foto.

În lunile iunie și iulie, pomicultorii, tinerii fermieri și cei din zonele montane, interesați de accesarea fondurilor europene, vor putea depune proiecte pe submăsurile „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”, „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, precum și „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”. De reținut, pentru sM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, sesiunea va fi organizată doar pentru investiții noi în abatoare de capacitate mică în zona montană.

sM 17.1 „Contribuții la primele de asigurări”: 11 mai - 30 noiembrie, 15.000.000 euro;

sM 5.1 „Sprijin pentru investiții în acțiuni preventive menite să reducă consecințele dezastrelor naturale, evenimentelor adverse și evenimentelor catastrofale”: 11 mai – 31 iulie, 13.039.804 euro;

sM 5.2 „Sprijin pentru investiții în refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastrele naturale, de condiții de mediu adverse și de evenimente adverse”: 11 mai – 31 iulie, 3.677.431 euro;

sM 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice – componenta irigații”: iunie - 43.700.259 euro;

sM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”: iunie - 12.000.000 euro;

sM 9.1a „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”: iunie - 1.985.644 euro;

sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”: iulie - 43.022.207 euro;

sM 3.1 „Sprijin pentru participarea pentru prima dată la schemele de calitate”: august - 2.008.739 euro;

sM 3.2 „Sprijin pentru activitățile de informare și de promovare desfășurate de grupurile de producători în cadrul pieței interne”: august - 4.072.493 euro.

Publicat în Știri

Clubul Fermierilor Români anunță că a preluat 48,98% din acțiunile Agricover Broker de Asigurare SRL și devine astfel prima organizație din România implicată direct în gestionarea riscurilor și asigurarea culturilor agricole, cu misiunea de a reprezenta interesele fermierilor. În urma schimbării de acționariat, noul nume este Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare SRL.

Suntem încrezători că, prin aducerea acestui broker sub coordonarea Clubului Fermierilor Români, îl susținem să devină un serviciu gestionat de fermieri, în beneficiul fermierilor. Clubul Fermierilor Români este preocupat de stimularea competitivității afacerilor din agricultură și, prin intermediul acestui broker, ne dorim să asigurăm instrumentul optim pentru managementul riscului. Fermierii au nevoie de predictibilitate când își realizează planurile de afaceri anuale, iar Brokerul Clubului le va oferi soluția ideală pentru a-și asigura afacerile împotriva riscurilor relevante pentru ei. Totodată, succesul financiar al brokerului va constitui un mecanism de finanțare a programelor de responsabilitate socială dezvoltate de Clubul Fermierilor Români, precum și pentru activitatea sa operațională”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare, anterior Agricover Broker de Asigurare, este lider în intermedierea asigurărilor agricole din țară, cu experiență de peste opt ani, cu peste 10.000 de clienți și mai bine de 1.400.000 de hectare asigurate de la înființarea societății.

Anul trecut, conform informațiilor din piață, s-au asigurat aproximativ 2.300.000 hectare de culturi agricole, dintre care 300.000 de hectare intermediate de Agricover Broker de Asigurare, care reprezintă un procent de 13% din piață. Brokerul a înregistrat o creștere cu 50% a numărului de hectare intermediate anul trecut față de 2018, prin colaborarea cu peste o mie de fermieri în 2019.

Asigurarea culturilor este esențială

Odată cu schimbarea acționariatului, 100% din profiturile Brokerului vor reveni Clubului Fermierilor Români. Cu peste 700 de membri dintre cei mai performanți fermieri din România, Clubul Fermierilor Români este un ONG care derulează programe la nivel național pentru a promova un model românesc de agricultură performantă și creșterea competitivității fermierilor din România pe piața globală.

În contextul schimbărilor climatice, asigurarea culturilor este absolut esențială. Avem nevoie de un broker experimentat și conectat la nou, un broker care reflectă valorile Clubului nostru și care deservește interesele noastre. Noi, ca fermieri și antreprenori, ne asigurăm astfel mijloacele financiare de susținere a proiectelor derulate de Club, care îi ajută pe fermieri să atingă rezultatele dorite”, afirmă Nicușor Șerban, președinte și membru fondator Clubul Fermierilor Români.

Fermierii au acces direct la expertiză în domeniul asigurărilor

Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare are o dublă misiune: continuă să sprijine fermierii și să le acorde consultanță în gestionarea riscurilor în afacerea lor și, datorită acestei transformări, prin activitatea curentă va contribui la susținerea financiară a programelor și proiectelor Clubului Fermierilor Români, care vizează creșterea competitivității afacerilor agricole din România.

Acum opt ani am înființat Brokerul de Asigurare pentru a proteja afacerile fermierilor împotriva fenomenelor climatice nefavorabile și pentru a-i consilia cu privire la managementul riscurilor în afacerile agricole. Ne onorează propunerea fermierilor de a intra în acționariatul Brokerului, validând astfel încrederea lor în calitatea serviciilor oferite de compania noastră. Acest parteneriat vine ca o evoluție firească pentru acest broker prin care fermierii vor avea acces direct la expertiza noastră în domeniul asigurărilor agricole”, arată Liviu Dobre, director general Agricover Holding SA.

Obiectivul pentru anul în curs este de a înregistra o creștere cu 20% a numărului de hectare intermediate de Brokerul Clubului.

În contextul în care România are aproximativ opt milioane de hectare de teren exploatate, o provocare principală pentru broker rămâne instruirea fermierilor cu privire la soluțiile de protecție împotriva efectelor negative ale schimbărilor climatice, boli ale animalelor, ale culturilor sau incidentelor de mediu. Prin cunoașterea produselor oferite de companiile de asigurare și a instrumentelor puse la dispoziție de către stat, cu ajutorul Brokerului, fermierii își vor putea face propria analiză a riscurilor și vor putea decide mai informat cu privire la asigurarea culturilor și bunurilor, contribuind la dezvoltarea responsabilă a comunității agricole.

Publicat în Eveniment

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista